Lituania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Timp de secole, malurile sud-estice ale Mării Baltice au fost locuite de diferite triburi baltice. În anii
1230, teritoriul actual al Lituaniei a fost unificat de către Mindaugas, regele Lituaniei, și a apărut
primul stat lituanian unit, Regatul Lituaniei, la 6 iulie 1253. În secolul al XIV-lea, Marele Ducat al
Lituaniei era cea mai mare țară din Europa; actualele state Lituania, Belarus, Ucraina, precum și
părți din Polonia și Rusia erau teritorii ale Marelui Ducat. Odată cu Unirea de la Lublin din 1569,
Lituania și Polonia au format o uniune voluntară, Uniunea Polono-Lituaniană. Aceasta a durat timp
de peste două secole, până când puterile vecine au dezmembrat-o sistematic între 1772–
1795, Imperiul Rus anexând mare parte din teritoriul Lituaniei.
În timp ce Primul Război Mondial se apropia de sfârșit, Actul de Independență a Lituaniei a fost
semnat la 16 februarie 1918, declarând înființarea statului suveran Lituania. Începând cu 1940,
Lituania a fost ocupată mai întâi de Uniunea Sovietică și apoi de Germania Nazistă. Spre sfârșitul
celui de al Doilea Război Mondial, în 1944, germanii s-au retras și Uniunea Sovietică a reocupat
Lituania. La 11 martie 1990, cu un an înaintea desființării formale a Uniunii Sovietice, Lituania a
devenit prima republică sovietică care s-a declarat independentă, ceea ce a dus la restaurarea
statului independent Lituania.