VASILE ALECSANDRI

(1821-1890)

-viata si activitatea literaraVasile Alecsandri s-a nascut la

21 iulie 1821 la Bacau.
Copilaria viitorul scriitor si-a
petrecut-o in casa parinteasca.
Intre 1828-1834 Alecsandri isi
face studiile la pensionul lui
Chenim. La sfirsitul lui iulie
inceputul lui august 1834
Vasile Alecsandri "in virsta de
zece ani trecuti" merge la
scolile din Paris a "Craiei
Frantei". La 27 octombrie 1835
trece cu succes bacalaureatul.
Indata dupa bacalaureat
incepe sa se pregateasca, intru
indeplinirea dorintei tatalui sau,
pentru studiul medicinii. Din
noiembrie 1836 pina in aprilie
1837 Alecsandri urmeaza cursurile de drept roman la facultatea
de drept. In 1839, probabil, pe la inceputul verii, intreprinde o
calatorie prin Italia. Calatoria a durat citeva luni, insa in acel
scurt timp Vasile Alecsandri viziteaza Livorno, Siena, Roma,
Bolonia, Florenta, Venetia. Italia cu natura fermecatoare si cu
imensele-i traditii si bogatii culturale au produs asupra tinarului
scriitor o impresie profunda si de nesters. Prima sa scriere
publicata- Buchetiera de la Florenta(1840, Dacia literara)- a fost
scrisa la indemnul lui Mihail Kogalniceanu si isi datoreste
aparitia intimplarilor din timpul acestei calatorii. Alaturi de
"Buchetiera de la Florenta" in 1841 Vasile Alecsandri publica in
revista "Spicuitorul moldo-roman" a lui G.Asachi poeziile "Catre
d. De Lamartin(Oda unui tinar moldovean)", "Cazacul" si "Fiica
cea tinara". La 11 noiembrie 1840 vede lumina tiparului prima
sa opera dramatica-"Farmazonul din Hirlau".

Incepind cu anul 1843, in diferite "Calendare", iar apoi in

paginile "Propasirii" (1844), coredactor al careia era, precum si
in alte publicatii, una dupa alta apar numeroase scrieri in versuri
si proza cum sint cunoscutele sale poezii "Baba Cloanta",
"Hora", "Sora si Hotul", "Andrii Popa", "Strigoiul" s.a. scrise sub
influienta nemijlocita a creatiei populare. Pe scena teatrului
apar comediile satirice si farsele "Iorgu de la Sadagura"(1844),
"Iasii in carnaval"(1845).
A participat activ la actiunile revolutionare din anul 1848. Atunci
apare si renumita sa poezie "Desteptarea Romaniei". In
ianuarie 1885 Vasile Alecsandri este ministru plenepotential la
Paris, post pe care l-a ocupat pina la sfirsitul vietii. Incepind cu
anul 1888 pe scriitor tot mai des il incearca simptomele unei
boli grave, care va deveni fatala pentru el. La 4 iunie 1890 in
cautarea linistii mult rivnite si pentru ingrijirea sanatatii ruinate,
poetul se intoarce la Mircesti.
In seara zilei de 22 august 1890 Vasile Alecsandri se stinge din
viata, mistuit de nemiloasa-i boala: cancer la ficat si plamini.
Alecsandri pleca lasind, in urma-i o uriasa truda, desfasurata
timp de jumatate de secol, cu o rara darnicie si abnegatie.

"Si-acel rege-al poeziei, vesnic tinar si ferice,

Ce din frunze iti doineste, ce cu fluierul iti zice
Ce cu basmul povesteste-veselul Alecsandri,
Ce-nsirind margaritare pe a stelei blonda raza,
Acum secolii strabate, o minune luminoasa,
Acum ride printre lacrimi cind o cinta pe Dridri "
(M.Eminescu)

Personalitate marcanta a epocii de la 1848, prin "totalitatea

actiunii sale literare"(Titu Maiorescu), Vasile Alecsandri a
contribuit la fondarea si dezvoltarea a numeroase specii literare
si a publicat prima mare culegere de poezie populara
romaneasca.
Vasile Alecsandri, in prefata la editia de "Poezii poporale ale
romanilor", din 1852, defineste astfel creatiile populare "Comori
nepretuite de simtiri duioase, de idei inalte, de notite istorice, de
crezuri superstitioase, de datini stramosesti si mai cu seama de
frumuseti poetice pline de originalitate si fara seaman in
literaturi straine, poeziile noastre populare compun o avere
nationala, demna de a fi scoasa la lumina ca un titlu de glorie
pentru natia romana". Influientat de folclor a publicat ciclurile
"Doine" si "Lacramioare"; a evocat in poeme ample trecutul
eroic si mitologia nationala in ciclul "Legende"; a cintat
momente de seama din istoria contemporana a tarii in "Ostasii
nostri"; a celebrat viata rustica si miscarea ciclica a
anotimpurilor in Pasteluri. Alecsandri a creat si a dus la
celebritate pastelul - o specie a genului liric cunoscuta numai in
literatura romana. Pastelul preia de la poezia discriptiva a
vechilor romantici corespondenta dintre sentiment, natura,
anotimp, apropiindu-l de arta plastica. Din pasteluri putem
desprinde originalitatea poetului care se evidentiaza pe fonul
poeziilor folclorice.
Un rol important in activitatea lui Vasile Alecsandri l-a jucat
teatrul. Teatrului i-a consacrat cea mai mare parte din
activitatea sa. "Nu stiu daca am creat teatrul national, dar stiu
ca i-am adus un mare concurs". Insa Vasile Alecsandri chiar a
creat Teatrul National, deoarece il vedem in 1840 director al
Teatrului National impreuna cu Mihail Kogalniceanu si
Costache Negruzzi. Creatia dramatica insumeaza monologuri
(Cintecele comice), comedii satirizind atmosfera si moravurile
epocii (Iasii in carnaval, ciclul Chiritelor), drame cu subiecte din
istoria nationala sau din antichitate (Despot Voda, Fintina
Blanduzei, Ovidiu) si o feerie (Sinzeana si Pepelea).

Proza sa cuprinde jurnale de calatorie (O plimbare la munti,

Calatorie in Africa) si scrieri romantice (Buchetiera de la
Florenta, Istoria unui galban si a unei parale).
Pasoptist prin convingeri si inima Alecsandri era incredintat ca
arta trebuie sa slujeasca luptei pentru independenta nationala si
modernizarea structurilor anacronice ale societatii romanesti; el
a simpatizat deschis cu miscarea de emancipare a claselor
asuprite si a categoriilor dezmostenite. Poeziile compuse in
momentele de incordare nationala sint patrunse de caracter
mobilizator si de spontanietatea unei emotii reale. Lirismul a
exaltat, versurile se organizeaza ca un manifest, comunicind
tensiunea participarii la marile framintari ale istoriei (cum o
dovedesc poeziile Desteptarea Romaniei, Dezrobirea tiganilor,
Hora unirii, Moldova in 1857 si altele).
Opera, dar in special arta poetica creata de Vasile Alecsandri a
fost apreciata pina la Eminescu si dupa el. Titu Maiorescu a
apreciat si el talentul poetului spunind ca "in Alecsandri
vibreaza toata inima", iar meritul mare al poeziei lui consta in
aceea ca "cind a fost chemat poporul sa-si jertfeasca viata in
razboiul din urma el singur a incalzit ostasii nostri cu raza
poeziei, a lui lira multicolora a rasunat la orice adiere ce s-a
putut destepta in miscarea poporului nostru in mijlocia lui".
Alecsandri nu este numai un deschizator de drumuri ci primul nostru
scriitor complet, cu o opera demna de a fi mentinuta real si nu doar
ipotetic, in toate cele trei compartimente ale ei: poezie, teatru si proza.