GALAXII

Calea Lactee Galaxia “Antena”.

Galaxia “Andromeda” Galaxia “Centaurus”

 Galaxie Galaxii care se ataca Galaxii care se ciocnesc

Galaxie elipsoidală Galaxii spirală Grup de galaxii

De ce se numeşte galaxia
noastră ”Calea Lactee”?
Vechii greci credeau că zeiţa Hera a
vărsat lapte pe bolta cerească şi
astfel cerul este a rămas ”pătat”
pentru totdeauna de lichidul alb.
Romanii au numit fâşia albă a bolţii
cereşti Via Lactea, ceea ce
înseamnă ”drum făcut din lapte”. De
aici denumirea românească de
Calea Lactee, Calea Laptelui.
• Nu există, probabil, o îmagine mai minunată, atunci când priveşti cerul
noaptea, decât Calea Lactee, care se întinde ca o salbă de nestemate de la
un capăt la celălalt al cerului. Deoarece anticii nu aveau nicio explicaţie
referitoare la stele, ei şi-au închipuit unele, ciudate dar frumoase.

• În epoca creştină timpurie, de exemplu, oamenii credeau că aceasta

reprezintă calea către îngeri, pe unde se putea urca în ceruri.

• Chiar şi în zilele noastre, când pretindem că ştim adevărul, mirarea persistă

când aflăm detalii despre Calea Lactee.
• Galaxia noastră are aproximativ forma unui
ceas, rotundă şi plată. Însă datorită faptului
că ne aflăm "în interiorul" ei, nu putem
vedea cu ochiul liber acest aspect.

• Un alt fapt interesant: în galaxia noastră

există cel puţin 3 miliarde de stele. Ca să
îţi imaginezi dimensiunea ei, avem un
punct de reper. Dacă lumina ajunge de la
Soare la Pământ în 8 minute, distanţa de la
centrul Căii Lactee până la Soare este
străbătută de lumină în nu mai puţin de
27.000 de ani.

• Ca toate celelalte corpuri cereşti, şi Calea

Lactee se roteşte în jurul centrului său ca o
roată. O mişcare completă de rotaţie
durează aproximativ 200 de milioane de
ani.
 Galaxia noastră găzduieşte
sute de miliarde de planete
• Galaxia noastră găzduieşte mult mai multe planete decât se credea
până acum. Astronomii au anunţat că fiecare dintre cele 100 de
miliarde de stele existente în Calea Lactee are, în medie, cel puţin o
planetă ca partener.

• Descoperirea subliniază o schimbare radicală în modul în care sunt

percepute sistemele planetare din cosmos de către oamenii de
ştiinţă. Propriul nostru sistem solar, considerat a fi unic până de
curând, este doar unul dintre miliarde.

• Până în aprilie 1994, niciun alt sistem solar nu fusese descoperit, dar
de atunci numărul acestora este într-o continuă creştere. Telescopul
spaţial Kepler descoperă noi sisteme solare în mod constant.
• "Începem să descoperim un sistem planetar nou, care nu seamănă
deloc cu ceea ce există în sistemul nostru solar", a explicat William
Welsh, astronom la Universitatea San Diego State.

• Deoarece Calea Lactee găzduieşte mult mai multe planete decât se

credea până acum, şansele ca una dintre acestea să găzduiască forme
de viaţă sunt mai mari, au conchis cercetătorii.
 Sistemele stelare dintr-o galaxie se
grupează în:
• Nebuloase: - aglomerări de gaze interstelare şi pulberi
cosmice care pot da naştere unor stele noi;
Roiuri stelare – (stele noi obţinute din nebuloase de
aproximativ aceiaşi vârstă) care pot fi: a) deschise
( formate din stele „relativ tinere”) şi b) globulare
( compuse din aproximativ o sută de milioane de stele
bătrâne de 8 miliarde de ani);
• Distanţele dintre galaxii sunt de ordinul milioanelor de ani
lumină, totuşi datorită forţei gravitaţionale cu rază infinită
de acţiune se grupează în :
Grupuri (conţin câteva sute de galaxii) (Calea Lactee face
parte din aşa - numitul grup local);
Roiuri (conţin câteva mii de galaxii);
Superroiuri (conţin zeci de mii de galaxii).
Nebuloasa “Crabului”

Nebuloasa “Ochi de pisică”.

Nebuloasă
 ROIURI
STELARE

Roi stelar Roiuri de galaxii “Abell”

Roi stelar deschis “Hodge” Roi globular Roi stelar “Pleiadele”

 Câte stele sunt în galaxia
noastrã Calea Lactee.
Cea mai mare parte din masa galaxiei nu este formatã din gaz interstelar şi praf de
nebuloase. Cea mai mare parte a materiei luminoase este în stele. Masa galaxiei
noastre este dominatã mai mult de materie neagrã care este ceva ce nu poate fi
detectat de niciun telescop sau orice altceva în afarã de gravitaţia ei. Dar din
materia luminoasã, cel mai mare procent îl au stelele.

Numãrul stelelor:
Oamenii de ştiinţa au studiat distribuţia masei stelelor în Calea Lactee. Ştim de exemplu
şi cantitatea de luminã a fiecãrui tip de stea. Aşa cã mãsurând toatã cantitatea de
luminã a galaxiei, numitã luminozitate, şi cunoscând masa, putem estima numãrul de
stele care sunt în galaxie. Chiar dacã nu putem numãra fiecare stea, putem estima
numãrul lor ca fiind în jur de 100 de miliarde.

Se pare cã în Calea Lactee sunt mai mult stele cu masa mai micã decât cea a soarelui
nostru decât cu masa mai mare decât acesta.
 Trebuie de ştiut ca mereu în orice
galaxie, se nasc şi mor stele .
În galaxiile obişnuite ca a noastrã, o stea masivã ar trebui sã moarã ca o supernova
la circa 100 ani. Stelele mai mici, cum este Soarele nostru, îşi sfârşesc viaţa sub
formã de nebuloase planetare urmãnd sã se transforme în pitice albe, una în fiecare
an.
Deci, fãcând o balanţã, avem o medie de 1 stea noua şi 1 stea care moare pe an în
Calea Lactee. Aceste rate sunt diferite la alte tipuri de galaxii din Univers, dar nu
foarte mult. Aşa cã estimãm cã la 100 miliarde de galaxii din Universul observabil,
sunt 100 miliarde de stele care se nasc şi mor anual, care corespund cu aproximativ
275 milioane de stele care se nasc şi mor , în fiecare zi în tot Universul observabil.
În Universul observabil sunt aproximativ 170 de miliarde de
galaxii. Calea Lactee este galaxia noastră – un loc foarte vast
şi foarte interesant, gazdă a aproximativ 100-400 de miliarde
de stele (cu planetele lor) şi a peste 1.000 de nebuloase. Nu
numai că măsoară între 100.000 şi 120.000 de ani-lumină în
diametru, dar este casa noastră, locul de naştere al omeniii.
Sistemul nostru solar se află la 25-28.000 de ani-lumină
distanţă de Centrul Galactic, pe marginea interioară a uneia
dintre concentraţiile spiraliforme de particule de praf şi gaz
numită Braţul Orion. Cu siguranţă există foarte multe lucruri
necunoscute încă despre galaxia noastră,

dar iată ce ştim

până în prezent:
1. Calea Lactee are forma unui disc de aproximativ 100-120.000 de ani-lumină, deşi se crede
că ar putea ajunge până la 220.000 de ani-lumină; centrul galaxiei este bombat şi are un
diametru de aproximativ 12.000 de ani-lumină

2. Galaxia noastră face parte din Grupul Local – un grup format din peste 50 de galaxii;
Andromeda este cea mai mare galaxie din grup, urmată de Calea Lacteee şi Galaxia
Triunghiului; fiecare dintre acestea au un sistem de galaxii-satelit; Grupul Local face parte
la rândul său dintr-un super-roi de galaxii numit Fecioară (sau Clusterul Virgo);

3. Din punct de vedere al mărimii, galaxiile sunt clasificate astfel: galaxii pitice, galaxii medii
spiralate şi galaxii eliptice, Calea Lactee făcând parte din a doua categorie; noile cercetări
sugerează că galaxia noastră este de fapt cu aproximativ 50% mai mare decât s-a crezut
iniţial (~150.000 ani-lumină, faţă de 100.000, numărul general acceptat);

4. Deşi Calea Lactee are o greutate aproximativă de circa 400-1000 miliarde de ori mai mare
decât Soarele, nu este o galaxie mare, având un diametru de doar 100-120.000 ani-lumină
distanţă; cea mai mare galaxie descoperită este IC 1101 – o galaxie eliptică aflată la 1
miliard de ani-lumină faţă Calea Lactee, în constelaţia Şarpelui; IC 1101 are un diametru de
6.000.000 de ani-lumină şi conţine de 250 de ori mai multe stele decât galaxia noastră;

5. La fel ca planetele şi stelele, şi galaxiile se rotesc; Calea Lactee se deplasează cu o viteză

de 270 km/s şi o rotaţie complete durează aproximativ 200 de milioane de ani; Sistemul
Solar execută o rotaţie complete în jurul Centrului Galactic în aproximativ 225 de milioane
de ani, adică un An Galactic;
6. Andromeda este cea mai apropiată galaxie de Calea Lactee, situându-se la
aproximativ 2.5 milioane de ani-lumină faţă de Pământ; este cea mai mare galaxie
din Grupul Local, dar nu şi cea mai grea; studii recente sugerează că ceamai
multă materie întunecată o conţine Calea Lactee, prin urmare fiind cea mai
masivă;

7. Calea Lactee şi Andromeda se atrag una pe cealaltă cu o viteză de 300.000

km/h şi cercetătorii cred că ele se vor ciocni în circa 4 miliarde de ani, formând o
super-galaxie eliptică; la fel cum cele două galaxii se atrag, Grupul Local este
atras de către Clusterul Virgo cu 1.6 milioane km/h, iar acesta este atras de
Marele Magnet – o anomalie gravitaţională aflată la 250 de milioane de ani-lumină
– cu 22 de milioane de km/h;
8. Galaxia noastră are o vârstă de 10-13.6 miliarde de ani, iar cele mai bătrâne stele au
în jur de 13.4 miliarde de ani (+/- 800 mil. ani); aşadar, conform studiilor, Calea
Lactee nu este cu mult mai tânără decât Universul însăşi (13.7 miliarde de ani);

9. Calea Lactee s-a format prin ciocnirea cu alte galaxii de-a lungul timpului; în prezent
“cucereşte” stele din galaxiile pitice Sagittarius şi Caniş Major, precum şi materie din
cei doi Nori ai lui Magellan;

10. Majoritatea galaxiilor au în centrul lor o gaură neagră supermasivă, iar Calea Lactee
nu reprezintă o excepţie; centrul galaxiei noastre se numeşte Sagittarius A* – o sursă
masivă de unde radio, care se crede a fi o gaură neagră ce măsoară 22.5 milioane
km în diametru (aproximativ cât orbita planetei Mercur); aceasta este doar gaura
neagră în sine; toată masa care încearcă să intre în gaura neagră este numită discul
de acreţie, acesta având o masă de 4.6 milioane de ori mai mare decât Soarele;
discul de acreţie s-ar potrivi în interiorul orbitei pământului; Saggitarius A* are o masă
de 4.1 milioane de ori mai mare decât Soarele, comparativ cu o gaură neagră medie,
ce măsoară doar 10 mase solare;
11. Oamenii de ştiinţă cred că 90% din masa galaxiei noastre o reprezintă materia
întunecată; asta înseamnă că materia “luminoasă” – tot ceea ce putem vedea cu
ochiul liber sau cu ajutorul telescoapelor – reprezintă doar 10% din masa Căii Lactee;

12. Fiecare fotografie pe care ai văzut-o cu Calea Lactee în formă de spirală este fie o
altă galaxie, fie o interpretare artistică; noi nu putem fotografia galaxia de deasupra
deoarece ne aflăm în interiorul discului galactic (ar fi ca şi cum am încerca să ne
fotografiem casa din interior); asta nu înseamnă însă că nu putem să fotografiem
frumuseţea Căii Lactee;

13. Cea mai bătrână stea din Calea Lactee este HD 140283, cunoscută drept Methuse
lah; aceasta are o vârstă de aproximativ 13.6 miliarde de ani;

14. Calea Lactee are o luminozitate de suprafaţă relativ scăzută, ceea ce înseamnă că
este dificil de obsevat din zone urbane şi suburbane puternic luminate, dar uşor de
văzut când Luna se află sub orizont;

15. În 2002, steaua V838 Monocerois a erupt, emiţând de 1 milion de ori mai multă
radiaţie decât Soarele; inexplicabil, ar fi putut fi coliziunea a două stele sau steaua
devorând o planetă;
16. Cea mai asemănătoare planetă cu Pământul este Kepler-186F; aceasta a fost
descoperită în 2014 şi este cu 10% mai mare decât planeta noastră; Kepler-18F
orbitează în jurul stelei sale în zona Goldilocks, adică există şanse mari ca apa să
existe în formă lichidă aici, drept urmare si viata extraterestră;
17. Lumina pe care o putem vedea când ne uităm spre Calea Lactee este doar o formă
de energie degajată de către stele şi alte obiecte cereşti; în galaxia noastră se
găsesc şi alte forme de energie precum lumina infraroșie, raze gamma, raze X, unde
radio şi materie întunecată;

18. Când ne uitam noaptea pe cer putem vedea doar 0,0000025% din sutele de miliarde
de stele ale galaxiei noastre;

19. În centrul galaxiei se găsesc în principal stele bătrâne, timp în care în braţe se
găsesc stele mai tinere;

20. În centrul Căii Lactee se găsește de asemenea şi cea mai mare concentraţie de
stele, precum şi cele mai masive;

21. Majoritatea stelelor din Calea Lactee (şi din Univers) sunt piticele de tip M – pitice
roşii; acestea constituie 75-80% din numărul total al stelelor din galaxie şi au o masă
mai mică decât jumătate din cea a Soarelui, până la aproximativ 0.075 mase solare;
22. Dacă Pământul ar orbita Soarele cu aceiaşi viteză cu care stelele orbitează
centrul galaxiei, planeta noastră ar înconjura Soarele în doar 3 zile, în loc de
365.
 A efectuat:

DUPLACHI CRISTINA