Stele si Constelatii

Stea
O stea (latină stella) este un obiect astronomic format dintr-un sferoid luminos de plasmă ținut împreună de propria sa gravitație.
Cea mai apropiată stea de Pământ este Soarele. Multe alte stele sunt vizibile cu ochiul liber de pe Pământ în timpul nopții,
apărând ca o multitudine de puncte luminoase fixe pe cer datorită distanței lor imense de Pământ. Istoric, cele mai proeminente
stele au fost grupate în constelații și asterisme, dintre care cele mai strălucitoare au obținut nume proprii. Astronomii au realizat
cataloage de stele care identifică stelele cunoscute și oferă o standardizare a denumirilor stelare. Universul observabil conține o
valoare estimată de 1×1024 stele, dar majoritatea sunt invizibile pentru ochiul liber, inclusiv toate stelele din afara galaxiei
noastre, Calea Lactee.
Cel puțin pentru o parte a existenței sale, o stea strălucește datorită fuziunii termonucleare a hidrogenului în heliu în nucleul
său, eliberând energie care traversează interiorul stelei și apoi radiază în spațiul exterior. Aproape toate elementele mai grele
decât heliul sunt create de nucleozinteza stelară în timpul vieții stelei, iar pentru unele stele prin nucleosinteza supernovei atunci
când explodează. Aproape de sfârșitul vieții sale, o stea poate conține și materie degenerată. Astronomii pot determina masa,
vârsta, metalicitatea (compoziția chimică) și multe alte proprietăți ale unei stele prin observarea mișcării sale prin spațiu,
luminozitatea ei și, respectiv, spectrul. Masa totală a unei stele este principalul factor care determină evoluția acesteia și
sfârșitul. Alte caracteristici ale unei stele, inclusiv diametrul și temperatura, se schimbă de-a lungul vieții sale, în timp ce mediul
stelei afectează rotația și mișcarea acesteia. O diagramă a temperaturii multor stele în raport cu luminozitățile lor produce o
diagramă cunoscută sub numele de diagrama Hertzsprung–Russell (diagrama H–R). Plasarea unei stele particulare pe acea
diagrama permite determinarea vârstei și stării evolutive a stelei respective.
 Caracteristici
Vârstă
Cu cât steaua este mai masivă, cu atât durata de viață este mai scurtă, în primul rând deoarece stelele masive au o presiune mai
mare asupra nucleelor lor, determinându-le să ardă mai rapid hidrogenul. Cele mai masive stele durează în medie câteva milioane
de ani, în timp ce stelele cu masă minimă (pitică roșie) își ard combustibilul foarte încet și pot dura zeci până la sute de miliarde
de ani
Diametru
Datorită distanței lor mari față de Pământ, toate stelele, cu excep ția Soarelui, apar ochiului liber ca
niște pete luminoase pe cerul nopții care pâlpâie din cauza efectului atmosferei P ământului.
Soarele este, de asemenea, o stea, dar este suficient de aproape de P ământ ca s ă apar ă ca un disc și
să ofere lumină naturală. În afară de Soare, steaua cu cea mai mare dimensiune aparent ă este R
Doradus, cu un diametru unghiular de doar 0,057 arcsecunde.
Masă
Una dintre cele mai masive stele cunoscute este Eta Carinae,care, cu o mas ă de 100-150 de ori
mai mare decât Soarele, va avea o durată de viață de doar câteva milioane de ani. Studiile
asupra celor mai masive roiuri deschise sugerează că masa maximă a unei stele poate fi în
stadiul actual al evoluției Universului de cel mult 150 M ☉
 Curiozități despre stele
Stelele trec prin mai multe etape de viață, la fel ca orice altă ființă organică. Atunci când o stea moare, ea se transformă într-un
„pitic alb”, se stinge treptat emanând lumină albă până când se stinge pentru totdeauna.
Unele tipuri de stele sunt de 100 de ori mai mari decât Soarele. Mai mult, aceste stele pot să emane de peste 1 milion de ori mai
multă energie decât Soarele.
Eta Carinae este una dintre cele mai mari stele din galaxie.
Unitățile de măsură utilizate pentru măsurarea distanței dintre stele și Pământ au valori imense. Cea mai apropiată stea de
Pământ este situată la aproximativ 4,2 ani-lumină depărtare. Ar fi nevoie de aproximativ 70000 de ani pentru a ajunge în spațiu la
acea stea.
Există aproximativ 400 de miliarde de stele în galaxia Caleea Lactee.
Fiecare stea are aproape aceeași compoziție chimică. Reacția de fuziune nucleară care are loc în fiecare stea presupune
transformarea hidrogenului în heliu.
Cele mai cunoscute tipuri de stele din Univers sunt piticele roșii. Ele au mai puțin de jumătate din masa Soarelui, ele ard foarte
încet și trăiesc mai mult decât orice alt tip de stea: peste 100 de miliarde de ani.
Culoarea unei stele poate arăta care este masa acesteia, gradul de luminozitate, dar și alte date interesante.
Stelele care sunt cele mai mari, au o durată mai scurtă de viață.
Fiecare galaxie are sute de miliarde de stele și se estimează că ar fi peste 100 de miliarde de galaxii în Univers.
 Constelație
O constelație este una dintre cele 88 de zone în care este împ ăr țit ă bolta sau sfera cereasc ă, uneori f ăcându-se referire doar la o
grupare aparentă de stele, care, unite printr-o linie imaginar ă, se aseam ăn ă cu un anumit obiect, animal, zeu etc. Pentru
majoritatea constelațiilor vizibile din emisfera nordică a P ământului, denumirile exist ă deja din antichitate. Pentru cele din
emisfera sudică, denumirile provin de la navigatori și astronomi din epoca Marilor descoperiri geografice, și de aceea aceste
constelații poartă denumiri ca de exemplu Microscopul, Ma șina Pneumatic ă etc.

În astronomia modernă constelația este o anumită porțiune din sfera cereasc ă exact delimitat ă, în jurul figurii imaginare
inițiale, astfel încât fiecare obiect ceresc fix (chiar invizibil ochiului omenesc) poate fi atribuit unei constela ții. Obiectele cere ști
fugare, ca de exemplu cele din Sistemul Solar sau și unele din apropierea sa, fiind relativ aproape de P ământ, pot trece în scurt
timp dintr-o constelație în alta. Spre exemplu, cometa Lovejoy a trecut în decurs de câteva zile prin constela țiile Orion, Taurul
și Andromeda.
 Constelatii antice si moderne
Constelatiile “moderne” (Paunul, Telescopul, Girafa etc.) au fost identificate de catre astronomii din secolele 16, 17 si 18, care
au folosit telescoape si care au putut observa cerul noptii in emisfera sudica. Acesti astronomi au “conectat” stelele mai slab
iluminate dintre constelatiile antice. Exista 38 de constelatii moderne. In anul 1930, Uniunea Internationala Astronomica a
listat oficial 88 de constelatii moderne si antice si a trasat o granita in jurul fiecareia.
De-a lungul timpului, culturi din toata lumea au creat imagini cu aceleasi stele. In unele cazuri, constelatiile aveau
semnificatie religioasa sau ceremoniala. In alte cazuri, gruparile de stele ajutau la marcarea trecerii timpului dintre plantare si
recoltare. Exista 48 de constelatii “antice”, iar acestea sunt cele mai stralucitoare grupuri de stele – ele pot fi observate cu
usurinta cu ochiul liber. Exista de fapt 50 de constelatii “antice” – astronomii au impartit una dintre constelatii (Argo) in 3
parti.
Multumesc de atentie!