Morometii-volumul 1

de M Preda

Romanul este o specie narativa de mare intindere, cu o intriga, in general, complicata si cu o

actiune care se poate desfasura pe mai multe planuri grupate in jurul unui nucleu, la care participa
numeroase personaje, surprinse din perspective diferite.
Romanul de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial este progund marcat de contextul social-
politic, proletcultismul epocii, influentand iremediabil creatiile literare prin dogmatismul realist-
social, sub presiunea unei cenzuri totalitare.
Gruparile literare influente continua, in timp, procesul de europenizare a literaturii romane
("Scoala de la Targoviste"-C.Olareanu,...), proza de dupa 1980 aflandu-se sub semnul
proustianismului.
Prozator, eseist, dramaturg, scriitorul Marin Preda a asezat, la baza gandirii sale literare, notiuni
fundamentale de istorie, adevar, realitate, absolut indispensabile prozei realiste.
De la "Intalnirea din Pamanturi"(volumul de debut literar) pana la "Cel mai iubit dintre
pamanteni", opera sa este marcata de o viziune unitara asupra relatiei eului cu lumea. Universul
operei este de natura psihologica, intrucat realitatea construita este cea interioara.
Romanul "Morometii" de Marin Preda este considerat prima reusita a geniului din perioada
psotbelica, deschizand seria operelor valoroase ale generatiei 1960-1980. Criticul E.Simion
realizeaza, in lucrarea "Scriitori romani de azi", o tipologie a romanului acestor decenii, care
ilustreaza fenomenul de continuitate cu modernismul si cu formele romanului interbelic: realismul
psihologic, proza de analiza, romanul pitoresc si baroc, tehnica detaliului semnificativ, tehnica
anticiparii, relatia dintre individ si mediu, determinarea sociala, etc.
Romanul prezinta destramarea (semnificativa pentru gospodaria taraneasca traditionala) a unei
familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii, Silistea-Gumesti.
Titlul prefigureaza tema familiei, asezand-o in centrul romanului, insa evolutia si criza acesteia
sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc din acea perioada. Astfel, este realizata o
fresca a vietii rurale dinaintea si de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
O alta tema este cea a crizei comunicarii dintre Ilie Moromete si familia sa. De asemeni, se
contureaza o coordonata tematica sociala(individ-istorie) alaturi de cea a timpului vesnic in miscare.
"Morometii" este considerat a fi primul roman analitic cu tema taraneasca din literatura
romana, romanul prabusirii unui mit (al trainiciei gospodariei taranilor mici si mijlocii), o excelenta
monografie a satului romanesc din Baragan, infatisat in doua perioade distincte: in 1937(vol. I) si
perioada 1950(vol. II). Scriitorul prezinta, astfel amploarea si complexitatea "dramei pamantului"
(tema predilecta si pentru Liviu Rebreanu), relatand fapte si intamplari care duc la disolutia
taranimii traditionale, proprietara de pamant.
Substanta epica este data de conflictul dintre o structura veche a familiei taranesti si noua
realitate psihologica, care nu se inscrie in vechile tipare.
Primul volum prezinta eforturile disperate ale lui Ilie Moromete de a apara valorile morale ale
vietii satului, subminate de atractia banului, dar si de a impiedica destramarea iminenta a familiei
sale, pe care o doreste sub autoritatea lui, conform modelului familiei patriarhale. Compozitia
volumului utilizeaza tehnica decupajului si acceleratia gradata a timpului naratiunii, fiind structurata
in 3 parti si avand o actiune concentrata ce se desfasoara cu 3 ani inainte de izbucnirea celui de-al
Doilea Razboi Mondial.
Prima parte (de sambata seara pana duminica noaptea), contine scene care ilustreaza morfologic
viata rurala: cina, taierea salcamului, intalnirea duminicala din poiana lui Iocan, hora, etc.
Partea a II-a se deruleaza pe parcursul a 2 saptamani, incepand cu plecarea lui Achim cu oile, la
Bucuresti.
Cea de-a III-a parte (se la seceris pana la sfarsitul verii) se incheie cu fuga feciorilor.
Cele trei parti confera echilibru compozitiei, simetria fiind data de cele doua referiri la tema
timpului din incipitul si din finalul volumului. La inceput, aparent ingaduitor, "timpul era foarte
rabdator cu oamenii", in final imaginea sa transformandu-se: devine necrutator, "timpul nu mai avea
rabdare".
Conflictul care declanseaza drama familiei Moromete este unul de ordin interior, un dezacord
intre tata (Ilie Moromete) si cei 3 fii ai sai din prima casnicie (Paraschiv, Nila si Achim) datorita
modalitatii diferite de a intelege lumea si de a pretui valorile traditionale (pamntul-banii). Cu toate
acestea, conflictul se va materializa si in plan concret , capul familiei raspunzand cu violenta la
tendintele fortate de emancipare si modernizare a fiilor.
Cel de-al II-lea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina(cea de-a doua sotie a sa), aceasta
simtindu-se desconsiderata si inselata pentru ca barbatul tergiversa trecerea casei pe numele ei, desi
ii vanduse o parte din lotul ei promitandu-i tocmai acest schimb. Stresul ei este accentuat si de
amenintarea fiilor vitregi, care ar fi dorit sa o izgoneasca.
Al III-lea conflict se desfasoara intre Moromete si sora sa, Guica, care si-ar fi dorit ca fratele
vaduv sa nu se recasatoreasca. In felul acesta, ea ar fi ramas in casa fratelui, sa se ocupe de
gospodarie si de cresterea copiilor, pentru a nu ramane singura la batranete.
Un alt conflict, secundar, este acela dintre Ilie si fiul cel mic, Niculae. Copilul isi doreste cu
ardoare sa mearga la scoala in timp ce tatal, care trebuie sa plateasca taxele, il ironizeaza mereu,
neintelegand rolul educatiei. Pentru a-si continua visul, baiatul se desprinde treptat de familie,
diferenta de mentalitate intre generatii devenind foarte vizibila in Vol. II .
Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative, in prim-plan aflandu-se
Morometii, o familie numeroasa, macinata de nemultumiri mocnite. Taran simplu, Ilie Moromete
incearca sa pastreze intreg, cu pretul unui trai modest, pamantul familiei sale, pentru a-l lasa
mostenire baietilor, care se considerau nedreptatiti. Nemultumirea lui Achim, Nila si Paraschiv are
la baza faptul ca tatal lor se recasatorise dupa moartea mamei si mai avea inca trei copii: Tita, Ilinca
si Niculae. Indemnati de sora lui Moromete, Maria, poreclita Guica, cei trei baieti pun la cale un
plan distructiv, intentionand sa plece la Bucuresti fara stirea familiei. In acest scop, ei vor sa ia oile
familiei (principala sursa de hrana) si caii, indispensabili pentru munca pamantului. Astfel, Achim ii
propune tatalui sa-l lase sa plece cu oile la Bucuresti si sa vanda laptele si branza la un pret mai bun.
Moromete se lasa convins, in final, si amana achitarea datoriei la banca si vinde o parte din lotul
familiei pentru a plati impozitul pe pamant. Insa Achim vinde oile la Bucuresti si isi asteapta fratii,
care vor fugi de acasa cu caii si cu o parte din zestrea surorilor, astfel incat Ilie este iarasi nevoit sa
vanda o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria, pentru a plati "foncierea", rata la banca si
taxele de scolarizare ale lui Niculae.
Planurile secundare completeaza actiunea romanului, conferindu-i caracterul de fresca sociala.
Conflictul dintre Tudor Balasu si fiica sa, Polina, apare pentru ca aceasta fugise cu un baiat sarac
din sat, Birica. Fata tinea foarte mult la el si il pune sa secere graul de pe pamantul care i se cuvenea
ei, ca zestre, apoi sa dea foc casei parintesti. Pe de alta parte, Vasile Batoghina se cearta cu Aurelia,
sotia sa, deoarece el este bolnav de plamani si ar vrea sa vanda un lot de pamant pentru a avea bani
ca sa se interneze intr-un sanatoriu. Sotia este total impotriva, deoarece este constienta ca ftizia este
o boala incurabila, iar vinderea lotului de pamant ar transforma-o intr-o vaduva saraca. Barbatul
insa, se duce la sanatoriu, cheltuieste doctorului si incepe sa lucreze, dar este rapus. Nici familia
Tugurlan nu o duce mai bine, deoarece in 13 ani facusera 7 copii, dar in fiecare an murea cate unul.
Aceasta tragedie il face pe Tugurlan agresiv, certaret, se bate cu fiul primarului si cu seful de post,
ajungand la inchisoare.
Primul volum al romanului are la baza o serie de scene, de secvente narative de mare
profunzime si care au valoare de simbol.
Cina este vazuta ca un ceremonial desfasurat zilnic, de la care nu poate lipsi nimei. Pozitionarea
in jurul mese se face dupa fire si neam: cei trei farati (Paraschiv, Nila si Achim) stau oarecum
impreuna, intr-un "front comun", Catrina e in partea cealalta, mai aproape de Niculae, Ilinca si Tita,
copiii ei, iar deasupra tuturor troneaza Ilie Moromete.
Aceasta scena, plasata in expozitiune, este un motiv frecvent intalnit in romane, deoarece
printr-o scena colectiva, sunt prezentate personajele si relatiile dintre ele.
 Masa este de o simplitate extraordinara si poarta urmele trecerii timpului. Forma ei rotunda
sugereaza principiul egalitatii, utilizat si de regele Arthur ca o incercare de a acorda fiecarui ins
aceeasi autoritate si acelasi rang social.
Tatal are pozitia privilegiata, de pazitor al casei si caminului. El sta pe prag, legatura dintre
interior si exterior. Se evidentiaza sacralitatea familiei, spatiul profan,deschis.
Din pozitia ocupata la masa rezulta si statutul personajelor. Astfel, baietii cei mari stau la
dreapta tatalui lor, dar "spre partea dinafara a tindei, ca si cand ar fi fost gata in orice clipa sa se
scoale si sa plece afara", ca o anticipare a fugii lor.
Ilinca si Tita stau langa mama, dar in pozitie defensiv-competitiva fata de fratii lor vitregi, in
timp ce Niculae, mezinul, este protejat intre parinti, dar nu este acceptat de fratii mai mari, care nu
vor sa ii faca un scaun.
O alta secventa epica ce are valoare simbolica este cea a taierii salcamului, copacul in sine,
fiind un axis mundi, asemeni arborelui cosmic, reprezentand dublura vegetala a omului, dupa
cultura antica greaca.
Pretutindeni, salcamul este legat de valorile religioase, ca un fel de suport divin, cu o infatisare
solara si triumfatoare. In viziunea crestina, acest arbore cu lemn elastic, care aproape nu putrezeste,
cu spinii de temut si florile de culoarea laptelui si a sangelui, este un simbol solar al renasterii si al
nemuririi.
Salcamul lui Morormete domina gospodaria acestuia prin coroana sa. De asemenea, este un
semn al orgoliului, al verticalitatii si al rezistentei in fata timpului, intrucat acest copac starnea
invidia si admiratia oamenilor din sat.
Pentru copii, era un local al desfatarii, plin de viata si bucurie, subliniind legatura om-natura.
Naratorul prezinta chiar istoria copaculuim inainte de a descrie moartea sa. Verbul "a imbratisa" este
folosit pentru a reda contactul dintre om si copac, o actiune plina de afectiune, prin care elementul
vegetal este personificat.
Motivul nuntii este simbolizat de albine, care apar ca o noua treapta cosmica. Numarul lor mare
indica si bogatia salcamului, prosperitatea oferita de florile sale. Inaltimea sa reprezinta o
provocare, sugereaza maretie, in timp ce coroana bogata este simbolul plenitudinii ajunse la apogeu.
De aceea, cand moare, este bocit ca o fiinta umana, dupa gandirea pauteista, care spune ca
fiecare copac are sufletul sau. Efectuat la rasarit, duminica in zori, in timp ce in cimitir femeile isi
plang mortii, gestul taierii copacului seamana cu o jertfa ritualica, facand trimitere la Adam si Isac,
dar prefigurand si detramarea familiei, prabusirea satului traditional.
Ampla fresca a satului romanesc (din deceniile IV-VI) surprinde numeroase personaje
reprezentative pentru diferite categorii sociale, tipuri umane sau teme infatisate si impune o
tipologie noua.
In centrul roamnului sta familia Morometilor, iar axul ei este Ilie, personajul cu destin simbolic
pentru satul traditional.
Personaj exceptional, prototip al taranului patriarhal, al carui destin exprima moartea unei lumi,
"cel din urma taran" reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si de familie. Criza satului
arhaic se reflecta in constiinta acestui personaj confruntat, tragic, cu legile implacabile ale istoriei,
cu timpul nerabdator.
Drama paternitatii se grefeaza pe contextul social-istoric, care aduce schimbarea ordinii
cunoscute a lumii. Banul este noua valoare care o inlocuieste pe cea traditionala, pamantul, si in
acelasi timp impune un nou mod de viata.
Personaj complex, are o serie de trasaturi (spirit contemplativ, sociabil si comunicativ,
disimulat, intelectual si ironic, fin observator, cu harul de a povesti, un autoiluzionat), care il
individualizeaza intre personajele cartii si care il fixeaza ca tip uman aparte: spiritul morometian.
Trasaturile moderniste care caracterizeaza romanul sunt rafinamentul, valorile contemplative,
sentimentele sublime, dezinteresul material, eticismul, aprecierea artei si oroarea fata de capitalism.
Scriitorul utilizeaza o gama narativa si psiholgica larga, de la dialog la monolog adresat si
monolog interior, autointrospectie, conferind romanului virtuti ale prozei de creatie si ale prozei de
analiza psihologica.
 Stilul exceleaza prin oralitate, ironia subtila sau ascutita creand uneori o atmosfera tragi-
comica, iar expresivitatea verbelor actualizeaza intamplarile, desi timpul, privit in relatie cu omul si
cu istoria, ameninta linistea interioara a lui Moromete si zguduie din temelii traditiile mileniare ale
satului romanesc. O alta trasatura este si autocalofilismul.
La nivelul modurilor de expunere, dialogul se impleteste cu naratiunea si descrierea.
"Morometii" lui M.Preda este un roman realist, caruia stilul autocalofil, asemenea stilului
prozatorilor interbelici, ii confera precizie, concizie si claritate. A fost un roman scris ca o
contrareplica la "Ion" al lui Liviu Rebreanu si "Descult" de Zaharia Stanciu.
De fapt, "Morometii" este un roman al deruralizarii satului, criza ordinii sociale fiind reflectata
in criza valorilor morale, a familiei si a comunicarii. "Din roamanul unui destin, (Morometii) devine
romanul unei colectivitati (satul) si al unei civilizatii sectionate de istorie" (Eugen Simion).

SINTEZA IDEI

- def romanului
- autor
- dramaturg
- eseist
- prozator
- notiuni fundamentale de istorie,adevar,realitate (indispensabile prozei realiste)
- morometii -considerat prima reusita a autorului din perioada postbelica
- destramarea unei familii de tarani -Campia Dunarii – Silistea-Gumesti
- titlul: tema familiei...centrul romanului
- fresca a vietii rurale (dinaintea si dupa al 2-lea RM)
- tema crizei comunicarii
- coordonata tematica sociala(individ-istorie)
-