Lecția 3. Personajele (pp.

118 – 119)
Personajele Modele comportamentale în legende greco-romane
EVOCARE
Se poate performa jocul propus la sfârşitul lecției anterioare, prin care se reamintesc întâmplările din textul
studiat şi se stabileşte în clasă o atmosferă relaxantă. Profesorul precizează că relatarea faptelor pune în
evidență personajul principal, pe Tezeu. Anunță apoi subiectul noii lecții, scriind titlul pe tablă.
CONSTITUIREA SENSULUI
Explorare
Ex. 1: Profesorul împarte elevii în grupe. Pe o foaie de flip-chart, elevii vor elabora o hartă a personajelor,
evidențiind prin săgeți relațiile dintre ele. Foile se afişează şi un raportor prezintă oral produsul. Profesorul
trebuie să sublinieze asemănările şi deosebirile dintre planşe, sintetizând pe tablă şi elevii notând în caiet cele
două grupe care se opun: atenienii, reprezentați legați de Tezeu, şi cretanii, reprezentați legați de Minos. Se
vor nota, de asemenea, personajele principale, cele secundare, cele episodice şi figuranții.
Ex. 2: Profesorul explică de ce Tezeu este erou pentru greci (era fiul zeului Poseidon, așadar semizeu) şi arată
că astăzi sensul cuvântului s-a schimbat, un erou fiind o persoană care se distinge prin vitejie în războaie, prin
devotament până la sacrificiul suprem în diferite situații. Tezeu este erou și din punct de vedere modern. El dă
dovadă de dăruire pentru poporul său, hotărând să-l înfrunte şi să-l ucidă pe Minotaur pentru a salva astfel
tinerii atenieni care, anual, erau dați hrană monstrului. Apoi, Tezeu îşi probează curajul în lupta cu
Minotaurul, pe care îl omoară. În plus, îşi arată vitejia când înfruntă soldații cretani, dând găuri navelor pentru
a-i bloca în port. De curaj dă dovadă și când coboară în adâncurile apelor pentru a aduce inelul aruncat de
Minos în mare.
Ex. 3: Informațiile esențiale de la această rubrică sunt scrise de profesor pe tablă şi de elevi în caiete.
Istoria cuvintelor. Profesorul prezintă etimologia cuvântului erou. Cuvântul erou vine în limba română din
franceză, héros, dar şi din latină, heros, care însemna „semizeu“. După ce au preluat termenul de la greci,
romanii i-au adaugat sensul de persoană care s-a distins într-o bătălie, într-o împrejurare dificilă.
Astăzi, în limba română, cuvântul erou înseamnă:
a. persoană care atrage atenția asupra sa prin curaj, prin fapte ieşite din comun;
b. personaj principal într-o narațiune;
c. ostaş căzut pe câmpul de luptă.III. III. Sugestii de utilizare a manualului. Unitatea IV
Profesorul precizează că Tezeu este eroul narațiunii scrise de Florin Bican pentru că este personajul principal.
Se poate explica şi sensul cuvântului antierou, care înseamnă fie personaj care se opune eroului, fie personaj
cu o existență neinteresantă, banală, care nu se distinge prin ceva anume.
Cuvinte apropiate ca sens sunt:
• eroism – capacitatea de a săvârşi fapte mari, vitejeşti;
• eroic – caracteristic eroilor, măreț, grandios.
Cuvântul erou apare și în expresia cultul eroilor, care desemnează acțiunile dedicate omagierii celor căzuți pe
front în Primul şi al Doilea Război Mondial.
Ex. 4: Se împart elevilor cartonaşe pe care apare scrisă câte o trăsătură de caracter, sub care elevii trebuie să
transcrie din text un fragment corespunzător acesteia. Fiecare pereche primeşte trei cartonaşe. Timpul de lucru
este de zece minute. Se verifică apoi fragmentele alese de elevi, notându-se pe tablă atât trăsăturile lui Tezeu,
cât şi din ce întâmplări rezultă acestea.
• curajos – alineatele 8 – 11; alineatul 15; alineatul 17, alineatul 18 – prima frază;
• inteligent – alineatul 18 – prima frază; alineatul 20;
• hotărât – alineatele 11 şi 12;
• puternic – alineatele 15 şi 17;
• încrezător în sine – alineatele 12 şi 15;
• frumos – alineatul 15;
• falnic – alineatele 15 şi 17;
• infidel – alineatul 18;
• uituc – alineatul 19.
Ex. 5: Minos nu este curajos, fiindcă:
• îi este teamă de distrugerile produse de Minotaur;
• îi cere ajutorul lui Dedal pentru a rezolva situația.
Ex. 6: Elevii pot argumenta pe baza textului oricare dintre cele trei situații.
Este explicată formarea numelui Minotaur, care îmbină numele regelui cu substantivul taur, ceea ce susține
faptul că monstrul a apărut pe lume din greşeala făcută de Minos de a nu-şi ține cuvântul dat şi de a sacrifica
taurul alb dăruit de Poseidon.
REFLECŢIA Aplicații
Ex. 1: Poate fi dat ca exercițiu de feedback în clasă, împărțindu-se fiecărui elev o fişă cu un blazon.
Ex. 2: Este o bună temă pentru acasă, elevii realizând schematic o caracterizare de personaj.
Ex. 3: Este un joc de scurtă durată, în care fiecare component al grupei are contribuția evidențiată.
Fişa poate fi completată astfel: Ariadna este tânără (este mai mică decât Minotaurul), îndrăgostită (îl iubeşte
pe Tezeu şi vrea să-l ajute), curajoasă (se întâlneşte cu Tezeu, care face parte dintre atenieni), inteligentă
(găseşte o soluție ingenioasă de a-l salva pe Tezeu cu ajutorul ghemului), devotată (nu îl părăseşte pe Tezeu şi
pleacă împreună cu el spre Atena), obosită (adoarme pe insulă), dezamăgită (fiindcă Tezeu a lăsat-o pe
insulă), trădată (Tezeu nu se întoarce după ea când constată că a uitat-o pe insulă), disperată (nu are unde să
plece de pe insulă, neputând fi primită nici de cretani, pe care îi trădase, nici de atenieni), încrezătoare în zei
(se roagă zeilor s-o ajute). Este bine să li se ceară elevilor şi justificarea însuşirii notate.
Jocul Creioanele jos!
Elevii au voie să discute între ei două minute, fiecare luând cuvântul o singură dată. După aceea, fiecare
completează fişa cu o culoare diferită de a celorlalți. După ce exercițiul se termină, profesorul poate lua orice
creion şi elevul care l-a folosit spune ce a scris.
Ex. 4: Profesorul formează şase grupe. Pentru acest exercițiu, cadrul didactic confecționează în prealabil un
cub de carton şi pe fiecare față lipește o coală de hârtie de altă culoare. Pe fiecare dintre cele şase fețe se
notează câte un verb de comandă din exercițiu. Un reprezentant al grupei aruncă, la fel ca pe-un zar, cubul.
Grupa va lucra sarcina care îi cade. După zece minute, un reprezentant al grupei prezintă oral, într-un minut,
răspunsul grupei.
Cubul este o metodă care evidențiază operațiile gândirii în raport cu un conținut şi poate fi folosită atât în
etapa de evocare, cât şi în cea de reflecție. Activitatea se poate desfăşura individual sau în grup. Un elev sau o
grupă pot rezolva toate cele şase fețe ale cubului sau numai o față.
Raportarea este bine să se facă în ordinea operațiilor, care pot fi numerotate chiar pe cub:
1. Descrie! (se cere să se descrie un personaj, un peisaj etc.)
2. Compară! (se compară două personaje, două acțiuni etc., evidențiindu-se asemănările şi deosebirile)
3. Asociază! (se cer asocieri surprinzătoare, dincolo de textul studiat)
4. Analizează! (se prezintă în amănunt toate elementele unui aspect al textului)
5. Aplică! (este o cerință care vizează ieşirea din text spre viață)
6. Argumentează! (se formulează o ipoteză față de care elevii sau grupa se poziționează şi construiesc o
justificare)
Provocări
Ex. 1: Profesorul le prezintă elevilor drumul lui Tezeu de la Trezena la Atena, un prilej pentru erou de a-şi
dovedi calitățile înfruntând patru monştri: Perifete, Sinis, Sciron şi Procust. Aceasta este ordinea prezentată de
Alexandru Mitru în Legendele Olimpului, la Homer existând o altă ordine. Elevii citesc informațiile despre
monştrii înfrânți, descoperind astfel alte probe de curaj trecute de Tezeu. De la numele lui Sinis s-a format
cuvântul sinistru care înseamnă „oribil, groaznic, care stârneşte sentimente de spaimă“. Expresia patul lui
Procust sugerează intenția de a reduce diversitatea umană la o singură măsură. Intenția aceasta înseamnă însă
distrugere, fiindcă fiecare om are personalitatea sa care trebuie lăsată să se dezvolte liber.
Ex. 2: Perifete reprezintă violența dezlănțuită (omora drumeții lovindu-i cu ghioaga) şi dezordinea (din pricina
lui nu se mai putea merge prin istmul Corint).
Sinis reprezintă anormalitatea, întrucât avea trei ochi, cocoaşă, picioare răsucite şi plăcerea de a provoca
durere (hohotea fericit când pregătea sfârșitul victimelor sale).
Sciron reprezintă dezgustul (broaştele hrănite cu oameni erau apoi mâncate de rege) şi răul (le cerea
drumeților să-i spele picioarele, apoi profita pentru a-i împinge în mare, ca să fie mâncați de uriaşele broaşte
țestoase).
Procust reprezintă nerecunoaşterea diversității umane (tâlharul din Atica încerca să reducă toți oamenii la
aceeaşi dimensiune) şi nechibzuința.
Ex. 3: Exercițiu oral, amuzant, ce presupune înțelegerea textului şi capacitatea de a se identifica printr-un joc
de rol cu un personaj. Clasa trebuie amenajată ca pentru o conferință de presă. Vedeta va sta pe scaun şi va
exista un conducător al conferinței, care va da cuvântul reporterilor, care pun întrebări. Fiecare reporter
trebuie să se prezinte şi să spună ce publicație sau ce televiziune reprezintă. După încetarea jocului, elevii vor
face o analiză a acestuia, discutând despre derularea sa, despre cum au fost construite întrebările şi despre
felul în care s-au dat răspunsurile, despre elementele nonverbale şi paraverbale folosite.
Conferința de presă
Se alege o „vedetă“ sau mai multe, care pot fi chiar personaje din operele studiate. Profesorul stabileşte şi cine
sunt „reporterii“ care pun întrebări. Se procedează ca la o conferință de presă: reporterii cer să ia cuvântul,
anunță cine sunt şi ce publicație reprezintă şi pun întrebări, raportându-se la textul studiat. Răspunsurile
vedetei trebuie, de asemenea, să țină seama de textul despre care se discută.
Lecția 4. Semnificațiile textului (p. 120)

EVOCAREA Profesorul le poate cere elevilor să asocieze o personalitate contemporană cu Tezeu şi să-și
motiveze alegerea.
CONSTITUIREA SENSULUI Interpretare
Ex. 1: Tema textului este lupta împotriva monstruozității sub orice formă s-ar înfățişa.
Ex. 2: Elevii se poziționează în funcție de variante şi îşi justifică opțiunea.
Ex. 3: Atenienii obțin libertatea, ei nu vor mai plăti tributul în tineri şi cetatea lor nu se mai supune Cretei.
Ex. 4: Răspunsul trebuie să fie personal şi să-l conştientizeze pe elev că faptele bune sunt de mare preț și nu
răsplata lor materială este importantă.
Ex. 5: Tezeu se gândește că ar putea fi urmărit de cretani, de aceea le scufundă navele, să-i împiedice să-l
captureze. Tot de teama de a nu fi urmărit pleacă prea repede de pe insula Naxos şi uită de Ariadna.
Ex. 6: Elevii aduc argumente pentru ceea ce cred ei că a determinat victoria lui Tezeu.
Ex. 7: Cele trei justificări trebuie să-i conducă pe elevi la ideea că labirintul are semnificații păstrate până
astăzi.
Ex. 8: Ariadna îi dă ghemul lui Tezeu pentru că s-a îndrăgostit de el şi pentru că are încredere în el, fiind
convinsă că tânărul atenian o va lua de soție.
Ex. 9: Tezeu o face să sufere pe Ariadna, pe care o lasă pe insula Naxos, fără să se mai întoarcă s-o ia. Din
cauza lui suferă şi tatăl său, care, de durere că și-a pierdut fiul, se sinucide când vede pânzele negre ale
corăbiilor pe care Tezeu uitase să le schimbe.
Ex. 10: • Tezeu – forța şi rațiunea;
• Minos – ruşinea;
• Minotaurul – violența;
• Ariadna – iubirea capabilă de sacrificii;
• Egeu – iubirea paternă.
Ex. 11: Se pot susține ambele situații şi profesorul îi va ghida pe elevi să argumenteze şi să
contraargumenteze.
Ex. 12: Elevii lărgesc interpretarea legendei, înțelegând că lumea în ansamblu poate fi un labirint simbolic în
care omul trebuie să se descurce şi să învingă un monstru simbolic, care este răul sub orice formă.
Ex. 13: Elevii dau răspunsuri personale. Pentru sugestii, se poate vizona AMII-ul animat din varianta digital
(p. 120).
REFLECŢIA
Provocări
Este un exercițiu de reflecție. Elevii înțeleg că omul însuşi este un labirint în care se ascund monştri precum
frica, agresivitatea, ignoranța, izolarea, singurătatea, invidia, care îl pot dezumaniza. Copiii vor propune
soluții prin care omul îşi poate păstra calitățile.
Portofoliu
Exercițiu de creativitate, pe care elevii îl pot rezolva ca temă pentru acasă. În portofoliu se poate pune
cvintetul propriu, dar şi modelul din manual, ce poate fi ilustrat după ce este transcris pe o coală, fie de mână,
fie la calculator. Cvintetul este o metodă folosită în etapa de reflecție şi care le cere elevilor creativitate.
Constă în elaborarea unui text poetic alcătuit din cinci versuri prin care se rezumă şi se sintetizează ideile unei
lucrări studiate sau chiar ale unei noțiuni de teorie literară. Pe lângă înțelegerea textului, metoda este eficientă
pentru stimularea capacității de exprimare nuanțată a unei idei.