GALAXIILE

La aproximativ 10.000 ani după Big-Bang temperatura a scăzut astfel încât

universul a început sa fie dominat de particule mai mari, nu de lumina si radiații ca
la început. Aceasta schimbare a densității principalei forme de materie a dus la
formarea forțelor gravitaționale intre particule. După 10 miliarde de ani vedem
rezultatele acestui proces.
Galaxiile sunt concentrate de obicei in grupuri. Galaxia noastră se găsește intr-un
grup din care mai fac parte galaxia Andromeda si alte câteva galaxii mai mici. Cel
mai apropiat grup de galaxii fata de grupul "nostru" este Fornax, un mic grup de
galaxii in forma de spirala si elipsa.
Clasificarea galaxiilor făcuta de Hubble in 1925 ramane cea mai utilizata si in
zilele noastre. Astfel, exista doua mari categorii de galaxii, cele in forma de spirala
si elipsa, dar mai exista de asemenea si cele in forma de lentila si cele cu forma
neregulata.

Galaxiile in forma de spirala

Aceste galaxii se caracterizează prin prezenta

gazului in interior, ceea ce duce la formarea de
noi stele. Datorita formei pe care o au, acestea
se găsesc de obicei in zone ale universului cu
densitate mica de galaxii
 Galaxiile in forma de elipsa
Galaxiile in forma de elipsa au o luminozitate
uniforma si nu se observa prezenta gazului ca in
cele precedente. Stelele care intra in componenta
lor sunt "bătrâne". Aceste galaxii le întâlnim in
zone ale universului cu o densitate mai mare de
galaxii.

Galaxiile in forma de lentila

Ele sunt asemănătoare celor in forma de spirala

doar ca nu au brațe. Gazul se găsește in cantități
mici sau uneori este chiar inexistent si de aceea
stelele sunt destul de "bătrâne".

Galaxiile cu forma neregulata

După cum v-ați dat seama deja, galaxiile

ce intra la aceasta categorie nu au o forma
anume. O dovada in acest sens o
constituie imaginea alăturata.

Ştiţi care este cea mai mare galaxie din lume?

Care e cea mai mare galaxie pe care am văzut-o vreodată? Iar răspunsul este acesta: galaxia
IC 1101, care e situată la 1 miliard de ani-lumină, în constelaţia Şarpelui. Galaxia este
enormă. Are un diametru de 6 milioane de ani-lumină şi conţine peste 100 de trilioane de
stele, dar, cea mai mare masă a sa este dată de materia întunecată.

În perioada sa de viaţă, IC 1101 s-a ciocnit cu alte galaxii, şi îşi datorează mărimea datorită
acestor coliziuni. Timp de miliarde de ani, galaxii de mărimea Căii Lactee şi Andromedei au
fuzionat între ele, pentru a da naştere unui “titan” al Cosmosului. Această galaxie este lipsită
de gazele pentru formarea stelelor, procesul de creare a lor încetând cu mult timp în urmă.

IC 1101, ca şi alte galaxii eliptice, conţin în centrul său o gaură neagră supermasivă; cum
între gaura neagră şi dimensiunea galaxiei există o relaţie de directă proporţionalitate, aceasta
înseamnă că în centrul lui IC 1101 se găseşte una dintre cele mai mari găuri negre
supermasive din întreg Universul.

GAURA NEAGRA
Acestea sunt regiuni ale spațiului în care materia este comprimată atât de mult încât singurul
mod prin care putem scăpa de atracţia lor gravitaţională, dacă ne-am apropiat prea mult de
ele, este să ne deplasăm mai repede decât viteza luminii. Și cum viteza luminii nu poate fi
depăşită, atunci înseamnă că… nu există nici o scăpare. De aceea este bine să stăm cât mai
departe de ele

În Univers există două tipuri de găuri negre: găurile negre supermasive din centrul fiecărei
galaxii şi găurile negre de masă stelară, cele care se formează prin colapsul unor stele masive
care la sfârşitul vieţii explodează sub forma unor supernove.
 Gaura neagra supermasiva din
centrul galaxiei NGC 3783

Se crede că în centrul fiecărei galaxii din Univers există o gaură neagră supermasivă. Astfel,
gaura neagră din centrul galaxiei Calea Lactee se află la o distanţă aproximativă de 27.000 de
ani-lumină, iar gaura neagră din centrul galaxiei Andromeda se află la o distanţă
aproximativă de 2,5 milioane de ani-lumină.

Cygnus x-1, o gaura neagra de

masa stelara.

Miliarde de planete locuibile în

Calea Lactee
 Coliziunea dintre Calea Lactee şi
Andromeda ne va trimite la marginea
Universului

De decade întregi, astronomii cunoşteau faptul că galaxia noastră, Calea Lactee se află într-un
proces de coliziune cu galaxia spiralată Andromeda. Calcule efectuate de astronomii T.J. Cox
şi Avi Loeb de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică arată faptul că Soarele şi
planetele sale vor fi exilate către marginile noii galaxii care va lua naştere. Mai mult,
coliziunea propriu-zisă va avea loc în timpul perioadei de viaţă a Soarelui, înainte ca el să se
transforme într-o stea pitică.

Calea Lactee "înghite" galaxii vecine mai mici!

Ultima galaxie mica înghițită este galaxia pitica Săgetătorul, care era cândva una dintre cele
mai strălucitoare galaxii pitice din vecinătatea Căii Lactee.

Galaxia noastră se va ciocni cu Andromeda, dar Terra va

supravieţui
Astronomii au observat că galaxia Andromeda se îndreaptă spre noi, dar susţin că este foarte
puţin probabil ca Terra sau Soarele să se "ciocnească" cu planetele din galaxia Andromeda,
din cauza mărimii celor două galaxii.

După coliziunea galaxiilor, Soarele va mai lumina pentru o perioadă de aproximativ 2

miliarde ani, înainte de a se stinge definitiv. Oricum, înainte ca Soarele să se stingă, îşi va
mări dimensiunile, iar atmosfera de pe Terra va deveni atât de fierbinte, încât nu va mai fi
propice vieţii.

ALTE GALAXII

1. Nebuloasa „Tarantula”

.
 2. Nebuloasa “Cap de cal”. Aflată la
1.500 de ani lumină distanță de
Pământ

3. Arp 273- este un grup de două

galaxii

4. NGC 1300 este o galaxie spirală

 5. Galaxia Andromeda, vecina Căii
Lactee

6. Nebuloasa „Fluture”

7. Galaxia Sombrero