Alexandru Lpuneanu de Costache Negruzzi

Nuvela este o specie a genului epic in proza, cu un singur fir narativ si cu un conflict care implica un numar redus de personaje. Nuvela Alexandru Lapusneanul scrisa de Costache Negruzzi este prima nuvela istorica din literatura romana, aceasta apare la 30 ianuarie 1840, in primul numar al revistei Dacia Literara, inscriindu-se intr-una din directiile imprimate de programul acesteia conceput de Mihail Kogalniceanu si anume, inspirarea scriitorilor din istoria patriei. Pentru crearea acestei nuvele, Negruzzi se inspira, in principal, din cronica lui Grigore Ureche. Tema nuvelei Alexandru Lapusneanul ilustreaza evocarea unui moment zbuciunat din istoria Moldovei in timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul. Domnitorul se intoarce in Moldova in fruntea unei ostiri turcesti. La Tecuci, este intampinat de boierii: Motoc, Stroici, Veverita, Spancioc. Acestia ii comunica domnitorului ca poporul nu-l iubeste si nu il vrea. Stefan Tomsa fuge in Valahia, iar Lapusneanul urca pe tronul Moldovei. El este intampinat cu bucurie de popor si cu frica de catre boieri. Domnitorul se razbuna cumplit luand averile boierilor si omorandu-i. Induiosata de lacrimile vaduvelor si ale orfanilor, doamna Ruxanda il roaga pe sotul ei sa inceteze macelul. Domnitorul ii promite un leac de frica. Intr-o zi de sarbatoare, din porunca domnitorului au fost ucisi 47 de boieri. Boierii Spancioc si Stroici au reusit sa fuga. Pentru a nu-i scapa pe fugari, Lapusneanul s-a instalat in cetatea Hotinului. Lapusneanul se imbolnaveste grav si cere, dupa obiceiul timpului sa fie calugarit. La indemnul lui Spancioc, doamna Ruxanda isi otraveste sotul. Domnitorul moare in mainile boierilor Stroici si Spancioc. Nuvela Alexandru Lapusneanul este alcatuita din patru capitole, fiecare purtand un motto, semnificativ pentru continutul acestuia. Primul capitol are motto-ul : Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, cuvintele apartin lui Lapusneanul, ca raspuns la indemnul de a renunta la tronul Moldovei, adresat lui de catre boierii veniti sa il intampine. Al doilea capitol incepe cu motto-ul Ai sa dai sama, Doamna si este replica vaduvei unui boier ucis de Lapusneanul, amenintare adresata doamnei Ruxanda. Al treilea capitol detine motto-ul Capul lui Motoc vrem si sunt cuvintele multimii de tarani, veniti la curte sa se planga de asuprirea boierilor, de saracie, de foame, de viata lor devenita insuportabila. Ultimul capitolare motto-ul De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu si sunt cuvintele lui Alexandru Lapusneanul, aflat pe patul de suferinta, ca o amenintare impotriva celor care il calugarisera. In nuvela scrisa de Costache Negruzzi sunt prezentate elemente de realitate impletite cu elemente de fictiune. Un prim element de realitate este sursa de inspiratie a autorului, si anume cronica lui Grigore Ureche. Alte elemente de realitate sunt spatiul: Moldova, timpul: anii 1564-1569, domnitorul Alexandrul Lapusneanul, sotia acestuia Ruxanda, care era nepoata lui Stefan cel Mare, boierul Motoc, reintoarcerea lui Alexandru voda cu ajutor turcesc si taranesc, uciderea unui numar de boieri si moartea lui Alexandru Lapusneanul in conditii suspecte. Ca elemente de fictiune, in aceasta nuvela, intalnim: limbajul personajeler, mimica, gesturile, reactiile, actiunile lor si destinul boierilor Motoc, Veverita si Spancioc, care este prezentat cu totul diferit in nuvela fata de realitate, acestia sunt de fapt personaje reale care au fugit in Polonia, unde au fost decapitati la interventia lui Lapusneanul. Nuvela Alexandru Lapusneanul are o structura simetrica si un echilibru solid atat in ceea ce priveste ilustrarea evenimentelor, cat si in ceea ce priveste psihologia si tragismul personajului. Din expozitiune, aflam ca Alexandru Lapusneanul revine in Moldova cu scopul de a-si relua scaunul domnesc, dupa ce, cu eforturi indelungate, reusise sa il alunge pe Stefan Tomsa, care ii urmase la domnie. Lapusneanul fusese inlaturat de la tron din cauza unor boieri, aceeasi care l-au intampinat aproape de granita: Motoc, Veverita, Spancioc si Stroici. Acestia voiau sa il convinga sa renunte la tron,

deoarece poporul nu il vroia. Intriga consta in conflictul dintre Lapusneanul si boierii care l-au tradat. In desfasurarea actiunii, aflam ca Motoc, speriat de amenintarile lui Lapusneanul, cade in genunchi si il roaga sa nu il pedepseasca ca l-a tradat. Acesta ii promite ca il va cruta, ba mai mult ii promite ca: sabia mea nu se va manji in sangele tau. Dupa fuga lui Tomsa, Lapusneanul se intoarce la tronul Moldovei si trece la pedepsirea aspra a boierilor, le ia averile, iar la cea mai mica greseala ii decapita. Doamna Ruxanda, sotia lui Lausneanul si fiica lui Petru Rares, inspaimantata de cruzimile si crimele facute il roaga sa inceteze macelul. Domnitorul ii promite un leac de frica. Din punctul culminant, aflam ca Alexandru Lapusneanul i-a invitat pe boieri sa ia pranzul la Curte, dupa slujba de la mitropolie. Spre sfarsitul ospatului, la semnul domnitorului, boierii sunt ucisi, dupa care Lapusneanul face o piramida din capetele lor. Cand termina, o chema pe Ruxanda sa ii dea leacul de frica promis, aceasta lesina cand vede piramida de capete, spre dezamagirea domnitorului: femeia tot femeie(...) in loc sa se bucure, ea se sperie. Lapusneanul este anuntat ca poporul a venit la curte sa isi spuna nemultumirile: sa micsoreze dajdiile!(...) am ramas saraci! N-avem bani! Ni i-a luat toti Motoc! apoi au inceput toti de odata sa strige: Capul lui Motoc vrem!. Profitand de aceasta situatie, Lapusneanul il da pe Motoc multimii care s-a repezit asupra lui si l-a facut bucati. Astfel, Lapusneanul a pedepsit un alt boier tradator, fara ca sabia lui sa se manjeasca de sange, asa cum i-a promis si lui Motoc. Din deznodamant aflam ca timp de patru ani, Lapusneanul si-a respectat promisiunea facuta doamnei Ruxanda si nu a mai ucis nici un boier, dar in schimb inventase tot felul de pedepse, le scotea ochii, le taia mainile. Era totusi nelinistit pentru ca nu ii pedepsise pe Spancioc si Stroici, care au reusit sa fuga. Din cauza aceasta , se simtea mereu in pericol de a fi tradat de acestia. Alexandru Lapusneanul s-a mutat in cetatea Hotinului, unde s-a imbolnavit grav. Deoarece il mustra constiinta pentru toate crimele infaptuite, il cheama pe mitropolitul Teofan caruia ii cere sa il calugareasca. Trezindu-se din starea de inconstienta si vazandu-se imbracat in calugar, se enerveaza foarte tare, isi pierde complet controlul si ii ameninta cu moartea pe toti, inclusiv pe sotia si fiul sau: m-ati popit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am sa popesc si eu. Ingrozita de amenintarile lui Lapusneanul, doamna Ruxanda accepta sfatul lui Spancioc de a-i pune sotului ei otrava in paharul cu apa. Domnitorul moare in mainile boierilor Spancioc si Stroici si este inmormantat la manastirea Slatina. Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, in acelasi timp este personaj eponim si romantic. Acesta este alcatuit din puternice trasaturi de caracter, un personaj exceptional, ce actioneaza in imprejurari deosebite. Alexandru Lapusneanul este tipul domnitorului tiran si crud, cu vointa puternica, ambitii si fermitate in organizarea razbuanrii impotriva boierilor tradatori, aceasta fiind unica ratiune pentru care s-a urcat la tronul Moldovei pentru a doua oara: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu. Bun cunoscator al psihologiei umane, Lapusneanul dovedeste acest lucru atat in atitudinea lui fata de Motoc, cat si atunci cand profita de multimea adunata la portile curtii domnesti, stiind astfel sa scape de unul dintre cei mai amenintatori dusmani ai sai, argumentand: Prosti, dar multi... sa omor o multime de oameni, pentru un om, nu ar fi pacat?. Lapusneanul detine arta disimularii, iar scena din biserica este semnificativa in acest sens: imbracat cu mare pompa domneasca , se inchina pe la icoane, saruta moastele sfantului, il ia martor pe Dumnezeu pentru cainta de a fi comis crime, citeaza din Biblie, in timp ce pregateste cel mai sadic omor din toate cate comise: piramida de capete taiate ale celor 47 de boieri ucisi la ospatul domnesc, la care fusera invitati. Fiind inteligent si perfid, reuseste sa ii pacaleasca pe boieri, sa manevreze pe oricine si sa isi ascunda adevaratele planuri de razbunare, pe care le aplica cu o satisfactie deosebita. Cruzimea este trasatura dominanta a personajului, motivata de multe fapte cumplite: leacul de frica, linsarea lui Motoc, amenintarea cu moartea a propriei familii, schingiuirea si omorarea cu sange rece, ba chiar cu satisfactie a boierilor.

Principalele modalitati de caracterizare ale lui Alexandru Lapusneanul sunt indirecte, prin faptele, vorbele si atitudinile personajului: iesiti! Ca pre toti va omor!... iar pre cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei. In acest citat este evidentiata cruzimea domnitorului dusa pana la extrem deoarece acesta nu tine cont nici macar de propria familie. O a doua caracterizare este caracterizarea directa, de catre autor, acesta realizeaza portretul fizic si moral , prin redarea gesturilor si mimicii lui Alexandru Lapusneanul: sangele intr-insul incepe a fierbe; impotriva obiceiului sau Lapusneanul in ziua aceea era imbracat cu toata pompa domneasca. In minutul acela el era foarte galben la fata. O alta metoda de caracterizare este caracterizarea facuta de catre alte personaje: crud si cumplit este omul acesta, fata mea; nu imi voi spurca vitejecul junghi in sangele cel pangarit a unui tiran ca tine. Aceste replici apartin mitropolitului Teofan si respectiv boierului Spancioc care isi arata si ei ca multe alte personaje din aceasta nuvela, dispretul fata de Lapusneanul. Scriitorii si criticii literari au apreciat in diferite epoci si moduri, aspectul psihologic al lui Alexandru Lapusneanul. Vasile Alecsandri a vorbit despre tragedia crunta a lui Lapusneanul, iar Ovid Densusianu constata la erou O inclinatie diabolica, sadica, spre teroare, o dorinta bolnavicioasa de a vedea curgand sange. Mai analitic, Nicolae Iorga vedea aici sufletul unui bolnav ce-si afla alinarea unei suferinte tainice numai la vederea si auzul suferintei altora. Ca si in celelalte opere cu caracter istoric, in nuvela Alexandru Lapusneanul culoarea de epoca are rolul de-l introduce pe cititor in perioada istorica prezentata de catre autor. In aceasta nuvela culoarea de epoca este realizata de descrierea costumelor personajelor , de descrierea interioarelor si a evenimentelor din cadrul nuvelei. Costumul domnitorului Alexandru Lapusneanul reprezinta un element important in realizarea culorii de epoca: Lapusneanul, in ziua aceea, era imbracat cu toata pompa domneasca. Purta coroana Paleologilor si peste dulama poloneza de catifea stacojie, avea cabanita turceasca. Descrierea mesei si a obiceiurilor culinare din Moldova anilor 1564 reprezinta de asemenea un element important in realizarea imaginii acelei perioade: cel mai mare ospat se cuprindea in cateva feluri de mancare. Dupa borsul polonez, veneau mancari grecesti fierte cu verdeturi, care pluteau in unt; apoi pilaful turcesc si, in sfarsit, fripturile cosmopolite. Panza mesei si servetelele erau de filaliu tesute in casa. Tipsiile pe care aduceau bucatele, talgerele si paharele erau de argint. Pe langa parete sta asezate in rand mai multe ulcioare pantecoase, pline cu vin. Arhaismele folosite de autor in naratiunea sa au o contributie consistenta la construire atmosferei de epoca, transpunandu-l pe cititor in Moldova acelei vremi: vornic, talgere, tipsii, junghiuri. Imbinarea armonioasa a actiunii celor patru capitole ale nuvelei,simplitatea si puterea sugestiva, caracterul aforistic al unor replici: prosti, dar multi se imbina cu elemente romantice in nuvela Alexandru Lapusneanul. Din recuzita romantica se pot identifica aspecte precum imaginea capetelor insangerate puse pe zidurile curtii domnesti, ospatul transformat in macel, piramida facuta din capetele celor 47 de boieri omorati, otravirea lui Lapusneanul si moartea sa in chinuri groaznice, caracterul demonic al domnitorului, in antiteza cu caracterul angelic al doamnei Ruxanda. Limpezimea si maiestria stilistica a nuvelei, elemente arhaice si regionale care fixeaza atmosfera epocii si dau culoarea locala, arta descrierii si a dialogului, fac din nuvela lui Costache Negruzzi una dintre primele opere de mare valoare din proza romaneasca.

PERSONAJE: Alexandru Lapusneanul -este personajul principal,numele lui constituind titlul nuvelei -este un personaj real,cu atestare istorica,infatisat in timpul celei de-a doua domnii -el intruchipeaza in nuvela tiranul crud si sangeros,razbunator si viclean -atitudinea si insusirile sale au la baza motivatii de ordin istoric si psihologic -nu este o simpla bruta insetata de sange,ci un monarh absolut care nu tolereaza opozitia boierilor -este lucid si prevazator,cere parerea altora si isi exprima indoiala -este orgolios,darz si neabatut in hotararea sa,nu renunta usor -este inteligent si are o bogata experienta de viata -este un fin psiholog -dovedeste abilitate politica,apropiindu-se de popor si indreptand nemultumirile acestuia contra boierilor -poporul,inconstient il primeste cu bucurie si speranta in tara -crud si violent ii ucide pe boierii care l-au tradat fara mila -atitudinea binevoitoare fata de domnita Ruxanda nu este constanta -devine impulsiv prin limbaj si prin gesturi cand aceasta insista sa inceteze vaarsarea de sange -stie sa-si stapaneasca impulsurile modificandu-si comportamentul -ipocrit,ii promite Ruxandei un leac de frica -ipocrizia lui atinge cote maxi,me in biserica,cand simuleaza cucernicia si jura stramb in fata altarului -violenta si cruzimea ating sadismul atunci cand ii omoara pe cei 47 de boieri -fata de Motoc este ironoc,batjocoritor si cinic -il pedepseste pe Motoc pt tradarea sa si castiga simpatia poporului -in apropierea mortii cerbicia i se inmoaie si isi exprima dorinta de ase calugari -revenindu-i puterile ii revin impulsiuvitatea,violenta si setea de razbunare Insusirile personajului sunt evidentiate : a)direct de catre autoar b)indirect prin gesturi,mimica... Doamna Ruxanda -este un personaj secundar si este caracterizata prin antiteza cu domnitorul -este fiica,sora si sotie de domn -simbolizeaza frumusetea.bunatatea,iertarea si intelegerea -direct,prin descriere, ii sunt evidentiate vestimentatia si frumusetea -este iubitoare si supusa -ii adreseaza cuvinte pline de afectiune si de respect domnitorului -este o fire sensibila care nu suporta violentele -este hotarata sa-l convinga pe domnitor sa inceteze cu crimele -indarjita in hotararea ei,nu cedeaza -este increzatoare in spusele sotului,desi este cuprinsa de oarecare indoiala -este cuprinsa de disperare cand viata fiului ei este in pericol -este ezitanta in a-l otravi pe Lapusneanul si cere parerea mitropolitului care o impinge la crima Vornicul Motoc -este personaj secundar,dar are un rol foarte important -este reprezentantul boierimii insetate de abvere si putere -este invechit in rele si invatat sa tradeze domnitorii -este un tradator de profesie uneltind pt a-si atinge propriile interese -a venit sa-l determine pe lapusneanul sa nu intre in tara iar apoi a trecut de partea acestuia -simuleaxza o stare sufleteasca asemenea celei a domnitorului -are o viclenie nativa si lasitatea lui devine nemarginita si ridicola -pt domnitor este un talhar si un vanzator -este caracterizat direct de catre Lapusneanul si indirect prin comportament si prin felul de a vorbi.

Relaiile dintre dou personaje ntr-o nuvel studiat: Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi
n literatura romn, numeroi scriitori au abordat nuvela, ncepnd cu secolul XIX. Prima oper aparinnd acestei specii literare este Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi, care a rmas o adevrat capodoper. Aprut n anul 1840, n primul numr al revistei Dacia literar,nuvela Alexandru Lpuneanul este romantic prin tem (prezentarea unui episod din istoria Moldovei, cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul), prin construcia personajelor, prin sursele de inspiraie utilizate. Fiind o nuvel, accentul este pus pe conturarea unor ersonaje complexe. Cele dou personaje care se constituie ntr-un cuplu n acest nuvel sunt domnitorul i soia sa, doamna Ruxanda, personaje romantice construite pe baza antitezei. Alexandru Lpuneanu evolueaz liniar i are un destin tragic; el s-a cstorit cu fiica lui Petru Rare, domnia Ruxanda, pentru a-i legitima preteniile la tron i pentru a atrage asupra sa ceva din faima bunicului acestuia, neuitatul tefan cel Mare. Domniei i se face un portret remarcabil, cu amanunte biografice i trsturi fizice; personajul feminin d dovad de blndee, buntate, evlavie, n antitez cu soul ei crud, nemilos i tiran. Domnitorul intr n aciune nc din incipit, cnd se evideniaz i motivaia acestuia de a-i recpta tronul, pierdut prin trdarea boierilor si, fa de care se artase ataat i generos n prima domnie. Personalitatea protagonistului se dezvluie treptat cci, dup ce i exprim voina de neclintit, tenacitatea, fermitatea i energia n realizarea scopului propus, dovedete i o capacitate de disimulare (evideniat n scena de la mitropolie, cnd reuete s-i conving pe boieri c remucrile sale sunt sincere i s vin la curte), o inteligen politic desvrit prin spiitul vindicativ, un umor macabru cnd i promite soiei sale un leac de fric, concretizat ulterior ntr-o piramid din capete de boieri. Lpuneanul este i viclean, cnd i propune s se foloseasc de cei care l nconjoar pentru a-i atinge obiectivul. Doamna Ruxanda are, n structura administrativ i politic a Moldovei de odinioar, statutul insignifiant pe care orice femeie l avea n acea epoc n societate. Rugmintea ei nu devine porunc pentru un so precum Alexandru Lpuneanul, dar nici nu e respins brutal de acesta, promisiunea de a nu mai ucide boierii fiind fcut pentru a catiga credibilitatea. Totui, aceasta e relativ respectat, cci Doamnei supuse i evlavioase i se promite un leac de fric. Domnitorul e dispreuitor fa de soia sa cand o ntreab ce a determinat-o s i lase fusele ntr-o zi oarecare i o las pe aceasta s se umileasc profund:Ruxanda czu la picioarele lui. Respectul, ncrederea i admiraia pe care ea i le poart soului reies din apelativele :bunul meu domn!, viteazul meu so, mria-ta esti prea puternic i din declaraii Dumnezeu tie ct te iubesc!, la care Lpuneanul rmne complet insensibil, rostind cu arogan muiere nesocotit! i fiind pregtit s pun mna pe jungherul de la bru. De asemenea, n scena n care leacul de fric i provoac lesinul domniei, domnitorul este sarcastic:Femeia tot femeie, zise Lpuneanul zmbind; n loc s se bucure, ea se sparie. Scena final a nuvelei d posibilitatea personajului feminin s se afirme: retras n cetatea Hotinului s-l ngrijeasc pe Lpuneanul, rpus de o boal teribil, constat c soul ei s-a hotrt s se clugreasc dac Dumnezeu l va salva; dar domnitorul se dovedete la fel de cinic i uit repede promisiunea facut, ameninnd cu moartea pe cei care l-au clugrit. Doamna Ruxanda, oprit din drumul ei la ieirea din ncperea unde se afla soul bolnav de ctre cei doi boieri fugari, Spancioc i Stroici, este ndemnat s-i otrveasc soul fiindu-i sugerat faptul c viaa fiului ei, proclamat deja domn, e n primejdie. Aceasta nu are fora necesar pentru a comite un asemenea pcat capital i cere sprijin moral de la mitropolitul Teofan, care i spune c aa crud i cumplit cum e omul acesta ar putea face mult ru i de acum nainte. n cele din urm, doamna Ruxanda i duce apa otrvit domnitorului, care moare n chinuri groaznice. Prin urmare, autorul a evideniat prin cele dou personaje un cuplu romantic: dac domnitorul e dur, tiranic, crud, ipocrit, impulsiv i vindicativ, doamna Ruxanda este o fire angelic, suav, delicat, sensibil, sincer, evlavioas i supus. Astfel, cele doua personaje sunt prezentate n antitez i formeaz un cuplu devenit celebru n literatur.

CERINTA: SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte) Scrie un eseu de 2 3 pagini despre relatiile dintre doua personaje ale elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

unei nuvele studiate. In

- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru constructia personajelor alese (de exemplu: tema, perspectiva narativa, actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, constructia subiectului, modalitati de caracterizare, limbaj etc.); - evidentierea situatiei initiale a celor doua personaje, din perspectiva tipologiei in care se incadreaza, a statutului lor social, psihologic, moral etc.; - relevarea trasaturilor celor doua personaje, semnificative pentru ilustrarea relatiilor, prin raportare la doua episoade/ secvente narative ale nuvelei alese; - exprimarea unei opinii argumentate despre relatiile dintre cele doua personaje, din perspectiva situatiei finale/ a deznodamantului.

Raportul realitate - fictiune ilustrat intr-un text narativ studiat: Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi
Afirmaia lui Mrio Vargas Llosa despre raportul ficiune-via adevrat surprinde aspecte definitorii ale celor dou concepte i poate fi ilustrat pe baza nuvelei istorice Alexandru Lpuneanul" de Costache Negruzzi. Ficiunea (termen care provine din latinescul fictio", unde nseamn creaie a imaginaiei, nscocire) presupune utilizarea unor elemente din realitate pentru crearea unei alte lumi. Este, aadar, o plsmuire a imaginaiei autorului. Un text literar poate fi ancorat n informaii verificabile, preluate din realitatea imediat, dar ficiunea implic procesul de selecie, reorganizare i interpretare a datelor realitii i poart amprenta originalitii autorului. Nuvela istoric are ca subiect de inspiraie vechile cronici, personajele ei fiind modele (sau antimodele) de domnitori i boieri ai timpurilor istorice. Universul ntmplrii (o domnie, lupta pentru tron, o btaie, confruntarea dintre domnitor i boieri) devine subiect de ficiune, iar personalitatea istoric devine personaj, de cele mai multe ori chiar personaj principal. Faptele evocate sunt semnificative, dezvluind momente eseniale din viaa personajului i evoluia acestuia. Aparitie. Aprut n 1840, n primul numr al revistei Dacia literar", nuvela Alexandru Lpuneanul" ilustreaz n mode strlucit, inspiraia din istoria naional pe care M. Koglniceanu o considera, alturi de folclor i de natura patriei, ca pe una dintre principalele surse ale unei literaturi originale. Model nu numai de stil, de vigoare epic de concepii i de psihologie, Alexandru Lpuneanul" este, totodat, un model pentru felul cum poate fi prelucrat un text istoric ntr-o creaie personal. Dei informaia istoric e sumar, Negruzzi realizeaz o capodoper a nuvelisticii romneti. Tema nuvelei este politic respectiv, de ngrdire a marii boierimi de ctre domnitor, n cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul. Subiectul operei urmeaz ndeaproape coninutul izvoarelor de inspiraie: cronicile lui Grigore Ureche i Miron Costin. Personajul principal este Alexandru Lpuneanul, crudul domnitor ce fusese izgonit de la scaunul rii de ctre boieri care uneltiser mpotriva lui i care se ntoarce la domnie cu ajutor turcesc. Nuvela urmeaz firul cronologic al ntmplrilor, de la a doua venire pe tron a lui Lpuneanul, pn la moartea acestuia. Faptele evocate sunt reprezentative, nuvela distingndu-se prin gradarea perfect a conflictului, ca i prin economia de mijloace folosite. Ea reprezint momente cruciale din destinul i evoluia personajului principal, cum ar fi: urcarea acestuia la tron, msurile drastice pe care le aplic trdtorilor de la curte, culminnd cu uciderea celor 47 de boieri, clugrirea domnitorului i otrvirea acestuia. Echilibrul compoziional este realizat prin organizarea textului narativ n patru capitole, care fixeaz momentul subiectului. Costache Negruzzi a preluat din cronica lui Grigore Ureche scene, fapte i replici (de exemplu, primul moto, Dac voi nu m vrei, eu v vreu..." i ultimul, De m voi scula, pre muli am s popesc i eu"). Autorul nuvelei se distaneaz ns de realitatea istoric nfiat n Letopiseul rii Moldovei" prin apelul la ficiune i prin viziunea romantic asupra istoriei. Realitatea istoric este modificat, dar aciunea nuvelei se pstreaz n limitele verosimilului. Timpul petrecerii evenimentelor este unul istoric, obiectiv (1564-1569). De asemenea, sunt respectate coordonatele spaiale obiective ale textului: ntmpinarea de ctre boieri la Tecuci, cruarea cetii Hotinului pe cnd celelalte sunt incendiate. Anumite fapte ale personajului se regsesc n cronic: nlturarea lui Toma, cstoria cu doamne Ruxandra, solia boierilor pentru a-i mpiedica ntoarcerea la tron, uciderea celor 47 de boieri, clugrirea nainte de moarte i uciderea domnitorului prin otrvire. In oper, este amintit numele real al domnitorului, schimbat la urcarea pe tron de ctre boieri pribeag, din Petrea Stolnicul n Alexandru Lpuneanul. Se identific n oper, de asemenea, numeroase personaje confirmate de istorie, doamna Ruxandra, voinicul Motoc, sptarul Spancioc, postelnicul Veveri i mitropolitul Teofan. Spre deosebire de personalitatea istoric, a crei existen este consemnat n cronici, personajul literar ilustreaz un tip uman, este o creaie a autorului, n conformitate cu viziunea sa. De exemplu, unele personaje (Motoc, Veveri, Spancioc) apar n oper ilustrnd tipuri umane (boierul trdtor, boierul patriot), dar istoria consemneaz faptul c ei fugiser n Polonia, la Liov i nu mai triau n timpul celei de-a doua domnii a lui Lpuneanul. Prin construirea personajului principal, Costache Negruzzi a avut n vedere ilustrarea tipului de personaj romantic, construit din contraste, excepional surprins n mprejurri excepionale: domnitorul tiran i crud. Chiar dac multe dintre evenimentele care l au ca protagonist au fost menionate n oper potrivit

letopiseului, portretul personajului nu preia din realitate dect statutul acestuia i anumite fapte necesare n caracterizarea indirect. Privit n contextul istoric (Ev mediu sngeros, cu dese schimbri de domnitori i trdri ale boierilor), ajungem la o justificare obiectiv a unor fapte ale sale. Personajul depete cu mult profilul personalitii istorice, autentificat de cronic, prin trsturi care sunt adncite i excepional ilustrate (tehnica disimulrii i a manipulrii maselor, sadismul extrem, dezumanizarea total). Astfel, portretul domnitorului, construit n manier romantic, evideniaz un profil despotic. Transfigurarea artistic a faptelor istorice are o motivaie estetic: gradarea tensiunii narative, reliefarea caracterelor personajelor, mesajul textului narativ. In concluzie, evideniind realitatea ca punct de plecare, ca surs pentru realizarea unei opere de ficiune, afirmaia lui Mrio Vargas Llosa se ilustreaz n nuvela istoric Alexandru Lpuneanul".

Proba scrisa la limba si literatura romana Varianta 26 CERINTA: SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte) Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre raportul realitate - fictiune ilustrat intr-un text narativ studiat, pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirmatie: ,,Fictiunea nu este viata traita, ci alta viata, inventata cu materialele oferite de prima []. (Mario Vargas Llosa, Scrisori catre un tanar romancier)