Compuneri Model, 8

Test 1
B.
Doina populară este una dintre speciile reprezentative ale folclorului românesc, fiind o opera
lirică prin care se exprimă, în mod direct, sentimente și trăiri profunde, prin valorificarea
resurselor de expresivitate ale limbii populare.
Opera literară din volumul ,,Flori alese din poezia populară’’ este o doină populară, deoarece
prezintă, la nivel formal și de conținut, toate trăsăturile acestei specii, având caracter oral,
colectiv, anonim, sincretic și traditional.
Un prim argument este redat de tema acestei poezii: nostalgia față de trecerea ireversibilă a
timpului. Doina citată este una de jale, dar și de dor, lucru subliniat de intensitatea
sentimentelor de tristețe și de dor, care sunt trăite de poetul anonim.
Motivul dorului, propriu doar registrului nostru de gândire și de simțire, se regăsește și în doina
prezentată, fiind o dovadă a caracterului traditional al acestei opera literare: ,,Și-mi aduce dor
și jele’’.
Se remarcă oralitatea stilului, una dintre trăsăturile esențiale ale acestei specii susținută de
prezența cuvintelor și a expresiilor de factură populară: ,,Da’ ‘’, ,,m-oi legăna’’, ,,jele’’, ,,făr’’,
,,nădușit’’. Se mai pot identifica motivele literare folclorice, precum cel al plopului, și cel al
anotimpului. Legătura milenară dintre om și natură este un alt motiv central al doinei, subliniat
de prezența în text a formulei: ,,Ce te legini, plopule…Da’ cum nu m-oi legăna/Dacă mi-a
trecut vremea’’.
Modul predominant de expunere este monologul liric, deoarece sunt redate trăiri profunde,
textul constituindu-se sub forma unei confesiuni lirice ,,Dacă mi-a trecut vremea’’, care se
îmbină cu descrierea ,,Și mă lasă amărât.’’
Sentimentele eului liric sunt subliniate de prezența mărcilor subiectivității, redate prin forme
verbale la persoana I: ,,nu-oi legăna’’ și ,,clatin’’ și pronumele la persoana I ,,m-‘’, ,,-mi’’, și
,,mă’’. Acestea sunt completate de câteva mărci ale afectivității: substantivul în cazul
vocativ: ,,plopule’’ și exclamația ,,Si-a venit iarna cea grea!’’
Un alt argument este reprezentat, la nivel stilistic, de prezența figurilor de stil și a imaginilor
artistice. Doina, cântecul liric al singurătății, se individualizează printre celelalte creații
populare prin expresivitate. Astfel, personificarea plopului ,,Ce te legini, plopule’’ reliefează
îngrijorarea elementului naturii pentru scurgerea vremii și schimbările acesteia, precum omul;
epitetul ,,iarna cea grea’’ arată sosirea anotimpului geros, apăsător, iar enumerația ,,dor și
jele’’ exprimă sentimentele se nostalgie, de apăsare și de jale pentru întâlnirea cu un anotimp
care aduce tristețe.
Totodată se remarcă paralelismul sintactic, specific creațiilor populare, care conferă textului
simetrie compozițională: ,,Și…Și…Și…’’. Versificația este specifică operelor lirice populare:
ritmul este trohaic, rima este împerecheată, versurile au măsură de șapte-opt silabe.
Muzicalitatea versurilor pune în lumină caracterul sincretic al doinei, aceasta fiind însoțită de o
linie melodică. Fiind o opera ce aparține folclorului, doina are, totodată, caracter anonim, și
colectiv, punând în valoare imaginea creatoare a poporului român.
În concluzie, întrucât reprezintă ecoul celor mai profunde trăiri omenești, opera din volumul
,,Flori alese din poezia populară’’ ilustrează toate trăsăturile unei doine populare.
B. O întâmplare petrecută la școală
Cu bucurie în suflet, îmi amintesc de una dintre cele mai frumoase zile pe care le-am petrecut
la școală. Era o zi frumoasă de primăvară, iar noi ne pregăteam de ora de limba și literatura
română. Cu toții eram curioși de noua lecție pe care doamna profesor urma să ne-o preda.
Deodată, ceva s-a petrecut. Să fi fost posibil așa ceva?
Doamna profesor a apărut însoțită de poeta Ana Blandiana. Nu ne venea să credem. Abia
atunci am înțeles că ora va fi dedicată poeziei contemporane. Ne-a rugat să facem liniște și să
o ascultăm pe distinsa poetă, dar să-i adresăm întrebări în ceea ce privește curiozitățile
noastre despre opera sa. Aveam emoții, iar glasul poetei transmitea căldură și liniște. Ne-a
recitat câteva poezii, însă noi i-am demonstrat că o iubim, aducându-i la cunoștință toate
informațiile pe care le știam despre dumneaei.
Timpul trecea, iar noi nu voiam să se scurgă aceste clipe. La final, am fost bucuros, deoarece
am reușit să-mi împlinesc un vis, acela de a primi un autograf și o carte cadou. Ajuns în fața
doamnei Blandiana ceva s-a întâmplat. Nu puteam să înțeleg. Am leșinat de emoție. Doamna
profesor împreună cu colegii mei m-au dus la cabinet. Mi-am revenit și am putut participa până
la final la mirobolantul eveniment.
A fost o zi fascinantă petrecută la școală pe care nu o voi uita și din care am înțeles că visul
poate deveni realitate, dar e bine să știi să-ți păstrezi emoțiile.
Test 2
B.
Basmul este o specie a epicii populare, în care se povestesc întâmplări fantastice, puse pe
seama unor personaje sau forțe supranaturale, aflate în luptă cu forțele răului, pe care le
înving.
Consider că fragmentul citat din opera literară ,,Ileana Cosânzeana , din cosiță floarea-i cântă
nouă-împărății ascultă’’ întrunește caracteristicile acestei opera literare atât la nivel formal, cât
și de conținut.
Un prim argument este reprezentat de faptul că tema este anunțată încă din
sfatul bătrânului împărat: lupta dintre bine și rău, basmul având un rol educativ și un caracter
exemplar. Totodată el este construit pe baza unui tipar narativ. Un împărat este aproape de
moarte și dorește să-i încredințeze fiului său conducerea țării. Înainte de a se despărți de
acesta îi oferă sfaturile părintești și binecuvântarea, însă îl avertizează să nu se ducă la lacul
zânelor. El ajunge la tron și își amintește de spusele tatălui său.
Timpul și spațiul în care se desfășoară acțiunea sunt vagi, fiind evocate întâmplări din vremuri
imemoriale: ,,era odată, în vremile de demult’’, ,,în lacul zânelor’’. Modul predominant de
expunere este narațiunea, prin care sunt prezentate întâmplările fantastice la care participă
personajele.
Se remarcă prezența formulei tradiționale, inițială ,,era odată, în vremile de demult’’, care are
rolul de a transpune cititorul într-o lume fantastică. Fiind o operă populară, autorul urmărește
tiparul creațiilor populare, din care se inspiră, întâlnindu-se cuvinte și expresii populare: ,,ți-a
place’’, ,,-și dete sufletul’’, ,,vei vre’’, ,,am socotit de bine’’, ,,nu este departe ceasul de pe
urmă’’. Creația are caracter oral, tradițional, colectiv și anonim.
O altă caracteristică a basmului este reprezentată de împletirea elementelor reale cu cele
supranaturale. Acțiunea se petrece la împărăție, însă împăratul ne face cunoștință cu un tărâm
magic-lacul zânelor.
Totodată se identifică motivele:inițierea, împăratul și cifra magică trei: ,,trei împărați tineri’’,
,,trei fete’’, și ,,trei zile și trei nopți’’.
De asemenea, se identifică personajele specifice basmelor populare: împăratul care se află pe
patul de moarte, însă are dorința de a-l sfătui pe fiul său, care va urca la urca la tron și care dă
dovadă de curaj pentru a prelua stăpânirea țării.
În concluzie, deoarece este prezentată și anticipată tema luptei dintre bine și rău, iar
elementele reale se împletesc cu cele supranaturale, consider că textul ,,Ileana Cosânzeana ,
din cosiță floarea-i cântă nouă-împărății ascultă’’ este un basm popular.
B. O întâmplare petrecută în timpul unui spectacol
Înainte de începerea vacanței, doamna dirigintă ne-a invitat pe toți să mergem împreună la o
piesă de teatru. Noi am fost foarte încântați de propunerea făcută și am hotărât să mergem
vineri, după-amiază.
Când am ajuns, doamna dirigintă deja cumpărase biletele și am intrat imediat în sala de
spectacol. Sala era mare, cu multe scaune frumoase și roșii, așezate pe rânduri și avea sus o
lojă pentru persoanele mai importante. Ne-am așezat în cel de-al doilea rând, iar după câteva
clipe de așteptare, luminile s-au stins. Se anunța piesa de teatru ,,O scrisoare pierdută" scrisă
de dramaturgul Ion Luca Caragiale. Scena era decorată întocmai ca în opera dramatică: ,,La
dreapta, în planul din fund o ușă, la stânga altă ușă, în planul din față. În stânga, planul întâi,
canapea și un fotoliu", iar personajele au jucat impecabil și m-au impresionat gesturile lor.
Cele mai amuzante personaje mi s-au părut Ghiță Pristanda și Cetățeanul turmentat.
Deodată, un lucru s-a întâmplat. Să fi fost posibil așa ceva? La sfârșitul actului artistic, unul
dintre actori ne-a invitat pe toți copiii pe scenă, spunând:,,-Sunt încântat că o clasă de copii
frumoși și isteți au reprezentat o parte din publicul nostru de astăzi! Vă felicit pentru prezență
și această piesă de teatru vă va fi de mare folos!’’
Am fost încântat de sinceritatea actorului, iar această experiență m-a făcut să merg mai des la
teatru, alături de prietenii mei, de familie. Și piesa ,,O scrisoare pierdută" m-a ajutat să înțeleg
mult mai bine lecția predată la ora de limba și literature română.
Test 3
B. Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare, în care poetul își confesează, în mod direct,
prin excelență, cele mai adânci stări sufletești și emoții prin intermediul vocii eului liric, dar și
cu ajutorul resurselor expresive, astfel creând un Univers de mare forță sugestivă ce se
adresează sensibilității cititorului.
Opera literară ,,Frumoasă-i…’’ de Mihai Eminescu aparține genului liric, deoarece prezintă la
nivel formal și de conținut, toate caracteristicile acesteia.
În primul rând, tema poeziei este arta poetică, actul creației în mijlocul naturii, o natură
surprinsă în toată splendoarea ei, în timpul zilei. Eul liric este surprins în dublă ipostază:
contemplator și creator și își exprimă sentimentele de admirație, de fascinație, de emoție, de
de dorință de a comunica cu elementele naturii pentru a putea crea ,,mii tinere flori’’, prin
intermediul mărcilor subiectivității redate în acest text prin: pronumele personale la persoana I,
,,eu’’ și ,,mă’’ și verbele la persoana I ,,culc’’, și ,,caut’’.
De asemenea, modul de expunere predominant în această opera literară este descrierea de
tip tablou: ,,În lacul cel verde și lin’’, care se îmbină armonios cu monologul liric confesiv: ,,Eu
caut colo-n răsărit/Și caut cu sufletul dus.’’
În al doilea rând, imaginarul poetic este redat prin intermediul figurilor de stil și al imaginilor
artistice. La nivel stilistic, se remarcă o gamă largă a resurselor expresive. Astfel, se pornește
de la simplul strigăt al imaginilor artistice și se ajunge la rafinata utilizare a figurilor de stil:
epitetul ,,cerul senin’’ are la bază o imagine vizuală care zugrăvește ideea de luciditate, de
puritate, sugerând totodată, indirect, un albastru adânc ,,ce sfâșie norii’’. Mesajul este
ambiguu, însă de remarcat este implicarea eului liric în întreaga descriere. Textul poate fi
perceput și ca un proces al creației. Epitetul dublu ,,În lacul cel verde și lin’’ urmat de
personificarea ,,Răsfrânge-se cerul senin’’ ilustrează spațiul în care iau naștere aceste rânduri,
încărcate de naturalețe și de prospețimea unui limbaj autentic. Metafora personificatoare
,,Gândurilor aripi le pui’’ semnifică cea de-a a doua etapă a procesului de creație și de
concepere a unei opere plină de liricitate pură, iar personificarea ,,Cobor apoi stânca în jos’’
reliefează imaginea de ansamblu a textului, finalizarea artei poetice fiind caracterizată de
expresivitatea și de naturalețea lexicului.
La nivel prozodic, poezia are structura monobloc/astrofică, rima este împerecheată, ritmul este
trohaic, iar măsura este de șapte-opt silabe.
În concluzie, fiindcă se remarcă prezența mărcilor subiectivității, iar poetul își exprimă, în mod
direct, sentimentele, consider că poezia ,,Frumoasă-i...’’, de Mihai Eminescu este o operă
lirică.
B. O întâmplare într-un parc
Cu aceeași confuzie, îmi amintesc de o zi pe care am petrecut-o în parcul Herăstrău. Eram
împreună cu cel mai bun prieten, cu Matei, și am decis să facem o plimbare. Nu ne-am
așteptat ca timpul să treacă atât de repede.
Ajunși acolo, un animal ne-a captat atenția. Să fi fost posibil așa ceva?
Era un urs rătăcit, speriat și scăpat de la Zoo. Ne-am îngrozit și nu știam cum să reacționăm.
Matei a propus să o luăm la fugă, sperând că vom scăpa de fiară. Nu am mai stat pe gânduri
și-am început să alergăm. Simțeam că oboseam, iar picioarele ni se topeau. Am parcurs în
goană doi kilometri. Ursul ne pierduse. Ne-am oprit și-am respirat ușurați.
În timp ce Matei îmi povestea despre ultima activitate extrașcolară inițiată în același parc, un
zgomot puternic s-a auzit. Nu ne venea să credem. Cum s-a putut întâmpla una ca aceasta?
Minunatul urs dăduse de noi. Înțepeniserăm de frică. Nu mai aveam cum să fugim. Am început
să cânt ușor și încet, iar animalul a-nțeles că nu reprezentăm un pericol și și-a luat rămas bun
de la noi, salutându-ne cu lăbuța. Îl vedeam trist, însă abia atunci am înțeles că voia să ne
împrietenim. Ne-am dus după el și am petrecut câteva ore împreună.
A fost o zi fascinantă în parc pe care nu o voi uita niciodată și am învățat că animalele nu
reprezintă mereu un pericol, ci trebuie să ai răbdarea să le identifici nevoile.
Test 8
B. Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare în care poetul își confesează, în mod direct,
prin excelență, cele mai adânci stări sufletești și emoții, prin intermediul vocii eului liric, dar și
cu ajutorul resurselor expresive, astfel creând un Univers de mare forță sugestivă ce se
Opera literară ,,Noapte de iarnă'' de Nicolae Labiș are toate caracteristicile specifice operei
lirice atât la nivel formal, cât și de conținut.
În primul rând, tema poeziei este natura, cu motivul iernii, fiindu-i surprinsă frumusețea
acesteia, față de care poetul își exprimă, în mod direct, sentimentele de încântare, de
fascinație, prin intermediul confesiunii lirice. Eul liric este surprins în ipostază contemplativă și
își face simțită prezența prin intermediul indicilor morfologici: verbele la persoana I: ,,n-am
văzut'', ,,aș privi''; pronumele la persoana I ,,îmi'' și adjectivul pronominal ,,meu''.
Modul de expunere predominant în această operă este descrierea literară de tip tablou:
,,Vântul poartă-n văile-albastre'', care se împletește cu monologul liric, care redă uimirea
poetului ,, N-am văzut de nicăieri o lună mai mare'', textul fiind o confesiune lirică.
artistice. Încă din incipitul poeziei, poetul folosește imaginea vizuală a lunii, din vârful muntelui,
care-i provoacă o stare de bucurie, deoarece claritatea și imensitatea sufletului său au fost
transferate motivului romantic al nopții, căpătând o strălucire inedită. Prin această
personificare se reliefează și comuniunea inedită a omului cu natura. Personificările ,, vântul
poartă.../Râuri de scântei'', ,,Îmi alunecă melodii de cleștar în urechi'', ,,Ramurile nopții se
prefac în sânge'' și ,,Codrii din vale sună din corn'' ilustrează elocvent metamorfozările
elementelor naturii omniprezente la spectacolul oferit de anotimpul iarna. Epitetele
metaforice ,,cerul bun'', ,,sânge sănătos'', și muchi împetrite'' conferă unicitate tabloului
descris, iar metafora ,,melodii de cleștar'' potențează armonia și bucuria produse de zgomotul
elementelor din natură, ce-i rămân întipărite auzului poetului. Cu toate că iarna este anotimpul
ce sfârșește un ciclu anual, în acest text liric, aceasta se pregătește să intre în grația tuturor
componentelor naturii.
La nivel prozodic, poezia este structurată în cinci catrene, măsura este de 9-13 silabe, iar rima
este încrucișată.
În concluzie, fiindcă se remarcă prezența mărcilor subiectivității, iar autorul își exprimă, în mod
direct, sentimentele, consider că poezia ,,Noapte de iarnă'' aparține genului liric.
B. Descrierea unei persoane model
Unul dintre modelele vieții mele și omul cumsecade pe care îl cunosc este bunicul meu. Bun la
suflet, blând și plin de respect sunt doar câteva dintre cuvintele care-i descriu cel mai bine
profilul moral. Nu l-am auzit niciodată ridicând tonul la cineva, cu atât mai puțin la mine.
Întotdeauna, mi-a vorbit frumos, iar vorbele ieșite din gura sa au reprezentat pentru mine
sfaturi prețioase, iar uneori adevărate lecții de viață.
Deși este un om simplu, fără prea multă carte, bunicul îmi dă dovadă de multă înțelepciune.
Ori de câte ori, am avut nelămuriri sau am avut nevoie de o persoană care să mă asculte și să
mă înțeleagă, bunicul meu a fost acolo. Cu toată experiența lui de viață, m-a îndrumat și m-a
povățuit, iar ulterior i-am apreciat învățăturile. Bunicul este un om respectat în comunitate, iar
vecinii au vorbe bune de spus despre el. Nu de puține ori, când mă plimbam cu el prin oraș,
am văzut o mulțime de oameni care-l salutau cu respect și îi vorbeau cu multă prețuire.
Din punct de vedere fizic, bunicul meu este de înălțime medie; nu este nici gras, dar nici slab,
iar acest lucru este un semn al sănătății fizice și al traiului sănătos pe care l-a dus toată viața.
Un alt indiciu fizic important, totodată, fiind și un semn al profilului moral, hărnicia, sunt
palmele sale aspre și degetele groase pline de bătături. Părul său alb, cândva blond-șaten, cu
un început de chelie și cu ochii albaștri, precum cerul de primăvară, completează profilul
bunicului meu. Fața sa prezintă câteva riduri, mai ales în jurul ochilor, care vorbesc de la sine
despre anii grei care s-au scurs peste viața dificilă.
Acesta este bunicul meu, unul dintre modelele importante din viața mea. Îl iubesc din tot
sufletul și-l voi păstra mereu cu mine în gând.
Test 9
Mesajul unei opere literare reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor și a semnificațiilor
exprimate cu ajutorul mijloacelor artistice, prin care scriitorul își invită cititorul să pătrundă
dincolo de țesătura textuală a operei sale, în căutarea sensurilor ascunse.
Opera literară ,,În grădină'' de Elena Farago este o operă lirică, care are ca temă natura,
comuniunea perfectă a omului cu lumea micilor viețuitoare.
În opinia mea mesajul desprins din acest text este acela că ne simțim fascinați în fața noului,
iar fiecare dintre noi reacționează într-un mod ce-l particularizează.
În primul rând, mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului liric. Poeta se simte
fascinată și impresionată de faptul că primăvara are capacitatea de a metamorfoza lumea
micilor viețuitoare, întrucât schimbă starea de spirit fiecăruia dintre noi. Eul liric se află în
ipostază contemplativă și își face simțită prezența la nivelul textului printr-o serie de indici
morfologici: pronumele personale la persoana a II-a: ți-'', ,,-ți'', ,,te-'', ,,tine'' și verbele la
persoana a II-a ,,stai'', ,,lași'', ,,începi'', fiind un lirism de tip adresativ, întrucât poeta ne
îndeamnă să reflectăm în mijlocul elementelor naturii, care ne pot încânta cu bucurie sufletul.
În al doilea rând, perspectiva poetei reiese din atitudinea eului liric, care oferă o cheie de
interpretare în ceea ce privește mesajul textului liric: ,,Stai singură-n grădină/ Și dragostea ți-o
cânți''. Implicându-se afectiv, sentimentele sunt de fascinație, dar și de mulțumire față de
sărbătoarea care se dezlănțuie în acest univers delicat al viețuitoarelor.
În plus, modul în care poeta își transmite trăirile este inedit, mai ales că la nivelul textului se
regăsesc și mărci ale afectivității: punctele de suspensie, din fiecare strofă, au rolul de a
îndemna la meditație/ la visare; interjecția afectivă ,,o'' exprimă uimirea în fața tabloului
descris, iar diminutivul ,,stânjenel'' sugerează dragostea poetei față de acest univers
,,plăpând'', iar viziunea este una optimistă.
De asemenea, limbajul artistic are un rol important în relevarea mesajului textului, întrucât
poeta are menirea de a impresiona prin autenticitatea resurselor expresive folosite. Astfel,
epitetul dublu ,,cântec/Duios, încetinel'' sugerează încântarea, liniștea produse în mijlocul
grădinii; imaginea vizuală ,,mugurii din tei, /Și-au înflorit ast-noapte'' ilustrează uimirea pentru
schimbarea adusă de primăvară, trezirea la viață a stânjeneilor, iar ,,nu-ți întinde mâna/ Să
rupi o floare.../I-atâta duioșie...'' accentuează sentimentul de farmec inedit, de aprecierea și de
grijă față de fiecare element care aduce sens diferit în grădina fiecăruia. Această vrajă
emanată de acest spectacol este personificată, fiindcă ,,plutește.../Te-ndeamnă să visezi-'',
accentuând liniștea, bucuria, dar și momentul mirobolant, care ne determină să medităm și să
ne dăm seama că orice vietate ne poate schimba viziunea, iar inversiunea/epitetul în
inversiune ,,plăpându-l stânjenel'' constituie admirația față de elementul naturii, care ajunge să
fie personificat ,,n-o fi visând și el'', profilând comuniunea perfectă a omului cu natura.
În concluzie, consider că opera literară ,,În grădină'' de Elena Farago pune în lumină ideea că
viziunea asupra lumii este și va fi schimbată în funcție de ceea ce vom întâlni și de ceea ce ne
va impresiona, dar și faptul că omul se regăsește pe sine odată ce comunică/își dă voie să
comunice și să cadă pradă elementelor naturii fiind împlinit sufletește.
O întâmplare într-o grădină
Îmi amintesc de o zi de toamnă aparte pe care am petrecut-o în grădina buncii mele. Acolo,
existau tot felul de flori, de arbori și de viețuitoare care hoinăreau pe diferite meleaguri ale
grădinii.
Ajuns acolo, un lucru mi-a captat atenția. Cum era posibil așa ceva? Pe creanga zarzărului
meu preferat se afla o veveriță. Avea o coadă roșcată și stufoasă, iar ochii mărgelați și
gheruțele ascuțite o făceau unică. Micuța făptură se uita speriată la mine și apoi a sărit o
creangă mai sus. O perioadă de timp am ignorat-o și am început să privesc florile, să le admir
culorile și să mă îmbăt cu mirosul acestora. M-am lăsat purtat de mirajul covorului floral care
parcă mă transporta pe aripi de fericire nemaîntâlnite până atunci.
Deodată, am auzit un zgomot. Aveam impresia că se aude din casă, dar nu era așa. Veverița
voia să-mi atragă atenția, însă era timidă. Văzând că nu dorea să interacționeze cu mine, m-
am gândit să-i culeg niște nuci și să i le pun la rădăcina copacului. Am încercat să mă ascund,
crezând că nu-și va da seama că voi fi acolo. Nu a fost așa, nu am putut să o ating, fiindcă a
coborât și a luat sfioasă nucile pe care le-am pus la rădăcina zarzărului și a fugit.
M-am întristat pe moment, dar m-am bucurat apoi de fapta pe care am făcut-o și mi-am dat
seama că prin micile gesturi pe care le inițiezi, desigur că te poți apropia de micile viețuitoare.
Testul 10
Fabula este o specie a genului epic, în versuri, cu o acțiune puțin dezvoltată, din care se
desprinde o învățătură și prin care sunt satirizate fapte și atitudini omenești greșite cu scopul
de a le îndrepta. Defectele umane sunt puse pe seama necuvântătoarelor, personajele fiind
reprezentanți ai lumii animale și vegetale.
Consider că textul ,,Vulpea în livadă'' de Alecu Donici este reprezentativ pentru specia literară
de fabulă, deoarece prezintă trăsăturile specifice acesteia.
În primul rând, ideile sunt relatate în mod indirect, de un narator obiectiv, prin intermediul
personajelor și al acțiunii. O vulpe flămândă zărește într-o livadă poame frumoase și coapte,
bucurându-se. Văzând că nu reușește să intre în posesia lor, aceasta le găsește un defect,
sunt prea verzi și strepezesc dinții. Textul respectă structura specifică unei fabule. Partea
narativă urmărește acțiunea la care participă personajele, mesajul acestei povestiri alegorice
fiind dublat de morala explicită, care evidențiază ideea că atunci când ești nemulțumit de
cineva sau de ceva îi găsești o serie de defecte.
Coordonatele spațio-temporale conferă caracter de generalitate întâmplărilor, accentuând
astfel rolul moralizator al operei literare. Acțiunea are loc ,,în livadă'', iar timpul este vag
precizat ,,odată'', semn că o astfel de întâmplare se poate repeta oricând și oriunde.
Modul predominant de expunere este narațiunea ,,O vulpe a intrat odată'', care are un ritm vioi
și cu dialogul, o mască a narațiunii, ce dinamizează acțiunea și caracterizează indirect
personajul principal: ipocrită ,,Cum v-am găsit, așa vă las''.
În al doilea rând, textul este unul alegoric, ideile abstracte fiind exprimate prin mijloace
concrete, cu scopul de a reda viziunea autorului asupra greșelilor omenești. Această operă
literară este de factură didactică, exemplificarea defectelor având un rol educativ. Prin
intermediul personificării, figură de stil reprezentativă pentru fabule, anumite comportamente
umane sunt ilustrate cu ajutorul animalului și fructelor. Acestea reprezintă diferite tipuri umane:
vulpea este tipul omului ipocrit, viclean ,,Cum v-am găsit, așa vă las'' și nemulțumită ,,Voi dinții
străpeziți''; prunele constituie tipul omului inteligent ,,Și nu se scuturau'', dându-și seama de
intențiile ascunse ale vulpii.
Această fabulă are un caracter umoristic, dovadă fiind cuvintele vulpii ,,Cum v-am găsit, așa
vă las, ,,Dar verzi, în loc să folosiți, /Voi dinții strepeziți''.
În concluzie, deoarece textul are o structură specifică și se construiește în jurul unei alegorii,
cu scopul de a satiriza anumite defecte umane, consider că opera ,,Vulpea în livadă de Alecu
Donici întrunește caracteristicile unei fabule.
O întâmplare petrecută în timpul participării la un proiect local sau școlar.
Cu tristețe, îmi amintesc de unul dintre proiectele școlare pe care le-am avut de prezentat luna
trecută. Doamna profesor de limba și literatura română a decis să participăm cu un proiect
aparte ,,Principiile personajelor din literatura clasei a VIII-a''.
Ajunși în sala în care se desfășura proiectul, un lucru ne-a atras atenția. Cum era posibil așa
ceva? În fața noastră se aflau zeci de dosare cu proiectele altor echipe. Abia atunci mi-am dat
seama că urma o concurență inedită. Membrii evaluării proiectului au fost numiți, iar noi
aveam emoții. Aveam încredere că vom câștiga, mai ales că în echipa noastră erau colegi
pasionați de a scrie și de literatură. Timpul trecea, iar noi urma să intrăm la evaluare. A sosit
minunatul moment.
Deodată, am auzit un țipăt. Nu-mi venea să cred. Una dintre doamnele profesor din comisie
ne-a acuzat de plagiat. Am început să lăcrimez. Nu ne așteptam la una ca aceasta. Într-un
târziu, am aflat de la doamna dirigintă că termenii folosiți erau adecvați unui limbaj de licean.
A fost o zi tristă pentru mine, dar și pentru colegii mei, fiindcă proiectul ne-a fost respins, dar
am învățat că pe viitor vom fi atenți și nu vom repeta greșeala.
Testul 11
Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare în care poetul își confesează, în mod direct,
gândurile, ideile și sentimentele prin intermediul vocii eului liric și cu ajutorul resurselor
expresive, creând un Univers de mare forță sugestivă ce se adresează sensibilității cititorului.
Opera literară ,,Piersicul'' de Ion Pillat are toate caracteristicile genului liric atât la nivel formal,
cât și de conținut.
În primul rând, tema poeziei este natura, fiind surprinsă frumusețea unui piersic în zorii zilei.
Eul liric este surprins în ipostaza de contemplativ, de admirator și își exprimă sentimentele de
admirație și de fascinație, prin intermediul mărcilor subiectivității, redate în acest text prin
verbul la persoana I ,,blestem'' și prin pronumele personale la persoana I ,,m-'', ,,mă'', ,,mi'',
,,îmi''. Acestora li se alătură mărci ale afectivității, precum linia de pauză, punctele de
suspensie și construcția în vocativ ,,frate bun''.
Modul de expunere predominant în această operă literară este descrierea de tip tablou: ,,Un
piersic cu dumnezeiesc obraz'', care se îmbină armonios cu monologul liric: ,,Prier, tu frate
bun, mă fă ca tine''. Motivul central al textului este piersicul, evidențiindu-se comuniunea
perfectă a omului cu natura, un moment feeric în viața poetului, când se simțea frate cu
acesta.
artistice, întrucât poetul reușește să transpună realitatea într-o lume ficțională. Astfel, imaginea
vizuală din prima strofă ,,un piersic proaspăt înflorit pe cer'' exprimă frumusețea deosebită a
elementului naturii văzută din viziunea admiratorului, iar imaginea statică ,,în zori de zi m-
opresc'' sugerează momentul de contemplare, un sentiment de uimire sau de fascinație pentru
alesul piersic. Personificările ,,cum se desface neted din lumină'', ,,Mi-aduce scoici trandafirii
pe braț'' ilustrează metamorfozarea și capacitatea acestuia de a-l impresiona pe poet.
Epitetul ,,trunchiul zvelt'', urmat de comparația ,,ca-ntr-un picior'' arată grația aparte a
arborelui, iar epitetul ,,capul luminos'' profilează o imagine vie, optimistă, strălucitoare a
coroanei sale înflorite, impresionând văzul eului contemplativ. Ultimele două versuri ale
poeziei reliefează strânsa comuniune a omului cu natura, bucuria poetului care se simte frate
cu piersicul, sugestivă fiind construcția în cazul vocativ ,,tu frate bun''. Poetul își dorește să se
contopească cu acesta ,,mă fă ca tine'', deoarece el este inedit în Univers, idee redată de
metafora ,,Un piersic cu dumnezeesc obraz''.
La nivel prozodic, poezia este structurată în patru catrene, rima este încrucișată, iar măsura
este de 10-11 silabe, conferind muzicalitate textului.
direct, sentimentele, consider că poezia ,,Piersicul'' de Ion Pillat este o operă lirică.
O întâmplare într-un sat
Se înserase deja când autocarul nostru a ajuns, după cum era programat în itinerarul excursiei
de vara trecută în satul Vutcani, localitate care aparține județului Vaslui. Când ghidul ne-a
arătat că această comună era situată într-o boltă, oboseala ne-a trecut imediat și eram curioși
să cunoaștem satul preotului celebru Vasile Vasilache. Timpul a zburat foarte repede, iar
ajunși acolo, un lucru ne-a atras atenția. Cum era posibil așa ceva? La coborârea în sat,
desigur se vedea frumoasa biserică reconstruită în care arhimandritul a slujit în ea. Era o
bucurie pentru noi să știm că pășim pragul unei clădiri, care data din anii 1900. M-am lăsat
purtat pe aripile imaginației și nici nu am observat când liniștea s-a înstăpânit în jurul meu.
Rămăsesem singur pe platforma clădirii. Am zărit un preot, care ieșea din casa parohială.
Bucuros, clar, m-am îndreptat spre el pentru a afla mai multe lucruri despre viața preotului
Vasilache. Am adunat grupul și am intrat în biserică. Părintele Ștefănache ne-a făcut
cunoștință cu viața arhimandritului și ne-a prezentat cartea ,,Gânduri despre Vutcani și
vutcăneni'', o frumoasă și documentată monografie a comunei în care ne aflam.
Deodată, am auzit un țipăt. Unul dintre colegii mei era urcat în clopotnița bisericii. Am înghețat
de spaimă. Nu voia să coboare, însă părintele l-a convins să o facă, deoarece urma și mai
aveam de vizitat: școlile, căminul, biblioteca, Muzeul Țăranului, dar și meleagurile sale liniștite.
După ce am vizitat toate obiectivele pe care ni le-am propus, ne-am îndreptat bucuroși către
autocar, iar din această călătorie a izvorât cea mai frumoasă amintire pe care voi dori să o
păstrez în sufletul meu pentru tot restul vieții.
Testul 12
Basmul este o specie a epicii populare sau culte, în care se povestesc întâmplări fantastice,
puse pe seama unor personaje sau forțe supranaturale, aflate în luptă cu forțele răului, pe
care le înving.
Consider că fragmentul citat din opera literară ,,Fata din Dafin'' întrunește caracteristicile
acestei opere literare atât la nivel formal, cât și de conținut.
Un prim argument este tema acestui text fragmentar, visul doicii pe care-l are în ceea ce
privește binele tuturor. Totodată, el este construit pe baza unui tipar narativ. Un împărat are la
bătrânețe un fecior care plânge mult. Împreună cu soția lui încearcă să-l domolească cu tot
felul de vorbe, dar nu reușește decât atunci când doica îi propune împăratului să-i zică faptul
că-l căsătorește cu Fata din Dafin. Copilul încetează să mai plângă. Doica accentuează că
visul ei s-a împlinit. Timpul trece, iar feciorul de împărat se face de însurat și află că mireasa
făgăduită lui este Fata din Dafin.
imemoriale (,,a fost odată''), (,,la bătrânețe'') și la împărăție. Modul de expunere predominant
este narațiunea, prin care sunt prezentate întâmplările fantastice la care participă personajele.
De asemenea se remarcă prezența formulei tradiționale ,,a fost odată'' care are rolul de a
transpune cititorul într-o lume fantastică.
Fiind o operă populară, autorul anonim urmărește tiparul creațiilor populare, din care se
inspiră, întâlnindu-se cuvinte și expresii populare: ,,acu'', ,,au încercat a-l domoli'', ,,mi-a scos
peri albi'', conferind oralitate textului.
De asemenea, basmul are caracter oral, tradițional, colectiv și anonim.
Totodată, se identifică motive specifice basmelor: al plânsului, al visului, al căsătoriei și al fiului
de împărat.
Nu în ultimul rând, eroul textului fragmentar este fiul de împărat, reprezentantul binelui, care
deține o serie de calități: discret, ascultător, dar și cu un destin ales încă de la nașterea sa.
În concluzie, deoarece sunt prezentate întâmplări din vremuri imemoriale și este prezentă o
formulă tradițională și o serie de motive, consider că textul fragmentar ,,Fata din Dafin'' este un
basm popular.
O întâmplare petrecută într-o zi călduroasă
Mi-aduc aminte de o zi călduroasă, cu temperaturi ridicate din vacanța de vară a anului școlar
trecut, când mă aflam la bunicii mei, în comuna Dimitrie Cantemir, unde merg adesea pentru
că acolo am mulți prieteni, iar peisajul este superb.
În acea zi, împreună cu doi copii, care erau vecinii bunicilor, ne-am hotărât să mergem toți la
scăldat la pârâul de la marginea satului. Când distracția era în toi, un prieten a aruncat mingea
departe, pe deasupra noastră și a căzut în apă. Alexandru, care era mai aproape de mal, s-a
dus repede după ea. Înota voinicește, contra curentului, iar apa curgea repede la vale. La un
moment dat, nu i-am mai zărit decât capul. Speriați, am rupt-o la fugă de-a lungul malului și
când am ajuns în dreptul lui, ne-am aruncat cu toții în apă să-l salvăm…Cu un zâmbet deloc
potrivit pentru situația în care se afla, Alexandru s-a mai zbătut câteva secunde, apoi a țâșnit
vijelios din apa care abia îi trecea de genunchi…Ne-a explicat apoi că era imposibil să lase să
se apropie ora prânzului fără să avem parte de o farsă din partea lui.
Îl știam poznaș, dar parcă isprava asta le întrecuse pe toate. Ne-am întors spre locul de joacă,
punând la cale o răzbunare cruntă, dar gândurile negre ne-au fost alungate repede de
chemarea blândă a bunicii care ne îmbia să-i gustăm plăcintele calde.
Testul 13
Personajul este o instanță naratorială definitorie a genului epic, o creație a autorului menită a exprima
viziunea acestuia asupra unei teme literare, transmițând-o cititorului prin fapte, relații, limbaj și
comportament specific naturii sale ficționale.
În fragmentul selectat din ,,Orb sărac'' de Mihail Sadoveanu, personajul central este moșneagul
nevăzător, fiind prezent pe tot parcursul acțiunii și interacționând cu restul personajelor. Încă din
incipitul textului i se prezintă statutul social: ,,un moșneag'', acesta fiind un simplu bătrân, caracterizat
atât direct de către narator și de alte personaje, cât și indirect prin faptele sau vorbele sale.
Caracterizarea directă reiese mai ales din portretul său fizic, făcut de narator: ,,obrazul neclintit
împresurat de barba albă'', ,,ochii lui de albușuri coapte'', arătând că anii au trecut peste el. Vestimentația
îi este aparte și reliefează o eleganță ieșită din comun: ,,orbul era și el îmbrăcat ca muntenii, cu
pălărioara neagră și strai alb, iar cojocelul îl ținea numai pe umeri''.
Bătrânul este caracterizat și de alte personaje, negustorul Lipsca pricepând că acesta este înțelept și cu
multă experiență, în ciuda faptului că își pierduse vederea de când era copil (,,Acest orb are, după câte
văd, destulă înțelepciune.'').
Caracterizarea indirectă reiese din portretul moral, din vorbele și faptele sale, dar și relația cu călătorii
de la foc. Este o persoană veselă, cu o energie optimistă, o persoană căruia îi place să se distreze și să
aibă în jurul lui prieteni asemănători lui: ,,Mie-mi plac tovărășiile vesele.'' Acestuia îi plac și povestirile,
atât să le asculte, cât și să le spună pe cele din viața lui, fiind desăvârșit și capabil de a-i impresiona pe
ceilalți cu aventurile și cu cunoștințele pe care le-a dobândit în tinerețea sa: ,,Știu, căci l-am văzut și eu
odată lucind''. Este un bărbat curajos și la o vârstă fragedă ,,am ieșit din sat de la noi și am plecat în
lume''. A fost un copil chinuit, care a cunoscut dificultățile vieții, mai ales că ,,rămânând fără vedere''
sensul vieții sale a căpătat o altă traiectorie, nefiindu-i atât de ușor.
În concluzie, orbul este un personaj ale cărui trăsături morale sunt bine evidențiate în fragment, iar
portretul său este emblematic pentru categoria umană, reprezentată de tipul omului simplu, modest, cu
multă înțelepciune și cu bunătate.
O întâmplare petrecută într-o grădină cu flori
Îmi amintesc de o zi frumoasă de primăvară pe care am petrecut-o în grădina cu flori a bunicii mele.
Acolo, existau tot felul de flori care hoinăreau în diferite colțuri ale micului Paradis.
Ajuns acolo, un lucru mi-a captat atenția. Cum era posibil așa ceva? Pe o petală a unui trandafir o muscă
cânta de zori și parcă era supărată pe căldura ce o fugărea de la o floare la alta. Micuța insectă se uita
parcă speriată la mine și, apoi, m-a ignorant, intrând în interiorul trandafirului. O perioadă am ignorant-
o și am început să privesc covorul floral care parcă mă transport ape aripi de fericire nemaiîntâlnite până
atunci.
Deodată, am auzit un zgomot și am avut impresia că se auzea din casa bunicii, dar nu era așa. Musca
voia să-mi atragă atenția, însă era sfioasă. Văzând că nu dorea să interacționeze cu mine, m-am gândit să
mă apropii de trandafir, în speranța că-l va părăsi, dar nu a fost așa, deoarece și-a găsit sfârșitul în
polenul acestuia.
M-am întristat pe moment, dar m-am bucurat că minunatul trandafir din grădina bunicii a rămas teafăr
fără să fie distrus de mica viețuitoare. A fost un moment aparte pe care nu-l voi uita niciodată.
Testul 14
Pastelul este o specie a genului liric în versuri în care este descris un tablou din natură prin
care poetul, aflat în ipostaza de contemplator, își exprimă în mod direct sentimentele trăite în
fața peisajului zugrăvit.
Opera literară ,,Pastel'' de George Topîrceanu prezintă particularitățile acestei specii literare
atât la nivel formal, cât și de conținut.
Un prim argument privind apartenența acestui text la specia pastel este reprezentat de tema
abordată de poet, natura, surprinsă în asfințit, de peste munte, cu o notă nostalgică provocată
de sosirea acestui moment al zilei. Eul liric este nostalgic, exprimându-și, în mod direct,
sentimentele de neliniște, de de tulburare și de speranță trăite în fața peisajului contemplat.
Fiind un pastel, modul predominant de expunere este descrierea literară de tip tablou, prin
care poetul recreează realitatea, filtrând-o prin propria sensibilitate: ,,Răsfrângeri roșii de
amurg/ Se sfarmă-n licăriri mărunte''.
Un alt argument este prezența grupurilor nominale ,,răsfrângeri roșii'', ,,întunecatului boschet'',
,,ostrovul izolat'', care ajută la conturarea elementelor ce compun peisajul, iar verbele la
prezent ,,se sfarmă'', ,,curg'', ,,sclipește'', ,, își culcă'' eternizează imaginea tabloului. Tabloul
prezentat este construit pe baza alternanței planurilor: terestru ,,de peste munte'', cosmic
,,semiluna'' și acvatic ,,apa'', ,,Dunărea'', ,,ostrovul''.
Realitatea este trasnfigurată artistic cu ajutorul limbajului expresiv, la nivel stilistic,
observându-se o gamă largă a resurselor expresive. Imaginea vizuală ,,din
asfințit....răsfrângeri...de amurg'' ilustrează sfârșitul și accentuează nostalgia apăsătoare a
contemplatorului; metafora ,,răsfrângeri...de amurg'' sugerează razele puternice ale soarelui
care va părăsi peisajul, reflectându-se în ,,unda tulbure a Dunării''. Acest asfințit este
personificat ,,se sfarmă-n licăriri'' sugestie a faptului că se împrăștie peste toate întinderile;
epitetul ,,licăriri mărunte'' arată discreția fenomenului cu care își face simțită prezența , iar
personificarea ,,unda tulbure le-ngroapă'' constituie un moment al dispariției unui element
natural din planul vizual, în vreme ce comparația ,,răsfrângeri....ca niște coji'' exprimă un
sentiment de înfricoșare, de neputință, de salvare în fața fenomenului; dominarea razelor de
către apa învolburată, acestea abia rezistând puterii Dunării. Inversiunea ,,întunecatului
boschet'' arată nostalgia eului liric transpusă cu ajutorul elementului naturii. Raza de speranță
poate fi redată cu ajutorul strălucirii semilunii, personficare inedită, dar și un motiv literar
romantic. Liniștea și atmosfera elegiacă sunt redate de imaginea vizuală din finalul poeziei, în
care ,,ostrovul izolat de lume'', fiind un epitet personificat, accentuând și solitudinea este
comparat ,,ca un castel medieval'', conturându-se o imagine ieșită din comun.
În concluzie, fiindcă se remarcă prezența descrierii, a grupului nominal , a planurilor și poetul
reușește să valorifice o gamă largă de resurse expresive, opera literară ,, Pastel'' de George
Topîrceanu este un pastel.
B. Descrierea unui om pasionat de artă
Pasiunea rămîne cea mai de preț comoară a fiecăruia dintre noi. Ea este ceea ce ne
însuflețește și este singura care ne poate conduce adânc în noi înșine și ne găsește drumul
cel mai bun prin meandrele vieții.
Mă ridic încet, încă somnoros, rămânând pe marginea patului ceva vreme, gândindu-mă la
singura persoana care îmi venea în minte: profesorul meu de limba de română, pasionat de
artă literară, dar și din alte domenii. Figura lui blândă când îmi explică diferite lecții este
cuprinsă de pasiune și de dragoste pentru ceea ce face. Privirea oarecum mândră și grijulie a
acestuia, dar și ochii săi calzi mă fac să mă gândesc că este un înger păzitor, care mă ajută la
nevoie și mă determină să înțeleg că este important să fii pasionat de artă. Părul său scurt,
negru, tulburat de o singură șuviță care îi arată vârsta adevarată îi prezintă experiența și îi
conturează chipul blajin, alături de ochii albaștri ca cerul senin, care sclipesc când acesta îmi
vorbeste.
Este atent la detalii, are răbdarea necesară de a-mi povesti în detaliu orice lucru care mă face
să înțeleg că este pasionat de arta literară.
De fiecare dată, nu ezită să îmi spună unde am greșit, făcând-o cu calm și să mă ajute să mă
perfecționez.
Cu siguranță că nu-l voi uita niciodată pe îndrăgitul meu profesor pasionat de artă, care m-a
ajutat enorm.
Test 15
Mesajul unei opere literare reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor și a semnificațiilor
exprimate cu ajutorul mijloacelor artistice, prin care scriitorul își invită cititorul să pătrundă
dincolo de țesătura textuală a operei sale, în căutarea sensurilor ascunse.
Opera literară ,,Sonet'' de Alexandru Vlahuță este o creație lirică, care are ca temă natura,
surprinsă odată cu venirea primăverii.
În opinia mea mesajul desprins din acest text este acela că ne simțim fericiți în fața noului
produs de un anotimp, dar și de aducerile aminte din copilărie, care produc o emoție
puternică.
În primul rând, mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului liric. Poetul se simte
copleșit de farmecul produs de primăvară și îi sunt trezite ,,dorințe copilărești'', care transmit
de fiecare dată frumusețea și încântarea. Eul liric se află în ipostază contemplativă și își face
simțită prezența la nivelul textului printr-o serie de indici morfologici, precum verbele la
persoana I ,,ascult'', ,,privesc'', ,,respir'' și ,,am fost'', pronumele personal ,,-mi'' și adjectivul
pronominal posesiv ,,mele'', fiind un lirism de tip confesiv, întrucât poetul ne îndeamnă să
reflectăm în mijlocul naturii, care ne pot încânta cu bucurie sufletul.
În al doilea rând, perspectiva poetului reiese din atitudinea eului liric, care oferă o cheie de
interpretare în ceea ce privește mesajul textului liric ,,Fac inimile noastre să tresară''.
Implicându-se afectiv, sentimentele sunt de fascinație, dar și de încântare pentru venirea
primăverii, deoarece natura pare să se dezlănțuie precum o sărbătoare.
În plus, modul în care poetul își transmite trăirile este inedit, mai ales că la nivelul textului, se
regăsesc și punctele de suspensie, mărci ale afectivității, care îndeamnă la contemplare.
De asemenea, limbajul artistic are un rol important în relevarea mesajului textului, întrucât
poetul are menirea de a impresiona prin autenticitatea resurselor expresive folosite.
Astfel, epitetul în inversiune ,,frumoasa primăvară'' sugerează un sentiment admirativ față de
anotimpul reînvierii; imaginea vizuală ,,Copacii parcă-s ninși de-atâta floare'' exprimă bogăția
și fericirea că elementele naturii prind viață; personificarea ,,dorințe copilărești...fac inimile...să
tresară'' arată dorul de perioada inocenței, când totul era lipsit de griji, metafora ,,a codrului
fanfară'' ilustrează bucuria, care este izvorâtă din epitetul ,,visuri dulci'', încât dăruiesc cerului
și pământului ,,sărbătoare''.
Enumerația ,,ascult, privesc, respir'' profilează imaginea contemplatorului capabil să trăiască
la maximum aceste clipe care ,,niciodată n-are să mai fie!''
În concluzie, consider că opera literară ,,Sonet'' pune în lumină ideea că schimbările care se
produc în natură ne influențează într-un mod inedit stările de spirit și ne determină să trăim
intens clipele.
B. O întâmplare petrecută într-o pădure
Cu aceeași confuzie, îmi amintesc de o noapte pe care am petrecut-o în pădurea Băneasa.
Eram împreună cu cea mai bună prietenă și am decis să facem o plimbare de seară. Nu ne-
am așteptat ca timpul să treacă atât de repede. Ajunși acolo, un animal ne-a captat atenția. Să
fi reprezentat oare un pericol?
Era un urs rătăcit și speriat. Ne-am îngrozit și nu știam cum să reacționăm. Ana a propus să o
luăm la fugă prin pădure, sperând că vom scăpa de fiară. Nu am mai stat pe gânduri și-am
început să alergăm. Simțeam că oboseam, iar picioarele mi se topeau.
Am parcurs în goană doi kilometri. Ursul ne pierduse. Ne-am oprit și-am respirat ușurați. Ne
bucuram enorm că puteam să facem promenada liniștiți mai ales că noaptea era prielnică
pentru povești și ne simțeam protejați de minunata lună.
În timp ce Ana îmi povestea despre ultima sa activitate, un zgomot puternic s-a auzit. Nu ne
venea să credem. Cum s-a putut întâmpla una ca aceasta? Minunatul urs dăduse de noi.
Înțepeniserăm de frică! Nu mai aveam cum să fugim. Am început să cânt ușor și încet, dar
animalul a înțeles că nu reprezentăm un pericol și și-a luat rămas bun de la noi, salutându-ne
cu lăbuța. Îl vedeam trist. Abia atunci am
înțeles că voia să ne împrietenim. Ne-am dus după el și am decis să petrecem câteva ore
împreună.
A fost o noapte tensionată, temătoare pentru noi, însă plăcută, deoarece ne-am făcut un
prieten nou și am învățat că animalele nu constituie întotdeauna un pericol.
Test 16
A. Caracterizarea pescarului
Pescarul este unul dintre personajele textului fragmentar selectat din opera ,,Spovedania'' de
Ioan Groșan prin intermediul căruia autorul pune în lumină ideea că pasiunea pe care o ai
pentru un lucru ajută la inițierea altora. Pescarul poate fi considerat protagonistul, deoarece
autorul evidențiază comportamentul acestuia în raport cu celelalte personaje. Acesta are
meseria de pescar, pasionat, mai ales că stătea pe mal ,,de când lumea''.
Trăsăturile acestuia sunt redate atât prin caracterizarea directă, cât și prin caracterizarea
indirectă, ce reiese din limbaj, comportament, relația cu novicele și întâmplarea la care
participă. Aici, pescarul este surprins în momentul în care îl învață pe un novice cum să
pescuiască și îi dezvăluie într-un mod inedit tainele pescuitului.
Portretul fizic al personajului este realizat, în mod direct, de către narator, oferind detalii în
ceea ce privește fizionomia lui: ,,neras de mai multe zile, cu țepi cărunți în barbă, avea doi
ochi mici, negri, foarte mobili...un nas îngropat între pomeți'', dându-i un aer aparte, reieșind și
maturitatea sa fizică, dar și în ceea ce privește vestimentația ,,purta o șapcă ponosită de
navetist și era îmbrăcat cu o salopetă kaki, cam murdară, cu o mie de buzunare și
buzunărașe, ce sfârșea jos în niște cizme de cauciuc noi-nouțe, tot de culoare kaki'',
reliefându-se dezinteresul pentru a fi un bărbat îngrijit. Tot direct, îi este precizată și vârsta
,,cam în jur de cincizeci de ani'', dar și de către novice: ,,pescar veritabil...imperceptibil
,,sărit'' ,,altfel'' decât omul simplu.''
Personajului i se conturează și un portret moral inedit, realizat prin mai multe mijloace de
caracterizare. În mod direct, ,,vorbea cu o însuflețire bruscă'' arătând pasiunea pentru pescuit,
dar și dorința de a dezvălui aceste taine. Alte trăsături ale personajului sunt prezentate prin
procedeele indirecte.
Comportamentul personajului reliefează educația aparte, este civilizat și îi răspunde politicos
novicelui: ,,Te pricepi?'', ,,Ei, nu-I nimic, asa-i la început'', având și capacitatea de a înțelege și
de a încuraja pe cei care nu reușesc să performeze în arta pescuitului. Din limbajul acestuia
reiese simplitatea și umorul: ,,He, he...ce ți-am spus?''.
Trăsătura dominantă o constituie faptul că este un om răbdător, reieșind din relația cu
novicele: ,,Stai jos...să-i explice pe-ndelete cum se pescuiește.''
În concluzie, consider că în acest text fragmentar, autorul vrea să contureze un anumit tip de
personaj, să ilustreze umanitatea de care trebuie să dăm dovadă în relațiile cu ceilalți, dar și
cu răbdarea de a-i învăța pe cei care nu știu și pe cei care vor să evolueze.
B. O întâmplare petrecută în timpul unei activități preferate
Este o zi caldă, caldă, iar parfumul teiului înflorit pătrundea prin fereastra deschisă. Eram toată
clasa în biblioteca școlii,loc unde ne desfășuram câteodată orele de română. Era vineri, iar
domnul profesor ne-a anunțat că vom avea lectură la alegerea noastră. Fiecare voia să-și
impună o carte, iar colegul meu a reușit să-i convingă pe toți:: Charles Dickens; titlul:,,David
Copperfield.” Sigur fratele meu, liceanul, o citise, pentru că se lăuda cu titlurile romanelor
citite. Și-atunci domnul a ales cartea, a deschis-o și iată ce-am aflat:
În ziua nașterii lui David Copperfield, bogata și excentrica matușă, Betsey Trowood, se
agitase, pentru că noul copil nu era fată. David este crescut de tânăra sa mamă, văduvă
dinaintea nașterii sale și de loiala slujnică, Clara Pegotty. Dar copilăria sa idilică este
întreruptă când Mr. Murstone începe să o curteze pe doamna Copperfield. David merge
bucuros cu Pegotty să viziteze familia acesteia în Yarmouth - fratele ei pescar, Daniel și
nepoții: Hane si Little Emily......
Încercam să-mi imaginez personajele, cum aratau. Am închis ochii și l-am văzut pe micul
David, am alergat cu el pe malul unde se afla barca asemenea unei case, am simțit aerul tare
al mării, zgomotul valurilor, am râs împreună cu Emily cea delicată....și n-am simțit când în
clasă au intrat câțiva oameni, care s-au așezat cuminți și-au ascultat....doar unul îndrepta din
când în când aparatul de fotografiat spre noi. La sfârșitul orei s-au prezentat: erau foști elevi ai
școlii și voiau să-și reamintească de orele de lectură. A doua zi am primit câteva poze, într-
una m-am recunoscut-eram eu cu ochii închiși și mi-am amintit de visul meu. Da, dar acasă
am luat cartea din bibliotecă și mi-am propus s-o citesc în vacanță...că doar așa mi s-a
spus:Cartea este o grădină în viața omului....
Test 17
A. Pastelul este o specie a genului liric, în versuri, în care este descris un tablou din natură și
prin care poetul, aflat în ipostaza de contemplator își exprimă, în mod direct, sentimentele
trăite în fața peisajului zugrăvit.
Consider că poezia ,,Toamna’’ de Virgil Carianopol este un pastel, deoarece prezintă, la nivel
formal și de conținut toate caracteristicile acestuia.
Un prim argument ce susține apartenența poeziei la specia pastel este reprezentat de tema
abordată de poet-natura, fiind prezentată venirea iernii, care pune stăpânire peste natură, dar
se remarcă și trecerea ireversibilă a timpului, eul liric, fiind străpuns de nostalgie, deoarece
timpul zboară pe lângă el. Eul liric este uimit de peisajul iernatic și își exprimă sentimentele de
regret, de nostalgie, de teamă, observându-se o notă elegiac produsă de venirea iernii.
Un alt argument îl constituie modul predominant de expunere, descrierea literară de tip tablou,
prin care eul liric recreează realitatea, filtrând-o prin propria sensibilitate (,,Încep să plece
păsările iarăși,/ S-aștern la drumu-ntins, ca un covor’’). Poezia reprezintă o formă a lirismului
obiectiv, remarcându-se în interiorul acesteia verbele la persoana a III-a: ,,s-aștern’’, ,,să
scuture’’, ,,s-aprinde’’. Tabloul este construit pe baza alternanței planurilor: terestru ,,pe
câmpuri’’; ceresc ,,stea’’; uman ,,lumea’’; îmbinarea acestor planuri subliniază legătura
milenară dintre om și natură.
De asemenea, sunt prezente grupurile nominale, ce ajută la conturarea elementelor ce
compun peisajul ,,drumu-ntins’’, ,,saltelele de nea’’, iar verbele la timpul prezent ,,s-aștern’’,
,,poate’’, ,,este’’ eternizează aspectul naturii.
La nivel stilistic, imaginarul poetic este redat prin intermediul limbajului expresiv. Utilizând o
tehnică picturală, poetul transpune în planul cuvântului imaginea coloristică a naturii, ilustrând
propriile stări sufletești și viziunea sa asupra naturii (peisaj iernatic, stare de nostalgie,
deoarece timpul trece, iar la venirea iernii se anunță și sfârșitul unui an din viața noastră).
Astfel, imaginea vizuală și dinamică ,,încep să plece păsările’’ amplifică trecerea inexorabilă a
timpului; comparația ,,s-aștern...ca un covor’’ arată mulțimea care-și părăsește meleagurile
dragi din cauza iernii; personificarea ,,pomii plâng’’exprimă disperarea, tristețea apăsătoare la
întâlnirea cu frigul, care aduce și bogăția ninsorii, imagine reieșită din metafora ,,saltelele de
nea’’. Imaginea dezolantă este produsă și de lumea care ,,îmbătrânește fără a-și da seama,
trăind în izolare, lângă ,,sobe’’ și simțind regretul că nu au reușit ,,să-și culeagă’’ toate roadele
de ,,pe câmpuri’’, sugestie a unui anotimp aspru.
În concluzie, deoarece este o operă literară în versuri în care este descris un aspect din
natură, prin intermediul căruia sunt exprimate sentimentele eului liric, consider că poezia
,,Toamna’’ de Virgil Carianopol este un pastel.
B.
O zi superbă
Cu bucurie în suflet, îmi amintesc de o zi fascinantă pe care am petrecut-o într-un parc de
joacă alături de trei prieteni minunați. Cum vara a sosit cu pași repezi, iar azi soarele își arăta
razele strălucitoare, părea o zi perfectă de a merge într-un asemenea loc. Dar nu orice loc, ci
unul de distractii. Mi-am sunat prietenii și am hotărât să mergem in parcul de distractii Orășelul
Copiilor. Ajunși acolo, un lucru ne-a atras atenția. Cum era posibil așa ceva? Erau multe jucării
și minunata roată Ferris, care ne îndemnau să ne împrietenim cu ele. Acest parc era unul nou
deschis și am auzit că era foarte frumos acolo, mai ales că avea și un roller-coaster foarte
înalt.
Pe la ora 16:00, când soarele și-a mai retras din raze și bătea mai încet am plecat împreună
cu Ioana, Andrei și Gabi. Primul obiectiv a fost bineînteles, roller-coasterul. A fost superb! Ne-
am dat pe topogane, în leagane suspendate, trambuline și am stat e vorba cu Mickey Mouse
și Donald Duck. Nici nu am vazut cum a trecut timpul. Se făcuse 20:00. Deodată, am auzit un
țipăt, ce putea fi? Era Andrei, care s-a împiedicat și și-a luxat glezna. În cele din urmă, am fost
nevoiți să plecăm grăbiți spre casă. Ajunși fiecare la casa lor, le-am povestit părintilor ce am
vazut și ce am făcut. Nu ne-au certat, însă au fost ingrijorați pentru Andrei. Au fost foarte
bucuroși sa ne vadă fericiți pentru ieșirea noastră.
A fost cea mai extraordinară zi din care am învățat că merită să explorăm locuri care ne
liniștesc, însă este bine să fim și atenți pentru a nu ne accidenta.
Test 18
B. Fabula este o specie a genului epic, în versuri sau în proză, cu o acțiune puțin dezvoltată,
din care se desprinde o învățătură și prin care sunt satirizate fapte și atitudini omenești greșite
cu scopul de a le îndrepta. Defectele umane sunt puse pe seama necuvântătoarelor,
personajele fiind reprezentanți ai lumii animale/vegetale și minerale.
Opera literară ,,Broasca și zeul” de Alecu Donici apartine unei fabule, întrunind caracteristicile
acesteia: structura specifică și personajele antropomorfizate.
Un prim argument ce încadrează opera la specia ,,fabulă” este constituit de structura textului,
care este fragmentat în două părți. Prima parte constă într-o scurtă naratiune,/povestire
alegorică, cu rol în relatarea faptelor: o broască se roagă zeilor pentru apă, când aceasta
putea să coboare de pe dealul pe care se urcase, fiind refuzată de zei (,,-Bre-che-che-chex!
coax! coax!/ Căci fără apă am rămas”, ,,Nu pot baga în seamă ale tale, eu, capricii,/ Ca să
înec o vale și un întreg norod,/ Când tu poți singură să te cobori la glod”). A doua parte este
reprezentată de morală, care este, în acest text, explicită, separată de narațiune, din care
reiese că nu trebuie să te gândești numai la binele tău, ci să iei în considerare și starea
altora: ,,Sunt unii dintre oameni, care cu sete vor/ Ca bine să le fie pe lumea asta numai lor,/
Vânând pe orice chipuri măriri, averi și nume,/ Măcar să piară lumea”.
astfel rolul moralizator al operei literare. Acțiunea are loc ,,pe deal’’, iar timpul ,,de cu
primăvară’’, semn că o astfel de întâmplare se poate repeta oricând și oriunde. Modul de
expunere predominant este narațiunea (,,Striga la zei așa de tare”) care are un ritm vioi,
susținut și cu dialogul (,,Ce vrei oare,/ Urâtă grăitoare?”), care este o mască a narațiunii și prin
intermediul căruia personajelor li se atribuie însușiri umane.
literară este de factură didactică , exemplificarea defectelor având un rol educativ. Prin
umane sunt ilustrate cu ajutorul ființelor personificate. Personajele sunt construite în antiteză și
reprezintă diferite defecte/tipuri, precum: broasca întruchipează tipul omului arogant, care se
gândește numai la sine și crede că i se cuvine tot ce vrea, strigând la zei după apă, în loc să
se ducă singură după ea (,,Din valea cea slotoasă, pe deal s-a fost retras,/ Si într-o scursură
trăia ca pe Parnas”). Zeul este tipul omului curajos, demn să-nfrunte pe acei oameni care nu
știu să se comporte și care este capabil să-și dea seama de caracterul celor din jurul lui.
cu scopul de a satiriza anumite defecte umane, consider că opera ,,Broasca si zeul” de Alecu
Donici aparține unei fabule, prezentând particularitățile acesteia.
B. Era destul de târziu, dar eu nu puteam dormi. Toți din casă au picat rupți de oboseală după
o zi de primăvară în care au muncit cu spor. Mă foiam în pat, dar Moș Ene nu voia să treacă și
pe la mine. Parcă mi-era prea cald; m-am ridicat și am deschis fereastra. Era mai bine acum...
Era o noapte răcoroasă de primăvară. Pe bolta întunecată luna plină parcă îmi zâmbea, erau
mii de stele care luceau prinse în plasa de cobalt a cerului. Era o eternitate de când o mână
nevăzută le aprindea în fiecare noapte și totuși ele nu-și pierdea din strălucirea suavă. Într-o
parte, luceau mai intens, stătea strajă luminoasă Luceafărul; credinciosul paj își aștepta
răbdător stăpâna, pe Selene. Bolta se lumina ușor, ca de un abur magic și într-un alai de
licurici, învăluită într-o maramă de argint, se așeza pe tronul milenar, Mândra Lună. Era
aceeași de mii de ani dar nu obosește niciodată în ritualul ei de fiecare seară. Din înaltul
cerului ea trimitea spre pământ raze de rouă și feerie.
Mesageri înstelați, licuricii picurau stropi de lumină și praf magic asupra florilor adormite. Doar
Regina Nopții se trezea. Toată ziua a tânjit după lumina Lunii. Atunci, mângâiată de razele
difuze, își deschidea petalele parfumate, iar mireasma ei se ridica asemenea unui abur de
tămâie, până la Lună.
Gâzele s-au culcat sub frunzele brodate cu stropi de rouă și dormeau legănate de cântul unui
greiere visător. Dinspre pădurea obosită răzbatea cântecul răgușit al unei bufnițe înțelepte. Pe
o ramură de alun, doamna trilului, privighetoarea trimitea către lumea nerecunoscătoare,
cântul ei melodios.
Totul în jur era învăluit într-o vrajă tainică, pe care mulți poeți au cântat-o, mulți au încercat s-o
explice, dar care nu și-a pierdut deloc din fascinație.
Pe o aripă de vis, Moș Ene a sosis în cele din urmă și eu m-am așezat în pat, obosită de atâta
măreție. A doua zi, urma ca totul să arăte altfel, în lumina soarelui!
Test 19
B. Mesajul unei opera literare reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor și a semnificațiilor
exprimate cu ajutorul mijloacelor artistice, prin care scriitorul își invite cititorul să pătrundă
dincolo de țesătura textuală a operei sale în căutarea sensurilor ascunse.
Opera literară ,,Vis vegetal’’de Magda Isanos este o creație lirică, care are ca temă
comuniunea omului cu natura, racordarea emoției cu planul naturii.
În opinia mea mesajul desprins din acest text este acela că ne simțim împliniți, uneori, în fața
elementelor naturii, care au capacitatea de metamorfozare, producând emoții puternice.
În primul rând, mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului liric. Poeta se simte
compleșită de farmecul produs de elementele naturii și îi sunt trezite dorințe noi care ar vrea
să devină realitate, să se contopească cu acestea. Sentimentele sunt de admirație, de
fascinație și de încântare, dar și de tristețe pentru trecut. Eul liric se află în ipostază
contemplativă și își face simțită prezența la nivelul textului printr-o serie de indici morfologici,
precum: verbele la persoana I ,,vreau’’, ,,să dezbar’’, ,,s-cumpănesc’’, ,,am să cânt’’;
pronumele personale la persoana I ,,mă’’, ,,mi’’ și adjectivele pronominale posesive ,,mea’’ și
mele’’, fiind un lirism de tip confesiv, întrucât poeta ne îndeamnă să reflectăm în mijlocul
elementelor naturii, care ne pot încânta cu bucurie sufletul.
În al doilea rând, mesajul este conturat pe două planuri: unul exterior, al naturii, în care eul liric
visează să traiască o viață liniștită (,,Vreau, suflete, să mă dezbar de tine/ și să trăiesc ca
pomii de pe vale”, ,,o viață fără rău și fără bine”) și unul interior, al stărilor eului poetic de
durere și de tristete din trecutul său pe care vrea să le alunge (,,Și despletita ploaie să mă
spele/ de pulberea durerii de demult”). De asemenea, titlul operei ,,Vis vegetal” este
semnificativ pentru mesajul textului, deoarece ilustrează dorința eului liric de a se retrage în
natură, unde va putea lăsa în urmă toată durerea în care și-a petrecut viața (,,de pulberea
durerii de demult,/ din care rădăcinile mi-am smult”).
Totodată, limbajul artistic are un rol important în relevarea mesajului textului, întrucât poeta
are menirea de a impresiona prin autenticitatea resurselor expresive folosite. Astfel,
comparația ,,să trăiesc ca pomii” semnifică pacea și armonia naturii, în care eul liric vrea să se
retragă; metafora ,,lacrimile cerului” sugerează roua care se află pretutindeni în natură, în care
poeta se simte apropiată de elementele naturii:,,să mă trezesc cu soarele pe frunte/ și
lacrimile cerului pe-obraz”, în vreme ce metafora ,,cu flori în locul gândurilor tale’’exprimă
frumusetea și bogăția artistice ce iau naștere în mijlocul naturii odată cu contopirea
elementelor celeste: ,,soarele’’ și ,,ploaia’’. Personificarea din finalul textului liric ,,pădurea-n
jurul meu o să se-adune’’ ilustrează apropierea de elementul naturii cu care se simte frate.
În concluzie, opera literară ,,Vis vegetal’’pune în lumină ideea că fiecare dintre noi își dorește
să se retragă în sine, să comunice cu elementele naturii în speranța că vor fi alungate
suferințele și durerile trecutului.
B. Cu o oarecare teamă, imi amintesc de o zi mirobolantă pe care am petrecut-o în tren. Era o
zi calduroasă de vară, iar eu și cu cel mai bun prieten trebuia să ne întoarcem acasă cu trenul,
deoarece am fost la Brașov pentru un concurs.. Am decis să mai profităm de timpul rămas,
așa că ne-am plimbat prin oraș până când s-a întunecat, apoi ne-am îndreptat spre gară.
După câteva minute de stat pe minunatul peron, ne-am urcat în tren, iar acesta a pornit.
Ne aflam de ceva timp în mișcare, când, deodată, un lucru s-a întâmplat. Oare cum era posibil
așa ceva?
Toate luminile s-au stins.Toti pasagerii au fost derutați, fiindcă trenul încă mergea, dar brusc,
acesta s-a oprit. Încercam să ne păstrăm cât de cât calmul și să conștientizăm că totul urma
să fie bine. Să se fi stricat ceva? Împreună cu prietenul mea încercam să găsim o explicație
celor întâmplate, când dintr-o dată în vagonul nostru a apărut conductorul.
Cu o lanternă în mână, el ne-a anunțat că trenul, într-adevar, avea o defecțiune și că va dura
ceva până să pornim din nou. Fiind întuneric, nu putem vedea mai nimic în jur, iar eu si cu
prietenul meu începuserăm să ne plictisim. După câteva minute, luminile s-au aprins și trenul
a început să se miște, făcându-ne pe toți bucuroși.
Obosiți după o astfel de întâmplare, am ajuns în sfârșit la București, glumind pe seama
defecțiunii trenului. Și acum le povestesc prietenilor mei de această peripeție de care am avut
parte într-o călătorie cu trenul.
Test 20
B. Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare în care autorul își exprimă, în mod indirect,
ideile, gândurile și sentimentele, prin intermediul naratorului, personajelor care sunt implicate
într-o actiune, plasată în timp și în spațiu.
Opera ,,Gardul” de Sorin Titel aparține genului epic, prezentând caracteristicile acestuia:
acțiunea și instanțele narative.
Un prim argument ce susține apartenența acestui text la genul epic este constituit de prezența
acțiunii: un bătrân vopsește gardul curții în care tocmai s-a mutat, cu ajutorul nepotului său, un
baiețel serios, care se plictisește uitându-se la bunicul lui; copilul se suie pe gard și se uită în
jur, când vede doi cai, despre care credea că sunt năzdrăvani. Baiatul încearcă să îi atragă
atenția bătrânului spunând că aceștia au început să vorbească și să se joace (,,omul se mută
în casa nouă și începu să vopsească gardul”, ,,După ce nepotul termină cu
vopseaua……..începu să privească liniștit la bătrân”, ,,După un timp se plictisi. Atunci îi veni
ideea să se urce pe gard”). De asemenea, modul de expunere predominant este narațiunea
(,,Mișca pensula cu gesturi măsurate”), care are rol în relatarea faptelor, care se îmbină cu
dialogul (,,-Există cai năzdrăvani?”), ce dinamizează acțiunea.
Un alt argument ce încadrează opera la genul epic este reprezentat de instanțele narative,
unde se remarcă prezenta unui narator obiectiv, care relatează la persoana a III-a (,,făcea”,
,,nepotul fugi”, ,,nu era”) și a personajelor, precum bătrânul sau nepotul acestuia. Bunicul este
viguros, cu toate că a fost bolnav pe timpul iernii (,,bătrânul zăcuse bolnav toata iarna”), acum
fiind cât se poate de sănătos (,,avea fața roșie, sănătoasă, iar părul era des și cret”). Băiatul
este un copil calm, liniștit, atent la ceea ce face și care vrea să il ajute pe bunicul său:
,,amesteca vopseaua cu multă atenție”, ,,începu să privească liniștit la bătrân”, ,,dorind cu
orice preț să atragă atenția bătrânului”.
În plus, cronotopul acțiunii este fixat încă de la începutul fragmentului, acțiunea având loc la
casa cea nouă a bătrânului, primăvara: ,,în casa cea nouă”, ,,într-o după-amiază de
primavară”.
In concluzie, conform argumentelor menționate, putem afirma că opera literară ,,Gardul” de
Sorin Titel aparține genului epic, întrunind particularitățile acestuia.
B.
Și astăzi îmi aduc aminte de ziua în care am vizionat un film alături de câțiva dintre prietenii
mei, cu care mă bucuram, deoarece eram și la sfârșitul săptămânii.. Entuziasmati de ideea de
a vedea filmul, am plecat către cinema, am cumpărat biletele și am intrat nerăbdători în sala
spațioasă, cu ecranul uriaș pe care urma să fie proiectat filmul.
Un lucru ne-a atras atenția. Cum era posibil așa ceva?
Sala era goală. Nu ne așteptam, însă într-un târziu, am înțeles de ce aceasta nu avea oameni.
Urma să vizionăm un film de groază, cu un loc bântuit de fantome. Mă speria gândul că voi
vedea aceste creaturi, dar nu voiam să îmi dezamăgesc prietenii, așa că am fost de acord să
rămân pentru a vedea acel film. Prietenii mei erau foarte încântați și interesați de firul narativ
prezentat în acel film, însă eu îmi dădeam deseori ochelarii jos și mă uitam în gol. Nu puteam
să mă uit, deoarece urma să am probleme mari cu somnul.
Timpul trecea, iar fiecare se bucura în felul lui. Deodată, am auzit un țipăt. Ce putea fi? Unul
dintre prietenii mei s-a speriat enorm la una dintre scenele înfricosătoare. L-am calmat și i-am
spus că va fi bine.
Filmul s-a terminat, iar noi ne-am îndreptat spre casele noastre. De atunci, mi-am dat seama
că nu trebuie să mai mint și că merită să vizionez filmele pe care le apreciez și care-mi plac.
A fost o zi frumoasă din viața mea, deoarece am fost alături de prietenii, cu care am putut
petrece timpul nostru liber.
Test 21
B.
Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare, în care poetul îşi confesează, în mod direct,
prin excelenţă, cele mai adânci stări sufleteşti şi emoţii, prin intermediul vocii eului liric, dar şi
cu ajutorul resurselor expresive, astfel, creând un Univers de mare forţă sugestivă, ce se
adresează sensibilităţii cititorului.
Opera literară ,,Cărăbușul de aramă’’ de Lucian Blaga aparține genului liric, deoarece
prezintă, la nivel formal și de conținut, toate caracteristicile acestuia.
În primul rând, tema poeziei este natura, comuniunea omului cu natura, fiind surprinsă o
făptură ieșită din turnătoria verii-cărăbușul-când acesta părăsește ,,belșugul de verdeață’’ și
pleacă într-o călătorie spre ,,stăpânul iulie’’, avântându-se în zbor spre cer. Mica făptură
necuvântătoare nu se teme de om, ci îi dă mereu târcoale, întorcându-se, chiar dacă e
alungată. Eul liric este surprins în ipostaza de admirator și își exprimă sentimentele de emoție,
de sensibilitate pe care i le trezește miracolul verii și își face simțită prezența prin intermediul
mărcilor subiectivității, redate în acest text prin verbul la persoana I ,,să luăm’’ și prin formele
pronominale de persoana a II-a ,,te’’, ,,-ți’’. Acestora li se alătură mărci ale afectivității, precum:
interjectia afectivă ,,ah’’, care accentuează cele mai profunde trăiri ale poetului, dativul posesiv
,,caldu-ți umăr’’, ce arată implicarea afectivă și exclamația ,,ce cald e!’’, ilustrând uimirea eului
liric.
Modul de expunere predominant în această operă literară este descrierea de tip tablou, prin
care poetul recreează realitatea, filtrând-o prin propria sensibilitate ,,Susur mare de lăcuste/ și
de gâze fără număr’’, care se îmbină armonios cu monologul liric ,,Te încearcă pe la glezne’’.
artistice. Metafora ,,cărăbușul de aramă’’ surprinde metalul care este potrivit pentru a picta
trăsătura esențială - culoarea aprinsă a acestei vietăți inofensive. Este culoarea pe care arama
o dobândește în timpul prelucrării sale în turnătorie. Cuvântul aparține poetului și se aplică
culorii acestei insecte, care vine din ,,turnătoria verii". Imaginea vizuală ,,din belșugul de
verdeață’’ exprimă un contrast coloristic cu verdele vegetal, iar hiperbola, aflată în comparație
face din această gâză o ființă ce se vrea luată în seamă ,,Zgomotos ca o reptilă/ Printre
vreascuri se avântă".
Din nou, poetul foloseste hiperbola amplificând forța cu care gâza nu se dă dusă din preajma
vieții: ,,Cărăbuș te ia cu iureș,/ Te încearcă pe la glezne/ Îl alungi, el vine iarăși..."
Comparația ,,Ca suveica rândunica/ țese pânzele de vară" ilustrează lumea diversă în
continuă activitate. Mica viețuitoare caută apropierea omului, de aceea, ea devine un mesager
al acestui prieten, ducând gândurile și sentimentele acestuia ,,spre uitare în albastru’’.
La nivel prozodic, poezia ,,Cărăbușul de aramă’’ este structurată în sase catrene, versurile
sunt scurte, cu măsura de 8 silabe și rima este încrucișată, conferind muzicalitate textului.
direct, sentimentele, consider că poezia ,,Cărăbușul de aramă’’ de Lucian Blaga este o operă
lirică.
B. Un incident neașteptat
Cu melancolie în suflet, îmi amintesc de o zi normală din viața mea, care a reușit să mă agite.
Totul a început într-o zi de vară când am ieșit cu prietenii mei într-un parc din apropierea
blocului nostru. Ajunși acolo, un lucru ne-a atras atenția. Cum era posibil așa ceva?
Un leagăn mare era în fața noastră, iar alături de el o bancă cu părinții noștri, care voiau să ne
supravegheze. În timp ce ne dădeam în leagăn, pe lângă noi a venit o albină la floarea din
apropierea băncii. O priveam curios să văd ce făcea și cât vas ta acolo. După ce am terminat
a mă da în leagăn, am hotărât să mă apropii de ea. Am pus mâna pe floare, însă nu am putut
anticipa ce urma să mi se întâmple. Toți din jurul meu s-au speriat de țipătul auzit.
În momentul acela, mama unui prieten a venit să vadă ce mi s-a întâmplat. Și-a dat seama că
am fost înțepat de insectă, și, fiind asistentă medicală a reușit să mă dezinfecteze și să îmi
pună un plasture.
I-am mulțumit doamnei pentru ajutorul acordat, iar, după aceea, m-am întors la joacă și am
petrecut foarte frumos până seara târziu, reușind să păstrez momentele unice, dar și micul
incident cu frumoasa insectă.
Test 22
B.
Basmul este o specie a epicii populare, în care se povestesc întâmplări fantastice, puse pe
înving.
Consider că fragmentul citat din opera literară ,, Crâncu, vânătorul codrului’’, cules de Ioan
Pop-Reteganul întrunește caracteristicile acestei opere literare atât la nivel formal, cât și de
conținut.
Un prim argument este reprezentat de faptul că tema constă în lupta dintre bine și rău, basmul
având un rol educativ și un caracter exemplar. Totodată, el este construit pe baza unui tipar
narativ. Un cal își sfătuiește stăpânul să facă un foc mare pentru a mânca tot jarul. Acesta
devine foarte frumos și este încălecat de către fecior pentru a ajunge la curțile zmeului. Acolo,
a avut loc o luptă o luptă între cal și zmeu, întrucât animalul îl omoară pe acesta. Calul
Crâncului și cu cel al zmeului au plecat la frații Crâncului. Crâncu este chemat la socrul său
pentru a deveni împărat și pentru a stăpâni împărăția.
imemoriale (,,la curțile zmeului’’, ,,acum’’, ,,până acasă la frații Crâncului’’). Modul de expunere
predominant este narațiunea, (,, Apoi se scutură o dată […] și rămase ca uns cu unt de
frumos’’) prin care sunt prezentate întâmplările fantastice la care participă personajele, care se
îmbină cu dialogul (-,,Să mergem dar!’’) și cu descrierea, cu rol în încetinirea acțiunii și în
caracterizarea personajului (,,rămase ca uns cu unt de frumos’’.)
Se remarcă prezența formulei tradiționale finale, (,,Iar eu mă suii p-un cui/ Să nu v-o mai
spui.’’) care au rolul de a scoate cititorul din lumea fantastică. Fiind o operă populară, autorul
urmărește tiparul creațiilor populare, din care se inspiră, întâlnindu-se cuvinte și expresii
populare ,,(ș-aduse’’, ,,mă suii p-un cui’’, ,,zup’’, ,,să vază’’ ). Basmul are caracter oral,
tradițional, colectiv și anonim, iar oralitatea acestuia reiese și din folosirea mărcilor oralității:
interjecția ,,zup, exclamația ,,Să mergem dar!’’ și repetiția ,,frate, frate’’
supranaturale. Basmul popular propune o lume diferită, astfel încât acțiunea se petrece pe un
tărâm magic (,, la curțile zmeului’’) unde are loc lupta dintre bine și rău, iar răul este anihilat.
Totodată, se identifică motivele specifice basmelor-motivul călătoriei, al împăratului fără
urmași, al probei, al animalului năzdrăvan, al luptei, dar și prezența cifrei magice: trei (trei
pâini, trei cupe cu vin) și a obiectului miraculos (focul).
De asemenea, se identifică personajele specifice basmelor populare-fiul de împărat și
armăsarul sunt reprezentanții binelui, iar zmeul este antagonistul. Caii reprezintă ajutoarele
pentru depășirea probei, iar eroul, feciorul este înzestrat cu curaj, deoarece face focul mare și
pleacă la curțile zmeului pentru a-l învinge.
În concluzie, deoarece este prezentată ideea binelui, care triumfă în fața răului, iar elementele
reale se împletesc cu cele supranaturale, consider că textul ,,Crâncu, vânătorul codrului’’,
cules de Ioan Pop Reteganul este un basm popular.
B.
O întâlnire artistică
Cu bucurie în suflet, îmi amintesc de una dintre cele frumoase ore pe care le-am petrecut la
școală. Era o zi frumoasă de primăvară, iar noi ne pregăteam de ora de limba și literatura
română. Cu toții eram curioși de noua lecție pe care doamna profesor urma să ne-o predea.
Deodată, ceva s-a petrecut. Să fi fost posibil așa ceva? Doamna profesor a apărut însoțită de
poeta Ana Blandiana. Nu ne venea să credem. Abia atunci am înțeles că ora va fi dedicată
poeziei contemporane. Ne-a rugat să facem liniște și să o ascultăm pe distinsa poetă, dar să
și adresăm întrebări în ceea ce privește curiozitățile noastre despre arta sa. Aveam emoții, iar
glasul poetei transmitea căldură și liniște. Ne-a recitat câteva poezii, însă noi i-am demonstrat
că o iubim, aducându-i la cunoștință toate informațiile pe care le știam despre dumneaei.
Timpul trecea, iar noi nu voiam să se termine aceste clipe. La final, am fost bucuros, deoarece
am reușit să-mi împlinesc un vis, acela de a primi un autograf și o carte cadou. Ajuns în fața
doamnei Blandiana ceva s-a întâmplat. Nu puteam să înțeleg. Am leșinat de emoție. Doamna
profesor împreună cu colegii mei m-au dus la cabinet. Mi-am revenit și am putut participa până
la final la mirobolantul eveniment.
A fost o zi fascinantă pe care nu o voi uita și din care am înțeles că visul poate deveni
realitate, dar e bine să știi să-ți păstrezi emoțiile.
Test 23
B. Pastelul este specia liricii peisagiste, în care poetul descrie un tablou din natură și își
exprimă, în mod direct, sentimentele, gândurile și sentimentele prin intermediul vocii eului liric
și cu ajutorul resurselor expresive.
Poezia ,,Nucul” de V. Voiculescu este un pastel, prezentând particularitățile acestuia atât la
nivel formal, cât și de conținut: tema naturii și limbajul expresiv.
Un prim argument ce susține apartenența acestei opere la un pastel este reprezentat de tema
abordată de poet: natura, surprinsă fiind o grădină într-o zi de vară (,,În arșița de vară, sub
soarele de-amiază/ Toți arborii-n grădină cu frunțile plecate”). Eul liric se lasă fermecat de
frumusețea naturii, exprimându-și, în mod direct, sentimentele de monotonie și de liniște față
de tabloul conturat: ,,De lene toropite, trec ceasuri de zăbavă…/ Stau lâncedele clipe și moțăie
pe cale.” De asemenea, modul de expunere predominant este descrierea literară, prin care
poetul recreează realitatea, filtrând-o prin propria sensibilitate: ,,Ca un monarh ce, falnic în
mijlocul grădinii/ Cu brațele-nălțate își ține sus cununa.”
Un alt argument ce încadrează poezia în specia pastel este constituit de limbajul expresiv, la
nivelul căruia se remarcă grupul nominal: ,,frunțile plecate”, ,,bolta încintată”, ,,crengile
pleoștite”, ,, foile pălite”, care ajută la conturarea tabloului descris, construit pe baza
alternanței planului cosmic (,,soarele”, ,,văzduhul”) cu cel terestru (,,arborii”, ,,cireșii”, ,,merii”).
Sunt prezente verbele statice, la timpul prezent, care nu conferă dinamism tabloului, sugestie
a unei atmosfere sufocante: ,,stau’’, ,,privesc’’, ,,se sprijină’’. Realitatea este transfigurată
artistic cu ajutorul resurselor expresive. Astfel, comparatia ,,Nucul… ca un monarh” și
epitetul ,,Nucul… falnic” sugerează mareția elementului naturii, care iese în evidență în
grădină, opunându-se puterii soarelui și a căldurii; personificările ,,toți arborii…privesc în
neclintire’’ , ,,umbrele…se strâng și se scurtează’’, ,,Văzduhul tot e pară și fierbe până-n
slavă’’, ,,Cireșii nici nu suflă’’ arată transformările produse odată cu căldura sufocantă a verii,
iar epitetul ,,caișii gingași cu foile pălite’’ profilează fragilitatea arborilor, procedeu artistic urmat
de personificarea ,,Se sprijină-n zaplazuri, sfârșiți de zăpușeală’’ ce marchează sfârșitul
acestora, fiind străpunși de căldura neiertătoare. Metafora ,,ceasuri de zăbavă’’ exprimă lipsa
de rapiditate în acțiunile săvârșite cauzate de toropeala căldurii.
Comuniunea perfectă a omului cu elementul naturii reiese din ultima strofă, accentuându-se și
sentimentele de admirație și de fascinație față de nucul personificat, care rămâne mereu
,,drept’’, iar ultimul vers potențează măreția acestuia în mijlocul naturii: ,,Cu brațele-nălțate își
ține sus cununa’’.
În concluzie, deoarece este o operă literară în care este descris un peisaj din natură, prin
intermediul căruia sunt exprimate sentimentele eului liric, poezia ,,Nucul” de V. Voiculescu
este un pastel.
B. Întâlnirea cu vulpea
Era o zi răcoroasă de aprilie, în vacanța de primăvară, iar eu mă aflam la țară, la bunicii mei.
Aceștia au o livadă minunată, așa că am decis să fac o plimbare, admirând frumusețea
pomilor înfloriți.
De dimineață, m-am trezit și am pornit direct la drum, pe poteca mult cunoscută din livada
bunicilor. După un timp, m-am oprit în fața nucului bătrân, în jurul căruia erau numeroase
tufișuri de flori și de pomi fructiferi. Deodată, s-a auzit ceva. Sa fi fost vreun animal? Brusc, din
spatele nucului a apărut o vulpe. Prima reacție pe care am avut-o a fost să mă sperii, făcând
câțiva pași înapoi, dar după ceva timp, am conștientizat că vulpea nu voia să facă niciun rău.
Dimpotrivă, aceasta a luat o frezie din cele de lângă ea și mi-a adus-o, apoi a început să
țopăie veselă de colo-colo. Vulpea a început să se îndepărteze de mine, așa că am urmat-o,
aceasta conducându-mă până la vizuina sa, unde avea strânse o mulțime de flori. Vulpea s-a
uitat la mine, apoi la flori, iar eu am înțeles ce trebuia să fac. Am pus frezia pe care mi-o
dăruise alături de restul florilor din grămadă. Aceasta, apoi, a luat tot buchetul și l-a lăsat jos,
lângă mine. Le-am luat și mi-am luat la revedere de la ea, fiind nevoit să mă întorc acasă.
De atunci, mă întâlnesc cu vulpea tot timpul în livadă, iar ea imi aduce flori de fiecare dată.
Aceasta m-a făcut să înțeleg că nu toate animalele sălbatice sunt periculoase și că pot fi o
companie chiar plăcută.
Test 24
B.,,Tovarășul meu Voișel e vrednic vânător, ca mulți alții’’de Mihail Sadoveanu este o operă în
care autorul pune în lumină tema prieteniei dintre doi oameni cu anumite valori demne de
urmat.
Voișel este protagonistul acestui text fragmentar, deoarece autorul îi evidențiază
comportamentul acestuia în raport cu celelălalt personaj. Acesta este un vânător pasionat și
devotat acestei dorințe de a vâna cât mai mult.
Trăsăturile lui Voișel sunt redate atât prin caracterizarea directă, cât și prin caracterizarea
indirectă, ce reiese din limbaj, comportament și relația cu naratorul-personaj, dar și din
întâmplarea la care participă. Aici, Voișel este surprins în momentul în care îi povestește
tovarășului său de drum/de vânătoare cum nu a fost mulțumit de arma primită și cum a reușit
să prindă șaptesprezece iepuri într-o zi.
Nu sunt precizate detalii de ordin fizic în ceea ce privește personajul Voișel, deoarece autorul
a vrut să evidențieze trăsăturile sale morale și constituie un tip uman: vânătorul devotat.
Personajului i se conturează un portret moral complex, realizat prin mai multe mijloace de
caracterizare. În mod direct, este un om vorbăreț ,,iar domnul Voișel vorbea’’, stârnindu-i
acestuia/naratorului interes, dar și plăcere de a fi în prezența lui.
Tot direct ,,Domnul Voișel însă, plin de plăcere și de siguranță și foarte mulțămit de cizmele-i
noi.’’
Alte trăsături ale personajului sunt prezentate prin procedeele indirecte. Comportamentul
personajului reliefează felul său aparte, cu un mod direct, fără a ascunde anumite detalii ,,se
poate să fie bună, dar e o marcă în care eu n-am încredere’’, evidențiindu-se și felul său
priceput în acest domeniu al vânătorii. Este mândru de efortul pe care-l depune și care-i aduce
rezultate impresionante ,,Și când ți-oi spune, cucoane, câți iepuri am împușcat eu în ziua
aceea, n-ai să mă crezi.’’Știe să trezească interes și uimire aceluia căruia el îi povestește
despre întâmplările vânătorești ,,mă privi cu ochi mari, ca să se bucure mai bine de uimirea
mea’’făcându-l bucuros.
Trăsătura dominantă a acestuia este omenia și reiese din relația cu naratorul-personaj,
trezindu-i admirație și curiozitate în ceea ce privește vânatul.
În concluzie, consider că în acest fragment, autorul Sadoveanu vrea să contureze un anumit
tip de personaj cu o trăsătură aparte, omenia, prezentată prin intermediul personajului Voișel.
B. O întâmplare petrecută la Grădina Zoologică
Îmi amintesc și acum de ziua în care am fost împreună cu părinții mei, la un final de
săptămână, la Grădina Zoologică din oraș. Ajunși acolo, un lucru mi-a atras atenția. Să fi fost
posibil așa ceva? Erau mai multe sectoare în care erau diverse animale, care de care mai
frumoase și înfiorătoare (lei, crocodili, șerpi gigantici). Furat de frumusețea maimuțelor și luând
exemplu de la ceilalți oameni prezenți la Zoo, m-am apropiat de cușcă pentru a face o o poză
unei maimuțe mici, care se dădea într-un leagăn improvizat. Privind prin obiectiv, pentru a
prinde cât mai bine maimuța în cadru, nu am băgat de seamă că dintr-o parte a cuștii o
maimuță se apropia pe furiș de mine. Într-o fracțiune de secundă, până să reușesc să apăs pe
buton pentru a face poza, aceasta, care deja era lângă mine, a pus mâna pe aparatul foto și
mi l-a smuls. Ea a început să alerge cu aparatul meu, iar împreună cu părinții mei am strigat la
dânsa, cu gândul că, poate de țipetele noastre, ne va returna obiectul însușit pe nedrept.
La un moment dat, a apărut un îngrijitor, care era alertat de strigătele noastre. Ne-a certat
pentru ceea ce am făcut, iar după câteva minute de negocieri cu maimuța și după ce a
încercat să o momească cu fructele cu care era înarmat, îngrijitorul reușește să o
ademenească pe maimuță și să-mi recupereze aparatul. Acesta mi-a înmânat camera și eu i-
am mulțumit pentru tot ajutorul pe care mi l-a acordat. Nu avea nicio stricăciune, iar curios, am
dorit să văd dacă reușisem să imortalizez maimuța pentru care mă apropiasem de gard. Am
observat că nu era nimic fotografiat, însă, în schimb, maimuța își făcuse o serie de fotografii
atunci când râdea de disperarea mea. Am început să râdem cu toții și ne-am îndreptat spre
ieșire, amuzați și bucuroși că totul se terminase cu bine.
Test 25
B.
Doina este una dintre speciile reprezentative ale folclorului românesc, fiind o operă lirică, în
versuri, prin care se exprimă, în mod direct, sentimente și trăiri profunde, prin valorificarea
Opera literară selectată din ,,Poezii și povești populare din Țara Lăpușului’’ este o doină
populară, deoarece prezintă, la nivel formal și de conținut, toate trăsăturile acestei specii,
având caracter oral, colectiv, anonim, sincretic și tradițional.
Un prim argument este redat de tema acestei poezii, dorul față de hore, în fața cărora eul liric
se simte lipsit de putere, însă se lasă cuprins de vraja puternică a acestora. Doina citată este
una tristețe ,,La omu cu supărări./Că și io când mă supăr’’,lucru subliniat de intensitatea
sentimentelor de nostalgie și de dor trăite de poet.
Se remarcă oralitatea stilului, una dintre trăsăturile esențiale ale acestei specii, susținută de
prezența cuvintelor și a expresiilor de factură populară (,,o făcut’’, ,,stâmpărare’’, ,,io’’). Se pot
identifica motive literare folclorice, precum cel al horei și al florii. Modul de expunere
predominant este monologul liric, deoarece sunt redate trăiri profunde, textul constituindu-se
sub forma unei confesiuni lirice (,,Că și io când mă supăr’’). Acesta se împletește cu
descrierea (,,aibă ochi ca zorile’’). Sentimentele eului liric sunt subliniate de prezența mărcilor
subiectivității, redate prin formele verbale (,,supăr’’, ,,astâmpăr’’, ,,am învățat’’) și pronominale
la persoana I (,,io’’, ,,mă’’.)
artistice. Doina, cântecul liric al singurătății, se individualizează între celelalte creații populare
prin expresivitate. În text, se regăsesc: comparațiile ,,ochi ca zorile’’, ,,fața ca florile’’, arătând
mulțumirea pentru cei care au dat naștere horei, iar repetiția ,,le-am învățat…le-am învățat…
le-am învățat’’ exprimă bucuria românului de a avea parte de acest dans ancestral care i-a
fericit sufletul.
Totodată, se remarcă paralelismul sintactic ,,Că…Că…Că…’’, specific creațiilor populare, care
conferă textului simetrie compozițională.
Versificația este specifică operelor lirice populare: ritmul trohaic, iar rima este împerecheată și
se îmbină cu monorimă, versurile sunt scurte, cu măsura de 7-8. Muzicalitatea versurilor pune
în lumină caracterul sincretic al doinei, aceasta fiind însoțită de o linie melodică/melodie
tărăgănată. Fiind o operă ce aparține folclorului, doina are, totodată, caracter anonim și
colectiv, punând în valoare imaginația creatoare a poporului român.
În concluzie, întrucât reprezintă ecoul celor mai profunde trăiri omenești, opera selectată din
volumul ,,Poezii și povești populare din Țara Lăpușului’’ ilustrează toate trăsăturile unei doine
populare.
B. O seară perfectă
Cu bucurie în suflet, îmi aduc aminte de seara pe care am petrecut-o cu clasa și cu doamna
dirigintă la un spectacol de dans. Ajunși acolo, un lucru ne-a atras atenția. Cum era posibil așa
ceva?
Sala era plină, nu mai era niciun loc liber. Așteptam cu emoție să înceapă mult așteptatul
eveniment. În cele din urmă, spectacolul a început. Dansatorii se mișcau foarte bine și erau
sincronizați cu melodia care ne ducea într-o lume inedită. Eram tare fascinat de talentul pe
care-l aveau artiștii! Totul era de vis, simțeam cum dansurile vibrau și cum împărtășeau cu noi
povești de ceva vreme apuse...
Venise și ultimul dans al spectacolului. Era un vals frumos, iar dansatoarele aveau rochiile
simple și frumoase, iar bărbații erau îmbrăcați în costume potrivite culorii pe care le aveau
rochiile. Melodia ne făcea să tremurăm de emoție și parcă ne vedea să ne alăturăm artiștilor
de pe scenă. După ce s-a terminat și valsul, ne-am ridicat și am aplaudat. Încetul, cu încetul
lumea părăsea sala, însă se citea pe fețele noastre o notă de nostalgie.
Ajunsi la autocar, am constat că un lucru îmi lipsea. Unde ar fi putut să fie? Am rugat-o pe
doamna dirigintă să mă aștepte pentru câteva clipe. Îmi lipsea haina. Am verificat să văd dacă
era în sală, însă nimic. După câteva minute, cea mai bună prietenă a venit
spre mine, spunându-mi că ea mi-a luat haina, însă din greșeală. Mi-a înapoiat-o.
A fost o zi minunată pe care nu o voi uita niciodată și din care am învățat că la un eveniment
este bine să ai grijă multă grijă de lucrurile tale.
Test 26
B.Basmul este o specie a epicii populare, în care se povestesc întâmplări fantastice, puse pe
seama unor personaje sau forte supranaturale, aflate în luptă cu forțele răului pe care le
înving.
Consider că fragmentul ,, Tugunea, feciorul mătușii’’, cules de G. Dem Teodorescu are toate
caracteristicile basmului popular: întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice, apare
supranaturalul, tema luptei dintre bine și rău, apare cifra magică.
având un rol educative și un caracter exemplar. Totodată, el este construit pe baza unui tipar
narativ. Voinicul, în drumul său, se întâlnește cu un zmeu, cu care începe să se lupte. Aceștia
se transformă în flăcări, iar pe deasupra lor trece un corb pe care-l roagă să le aducă apă și
seu, în schimbul unei hrane. El le aduce cele cerute, iar viteazul îl omoară pe zmeu și dă capul
acestuia corbului.
imemoriale: ,,în drumul zmeului’’, ,,la un pod de argint’’, ,,pe la asfințitul soarelui’’. Modul de
expunere predominant este narațiune ,,merse, merse și iar merse în drumul zmeului mijlociu’’,
care dă un ritm alert textului și cu dialogul ,, — Hii! Cal de zmeu, de paraleu!’’, ce conferă
dinamism acestuia.
Se remarcă prezența formulei mediane ,,merse, merse și iar merse’’, conferindu-i continuitate
acțiunii. Fiind o opera populară, autorul urmărește tiparul creațiilor populare, din care se
inspiră, întâlnindu-se și expresii populare: ,,conace’’, ,,ălălalt’’, ,,ș-alta’’, ,,nitic’’ sau ,,nu i-o fi
adus p-aicea cioara osciorul și vântul perișorul’’. Basmul are caracter oral, traditional, colectiv
și anonim.
supranaturale. Basmul popular propune o lume diferită, astfel încât acțiunea se petrece pe un
tărâm magic: la un pod de argint, iar lupta are loc între voinic și zmeu.
Totodată, se identifică motive specifice basmului:motivul animalului credincios, motivul
călătoriei, al probei, dar și prezența cifrei magice trei: ,,trei conace’’ și a obiectelor magice:
,,seul’’, ,,apa’’ și ,,flăcările’’.
De asemenea, se identifică personajele specifice basmului popular: voinicul Țugunea,
personajul pozitiv, care se remarcă prin curaj și printr-o forță inedită, întrucât îl învinge pe
antagonist, pe zmeu, dar și corbul care este inteligent și oportunist, fiindcă știe că va avea de
câștigat hrană dacă va aduce seu, apă și flacără, fiind și un ajutor aparte.
În concluzie, deoarece este prezentată ideea binelui care triumfă în fața răului, iar elementele
reale se împletesc cu cele supranaturale, consider că textul fragmentar ,,Țugunea, feciorul
mătușii’’, cules de G. Dem. Teodorescu este un basm popular.
B. O întâmplare reală/imaginară petrecută în luna mai

Cu amuzament, îmi amintesc de una dintre cele mai distractive zile din viața mea. Era 1 Mai,
Ziua Muncii, iar toată lumea avea liber. Părinții mei erau plecați de acasă.
Deodată, o idee mi-a venit. Să fi fost capabil de așa ceva? Mi-am sunat prietenul cel mai bun
și-am spus să treacă urgent pe la mine. Nu înțelegea agitația mea din voce. Credea că s-a
întâmplat ceva rău. Andrei a ajuns în cel mai scurt timp. I-am comunicat că doream cu orice
preț să mergem la mare. Era deschis sezonul estival. Nu-i venea să creadă. Era imposibil un
asemenea lucru, mai ales că nu aveam permisiunea părinților. N-am stat pe gânduri și-am
început să ne împachetăm lucrurile importante, necesare și să plecăm spre gară. Ne-am dat
seama că singurii bani pe care-i aveam erau alocațiile .
Ajunși la gară, cu mare tristețe în suflet, am putut constata că fericirea nu era de partea
noastră. Să fi fost posibil așa ceva? Mătușa mea era la același ghișeu cu mine. În cele din
urmă, ea a sunat-o pe mama pentru a o înștiința…
Am fost nevoiți să revenim acasă și să le oferim explicațiile adecvate familiilor noastre
pentru ,,nebunia’’ pe care urma să o săvârșim . Le-am povestit, le-am cerut scuze pentru tot
disconfortul creat și le-am promis că nu se va mai întâmpla una ca aceasta fără știrea lor.
A fost o zi amuzantă, dar și cu multă teamă, din care am învățat că nu sunt la vârsta în care să
fiu responsabil de a lua decizii de unul singur.
Test 27
B. Doina este una dintre speciile reprezentative ale folclorului românesc, fiind o operă lirică în
versuri prin care se exprimă, în mod direct, sentimente și trăiri profunde, prin valorificarea
Opera literară culeasă din volumul ,,Cântece de dragoste și dor’’ este o doină populară,
deoarece prezintă, la nivel formal și de conținut, toate trăsăturile acestei specii având caracter
oral, colectiv, anonim, sincretic și traditional.
Un prim argument este redat de tema acestei poezii: iubirea față de elementele naturii, în fața
căreia eul liric se simte fascinat, dar și dorul față de ele. Doina citată este una de dor, lucru
subliniat de intensitatea sentimentelor de dragoste, de admirație, de dor trăite de poet. Motivul
dorului, propriu doar registrului nostru de gândire și de simțire se regăsește și în doina citată,
fiind o dovadă a caracterului traditional al acestei opera literare ,,Cine are dor pe vale’’.
prezența cuvintelor și a expresiilor de factură populară: ,,tăte’’, ,,pier’’, ,,să rupe’’. Se pot
identifica motive literare folclorice, precum: dragostea, luna, steaua, noaptea. Legătura
milenară dintre om și natură se reliefează și în acest text: ,,Numai luna și c-o stea/Știe de
patima mea’’. Modul predominant de expunere este monologul liric, deoarece sunt redate
trăsături profunde, textul constituindu-se sub forma unei confesiuni lirice ,,Dragostea mea e cu
foc,/De nu pot să stau pe loc’’, care se îmbină armonios cu descrierea ,,Frunzuliță foi de soc’’.
Sentimentele eului liric sunt subliniate de prezența mărcilor subiectivității, redate prin forme
verbale: ,,nu pot’’, ,,să stau’’ și adjectivul pronominal posesiv ,,mea’’.
Acestea sunt completate de câteva mărci ale afectivității: substantivul în cazul vocativ
,,inimioară’’; diminutivele ,,frunzuliță’’ și ,,inimioară’’ și exclamația ,,Să-ți pui capăt la mijloc!’’.
Totodată, se remarcă paralelismul sintactic, specific creațiilor populare, care conferă textului
simetrie compozițională: ,,Și…Și…’’ sau ,,Cine…Cine…’’, însă nu lipsește și formula
tradițională ,,frunzuliță foi de soc’’.
Nu în ultimul rând, versificația este specifică operelor lirice populare: ritmul este trohaic,
măsura este de 7-8 silabe, rima este împerecheată, iar muzicalitatea versurilor pune în lumină
caracterul sincretic al doinei, aceasta fiind însoțită de o melodie lentă.
În concluzie, întrucât reprezintă ecoul celor mai profunde trăiri omenești, opera selectată din
volumul ,,Cântece de dragoste și dor’’ ilustrează toate trăsăturile unei doine populare.
B.Mi-aduc aminte de o zi de primăvară. Soarele călduros trimitea raze către tot pământul.
Datorită acestuia, niște artiști muzicali renumiți, la nivel national, s-au gândit să țină un concert
în oraș. Ajuns acolo, un lucru mi-a atras atenția. Să fi fost posibil așa ceva? Biletul era destul
de scump, dar merita să î laud cântând în direct pe artistul meu preferat. Erau unsprezece
artiști care trebuiau să cânte trei piese de fiecare, înconjurați de o mulțime uimitoare de
oameni în număr de peste o mie. Am aflat că artistul meu preferat, Horia Brenciu, va cânta
peste câteva minute. Eram foarte entuziasmat de această idee și îmi venea să fug la el pe
scenă să îi cer un autograf.
A început momentul acestuia. Totul a decurs bine până când acestuia i-a căzut microfonul și
muzica se auzea pe fundal împreună cu vocea lui înregistrată. Făcea playback. Am fost total
dezamăgit de acesta și am ieșit din sala de concert. Peste o zi, a apărut pe o rețea de
socializare, un videoclip cu acesta cerându-și scuze și și-a chemat fanii la un concert doar al
lui unde va cânta un album fără pic de ajutor din partea instrumentalului.
Eu unul nu l-am iertat și am mers la concertul acestuia unde totul a decurs corect, iar la final,
am obținut un autograf de la acesta.
Test 28
B.
Fabula este o specie a genului epic, în versuri, cu o acțiune puțin dezvoltată, din care se
reprezentanți ai lumii animale.
Consider că textul ,,Leul și iepurele’’ de Barbu Paris Mumuleanu este reprezentativ pentru
specia literară de fabulă, deoarece prezintă trăsăturile specifice acesteia: structura este
specifică și sunt prezente tipologiile de personaje.
În primul rând, ideile sunt relatate, în mod indirect, de un narator obiectiv, prin intermediul
personajelor și al acțiunii. Un leu, care era flămând, aleargă după vânat și întâlnește un
iepure, însă în apropierea lui se ivește un cerb și-l abandonează pe iepuraș. El crede că
prânzul lui va fi mai bogat. Iepurele și cerbul se ascund pentru a scăpa, însă năvălesc pe el.
Leul rămâne fără hrană, întrucât pierde din cauza lăcomiei.
Textul respectă structura specifică unei fabule. Partea narativă/sceneta urmărește acțiunea la
care participă personajele, mesajul acestei povestiri alegorice fiind dublat de morala
explicită: ,,Iată dară lăcomia/ că l-a făcut d-a pierdut/ Și ce gata a avut,/ Lacomul nemulțumit’’,
evidențiind ideea că nu este bine să fii lacom și să alergi după două lucruri deodată, deoarece
le poți pierde.
astfel rolul moralizator al operei literare. Acțiunea are loc la vânătoare, iar timpul este vag
precizat ,,la prânz’’, ,,seara’’, semn că o astfel de întâmplare se poate repeta oricând și
oriunde. Modul de expunere predominant este narațiunea (,,Leul flămând fiind foarte,/Ș-
alergând după vânat’’), care are un ritm vioi și se îmbină cu descrierea ,,Mai semeț și cu
curaj’’, prin intermediul căruia personajului i se atribuie însușiri umane.
literară este de factură didactică , exemplificarea defectelor având un rol educativ. Prin
umane sunt ilustrate cu ajutorul animalelor. Personajele reprezintă diferite tipuri umane. Astfel,
leul este tipul omului lacom, dornic de a avea cât mai mult, ipocrit și nemulțumit ,,Dar văzând
un cerb departe/Pe iepure l-a lăsat’’. Iepurele constituie tipul omului inteligent, capabil să se
ferească de oamenii răi ,,El se făcu nevăzut’’, iar cerbul este tipul curajosului, tipul omului
perspicace ,,Află prilej de scăpat’’.
cu scopul de a satiriza anumite defecte umane, consider că opera ,,Leul și iepurele ‘’ de Barbu
Paris Mumuleanu întrunește caracteristicile specifice unei fabule.
A. Profesorul rămâne pentru fiecare dintre noi un model demn de admirat, mai ales dacă este
dedicat meseriei sale și dacă este capabil să ne identifice nevoile.
Doamna profesor de limba și literatura română, diriginta mea, dumneaei este cea care m-a
însuflețit și este singura care m-a putut conduce adânc în mine însumi și m-a ajutat să îmi
găsesc drumul cel mai bun prin meandrele vieții.
Mă ridic încet, încă somnoros, rămânând pe marginea patului ceva vreme, gândindu-mă la
singura persoană care îmi venea în minte: doamna dirigintă de limba română, pasionată de
artă literară, dar și de alte domenii. Figura dumneaei blândă când îmi explica diferite lecții era
cuprinsă de pasiune și de dragoste pentru ceea ce făcea. Privirea oarecum mândră și grijulie
a acesteia, dar și ochii calzi mă făceau să mă gândesc că era un înger păzitor, care mă ajuta
la nevoie și mă determina să înțeleg că era important să fii pasionat de artă. Părul său scurt,
negru, tulburat de sensibilități ascunse, nu îi arăta vârsta adevarată, ci îi contura chipul blajin,
alături de ochii albaștri ca cerul senin, care sclipeau când dumneaei îmi vorbea.
Era atentă la detalii, avea răbdarea necesară de a-mi povesti în amănunt orice lucru și mă
făcea să înțeleg că era și că va rămâne pasionată de arta literară.
De fiecare dată, nu ezita să îmi spună unde am greșit, făcând-o cu calm și mă ajuta să mă
perfecționez.
Cu siguranță că nu o voi uita niciodată pe îndrăgita mea dirigintă, o doamnă profesor
excepțională și cu un devotement aparte, care m-a ajutat enorm să evoluez.
Test 29
B.
Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare, în care poetul îşi confesează, în mod direct,
prin excelenţă, cele mai adânci stări sufleteşti şi emoţii, prin intermediul vocii eului liric, dar şi
cu ajutorul resurselor expresive, astfel, creând un Univers de mare forţă sugestivă, ce se
adresează sensibilităţii cititorului.
Opera literară ,,La mal’’ de Octavian Goga aparține genului liric, deoarece prezintă, la nivel
formal și de conținut, toate caracteristicile acestuia: prezența vocii eului liric și descrierea, ca
mod predominant de expunere.
În primul rând, temele poeziei sunt natura, trecerea timpului și condiția artistului în lume, fiind
surprinsă frumusețea naturii, văzută în antiteză cu eul liric, care este surprins în diverse
ipostaze de contemplator, de admirator și de artist, și își exprimă sentimentele de dragoste, de
admirație, dar și de nostalgie, prin intermediul mărcilor subiectivității, redate în acest text prin
verbe la persoana I ,,văd’’, ,,simt’’, ,,voi citi’’; pronumele personale la persoana I ,,eu’’, ,,mă’’,
dar și la persoana a II-a ,,tu’’, ți’’ și ,,te’’. Acestora li se alătură mărci ale afectivității, precum,
punctelor de suspensie care conferă o notă nostalgică și contemplativă eului liric,, Lasă-mă
uitat la malu-ți’’ și exclamația ,,Îmi îndrept umila rugă!’’. Modul de expunere predominant în
această operă literară este descrierea literară de tip tablou ,,De luntrița mea nătângă’’ prin
care poetul recreează realitatea, filtrând-o prin propria sensibilitate și se îmbină cu monologul
liric ,,Eu, cu gândurile mele, /Tu, cu valurile tale’’ care redă cele mai profunde trăiri ale eului
poetic, textul având un lirism confesiv, dar și adresativ.
artistice. La nivel stilistic, se remarcă un limbaj sugestiv, iar poetul este capabil să
transfigureze realitatea într-un Univers imaginar. Astfel, eul liric îşi conştientizează condiţia
trecătoare de muritor prin antiteză cu unul dintre cele mai importante elemente atotexistente
care este apa: „Tu, eterna vremii doamnă, / Eu, un strop răzleţ de viaţă. / (...) // Simt moşia ta
cum creşte / Şi hotarul meu cum scade.” Enumerația ,,să mă-nfrunte, să mă frângă’’ arată
neputința creatorului și felul slab al acestuia în comparație cu elementul naturii. Artistul își
conștientizează condiția, de aceea, prin exclamația ,,Îmi îndrept umila rugă!’’ el dorește să
primească o altă ipostază , cu condiția de a deveni ,,ucenic’’ și ,,slugă’’. Se poate observa şi
faptul că, eul liric se află în condiţia artistului chinuit, aspect reieșit din personificarea ,,Tu mă
birui, fără luptă’’ incapabil să mai scrie versuri, probabil, aşa cum o făcea altădată; nu mai este
în măsura lui să deştepte colectivitatea, încât ,,râd talazurile tale/ De luntrița mea nătângă’’. El
preferă să rămână un simplu spectator, care va ,,citi ca dintr-o carte’’
direct, sentimentele, consider că poezia ,,La mal’’ de Octavian Goga se încadrează în genul
liric.
B.
În vacanța de vară a anului școlar trecut, am fost la mare, la Mamaia, unde merg adesea
pentru că acolo mă simt familiarizat cu împrejurimile, iar peisajul este superb.
Împreună cu cei patru prieteni foarte apropiați pe care îi am, am decis să ne relaxăm câteva
zile. Ajunși acolo, un lucru ne-a atras atenția. Să fi fost posibil așa ceva? Un mal al mării parcă
ne chema să petrecem câteva clipe împreună pentru a putea contempla și pentru a putea
admira răsăritul soarelui.
În prima dimineață, ne-am hotărât să stăm pe mal și să depănăm amintiri plăcute din viața
noastră. Când atmosfera era calmă și încărcată de emoții diverse, Alexandru, unul dintre
prietenii
mei, a aruncat mingea pe care o avea în brațe destul de departe, pe deasupra noastră și a
căzut în apă. Acesta, care era mai aproape de mal, s-a dus repede după ea. Înnota voinicește,
contra curentului, iar apa curgea repede. La un moment dat, nu i-am mai zărit decât capul.
Speriați, am rupt-o la fugă de-a lungul malului și când am ajuns în dreptul lui, ne-am aruncat
cu toții în apă ca să-l salvăm…Cu un zâmbet deloc potrivit pentru situația în care se afla,
Alexandru s-a mai zbătut câteva secunde, apoi a țâșnit vijelios din apa care abia îi trecea de
genunchi…Ne-a explicat apoi că era imposibil să lase să se apropie ora prânzului fără să
avem parte de o farsă din partea lui.
Îl știam poznaș, dar parcă isprava asta le întrecuse pe toate. Ne-am întors la malul mării și ne-
am continuat șirul poveștilor de mult apuse, bucurându-ne câteva ore în plus de mirobolantul
peisaj.
Test 30
prin excelență, cele mai adânci stări sufletești și emoții, prin intermediul vocii eului liric, dar și
cu ajutorul resurselor expresive, astfel creând un Univers de mare forță sugestivă, ce se
Opera literară ,,Și era ploaie cu senin’’ de Mihai Eminescu aparține genului liric, deoarece
întrunește caracteristicile acestuia atât la nivel formal, cât și de conținut: este prezent eul liric
și descrierea este modul predominant de expunere.
În primul rând, temele poeziei sunt: natura și iubirea, fiind surprinse într-un cadru romantic, cu
motivul ploii, iar eul liric se află în dublă ipostază: de contemplator și de îndrăgostit și își
exprimă sentimentele de admirație, de fascinație și de optimism, prin intermediul mărcilor
subiectivității: prin pronumele personal la persoana I ,,mine’’ și prin adjectivele pronominale
posesive la persoana a II-a ,,tăi’’ și ,, a ta’’. Acestora li se alătură marca afectivității: interjecția
afectivă ,,ah’’, ce exprimă bucuria și optimismul.
Modul de expunere predominant în această opera literară este descrierea literară: ,,ochii tăi
cei mari’’ prin care poetul recreează realitatea, filtrând-o prin propria sensibilitate și se îmbină
cu monologul liric: ,,Privesc la mine’’, redând o trăire profundă, iar textul are caracter confesiv.
artistice. La nivel stilistic, se remarcă un limbaj sugestiv, iar poetul este capabil să
transfigureze realitatea într-un Univers imaginar. Astfel, imaginea vizuală ,,ploaie cu senin’’
sugerează optimismul eului îndrăgostit din cadrul romantic. Ploaia este un motiv romantic.
Personificarea ,,Salcâmii ramurile-nclin/Și le îndoaie’’, formează o imagine dinamică și o trăire
puternică simțită și la elementul naturii, aflată în concordanță cu starea poetului, iar ,,ei
înfloresc…ș-un dulce miros răspândesc’’ potențează fericirea și reînvierea la o nouă viață.
Epitetul în inversiune ,,mândru soare’’ exprimă măreția astrului, care are puterea de a lumina
și de a conferi cadrului romantic strălucire, dar și de ,, a bate ploaia șiroind’’ pe fereastra
iubitei, prevestindu-i acesteia bucuria.
Ca-n orice creație eminesciană, iubita este creionată printr-o serie de epitete: ,,haină albă’’, ce
ilustrează puritatea acesteia; ,,pasuri line’’, care arată grația ei, iar ,,ochii tăi cei mari’’
conturează admirația și fascinația îndrăgostitului pentru persoana iubită.
Ultima strofă pare să accentueze o notă nostalgică reieșită din verbul la imperfect ,,era’’, care-l
proiectează pe îndrăgostit într-un plan al trecutului sau într-o proiecție imaginară, rămânând o
dorință pentru el, data de repetiția cuvântului ,,senin’’ , ,,Ah, era ploaie cu senin/Senin cu
ploaie’’.
direct sentimentele, consider că poezia ,,Si era ploaie cu senin’’ de Mihai Eminescu se
încadrează în genul liric.
B.Cu bucurie în suflet, îmi amintesc de o zi pe care am petrecut-o în mijlocul naturii fără a
anticipa ce ș-ar fi putut întâmpla.
Soarele strălucitor parcă se întrista și nu înțelegeam de ce, deoarece era cald și frumos.
Deodată, un zgomot mi-a atras atenția. Să fi fost posibil așa ceva? Un tunet și-a făcut simțită
prezența. Cerul s-a acoperit cu nori cenușii, iar vântul a început să bată cu putere. Vijelia se
apropia cu pași repezi, lăsând în urma ei un adevărat haos. Se auzeau și vedeam cum stropii
de ploaie băteau pământul dealului pe care mă aflam. Nu eram speriat, ci eram fascinat,
fiindcă iubesc toamna și pe minunata ploaie. Timp de patru ore a ploua fără încetare, iar
stropii de ploaie au adus cu ei un aer curat și îmbătător. Părea să fie un tărâm fermecat cu o zi
deosebită.
Din depărtare, o imagine surprinzătoare mi-a captat privirea…Era minunatul curcubeu, care
prevestea faptul că ploaia a luat sfârșit.
Am mai rămas câteva minute pentru a contempla, pentru a admira natura reînviată și am
plecat spre casă. A fost o zi pe care nu o voi uita niciodată și care m-a determinat să iubesc
mai mult ploaia.
Test 31
B.,,Fiul câmpurilor’’ de Cezar Petrescu este o operă epică în care autorul pune în lumină
admirația față de un părinte și față de fiul lui.
Ilie Chioarul este personajul principal al acestui text fragmentar, deoarece autorul evidențiază
comportamentul acestuia în raport cu celelalte personaje. Încă din incipitul fragmentului îi este
prezentat statutul său social, Ilie fiind un plugar, fără carte (,,plugarul”, ,,nici el, nici nevastă-sa
n-au strălucit vreodată prin cine știe ce ascuțime de minte”).
Trăsăturile lui Ilie Chioarul sunt redate atât prin caracterizarea directă, cât și prin
caracterizarea indirectă, ce reiese din comportament, relația cu fiul său și cu naratorul-
personaj, dar și din întâmplarea la care participă. Aici, Ilie Chioarul este surprins în momentul
în care este ajutat să i se redacteze o scrisoare de recomandare pentru fiul său pentru a urma
studiile, dar și atunci când naratorul-personaj se oferă să-l ajute atât pe el, cât și pe băiatul
său, care excela la învățătură.
Portretul fizic nu este detaliat se limitează la mâinile sale ,,uriașe și păroase”, care îi pun în
evidență munca depusă în ocupația lui zilnică, acesta fiind un simplu țăran. De asemenea,
autorul a vrut să evidențieze trăsăturile sale morale și reprezintă un tip uman, generalizând o
întreagă categorie socială.
Personajului i se conturează un portret moral complex, realizat prin mai multe mijloace de
caracterizare. În mod direct, naratorul îl caracterizează ca fiind ,,neștiutor de carte’’, ,,își
frământa pălăria’’, sugestie a emoției pe care o avea acesta. El este ,,turburat, nu găsea
cuvintele cu care să-mi mulțumească îndestul’’, ilustrând educația simplă, dar și recunoștința
pentru ajutorul primit.
personajului reliefează faptul că este un bărbat îngrijorat ,,n-a vrut cu niciun chip să se așeze
pe scaun’’. Este fascinat și uimit de ideea scrisului și ,,socotea scrisul o tainică vrăjitoare pe
care nu îndrăznea să o turbure’’.
Dă dovadă de curiozitate și de dorința de a afla cât mai multe ,,în privire îi străluceau atâta
curiozitate inteligentă și atâta dorință’’. Din limbajul său reiese că este emotiv: ,,nu găsea
cuvintele’’. Felul său simplu și cu o educație aleasă îl impresionează pe naratorul-personaj,
încât decide să-i ofere ,,un mic ajutor’’, sugestie a admirației. În relația cu fiul, Petrică, el este
grijuliu și îi pasă de viitorul acestuia, încât îl trimite la școală pentru a se pregăti, sperând că
,,fără doar și poate, îl vor înălța cărțile’’. El știe că fiul său se va descurca și singur.
În concluzie, consider că în acest fragment, autorul vrea să contureze prin intermediul lui Ilie
Chioarul un anumit tip de personaj, tipul omului simplu, grijuliu, care-și iubește enorm copilul,
respectuos și capabil să aprecieze învățătura de care el nu a avut parte.
B. Cu bucurie, îmi amintesc de o zi pe care am petrecut-o cu cel mai bun prieten într-o poiană
din apropierea Brașovului. Ajunși acolo, un lucru ne-a atras atenția. Cum era posibil așa ceva?
Poiana era înconjurată de pădure, de flori și de un izvor și abia atunci ne-am dat seama că era
cel mai bun loc pentru a instala cortul.
Ne-am dus să aducem lemne pentru a face focul și pentru a pregăti cina. Mergând prin
pădure, am văzut o peșteră. Curioși din fire, am intrat să vedem ce era înăuntru. Deodată,
neașteptatul s-a ivit în viața noastră. Să fi fost real așa ceva? Am fost invadați de un stol de
lilieci. Am luat-o la fugă, dar la ieșire, am dat peste un urs. Acesta s-a luat după noi, iar noi am
alergat până când animalul ne-a pierdut urma.
În cele din urmă, am ajuns la cort, bucuroși că am scăpat teferi și ne-am fericit seara cu multe
amintiri din copilăria noastră. A fost o zi pe care nu o voi uita niciodată și din care am învățat
că, uneori, curiozitatea poate să ne provoace rău.
Test 32
B.Doina este una dintre speciile reprezentative ale folclorului românesc, fiind o operă lirică în
versuri prin care se exprimă, în mod direct, sentimente și trăiri profunde prin valorificarea
Opera literară ,,Jelui-m-aș’’ culeasă de G. Dem Teodorescu este o doină populară, deoarece
prezintă, la nivel formal și de conținut, toate trăsăturile acestei specii, având caracter oral,
colectiv, anonim, sincretic, și tradițional.
Un prim argument este redat de tema acestei poezii, comuniunea omului cu natura, fiind
surprinsă atitudinea de jale a sufletului românului, care dorește a se confesa elementelor
naturii. Doina citată este una de jale, lucru subliniat de intensitatea sentimentelor de tristețe,
de jale, de neputință, trăite de poet.
prezența cuvintelor și a expresiilor de factură populară: ,,jelui-m-aș’’, ,,nu mai zi’’, ,,Foaie verde
măr pitic’’. Se pot identifica motive literare folclorice, precum cel al codrului, al voinicului, dar și
legătura milenară a omului cu natura: ,,Jelui-m-aș codrului/ Codrului voinicului’’. Este prezentă
formula specifică acestei creații: ,,Foicica macului.../Foaie verde măr pitic’’, ce dă paralelism
operei.
Totodată, modul predominant de expunere este monologul liric, deoarece sunt redate trăiri
profunde și se împletește armonios cu descrierea ,,Codrul are frunza verde’’. Sentimentele
eului liric sunt sunt subliniate de prezența mărcilor subiectivității, redate prin pronumele la
persoana I ,,m-’’, ,,îmi’’, adjectivele pronominale posesive ,,mea’’ și ,,meu’’ și verbele la
persoana I ,,n-am’’, ,,să jelui’’. Acestora li se alătură mărcile afectivității, precum: diminutivul
,,foicica’’ și interogația ,,Să mă jelui vântului,/ Vântului Crivățului?’’, accentuând suferința
poetului anonim.
artistice. Doina, cântecul liric al singurătății se individualizează între celelalte creații populare
prin expresivitate. Astfel, interogația ,,Să mă jelui vântului,/Vântului Crivățului?’’ exprimă
dorința poetului de a-și confesa suferința în fața fenomenului naturii; personificarea ,,mi-e
câmpul pustiit/ Tot de jalea mea pârlit’’ arată suferința comună dintre om și natură; epitetul
metaforic ,,codrului voinicului’’ ilustrează admirația, dar și legătura strânsă, iar epitetele
cromatice ,,frunza verde’’ și ,,foaie verde’’ exprimă frumusețea peisajului și o calitate a
codrului, care nu îmbătrânește niciodată, cu toate că timpul trece peste el.
Nu în ultimul rând, versificația este specifică operelor populare: ritmul este trohaic, rima este
împerecheată și monorimă, versurile sunt scurte, cu măsura de 7-8 silabe și cu structura
monobloc/astrofică. Muzicalitatea versurilor pune în lumină caracterul sincretic al doinei,
aceasta fiind însoțită de o melodie tărăgănată.
În concluzie, întrucât reprezintă ecoul celor mai profunde trăiri omenești, opera ,,Jelui-m-aș’’
ilustrează toate trăsăturile unei doine populare.
B.Cu bucurie în suflet și acum revăd imaginea unei câmpii, care nu avea capăt. Verdele crud
al lanului de grâu a înghițit totul în jur. A ajuns până la linia orizontului și a amenințat să pună
stăpânire asupra cerului. Din loc în loc, dâre lungi, de la urmele tractoarelor brăzdau ogorul și
dădeau impresia existenței unor poteci către înaltul cerului. Îmi venea să cred că dacă
mergeam pe acele urme atingeam norii pufoși, care acoperiseră o parte din cerul albastru. Un
miros de proaspăt, venit de la vegetația verde care înveselea pământul, îmi umplea nările și
mă îmbăta cu emanații curate.
Un vânticel molcom și timid adia ușor peste plantele ce se ridicau cu grijă spre cer. Firele
Firele verzi de grâu se mișcau în bătaia vântului și creau senzația unei mări în mișcare. Când
vântul s-a oprit din bătaia lui, totul în jurul meu părea că a încremenit. Calmul naturii era atât
de dens, iar liniștea acesteia atât de profundă mă ajuta să îmi aud bătăile inimii.
Nu voi uita acel moment care mi-a șoptit liniște și care mi-a citit gândurile nerăbdătoare de a
mă întâlni cu frumusețea acestui colț feeric din natură.
Test 33
B. Basmul este o specie a epicii populare în care se povestesc întâmplări fantastice, puse pe
înving.
Consider că fragmentul citat din opera literară ,,Balaurul cu douăsprezece capete’’ este un
basm popular, deoarece întrunește caracteristici precum:
Întâmplările au caracter fantastic, apare cifra magică, timpul și spațiul sunt vag precizate și
apar o serie de motive literare.
având un rol educativ și caracter exemplar. Totodată, el este construit pe baza unui tipar
narativ. Un împărat decide să-și împartă împărăția cu un bucătar, deoarece l-a scăpat de
noaptea cea lungă și de balaur. În timpul ospățului, Român-Verde îi spune că el este cel care
a ucis balaurul cu șapte capete . Voinicul se ia la luptă cu bucătarul până când îl determină să
recunoască faptul că a mințit. Cel care a ucis balaurul este Român-Verde.
supranaturale. Timpul și spațiul sunt vag precizate: la împărăție, ,,noaptea cea lungă’’, fiind
evocate întâmplări din vremuri imemoriale.
Totodată, această creație are caracter oral, tradițional, colectiv și anonim, observându-se o
serie de expresii populare ,,ia taie gâtul’’, ,,aicea’’, ,,am dezlegat vremea de s-a revărsat ziua’’.
Se identifică motivele specifice basmului: motivul probei, motivul demascării, dar și prezența
cifrei magice ,,șapte’’ și o obiectului magic ,,satârul’’.
Nu în ultimul rând se identifică personajele specifice basmelor populare: împăratul care își
respectă cuvântul și care este corect față de bucătar, ce nu este cinstit și minte pentru a obține
împărăția și Român-Verde care învinge forțele răului prin calitățile sale: bunătatea, curajul,
cinstea și sinceritatea.
În concluzie, deoarece este prezentată ideea binelui care triumfă în fața răului, iar elementele
reale se împletesc cu cele fantastice, consider că textul fragmentar ,,Balaurul cu
douăsprezece capete’’ este un basm popular.
B. Era o zi frumoasă de vară, iar soarele călduros trimitea raze către tot pământul. Cu emoție
în suflet, mă pregăteam să merg la Festivalul Callatis pentru copii, secțiunea muzică ușoară.
Ajuns acolo, ceva mi-a atras atenția. Să fi fost posibil așa ceva? Biletul era destul de scump,
dar merita să îi ascult pe acei copii talentați. Părinții au acceptat, au cumpărat biletele și am
intrat fericiți. Eram foarte entuziasmat și surprins plăcut de vocile acestora. Era o altă lume pe
care nu o găseai oriunde. Lumea fredona melodia preferată și se bucura pe deplin. A sosit
momentul pe care-l așteptam. O fetiță de nouă ani a a cântat, însă ceva neobișnuit s-a
petrecut. Nu-mi venea să cred. I-a căzut microfonul și muzica se auzea pe fundal împreună cu
vocea ei înregistrată.
Am fost total dezamăgit de ea și am ieșit din sala de concert. Peste o zi, a apărut pe o rețea
de socializare un videoclip prin care își cerea scuze și ne-a anunțat că la următorul festival va
cânta fără ajutorul nimănui.
A fost o zi încărcată, emoționantă, o zi în care mi-am dat seama că nu este bine să judeci
înainte oamenii, ci să aștepți explicațiile cuvenite.
Test 34
prin excelență cele mai adânci stări sufletești și emoții, prin intermediul vocii eului liric, dar și
cu ajutorul resurselor expresive, astfel, creând un Univers de mare forță sugestivă, ce se
Opera literară ,,Dintr-o toamnă (fragment)’’ de Ion Vinea are toate caracteristicile genului liric,
atât la nivel formal, cât și de conținut: este prezent eul liric și descrierea este modul
predominant de expunere.
În primul rând, temele poeziei sunt natura și trecerea ireversibilă a timpului, fiind surprinsă
imaginea naturii în anotimpul toamna, dar și regretul pentru venirea iernii. Eul liric este
surprins în ipostaza de contemplator și își exprimă sentimentele de admirație față elementele
naturii, dar și de nostalgie pentru schimbările produse, prin intermediul mărcilor subiectivității:
adjectivul pronominal posesiv ,,mea’’, pronumele la personal la persoana a II-a ,,te’’ și verbul
la persoana I ,,știu’’.
De asemenea, modul predominant de expunere este descrierea literară de tip tablou
,,Septembrie cu drumuri de-aramă în pădure’’, întrucât poetul recreează propria realitate într-
un Univers imaginar.
artistice. La nivel stilistic, se remarcă folosirea epitetelor: ,,păsări ude’’, ,,via luminată’’,
,,basmul metalic’’, ,,tâmplele amare’’, ,,ierburile roșii’’, ,,drum domnesc’’, care creionează un
tablou complex, toate acestea transmit admirația poetul pentru elementele surprinse în natură.
Metaforele ,,drumuri de aramă’’, ,,pulpana de azur’’, ,,pulbere de os’’ ,,punți de somn’’ conferă
o atmosferă de basm ce poate fi trăită de metamorfozele componentelor naturii, creând
imagini vizuale impresionante. Comparația ,,te-nfingi ca plopul dur’’ potențează schimbarea
ființei odată cu trecerea inexorabilă a timpului, iar personificările ,,vine-n țară iarna cu năluciri
de sare’’, ,,punți de somn pe ape ce-n vraj-ncremenesc’’ ,,resemnarea-și rupe un chiot’’
accentuează sosirea anotimpului friguros care aduce cu el încremenire, confuzie, dar și
nostalgie.
direct sentimentele, consider că poezia ,,Dintr-o toamnă (fragment)’’ de Ion Vinea aparține
genului liric.
B.O toamnă târzie mă îndemna să pășesc agale pe aleile parcului înveșmântat în straie
ruginii. Soarele râdea modest printre norii pufoși și albi ca spuma laptelui. Ajuns în parcul
Herăstrău, o persoană mi-a atras atenția. Cum era posibil așa ceva?
În fața mea era o bancă cu o bătrânică ce mormăia cu o voce stridentă care parcă tulbura
liniștea parcului. M-am apropiat de dumneaei și abia atunci, am aflat că aceasta fusese
agresată și jefuită de doi tineri. Încerca să găsească salvarea la o persoană, dar era tulburată.
Mă întrebam unde spiritul civic al oamenilor care erau prin zonă. Plângea fără oprire, încet,
parcă să nu deranjeze pe cineva. Am încercat să o calmez și i-am spus că împreună cu
familia mea o vom ajuta.
O veste dezolantă m-a determinat să lăcrimez. Atunci am aflat, era fostă învățătoare cu o
pensie derizorie. Am strâns-o la piept cu căldură, fără să mă intereseze hainele neîngrijite cu
care era îmbrăcată sau bastonul scorojit de vreme. Un om fără apărare, cetățeni neinteresați
de semenii săi, aceste lucruri m-au dezgustat profund și le-am descoperit în parc.
Am rămas cu doamna învățătoare pe acea bancă mult timp, am depănat povești doar de ea
știute până când frigul ne-a izgonit acasă.
Test 35
B. Fabula este o specie a genului epic, în versuri, cu o acțiune puțin dezvoltată din care se
reprezentanți ai lumii animale.
Consider că ,,Lupul și Cucoara’’ de Ghe. Asachi este o fabulă, deoarece întrunește toate
caracteristicile atât la nivel formal, cât și de conținut: structura este una aparte și sunt
prezentate tipologii de personaje.
În primul rând, ideile sunt relatate, în mod direct, de un narator obiectiv, prin intermediul
personajelor și al acțiunii, care are o structură specifică. Partea narativă, sceneta urmărește
acțiunea la care participă personajele animaliere. Un lup este pe cale să se înece cu un os de
care nu mai putea scăpa. El vede pe o cocoară și îi cere ajutor. Pasărea este pricepută și îl
salvează pe acesta de la moarte. Lupul nu îi mulțumește, ci o amenință că o sugrumă, dacă
nu fuge din calea lui. Mesajul acestei povestiri alegorice este dublat de morala implicită, care
poate fi dedusă cu ușurință din partea narativă: oamenii nu știu să fie recunoscători pentru
ajutorul pe care-l primesc de la semenii lor.
astfel rolul moralizator al acestei opere literare. Acțiunea are loc ,,în drum’’ și ,,apoi’’, semn că
o astfel de întâmplare se poate repeta oricând și oriunde. Modul predominant de expunere
este narațiunea ,,Mâncând lupul chiar ca zece’’, care se îmbină cu dialogul ,,Mulțămită!’’
concrete, cu scopul de a reda viziunea autorului asupra greșelilor omenești. Prin intermediul
personificării, figură de stil reprezentativă pentru fabule, anumite comportamente umane sunt
ilustrate cu ajutorul lupului și al cocoarei. Personajele sunt construite în antiteză și reprezintă
defecte umane. Lupul este tipul omului nerecunoscător, ipocrit și amenințător ,,Sărmănico, fugi
din drum,/De mă sperii, te sugrum!’’; cucoara este tipul omului milostiv, bun, dornic să ajute,
pricepută, dar și naivă, pentru că se încrede în spusele lupului ,,Iată pasărea
ghibace/Operația-i face’’.
cu scopul de a satiriza anumite defecte umane, consider că opera ,,Lupul și cucoara’’ de Ghe.
Asachi întrunește caracteristicile unei fabule.
B.O toamnă târzie mă îndemna să pășesc agale pe aleile parcului înveșmântat în straie
ruginii. Soarele râdea modest printre norii pufoși și albi ca spuma laptelui. Ajuns în parcul
Herăstrău o pasăre mi-a atras atenția. Cum era posibil așa ceva?
În fața mea era un porumbel ce chițăia cu un glas strident care parcă tulbura liniștea parcului.
M-am apropiat de el și abia atunci am aflat că era împușcat în aripa stângă. Încerca să-mi
ceară ajutorul, dar nu putea exprima durerea. Chițăitul lui însemna suferința pe care o avea.
Am încercat să-l liniștesc, l-am luat și l-am așezat pe o bancă, însă nu știam cum să-l salvez.
Deodată, o idee mi-a venit. L-am pus în buzunarul meu și l-am dus la cea mai apropiată
farmacie veterinară. Acolo, doctorița i-a ameliorat durerea și mi-a dat o serie de medicamente
și niște injecții care puteau să-l facă bine.
Abia atunci am conștientizat că porumbelul urma să meargă la mine acasă pentru a avea grija
lui. A fost o zi tristă pentru el, dar una bucuroasă pentru mine, deoarece pasărea a rămas
definitiv în casa mea.
Test 36
B. După moartea tatălui său, Abu-Hasan moștenește avuția lui și începe să își trăiască liber
viața, fără regulile stricte impuse anterior. Tânărul își împarte inteligent banii și începe să țină
petreceri, din ce în ce mai costisitoare. Pentru astfel de ocazii, el rămâne fără bani și toți
prietenii săi pleacă și încep să îl evite; nu mai sunt invitați pe la petreceri și nu vor să îl ajute
cu situația sa. În ciuda celor întâmplate, Abu-Hasan discută cu mama lui și cere ajutorul
celorlalți, doar pentru a vedea dacă cineva îi este recunoscător pentru tot ce a făcut.
B. Era o după-amiază caldă de vară, iar cum afară nu se întunecase încă, am hotărât să fac o
plimbare pe malul lacului la care obișnuiam să merg în copilărie.
Pe drum, soarele începuse deja să picteze cerul în nenumărate nuanțe și să coboare din ce în
ce mai mult. Ajuns acolo, m-am oprit la malul lacului și am privit la reflexia mea în apa
cristalină, care oglindea un chip obosit, dar impacat. Deodată, ceva s-a întâmplat. Nu putea fi
adevărat așa ceva.
Apa liniștită a lacului a început să trepideze, creându-se mici valuri care se îndreptau spre
mal. Valurile deveneau mai mari cu fiecare moment și acopereau uscatul, iar eu eram nevoit
să fac câțiva pași înapoi. Acest fenomen straniu nu părea să aibă nici o explicație logică și nu
putea fi oprit, așa că singurul lucru pe care l-am făcut a fost să mă îndepărtez din ce în ce mai
mult. Apa era însă nemiloasă, m-a ajuns din urmă și a crescut semnificativ.
Aceasta a trecut cu ușurință de nivelul brâului și s-a înălțat până la piept. Oare să fi putut
scăpa cu bine din acea situație? Brusc, de parcă mi-ar fi citit gândurile. Apa s-a oprit din a-și
ridica nivelul și a început să se retragă, iar lacul a revenit la mărimea sa inițială. După ce am
fost acoperit aproape complet de apă, hainele mele au rămas uscate, de parcă nimic nu s-ar fi
întâmplat.
Și în prezent, îmi aduc aminte de acea întâmplare inedită petrecută pe malul lacului, când
acesta aproape se transformase într-o mare învolburată.
Test 37
B. Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare în care poetul își confesează, în mod direct,
cele mai adânci sentimente și stări sufletesti, prin intermediul vocii eului liric și al limbajului
expresiv, creând un Univers de mare forță sugestivă, ce se adresează sensibilității cititorului.
Opera ,,Gândește-te”, de Octavian Goga, întrunește particularitățile acestui gen literar atât la
nivel formal, cât și de conținut: prezența eului liric și a descrierii, ca mod predominant de
expunere.
Un prim argument ce susține apartenența acestui text la genul liric este constituit de prezența
eului liric, care își exprimă, în mod direct, sentimentele de tristețe și de regret față de tabloul
conturat. Acesta se află în ipostaza contemplativă și admiră un peisaj de seară: ,,amurgul”,
,,stele”, ,,seninul”. Eul liric își face simțită prezența prin intermediul unor indici morfologici la
persoanele I și a II-a, precum verbele (,,stam”, ,,părem”, ,,gândește”) sau pronumele (,,mă”,
,,-te”, ,,noi”) și adjectivul pronominal posesiv (,,noastre”). Temele creației sunt natura: ,,Pe cer
pornesc făclii să se aprindă,/ Începe bolta-n aur să se-mbrace,’’ și iubirea: ,,De n-am fi noi, cu
sufletele noastre…’’.
De asemenea, modul de expunere predominant este descrierea literară, ce ajută la conturarea
tabloului descris (,,Pe cer pornesc făclii să se aprindă”, ,,Stejarul mut deasupra noastră tace”).
Aceasta se îmbină cu monologul liric, care pune în lumină tipul de lirism confesiv, eul liric
mărturisind daunele provocate naturii: ,,ce clar ar fi seninul/ De n-am fi noi, cu sufletele
noastre…”.
Un alt argument ce încadrează opera selectată la genul liric este reprezentat de valorificarea
resurselor expresive. Astfel, personificările ,,o șoaptă nu colindă” si ,,Stejarul mut(...) tace”
sugerează liniștea surprinsă în mijlocul naturii, prin care eul liric își exprimă pacea și la care
este martor (,,Lin picură azi milostiva pace”). Metafora ,,pornesc făclii să se aprindă” simbol al
prezenței stelelor, care se ivesc pe cer odată cu lăsarea nopții, iar epitetele ,,amurgul
umed”, ,,umbre moi” și ,,zările albastre” creionează trăsăturile definitorii ale tabloului surprins
și prezentat.
În plus, la nivel prozodic se remarcă rima îmbrățișată și încrucișată, ritmul este trohaic și
măsura versurilor este de 11-12 silabe.
În concluzie, deoarece poetul își exprimă, în mod direct, sentimentele, prin intermediul vocii
eului liric și al limbajului artistic, consider că opera literară ,,Gândește-te”, de Octavian Goga,
aparține genului liric.
B. Era toamnă, iar școala abia începuse; eu și cu colegii mei așteptam să se desfășoare ora
de educație plastică pentru a afla care erau noutățile.
După câteva minute, clopoțelul a sunat, iar în clasă a intrat doamna profesoară. Deodată, un
lucru ne-a atras atenția. Oare era posibil așa ceva? După dumneaei, venea timidă o pisicuță
pe care doamna a luat-o în brațe și ne-a prezentat-o. Micuțul ghem de blană urma să facă
parte din reprezentanții școlii noastre. Auzind acestea, pe chipul fiecărui elev s-a ivit câte un
zâmbet copilăros, mai ales că se vedea că eram entuziasmați de noul membru al școlii.
Doamna profesoară ne-a rugat ca în acea oră să îi facem portretul pisicuței, iar cea mai
reușită lucrare urma să fie expusă în holul principal. Fără să mai stau pe gânduri, am început
să schițez urechile pufoase ale pisoiașului, alături de chipul său blând. Nu mi-am imaginat cât
de dificil era să desenezi o pisică, însă după numeroase modificări și detalii, am fost mulțumit
de lucrarea obținută. Odată ce toți colegii au terminat, desenele au fost așezate cu grijă pe
catedră.
Deodată, pisoiul a sărit, la rândul lui, pe catedră si a început să privească atent la fiecare
pictură în parte. Să fi fost adevărat? Pisicuța arăta către desenul meu, mieunând duios. Nu îmi
venea să cred! Micuța vietate a ales singură lucrarea câștigătoare: era chiar a mea.
Din acea zi, portretul noului membru al școlii, realizat de mine, a fost expus pe hol, așa cum ni
s-a spus, iar în fiecare zi, elevii și profesorii îl admiră. Nu am fost niciodată mai mândru ca
atunci de o asemenea pictură.
Test 38
B.,,Bunica Safta’’ de Ion Agârbiceanu este o operă epică în care autorul pune în lumină
dragostea unei bunici față de nepoți și față de cei dragi de care are grijă.
Bunica Safta este personajul principal al acestui text fragmentar, deoarece autorul evidențiază
comportamentul acesteia în raport cu celelalte personaje. Aceasta este o văduvă de zece ani,
care împlinea la Sfânta-Maria-mare, șaptezeci şi cinci de ani.
Trăsăturile bunicii Safta sunt redate atât prin caracterizarea directă, cât și prin caracterizarea
indirectă, ce reiese din limbaj, comportament, relațiile cu alte personaje și întâmplările la care
participă. Aici, bunica Safta este surprinsă în momentul în care ajunsă la bătrânețe are grija
nepoților săi, dar și de copiii vecinilor ei.
Portretul fizic al personajului este realizat în mod direct de către narator, care reușește să-i
surprindă elementele portretului fizic: ,,femeie înaltă, uscățivă, iute în mişcări’’, ,, subţire şi
frumoasă’’, ,,tot mlădioasă şi subţire, atâta doar că nu mai este aşa de înaltă ca odinioară’’,
evidențiindu-se frumusețea aparte pe care nu orice femeie de vârsta ei ar fi putut să o aibă.
Personajului i se conturează și un portret moral, realizat prin mai multe mijloace de
caracterizare. În mod direct, bunica Safta era ,,neodihnită la lucru, pornită spre mânie repede,
învolburată, dar îi trecea degrabă, se liniştea şi izbucnea în râs’’, sugestie a faptului că nu era
o femeie răutăcioasă, care să poarte dușmănie. Tot direct, aflăm de la narator că aceasta a
adus ,,în lume cinci copii: patru băieţi şi o fată’’. Totodată, ,,începea să fie mai uitucă, greșea
adeseori la numărat când trecea de zece, amesteca numele nepoților, îi lua pe unul drept altul,
uita căruia i-a dat de mâncare şi căruia nu’’, arătând faptul că odată cu trecerea timpului omul
este supus schimbărilor.
personajului reliefează bunătatea și grija cu care este înzestrat omul simplu, dorind să fie
alături de nepoți și de copiii vecinilor ei: ,, le venea la îndemână celorlalţi să-i lase ei copiii
când mergeau la lucru şi să-i ia când se întorceau seara.’’ Este atentă la detalii și nu dorește
să greșească trăistuțele nepoților cu mâncare: ,,Bătrâna le punea în rând, una după alta, cum
veneau copiii, să ştie care a cui este, pentru că trăistuțele tare semănau una cu alta. În unele
erau merinde mai multe, în altele mai puţine, după numărul nepoților.’’ Din limbajul acesteia
reiese o ușoară ironie a bunicii, izvorâtă din inteligența cu care era înzestrată: ,,-Văd că i-ai
adus! Da’ le-ai pus în traistă?...- Să le fi pus destul, că pe ăștia cu greu îi saturi. O să-mi
mănânce şi urechile. ‘’, grija acesteia de nu le lipsi nimic copiilor. Trăsătura dominantă este
bunătatea, urmată de grijă, care reies din relațiile cu celelalte personaje: nepoții, copiii
vecinilor și fiii ei.
În concluzie, consider că în acest fragment, autorul Agârbiceanu vrea să contureze un anumit
tip de personaj și să ilustreze o calitate umană, bunătatea omului simplu, portretizată în
personajul bunica Safta.
B.Cu bucurie în suflet, îmi amintesc de o zi călduroasă de vară în care am hotărât să merg cu
mama la unul dintre cele mai frumoase magazine de haine din centrul capitalei, Zara. Ajunse
acolo, am intrat și am văzut o mulțime de colecții de haine nou-apărute.
Deodată, o persoană ne-a atras atenția. Să fi fost posibil așa ceva? Nu ne venea să credem.
Era cântăreața preferată a mamei mele. Ne-am apropiat de dumneaei, în speranța că îi vom
capta atenția și că vom putea intra în discuții unele cu altele. Ne-am plimbat printre rafturile
magazinului și am văzut o bluză, care știam că-i plăcea enorm mamei. Era de culoare roz și
cu o imagine inedită, ce reprezenta puterea feminină. Am exclamat și m-am mirat de
frumusețea acesteia.
Brusc, în spatele meu a sosit artista. Să fi fost real așa ceva? M-a rugat frumos să-i arăt bluza,
fiindcă îi atrăsese atenția de când am pus mâna pe ea. În cele din urmă, după câteva secunde
de privit la aceasta, artista mi-a confesat că era și bluza ei preferată. A sosit și mama și pentru
că o iubea enorm pe artistă i-a făcut bluza cadou. Aceasta s-a bucurat enorm și nu-i venea să
creadă. La rândul ei, ne-a rugat să acceptăm să petrecem împreună câteva ore pentru a ne
cunoaște mai bine.
A fost o mirobolantă, o zi pe care nu o voi uita niciodată și din care am învățat că surprizele vin
atunci când nu te aștepți.
Test 39
B.Pastelul este o specie a genului liric, în versuri, în care este descris un tablou din natură și
prin care poetul, aflat în ipostaza de contemplator, își exprimă, în mod direct, sentimentele
trăite în fața peisajului zugrăvit.
Consider că poezia ,,Broaștele’’ de G. Topîrceanu este un pastel, deoarece prezintă
particularitățile acestei specii literare: descrierea este modul predominant de expunere și este
prezent grupul nominal.
Un prim argument privind apartenența acestui text la specia pastel este reprezentat de tema
abordată de poet-natura, surprinsă în miezul nopții, descriind elementele planului acvatic. Eul
liric se simte uimit de schimbările pe care le vede în natură, exprimându-și, în mod direct,
sentimentele de nostalgie, de neliniște și de teamă, trăite în fața peisajului contemplat.
Fiind un pastel, modul predominant de expunere utilizat este descrierea literară, prin care
poetul recreează realitatea, filtrând-o prin propria sensibilitate: ,,Am ascultat din umbră
cântarea lor înaltă./ Buchetele de trestii dormeau cu foșnet lin’’. Descrierea este completată de
o notă confesivă, marcă a subiectivității, verbul la persoana I ,,am ascultat’’.
Un alt argument este prezența grupurilor nominale ( ,,luceferi galbeni’’, ,,ostroave mari’’,
,,broaștele semețe’’), care ajută la conturarea elementelor ce compun peisajul. Verbele la
timpul imperfect (,,dormeau’’, ,,cântau’’, ,,stăteau’’) valoare evocativă.
De asemenea, tabloul prezentat este construit pe baza alternanței planurilor ( cosmic
,,luna’’, ,,luceferii’’, acvatic ,,lacul’’, ,,trestiile’’ și uman ,,am ascultat’’ )
Realitatea este transfigurată artistic cu ajutorul limbajului expresiv, la nivel stilistic observându-
se prezența epitetului cromatic, specific pastelului (,,luceferi galbeni’’). Utilizând o tehnică
picturală, poetul transpune în planul cuvântului imaginea coloristică a peisajului, ilustrând
astfel propriile stări sufletești și viziunea acestuia asupra naturii: peisaj este mohorât și
sentimente de tristețe, de apăsare sufletească; personificările ,,buchetele de trestii dormeau
cu foșnet lin’’, ,,păreau luceferi...căzuți adânc în apă’’, ,,un nour...stătea uimit s-asculte’’;
metafora,,era […] -n fiecare undă o piatră de rubin’’ sugerează o notă de optimism și de
culoare veselă peisajului nocturn. Atmosfera este liniștită, iar armonia acesteia este tulburată
de prezența broaștelor din ultima strofă, care-ncep să cânte, și care reușesc să capteze
atenția unui nor, aducând bucurie prin imaginile auditive create: ,,cântau cu glasuri multe’’, ,,s-
asculte’’.
În concluzie, deoarece este o operă literară, în versuri, în care este descris un aspect din
natură prin intermediul căruia sunt exprimate sentimentele eului liric, consider că poezia
,,Broaștele’’ de George Topîrceanu este un pastel.
B.O toamnă târzie mă îndemna să pășesc agale pe strada casei mele, care era înveșmântată
în straie ruginii. Soarele râdea modest printre norii pufoși și albi ca spuma laptelui.
Stând pe stradă și meditând profund, o pasăre mi-a atras atenția. Cum era posibil așa ceva?
În fața mea era un porumbel ce chițăia cu un glas strident care parcă tulbura liniștea străzii. M-
am apropiat de el și abia atunci am aflat că era împușcat în aripa stângă. Încerca să-mi ceară
ajutorul, dar nu putea exprima durerea. Chițăitul lui însemna suferința pe care o avea. Am
încercat să-l liniștesc, l-am luat și l-am așezat pe o bancă, însă nu știam cum să-l salvez.
Deodată, o idee mi-a venit. L-am pus în buzunarul meu și l-am dus la cea mai apropiată
farmacie veterinară. Acolo, doctorița i-a ameliorat durerea, iar dumneaei mi-a dat o serie de
medicamente și niște injecții care puteau să-l facă bine.
Abia atunci am conștientizat că porumbelul urma să meargă la mine acasă pentru a avea grija
lui. A fost o zi tristă pentru el, dar una bucuroasă pentru mine, deoarece strada mea mi-a făcut
cunoștință cu o pasăre dragă, care a rămas definitiv în casa mea.
Test 40
B. Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare, în proză sau în versuri, care se bazează pe
naratiune, ca modalitate principală de expunere, autorul exprimându-și, în mod indirect, ideile
și sentimentele, prin intermediul naratorului, personajelor care sunt implicate într-o actiune,
plasată în timp şi în spatiu, conferind verosimilitatea întâmplărilor.
Textul fragmentar selectat din opera ,,Poarta”, de Nicolae Velea respectă la toate nivelurile, de
formă și de conținut, convențiile specifice unui asemenea tip de text: narațiunea este modul
predominant de expunere și sunt prezente personajele.
Un prim argument este prezența unui fir narativ, care urmărește un moment din viața unui
copil pe nume Sandu. O poartă, care abia se mai ținea, întru-un cui, este observată de Sandu,
dar nu voia să le spună părinților. Mama lui vede și îi spune tatălui să o repare. Sandu de-abia
aștepta să cadă. Într-o zi, tata îl cheamă pe băiat pentru a-l dirija cu cu căruța cu lemne, însă îl
îndrumă greșit. Poarta cade, iar băiatul începe să plângă în fața mamei lui. Aceasta îl liniștește
și o roagă să meargă împreună pentru a o repara. Secvențele epice sunt legate prin tehnica
înlănțuirii, în acest fragment fiind surprinse intriga și desfășurarea acțiunii.
Un alt argument constă în prezența naratorului obiectiv, care relatează faptele la persoana a
III-a (,,a spus”, ,,credea”, ,,a scăpat”, ,,a luat”). Alături de narațiune, se întâlnesc și alte moduri
de expunere, precum dialogul ,,-Ce e, Sandule, cu tine?”), cu rol în dinamizarea acțiunii.
De asemenea, mobilitatea acțiunii în timp și în spațiu este marcată prin intermediul indicilor
temporali și spațiali, povestirea desfășurându-se ,,într-o seară”, lângă ,,o poartă”.
Nu în ultimul rând, la acțiune participă un număr restrâns de personaje. Protagonistul este
Sandu, un băiețel care nu vrea nimic altceva decât să repare o poartă, încercând să o facă cu
ceea ce găsește în jurul său; mama lui Sandu, care reușește să își calmeze băiatul și care dă
dovadă de grijă și tatăl lui, care este indiferent față de treburile gospodărești.
În concluzie, deoarece se remarcă prezența acțiunii, a naratorului și a personajelor, fragmentul
citat din textul ,,Poarta”, de Nicolae Velea, aparține genului epic.
B.Din dulci amintiri, evoc o întâmplare, care s-a petrecut în bucătăria bunicii mele. Era o zi
frumoasă de vară, cu cerul senin, așa că m-am gândit s-o vizitez pe bunica. Mereu, îmi face
plăcere să o revăd și să învăț câte ceva nou de la ea.
Când am ajuns acolo, un lucru mi-a atras atenția. Cum era posibil așa ceva?
Bucătăria bunicii era utilată cu electrocasnice nou-nouțe. M-a surprins plăcut acest lucru.
După ce am povestit ce am mai făcut, aceasta a venit cu ideea să gătim o prăjitură și să le-o
duc părinților, când mă întorc acasă.
Am tras repede o fugă până la magazin ca să cumpărăm toate cele necesare. Bunica mereu
punea suflet în toate prăjiturile pe care le gătea, iar datorită acestui lucru ieșeau tare gustoase.
Prăjitura preferată a părinților mei era cea cu vișine, asa că...nu am mai stat pe gânduri și am
preparat-o. Am ajuns acasă și am început să despachetăm tot și să ne apucăm de treabă. Eu,
mai mult, eram ajutorul bunicii, deoarece ea se pricepea mult mai bine. Alături de noi era
cățelul bunicii, Max, care o însoțea oriunde mergea, fiind foarte atașat de ea. Am conștientizat
că am uitat să cumpărăm praf de copt. Bunica a mers până la magazin și m-a lăsat pe mine
să am grijă de bucătărie și de cățel. Am luat o pauză și am mers în camera alaturată pentru a
mă întinde în pat.
Dintr-o dată, am auzit un zgomot din bucătărie. Când am deschis ușa am rămas șocat. Era
dezordine și totul s-a împrăștiat pe jos și pe mobile. Nu puteam să cred una ca aceasta. Am
uitat complet de Max, care a rămas în bucătărie. Nu știam cum să reacționez.
N-am avut timp să curăt totul, fiindcă bunica a sosit imediat de la magazin. Din fericire, nu s-a
supărat. Mi-a zis de la început să nu las cățelul singur în bucătărie, dar n-am băgat de seamă.
În timp ce bunica a început să facă din nou prăjitura, eu am curatat totul până când a arătat
impecabil. A fost o zi palpitantă pe care nu o voi uita și mi-am dat seama că este important să
fii atent la detalii pentru ca totul să fie perfect.

Compuneri Model, 8

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Compuneri Model, 8

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Test 1

B. O întâmplare reală/imaginară petrecută în luna mai

S-ar putea să vă placă și