Testul 4

Subiectul I

A.1. Două cuvinte din câmpul lexical al mării sunt: ,,malurile’’, ,,țărmurile’’.

2. a)

3. a)

4. b)

5. Incorect; Corect; Incorect; Incorect; Corect; Incorect.

6. Un prim element de versificație este măsura, de 9-8 silabe. De asemenea, rima este încrucișată.

7. A. O legătură care se poate stabili, la nivelul conținutului celor două texte, o constituie
frumusețea față de peisaj și de iubită.

În primul text poetic, vocea ficțională își exprimă sentimentele de admirație față de mare și
observă cu nostalgie faptul că timpul îl împiedică să mai săvârșească anumite acțiuni dorite.

În cel de-al doilea fragment nonliterar, se prezintă tema și ideea unuia dintre cele mai
cunoscute sonete scrise de Shakespeare, dedicat frumuseții și tinereții iubitei sale pe care o
compară cu frumusețea unei zile de vară.

B. Întregul limbaj al poeziei frapează prin originalitate, dar de o expresivitate aparte este:
comparația,,izbesc întotdeauna/Ca tine, tot mereu la fel’’, ce sugerează frumusețea, admirația
față de un colț din natură, o caracteristică inedită a mării, umanizarea elementului, care capătă
însușiri excepționale și care seamănă cu vocea poetică, creându-se o strânsă legătură între
aceștia.

8. A. Consider că oamenii nu acceptă cu ușurință condiția lor efemeră, având în vedere faptul că
trecerea ireversibilă a timpului aduce cu sine schimbări și provoacă sentimente de nostalgie.

Oricine nu vrea să admită și să accepte o condiție efemeră, mai ales că timpul trecător
îngrădește anumite acțiuni. De exemplu, așa cum reiese din textul ,,În fața mării’’, vocea
ficțională simte nostalgie pentru timpul inexorabil, care-l îngrădește în săvârșirea unor acțiuni și
din care nu mai poate ieși.

B. Poezia ,,În fața mării’’, de Virgil Carianopol, este o veritabilă pledoarie pentru frumusețea
naturii, aceea pe care Goethe o definea drept ,,singura carte în care fila păstrează câte un
adevăr’’.
 Vocea ficțională își face simțită prezența, la nivelul textului liric, prin intermediul mărcilor
lexico-gramaticale: verbele la persoana I: ,,semăn’’, ,,zbat’’, ,,izbesc’’ și pronumele ,,mă’’ și
adjectivul pronominal posesiv ,,(țărmurile) mele’’ și apare în ipostaza de: creator, de artist,
transmițând sentimente de admirație față de mare și de nostalgie pentru trecerea timpului, care-i
îngrădește anumite bucurii pe care dorește să le trăiască intens. Emoția transmisă este una
puternică și reiese din utilizarea unor resurse expresive inedite precum: metafora: ,,malurile prea
de fier’’, enumerația ,,inima și gândul’’, comparația ,,izbesc întotdeauna/Ca tine, tot mereu la
fel’’ și repetiția ,,izbesc, izbesc’’.

9. Ideea acestui text liric ,,În fața mării’’, de Virgil Carianopol, mă trimite cu gândul la opera
,,Salcâmi’’, de A.E. Baconsky, care pune în lumină regretul pentru trecerea ireversibilă a
timpului.

O valoare culturală comună, la nivelul celor două texte, o constituie interesul și dragostea
față de un element din natură, dar și prețuirea pentru trecut.

În poezia lui Carianopol, sunt exprimate sentimentele de admirație față de mare și bucuria pe
care o are pentru asemănarea cu aceasta, dar și regretul pentru efemeritate, care aduce cu sine
nostalgie.

În opera lui Baconsky se evidențiază admirația poetului pentru salcâmii cu care se simțea
înfrățit și curiozitatea de a afla, dacă acesția mai ,,trăiesc’’, amintindu-i vocii ficționale de
copilăria lui, având în vedere scurgerea anilor.

B. 1. d)

2. a)

3. Cât timp este evenimentul? (durată)

A dat de un mal la capătul șantului. (margine a unei gropi)

4. Malurile mi-au fost puse de timp.

5. ,,mare’’-cazul vocativ;

,,din părți’’-cazul acuzativ;

,,malurile’’-nominativ.

6. I-am acordat mării atenție.

Prețuiește valoarea timpului!

7 ,,Dar nu pot, nu, ieși din vremea’’-propoziție principală;

,,în care-ncep’’-propoziție subordonată atributivă;

,,să-nnegurez’’-propoziție subordonată completivă directă.

8. Mi-ar PLĂCEA să nu FII trist DIN CAUZA TRECERII timpului, dar gândești precum colegii
NOȘTRI.

Subiectul al II-lea

Mesajul unei opere literare reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor și a semnificațiilor

exprimate cu ajutorul mijloacelor artistice, prin care poetul își invită cititorul să pătrundă dincolo
de țesătura textuală a operei sale, în căutarea sensurilor ascunse.

Opera literară ,,În fața mării'', de Virgil Carianopol, este o creație lirică, ce are ca teme natura
și condiția artistului surprinse odată cu meditația profundă a poetului în fața mării.

Mesajul desprins din acest text este acela că omul este efemer în fața timpului inexorabil din
care nu mai poate ieși niciodată, fiind condiționat de acesta: ,,Și mie timpul mi-a pus maluri/Și
nu pot să mai ies din el’’.

Mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului liric. Poetul se simte nostalgic din cauza
trecerii vremii ,,Dar nu pot, nu, ieși din vremea/În care-ncep să-nnegurez’’. Vocea ficțională se
află în ipostază de: creator, de artist, de contemplator și își face simțită prezența, la nivelul
textului, printr-o serie de indici morfologici, precum verbele la persoana I: ,,semăn’’, ,,zbat’’,
,,izbesc’’ și pronumele ,,mă’’ și adjectivul pronominal posesiv ,,(țărmurile) mele’’, transmițând
sentimente de admirație față de mare și de nostalgie pentru trecerea timpului, care-i îngrădește
anumite bucurii pe care dorește să le trăiască intens, întrucât poetul ne îndeamnă să reflectăm la a
aprecia elementele naturii și frumusețea acestora și a ignora efemeritatea.

Elementele componente peisajului sunt: ,,marea’’, , malurile’’, ,,țărmurile’’, cu care artistul

și contemplatorul se găsește într-o strânsă legătură/conexiune. Perspectiva poetului reiese din
atitudinea vocii ficționale, care oferă o cheie de interpretare în ceea ce privește mesajul textului
liric ,,Cum seamăn eu cu tine, mare,/ La fel mereu neliniștit''. Implicându-se afectiv, sentimentele
sunt de admirație față de mare și de nostalgie față de efemeritatea timpului.

În plus, modul în care poetul își transmite trăirile este inedit, mai ales că, la nivelul textului,
se regăsesc mărci ale afectivității: substantivul în cazul vocativ ,,mare’’, ce accentuează strânsa
comuniune a omului cu natura, dar și punctele de suspensie, ce ilustrează o posibilă contemplare
a artistului în ceea privește limitarea unor acțiuni de către timp.

De asemenea, limbajul artistic are un rol important în relevarea mesajului textului, întrucât
poetul are menirea de a impresiona prin autenticitatea/măiestria resurselor expresive folosite.

Astfel, marea este personificată prin atribuirea unor calități umane: ,,închis din patru părți de
timpul,/ Din care nu e de ieșit", ,,Degeaba țărmii mi-i lovesc", și ,,mi-a pus maluri", arătă
comuniunea omului cu natura, care depind unul de celălalt. Metafora ,,Sunt malurile prea de fier"
reprezintă o comparație indirectă între malurile mării și un material dur, care sugerează că aceste
maluri sunt de neclintit. Repetițiile ,,mereu" și ,,izbesc" sunt reluate în text, subliniind ideea de
continuitate și de efort susținut. Antiteza din versurile ,,Închis din patru părți de timpul / Din care
nu e de ieșit" arată ideea de închidere imposibilitatea de ieșire a artistului, care devine prizonierul
timpului. Hiperbola ,,Încă lupt să nu stau numai/ În țărmurile mele-nchis" ilustrează o luptă
împotriva propriilor limite și a mediului înconjurător, folosind o exagerare retorică.

Opera literară ,,În fața mării’’, de Virgil Carianopol, pune în lumină ideea că fiecare dintre
noi poate fi dominat de sentimente de admirație, dar și de nostalgie, generate de un element din
natură și de efemeritatea umană, iar cititorul devine sensibilizat de măiestria cu care sunt
îmbinate figurile de stil, astfel, creându-se un tablou mirific al mării