Biografie

Familia

Mihai Eminescu și unii din apropiații săi, pe colița nr. 21 emisă de serviciile poștale ale Republicii Moldova, cu ocazia
sărbătoririi a 150 de ani de la nașterea poetului

Strămoșii paterni ai poetului se presupune că provin dintr-o familie românească din Banatul ocupat de turci.
Acolo la 1675 s-a născut un copil care adult fiind a fost poreclit Iminul[9], fiul lui Iminul a fost Iovul lui Iminul,
născut la 1705, care a fost hirotonisit ca preot sub numele sârbizat de Iovul Iminovici, în conformitate cu uzul
limbii slavone al cancelariei mitropoliei de la Carloviț.[10][11]
Din cauza războiului ruso-austriaco-turc din 1735-1739, în urma căruia Banatul și alte regiuni, abia cucerite de
la turci în 1716-1718, reintrau sub suzeranitate turcă, și în urma apelului episcopului Inocențiu Micu-Klein către
românii de pretutindeni de a se stabili la Blaj, preotul Iovul Iminovici pleacă din Banat spre Blaj pe la 1738-
1740, beneficiind de libertăți cetățenești, lot agricol contra unei taxe, învățământ gratuit în limba română pentru
copii, condiționat fiind însă de a se mărturisi unit. [11]. Iovul Iminovici a avut doi fii, Iosif, elev de 10 ani la 1755, și
Petrea Iminovici.[11]
Petrea Eminovici, străbunicul poetului, s-a născut probabil în 1735[11], iar din căsătoria acestuia cu Agafia
Șerban, născută în 1736, au apărut mai mulți urmași, cunoscută cu certitudine fiind doar existența mezinului
Vasile, bunicul poetului. Vasile Iminovici, născut la 1778, a făcut școala normală din Blaj și se însoară cu Ioana
Sărghei. După un timp, soții Petrea și Agafia se despart, Petrea decedând la Blaj în 1811, iar Agafia însoțind
familia fiului Vasile în Bucovina și stingându-se la Călineștii Cuparencu în anul 1818 la vârsta de 83 de ani.[11]
Vasile Iminovici, în vârstă de 26 ani, atras de condițiile economice și sociale oferite de Imperiul Austro-
Ungar imigranților stabiliți în Bucovina, se mută cu familia la Călineștii Cuparencu în 1804, unde primește post
de dascăl de biserică și lot agricol din rezerva religionară. A avut patru fete și trei feciori. Cel mai mare dintre
feciori, Gheorghe, născut la 10 februarie 1812, a fost tatăl lui Mihai Eminescu.[11][12] Vasile Iminovici a decedat
la 20 februarie 1844.[12]
Gheorghe Eminovici a făcut vreo trei ani de școală la dascălul Ioniță din Suceava[13][14], a fost în slujba boierului
Ioan Ienacaki Cârstea din Costâna, apoi scriitoraș la baronul Jean Mustață din Bucovina, iar mai apoi la boierul
Alexandru Balș din Moldova. După moartea boierului, fiul acestuia, Costache, îl numește administrator al
moșiei Dumbrăveni și îi capătă de la vodă titlul de sulger.[15]
Strămoșii din partea mamei, Jurăsceștii, proveneau din zona Hotinului. Stolnicul Vasile Jurașcu din Joldești s-a
căsătorit cu Paraschiva, fiica lui Donțu, un muscal sau cazac, care se așezase pe malul Siretului, nu departe
de satul Sarafinești și luase în căsătoria pe fata țăranului Ion Brehuescu, Catrina.[16] Raluca, mama poetului, a
fost a patra fiică a lui Vasile și a Paraschivei Jurașcu.[17]
Gheorghe Eminovici s-a căsătorit cu Raluca Jurașcu în primăvara anului 1840, primind o zestre substanțială[18]
[19]
, iar la 12 mai 1841 a primit titlul de căminar de la vodă Mihail Grigore Sturza.[20]
Mihai Eminescu a fost al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai lui Gheorghe Eminovici și al Ralucăi. [21][22]
Primul născut dintre băieți, Șerban (n.1841), studiază medicina la Viena, se îmbolnăvește de tuberculoză și
moare alienat la Berlin la 30 noiembrie 1874[23]. Niculae, născut în 1843, se va sinucide în Ipotești[23], în 1884.
Iorgu (n. 1844)[24] studiază la Academia Militară din Berlin. Are o carieră de succes, dar moare în 1873 din
cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni. Ruxandra se naște în 1845[24], dar moare în copilărie[21]. Ilie
(n. 1846)[24] a fost tovarășul de joacă al lui Mihai, descris în mai multe poeme [25]. Moare în 1863 în urma unei
epidemii de tifos. Maria (n. 1848[24] sau 1849) trăiește doar șapte ani și jumătate. Aglae (n. 1852, d. 1906) a fost
căsătorită de două ori și are doi băieți, pe Ioan și pe George. A suferit de boala Basedow-Graves. După el s-a
născut în jur de 1854 Henrieta (Harieta), sora mai mică a poetului, cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii. A
murit cu semne de tuberculoză.[23] Matei (n. 1856)[24] este singurul care a lăsat urmași direcți cu numele
Eminescu. A studiat Politehnica la Praga și a devenit căpitan în armata română. S-a luptat cu Titu Maiorescu,
încercând să împiedice publicarea operei postume. Ultimul copil, Vasile, a murit la un an și jumătate, data
nașterii sau a morții nefiind cunoscute.

Data și locul nașterii

La 31 martie 1889, Mihail Chințescu, un conferențiar susținea la Ateneul Român că Eminescu s-a născut la
Soleni, un sat din Moldova[26]. Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuși a notat ca loc al
nașterii Botoșani, iar ca dată a trecut 20 decembrie 1849[27]. În registrul școlii primare a fost consemnată data
de 6 decembrie 1850[28], iar în documentele gimnaziului din Cernăuți este trecută data de 14
decembrie 1849[29]. Sora poetului, Aglae Drogli, într-o scrisoare către Titu Maiorescu susținea ca dată a nașterii
20 decembrie 1849, iar loc al nașterii Ipotești.[30] Fratele poetului, Matei, a susținut o altă dată 8
noiembrie 1848 și ca localitate Dumbrăvenii[31], iar mai târziu a susținut că a găsit o psaltire veche unde tatăl
poetului notase:
„Astăzi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri și cinsprezece minute evropienești, s-a născut fiul nostru Mihai.[32]”
Totuși, data și locul nașterii lui Mihai Eminescu au fost acceptate la 15 ianuarie 1850, în Botoșani, precum a
fost consemnat în registrul de nașteri și botez în arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani; în acest
dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data de 21 în aceeași lună a aceluiași
an.[33][34]
Poetul a fost botezat de preotul Ion Stamate, ajutat de fiul său, Dimitrie, diacon, la botez fiind prezenți în afară
de părinți, stolnicul Vasile Jurașcu, naș, și maica Ferovnia Jurașcu de la schitul Agafton, soră cu mama. [35][34]