Lituania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Politica[modificare | modificare sursă]

Președintele Gitanas Nausėda; și prim-ministrul Ingrida Šimonytė(d)

De la declararea restaurării independenței la 11 martie 1990, Lituania a păstrat o puternică tradiție

democratică. La primele alegeri generale de după independență, la 25 octombrie 1992, 56,75% din
totalul alegătorilor au susținut noua constituție(d).[27] Au existat dezbateri intense în ce o privește, în
special asupra rolului președintelui. Un referendum separat(d) s-a ținut la 23 mai 1992 pentru a
verifica opinia publică în chestiune și 41% din alegătorii eligibili au susținut restaurarea funcției
de președinte al Lituaniei(d).[27] Conform explicației Curții Constituționale a Lituaniei din 10 ianuarie
1998, Republica Lituania este o republică parlamentară cu unele atribute de sistem semiprezidențial.
[28]

Șeful statului lituanian este președintele, ales direct pentru un mandat de cinci ani, cu limită maximă
de două mandate. Postul de președinte este predominant ceremonial; funcțiunile sale politice
principale sunt afacerile externe și securitatea națională. Președintele este comandant suprem(d) al
armatei. Președintele numește și primul ministru(d) și, la propunerea acestuia din urmă, restul
cabinetului, precum și mai mulți înalți funcționari și judecători în toate instanțele.

Seimas — (Parlamentul Lituaniei)

Actuala șefă de stat lituaniană, Dalia Grybauskaitė, a fost aleasă la 17 mai 2009(d), și a devenit prima
femeie președinte din istoria țării și a doua în toate Statele Baltice, după ce Letonia a ales prima
femeie președinte cu un deceniu în urmă. [29] Dalia Grybauskaitė a fost realeasă pentru al doilea
mandat în 2014(d).
Judecătorii Curții Constituționale(d) (Konstitucinis Teismas), cu mandate de nouă ani, sunt numiți câte
trei de către președinte, de către președintele Seimasului, și de președintele Curții Supreme.
Parlamentul lituanian unicameral, Seimas, are 141 de membri aleși în mandate de patru ani. 71 de
membri ai acestui organism legislativ sunt aleși uninominal, iar alți 70 sunt aleși proporțional pe liste
naționale. Pentru a primi un loc din cele 70 de pe liste, un partid trebuie să întrunească 5% din
voturile naționale.

Împărțirea administrativă[modificare | modificare sursă]

Împărțirea administrativă actuală a fost stabilită în 1994 și modificată în 2000 pentru a îndeplini
cerințele Uniunii Europene. Lituania are o împărțire pe trei niveluri: țara este împărțită în 10
județe (în lituaniană: singular – apskritis, plural – apskritys) care la rândul lor sunt împărțite în 60 de
comune (în lituaniană: singular – savivaldybė, plural – savivaldybės) care constau din peste 500
de seniorii(d) (în lituaniană: singular – seniūnija, plural – seniūnijos).
Instituția guvernatorului de județ(d) (în lituaniană: apskrities viršininkas) și administrațiile județene au
fost dizolvate în 2010.[30]
Comunele sunt cele mai importante unități administrative. Unele comune sunt istoric denumite
„comune district” (pe scurt, „districte”), iar altele sunt denumite „comune oraș” (pe scurt, „orașe”).
Fiecare comună are propria sa administrație locală aleasă. În trecut, consiliile locale se alegeau o
dată la trei ani, dar astăzi alegerile se țin o dată la patru ani. Consiliul numește seniorii(d) care
administrează senioriile. Primarii sunt aleși direct începând cu anul 2015, până atunci ei fiind aleși
de consiliu.[31]
Senioriile, în număr de peste 500, sunt cele mai mici unități administrative și nu joacă niciun rol
politic. Ele furnizează serviciile publice necesare cetățenilor aproape de domiciliul lor; de exemplu, în
zonele rurale, senioriile țin registrul stării civile. Ele sunt mai active în sectorul social: identifică
familiile sau persoanele nevoiașe și le distribuie ajutoare sociale sau organizează alte forme de
ajutorare.[32] Deși senioriile au potențialul de a deveni o sursă de inițiativă locală pentru abordarea
problemelor rurale, există nemulțumiri că ele nu au putere reală și primesc prea puțină atenție. [33]