CODIN

Inainte de primul razboi mondial, Brila a avut o figur de legend: Codin, supranumit i ""Uriaul portului"" , datorit staturii sale impuntoare. Ajutai i de portretul facut de Panait Istrati in nuvela ""Codin"", incercm s reconstituim figura fiorosului bandit. Codin ""era un mahalagiu cam de vreo treizeci de ani, gtit in straie de srbatoare, luxos chiar, a putea spune, un lux baroc si popular. De statur atletic si cu o infiare impunatoare, omul sttea rezemat intr-un cot si imi surdea binevoitor. Faa lui, deformat din pricina obrajilor prea muchiuloi, avea o mulime de urme lsate de taieturi de brici, sngernde si pansate cu foie de igar. Mustaa o avea neagr si tare rasucit; prul soios de unsoare parfumat si pieptnat mitocnete. Sub herculean era incins cu un bru lat, de ln alb, din care iesea mnerul unui cuit vrt in teac. Lng el, o plrie nou i un ciomag noduros. Dac n-ar fi avut nite ochi att de cruzi i o talie de batau, neobinuit, a fi zis c aveam in faa mea unul dintre acei numeroi muncitori din port, carora li se spunea ""vagonari"" - betivani si zurbagii in toate zilele de srbtoare"" - , aa l-a descris scriitorul brilean Panait Istrati pe tlharul Codin. Panait Istrati l-a intlnit pe tlhar in cartierul ""cuitarilor"" din Brila, Comorofca, la vrsta de 12 ani. Codin era o legend inc de pe atunci, facuse pucrie.

URAT SI DE TEMUT.

Comorofca, mahalaua brileana in care, inainte de primul razboi mondial - intre 1866 i, posibil, 1897-1898 - , a trit Codin, era de un pitoresc semibalcanic, avnd conturul, atmosfera si izul sufocant al mizeriei, o mahala obisnuit cu violurile si crimele, care, nici astzi, nu s-au pierdut de acele vremuri, cunoscut pentru ""cuitarii"" ei , nascui , parc , toi din Codin. In acest spaiu, la crma Anghelinei, Codin a devenit o legend. Tlharul plecase de acas, intr-un stuc aflat pe malului Ghecetului, la vrsta de 13 ani, dar s-a intors la 18: "Codin a fost btut i chinuit, de cnd era copil ". i bietul copil suferea, fiindc si parinii, i vecinii ii spuneau c e urt. Da, era urt, avea un cap de maimua , umflat ca un cimpoi , dar , ce vin avea el. Biatul s-a inrit. La 13 ani, parinii nu mai puteau s-l bat i veni rndul lor s fie btui, cci Cel-de-Sus nu las nici o fapt fr rsplata"". ""Toi il urau din pricina tariei lui!"" Devenise o prad pentru puterea lui, se ascundea in bli, dar ""dumanii"" il cutau: ""Pe unul din ei l-au gsit lat, cu un lighean de mae ieite din burta. Codin il simise, era i luna plin, i a ucis, aprndu-se"". Atunci, Codin a stat zece ani in puscarie. S-a intors , si a devenit ""Uriaul portului"". i-a facut o band, s-a aciuat la crsma Anghelinei i i-a facut-o iubit pe Irina, o tnr de o frumusee tulburatoare, care contrasta cu uraenia lui. Codin ii apra mahalaua cu pumnul si cuitul i nu putea fi dovedit: ""Ciomegile trosneau, cuitele cdeau din mini zdrobite: alte cuite rmneau ameninatoare, gata s se infiga in inima sau in burt. Adversarii dezarmai se rostogoleau corp la corp. Mamele si soiile btuilor din mahala le sreau in ajutor i loveau la nimereal"". Crescut fr frica nimanui, incolit de toti din toate parile i trind in mahalaua in care noaptea nici poliitii nu cutezau s-i fac rondul, Codin i-a fcut din fora pumnului i din spaima pe care o d omului.

CRIMELE.

Singur, prin fort, Codin a catigat consideraia mahalalei i chiar sufletele fetelor, i -a omorat tatl, iar mamei Anastasia ii administra, periodic, cte o btaie. ""Lovit de invidia i ura oamenilor, el a tnjit dup prietenia al carei temei sa fie onestitatea absoluta"", ne-a relatat profesorul brailean Vasile Zbarcea. Codin a ucis pentru tradare, si-a omorat chiar si fratele de cruce, pe Tanase, care, pizmas pe forta sa, isi pusese in cap sa-l asasineze. L-a omorat pe Alexe, ""cel care-i canta dulce"", dar care tanjea dupa frumusetea iubitei lui Codin, Irina, care ""daca nu i-ar fi asa frica de el, l-ar insela chiar in noaptea asta!"".

SI PANAIT ISTRATI S-A NASCUT IN ACEEASI MAHALA

""Pentru Istrati, lumea nu este complet irationala, dar se contureaza exclusiv prin prisma afectivitatii si emotiei. O inima uriasa sta in centrul universului si pulseaza valorile sangvinitatii umane"" Panait Istrati s-a nascut in 1884 in cartierul brailean Comorofca, mahala devenita celebra o data cu fioroasele acte banditesti ale lui Codin, dar si dupa ce scriitorul a lasat memoriei noastre nuvela

""Codin"". Cu studiile neterminate, Istrati incepe din 1898 o viata pe cat de grea, pe atat de aventuroasa, muncind prin docurile Brailei, pe la diversi stapani ca muncitor necalificat, calatorind apoi prin toata Europa, publicand cu succes prin revistele si pe la editurile franceze. S-a imprietenit cu scriitorul Romain Rolland, care ii pretuia foarte mult scrisul, semnand un textprefata cu titlul ""Un Gorki balcanic"", in care il elogiaza pe roman. A mai legat prietenie si cu scriitorul Nikos Kazantzakis, pe care l-a intalnit in peregrinarile sale. Autorul unor scrieri cu personaje picaresti si de la marginea societatii a experimentat el insusi viata de mahala, singuratatea, suferinta, inchisoarea si tentativa de sinucidere. Majoritatea operei si-a publicat-o in franceza, poate de aceea George Calinescu nu-i acorda nici un rand in a sa ""Istorie a literaturii"". A fost nevoie sa treaca destul timp pana a fost recunoscut in literatura noastra.

CODIN SI DELOC ""DUIOASA"" ANASTASIA

Codin isi batea mama, pe Anastasia, in fiecare seara si o arunca noaptea in strada. Explicatia era ca Anastasia avea pamant si ca refuza sa-l vanda, sa-i dea banii lui Codin. ""Zgarcita pana la dezgust"", Anastasia era foarte tacuta. ""Tinea vesnic ochii la pamant, ca sa adune cuie ruginite, carpe, cioburi si cutii goale de chibrituri"", dar nu vindea o palma de pamant. Legenda spune ca Anastasia ii spurcase sangele lui Codin, il trimisese sa fure din vecini si din port, inca de mic, iar cand talharul a cazut la puscarie, Anastasia n-a dat un ban sa-l scape.

UN BANDIT CU INIMA DE AUR

""Duminica si zilele de sarbatoare erau cinstite cu sange mai imbelsugat, acela care tasnea dintr-o inima atinsa de varful cutitului, sau care curgea cu mate cu tot, dintr-o burta spintecata. Codin nu lipsea niciodata din mijlocul acestor ""partide"". Lua parte, dar in felul lui. Mai intai, el era ""uriasul portului"", era Codin; prin talia lui de doi metri, prin capacitatea lui de munca, prin taria lui la bataie, prin anii lui de puscarie, dar totodata si prin ""intelepciunea lui morala"""". Asa apare imaginea fiorosului Codin in descrierea lui Panait Istrati. Cu toate ca a fost un criminal, un om care se dadea la destule violente, in cartea scriitorului Codin nu este o bruta, ci ""un busbuzuc cu inima de aur"", un om normal si afectuos care, ori de cate ori isi iesea din fire, avea dreptatea intreaga de partea lui. Pana si Istrati ni-l arata chiar in momente de duiosie, daca se poate spune asa, mai ales atunci cand se imprieteneste cu copilul Adrian.

A MURIT DE MANA ""CIUMEI""

Codin n-a murit nici rapus de vreun dusman, nici de holera care a bantuit, in acele vremuri, si meleagurile existentei sale. ""Ciuma"" ii spunea el mamei sale si era ""fiul a doua rame"" - parintii sai. De aceasta ""Ciuma"" a murit Codin. Intr-o noapte de noiembrie, Anastasia a turnat doi litri de ulei incins pe gatul fiului si l-a omorat, in timp ce dormea, convinsa ca a scapat lumea de un monstru. Apoi a incremenit la capataiul feciorului, ""cu o lumanare de cinci parale in mana. Flacara lumanarii palpaia in adierea vantului rece"". Asa descrie Panait Istrati moartea lui Codin, supranumit ""Uriasul portului"".