Nr . / 21.03.

2023

Loc. Botoșani , an 2023

IMAGINEA PISICII
ÎN PROVERBELE ROMÂNEȘTI ȘI SPANIOLE

BOTOȘANI

2023

1
 Autor ,

Caras Sabina Georgiana

Date de contact :

Localitatea : Botoșani

Județul : Botoșani

Email : carassabina@yahoo.com

Website : www.didactic.ro

2
Cuprins

Introducere ........................................................................................................................ 4

Capitolul I – Frazeologia ................................................................................................... 5

Capitolul 2 Antropologie culturală ................................................................................... 10

2.1. Evoluția pisicii domestice ..................................................................................... 10

2.2. Imaginea pisicii în cultură ..................................................................................... 12

2.3. Imaginea pisicii în literatură .................................................................................. 14

Capitolul 3 Imaginea pisicii în proverbe ........................................................................... 15

Concluzii ......................................................................................................................... 24

Bibliografie ..................................................................................................................... 25

3
Introducere
Lucrarea de față se concentrează în jurul imaginii pisicii în proverbele românești și cele spaniole
pentru a ilustra asemănările și deosebirile de sens, dar și de ideologie. Pisica reprezintă un animal cu istoric
controversat, fiind venerată sau ignorată pe parcursul dezvoltării societăților.

Frazeologia reprezintă o ramură a lingvisticii care se încadrează între lexicologie și sintaxă, cu

prelungiri spre stilistică; de aceea a fost facil de interpretat unitățile frazeologice care conțin termenul pisică;
astfel am consultat un corpus vast de proverbe, zicători și expresii populare.

Partea teoretică cuprinde definirea termenului de frazeologie, prin valorificarea resurselor de

specialitate, atât din literatura română, cât și di literatura spaniolă. Am prezentat tipologiile de unități
frazeologice și diferențele dintre acestea.

Al doilea capitol se centrează pe antropologia culturală, prin identificarea evoluției pisicii domestice,
a imaginii pisicii în cultură, dar și în literatură, cu precădere literatura universală, aceasta fiind mai variată.

Ultimul capitol, cel mai complex, vizează imaginea pisicii în proverbele românești și cele spaniole,
prin gruparea acestora în diferite categorii tematice, precum neglijență, indiferență, lașitate, sentimente și
emoții, precum și alte categorii. Deși pisica a fost venerată de către egipteni și populațiile indigene, conotația
sa este în general negativă, în special în cultura europeană.

Tema lucrării, Imaginea pisicii în proverbele românești și spaniole, a fost identificată în urma
analizării imaginilor și videoclipurilor din mediul online, pisica reprezintă animalul cel mai popular pe
internet, astfel se poate observa și preferința pentru utilizarea acestuia în proverbele și zicătorile populare.

4
Capitolul I Repere teoretice: frazeologia ca știință
Frazeologia reprezintă o ramură a lingvisticii care studiază unitățile frazeologice dintr-o limbă sau un
grup de limbi1, frazeologia este definită în relație cu unitățile frazeologice, care reprezintă „o combinație
stabilă de două sau mai multe cuvinte, având sens unitar și referent unic”2. Printre tipurile de unități
frazeologice se înscriu: locuțiunile, clișeele internaționale și expresiile; în prezenta lucrare vom prezenta
similitudini între frazeologia românească și cea spaniolă.

Frazeologia reprezintă o ramură a lingvisticii care se încadrează între lexicologie și sintaxă, cu

prelungiri spre stilistică; frazeologia se apropie de lexicologie prin studierea sensului unor unități, de sintaxă
prin modificarea sensului unităților în raport cu diferite unități sintactice și cu stilistica prin analizarea
expresivității unităților frazeologice.

Conform lui Theodor Hristea, frazeologia reprezintă o temă de interes pentru „stilistica funcțională,
dat fiind că deosebirile dintre stilurile sau variantele funcționale ale unei limbi se reduc, în primul rând, la
diferențe de natură lexicală și frazeologică”3. Autorul afirmă delimitează frazeologismele lexicale de cele
denominative, acestea din urmă nu au valoare expresivă, semnificative din punct de vedere al lingvisticii
sunt frazeologismele lexicale.

Dezbaterile privind obiectul de studiu al frazeologiei și varietățile sale reprezintă o sursă biografică
importantă, astfel Ioana Boroianu analizează frazeologia prin prisma a două aspecte: lingvistică și literară;
frazeologia lingvistică reprezintă expresivitatea unei colectivități, spre deosebire de frazeologia literară care
cuprinde „vorbe de spirit, îmbinări de cuvinte aparținând unor scriitori, oameni de seamă” 4. Această
diferențiere este similară cu cea realizată de Theodor Hristea, ambii autori prezintă aceleași aspecte, însă
diferă denumirile.

Liviu Groza5 realizează o clasificare punctuală a frazeologiei, analizând-o din perspectivă lingvistică
prin raportare la obiectul de studiu al acesteia, astfel identifică: frazeologie generală sau teoretică,
frazeologie specială, frazeologie diacronică, frazeologie sincronică, frazeologie contrastivă și frazeologie
generativ-trasformațională. Frazeologia generală sau teoretică studiază îmbinarea dintre cuvinte în cadrul
unei limbi sau în cadrul unui grup de limbi înrudite; frazeologia specială studiază doar anumite
caracteristici/ elemente, cum ar fi expresii, clișee lingvistice, unități terminologice. Frazeologia diacronică
analizează evoluția istorică, la nivel structural sau lexical, în schimb frazeologia sincronică analizează
trăsăturile într-un anumit context socio-cultural. Diferențele dintre frazeologia contrastivă și frazeologia
generativ-funcțională constau în aplicabilitatea conceptelor teoretice, astfel primul tip analizează trăsăturile

1
Dicționar de Științe ale Limbii, Editura Nemira, București, 2001, pag. 153.
2
Ibidem, pag. 152.
3
Theodor Hristea, Sinteze de limba română, 1984, pag. 134.
4
Ioana Boroianu, Conceptul de unitate frazeologică: tipuri de unități frazeologice (I), LL, nr. 2/1974, pag 27.
5
Liviu Groza, Probleme de frazeologie. Studii. Articole. Note, Editura Universității din București, București, 2011, pag. 19-20.
5
comune și distincte dintre diferite limbi, iar al doilea tip vizează aplicația teoriilor privind structura
frazeologismelor.

Theodor Hristea6 prezintă evoluția cuvântului frazeologism, acesta provine din franceză, utilizat de
către Charles Bally sub forma phraséologie, apoi a fost preluat de lingviști ruși, în special de V.V.
Vinogradov care l-a tradus drept frazeologhiceskaia edinița. Pentru a facilita pronunția s-a utilizat termenul
frazeologhizm, fiind mai scurt; acest termen este înlocuit uneori de unități frazeologice, având același sens.
Conform autorului, unitățile frazeologice au în comun combinațiile dintre cuvinte, având un sens unitar
reprezentat printr-un obiect, o însușire, o acțiune etc.

Datorită obiectului de studiu, frazeologia este mai apropiată de lexicologie deoarece analizează
sensul unor expresii, locuțiuni. Printre caracteristicile frazeologiei se înscriu varietatea expresivă (locuțiuni,
expresii), particularități sintactice sau semantice, posibilități combinatorii nelimitate ale elementelor
integrante de la minim două cuvinte. Posibilitățile combinatorii pot fi fixate intern sau extern, fixarea internă
împiedică reordonarea cuvintelor în cadrul unei expresii, având o structură fonetică fixă. Fixarea externă
depinde de factorii situaționali, o expresie poate avea o fixare externă în anumite contexte și o fixare internă
în alte contexte, aceste contexte depind de situația comunicațională: expresii tematice, expresii uzuale,
proverbe, zicători, etc.

Mihaela Mancaș7 consideră că studiul frazeologismelor trebuie să implice geneza acestora, frecvența
în comunicarea curentă sau specializată, familiile frazeologice și rolul acestora. Pentru a fi considerate
variante, unitățile frazeologice trebuie să exprime aceeași funcționalitate a limbii, să fie independente de
context și să fie identice sau parțial identice în conținut și compoziție, spre exemplu: Todo queda en casa și
Todo queda en la familia, aceeași variantă este prezentă în limba română: Totul rămâne în familie sau Totul
rămâne în casă. În spaniolă există variante lingvistice în funcție de zonă; astfel, în Spania se utilizează,
pentru sensul „a face autostopul”, expresia hacer dedo, însă în spaniola americană din America Latină se
utilizează expresia ir al dedo. Variante lingvistice se regăsesc și în limba română A se ține abanos și varianta
A șede abanos, care înseamnă „a părea mai tânăr decât este”.

Unitățile frazeologice seamănă cu unitățile lexicale, în special în cazul locuțiunilor și a expresiilor,

conform GALR8, locuțiunile sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar care sunt analizate ca o singură parte de
vorbire, din aceste părți de vorbire s-a format fenomenul de derivare frazeologică. Ion Coteanu prezintă
expresiile ca fiind „grupuri de cuvinte care, fără a fi propoziții, au înțeles de adjectiv se numesc locuțiuni
(expresii)”9, astfel autorul consideră că expresiile și locuțiunile sunt sinonime.

6
Theodor Hristea, op. cit, pag. 138.
7
Mihaela Mancaș, Dicționar de Științe ale Limbii, pag. 224.
8
Gramatica Academiei, vol. I, pag. 34.
9
Ion Coteanu, Gramatica de bază a limbii române, Editura Albatros, București, 1982, pag. 99.
6
 O altă modalitate de expresie a frazeologiei este prin calculul frazeologic, care constă în preluarea
unei expresii idiomatice și traducerea literală într-o altă limbă, de exemplu: lentes de contacto – „lentile de
contact”, golpe de Estado – „lovitură de stat”. Tot o unitate frazeologică sunt și idiotismele, care trebuie
traduse prin identificarea expresiei idiomatice potrivite pentru sensul pe care dorim să-l exprimăm: nu face
două parale – no vale un bledo; a nu-i fi boii la cap – no estar en sus cabales etc.

Formulele și clișeele internaționale reprezintă o altă manifestare a unităților frazeologice; în română,

cele mai multe clișee internaționale provin din franceză, deoarece pronunția și grafia sunt similare cu cele
ale limbii române. Theodor Hristea afirmă că „zicalele, proverbele, maximele, sentințele și în special așa-
zisele citate celebre”10 nu reprezintă obiectul de studiu al frazeologiei.

Un alt tip de unități frazeologice îl constituie locuțiunile de intensitate, definite de Ioana Boroianu ca
fiind „colocații stabile de termeni, dintre care unul adaugă celuilalt un sens superlativ” 11, spre exemplu:
înghețat bocnă, îndrăgostit lulea care sunt augmentări ale unor stări, însă sunt mai expresive decât dacă s-ar
utiliza adverbul foarte.

Constantin Negreanu12 analizează proverbele pe trei niveluri: lexic, morfologic și sintactic prin
raportare la structura stilistică a acestora. Autorul analizează proverbele prin gruparea lor în etnocâmpuri, în
cadrul cărora stabilește relațiile de sinonimie și antonimie pentru a evidenția diferențele de sens și
expresivitatea. Fiecare etnocâmp este analizat prin raportare la un macrocontext și un microcontext pentru a
evidenția calitățile și trăsăturile specifice.

Analiza proverbelor la nivel lexical se realizează prin identificarea relațiilor de sinonimie, antonimie,
a relațiilor paronimice și a modalităților de formare de noi cuvinte (derivare, conversiune). Unitatea
paremiologică este analizată prin raportare la clasele cuvintelor derivate, în proverbele românești se poate
observa o „predilecție pentru adjectivele provenite din forma pozitivă a participiului respectiv” 13 deoarece
proverbele exprimă o morală/ o învățătură transmisă pe cale orală.

Analizate morfologic, proverbele românești conțin substantive abstracte (stări, emoții) în defavoarea
celor concrete, această preferință se poate datora transmiterii lor prin viu grai și a învățăturilor transmise.
Substantivele abstracte sunt mai dificil de exprimat, de aceea se recurge la modalități de accesibilizare a
acestora prin realizarea unor legături cu substantive concrete: Decât stăpân sărac, mai bine slugă bogată;
Mai încet cu gura și mai iute din mâini.; Hoțul la întuneric și adevărul la lumină. Conform lui Constantin

10
Theodor Hristea, op. cit., pag 145.
11
Ioana, Boroianu, op. cit, pag 245.
12
Constantin Negreanu, Structura proverbelor românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983, pag. 58.
13
Ibidem, pag. 86.
7
Negreanu14, în urma analizării unui corpus mare de proverbe, substantivul pisică este utilizat de 22 de ori,
fiind pe locul 10 al animalelor domestice.

Prin analizarea proverbelor la nivel sintactic se poate observa preponderența pentru propoziții
subiective, care oferă „un cadru sintactic cuprinzător, a cărui particularitate constă în aceea că permit o
exprimare analitică a subiectului […] Cele două părți ale proverbului au caracter dinamic, iar relațiile dintre
ele sînt variate”15. Pe lângă propozițiile subiective, preponderente sunt și propozițiile atributive pentru a
exprima o generalitate, interpretarea acestora reprezintă un subiect controversat, astfel Ecaterina Teodorescu
le consideră subiective apozitive16.

Conform lui Theodor Hristea, în subcapitolul Sursele frazeologiei românești17, prezintă mai multe
modalități de formare a frazeologismelor românești: prin evoluția îmbinărilor lexicale în expresii, prin
metafore, prin derivare frazeologică, prin mijloace externe (împrumuturi din alte limbi: latină, franceză,
engleză etc.) sau prin calcul frazeologic. Autorul prezintă două tipuri de calcuri frazeologice: calc pur și calc
mixt, a doua categorie se subclasifică în calc lexico-frazeologic și calc frazeologico-gramatical; la tipurile de
calc mixt se înscrie și calcul lexico-frazeologico-gramatical enunțat de Maria Stanciu-Istrate18.

Calcurile frazeologice reprezintă o sursă de îmbogățire a vocabularului relativ recentă, odată cu

influențele externe asupra teritoriului românesc datorate preferinței pentru studiile în străinătate, însă
proverbele reprezintă o sursă istorică fiind anterioară calcurilor frazeologice. Acestea din urmă s-au
consolidat în expresii idiomatice sau clișee, fără a influența structura proverbelor românești.

Clasificarea unităților frazeologice în limba spaniolă își are originea în studiile lui J. Casares, din
1950, reeditate în 1992, acesta distinge două forme: locuțiuni și formule pluriverbale, însă nu oferă o
modalitate decizională între cele două atunci când se analizează o unitate frazeologică. Conform autorului,
locuțiunile se împart în două subcategorii: locuțiuni semnificante și conexive; locuțiunile semnificante se
împart în: conceptuale (denominative, singulare, infinitive), verbale, adjectivale, participiale, adverbiale,
pronominale și exclamative. Locuțiunile conexive se împart în locuțiuni conjuncționale și prepoziționale.
Casares diferențiază locuțiunile de frazele proverbiale pe baza caracterului scris sau oral, astfel acestea
constituie o categorie în care nu se înscriu refrenele sau locuțiunile, dar care pot fi incluse în structura
proverbelor.

H. Thun analizează frazeologia limbilor romanice prin inserarea unităților frazeologice în repetiții și
structuri fixe, prin diferențierea structurilor interne și externe. Structurile interne cuprind materialul și

14
Ibidem, pag. 93.
15
Elena Slave, Organizarea sintagmatică și semantică a proverbelor în PLG., V., 1987, pag. 185.
16
Ecaterina Teodorescu, Propoziția subiectivă, București, 1972, pag. 104.
17
Theodor, Hristea, op. cit.
18
Maria Stanciu-Istrate, Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la scrieri beletristice din secolul al XIX-lea),
Editura Academiei Române, București, 2006, pag. 253-274.
8
conținutul, iar structurile externe cuprind patru subtipuri: fixare situațională, fixare analitică, fixare
pasematică (realizată de persoane non-native care învață o anumită limbă) și fixare pozițională. Această
clasificare se realizează prin raportare la discursul oral din cadrul achizițiilor lingvistice al unei comunități
culturale.

A. Zuluaga clasifică unitățile frazeologice pe baza a două criterii: structura internă și valoarea
semantico-funcțională în discurs, prin raportare la structura internă, unitățile frazeologice sunt fixe, având
trei manifestări19: non-idiomatice (dicho y hecho), semi-idiomatice (tira y afloja) și idiomatice (ojos vistas).
Valoarea semantico-funcțională depinde de discurs, prin analizarea combinațiilor și a opozițiilor posibile și
al structurii gramaticale; astfel se disting locuțiunile și enunțurile frazeologice, conform următoarei scheme:

Această schemă este similară celei realizate de către Casares, cu o singură excepție, introducere
locuțiunilor elative (eliptice), acestea sunt locuțiuni care funcționează ca element relațional prin
intensificarea expresivității și elidarea unui cuvânt (de obicei verb): como un cosaco – beber mucho como un
cosaco.

19
Alberto, Zuluaga, Introducción al estudio de las expresiones fijas, Studia Romanica et Linguistica, 1980, pag. 135-139.
9
Capitolul 2 Imaginea pisicii în mentalul colectiv din bazinul mediteranean

2.1. Evoluția pisicii domestice

Conform Enciclopediei despre pisici20, pisica modernă a evoluat dintr-un insectivor mamifer, numit
Cimolestes, pisica modernă a apărut acum 3,4 milioane ani. Evoluția tipurilor de feline este prezentată în
următoarea imagine din Enciclopedia pisicilor:

Fig. 2.1. Evoluția felinelor

Sursa: Enciclopedia pisicilor

Evoluția pisicii de la animal sălbatic la animal domestic s-a realizat prin intermediul agriculturii,
comunitățile de fermieri au beneficiat de aportul felinelor în reducerea numărului de rozătoare, în timp ce
felinele beneficiau de protecție și adăpost. Oamenii nu le-au acceptat inițial ca animale de casă deoarece
pisicile nu aveau multă carne pentru a fi sursă de hrană, nu au putut fi domesticite pentru a-i ajuta la
agricultură.

Prin intermediul zonei antice Fertile Crescent, o religie între Nil și Golful Persic, s-a realizat
domesticirea pisicilor, în această zonă corespunde rasa naturală a pisicii sălbatice africane, care va deveni
ulterior prima rasă de pisici domestice.

Domesticirea pisicilor sălbatice s-a realizat acum 7.000-4.000 de ani în urmă, în zone variate: Egipt,
Cipru, China; ceea ce semnifică o insignifiantă legătură animal-om. Deși au fost descoperite morminte
umane, alături de care erau oseminte ale pisicilor, nu se poate determina dacă există o legătură sau doar o
probabilitate. Domesticirea pisicilor s-a realizat gradual, odată cu evoluția omenirii, de la vânători-culegători
la fermieri, agricultura reprezenta o sursă constantă de hrană pentru pisicile sălbatice, astfel și-au stabilit
teritoriul în apropierea așezărilor umane.

20
Gadi Farfour, The cat Encyclopedia, First American Edition, DK Publishing, New York, New York, 2014, pag. 10.
10
 Teoria populară privind domesticirea pisicilor sălbatice constă în evoluția mentalității fermierilor,
odată ce aceștia au descoperit beneficiile activității feline în reducerea numărului de rozătoare, aceștia au pus
strategic mâncare și adăpost pentru acestea. Fiind protejate de intemperiile naturii, de prădători și de
căutarea constantă a hranei, inclusiv lupta pentru supraviețuire, pisicile sălbatice s-au acomodat cu noul
teritoriu și au avut o evoluție benefică, astfel facilitând creșterea și evoluția puilor de pisică.

Pisicile semi-domestice își au originea în Egipt, dar se consideră popular că au traversat teritorii
vaste alături de oameni, în special pe rutele de mărfuri ale Mediteranei, până în Persia (Iranul de astăzi),
aceste trasee au fost facilitate de către vasele fenicienilor. Aceștia au dominat, timp de câteva secole, negoțul
maritim în estul Mediteranei și s-ar putea ca ei să fi transportat pisicile în nave, fără să știe, atunci când
acestea se puteau ascunde în zonele unde se depozitau grânele, unde erau și rozători.

Pisicile semi-domestice puteau fi cumpărate, vândute sau furate, iar odată cu deschiderea Drumului
Mătăsii, pisicile au călătorit între Asia și Europa, prin intermediul negustorilor. Datorită rarității lor, pisicile
puteau fi oferite drept cadou de preț împăraților romani, ale căror imperii aveau influență majoră în Nordul
Africii.

Odată cu evoluția și extinderea Imperiului Roman, pisicile semi-domestice au cucerit noi teritorii în
Europa de Vest; iar odată cu perioada colonizării, începând cu secolul al XV-lea, pisicile au trecut oceanul și
au ajuns în America și în Australia. Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, pisicile domestice au fost
răspândite la nivel mondial, în diferite tipuri și rase, în Europa și Statele Unite ale Americii importul
„pisicilor exotice, ca Siameze și Angora Turcească, au provocat mult interes, iar oamenii au început să le
privească ca animale de casă”21.

Crescătorii de pisici, din secolul al XIX-lea, au realizat concursuri, la care se promova rivalitatea și
competiția de a avea cele mai frumoase specimene. Împerecherea specializată, realizarea unui pedigree,
evoluția standardelor de împerechere au promovat o traiectorie nouă a pisicilor la nivel internațional. Odată
cu secolul al XX-lea au fost redescoperite specii noi de pisici, din zone izolate, precum Van Turcesc și
pisicile cu coada bob din Japonia; unele dintre acestea au devenit specii populare, precum Maine Coon sau
Devon Rex.

Pisicile care nu au avut interacțiune umană sau au rămas fără adăpost, din diferite cauze, se numesc
pisici ferale. Deși acestea trăiesc în sălbăticie, nu au legătură directă cu pisicile sălbatice, deoarece au locuit
în apropierea așezărilor omenești și au depins de fermieri pentru procurarea hranei. Spre deosebire de
pisicile domestice, pisicile ferale trăiesc în jur de 3-4 din cauze naturale, precum bolile comune, nutriția
inadecvată, iar pe măsură ce colonia de pisici crește, hrana nu mai este suficientă pentru toate pisicile.

21
Ibidem, pag. 19.
11
2.2. Imaginea pisicii în cultură
Dacă în Egiptul Antic pisicile erau venerate și asemănate zeilor, fiind privite ca animale sacre, în
Evul Mediu, odată cu evoluția creștinismului, pisicile au devenit o specie în pericol de dispariție, odată cu
sacrificarea acestora deoarece erau considerate discipoli ai diavolului.

Cultul pisicii a luat amploare odată cu zeița egipteană Bastet, aceasta era înfățișată alături de un leu,
deseori este reprezentată ca având cap de felină, uneori fiind înconjurată de un grup de pisici sau pui de
pisică. Societatea egipteană era divizată între venerarea și sacrificarea pisicilor, familiile înstărite puteau
îngropa pisicile alături de membrii mumificați ai familiei. Pisicile erau sacrificate în special în temple, ca
ofrandă pentru zei sau vândute călugărilor.

Zeița Freya din panteonul nordic este prezentată ca fiind pe o caleașcă trasă de două pisici gri
enorme, care i-au fost oferite drept cadou de către Thor, zeul tunetelor. Pisicile au fost venerate și de vechii
Romani, acestea fiind singurele animale care aveau voie să intre în temple; Maiașii și Incașii au venerat zeii
care s-au preschimbat în jaguar. Zeița hindusă Shashthi, ocrotitoarea copiilor, este deseori prezentată ca fiind
călare pe o pisică; tot în religia budistă se presupune că oamenii care au atins un grad înalt de spiritualitate se
vor reîncarna în pisici.

Spre deosebire de alte animale, pisica nu este menționată în Biblia creștină, numai ca fiind asociată
cu diavolul, însă Sfânta Gertrude, din ordinul Benedictin, este considerată protectoarea pisicilor, fiind
deseori prezentată ca fiind înconjurată de șoareci sau ținând o pisică. În religia islamică se menționează
necesitatea protejării animalelor, aceste reguli fiind menționate în Sfântul Coran.

Din perioada medievală până în secolul al XVIII-lea pisicile au fost asociate cu magia neagră, astfel
majoritatea femeilor singure care dețineau pisici erau considerate vrăjitoare, fiind arse pe rug sau torturate
împreună cu animalele lor. În cultura orientală, în special cea asiatică, pisicile albe reprezintă un simbol al
bunăstării, al norocului, fiind apreciate și reprezentate printr-un simbol al pisicii care ridică o lăbuță.

Există numeroase superstiții privind pisicile și interacțiunile acestora, în continuare prezentăm câteva
dintre cele mai populare superstiții privind pisicile 22:

 vei avea ghinion dacă o pisică neagră îți taie calea;

 Normandia: dacă vezi o pisică rasa tortoiseshell e o premoniție că vei avea un accident fatal;
 Italia: când o pisică strănută este semn bun;
 Marea Britanie: dacă pisica se spală este semn că va ploua;
 Japonia: pisicile aduc noroc;
 Indonezia și Malaezia: dacă cineva spală o pisică, va ploua;

22
30 superstiții despre pisici în Cupisici, https://cupisici.ro/2017/09/11/30-de-superstitii-despre-pisici/ accesat în 18.02.2021.
12
  Scoția: pisicile străine, negre, aduc noroc;
 Franța: dacă o tânără va călca pe coada pisicii va aștepta un an până își va găsi viitorul soț;
 Cehia: pisica reprezintă simbolul fertilității;
 Irlanda: uciderea unei pisici aduce ghinion.

Pisica a fost reprezentată în artă doar din perioada modernă, deoarece în epoca medievală a fost
considerată un simbol al slăbiciunii. Puține imagini ale pisicii au fost descoperite în sculpturile medievale
din biserici și catedrale, fiind reprezentate în raport cu vânătoarea de șoareci sau șobolani. Unele dintre cele
mai frumoase ilustrații privind pisicile sunt bestiarele din Evul Mediu, în care sunt prezentate animale reale
și fantastice.

Hieronymus Bosch, un pictor danez renascentist, a realizat câteva picturi în care surprinde pisica cu un
șoarece în gură, într-un desen alegoric (Garden of Earthly Delights), iar în The Temptation of St. Anthony
pisica apare de după o draperie și urmărește un pește; în ambele desene pisica seamănă mai mult cu un
demon din cauza aspectului.

Pisica a reprezentat o sursă de interes și pentru Leonardo da Vinci, acesta o include în câteva dintre
picturile sale, în special în Virgin and Child, posibil datorită prezenței continue a pisicilor în apropierea
caselor, devenind astfel o parte esențială a unei scene domestice.

În pictura Nuntă în Cana a pictorului venețian Paolo Veronese, pisica este reprezentată ca fiind în jurul
unei urne, sugerând o activitate jucăușă, deloc malefică, după cum era considerată în Evul Mediu.

Marguerite Gérard a prezentat pisica în picturile sale, într-o manieră statică, oferindu-i uneori rolul
principal, ca în pictura The cat’s lunch. Pictorul japonez Utagawa Kuniyoshi, unul dintre cei mai importanți
pictori japonezi, a inclus deseori pisica în picturile sale colorate.

Începând cu secolul al XVIII-lea pisicile au devenit animale de casă, devenind astfel un subiect popular
pentru portrete, astfel William Hogarth o portretizează în ipostaze negative, menite să prezinte atitudinea
societății privind pisica. Într-una din scenele reprezentative ale Londrei, Hogarth prezintă două pisici care se
bat, dar care sunt legate de un stâlp de electricitate.

George Morland, specializat în scene rustice, prezintă pisica ca fiind bine-hrănită, reprezentând o
evoluție a societății și a statutului pisicii. George Stubbs, pictorul expert de animale, se axează în special pe
felinele sălbatice.

Jean-Honoré Fragonard, pictor francez celebru în clasa de aristocrați, prezintă pisicile alături de
portretele tinerelor doamne. În secolul al XVIII-lea, pisicile au fost deseori prezentate în scene alături de
copii, în ipostaze amuzante (costumate sau în poziții de dans). Cele mai pictate rase au fost cele albe,
similare cu rasa Angora de astăzi.
13
 Cele mai interesante și extraordinare picturi privind pisicile sunt din Est, fiind un simbol important,
astfel pictorii orientali și, în special, cei asiatici au prezentat pisicile în mișcare, prin diferite tehnici și cu
numeroase detalii. Picturile asiatice au fost realizate prin pictura culorilor dizolvabile în apă pe mătase sau
pergament, sau uneori printate pe bucăți de lemn.

2.3. Imaginea pisicii în literatură

Pisica a reprezentat un subiect în literatură încă de la primele scrieri, unele povești și poeme au fost
acceptate ca fiind clasice, fiind actuale în continuare și traduse în numeroase limbi. Una dintre cele mai
cunoscute pisici din literatură este pisica de Cheshire din Alice în Țara Minunilor de Lewis Carroll; fiind un
personaj emblematic datorită zâmbetului ei misterios, dar și pentru că apare și dispare. Există și alte pisici ca
personaje secundare, o pisică neagră din cauză căreia Alice pornește în călătorie, dar nu este atât de celebră.

Pisicile și puii de pisică din basmele lui Beatrix Potter au ca sursă de inspirație pisicile care au locuit
în apropierea fermei autoarei din Lake District. Principalele personaje sunt pisicile Tom, personajul
principal, Tabitha, Miss Moppet, Simpkin și Ginger, acestea fiind reprezentate în diferite situații amuzante.

Pisica din The Cat that Walked by Himself, operă a lui Rudyard Kipling, este prezentată ca fiind
insistentă, deoarece reușește să convingă familia să îl adopte și să îi ofere un loc cald la adăpost. O operă
care a devenit celebră, atât în Marea Britanie, cât și în Statele Unite ale Americii, este Carbonel de Barbara
Sleigh, în care autoarea prezintă povestea unui motan regal care a fost îndepărtat de pe tron de o vrăjitoare,
dar care își recuperează tronul cu ajutorul a doi copii.

The Cat in the Hat a lui Dr. Seuss reprezintă o carte celebră, care atrage prin modalitatea prin care
pisica antropomorfă vorbește și se comportă, vorbind doar în rime pentru a distra copiii într-o zi ploioasă.

Literatura pentru adulți cuprinde personaje negative și demonice, rareori fiind reprezentate de pisici,
cum este exemplul pisicii Behemoth în satira Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov. Povestea scurtă a
lui Edgar Allan Poe, Pisica Neagră, prezintă o pisică moartă care își bântuie stăpânul bețiv deoarece a ucis-
o.

Pisica este reprezentată și în poezii, Thomas Gray a prezentat moartea pisicii în Ode on the Death of
a Favorite Cat Drowned in a Tub of Gold Fishes; John Keats a scris Sonet pentru o pisică, iar William
Wordsworth a descris un pui de pisică care se joacă cu frunzele. O poezie fără sens îi aparține lui Edward
Lear: The Owl and the Pussycat, T.S. Eliot a scris poeme moderne în volumul Old Possum’s Book of
Practical Cats.

14
Capitolul 3 Imaginea pisicii în proverbe
Pisica reprezintă un animal vast utilizat în proverbe și zicători, maxime și povești cu tâlc, transmise
pe cale orală sau scrisă, fiind specifice tuturor civilizațiilor de pe glob; deși în Antichitate pisica era un
animal respectat și, deseori, venerat, în proverbe ea este asociată cu sentimente și trăiri negative. Pentru a
facilita interpretarea corpusului de proverbe, am realizat o catalogare a acestora prin raportare la ideea
generală transmisă.

a) Ipocrizie/ Înșelăciune

Din vastitatea de proverbe identificate și culese de autori recunoscuți, dar și disponibile în mediul
online, principala trăsătură care se desprinde este ipocrizia, pisica fiind asociată cu aspectele negative,
precum se poate deduce din exemplele selectate.

a arunca mâța moartă în grădina/ ograda cuiva (lit. tirar el gato muerto al jardín de alguien)
semnifică a transfera vina asupra altcuiva, a refuza asumarea faptelor pentru o anumită situație, fiind unul
dintre cele mai des întâlnite proverbe din sursele literare și orale.

a cumpăra pisica în traistă (lit. comprar el gato en la bolsa/ dar o pasar gato por liebre/ vender gato
por liebre) reprezintă o expresie utilizată atunci când o persoană are intenția de a înșela pe cineva la
cumpărături; o variantă a acestei expresii este a umbla cu mâța-n traistă

a se juca cu cineva ca pisica cu șoarecele (lit. ) a menține situația incertă, defavorabilă cuiva, prin
tachinări constante și tergiversări

mâța blândă zgârie rău (lit.) reprezintă superficialitatea, intenția unei persoane de a ascunde
calitățile și trăsăturile reale prin afișarea unei imagini false, o alternativă a acestui proverb este a fi pisică
blândă care semnifică a fi prefăcut, ipocrit, fățarnic

a avea ochi de pisică a avea privirea ageră, a fi viclean, a fi orientat spre identificarea defectelor
cuiva pentru a identifica oportunități de a profita

mâța, dacă nu ajunge la slănină, zice că pute semnifică ipocrizia și perfidia, o persoană care nu
poate atinge un obiectiv sau care nu are calități necesare pentru a îndeplini o sarcină va încerca să asocieze
sarcina cu trăsături negative, pentru a reduce interesul altor persoane, o variantă a acestui proverb este
adaptată în fabula Vulpea și strugurii de La Fontaine.

cara de beato y uñas de gato (lit. față binecuvântată și unghii de pisică) reprezintă o transfigurare a
proverbului mâța blândă zgârie rău, prin care este caracterizată perfidia și dualitatea, simbolizând falsitatea;
varianta în engleză a acestui proverb este mai sugestivă a saint abroad and a devil at home

15
 defenderse como gato boca arriba, de espaldas o panza arriba (lit. a se apăra ca o pisică cu fața în
sus, cu spatele sau burta în sus) semnificând a se apăra agresiv și defensiv, în special în argumente

darle el palo al gato (lit. a da bățul pisicii) semnifică stabilirea unui negoț care să dezavantajeze
cumpărătorul, fiind similar ca înțeles cu proverbul românesc a umbla cu mâța-n sac, ceea ce indică intenții
ascunse

echar el gato a las barbas (lit. a arunca pisica în barbă) reprezintă o transfigurare a unui limbaj
vulgar, prin care se insultă o persoană, astfel denotă ipocrizie și fățărnicie, dar și a fi arogant și ipocrit prin
încercări repetate de a jigni pe cineva sau prin care acțiuni care provoacă reacții negative unei persoane

gato casero (lit. pisică de casă) reprezintă o expresie pentru un hoț minor, care recurge la șiretlicuri
pentru a-și atinge ținta, deseori prin înșelarea unei persoane

gato de agua (lit. pisică de apă) semnifică a face o cursă cu apă pentru șoareci, mai exact a vorbi fără
substrat, a folosi vorbe goale, similară cu teoria formei fără fond a lui Titu Maiorescu

gato de campo (lit. pisică de țară) reprezintă un proverb pentru a exprima atracția pentru furt și
înșelăciune sau capacitatea de a înșela pe cineva, fiind în opoziție cu gato casero

gato viejo (lit. pisică bătrână) simbolizează o persoană vicleană și perspicace care știe să-și
mascheze intențiile negative

buscar la quinta pata/ los tres pies al gato (lit. a căuta al cincilea/ al treilea picior al pisicii)
simbolizează insistența exagerată asupra defectelor unei persoane, fără a-și vedea propriile defecte, dar și
actul de a comite o nesăbuință ale căror consecințe sunt defavorabile atât persoanei în cauză, cât și
celeilalte/celorlalte persoane

haber gato encerrado (lit. a avea pisica închisă) semnifică menținerea unor intenții ascunse cu
scopul de a profita sau de a înșela pe cineva

gato de nueve colas (lit. pisică cu nouă cozi) reprezintă o expresie pentru un instrument de tortură,
fie verbal, fie fizic; această expresie este utilizată, în special, pentru a denumi/ exprima agresiunea verbală
constantă sub formă de tachinări și limbaj vulgar

de noche todos los gatos son pardos (lit. noaptea, toate pisicile sunt gri) simbolizează că aparențele
înșeală, fiind specific persoanelor cu două fețe, care vor să pară altcineva și care utilizează tertipuri pentru a-
și atinge scopurile

coger / tener gato (lit. a prinde pisica) semnifică a ține aversiune/ ură față de cineva sau un
comportament perfid pentru a profita de pe urma cuiva

16
 pasar como gato por brasas (lit. a trece ca o pisică prin jar) reprezintă intenția cuiva de a fugi de
daunele provocate, a nu-și asuma responsabilitatea pentru propriile acțiuni

tener gatos en la barriga (lit. a avea pisici în burtă) semnifică a avea intenții negative sau ascunse, a
fi o persoană ipocrită/ perfidă

para el gato (lit. în favoarea pisicii) se utilizează pentru a exprima disprețul și resemnarea față de
subiectul care a fost menționat

17
 b) Neglijență / Lenevie

a se spăla ca pisica (lit. lavarse a lo gato) reprezintă o caracteristică a aspectului fizic, precum a fi
neglijent, murdar, sau trăsătură de caracter, precum superficialitate, prefăcătorie, aroganță

estar para el gato (lit. a fi pentru pisică) semnifică o stare proastă, în special privind trăsăturile
morale, dar și a avea probleme de sănătate

a trage mâța de coadă (lit. tirar el gato por la cola) este o expresie care se utilizează pentru a descrie
situația materială a unei persoane, în special atunci când cineva are un nivel de trai scăzut

a fi/ a sta ca o mâță plouată (lit. ser como un gato llovido) reprezintă o caracterizare morală, precum
a fi abătut, descurajat, dar și caracterizare fizică, atunci când o persoană are o ținută necorespunzătoare,
făcând referire la statutul social; această expresie poate reprezenta o critică directă asupra vestimentației unei
persoane

pisica cu clopoței nu prinde șoareci (lit. gato con cascabeles no atrapa ratones) semnifică
neglijență, ignoranță, dar și lipsa tăriei de caracter, atunci când se descrie o persoană care vorbește mult, dar
fără rezultat

pisica râzgâiată nu prinde șoareci niciodată (lit. gato mimado nunca atrapa ratones) reprezintă
lenea, ignoranța, neglijența și este utilizat pentru a critica persoanele care evită activitățile fizice prin orice
mijloace

cu papuci în picioare nu prinde pisica șoarecele (lit. con zapatillas en los pies no atrapa el gato al
ratón) reprezintă un proverb utilizat cu sens peiorativ, fiind utilizat pentru a caracteriza persoanele comode,
neglijente, având sens similar cu proverbul pisica râzgâiată nu prinde șoareci niciodată

mâța îngrășată nu prinde șoareci (lit. gato engordado no atrapa ratones) este un proverb utilizat
pentru a exprima neglijență și lipsa de interes asupra propriei persoane, fiind exprimată totodată
caracterizarea morală a unei persoane: comoditate, lipsă de interes, precum și o doză de ipocrizie și perfidie

motanului bătrân îi plac puii de șoareci (lit. al viejo gato le gustan los cachorros de ratones)
reprezintă o variantă a proverbului mâța când îmbătrânește, șoareci mititei dorește (lit. el gato envejece, los
ratoncitos lo quieren), aceste două proverbe înrudite semnifică atât o trăsătură a aspectului fizic, precum
slăbiciunea cauzată de bătrânețe, dar poate avea și un sens peiorativ dacă se reprezintă trăsăturile morale ale
unei persoane: profitor, arogant, manipulator

leneșul trage mâța de coadă (lit. el perezoso tira de la cola del gato) reprezintă un proverb prin care
se caracterizează moral o persoană, trăsăturile principale fiind lenea și ignoranța, precum personajul
principal din Povestea unui om leneș de Ion Creangă
18
 la casa cu două fete, mor pisicile de sete (lit. en la casa con dos hijas, los gatos mueren de sed)
reprezintă o expresie populară prin care se caracterizează fetele leneșe, fiind o variantă de critică
constructivă, însă deseori reprezintă o exclamație retorică

când avem în casă smântână, să ne păzim de mâța bătrână (lit. cuando tengamos crema en la casa,
cuidémonos del gato viejo) este un proverb transmis pe cale orală prin care se prezintă trăsăturile morale ale
unei persoane: lenevie, ignoranță, apatie prin analogie cu pisica bătrână care nu mai poate alerga să-și
procure hrană și apelează la cea mai apropiată sursă de hrană; precum leneșul care apelează la orice truc
pentru a nu munci, pentru a nu depune efort

s-a călugărit de mult motanul (lit. el gato hace mucho que se ha hecho monje) reprezintă o
transfigurare a unei trăsături morale caracterizată prin renunțare și abandonare atât a unei activități, cât și a
unei idei; poate fi utilizat și pentru a exprima abandonarea unor planuri sau lipsa de interes pentru un anumit
subiect

andar a gatas (lit. a merge în patru picioare) fiind utilizat cu mai multe sensuri: 1. Manieră de a
exprima modalitatea de a merge a unei persoane: cu mâinile și picioarele pe pământ, a merge în patru
picioare; 2. A se elibera cu greu de o sarcină dificilă, periculoasă, a se afla în încurcătură; 3. A avea mai
mulți ani decât arată, a fi mai bătrân

19
 c) Zgârcenie

a se uita ca pisica în tigaie (lit. mirar como el gato la sartén) reprezintă o modalitate de a exprima
dorință adâncă, poftă pentru ceva nu poate fi obținut ușor, dar și pentru a exprima zgârcenia, pentru
persoanele care își doresc ceva, dar nu alocă resursele necesare pentru a obține

pentru un urcior de zară pune pisica în fiară (lit. por una jarra de suero esposa al gato) semnifică
zgârcenia și avariția unei persoane, precum și dorința de a obține lucruri dificile fără efort propriu

pune pisica-n fiare când mulge vaca (lit. esposar al gato al ordeñar la vaca) semnifică zgârcenia,
fiind o variantă mai des întâlnită a proverbului pentru un urcior de zară pune pisica în fiară
atar el gato (lit. a lega pisica) reprezintă o persoană bogată, lacomă și nefericită, fiind deseori
utilizat cu sens peiorativ în discuțiile despre o terță persoană

d) Libertate

când pisica nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă (lit. cuando el gato no esta en casa, los ratones
juegan en la mesa) proverbul reprezintă o modalitate de a exprima trăsături negative ale unor persoane,
precum dezorganizare, neglijență, lipsă de interes. Deseori acest proverb este utilizat cu sens peiorativ, fiind
o acuză la adresa cuiva.

lipsa pisicilor, bucuria șoarecilor/ moartea pisicilor, bucuria șoarecilor/ somnul pisicilor, bucuria
șoarecilor reprezintă o modalitate de a exprima lipsa unui stăpân, implicit lipsa autorității, ceea ce conduce
la haos, dezorganizare și aglomerare inutilă și necontrolată

șoarecii, când au pace cu pisica, se primejduiesc bucatele reprezintă o aluzie negativă la lipsa de
atenție a unei persoane, implicând totodată un grad ridicat de libertate care poate avea consecințe negative

unde nu e pisică, șoarecii steag ridică constituie o expresie pentru lipsa autorității, pentru
dezorganizare și haos

când ai pisică bătrână, șoarecii-n casă-și fac stână poate simboliza lipsa autorității, dar și a neglijenței unor
persoane, favorizând apariția unui mediu necontrolat și haotic

e) Sentimente

a uda coada pisicii/ a face rachiu pisicii reprezintă o transfigurare a verbului a plânge, prin asocierea
cu apa

20
 îi pare mâța cât ursul reprezintă o exagerare a unui subiect prin intermediul asocierii pisicii cu ursul,
reprezentând un raport inegal și caracteristici total diferite ale celor doi termeni de comparație

nu-i place mâței peștele/ și pisicii îi place peștele, dar când trece puntea închide ochii (lit. hasta los
gatos quieren zapatos) reprezintă o transfigurare a dorinței de a avea ceva, însă este împiedicată de teamă;
mai poate reprezenta teama de a încerca ceva nou, dar și lăcomie

de frică îi pare cușma pisică (lit. por miedo el sombrero le parece ser gato) reprezintă teama
exagerată de ceva, prin exagerare și amplificare continuă a fricii, fără a avea un motiv întemeiat; poate
reprezenta o caracterizare a oamenilor fricoși/ temători

a trăi/ a se iubi ca mâța cu șoarecele (lit. llevarse como el perro y el gato/ vivir como perros y gatos)
reprezintă o transfigurare a două persoane care nu se suportă, proverbul este puțin modificat în spaniolă,
astfel în loc de șoarece avem câine, însă sensul proverbului rămâne același

de stă mâța-n coadă (lit. que se sienta el gato en la punta de su rabo) semnifică ceva extraordinar,
care uimește, fiind exprimat printr-o hiperbolă, o exagerare

pisica, cum o dai, tot în picioare cade (lit. el gato, como le das, todavía cae a sus pies) reprezintă
modalitatea prin care o persoană reușește să rămână neafectat indiferent de situația în care este pus;
reprezintă totodată iscusință, flexibilitate și volatilitate, prin modelarea acțiunilor conform situației

la beție omul este pisică, maimuță și la urmă porc (lit. en la borrachera el hombre es un gato, un
mono y finalmente un cerdo) reprezintă evoluția negativă a reacțiilor unei persoane după consumul
băuturilor alcoolice, primul stadiu este cel afectuos, apoi cel ridicol, iar la urmă apare grotescul

a rupe pisica în două (lit. romper el gato en dos) reprezintă voinicie, energie, determinare, curaj
pentru a realiza o sarcină dificilă, dar și a stabili un termen comun pentru a elimina o altercație

a se uita ca mâța-n calendar (lit. mirar como un gato en un calendario) reprezintă a nu înțelege
nimic, a rămâne perplex

estar más perdido que un gato en una fábrica de sifones (lit. a fi mai pierdut decât o pisică într-o
fabrică de sifoane) reprezintă o variantă a proverbului anterior, semnificând dezorientare, confuzie, dar și
incapacitatea de a conștientiza elemente de detaliu

más rayado que charango de gato (lit. mai zgâriat decât un charango de pisică) reprezintă nebunie,
delir; în limba spaniolă proverbul este similar ca sens expresiei „a fi mai nebun decât o capră” (lit. más loco
que una cabra)

21
 quedar como gato mojado (lit. arată ca o pisică udă) reprezintă umilință, descurajare, dar și
intimidare din partea unei persoane care dorește răul altora

tener siete vidas como los gatos (lit. a avea șapte vieți ca pisica) reprezintă ieșirea cu demnitate în
urma unui incident/ accident; ieșirea nevătămat dintr-o situație periculoasă

f) Ignoranță

a nu zice nici pis/ fără a zice pis (lit. decir nada/ sin decir nada) reprezintă o expresie pentru lipsa
cuvintelor, fie în urma unei certuri, fie din varii motive

a poruncit câinelui și câinele pisicii și pisica șoarecelui, iar șoarecele de coadă și-a atârnat porunca
(lit. le ordenó al perro y el perro al gato y el gato al ratón, y el ratón del rabo colgó su orden) constituie
delegarea responsabilității, iar persoana delegată nu prezintă interes în a respecta sarcina; acest proverb
poate fi o transfigurare a unui sistem ierarhic în care conducătorul deleagă responsabilități unor persoane cu
funcții importante, delegarea sarcinilor se continuă pe măsură ce se coboară scara ierarhică, însă ordinele nu
sunt îndeplinite de nimeni

pisica fierarului nu se teme de zgomot (lit. el gato del herrero no le teme al ruido) reprezintă
obișnuința cu un mediu stresant/ angoasant și lipsa reacției din partea unei persoane în situații dificile/ noi
pentru alte persoane

cuatro gatos (lit. patru pisici) reprezintă persoane puține și fără importanță, ceea ce semnifică
diferențe de mentalitate, superficialitate, ipocrizie sau persoane cu trăsături negative

g) Alte trăsături

ce se naște din mâță, șoareci mănâncă (lit. de padres gatos, hijos michinos) reprezintă o
reinterpretare a expresiei „așa tată, așa fiu”, ceea ce simbolizează transmiterea unor cunoștințe/ trăsături pe
cale ereditară

când mâța șade în vatra focului și se uită în cuptor, are să fie frig (lit. cuando el gato se sienta en el
hogar del fuego y mira en el horno, hará frio) reprezintă o superstiție populară prin care pisica este asociată
cu venirea frigului, deoarece pisica preferă zonele calde; această acțiune a pisicii poate fi privită ca o
premoniție/ o anunțare a schimbării vremii

a buen gato, buen rato (lit. pisica bună, timp bun) reprezintă o superstiție privind căreia pisica aduce
noroc, de aceea este necesar ca stăpânul să se ocupe de pisică, să-i ofere cămin și hrană, astfel aceasta îi va
proteja gospodăria de prădători

22
 gato escaldado, del agua fría huye (lit. pisica opărită, de apă rece fuge) reprezintă o transfigurare a
expresiei „odată pățit, a doua oare precaut”; o persoană care a trecut printr-o situație negativă/ tensionată,
câștigă experiență și învață din greșeli, astfel va fi mai precaută în viitor

al final nos llevamos el gato al agua (lit. la final ducem pisica la apă) reprezintă succesul după
parcurgerea unui traseu dificil, o călătorie benefică după parcurgerea tuturor obstacolelor; succes, câștig,
experiență

como gato panza arriba (lit. ca o pisică cu burta-n sus) reprezintă defensivă, așteptarea într-o stare
de atac, în special din cauza emoțiilor negative, precum teamă, inflexibilitate, agitație, emotivitate etc.

a ver quien pone el cascabel al gato (lit. să vedem cine pune clopotul pe pisică) reprezintă decizia
unei persoane de a se raporta la o problemă dificilă, pe care nimeni nu dorește să o rezolve; ceea ce
semnifică determinare, curaj pentru a înfrunta obstacolele evidente

eso lo sabe hasta el gato (lit. chiar și pisica știe asta) reprezintă ceva evident, o afirmație utilizată
pentru a exprima ceva evident, ce nu mai necesită explicații, dar și că menționarea unui subiect evident/
general cunoscut/ general valabil reprezintă un act de truism

estar meado de gato (lit. a fi pișat de pisică) reprezintă a fi ghinionist, a avea parte numai de situații
negative și defavorabile

estar para el gato (lit. a fi pentru pisică) reprezintă a fi în stare deplorabilă, atât fizică, cât și de
sănătate

jugar al gato y al ratón (lit. se joacă pisica cu șoarecele) reprezintă opoziție, înverșunare, dușmănie;
deseori mascată, ceea ce conduce la ipocrizie, falsitate, demagogie

llevarse el gato al agua (lit. a duce pisica la apă) reprezintă a câștiga o confruntare, a ieși învingător
dintr-o situație nefavorabilă

buscar el gato en el garbanzal (lit. a căuta pisica din năut) reprezintă a se angaja într-o companie
foarte dificilă, a fi într-o situație dificilă care pare fără soluționare; similar cu expresia „ a căuta acul în carul
cu fân”

hasta el gato (lit. până și pisica) reprezintă o variantă a expresiei „până la capătul lumii”,
simbolizând efortul necondiționat, determinarea, ambiția

23
Concluzii
Lucrarea de față s-a concentrat în jurul imaginii pisicii în proverbele românești și cele spaniole
pentru a ilustra asemănările și deosebirile de sens, dar și de ideologie, dar și pentru a analiza diversitatea
culturală. Pisica reprezintă un animal cu istoric controversat, fiind venerată sau ignorată pe parcursul
dezvoltării societăților, însă proverbele cu pisici au conotații negative.

Frazeologia reprezintă o ramură a lingvisticii care se încadrează între lexicologie și sintaxă, cu

prelungiri spre stilistică; de aceea a fost facil de interpretat unitățile frazeologice care conțin termenul pisică;
astfel am consultat un corpus vast de proverbe, zicători și expresii populare.

Partea teoretică cuprinde definirea termenului de frazeologie, prin valorificarea resurselor de

specialitate, atât din literatura română, cât și di literatura spaniolă. Am prezentat tipologiile de unități
frazeologice și diferențele dintre acestea.

Al doilea capitol se centrează pe antropologia culturală, prin identificarea evoluției pisicii domestice,
a imaginii pisicii în cultură, dar și în literatură, cu precădere literatura universală, aceasta fiind mai variată.

Ultimul capitol, cel mai complex, vizează imaginea pisicii în proverbele românești și cele spaniole,
prin gruparea acestora în diferite categorii tematice, precum neglijență, indiferență, lașitate, sentimente și
emoții, precum și alte categorii. Deși pisica a fost venerată de către egipteni și populațiile indigene, conotația
sa este în general negativă, în special în cultura europeană.

Tema lucrării, Imaginea pisicii în proverbele românești și spaniole, a fost identificată în urma
analizării imaginilor și videoclipurilor din mediul online, pisica reprezintă animalul cel mai popular pe
internet, astfel se poate observa și preferința pentru utilizarea acestuia în proverbele și zicătorile populare.

24
Bibliografie
A. Cărți
1) ***, Academia Română, Dicționarul limbii române, tomul XI, P-Pogribanie, Editura Academiei
Române;
2) Alberto, Buitrago, Diccionario de dichos y frases hechas, 5000 dichos y frases hechas diferentes y
3000 variantes de los mismos, Espasa Libros, Espasa, 2012;
3) Angel, Iglesias Ovejero, Figuración proverbial e inversión en los nombres propios del refranero
antiguo: figurillas populares, Numero 35, 1996;
4) Elena, Comșulea, Valentina Șerban, Sabina Teiuș, Dicționar de expresii și locuțiuni, Editura Știința,
1998;
5) Francisco, Zuluaga Gomez, Locuciones, dichos y refranes sobre el lenguaje: unidades fraseológica
fijas e interacción verbal, Universidad National de Colombia, Colombia, 2005;
6) Gadi, Farfour, The Cat Encyclopedia, DK Publishing, New York, 2014;
7) Gloria Corpas, Pasto, Manual de fraseología española, Editorial Gredos, Madrid, 1996;
8) Grigore, Botezatu, Andrei Hâncu, Dicționar de proverbe și zicători românești, Editura Litera,
București, 2001;
9) Iuliu A., Zanne, Proverbele romînilor, Proverbe, zicători, povățuiri, cuvinte adevărate, asemănări,
idiotisme și cimilituri, ediție îngrijită de C. Ciuchindel, Editura Tineretului, București, 1959;
10) María, Prieto Grande, Hablando en plata de modismos y metáforas culturales, Editorial Edinumen,
Madrid, 2006;
11) Marta, Saracho Arnaiz, La fraseología del español: una propuesta de didactizacion para la clase de
ele basada en los somatismos, Universidad de Santiago de Compostela, Santiago de Compostela,
2015;
12) Mihaela, Mateescu, Las unidades fraseológica rumanas relativas a los colores y su correspondencia
española, Universitatea din Pitești, 2018;
13) Mihaela, Popescu, Dicționar de expresii în limba română, Editura All, București, 2010;
14) Teodor, Hristea, Sinteze de limba română, Editura Albatros, București, 1984;
15) Vasile, Ilincan, Dicționar de expresii românești în contexte, A-C, Presa Universitară Clujeană, Cluj
Napoca, 2015.
B. Resurse online

https://www.portal-info.ro/proverbe/proverbe-despre-pisica.html

https://www.expertoanimal.com/frases-de-gatos-21209.html

https://www.euroresidentes.com/hogar/mascotas/frases-de-gatos

25
https://www.diariofemenino.com/psicologia/frases-y-reflexiones/62-frases-bonitas-sobre-gatos-palabras-de-
amor-para-tu-mascota/

https://www.exitoysuperacionpersonal.com/frases-de-gatos/

https://www.frasess.net/frases-de-gatos-222.html

http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A23966

http://www.diacronia.ro/en/indexing/details/A3350

http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/V824/pdf

http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A30142/pdf

http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A30048

http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/B427

https://blogdepisici.wordpress.com/2015/07/11/ce-se-spune-despre-pisici-in-proverbe/

https://www.diane.ro/2017/10/pisici-citate-maxime-aforisme.html

26