CALEA

LACTEE
Informații despre galaxia noastră (Calea
Lactee)
Ce este Calea
Lactee?
•Calea Lactee, denumită și Calea Laptelui, este o
galaxie spirală barată din care face parte și Sistemul
nostru Solar. Când o vedem de pe pământ, ea apare sub
forma unei benzi strălucitoare și difuză vizibilă pe cerul
nopții format din stele, care, în mod individual, nu pot fi
distinse cu ochiul liber, ci cu ajutorul unui telescop. 
Toponimia Căii Lactee
•Numele de Calea Lactee provine din latinescul via lacteea și din
greaca veche, care, în traducere, înseamnă „cerc lăptos”. 
Vârsta Căii
Lactee
•Calea Lactee are o vârstă estimată care este mai
mare de treisprezece miliarde de ani. În această
perioadă, ea a trecut prin multe faze
evoluative până să atingă forma sa actuală. Are un
diametru de 150.000 - 200.000 de ani-lumină,
fiind formată din aproximativ 100 – 400 de
miliarde de stele și peste 100 de miliarde de
planete. Sistemul Solar este situat la aproximativ
27.000 de ani-lumină față de Centrul Galaxic.
Acesta poate face o rotație completă a Galaxiei în
aproximativ 240 de milioane de ani. 
Etimologia și Inițial, am vorbit despre toponimia numelui și
am spus că acesta provine din limbile latină și
greacă veche. Este unul dintre cele 11 cercuri

istoria numelui pe care grecii l-au identificat pe cer:

orizontul, ecuatorul, Tropicul Capricornului,
Tropicul Racului, zodiacul, meridianul, cercul
arctic, cercul antarctic și și cele două coluri
care trec prin cei doi poli cerești. Această
denumire își are originea în mitologia
greacă: Zeus, dorind ca fiul său Heracle să
devină nemuritor, îl pune să sugă de la
sânul Herei laptele nemuririi, când aceasta
dormea. Trezindu-se, Hera, încearcă să-l
smulgă pe Heracle de la sân, lăsând stropi de
lapte să se răspândească pe cer într-o dâră
albicioasă, formând Calea Lactee. Cuvântul
din greaca veche γαλαξίας/galaxías, format
din rădăcina γαλακτ-, derivat din
cuvântul γάλα („lapte”), și din sufixul
adjectival -ίας, este și rădăcina etimologică a
„galaxiei”.
 ASPECTUL CĂII LACTEE
Calea Lactee este vizibilă de pe Pământ ca o bandă luminoasă, cu o lațime de aproximativ 30 de
grade, care se întinde pe cerul nopții. Toate stelele care le vedem cu ochiul liber fac parte din
Calea Lactee. Zona cerului întunecat din Calea Lactee este denumită zona de evitare. 
Aceasta are o luminozitate relativ redusă. Dacă Luna luminează cerul sau dacă apare poluarea
luminoasă, Calea Lactee are o vizibilitate relativ redusă. Ea este dificil de observat dintr-o zonă
urbană, unde este multă lumină, dar este foarte ușor de văzut dintr-o zonă rurală, doar dacă luna
este sub Orizont. 
Centrul Galactic se află în zona Săgetătorului unde galaxia este mult mai luminoasă și se poate
vedea mai bine
Conținutul Căii
Lactee
Calea Lactee cuprinde aproximativ 200 –
400 de miliarde de stele, dintre care cel
puțin 100 de miliarde de planete.
Cantitățile exacte depind de numărul de
stele cu mase foarte mici, care sunt foarte
dificil de detectat. Umplerea spațiului
dintre stele este un disc de gaz și praf
numit mediu interstelar. 
Formarea Căii Lactee
Existența Căii Lactee a început sub forma uneia sau a mai multor mase mici de densitate peste medie la
scurt timp după explozia BIG BANG. Unele dintre aceste supra-densități au servit ca germeni pentru
roiurile globulare în care s-au format cele mai vechi stele. Este posibil ca aproape jumătate din materia din
Calea Lactee să fi provenit din alte galaxii îndepărtate. În câteva miliarde de ani de la nașterea primelor
stele, masa Căii Lactee era suficient de mare pentru a se învârti relativ repede. Datorită conservării
momentului cinetic mediul interstelar gazos s-a aplatizat de la un sferoid la un disc. În acest disc spiral, s-
au format generațiile ulterioare de stele. Majoritatea stelelor tinere, inclusiv Soarele, se găsesc în discul
galactic. După formarea primelor stele, Calea Lactee a crescut atât prin fuziunea galaxiilor (în special în
primii ani de creștere), cât și prin acreția gazului prezent în haloul galactic. Conform studiilor recente,
Calea Lactee, precum și Galaxia Andromeda se află în ceea ce este numit „valea verde” a diagramei
mărimii culorilor din galaxii. Această regiune este populată de galaxii care tranzitează de la „norul
albastru” (galaxii care creează regulat stele) la „secvența roșie” (galaxii care nu mai creează stele).
Activitatea de formare a stelelor în galaxiile din valea verde încetinește pe măsură ce acestea rămân fără
gaz care formează stele în mediul interstelar. Observarea galaxiilor similare cu Calea Lactee arată că este
printre cele mai roșii și mai strălucitoare dintre toate galaxiile spiralate care încă continuă să creeze stele
noi și este doar puțin mai albă decât cele mai albastre galaxii de secvență roșie. În 2019, oamenii de știință
de la Aryabhatta Research Institute of Observational Sciences (ARIES) au descoperit 28 de stele noi în
Calea Lactee.
 • https://ro.wikipedia.org/wiki/Calea_Lactee

Surse
• S. Neguț, M. Ielenicz, G. Apostol, D.
Bălteanu - Geografie fizică și generală:
manual pentru clasa a IX-a - București:
Humanitas, 2010.