TESTUL 5

A.
1. Transcrie, din textul 1, două cuvinte care aparțin câmpului lexical al timpului.
Variantă de răspuns: asfințit; dimineață

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând textul 1.

Tema poeziei este:
a) călătoria.
b) creația.
c) istoria.
d) natura.
Răspuns corect: d
3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând
informațiile din textul 2.
Cel care le spunea povești în fiecare seară copiilor era:
a) Afanasie.
b) bunicul.
c) tatăl.
d) un văr.
Răspuns corect: b

4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând

informațiile din textul 2.

Din drumurile pe care le făcea cu tatăl său, Ivan își amintește de:
a) bucuria găsirii lemnelor la Mila 18.
b) efortul mare depus la întoarcere.
c) frigul aspru din timpul iernii.
d) căruțele din satele de lângă Tulcea.
Răspuns corect: b
6. Menționează, în câte un enunț, tiparul textual identificat în fiecare dintre
fragmentele de mai jos.

a) „Era într-o dimineaţă, soarele ieşise de mult timp pe cer, iar eu dormeam dus,
când m-a trezit deodată un clipocit de apă.”
Tiparul textual al primului fragment este narativ.

b) „E o emoţie uriaşă în amintirea acelei dimineţi, reţin perfect fiecare detaliu,

de la lumina orbitoare a soarelui, la zarva păsărilor, şi reţin exact şi locul acela
în care m-am trezit, locul în care îi plăcea bunicului să pescuiască.”
Tiparul narativ al celui de-al doilea fragment este descriptiv.

7. Interpretează, în cel puțin 30 de cuvinte, o figură de stil identificată în textul

1, pe care o vei preciza.

Întregul limbaj al poeziei frapează prin originalitate, dar de o

expresivitate aparte este comparația „(Răsfrângeri roșii de amurg) / De-abia
mai tremură pe apă / Ca nişte coji de portocale.” Prin aluzia cromatică –
auriul cojilor de portocale -, vocea poetică îl provocată pe cititor să își
imagineze ultimele raze de soare dinaintea căderii întunericului, atunci când,
asemenea unor cioburi de lumină, tremură și se pierd în unduiala apei.
8. Care este emoția transmisă prin peisajul descris în textul lui G. Topîrceanu?
Motivează-ți răspunsul, în 50 – 90 de cuvinte, valorificând textul 1.

Poezia „Pastel”, de George Topîrceanu este o veritabilă pledoarie pentru

frumusețea naturii, aceea pe care Goethe o definea drept „singura carte în care
fiecare filă păstrează câte un adevăr”.
Deși vocea poetică nu se ipostaziază textual, emoția transmisă prin întregul
discurs liric este evidentă. În fața măreției naturii, omul se simte copleșit.
Neliniștea se îmbină cu fascinația și curiozitatea, punându-se astfel în evidență
o temă predilectă a romanticilor, comuniunea omului cu natura. 
În toate cele șapte strofe ale poeziei, pe „șevaletul” artistului se aștern cu
măiestrie diverse aspecte ale peisajului acvatic, surprins la interferența dintre
zi și noapte. Din ipostaza contemplatorului fermecat de frumusețea Dunării,
autorul creează un tablou original, grație unui limbaj artistic proaspăt și inedit.
Efectul de mister este sporit prin folosirea cuvintelor din câmpul lexical al
nopții – „întunecatului”, „umbra”, „nopți” -, în timp ce vibrațiile interioare ale
eului poetic sunt traduse prin cuvinte precum: „tulbure”, „tremură”, „aici”,
„acolo”.

9. Asociază cu un alt text literar textul Pastel de G. Topîrceanu, prezentând, în

50 – 100 de cuvinte, o asemănare și o deosebire dintre ele.

Din punct de vedere tematic, poezia „Pastel”, de George Topîrceanu

poate fi asociată cu o altă operă literară ce pune în valoare măreția și
frumusețea naturii. Este vorba despre idila eminesciană „Lacul”.
O trăsătură comună a celor două texte ar putea fi chiar tipul peisajului
descris. În ambele poezii sunt zugrăvite, în mod sugestiv, peisaje din natură ce
au în centrul lor apa, element primordial, simbol al vieții, al regenerării și al
purității. În „Pastel”, de George Topîrceanu, eul poetic este fascinat de
frumusețea peisajului danubian, surprins în momentul asfințitului. În poezia
„Lacul”, natura este personificată și împărtășește trăirile interioare ale
poetului: În  lac se reflectă tainic luna, iar barca  ”tremură”, ”în cercuri
albe”.
O deosebire dintre cele două texte constă în ipostazierea textuală a eului
creator. În timp ce „Pastelul” lui Topîrceanu este zugrăvit de un poet fascinat
de grandoarea peisajului, în „Lacul”, de Mihai Eminescu, eul poetic apare în
ipostaza îndrăgostitului, pentru care peisajul acvatic reprezintă toposul feeric
al împlinirii onirice a iubirii.

B.

1.Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.

Sunetul „i” este vocală în ambele cuvinte din seria:
a) „apoi”, „strălucitoare”.
b) „căci”, „pomilor”.
c) „epuizant”, „bunicul”.
d) „iazul”, „răchitele”.
Răspuns corect: c
2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.
S-au format prin compunere ambele cuvinte din seria:
a) „cumva”, „mărunte”.
b) „despre”, „totdeauna”.
c) „legate”, „preafrumoase”.
d) „orice”, „bunătate”.
Răspuns corect: b
3. Rescrie secvența „Nu era plictisit sau distant, dar parcă nu era vocea lui.”,
înlocuind cu câte un sinonim cuvintele „distant” și „voce”.
Nu era plictisit sau  rezervat, dar parcă nu era glasul lui.
4. Transcrie din fragmentul următor trei pronume personale aflate în cazuri
diferite, pe care le vei preciza.

„eram în mijlocul Deltei, în lotcă, înfofolit într-o pătură, alături de bunicul meu.
Ieșise la pescuit și nu a mai așteptat să mă trezesc, m-a luat cu el așa, dormind.
Ținea foarte mult la mine, eram nepotul lui preferat, și cred că, într-un fel,
cumva ritualic, își dorise să fie el primul care mă scoate cu lotca pe baltă.
 „m-” – pronume personal în cazul Acuzativ (pe cine a luat? pe mine,
mă, m-)
 „lui” – pronume personal în cazul Genitiv (al cui? al lui – APG) 
 „el” – pronume personal în cazul Nominativ (cine să fie primul? el –
subiect) 

5. Completează enunțul în așa fel încât să-i adaugi o propoziție principală,

precizând modalitatea prin care se realizează raportul de coordonare. Asta mă
fascina şi pe mine, şi pe verii mei.

 Asta mă fascina și pe mine, asta îi fascina și pe verii mei. (coordonare

prin juxtapunere)
 Asta mă fascina și pe mine și îi fascina și pe verii mei. (coordonare
copulativă –  prin conjuncția „și”)

6. Alcătuiește un enunț în care substantivul cu funcție sintactică de atribut din

enunțul „Bunicul era înțeleptul satului” să devină complement indirect.

Substantivul cu funcție sintactică de atribut:  satului

Enunțul în care substantivul are funcție sintactică de complement indirect:

Îi datorez satului întreaga mea devenire. (cui îi datorez? satului – CI, Dativ)
7. Completează spațiile libere din textul de mai jos, reprezentând gândurile unui
iubitor al Deltei, cu forma corectă a cuvintelor scrise între paranteze.
În Deltă, am cunoscut câțiva scafandri și mi-aș dori să luminez şi eu cândva cu
o lanternă uriașă undele unui lac, spre a vedea pești aurii şi alte vietăți
subacvatice.

Unul dintre cei mai mari pugiliști ai lumii, Muhammad Ali, spunea: „Campionii
nu se nasc în sălile de sport. Campionii sunt făcuţi din ceea ce au mai adânc
sădit în ei: o dorinţă, un vis, o chemare.”.
           Consider că a deveni campion are legătură cu locul în care te-ai
născut, dar nu cred că acesta este, în mod obligatoriu, un factor decisiv pentru
marile reușite ale vieții.
           În primul rând, dezvoltarea unui om ține cont de doi factori: ereditatea,
adică bagajul de gene pe care îl moștenești de la părinți, și mediul, locul în care
trăiești și te dezvolți. De pildă, Ivan Patzaichin are o copilărie grea și, din cele
spuse chiar de el, viața nu părea să îi surâdă vreodată. El rememorează
experiența inițiatică a lotcii, condiția izolată a omului din deltă și traiul greu al
acestuia, toate elementele întărindu-i convingerea că va deveni tot pescar, la fel
ca tatăl și ca bunicul său. Numai că destinul avea alte planuri pentru el: „Știam
că urma să fiu pescar toată viaţa, ca bunicul şi ca tatăl meu, şi, de altfel, m-am
şi angajat ca ajutor de pescar, aveam șaisprezece ani. Dar în sinea mea, visam
la altceva…”.
           În al doilea rând, mediul își poate pune serios amprenta asupra
devenirii unui copil. Picasso spunea că „fiecare copil este un artist. Problema
este cum să rămână un artist şi după ce va creşte.”. De regulă, marii campioni
ai planetei au crescut în condiții grele, dar au avut acea motivație interioară
care i-a determinat să rămână și gândească precum un campion. Ronaldo,
Messi sau Pelé s-au ridicat din nisipul fierbinte al plajelor sud-americane, unde
băteau mingea și inventau „braziliana”, pentru ca, peste ani, să ridice
deasupra capului mult-râvnitul „Balon de Aur”. La câteva mii de kilometri
distanță, în Delta Dunării, copilul Ivan Patzaichin folosește condițiile grele ale
traiului pe apă în avantajul său, iar asta îl ajută să devină unul dintre cei mai
mari campioni la caiac-canoe.
            În altă ordine de idei, locul în care te naști poate fi chiar rampa de
lansare către lumea mare a unui sport. Din textul al doilea aflăm că Delta
Dunării devine un fel de pepinieră de talente care „a dat lumii douăzeci şi unu
de campioni mondiali şi olimpici!”, ceea ce întărește ideea că locul în care te
naști poate avea legătură cu atingerea unui ideal în sport.
          În concluzie, consider că a deveni campion ține atât de aptitudinile
fiecărui individ în parte, cât și de locul în care se naște, crește și atinge o
anumită treaptă a performanței.