Vasile Alecsandri s-a nascut la 21 iulie 1821 la Bacau.

Copilaria viitorul
scriitor si-a petrecut-o in casa parinteasca. Intre 1828-1834 Alecsandri isi face
studiile la pensionul lui Chenim. La sfirsitul lui iulie inceputul lui august 1834
Vasile Alecsandri "in virsta de zece ani trecuti" merge la scolile din Paris a
"Craiei Frantei". La 27 octombrie 1835 trece cu succes bacalaureatul. Indata
dupa bacalaureat incepe sa se pregateasca, intru indeplinirea dorintei tatalui
sau, pentru studiul medicinii. Din noiembrie 1836 pina in aprilie 1837
Alecsandri urmeaza cursurile de drept roman la facultatea de drept. In 1839,
probabil, pe la inceputul verii, intreprinde o calatorie prin Italia. Calatoria a
durat citeva luni, insa in acel scurt timp Vasile Alecsandri viziteaza Livorno,
Siena, Roma, Bolonia, Florenta, Venetia. Italia cu natura fermecatoare si cu
imensele-i traditii si bogatii culturale au produs asupra tinarului scriitor o
impresie profunda si de nesters. Prima sa scriere publicata- Buchetiera de la
Florenta(1840, Dacia literara)- a fost scrisa la indemnul lui Mihail
Kogalniceanu si isi datoreste aparitia intimplarilor din timpul acestei calatorii.
Alaturi de "Buchetiera de la Florenta" in 1841 Vasile Alecsandri publica in
revista "Spicuitorul moldo-roman" a lui G.Asachi poeziile "Catre d. De
Lamartin(Oda unui tinar moldovean)", "Cazacul" si "Fiica cea tinara". La 11
noiembrie 1840 vede lumina tiparului prima sa opera dramatica-"Farmazonul
din Hirlau". Incepind cu anul 1843, in diferite "Calendare", iar apoi in paginile
"Propasirii" (1844), coredactor al careia era, precum si in alte publicatii, una
dupa alta apar numeroase scrieri in versuri si proza cum sint cunoscutele sale
poezii "Baba Cloanta", "Hora", "Sora si Hotul", "Andrii Popa", "Strigoiul" s.a.
scrise sub influienta nemijlocita a creatiei populare. Pe scena teatrului apar
comediile satirice si farsele "Iorgu de la Sadagura"(1844), "Iasii in
carnaval"(1845). A participat activ la actiunile revolutionare din anul 1848.
Atunci apare si renumita sa poezie "Desteptarea Romaniei". In ianuarie 1885
Vasile Alecsandri este ministru plenepotential la Paris, post pe care l-a ocupat
pina la sfirsitul vietii. Incepind cu anul 1888 pe scriitor tot mai des il incearca
simptomele unei boli grave, care va deveni fatala pentru el. La 4 iunie 1890 in
cautarea linistii mult rivnite si pentru ingrijirea sanatatii ruinate, poetul se
intoarce la Mircesti. In seara zilei de 22 august 1890 Vasile Alecsandri se
stinge din viata, mistuit de nemiloasa-i boala: cancer la ficat si plamini.

Alecsandri pleca lasand, in urma-i o uriasa truda, desfasurata timp de

jumatate de secol, cu o rara darnicie si abnegatie.
"Si-acel rege-al poeziei, vesnic tinar si ferice,
Ce din frunze iti doineste, ce cu fluierul iti zice
Ce cu basmul povesteste-veselul Alecsandri,
Ce-nsirind margaritare pe a stelei blonda raza,
Acum secolii strabate, o minune luminoasa,
Acum ride printre lacrimi cind o cinta pe Dridri? "
(M.Eminescu)
Personalitate marcanta a epocii de la 1848, prin "totalitatea actiunii sale
literare"(Titu Maiorescu), Vasile Alecsandri a contribuit la fondarea si
dezvoltarea a numeroase specii literare si a publicat prima mare culegere de
poezie populara romaneasca.Vasile Alecsandri, in prefata la editia de "Poezii
poporale ale romanilor", din 1852, defineste astfel creatiile populare "Comori
nepretuite de simtiri duioase, de idei inalte, de notite istorice, de crezuri
superstitioase, de datini stramosesti si mai cu seama de frumuseti poetice
pline de originalitate si fara seaman in literaturi straine, poeziile noastre
populare compun o avere nationala, demna de a fi scoasa la lumina ca un titlu
de glorie pentru natia romana". Influientat de folclor a publicat ciclurile
"Doine" si "Lacramioare"; a evocat in poeme ample trecutul eroic si mitologia
nationala in ciclul "Legende"; a cintat momente de seama din istoria
contemporana a tarii in "Ostasii nostri"; a celebrat viata rustica si miscarea
ciclica a anotimpurilor in Pasteluri. Alecsandri a creat si a dus la celebritate
pastelul - o specie a genului liric cunoscuta numai in literatura romana.
Pastelul preia de la poezia discriptiva a vechilor romantici corespondenta
dintre sentiment, natura, anotimp, apropiindu-l de arta plastica. Din pasteluri
putem desprinde originalitatea poetului care se evidentiaza pe fonul poeziilor
folclorice.