”De la Demon la Luceafăr” Elena Loghinovski

Spre deosebire de literatura europeană occidentală, unde imaginea demonului apare încă din
Evul Mediu, în literatura rusă veche nu vom găsi scrieri care să zugrăvească chipul Demonului.
Există doar ecouri ale motivului demonic. La izvoarele literaturii ruse culte se află Biblia. De aici
și ivirea diavolului și a slugilor sale, demonii. Ca și în Biblie, diavolul este văduvit de chip, este
impersonal, acționând asemeni unui principiu al răului. Dar în vechile texte rusești înfățișările
duhului rău. Este cazul cărților: -Maica domnului în iad; -Poveste despre Petru și Fevronia;
-Viața protopopului Avvacum (sfârșitul sec XVII).
În creația romanticilor ruși timpurii- Jukovski, Turgheniev- apar și primele semne ale stărilor
demonice- dezamăgirea și protestul metafizic. Dar chipul Demonului este introdus în literatura
rusă de Pușkin. Aceasa apare în epoca romantismului. În poezia Demonul (1823) apare Demonul
în primul rând, ca spirit al cunoașterii. În centrul poeziei nu se află figura Demonului ci starea de
spirit a poetului, dezamăgirea lui cauzată de lumea înconjurătoare.
Pentru literatura rusă din ajunul răscoalei decembriste (1825), chipul Demonului apare în poezia
lui Pușkin ca o excepție. Trăirile de natură demonică iau amploare după înăbușirea mișcării
decembriștilor.
Unul din principalele izvoare ale motivului demonic la Lermontov a fost literatura. În vreme de
Demonul lui Pușkin este un spirit care-l chinuie pe artist, poeziile lui Lermontiv intuiesc deja
personajul.
În ceea ce privește profilul spiritual al Luceafărului în comparație cu cel al Demonului, există
deosebiri generate de specificul perioadelor istorice și al epocilor literare. Dacă eroul lui
Lermontov este conceput cu trăsăturile sufletului rus, În Luceafărul s-a oglindit sensibilitatea
poporului său precum și legătura poeziei cu folclorul românesc. De aceea, dacă Demonul lui
Lermpntov este punctul culminant al evolușiei motivului demonic în literatura europeană a
secolului XIX, Luceafărul lui Eminescu depășește granițele acestui motiv, care întruchipează o
viziune poetică a ultimului mare romantic din sex XIX.