Flori de mucigai de Tudor Arghezi

Comentariu de text
Considerat de N.Manolescu al doilea reformator al limbajului poetic dupa
M. Eminescu, urmat de N.Stnescu ,T.Arghezi este scriitorul proteic cel mai
controversat al epocii interbelice ce a suscitat interpretri contradictorii fiind
acuzat fie de libertai nepermise, fie de o poetic minor, manufacturier.
Poezia Flori de mucigaieste o art poetic ce deschide si d titlul
volumului aprut in 1929 propunand o viziune neobisnuita asupra actului
creaiei, asupra menirii artei si artistului ce marcheaza evolutia spre estetica
uratului anuntata programatic inca din poezia Testament : Din bube ,
mucegaiul si noroi/ Iscat-am frumuseti si preuri noi renunnd la har si la
inspiratia divina .Daca la Bacovia , meditatia se ndreapt spre fiinta metafizica,
Arghezi vizeaza fiinta biologica si prin aceasta si pe cea metafizica .
Titlul aminteste de volumulFlorile raului de Ch. Baudelaire, numai c
poetul roman inlocuieste termenul etic (raul) cu un simbol estetic mucegaiul,
sugerand prin sonoritate si sens urtul existential. Oximoronul din titlu prin care
se alatur motivul floral (simbol al frumusetii) cu substantivul mucigai, creeaza o
metafora inedit emblema argheziana a esteticii uratului.
In sensul denotativ al sintagmei, florile de mucigai, care sunt luminiscene,
pot simboliza mica palpaire de umanitate care dinuie si n ntunericul luntric al
fiintei degradate, n universul carceral al declasailor .
Poezia se ncadreaz n modernism prin tema poetului damnat la a
poematiza neantul i golul existenial, universul tenebros al carcerelor,
renunarea la poezia inspirat, la statutul de poeta faber, poeta artifex ori
poeta vates.
Tipul de discurs este acela al monologului liric, al confesiunii unui eu
liric care se proiecteaz n text prin indici ai persoanei I( am scris).
Tema este reprezentat de condiia existenial neobisnuit a creatorului
modern i cea a creaiei in condiii improprii, nefavorabile scriiturii, de opiunea
pentru o noua estetic avnd poate ca Baudelaire plcerea aristocratica de
a displcea promovnd categoriile negative de care vorbea Hugo Friedrich
in Structura liricii moderne.
Din punct de vedere compoziional, poezia e alctuit din dou strofe cu
numr inegal de versuri( 16 i 4 versuri) , structurate n doua pri i trei
secvene.
Prima parte definete condiia artistului modern i a operei sale, iar strofa
a doua raporteaza actul creator la realitatea exterioar ostil actului creaiei.
Structura Planul eului creator si al creatiei e dominant in prima parte,
care este imprit prin sintaxa poetica in trei secvente .Prima secventa
surprinde conditia neobisnuita a poetului (Le-am scris cu unghia mitul

jertfei creatoare intr-o varianta moderna), intr-un spatiu al claustrarii

(firida goala).Poezia poate trimite i la anii de detenie ai poetului n
urma unui proces politic .Scrisul cu unghia , instrument impropriu , poate
conota n condiiile deteniei, demonologizarea actului poetic sau
renunarea la har.ntunericul si singurtatea devin metafore ale condiiei
umane moderne lipsite de lumina i sprijinul moral al credinei ntr-o lume
desacralizata aa cum e conturat de Nietzsche n volumul Dincolo de
bine i de ru .Peretele de firid goalatrimite la golul existenial , la
viaa netrit, la o lume ce triete n afara timpului.Este un spaiu parc
al nesfritei nopi proiectate cosmic prin raportare la cei trei evangheliti
asupra crora a cobort harul divin.Poezia ilustreaz estetica urtului i
prin simbolul gropii metafora a condiiei telurice, biologice a omului, un
spaiu degradat, al morii fiinei.
Taurul, leul, vulturul sunt simboluri ce amintesc de specificul
celor trei evanghelii si a celor trei evangheliti.Taurul trimite la evanghelia
lui Luca care incepe cu momentul naterii Mntuitorului n iesle,nconjurat
de tauri.Leul corespunde inceputului evangheliei lui Marcu cnd Sf.Ioan
era nchis de Irod n nchisoarea de unde striga rcnind ca un
leu.Vulturul simbolizeaz nlimea cugetrii specific evangheliei lui
Ioan,Aadar, prezena celor trei evangheliti subliniaz absena
iluminrii(cu puterile neajutate).
Stihurile fr antrimit la un eu liric ce triete n afara timpului ,
ntr-un spaiu degradat, al recluziunii,al ntunericului, devitalizat(al setei
de ap) ostil vieii, fiinei, un spatiu al mistuirii(sete de scrum) pe
rugul creaiei ori pe cel interior(jertfa pt creaie).
Stihurile de-acum redau eecul n a scrie despre urtul
existenial n canoanele clasice, adica cu unghia ngereasca.Poetul
devine contient de ncheierea unei etape a liricii sale, a liricii inspirate i
trece la un nou tip de poezie,ce presupune cautare,suferin,sacrificiu i
asumarea condiiei de poet damnat.n felul acesta Arg. se nscrie pe linia
poetului Ch.Baudelaire care promova aceeai estetic a urtului nfruntnd
prejudecaile sociale i estetice ale vremii optnd pentru plcerea
aristocratic de a displcea i pentru gloria de a fi neneles.
Planul realitii exterioare prezent n str. a doua relev lumea
ostil a ntunericului, a disoluiei i a agresivitii:Era ntuneric.Ploaia
batea departe afar.
n finalul poeziei apare opiunea estetic ferm (i m-am silit a
scrie cu unghiile de la mna stng) pt. condiia de poet damnat la a
poematiza urtul, neantul i golul existenial asociat cu ideea de suferin
creatoare(m durea mna ca o ghiar).
ntre incipit i final exist o relaie de simetrie contrapunctic
revenindu-se la imaginea unghiei ca instrument al scrisului dareste de la
mna stng.Unghia devine simbolul central al poeziei ca instrument
impropriu ntr-un spaiu impropriu scrisului.
Limbajul artistic este frust, lipsit de podoabe stilistice n acord cu
estetica urtului i cu lumea prezentat, predominnd figurile sintactice
ori o sintaxa ce ocheaza prin topica familiar n dezacord, uneori, cu
normele gramaticale:Nu o mai am cunoscut.

Prozodia ,la rndul ei, contribuie la conturarea unei atmosfere

mohorte, triste, cu o muzicalitate disonant ce deprim.Strofele cu un nr.
inegal de versuri(element modernist),asociat cu rima mperecheat,ritmul
variabil i msura metric de 10-11 silabe contribuie la sugerarea noii
opiuni estetice care ncearc s se desprind de cea tradiionala treptat.
Continutul de idei si de sentimente
Versul 1 si 2 Le-am scris cu unghia pe tencuiala/ Pe un parete pe firida
goalatrimite la anii de detentie care nu erau propice scrisului; perfectul
compus marcheaza incheierea unei perioade de creatie cand poezia era
rodul harului si al muncii trudnice, al scriiturii frumoase dupa canoane
clasice si trecerea la o noua creatie caracterizata prin neputinta spiritului
modern condamnat sa traiasca intr-o lume parasita de Dumnezeu si de
miracole.
Versul 3 pe intuneric, in singuratate = o lume parasita de lumina
credintei lui Dumnezeu ce traieste sentimentul solitudinii
Versul 4 puterile neajutate = renuntarea la harul divin
taurul = este simbolul ieslei in care s-a nascut Iisus, trimitand la
evanghelia lui Matei.
leul = trimite la evanghelia lui Marcu care incepea cu predica Sf.
Ioan care ragea precum un leu in pustie
vulturul = trimite la evanghelia lui Ioan care reprezinta inaltimea cugetarii
Versul 6 si 7 Care au lucrat imprejurul/ Lui Luca , lui Marcu si lui Ioan.
=Luca, Marcu, Ioan sunt cei trei evanghelisti la care se refereau cele 3
simboluri
Versul 8Sunt stihuri fara an = o lume devitalizata, ce traieste in afara
timpului, este lumea intunericului si a recluziunii
Versul 10 De sete de apa = releva spatiul devitalizat al inchisorii si
steril(vers ce trimite la senzorial , la viaa biologic precar
Versul 11 Si de foame de scrum, spatiul infernal, viata netraita,
mistuirea pe rugul noii creaii
versul 12-13 Mi s-a tocit unghia ingereasca= epuizarea inspiratiei divine
Versul 14 Am lasat-o sa creasca = epuizarea harului de a mai scrie
poezie de factura religioasa
Versul 15 Si nu a mai crescut= sursa de inspiratie a disparut , absena
harului divin
Versul 16 Sau nu o mai am cunoscut=alienarea poetului modern ce nu
mai poate vedea semnele divinului in jurul sau
Versul 17 Era intuneric. Ploaia batea departe, afara= este o lume
parasita de divinitate,o lume a tenebrelor, o lume damnata,o lume ostil,
agresiv
versul 18 Si m durerea mana ca o ghiara= ploaia(spaiul exterior ostil,
tristetea ontologica
Versul 19Neputincioasa sa se stinga =mana demonizata devine ghiara
dureroasa
Versul 20 Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga = eul liric
descopera o lume a neantului existential, iar pe sine se descopera ca pe
un poet damnat la a poematiza mizeria sociala si morala
Desacralizarea discursului liric i a scriiturii moderne.

Opinia
Asadar, poezia are valoare de arta poetica moderna prin noul tip de
scriitura, fiind o definitie a conditiei tragice a poetului modern : zamislirea
operei de arta este dureroasa si presupune suferinta si jertfa. Eul liric
descoper o lume a neantului existential, iar pe sine se descopera damnat
la a poematiza mizeria sociala si morala. Daca in Testament poezia era
o imbinare a slovei de foc cu slova furit, (poeta artifex si
poeta faber)slefuit de un adevarat bijutier al cuvintelor,mbinnd
inspiratia de sorginte divin cu munca asidu asupra cuvintelor, iar rolul
poetului faberera de a conferi cuvintelor apoetice (bube, mucegaiuri
si noroi) virtuti estetice (frumusteti si preturi noi)trasnformandu-le
in versuri si coanesi de a gsi calea cea mai potrivita pentru a pastra
legtura dintre generatii (cultul stramosilor),in aceasta noua arta
poetica ,poetul renunt la har (unghia ingereasca)si la inspiratia divina ( o
poetica a absentei)si se descoper lipsit de lumina si sprijinul moral al
credinei,abandonat propriei derelictiuni.Pe de alt parte ,topica
argheziana ,ce pare stngace, urmeaza si ea eforturile si distorsiunile unei
subiectivitati in criza.Versurile apartin unui poet damnat ,a carui mana nu
conteneste a scrie.Creatia ,prin stngciile ei, red lipsa de sens a
universului pt. creatorul modern.
Aa cum remarca E. Lovinescu , Arghezi este intr-un fel , un antisimbolist
deoarece el respinge spiritualizarea materiei alegand drumul invers:
materializarea spiritualului.
Flori de mucigaieste o poezie emblematic pt. estetica urtului
pt. care opteaza poetul si pt. categoriile negative specifice poeziei
moderne comentate de Hugo Friedrich:depersonalizare, dezumanizare,
absurd,fragmentarism, transcenden goal, anormalitate deliberat,
muzic disonant,ruptura cu tradiia, dezarticularea i revolta mpotriva
motenirii cretine.