Manastirile si cetatile medievale

Elaborat de Lopazov Timur

Cetatea Tighina
Cetatea Tighina (redenumită de turci Bender) este o cetate moldovenească din secolul XV, din timpul
domniei lui Ștefan cel Mare, care a construit-o din pământ și lemn – o palancă, pentru a apăra trecătoarea
de tătari. Cetățuia de pământ era, probabil, rotundă sau semirculară, avea șanț și val de apărare, iar în
poală valului din interiorul cetății erau făcute locuințe de tip bordei. Acest lucru este demonstrat de
săpăturile care au descoperit urmele unei locuințe arse și diferite obiecte de uz casnic din secolele XV –
XVI.La sfârșitul sec. XIV - începutul sec. XV, pe locul unde mai înainte fusese punctul vamal, a fost
întemeiat orașul cu același nume Tighina. Apoi cetatea este reîntemeiată de Petru Rareș, pe malul
Nistrului. Cetatea a fost cucerită de Soliman Magnificul (1538). Devenind reședință de raia turcească,
vechiul nume e substituit cu altul nou, Bender, adică, „oraș fluvial”. În această perioadă Soliman I
poruncește ca cetatea să fie refacută și lărgită dupa proiectul arhitectului Sinan, lucrările de reconstruire
fiind finisate abia în anul 1541.

Folosind resursele locale și munca țăranilor din împrejurimi, Poarta otomană a transformat cetatea într-un
avanpost de luptă bine întărit. La acea vreme cetatea construită din piatră reprezenta un patrulater
Cetatea Soroca
Cetatea de la Soroca a fost înălțată de Ștefan cel Mare în ultimul sfert al secolului al XV-lea. O spune
tradiția locală, care-i explică numele prin faptul că domnul a pus soroc (termen de clădire). Cetatea Soroca
a fost ănălțatî împotriva cetelot tătare de pradă, care prin vadurile Nistrului, își croiau drum în Moldova.
Soroca n-a fost o cetate mare, cu două rînduri de ziduri, ca Suceava Cetatea Albă sau Hotinul, ci o
fortăreațămică, un castel pentru adăpostul unei străji de pază împotriva tătarilor.Cetatea Soroca este un
monument istoric unic în arhitectura construcţiilor defensive ale Moldovei medievale. Cetatea de piatră pe
care o vedem azi a fost ridicată de un grup de zidari din Transilvania, conduşi de meşterul Iacob, care a şi
lăsat o inscripţie în interiorul cetăţii: „a construit acest castel Iacob”. Înainte de cetatea de piatră a existat
aici o cetate de lemn şi pămînt, despre care se crede că, deşi a fost menţionată abia în 1499, ar fi fost
construită mai înainte. Vestigii ale acestei fortificaţii de lemn au fost găsite în decursul săpăturilor
arheologice din interiorul cetăţii.Cetatea are o formă circulară cu diametrul curţii interioare de 30,5 m, cu 5
Cetatea Neamt

Cetatea Neamț (cunoscută impropriu sub titulatura Cetatea Neamțului) este o cetate medievală din Moldova,
aflată la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț (în nord-estul României). Ea se află localizată pe stânca
Timuș de pe Culmea Pleșului (numită și Dealul Cetății), la o altitudine de 480 m și la o înălțime de 80 m față de
nivelul apei Neamțului. De aici, străjuia valea Moldovei și a Siretului, ca și drumul care trecea peste munte în
Transilvania.Cetatea Neamț făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-
lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți
domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri
de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci.Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de
Petru I, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul
domnitorului Mihai Racoviță.Cetatea Neamț a fost construită în timpul domniei lui Petru I (1375-1391), ea fiind
menționată pentru prima dată la 2 februarie 1395, în timpul expediției regelui Sigismund de Luxemburg al Ungariei
în Moldova. [3]Ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea, au fost
identificate mai multe etape de construcție a cetății. Nu au fost identificate aici fortificații anterioare, rezultând că
prima construcție fortificată datează din epoca domniei lui Petru Mușat. Aici au fost descoperite monede din timpul
domniei lui Petru I, acestea constituind o dovadă certă că Cetatea Neamț a fost construită în a doua parte a
 Manastirea Capriana
Într-o zonă pitorească de codru, la 40 km nord-vest de Chișinău, se găsește una dintre cele mai vechi
mănăstiri din Moldova – Căpriana (întemeiată în 1429). Ea a fost timp îndelungat reședința
mitropolitului Moldovei, a fost ctitorită de domnitori, printre ei și Ștefan cel Mare, aici au trăit cronicarul
Eftimie și unul dintre primii poeți ai Moldovei – Chiprian.La început mănăstirea a fost construită în
totalitate din lemn, ca mai tîrziu, în 1545 să fie înălțată în piatră biserica de vară “Adormirea Maicii
Domnului”. În 1840 este înălțată biserica “Sf. Gheorghe” și la 1903 “Sf. Nicolae”.La Căpriana a existat și
cea mai mare bibliotecă mănăstirească din Moldova cu multe cărți și hrisoave de valoare.Există cîteva
ipoteze privind întemeierea Mănăstirii Căpriana. Conform primei, mănăstirea ar fi o ctitorie a lui
Alexandru cel Bun, care i-a dăruit doamnei Marena “Mănăstirea de la Vişnăvăţ, unde este igumen
Chiprian”. Mănăstirea inițial s-a numit Vișnăvăț, după numele pîrăului din apropiere (care astăzi se
Manastirea Putna
Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre religioase și
culturale românești. Se află în comuna Putna, la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul
Suceava.Mănăstirea a fost un important centru cultural, fiind caracterizată de către Mihai Eminescu ca
„Ierusalimul neamului românesc”. Aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. Este
vestită și pentru faptul că aici este înmormântat Ștefan cel Mare și Sfânt. În prezent, sfântul lăcaș deține
un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc. Mănăstirea Putna este
inclusă în Lista monumentelor istorice din România.Potrivit vechilor cronici moldovenești, zidirea
mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare și Sfânt (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 și s-
a terminat în 1469. Târnosirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”,
în frunte cu Mitropolitul Teoctist al Moldovei, cu Episcopul Tarasie al Romanului și cu primul egumen al
Putnei, Arhimandritul Ioasaf.hi. Din „uricul” său datat la 15 martie 1490 rezultă că pe vremea lui
Alexandru cel Bun numai în ținutul Sucevei existau „cincizeci de biserici cu popii lor”, supuse Episcopiei de
Rădăuți, dintre care, pe vremea sa, șase au fost „întoarse și închinate să asculte de Mănăstirea
Manastirea Saharna

Mănăstirea Saharna, în întregul ei ansamblu, este unul din cele mai vechi aşezăminte
monahale din cuprinsul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova.Mănăstirea terestră, fiind o
ctitorie călugărească, a fost întemeiată în anul 1776 de către Schimonahul Vartolomeu Ciungu
(anii de viaţă – 1739-1798, Ciungu nu este numele de familie, ci doar un apelativ). Câte ceva
despre viaţa stareţului Vartolomeu aflăm din inscripţia, ce însoţea portretul lui, descoperit în
trapeza mănăstirii “Sf. Treime” Rudi de către inginerul-arhitect Nicolae Ţiganco, portret, ce mai
târziu dispare fără urmă. Iată această inscripţie, tradusă din limba ucraineană în română în anul
1928: “… în 1739 în ziua 23 a lunii decembrie a avut loc naşterea trupească, /a/ numitu/lui/ Vasile,
/din/părintele preot Teodor şi maică Pelagheia. În anul 1760 în ziua de 2 a lunii mai în oraşul
Savran gubernia Podoliei, fiind logodit şi mergând la logodnica sa pentru a se căsători, Vasile
fusese pe neaşteptate rănit cu un glonţ în mâna stângă, iar la an 1766 … a lunii mai a părăsit
patria sa şi a venit în Moldova. An 1776 în luna martie ziua 25 a intrat în Saharna. Nu era nimic,