Amintiri din gimnaziu

Un lucru pe care il tin minte si astazi a fost rezultatul la prima mea teza din clasa a 5-a. Teza a fost predata pe un
caiet special, aceasta fiind prima teza si ultima teza data pe caiet. Am lucrat foarte mult pentru a lua o nota mare, iar
cand am inceput sa ma laud acasa despre teza am spus ca voi lua 10 si nu alta nota. Am inceput sa imi calculez
media cu un 10 si eram preocupat in mare parte de franceza pentru ca eram sigur ca luam nota mare la teza.

Au venit si rezultatele mult asteptate de noi. Caietul meu a fost printre ultimele caietele, iar expresia fetei mele era
una foarte fericita asteptand cu nerabdare nota mult visata. Am deschis caietul la prima pagina, pagina unde am
inceput eu teza de romana. Am inceput sa deschid foarte rapid caietul si am ramas incremenit uitandu-ma la nota cea
fantastica. Era un 7,95. Am ramas incremenit timp de vreo 2 minute dupa care am incput sa lacrimez. Am mers in
fata sa spun ce nota am luat. Nu am mai putut rezista si am inceput sa plang de parca mi-ar fi murit pisica. Doamna
Issa cea doritoare de a ma ajuta a incercat sa gasesca ceva ce sa mareasca, dar a gasit un punctulet care il uitase. Cu
ajutorul profesoarei de romana am reusit sa ajung la glorioasa nota de 8,05. Nu o sa uit niciodata acest moment trist,
mereu luand note de 10 la tezele urmatoare. Cand profesorii spun ca notele mici te ambitioneaza, au dreptate.

Alt moment din viata mea fantastica de elev silitor a fost atunci cand am aflat ca nu aveam inspectie in ziua
respectiva. A venit doamna Issa in clasa si a zis ca nu vom avea inspectie. La inceput toti eram surprinsi ca nu aveam
inspectie, dar pe masura ce timpul trecea am inceput toti sa tipam ca din gura de sarpe pentru ca, din cate se pare, nu
se pregatise nimeni pentru inspectie in mod special pentru ca toti crezusem ca o sa facem o ora normala si ca nu
trebuia sa citim poezia lui Lucian Blaga. Doamna se suparase tare rau pe noi pentru ca se astepta sa fi citit textul de
minim 10 ori inainte de ora respectiva. A inceput sa ne critice modul de a reactiona la vestile bun, iar apoi a inceput
sa ne critice despre faptul ca nu am citit opera pe care urma sa o studiem la ora respectiva. Toti am incercat sa
urmam indicatiile date de doamna Issa la ora, dar nu prea am reusit sa facem exact cum voia ea pentru ca nu stiam
ce se afla in mintea doamnei. Dupa multele ore de romana a mai urmat un text de genul acela, textul fiind de Nichita
Stanescu. Am inceput cu explicatii si lucruri pe care normal nici nu le stiam pentru ca eram foarte speriati de o nota
de doi. Dupa ce am incercat din rasputeri sa o multumim pe doamna Issa am realizat ca am devenit mai buni si mai
grozavi, dar tot nu am reusit sa o facem pe profesoara sa fie super fericita de prestatia noastra la ora ei. Un lucru pe
care toti il putem invata din acest moment al vietii mele este faptul ca niciodata nu vei multumi indeajuns un
profesor.

Ultima amintire din gimnaziu la ora de romana pe care vrea sa o povestesc a fost atunci cand a trebuit sa aducem un
cablu pentru a ne uita la filmul “ O scrisoare pierduta”. Ora a incepu cu doamna profesoara de romana intrand pe usa
cu douampungi mari de bomboane cu aroma da fructe(foarte bune). S-a asezat la catedra si a zis ca trebuie sa
aducem un prelungitor pentru a ne uita la un film. Toti am fost foarte entuziasmati ca urmam sa ne uitam la un film
in timp ce mancam cele 10 bomboane pe care le aveam in buzunar. Am asteptat cam douazeci de minute dupa
Antonio care plecase dupa prelungitor, dar dupa cele douazeci de minute s-a intors fara prelungitor. Am mai stat inca
5 minute si am inceput sa strigam in timp ce doamna astepta sa luam un prelungitor.

Pe la finalul orei am gasit un prelungitor in clasa,dar nu am vazut filmul. Foarte trist este faptul ca am cautat un
prelungitor chiar daca aveam unul in clasa, prelungitor pemcare nu l-am vazut la timp.

Acestea au fost cele mai placute si amuzante amintiri din perioada mea de gimnaziu. Sper sa am astfel de amintiri si
in liceu.