Simulare Maramureș

Subiectul I
A. 1. c)
2. b)
3. a)
4. d)
5. Adevărat, Fals, Fals, Fals, Adevărat, Adevărat.
6. O trăsătură morală a personajului Fram, identificată în fragmentul de mai sus
este bunătatatea. Mijlocul de caracterizare este indirect și reiese din gestul
personajului. O secvență ilustrativă o reprezintă: ,,își oprea numai una și pe celelalte
le întindea în palmă altor copii.’’
7. Un element de conținut comun, la nivelul celor două texte, este ursul polar. 
În primul text, Fram se simte nostalgic, fiindu-i dor de mealeagurile lui, întrucât
nu mai ține reprezentația la circ așa cum o făcea în trecut, stare observată de
publicul prezent.
În al doilea fragment nonliterar, ne sunt prezentate informații despre ursul polar
și modul acestuia de supraviețuire în ținuturile de gheață. 
8. Consider că este importantă pentru un artist reacția publicului în timpul unui
spectacol, având în vedere faptul că acesta transmite sentimente de încurajare și
emoții pozitive. 
Orice artist se simte aparte în prezența spectatorilor și are nevoie de apreciere
și de susținere pentru a putea menține atmosfera evenimentului. De exemplu, așa
cum reiese din fragmentul ,,Fram, ursul polar’’, Fram ,,Știa să fie comic și știa să fie
grav’’, încât ,,iubea aplauzele, iubea publicul, iubea mai ales copiii’’ datorită reacțiilor
pozitive pe care le primea din partea celor prezenți. 
9. Ideea textului fragmentar ,,Fram, ursul polar’’, de Cezar Petrescu, mă trimite
cu gândul la opera ,,Cartea cu Apolodor’’, de Gellu Naum. 
O valoare culturală comună, la nivelul celor două texte, o constituie interesul
pentru protejarea animalelor. 
O valoare morală comună, la nivelul celor două texte, o reprezintă bunătatea
oamenilor în prezența animalelor. 

1
 În textul-suport, Fram este trist și schimbat din cauza dorului pe care-l simte
față de ținuturile de gheață, întrucât nu reușește să își țină reprezentația la circ așa
cum o făcea în trecut, iar publicul îi observă schimbarea. 
În opera lui Naum, Apolodor, pinguinul, își dorește să își revadă frații și
neamurile din Labrador, iar, în final, va fi îmbarcat și trimis la aceștia. 
B. 1. c)
2. b)
3. a)
4. d)
5. ,,ursul’’-nominativ;
,,confortul’’-acuzativ;
,,eschimoșilor’’-genitiv.
6. Citește cartea lui!
Băiatul este abil?
7. ,,Străbate banchize plutitoare’’=propoziție principală; 
,,sau înoată ore în șir, cu viteza de 4-5 km pe oră, prin apa rece ca
gheața’’=propoziție principală.
Raportul este de coordonare, prin joncțiune, cu conjuncția coordonatoare
disjunctivă ,,sau’’. 
8. știi; noștri; creează, copiii; s-au împrietenit; descoperite.

Subiectul al II-lea

Cu bucurie în suflet, îmi amintesc și acum de o întâmplare petrecută în urma

vizitei la Polul Nord. A fost o excursie pe care nu mi-am propus să o inițez, însă am
avut bucuria să o câștig în urma unui concurs de la literatură, unde am obținut
premiul I. 
Ajuns acolo, am rămas profund impresionat de împrejurimi, nu-mi venea să
cred, însă un lucru mi-a atras atenția. Cum era posibil așa ceva? 
În jurul meu, am putut observa că locul era un tărâm ce aparținea lumii
basmului, mai ales că se topește cu greu gheața. Se spune că gerul s-a supărat pe
acele ținuturi, după ce timp de mai mulți ani, desigur, soarele l-a determinat să se
retragă, dar nu s-a lăsat doborât și a pus din nou stăpânire, îmbrăcând meleagurile
în haine albe, precum spuma laptelui. Plantele erau ascunse de frică să nu înghețe,

2
iar vântul era speriat de ger, încât sufla cu putere pentru a demonstra că poate să
devină și el friguros. 
 Am început să mă plimb și să observ niște copilași, care patinau prin zona unui
lac din apropiere. M-am îndreptat către aceștia cu zâmbetul pe buze, dorind să
socializez, mai ales că eram singur pe acolo. 
-Salutare, observ că timpul este potrivit pentru a patina.
-Salut, desigur, te invităm alături de noi pentru a te bucura pe deplin. 
-Nu pot refuza, îmi doream de ceva vreme să mă reapuc de această pasiune. 
-Cu siguranță că ești la locul potrivit! 
Am început să ne dăm cu patinele, să râdem și să ne cunoaștem mai bine. De-
a lungul lacului ne bucuram de gheața ce ne susținea greutatea. Timpul trecea fără
să ne dăm seama. După câteva ore, am decis împreună cu noii mei prieteni să
explorăm împrejurimile. 
În timp ce ne plimbam, am auzit un sunet. Ce putea să fie? M-am îndreptat
către un glob de gheață. Era un pui de urs tare drăgălaș, care se pare că avea
nevoie de ajutorul nostru. Avea un picior rupt. Împreună cu prietenii pe care i-am
cunoscut, l-am ajutat să își găsească mama. Era singura în măsură să îi aibă de
grijă. Puteam observa cum durerea lui devenea suportabilă, fiind în prezența
acesteia. Ne-am bucurat că am putut să îl ajutăm și că a fost fericit că și-a găsit ființa
lui dragă. 
Am continuat să ne desfătăm privirile cu împrejurimile de la Polul Nord și să-i
admirăm pe minunații urși polari. A fost o excursie inedită, cu încărcătură emoțională,
o zi pe care nu o voi uita niciodată și din care am învățat că omul cât trăiește,
cunoaște și meleagurile pe care le visează.