CALEA LACTEE

În Universul observabil sunt aproximativ 170 de miliarde de galaxii. Calea Lactee

este galaxia noastră – un loc foarte vast şi foarte interesant, gazdă a aproximativ 100-400
de miliarde de stele (cu planetele lor) şi a peste 1.000 de nebuloase. Nu numai că măsoară
între 100.000 şi 120.000 de ani-lumină în diametru, dar este casa noastră, locul de naştere
al omeniii. Sistemul nostru solar se află la 25-28.000 de ani-lumină distanţă de Centrul
Galactic, pe marginea interioară a uneia dintre concentraţiile spiraliforme de particule de
praf şi gaz numită Braţul Orion. Cu siguranţă există foarte multe lucruri necunoscute încă
despre galaxia noastră, dar iată ce ştim până în prezent:

Calea Lactee vazuta de pe Pamant. Foto: feelgrafix.com/

1. Calea Lactee are forma unui disc de aproximativ 100-120.000 de ani-lumină, deşi se
crede că ar putea ajunge până la 220.000 de ani-lumină; centrul galaxiei este bombat şi
are un diametru de aproximativ 12.000 de ani-lumină

2. Galaxia noastră face parte din Grupul Local – un grup format din peste 50 de galaxii;
Andromeda este cea mai mare galaxie din grup, urmată de Calea Lacteee şi Galaxia
Triunghiului; fiecare dintre acestea au un sistem de galaxii-satelit; Grupul Local face parte
la rândul său dintr-un super-roi de galaxii numit Fecioară (sau Clusterul Virgo);
3. Din punct de vedere al mărimii, galaxiile sunt clasificate astfel: galaxii pitice, galaxii
medii spiralate şi galaxii eliptice, Calea Lactee făcând parte din a doua categorie; noile
cercetări sugerează că galaxia noastră este de fapt cu aproximativ 50% mai mare decât s-a
crezut iniţial (~150.000 ani-lumină, faţă de 100.000, numărul general acceptat);

4. Deşi Calea Lactee are o greutate aproximativă de circa 400-1000 miliarde de ori mai
mare decât Soarele, nu este o galaxie mare, având un diametru de doar 100-120.000 ani-
lumină distanţă; cea mai mare galaxie descoperită este IC 1101 – o galaxie eliptică aflată la 1
miliard de ani-lumină faţă Calea Lactee, în constelaţia Şarpelui; IC 1101 are un diametru de
6.000.000 de ani-lumină şi conţine de 250 de ori mai multe stele decât galaxia noastră;

5. La fel ca planetele şi stelele, şi galaxiile se rotesc; Calea Lactee se deplasează cu o viteză

de 270 km/s şi o rotaţie complete durează aproximativ 200 de milioane de ani; Sistemul
Solar execută o rotaţie complete în jurul Centrului Galactic în aproximativ 225 de
milioane de ani, adică un An Galactic;

6. Andromeda este cea mai apropiată galaxie de Calea Lactee, situându-se la aproximativ
2.5 milioane de ani-lumină faţă de Pământ; este cea mai mare galaxie din Grupul Local,
dar nu şi cea mai grea; studii recente sugerează că cea mai multă materie întunecată o
conţine Calea Lactee, prin urmare fiind cea mai masivă;
Grupul Local. Foto: slides.com

7. Calea Lactee şi Andromeda se atrag una pe cealaltă cu o viteză de 300.000 km/h şi

cercetătorii cred că ele se vor ciocni în circa 4 miliarde de ani, formând o super-galaxie
eliptică; la fel cum cele două galaxii se atrag, Grupul Local este atras de către Clusterul
Virgo cu 1.6 milioane km/h, iar acesta este atras de Marele Magnet – o anomalie
gravitaţională aflată la 250 de milioane de ani-lumină – cu 22 de milioane de km/h;

8. Galaxia noastră are o vârstă de 10-13.6 miliarde de ani, iar cele mai bătrâne stele au în
jur de 13.4 miliarde de ani (+/- 800 mil. ani); aşadar, conform studiilor, Calea Lactee nu
este cu mult mai tânără decât Universul însăşi (13.7 miliarde de ani);
9. Calea Lactee s-a format prin ciocnirea cu alte galaxii de-a lungul timpului; în prezent
“cucereşte” stele din galaxiile pitice Sagittarius şi Caniş Major, precum şi materie din cei
doi Nori ai lui Magellan;

10. Majoritatea galaxiilor au în centrul lor o gaură neagră supermasivă, iar Calea Lactee nu
reprezintă o excepţie; centrul galaxiei noastre se numeşte Sagittarius A* – o sursă masivă
de unde radio, care se crede a fi o gaură neagră ce măsoară 22.5 milioane km în diametru
(aproximativ cât orbita planetei Mercur); aceasta este doar gaura neagră în sine; toată
masa care încearcă să intre în gaura neagră este numită discul de acreţie, acesta având o
masă de 4.6 milioane de ori mai mare decât Soarele; discul de acreţie s-ar potrivi în
interiorul orbitei pământului; Saggitarius A* are o masă de 4.1 milioane de ori mai mare
decât Soarele, comparativ cu o gaură neagră medie, ce măsoară doar 10 mase solare;

Impresie artistica asupra gaurei negre din centrul Caii Lactee. Foto: learning-mind.com

11. Oamenii de ştiinţă cred că 90% din masa galaxiei noastre o reprezintă materia
întunecată; asta înseamnă că materia “luminoasă” – tot ceea ce putem vedea cu ochiul
liber sau cu ajutorul telescoapelor – reprezintă doar 10% din masa Căii Lactee;
12. Discul galactic este curbat, fapt pe care astronomii îl atribuie celor doi vecini ai
galaxiei noastre – Marele şi Micul Nor al lui Magellan; cele două galaxii pitice fac parte
din Grupul Local şi orbitează în jurul galaxiei noastre;

13. Calea Lactee conţine între 100 şi 400 miliarde de stele, deşi numărul maxim de stele
observabile cu ochiul liber ajunge până la 2.500; acest număr nu este fix însă, deoarece
galaxia pierde în mod constant stele datorită supernovelor, dar şi produce unele noi, circa
7 pe an;

14. Fiecare fotografie pe care ai văzut-o cu Calea Lactee în formă de spirală este fie o altă
galaxie, fie o interpretare artistică; noi nu putem fotografia galaxia de deasupra deoarece
ne aflăm în interiorul discului galactic (ar fi ca şi cum am încerca să ne fotografiem casa
din interior); asta nu înseamnă însă că nu putem să fotografiem frumuseţea Căii Lactee;

Impresie artistica asupra Caii Lactee. Foto: clarkplanetarium.org

15. Până în anul 1920, majoritatea astronomilor credeau că toate stelele din Univers se află
în Calea Lactee; în urma Marii Dezbateri, observaţiile făcute de Edwin Hubble au
demonstrat că galaxia noastră este doar una dintre miliardele de galaxii din Univers;
16. Cea mai bătrână stea din Calea Lactee este HD 140283, cunoscută drept Methuselah;
aceasta are o vârstă de aproximativ 13.6 miliarde de ani;

17. Calea Lactee are o luminozitate de suprafaţă relativ scăzută, ceea ce înseamnă că este
dificil de obsevat din zone urbane şi suburbane puternic luminate, dar uşor de văzut când
Luna se află sub orizont;

18. Dacă galaxia noastră ar fi redusă la un diametru de 100 de metri, Sistemul Solar nu ar fi
mai mai mare de 1 mm lăţime;

19. Discul galactic este înconjurat de un halou sferoidal de stele vechi şi clustere globulare
– dintre care 90% se află la 100.000 de ani-lumină faţă de Centrul Galactic;

20. În Egiptul Antic se credea că Calea Lactee reprezintă calea spre nemuririre; la rândul
lor, chinezii o numesc “Raul Argintiu”; în mitologia greacă, Calea Lactee a fost formată
când Hera a vărsat lapte, în timp ce îl hrănea pe Hercule, fiul lui Zeus; numele de “galaxie”
vine tot din greacă – galaxias, care înseamnă lapte;

21. În 2002, steaua V838 Monocerois a erupt, emiţând de 1 milion de ori mai multă
radiaţie decât Soarele; inexplicabil, ar fi putut fi coliziunea a două stele sau steaua
devorând o planetă;

22. Ecuaţia lui Drake reprezintă un argument şi o ecuaţie concepută de astrofizicianul

Frank Drake în 1961; aceasta este folosită pentru a estima numărul de civilizaţii
extraterestre inteligente din galaxia noastră; calcule recenta indică faptul că în Calea
Lactee ar putea exista între 0 şi 15.785 potenţiale civilizaţii extraterestre;

23. Sagittarius B2 este un nor molecular ce conţine

10.000.000.000.000.000.000.000.000.000 de litri de alcool; acesta se află la 390 ani-lumină
de Centrul Galactic şi este unul dintre cei mai mari nori moleculari din galaxie; norul este
compus din diferite tipuri de molecule complexe, printre care etanol, alcool polivinilic şi
metanol; Sagittarius B2 ar putea mirosi a rom şi ar putea avea gust de zmeură, datorită
concentraţiei de formiat de etil;

24. Cea mai asemănătoare planetă cu Pământul este Kepler-186F; aceasta a fost
descoperită în 2014 şi este cu 10% mai mare decât planeta noastră; Kepler-18F orbitează în
jurul stelei sale în zona Goldilocks, adică există şanse mari ca apa să existe în formă
lichidă aici, drept urmare si viata extraterestră;
Kepler-186F in comparatie cu Pamantul. Foto: hpcf.upr.edu

25. Filozoful grec Democrit (460-370 i.Hr) este prima persoană care a sugerat că galaxia
noastră este formată din stele; Galileo Galilei (1564-1642) este însă primul care a observat
discul galactic precum şi numeroase stele cu ajutorul telescopului sau în anul 1610;

26. Lumina pe care o putem vedea când ne uităm spre Calea Lactee este doar o formă de
energie degajată de către stele şi alte obiecte cereşti; în galaxia noastră se găsesc şi alte
forme de energie precum lumina infraroșie, raze gamma, raze X, unde radio şi materie
întunecată;

27. Când ne uitam noaptea pe cer putem vedea doar 0,0000025% din sutele de miliarde de
stele ale galaxiei noastre;

28. Este nevoie de o cantitate colosală de energie ca o stea sau orice alt obiect să
părăsească galaxia; o stea ar trebui să se deplaseze cu 1.6 milioane km/h mai rapid decât
viteza actuală de 965.000 km/h; astronomii au descoperit 18 stele albastre gigante ce au
fost ejectate în afara galaxiei, însă nu au descoperit cum s-a întâmplat acest lucru;

29. Contrar părerii generale, în braţele galaxiei nu se află mai multe stele decât în rest;
stelele aflate în braţele Căii Lactee sunt masive, cu o durată de viaţă mai scurtă şi cu
luminozitate ridicată, de aceea fac braţele mai vizibile;

30. Spaţiul dintre planetele Sistemului Solar este relativ dens datorită particulelor din
vântul solar, deşi densitatea este mult mai scăzută decât aerul, la aproximativ 10 milioane
de atomi pe metru cub în medie; spațiul interstelar din Calea Lactee este mult mai puţin
dens decât cel din sistemul nostru solar, dar gravitația puternică ține împreună gazul şi
praful cosmic la o densitate medie de aproximativ 10.000 de atomi per metru cub; materia
aflată în spaţiul dintre galaxii are cea mai scăzută densitate din Univers, cu o medie de 1
atom pe metru cub;

31. În centrul galaxiei se găsesc în principal stele bătrâne, timp în care în braţe se găsesc
stele mai tinere;

32. În centrul Căii Lactee se găsește de asemenea şi cea mai mare concentraţie de stele,
precum şi cele mai masive;

33. Cea mai apropiată stea faţă de Sistemul Solar este Proxima Centauri, aflată în
constelaţia Centaurului; aceasta este o pitică roşie aflată la aproximativ 4.22 ani-lumină
distanță; aceasta este de 8 ori mai mică decât Soarele, însă are o densitate medie de 40 de
ori mai mare; împreună cu Alfa Centauri A şi B, a doua şi a treia cea mai apropiată stea de
Sistemul Solar, formează luminosul Alfa Centauri;

Proxima Centauri in comparatie cu Alpha Centauri A, B si Soarele. Foto:

gravitywarpdrive.com

34. Braţul Orion a fost considerat cândva doar un “pinten”, o proeminenţă minoră în
comparative cu braţele majore cum ar fi Perseu sau Sagetator-Carina; cu toate acestea, noi
studii sugerează că braţul Orion este de fapt o ramură a braţului Perseu şi nu îşi are
originea în centrul galaxiei;

35. Soarele şi Sistemul Solar au orbitat galaxia de mai puţin de 20 de ori de la naştere,
acum 4.6 miliarde de ani; de la apariţia omului am parcurs 1/1250 din orbită;
36. Majoritatea stelelor din Calea Lactee (şi din Univers) sunt piticele de tip M – pitice
roşii; acestea constituie 75-80% din numărul total al stelelor din galaxie şi au o masă mai
mică decât jumătate din cea a Soarelui, până la aproximativ 0.075 mase solare;

37. Conform statisticilor, pentru fiecare stea din Calea Lactee există cel puţin o planetă;
luând un număr constant de 100 de miliarde de stele, rezultatul ar fi între 100 şi 200 de
miliarde de exoplanete existente în galaxia noastră;

38. În prezent sunt descoperite peste 2.000 de exoplanete în 1.228 de sisteme solare;
exoplanetele sunt destul de greu de descoperit deoarece nu produc lumină proprie; una
dintre metodele folosite pentru descoperirea lor este tehnica lentilelor de microgravitaţie,
bazată pe deviaţia luminii de la o stea aflată în spatele câmpului gravitaţional al altei stele;

39. Dacă Pământul ar orbita Soarele cu aceiaşi viteză cu care stelele orbitează centrul
galaxiei, planeta noastră ar înconjura Soarele în doar 3 zile, în loc de 365.