CARTEA CU JUCARII de

Tudor Arghezi

În podul casei se afla o cutie cu pălării ,iar intr-insa era un ursulet de catifea
galben cu 6 petice croite frumos de domnișoara croitoreasa, alături ,în pod
erau și doi berbeci naparliti, trei vaci fără picioare și un armasar.Însă ursuletul
avea un nărav.Timp de 2 ani cât stătuse în casa începuse sa fure
ciocolată,bomboane,dulceata ,fructe și rahat.
Copiii l-au văzut de câteva ori și l-au urecheat pana cand i-au rupt urechiusa
de bumbac,dar de cei mari se ferea mereu ,iar pentru a-l pedepsi l-au mutat în
pod. Acolo ursuletul l-a invatat si pe mielul cu parul cret,iar el ,la randul lui a
invatat mingile sa fure dulciuri.
Într-o zi ,Tatutu s-a gandit sa se ascunda in dulap , iar atunci cand ursulet si
mielul se vor apropia , Tatutu îi va putea vedea.
AMINTIRI DIN COPILARIE
De Ion Creanga
Nica, marele povestitor Ion Creangă si un copil năzdrăvan, trece prin
multe boacane. Badita Vasile si Dascalul Ioan au construit langa manastire
o scoala mica, iar ei au mers din ușă-n ușă ca sa le spuna parintilor sa.si
dea copiii la scoala. Ei au adus într-o zi la scoala un scaun pe nume Calul
Bălan și o nuielusa pe nume Mos Niculae. Prima pe Calul Bălan a fost
Smarandita popii, iar Nica speriat si de aceasta și de băiatul din clasele mai
mari care il mediteaza și care îl bate cand nu știe. Nica a fugit de la scoala,
iar după el a venit Dascalul Ioan și din fericire l.a dus la scoala, iar Nica
după ce a terminat orele de școală s.a dus acasă și cu mama ei a invatat sa
citeasca mai bine.De Sf. Foca l.au luat pe Badita Vasile in armata. În alta
zi trebuia să aibă grija de fratiorul lui, dar el s.a dus sa se scalde în Ozana.
S.a distrat acolo pană cand mama lui a venit și i.a luat hainele. Nica a
alergat gol prin tot satul. În alta zi s.a catarat pana in ciresul matusii
Marioara, iar ea l.a alergat pe canepa, pentru ca i.a furat ciresele. Într-o zi
bunicul David a venit la Humulesti ca să-l ia pe Nica în Pipirig ca sa faca
scoala acolo. După ce au ajuns acolo la vărul Dumitru, Nica a intalnit.o pe
Irinuca o femeie care avea multe capre, iar ei au fost umpluti de raie de la
capre și din joaca au daramat casa Irinucai cu o bucata de stanca. Odată era
supărat ca pupaza din sat îl făcea să se scoale mereu și a furat-o din tei și a
ținut.o acolo până a dus-o în târg, pentru ca vroia s.o vanda, dar un domn
i.a dat drumul. Cand era acasă mama l.a imbratisat pe Nica, iar ea mereu a
vrut ca Nica sa fie Dascal și așa a ajuns. Mereu l.a iubit. Copilăria lui Ion
Creangă a fost amuzantă și foarte frumoasă și cu bune și cu rele. Odată
Nica a mancat smantana pusă de mama lui.
 FAT-FRUMOS DIN LACRIMA de
Mihai Eminescu

Trăia odată un împărat care era în război cu vecinul său, dar când acesta a
murit, vrajba a fost transmisă mai departe fiilor săi. Însă, împăratul nu avea
copii, ceea ce-l întrista foarte tare. Dar, într-o zi împărăteasa s-a rugat cu
înflăcăre la o icoană și a sorbit lacrima ce s-a ivit pe chipul Maicii Domnului.
Astfel, împărăteasa a dat naștere unui fiu. Făt-Frumos din lacrimă creștea
repede și devenea mai puternic pe zi ce trece. Așadar, într-una din zile s-a
hotărât să se îndrepte spre împăratul vecin și să se lupte în numele tatălui
său. Aici se întâlnește cu actualul împărat care-i propune să lase ranchiuna
deoparte. Astfel, cei doi devin frați de cruce. Făt-Frumos din lacrimă, auzind
necazurile pe care Muma-Pădurii i le face acestuia, se hotărăște să-l ajute și o
închide într-o piuă. Urmează apoi urmele lăsate și ajunge la casa acesteia
unde o întâlnește pe Ileana, fiica ei, de care se îndrăgostește. Dragostea fiind
împărtășită și dorind să fugă împreună, Făt-Frumos din lacrimă o ucide pe
Muma-pădurii, ajutat fiind de Ileana. Făt-Frumos din lacrimă pe îndată promite
că i-o va aduce. După două încercări eșuate, Făt-Frumos din lacrimă moare și
se transformă într-un izvor. Este reînviat însă de Domnul care trecea pe acolo
împreună cu Sfântul Petru. Se întoarce la fata Genarului și, ajutat de aceasta,
află de unde poate face și el rost de un cal cu două inimii precum al Genrului,
pentru a reuși să fugă cu ea. Ajuns la baba ce avea herghelia de cai îi păzește
timp de trei zile așa cum fusese înțelegerea, ajutat fiind de împăratul țânțarilor
și cel al racilor pe care-i întâlnise în drumul său și-i ajutase, dar și de sluga
babei căreia îi promisese că o va scăpa de ea. Când a venit momentul să
aleagă un cal, Făt-Frumos din lacrimă pune ochii pe cel mai firav, spre
disperarea babei care ascunsese în acesta inimile celorlalți cai. Furioasă,
baba pornește pe urmele lui Făt-Frumos, dar slujinica aruncă pe rând în calea
ei o perie, o cute și o năframă care se transformă pe rând într-o pădure
deasă, într-o statuie imensă și într-un lac. Când Făt Frumos coboară Miază-
noaptea din cer, baba adoarme și se îneacă în lac, iar din lună se face o
cărare pe care urcau sufletele de pe pământ, printre care și slujinica babei.
Trece din nou pe la fata Genarului și fuge cu ea, dar acesta îi ajunge din
urmă. Sub promisiunea lui Făt-Frumos din lacrimă că-i va da jăratec, calul cu
două inimi îl duce pe Genar în înaltul cerului unde rămâne captiv în împărăția
aerului. Ajuns la palat, Făt-Frumos din lacrimă o găsește într-o grădină pe
Ileana care orbise de la atâta plâns. Se culcă amândoi pe un pat de
lăcrămioare, iar dimineață Ileana descoperă că și-a recăpătat vederea. Are loc
nunta împăratului cu fata ce o iubea, iar în următoarea zi, nunta lui Făt-
Frumos cu Ileana. Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.
POEZII
De Mihai Eminescu

« LA MIJLOC DE CODRU»

Poezia "La mijloc de codru" este o creatie lirica in care Eminescu isi exprima
direct sentimentele de admiratie si incanatre fata de frumusetile padurilor in
stilul poeziei populare. Padurea este animata de pasarile care ies din crangul
de alunis. In poezie autorul isi exprima sentimentele de bucurie si extaz.

Imaginea centrala a textului este exprimata prin balta in care se reflecta intreg
cadrul natural prin enumerarea elementelor reprezentative : luminisul, trestia
inalta, luna, soarele, pasarile calatoare, stelele, randunelele Oglindirea in apa
baltii a chipului iubitei sugereaza ca natura este un spatiu de meditatie pentru
poet.

Ultimul vers sugereaza sentimentul de iubire, care s-ar putea manifesta in

cadrul natural al codrului.Poetul isi imagineaza « chipul dragei mele » oglindit
in apa limpede a baltii ca sugestie a dorintei de a isi implini iubirea. Eminescu
isi exprima in mod direct sentimentele de dragoste si admiratie pentru
frumusetea naturii.

« O, RAMAI »

Poezia « O, ramai » exprima nostalgi apoetului pentru copilarie, pentru codrii

si izvoarele care i-au incantat cei mai frumosi ani ai vietii. Poetul este tanguitor
in invocarea copilariei si a naturii, pe care le implora sa ramana pururi in
sufletul sau. Padurea isi exprima starile si sentimentele pentru poet si evoca
nostalgic varsta copilariei din perspectiva maturatitii. Padurea isi exprima
sentimentele de dragoste fata de poetul ce fusese candva copil si tanjeste
dupa marturisirile pe care i le facea baiatul cu sinceritate odinioara. Poetul
imagineaza trairea nostalgica a padurii motivata de absenta copilului care,
candva ii destainuia toate dorurile. Poezia contureaza portretul copilului cu
ochi negri si cuminti satnd ganditor la umbra copacilor, cu privirile pierdute in
adancul apelor. Poetul reactioneaza emotionat la misterele destainuite de
padure si ingana fericit murmurul apelor. Perioada fericita a copilariei s-a
scurs repede, anii petrecuti in mijlocul naturii au trecut, dar bucuria traita este
pururi prezenta in sufletul poetului. Poetul este constient de scurgerea
ireversibila a timpului si de aceea tristetea si nostalgia sunt profunde si
sugestive. Versurile constituie un adevarat strigat sfasietor pentru neputinta,
imposibilitatea de a mai trai si simti bucuria copilariei petrecute in mijlocul
naturii. Poezia exprima direct sentimentele de durere tristete, nostalgie si
durere pe care poetul le simte profund, jinduind dupa ferricirea din anii
copilariei petrecute in mijlocul naturii.

"PESTE VARFURI"

In poezia "Peste varfuri" poetul isi exprima in mod direct

sentimentele de dragoste pentru natura, starea de melancolie provocata de

scurgerea ireversibila a timpului, de tristete metafizica, de nostalgie, de
regret,mergand de la melancolie la nefericire. Prima strofa contureaza un
tablou al lumii exterioare pe care poetul il percepe cu o melancolie profunda.
Strofa a doua ilustreaza realitatea interioara, starile si sentimentele de tristete
ale poetului, care armonizeaza atmosfera tulburatoare a naturii. Poetul se
simte parasit si singur. Totul se departeaza de el, imaginea naturii, sunetul
cornului, ceea ce creaza o stare de deprimare, de solitudine, orice forme
concrete de viata dispar, poetul simtindu-si sufletul singur si parasit. Tristetea
sfasietoare provocata de ideea mortii este un inevitabil sfarsit al vietii.
Sentimentul mortii anuntat de sunetul melancolic al cornului este atenuat de
indulcirea sufletului poetului. Strofa a treia este dominata de o profunda
nefericire, sufletul poetului fiind sfasiat de doruri si de regretul pentru timpul
care s-a scurs, marcand trecerea tineretii, neimplinirea iubirii si a fericirii.
Sunetul cornului nu sugereaza numai dorul si tristetea, ci si o atiudine
mioritica, de impacare a poetului cu destinul incapabil, cu faptul ca moartea
este o componenta fireasca a vietii noastre.

DIN MARILE LEGENDE ALE LUMII

de Alexandru Mitru
În această legendă este vorba despre regele din Uruk, Ghilgameș. Acesta era
puternic, îndrăzneț și curajos. El se împrietenește cu Enkidu, un om asemeni
lui, cu care a legat o prietenie strânsă. Cei doi viteji l-au învins pe Humbaba,
zeul răului care trăia în pădure. Ei au mai biruit și în lupta cu taurul trimis de
zei.De supărare și tristețe că cel mai bun prieten al lui a murit, Ghilgameș
pleacă în căutarea nemuririi. Călătorește mult pentru a afla această taină, iar
la sfârșit o găsește sub forma unei plante. Aproape de întoarcerea acasă,
planta este furată de un șarpe. Ghilgameș își dă seama că nemurirea există în
faptele noastre bune care rămân în timp.
FRAM, URSUL POLAR de
Cezar Petrescu

Fram este un urs polar capturat de cand era mic de catre eschimosi , apoi
vandut marinarului Lars, dupa care a fost vandut circului Strutki. Acolo Fram
dadea zilnic reprezentatii, era foarte indragit de spectatori si primea multe
aplauze .Apoi, intr-o zi Fram uita toate acrobatiile pe care stia sa le faca.
Astfel, el nu a mai putut fi folosit la circ si este trimis inapoi in gheturile polare,
cu ajutorul unui vanator de ursi. A fost lasat sa traiasca pe o insula acoperita
de gheturi, nepopulata de oameni, ca sa nu fie impuscat. El ramane singur,
colinda insula de colo-colo si isi face rost de hrana cu greu. In noaptea polara,
pe e viscol , Fram si face un mic prieten, puiul de urs Zgaibarici. Dar ei se
despart cand Zgaibarici incerca sa faca figurile de circ pe care le vazuse la
Fram. Un sloi il duce pe Fram intr un golf, unde locuia Nanuc, un copil de
eschimos. Tot acolo, doi vanatori Otto si Egon, sunt in pericol de moarte.
Fram ii salveaza de la inghet si apoi vanatorii îl iau in lumea lor, unde va
ramane pentru totdeauna.
 TARA DE DINCOLO DE NEGURA
de Mihail Sadoveanu

Colecția de povestiri Țara de dincolo de negură a fost scrisă în scopul de a

reaminti o serie de întâmplări adevărate trăite de Mihail Sadoveanu și de
tovarășii săi în expedițiile lor de vânătoare; prozatorul constată cu regret că
întâmplările petrecute în „Țara dincolo de negură” din bălțile Dunării și
personajele cunoscute atunci au început să fie uitate de prietenul său George
Topîrceanu și încearcă astfel să salveze acele amintiri chiar dacă trecerea
timpului face ca poveștile să fie un pic înflorite.
Cea dintâi poveste vânătorească a fost auzită de autor în copilărie, pe când
nu împlinise încă vârsta de 10 ani; într-o după-amiază de toamnă târzie, moș
Ilie, un bătrân slujitor al familiei, îi povestește copilului cum a întâlnit în codru
un inorogfioros, aprinzându-i imaginația. Scriitorul consemnează apoi prima
sa experiență cinegetică, ce a avut loc la 27 martie 1894 în lunca Siretului,
precum și ucenicia sa alături de moș Nechita Pușcașu.
Majoritatea povestirilor prezintă diferite expediții vânătorești ale autorului:[4] o
vânătoare de sitari întreruptă de ninsoare în pădurea Bârnova sau de ploaie în
pădurea Boroșești, o vânătoare de lupi și de vulpi pe ploaie torențială în
pădurea Brăești, o vânătoare de lupi pe ninsoare în râpa Cucoara din Poiana
cu Schit, vânători de rațe și gâște sălbatice în bălțile de la vărsarea Jijiei în
Prut, o vânătoare de gâște sălbatice în stufurile și bălțile de pe ostrovul
Dranova, o vânătoare de iepuri pe dealurile de la Zahorna, o vânătoare de
vulpi în văile Racovei, o vânătoare de prepelițe pe dealul Popricanilor sau o
vânătoare de ierunci în munții Stânișoarei. Unele povestiri sunt amuzante
precum descrierea încercărilor nereușite ale lui Tiberiu Voișel de a împușca
un iepure după ce se lăudase anterior că nu ratează nici un foc, în timp ce
altele sunt duioase, în special cele referitoare la câinii de vânătoare (basset-ul
Kiki al morarului Neculai Bițoban, bătrânul brac Tom al cuconului Nicu
Fantazie sau tânărul și speriosul prepelicar Cezar al lui Sadoveanu).
Scriitorul nu descrie însă doar propriile sale întâmplări, ci relatează și
povestirile auzite de la alți vânători precum găsirea unor zimbri retrași în
prăpastiile din munții Călimani și ezitarea unui vânător de a împușca un cocoș
de munte în codrii pustii ai Rarăului. Alteori, el imaginează povești misterioase
petrecute în vremuri imemorabile precum apărarea unui țarc de oi de către
niște vânători preistorici migrați de la miazănoapte în luncile Siretului (în
„Vânători de lupi, în veacuri vechi”) sau ultima expediție pe munte a unui
bătrân vânător (în „Când a căzut moș Calistru, pe Deleleu”).
TOATE PANZELE SUS!
de Radu Tudoran

Romanul „Toate panzele sus”, scris de Radu Tudoran, este impartit in patru
parti.
In prima parte „La poarta Levantului”, este vorba despre un navigator batran si
foarte iscusit, pe nume kir Iani Ghinis. El este capitanul corabiei Penelopa, vas
ce transporta cereale de la Braila la Pireu. Exact atunci cand face escala
Penelopa in Galati ajunge si trenul care il aduce pe Anton Lupan, aflat in
cautarea prietenului sau, Pierre Vaillant. Anton Lupan il cauta pretutindeni
pana ce ajunge la o ghereta unde se trage cu pusca, unde vede un om ce
manuieste bine pusca si pe care il ia cu el in expeditie. Cei doi ajung
a Penelopa, unde se inteleg cu capitanul sa ii ia pana la Istambul. Pe corabie,
Anton Lupan il intalneste pe Gherasim, un vechi prieten. Datorita furtunii de pe
mare, corabia ancoreaza in portul Sulina. Anton se plimba pe plaja si vede
corabia cu care calatorise impreuna cu Pierre Vaillant. Mos Ifrim, paznicul
farului, ii spune ca acea corabie a fost pradata de piratul Spanu. Intre timp,
Ieremia se duce la varul sau,
Haralamb. Anton Lupan isi aduna echipajul si dezgroapa corabia naufragiata,
pentru a o repara. Lor li se alatura Mihu si cainele sau, Negrila. Corabia este
botezata Speranta, este incarcata cu cherestea si porneste spre Pireu.
La escala din Istambul, Anton Lupan crede ca l-a regasit intr-un hotel pe
prietenul Pierre Vaillant, dar se dovedeste ca s-a inselat. La plecare, pe
Speranta se imbarca negustorul Agop din Bazar ce vrea sa mearga la Pireu si
un calugar ce vrea sa ajunga pe insula Skyros. Calugarul creaza suspiciuni,
Mihu ii cerceteaza sacul si descopera pasaportul si alte acte care erau pe
numele lui Pierre. Anton afla ca piratul Spanu este deghizat in calugar si il
leaga. Corabia este atacata de pirati, dar echipajul Sperantei ii invinge, ii
prinde si ii leaga. Piratii ii promit lui Anton ca il duc la Pierre, daca ii elibereaza
pe Spanu si pe un alt pirat. Spanu evadeaza, sare in mare si este mancat de
rechini. Anton merge pe insula piratilor unde gaseste corabia
Penelopa pe care sunt legati Kir Iani, un alt barbat si Adnana. In acest timp,
piratii sunt eliberati de Agop, iar Ismail si Gherasim sunt legati. Piratii fura
Speranta, dar sunt opriti prin actiunile lui Ismail. Ismail, care acum conduce
Speranta, vede ca este urmarit de corabia Penelopa, dar nu stie ca Anton
este la carma, asa ca nu se opreste dacat atunci cand nu mai poate inainta.
Dupa ce echipajul se reuneste, Penelopa revine la kir Iani. Speranta livreaza
cheresteaua si porneste cu 300 de butoaie de ulei de masline catre Marsilia,
impreuna cu Adnana. De aici, Speranta este inchiriata de Martin Stricland, un
cautator de aur care doreste sa mearga in Tara de Foc. Echipajul pleaca in
Tara de Foc impreuna cu Martin Stricland. Speranta este urmarita de cateva
nave de pirati, in timp ce strabate Oceanul Atlantic. Gherasim si Haralamb se
dovedesc buni tragaci, iar corabia si echiapajul scapa teferi. Gherasim si
Haralamb, devin eroii Sperantei dupa lupta. In timpul acostarilor de la
Montevideo si de la Buenos Aires, Anton Lupan le da voie marinarilor sa
mearge prin orase. De fiecare data, Ismail face nazbatii care saracesc
echipajul. In Montevideo, Anton se reintalneste cu Adnana, pe care o ia pe
corabie. In acest timp, Martin Stricland face promisiuni oamenilor pe care-i
intalneste si ii ia cu el pe corabie. Ajunsi in Tara de Foc, pasagerii Sperantei
sunt debarcati. Echipele adunate de Martin strang aur, iar echipajul Sperantei
ii invata pe muncitori cum sa-si construiasca locuinte din lemn. Anton Lupan
urca pe muntele la care visa impreuna cu prietenul Vaillant.
Intre timp, se intampla multe incidente: Martin este ucis, satul culegatorilor de
aur este incendiat, Ismail impuscat si fara un picior, Speranta arsa destul de
rau. Anton se casatoreste cu Adnana. Un pescar aduce un mesaj intr-o sticla,
din care Anton intelege ca prietenul sau este inca in viata si are nevoie de
ajutor. In final, Speranta pleaca in cautarea lui Pierre Vaillant cu toate panzele
sus!
RECREATIA MARE
de Mircea Santimbreanu

Naratorul pune in evidenta viata de elevi ai unei clase.Dar si prietenia

dintre Sandu si Victor. Relateaza momentul cand Sandu face in dar de
Anul Nou, cadou doua ceasuri prietenului sau si faptul ca este placut
surprins prietenul sau.Este de asemenea,prezentat momentul cand
Eugenia,da jos penarul si guma de sters,in speranta ca poate raspunde la
intrebarile profesorului de istorie,alti colegi de ai ei,pana ridica ea de jos
rechizitele scolare,dar in cele din urma,profesorul,i-a pus o intrebare,cand
s-a nascut Hamurabi, dar si rolul lui in societate,si Eugenia,a recunoscut ca
nu stie. Desigur,este prezentata si nelinistea interioara a personajului
narator, vrand sa-i vina in minte o minciuna perfecta, cu care sa justifice de
ce a absentat.In minte i-au venit idei diverse,dar nu vroia sa foloseasca o
minciuna des folosita, vroia sa dea o scuza incat sa izbucneasca toti in
lacrimi si sa-l felicite ca a scapat cu bine.Era desigur,si superstitios
personajul narator, intrucat credea ca are noroc de note bune daca viseaza
cai,si incerca sa-si aminteasca un basm cu cai pentru a avea succes si in
zilele urmatoare.Considera ca aduce ghinion visul cu pasari
migratoare.Mama lui,ingrijorata,il intreaba de ce se culca pe la miezul
noptii.Este prezentat momentul cand un elev incerca sa gaseasca o
modalitate prin care sa nu mai uite nici-un caiet ,vroia sa scrie pe un carnet
unde sunt cartile,pe carnetul al doilea,unde l-a pus pe primul carnet,in
eventualitatea in care ar uita unde l-a pus pe primul carnet.Mama lui il
intreaba cum a decurs ziua,prima zi de scoala din noul an.
UNDE FUGIM DE ACASA de Marin
Sorescu

Autorul ne invita impreuna cu cei doi copii ai sai, Mirela si Radu, intr-o
calatorie fantastica in jurul lumii.

Pe parcursul acestei calatorii Marin Sorescu descrie de la cele mai banale

activitati intreprinse pana la cele mai fantastice expeditii realizate:

La inceput este prezentata o activitate de desen pe asfalt. Urmeaza o

vizita la circ si apoi la Zoo. Urmatoarea stationare are loc la un meci de
fotbal.

In continuare mergem in vizita la mare, apoi in inaltul muntilor si in din nou

coboram in Delta Dunarii . Autorul coboara in calatoria sa pana in adancul
pamantului, vizitand pesteri intunecoase apoi urca cu balonul pana pe
luna.Urmeaza o calatorie la Polul Nord, si din nou o incursiune in lumea
basmelor unde facem cunostinta cu personaje fantastice precum Fat
Frumos, balauri, Zana Zanelor, zmeul fioros, gaste vrajite si calul fermecat.
Urmeaza o calatorie in lumea cifrleor, invatam sa numaram ascultand
povestea fiecarui numar, mergem apoi la piata unde ne tocmim cu
precupetii si mai apoi ne afundam in adancul marii alaturi de pesti, alge,
caluti de mare, scoici.

Autorul ne indeamna la o experienta inedita aceea de a deveni bunicii

nostri pentru o zi. Apoi urmeaza imbarcarea pe o corabie din sugativa si
plecarea spre Polul Sud. Pe drum ne intalnim cu piratii, trecem pe langa
Sahara si nimerim din greseala tot la Polul Nord.

Mergem sa admiram caderea frunzelor toamna si inceperea scolii.

La finalul cartii autorul considera ca am exploatat in intregime lumea

copilariei, ca putem trece la etapa adolescentei fumand o tigara daca
dorim.

CIRESARII

de Constantin Chirita

In opera Ciresarii este vorba despre sapte copii

curajosi:Tic,Maria,Lucia,Dan,Victor,Ionel si Ursu.Paznicul scolii le-a pus
porecla ,,Ciresarii,, deoarece ei locuiau pe strada Ciresului.

Cei sapte tineri curajosi au planificat o expeditie in Pestera Neagra,la

inceputul vacantei de vara.Pana sa ajunga la pestera ciresarii au trecut
prin multe peripetii.S-au impartit in doua echipe:o grupa explora muntele
iar cealalta echipa pestera.Afara incepuse o furtuna puterinica dar copiii au
reusit sa se adaposteasca intr-o coliba parasita.Un vanator pe nume
Petrachescu voia sa ii impuste pe cei sapte copii,insa Tic a inversat
gloantele cu unele false.Pericolul a fost indepartat dar cu greu au reusit sa
iasa din pestera.

Dupa ce s-a terminat totul cu bine au mers toti sapte la cabana lui nea'
Vasile unde au si ramas peste noapte.
 APUS DE SOARE

de Barbu Stefanescu

Titlul ,,Apus de soare'' este foarte sugestiv si vrea sa sugereze apunerea

vietii unui mare om, Stefan cel Mare.

Deci, este o drama in patru acte care ne prezinta ultimile zile de viata
ale marelui domnitor. Moartea i se datoreaza unei rani la picior dobandita
pe campul de lupta. Stefan a fost curajos pana in ultimile sale clipe,
refuzand chiar si legarea in momentul in care doctorii i-au pus fierul inrosit
pe rana. De la marii boieri aflam ca a fost un domn bun, drept si viteaz. Cel
mai mult, Stefan se temea de tradearea boierilor, care nu-l prea placeau.

Din pacate medicii sunt neputinciosi, starea domnitorului nu se

imbunateteste si in cele din urma moare.

ROMANUL ADOLESCENTULUI MIOP

de MIrcea Eliade

Era un adolescent iar vârsta adolescenței te face liber. Toată creația

acestui adolescent se ascundea într-un jurnal bine ascuns în mansarda.
Mansarda era pentru el locul unde toate secretele lui erau bine păstrate.
Aventura lui și a prietenilor lui, amintiri frumoase și mai puțin frumoase
toate scrise într-un roman. Ia fost greu să scrie deoarece au existat unele
momente în care ura oamenii și își invidia colegii. Totuși avea o pasiune,
cititul devenise miop de la citit dar nu se lăsase. A rămas corigent dar nu
învăța și citea, avea o biblioteca unde-și pastra cărțile cumpărate din banii
lui de buzunar. Povestea adolescentei lui se încheie atunci când vine
toamna căci toamna era pentru el un anotimp al melancoliei. Crește și
gândurile lui se schimba pe zi ce trece.
 O SCRISOARE PIERDUTA

de I. L. Caragiale

In capitala unui judet de munte, doua factiuni ale partidului de guvernamant

se lupta sa-si impuna candidatul la alegerile pentru Camera Deputatilor.

Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache, unul dintre stalpii politicii
locale si presedinte al mai multor comitete si "comitii", pierde o scrisoare de
amor primita de la Stefan Tipatescu, prefectul judetului si amantul ei.
Scrisoarea este gasita de cetateanul turmentat de la care o ia vicleanul
Nae Catavencu pentru a o folosi ca instrument de santaj impotriva
inamicilor politici din factiunea Tipatescu-Trahanache-Farfuridi.

Dupa ce incearca zadarnic prin amenintari sau promisiuni sa obtina

documentul compromitator, Tipatescu se lasa convins de Zoe sa sustina
candidatura lui Catavencu. Pe de alta parte, aparent naivul Zaharia
Trahanache considera scrisoarea o plastografie grosolana, dar actioneaza
cu promptitudine, cautand sa contracareze atacul lui Catavencu. Gaseste
astfel o polita falsificata de acesta si este pregatit pentru contraofensiva.

Actul al treilea prezinta discursurile candidatilor sustinuti de cele doua

factiuni ale aceluiasi partid politic: Farfuridi si Catavencu. La sfarsitul
aceluiasi act este atins punctul culminant, in momentul in care de la
"centru" este impus drept candidat Agamemnon Dandanache, suma a
tuturor defectelor ilustrate prin intermediul celorlalte personaje.

In incaierarea care se declanseaza intre sustinatorii celor doua grupari

din cauza impunerii unui candidat necunoscut, Catavencu pierde palaria in
captuseala careia pastra scrisoarea. Gasita din nou de cetateanul
turmentat care fusese factor postal, ea este livrata destinatarului, adica lui
Zoe.
 Pierzand orice sansa de a mai fi desemnat candidat si riscand sa fie
facut raspunzator pentru falsul descoperit de Trahanache, Catavencu
accepta pedeapsa impusa de Zoe, aceea de a conduce manifestatia
publica pentru sarbatorirea victoriei lui Agamemnon Dandanache.

O NOAPTE FURTUNOASA

de I.L.Caragiale

În această piesă de teatru este vorba despre Jupân Dumitrache, căruia i se mai
spunea și Titircă Inimă Rea, soția sa Veta, sora ei, Zița, Rică Venturiano,
Spiridon, Nea Ipingescu și Chiriac.

Totul începe atunci când Titircă Inimă Rea le scoate în oraș, la o comedie, pe
Veta și Zița. Acolo mai era, pe lângă alți oameni, un „vagabond” pe nume Rică
Venturiano care tot trăgea cu ochiul la masa lor. Mai degrabă, la doamne. Jupân
Dumitrache, întoarse capul spre el, iar acesta spre comedie. Și au făcut așa
toată noaptea.

Plecară. Chiar înainte de culcare, în cameră mai rămăsese doar Veta. Deodată,
pe ușă, apăru Rică curtând-o. Ea își dădu seama că o confundă cu sora ei, Zița.
Chiar așa era. Atunci apărură și Ipingescu, Spiridon, Chiriac și Jupân
Dumitrache care le povesti băieților despre cât de mult îl enerva vagabondul.
Când îl zăriră au început să strige și să spună că se vor lua la bătaie cu el.
Deodată, Ipingescu își dădu seama că îl cunoștea. Era de fapt un jurnalist care
publica la o revistă. Toți se opriră. Atunci Rică avu șansa să spună că el și Zița
sunt îndrăgostiți. Făcură o nuntă mare și frumoasă!

CUM MI-AM PETRECUT VACANTA DE VARA

de T. O Bobe

Luca, personajul principal, scrie de-a lungul unei veri întregi (iunie, iulie, august,
septembrie) o (lungă) compunere despre cum şi-a petrecut vacanţa de vară. E o temă
pentru școală, iar cum băiatul, dacă se apucă de ceva, se apucă, iese o adevărată
carte din descrierea aventurilor sale petrecute pe parcursul celor patru luni de vacanță.

Luca compune, prin urmare este un compozitor. Şi se vrea a fi un compozitor de

compuneri mai bun decât colega lui de clasă Nahabetian Miruna, care mereu introduce
în compoziţiile sale întâmplări fantastice cu extratereştri, ieşind pe locul întâi în
competiţia „literară”. Luca, zis şi Raluca de către „pretenarul” său Robert, năzuieşte să
iasă primul, aşa că se pune pe compus. Ce iese până la urmă veţi vedea şi singuri.
Doar atât vă spun: viaţa banală a unui copil bucureştean se complică, intervenind în
poveste o moarte ce pare crimă, o crimă de-adevăratelea (sau nu, căci nu ştim cât din
naraţiune e şi fabulaţiune), un divorţ, nişte Piraţi şi nişte Terorişti, toate acestea într-
un delir care, analizat de un psiholog, poate duce sigur la un diagnostic de
schizofrenie. Dar T.O. Bobe nu face aici o analiză psihologică. Scrie doar. Scrie cu
plăcere, identificându-se până la confuzie cu puștiul pe care și l-a ales ca personaj.
Urmarea firească este impresia de extremă autenticitate a stilului. Între cititor și Luca
nu se interpune nimic. Autorul „adevărat” dispare și nimic nu e fals, nimic nu e găunos
– în fața ochilor noștri rămân doar Luca şi compunerea lui.

Vocea narativă a lui Luca este autentică fiindcă în țesătura ei nu intervine nici o analiză
psihologică, nici un verdict, nici un diagnostic, e doar naraţie pură prin filtrul unui copil.
Toate evenimentele exterioare ale realităţii, toate stereotipiile de limbaj, toate
preconcepţiile adulte, precum şi frământările din viaţa reală a acestora ajung în pagină
într-o manieră lipsită de orice manierism. Glasul pur şi naiv al copilului se face auzit
limpede, fără nici o intruziune auctorială. Singura intruziune este aceea a lumii adulte
care îl înconjoară, făcând parte din poveste. Mulţi dintre noi îşi vor regăsi copilăria în
paginile lui Luca, zis Raluca. Lumea e împărţită în „pretenari” şi „Japiţe Ordinare”,
părinţii au probleme de neînţeles pentru un copil (şi astfel interpretate într-o cheie
convenabilă şi uşor de priceput de mintea acestuia), moartea e o grozăvie care, pentru
a nu îngrozi, capătă alte dimensiuni şi explicaţii, o lume mare într-o lume mică,
inevitabil distorsionată pentru a încăpea în micile compartimente ale unui copil.

VREM SA VA DARUIM CATE O FEREASTRA

de Matei Visniec
ep să le citească și își dau seama că biblioteca are ferestre, întrucât se
așază fiecare în cadrul uneiaScena 1.
Radu, Eliza și Doinița intră în scenă citind, apoi las cărțile din mână. Cei trei
hotărăsc să le povestească spectatorilor cum începe totul. Ei se află în fața noii
biblioteci și se întorceau de la școală. Doinița le propune prietenilor ei să meargă
la cinema, însă Eliza dorește să viziteze parcul. Ploaia începe, cei trei se
adăpostesc în fața unei biblioteci. Ei intră și rămân impresionați că văd numai
cărți. Aceasta nu avea ferestre. Doiniței îi place plafonul, însă Elizei i se pare
totul ciudat. Lumina scade, iar aceștia se simt ca-ntr-un vis.

Scena 2.

Lumina se aprinde. Radu comunică publicului faptul că Doinița este deșteaptă

clasei și că este pasionată de o serie de arte. Ea se supără pe Radu, îi atrage
atenția că nu este frumos și-i accentuează că scrie pentru ea însăși. Băiatul își
cere scuze, iar fata i le acceptă. Copiii relatează aceste întâmplări pentru ca
spectatorii să înțeleagă mai bine cum s-au rătăcit prin bibliotecă. Ei umblă dintr-o
încăpere în alta. Doresc să își facă un selfie, dar nu au semnal. Se îndreaptă
spre ieșire; încep să alerge pe loc, se opresc gâfâind și își dau seama că prin
acel loc au mai trecut. Radu se panichează și începe să strige după ajutor.

Scena 3.

Copiii se prezintă în speranța că vor primi ajutor și că vor scăpa de-acolo, dar
Doinița accentuează că nimeni nu se pierde într-o bibliotecă, fiind un moment de
revelație. Radu și Eliza sunt mândri de prietena lor.

Scena 4.

Cei trei urcă pe scenă. Doinița le propune acestora să deschidă câte o carte. Ei
se apropoie de rafturi și observă cărți din diferite domenii. Copiii au în mână
opere cu titluri diferite. Le deschid, înc. Ei se îndreaptă spre ieșire citind.

În final, cei trei se apropie de public și doresc să le dăruiască acele cărți, pentru
că sunt prieteni adevărați și câte o fereastră, iar opțional, cântecul cu versurile
Doiniței.
 POPA TANDA

de Ioan Slavici

Nuvela descrie pe părintele Trandafir,fiul dascălului Pintilie din satul

Butucani,un sat mare,cu oameni înstăriţi şi cu socoteală.

Părintele Trandafir ajunge preot în satul tatălui său,Butucani,dar rezistă

mai puţin de doi ani,deoarece este cam greu la vorbă şi aspru la
judecată,ca urmare este trimis în satul Sărăceni.

Sărăceni este un sat,după cum bine îi spune numele,sărac,cu oameni

leneşi,care nu muncesc şi nici nu speră „la mai bine”,fără gard şi fără horn
la casă etc.

Părintele Trandafir îşi dă seama că atât timp cât oamenii din Sărăceni nu
vor munci,nici ei şi nici el nu vor avea ce să mănânce,şi încearcă să facă
din ei oameni gospodari.Numai astfel satul va ieşi din crunta sărăcie.El
încearcă diverse moduri de a-i convinge pe săteni să muncească,dar nu
obţine nici un rezultat.

El însuşi ajunge la deprimare şi hotărăşte să fie el un exemplu pozitiv

pentru consăteni.Cu ajutorul unor oameni din sat,îşi “reface”
gospodăria,cultivă cartofi ,porumb,fasole etc.

Exemplul său a reuşit să îi convingă pe localnici,aceştia se pun pe treabă

şi satul începe să iasă din sărăcie.

Satul Sărăceni devine înfloritor prin muncă,meritul unui preot cu pilde

bune,preotul Trandafir.

Popa Tanda(poreclă dată de săteni) ajunge bătrân,dar înconjurat atât de

dragostea familiei sale,cât şi de respectul sătenilor.
 CUM E LUMEA

de Veronica Niculescu

Un pui de urs pe nume Bianca se trezește într-o dimineață devreme și

observa printre grati un fluture așezat pe un ciulin.

Vine îngrijitoarea pentru a hrăni animalele și îi oferă animalului o para

adresandui cuvinte frumoase.

Ursulețul își imaginează lumea de dincolo de gratii și evadează prin poarta

curții uitată deschisă de îngrijitoare.urmarind fluturele Bianca ajunge într-un
parc din Sibiu. Mara Dumitrescu este o tânără angajată a unei biblioteci din
oraș care își făcea pașaport pentru o călătorie în Serbia pentru un festival
de poezie Mara auzind niste oameni la bloc stigand-o sa plece de acolo
Mara a văzut-o pe Bianca. Vânătorii au încercat să tragă în ea dar Mara o
apără pe ursoaica .

FABULE

de Grigore Alexandrescu

1) Ursul si vulpea - Grigore Alexandrescu

Intr-o zi un urs si o vulpe se puse la o gura de vorba . Ursul ii povesti vulpii
cum ei o-sa guverneze si o-sa il doboare pe imparatul tigru . Iar vulpea il
intreba cu mare curiozitate unde este acest bine mare . Acesta ii raspunse
ca in toate, ca talharia v-a disparea cu tot cu abuz , fiindca imparatul tigru ii
v-a sugruma . Dupa acest argument , vulpea il intreba iarasi si ei ce o-sa
faca . Iar ursul ii raspunde cu mandrie ca intai ii sugruma iar apoi ii judeca.
2) Nebunia si amorul

Intr-o zi nebunia si pruncu-Amor se jucau singuri pe o campie in primavara

. Apoi dar ei odata se galcavira pentru o floare care au intalnit-o . Apoi
Amorul striga atat de tare dar un minut cumplit in care il izbi atat de tare cat
de lumina l-a lipsit . Copilul simti durere iar acesta nu a mai putut vedea ,
ramanad fara vedere . Muma jalba porneste la parintele lui stapan ceresc .

Dar cu ea toti zeii se compatimesc Mars si Apolon arata mumei mahnire .

Iar Nebunia incepu sa carmuiasca pe orbu-Amor . Iar de aici Nebunia il tine
mereu pe Amor de mana .

3) Cainele si magarul

Odata , un caine trist si jalnic mergea pe carare , si se intalni cu un magar ,

si magaru il opri . El il intreaba unde se duce si ce rau i s-a intamplat ca
parca l-a plouat de este asa mahnit . Cainele ii raspunse ca i s-a intamplat
un rau ca Leul l-a silit sa-l paraseasca si el nu mai gaseste asa stapan bun
. Magarul il intreba de ce se plange de atat , si ca poate veni la el ca nu e
greu sa il hraneasca si o-sa faca un mare nimic acolo . Si ii mai spuse ca
este cel mai rau sa fi magar si sa fi supus la fiecare taran si ca este foarte
umilitor.

PETRUTA

de Mircea Cartarescu

Se afla in clasa a patra cand a facut pentru prima oara injectia de IDR. Nu
prezenta o durere prea mare, iar rezultatul avea sa fie vizibil abia peste
cateva zile.

Colegul lui de banca, Puica Ion, a fost primul care i-a vazit pata rosie
aparuta pe brat, iar in scurt timp toata clasa radea pe seama lui. Asistenta
medicala, dupa ce ii examina atent bratul, schimba cateva vorbe in soapta
cu invatatoarea. Dupa o vreme, i-au repetat restul IDR, doar lui, insa cu
acelasi rezultat. Era disperat atat din cauza hartuielilor copiilor, cat si a
petei care parea sa se mareasca de la o zi la alta.

In clasa lor se afla o fata pe nume Petruta, modest imbracata, destul

de frumoasa, dar fara nici un iubit. Lui ii placea de Lili, dar de cand cu IDR-
ul nici atat curaj cat inainte nu mai avea. In fiecare pauza se ducea la
veceul baietilor ca sa-si verifice pata. Intr-o zi, intors de la veceu, i-a gasit
pe toti colegii in jurul Petrutei care le facea un oracol. La cererea tuturor,
Petruta se vazu nevoita sa-i faca si lui jocul, ca sa afle la ce fata se
gandeste.Fara sa stie de ce, dadea raspunsurile gandindu-se la ea, dar
uitandu-se in alta parte pentru ca nimeni sa nu-si dea seama de acest
lucru. In timp ce raspundea, avu impresia ca doar ei doi erau in clasa, si ca
ea stie la cine se gandeste. Dupa ce a terminat, rezultatul indica faptul ca
iubeste persoana la care s-a gandit dar o ascunde. Jocul fu intrerupt de
Tovarasa invatatoare, care intra in clasa tragandu-le cataloage in cap.

Ultima ora din acea zi era ora de desen, in care aveau voie sa stea cu
cine doreau in banca. Desi la inceput nu a acceptat atunci cand Petruta a
venit la el in banca, pana la urma a lasat-o.Dupa o vreme in care a
continuat sa picteze, a observat ca Petruta statea cu ochii in pamant, fara
sa fi pictat ceva pe blocul de desen. Cand se astepta mai putin, ea isi lasa
degetele peste mana lui, ridicand incet palma si dezgolindu-i bratul.II puse
usor palma pe marea pata, iar aceasta incepu sa paleasca pana a
disparut.

A doua zi, asistenta medicala a fost foarte mirata, iar parintii lui s-au
vazut nevoiti sa renunte la preventoriu si sa-l reinscrie la scoala. De atunci
IDR-ul nu i-a mai iesit niciodata mare. Petruta a mai stau cu ei in clasa
pana la sfarsitul trimestrului, dupa care s-a mutat.In final a ajuns
vanzatoare la raionul de ceasuri al magazinului Cocor, pe el
nemairecunoscandu-l cand trecea pe acolo.

POVESTIRILE DE PE CALEA MOSILOR

de Adina Popescu

Întâmplările din 8 povestiri de pe Calea Moșilor sunt mai degrabă comune,

stereotipe — o eclipsă văzută de pe bloc, o vizită la magazinul de jucării, o
zi petrecută la școală ca elevă de serviciu (cine n-a făcut-o și pe asta?), o
bulgăreală la școală în toiul iernii, mici invidii, certuri și împăcări între colegi
sau vecini de bloc —, nimic senzațional, nimic ieșit din limitele rutinei
optzeciste. Sunt lucruri pe care le-am trăit și noi, cei care am fost copii
atunci. Și totuși, citindu-le, am avut senzația că retrăiesc o altă viață, că mă
întorc, așa cum spune chiar autoarea, cu „o mașină a timpului” într-alt
secol, într-un timp care — o știu acum — a fost unic, irepetabil, un „loc”
care a fost și nu mai poate fi. Adina Popescu își amintește nume de colegi,
secvențe, întâmplări, frici personale, impresii de copil, jocuri cu păpuși și
rotile (a nu se confunda cu rolele de azi) și sunt convins că orice copil al
anilor 1980-’90 își va aduce aminte de personaje și istorii similare. Cele 8
întâmplări relatate în volum sunt un fel de rețetar după care mulți dintre noi
ne-am „gătit” propria copilărie.