În univers există mii de aglomerări de stele care au forme diferite și

găzduiesc tot felul de corpuri cerești. Este vorba despre galaxii. Când a fost
întrebat despre ce este o galaxie, Putem spune că sunt structuri mari ale
universului în care stelele, planetele, norii de gaze, praful cosmic, nebuloasele
și alte materiale sunt grupate împreună sau aproape de acțiunea atracției
gravitației.

Ce este o galaxie

Este un grup sau o imensă aglomerare de stele în care există tot felul de
corpuri cerești precum planete, nebuloase, praf cosmic și alte materiale.
Principala caracteristică care galaxiile au este atracția gravitației care ține
împreună toate aceste materiale. Oamenii au putut vedea galaxiile de-a lungul
istoriei noastre ca pete difuze pe cerul nopții. Datorită dezvoltării tehnologiei
avem și avem mai multe informații despre ele.

Sistemul nostru solar în care sunt situate soarele și toate planetele face parte
dintr-o galaxie cunoscută sub numele de Calea Lactee.

În vremurile străvechi nimeni nu știa despre ce este această fâșie albicioasă

care traversa cerul și de aceea o numeau drumul laptelui. De fapt, numele
galaxiei și ale Căii Lactee provin din aceeași origine. În Calea Lactee putem
găsi formarea mai multor stele și praf interstelar. Cele mai notabile sunt
nebuloasele și grupurile de stele. Probabil, există și în alte galaxii. Galaxiile sunt
clasificate în funcție de dimensiunea și forma lor. Ele variază de la stele pitice
cu „doar” zeci de milioane de stele la stele gigantice care conțin miliarde de
stele. În ceea ce privește forma, pot fi eliptice, spiralate (ca Calea Lactee),
lenticulare sau neregulate.
 În universul observabil, există cel puțin 2 trilioane de galaxii, dintre care
majoritatea au diametre cuprinse între 100 și 100.000 parsec. Multe dintre ele
sunt grupate în grupuri de galaxii, iar acestea se află în super grupuri.
Se estimează că până la 90% din masa fiecărei galaxii este diferită de materia
obișnuită; există, dar nu poate fi detectat, deși influența sa poate fi. Se numește
materie întunecată, deoarece nu emite lumină. În prezent, este doar un
concept teoretic folosit pentru a explica comportamentul galaxiilor.
Uneori, o galaxie se apropie de o altă galaxie și în cele din urmă se ciocnesc,
dar sunt atât de mari și umflate încât nu există aproape nici o coliziune între
obiectele care le-au format. Sau, dimpotrivă, se poate întâmpla o catastrofă. În
orice caz, deoarece gravitația determină condensarea materiei, fuziunea duce
de obicei la nașterea de noi stele.
Galaxiile existau în univers cu mult înainte de formarea sistemului solar.
Acesta este un sistem format din mai multe elemente, cum ar fi stele,
asteroizi, quasari, găuri negre, planete, praf cosmic și galaxii.

Tipuri de galaxii:
Galaxii spirale. Fiecare dintre ele conţine un disc aplatizat de materie
bogată în praf şi gaz, ce orbitează în jurul unui nucleu sferic, format din stele
bătrâne, roşii sau galbene, deseori în formă de bară. Deşi stelele se află peste tot în
interiorul discului, cele mai strălucitoare – roiurile de stele tinere, sunt situate
numai în braţele spirale. Privit de pe Pământ, spaţiul dintre aceste braţe pare gol.
De fapt, el este plin de stele. Deasupra şi dedesubtul discului există un „halou”,
unde se găsesc roiurile globulare.

Galaxiile spirale se rotesc încet, de obicei o dată la câteva sute de milioane de ani,
dar nu se comportă ca un obiect solid. Stelelor ce orbitează mai departe le trebuie
mai mult timp să-şi completeze orbita decât celor care sunt aproape de nucleu. De
asemenea, stelele din interiorul discului urmează orbite eliptice, într-un singur plan,
în timp ce stelele din centru au orbite extrem de neregulate, cu diverse înclinaţii.

Galaxiile eliptice arată ca o strucută simplă, în formă de minge şi pot avea

diferite dimensiuni. La un capăt, elipticele pitice sunt roiuri relativ mici de milioane
de stele care par slabe şi difuze. Unele galaxii sunt împrăştiate în spaţiu între galaxii
mai mari şi conţin, probabil, misterioasa materie invizibilă numită „materie neagră„. La
celălalt capăt, se află elipticele gigante, care se găsesc numai în vecinătatea centrului
marilor roiuri galactice şi conţin sute de miliarde de stele. Unele eliptice gigante,
numite galaxii cD, au o anvelopă exterioară de stele şi concentraţii multiple de stele
în centru. Acest fapt sugerează formarea lor prin contopirea unor eliptice mai mici.

Majoritatea stelelor din eliptice sunt sunt galbene ţi roşii. Gazul şi praful din care se
formează stele este rar, ceea ce indică faptul că formarea stelelor din aceste galaxii
a încetat de mult. Fiecare stea orbitează nucleul dens al galaxiei pe propria ei cale.
Şansele unei posibile coloziuni sunt slabe, deoarece stelele sunt mici în comparaţie
cu distanţa dintre ele.

Galaxiile lenticulare au un nucleu aproape sferic, format din stele bătrâne

roşii şi galbene. Dar, spre deosebire de acestea, lenticularele au un disc de stele şi
gaz în jurul nucleului. Deşi seamănă ca formă şi dimensiune cu galaxiile spirale,
acest tip de galaxie are o formă de „lentilă” şi un nucleu mai mare decât al
spiralelor. Mai mult, galaxiile lenticulare nu au braţe spirale.

Galaxii neregulate, cele mai multe galaxii neregulate sunt de tip Irr – prezintă
în interiorul lor activitate intensă de formare a stelelor, conţinând mult gaz, praf şi
stele albastre, fierbinţi. Toate tipurile de galaxii au o zonă întunecată în nucleu,
diferită de zonele exterioare. Stelele din vecinătatea acestor nuclee galactice au
orbite rapide, ceea ce sugerează existenţa unei concentraţii enorme de masă în
volumul redus al lor. Singurul obiect care poate atinge o asemenea densitate este
o gaură neagră.

În ciuda atracţiei gravitaţionale enorme a acestei găuri negre supermasive,

materia şi-a stabilit de multă vreme orbite stabile în jurul ei în majoritatea galaxiilor.
Fără materie de absorbit, gaura neagră rămâne inactivă. Când un nor de gaz sau un
obiect ajunge prea aproape, gaura neagră se poate trezi totuşi, atrăgând materia
hoinară, încălzind-o şi producând radiaţie. Poate produce orice tip de radiaţie, de la
unde radio de mică putere la raze X, de mare putere. În cazurile extreme, radiaţia
din nucleu este singura caracteristică dominantă a unei galaxii, numită „galaxie
activă”.

Bibliografie:
1. https://.wordpress.com paginadeastronomie /2012/02/29/tipuri-de-galaxii/
2. https://www.meteorologiaenred.com/ro/galaxii-neregulate.html
3.https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Tipuri_de_galaxii