ARGUMENT

Bucovina este o regiune istorică cu o arie de 10.441 km², care are ca suprafață zona
adiacentă a orașelor Cozmeni, Zastavna, Văscăuti pe Ceremus Rădăuti, Siret, Solca, Suceava,
Vatra Dornei și Vicovu de Sus din România, precum și Cernăuti, Cajvana, Câmpulung
Moldovenesc, Gura Humorului, Frasin, Milisăut, Vijnita, Sadagura și Storojinet din Ucraina.

Teritoriul Bucovinei a fost o parte din Principatul Moldovei, de asemenea și din Rusia
Kieveană și Cnezatul de Halici. În anul 1774, în partea nord-vestică a Moldovei, 10.442 km² au
fost anexați de către Imperiul Habsburgic.

Bucovina a fost o parte din Țara de Sus a Țării Moldovei pană în 1774. Acest teritoriu
fiind stăpânit de Imperiul Austriac până în anul 1918, atunci făcându-se numeroase mutații care
au schimbat fizionomia demografică, economică, politică, etnică și culturală a provinciei,
conferindu-i un statut singular față de regiunile vecine. Ca urmare a acestor transformări,
Bucovina devine în opinia publică cultivată un fel de „Elveție” din estul Europei, capitala
provinciei, Cernăuti, primind titlul binemeritat de „mica Vienă”.

În anul 1776 a fost făcut un recensământ, care a explicat faptul că în Bucovina, suma de
locuitori era de aproximativ 70.000. Nu se cunoaște cu precizie procentul de etnii deoarece abia
în anul 1880 recensămintele din Austro-Ungaria prezintă informații despre limba vorbită.
Anumite estimări spun că erau 85,33% români, 10,66% slăvi și 4% alții în anul 1776.

Până în 1918, s-au realizat anumite progrese în domeniul cultural, social, economic,
meșteșugurile, agricultura și industria au fost dezvoltate, având o influentă pozitivă asupra
populației. În Bucovina primele colonii germane au au apărut înaintea anexării Bucovinei la
statul austriac, între anii 1770-1774. Coloniștii germani erau au avut ca ocupație principal
agricultura și meșteșugăria. Cu ajutorul muncii coloniilstilor germani, Bucovina a observat o
puternică dezvoltare economică, fiind la un nivel aproape standardele prevăzute pentru bunăstare
și nivel de trai din centrul europei.

În Bucovina, evreii au venit incă din timpul războiului ruso-turc, care s-a încheiat prin
pacea de la Kuciuk Kainargi, având ca ocupație principală meșteșugăria, arendăsia și comerțul.
Emigrarea lor în Bucovina din Galiția și Polonia s-a accentuat după anul 1774. În anul 1912
existau în Bucovina existau aproximativ 9.000 de meseriași, dintre care jumătate erau evrei și
10.000 negustori, dintre care 8.500 erau de etnie evreică. Evrei ajung să domine toate
compartimentele economie pană la sfârșitul secolului al XIX-lea datorită spiritului lor practic și
intrepid.

Am ales această temă, deoarece această regiune reușește prin varietatea de obiective
turistice și peisaje superbe, să exprime o istorie stufoasă și interesantă, fiind un colț de rai
specific României.