Rezumat scurt Pașa Hassan de George Coșbuc

          Balada cultă “Paşa Hassan” evocă unul dintre momentele importante ale istoriei noastre şi
anume lupta de la Călugăreni, din 1595, în care armata română condusă de Voevodul Mihai
Viteazul a obţinut o strălucită victorie împotriva turcilor cotropitori şi a avut ca punct de plecare
capitolul „Călugărenii” din opera literară „Românii supt Mihai Voievod Viteazul” de Nicolae
Bălcescu.
           Hassan îl zăreşte pe Mihai în fruntea românilor, făcându-şi drum printre şirurile
duşmanilor şi înaintând năvalnic, băgând spaima în turcime. Lupta este înverşunată, spaima
cuprinde oamenii şi animalele, iar Sinan, lovit de pe cal cade în mocirla Neajlovului. Hassan
urmăreşte dintr-un loc retras, departe de câmpul de luptă, ofensiva românilor şi văzând situaţia
înaintării impetuoase şi dezastrul produs printre turci îi ordonă lui Mihnea Turcitul să îi atace pe
români prin surprindere trimiţând toate forţele.
          Încercarea turcilor de a stăvili avântul armatei române şi al conducătorului ei printr-o
manevră laşă, este surprinsă de Mihai care, însoţit de câţiva oşteni, reuşeşte să respingă atacul
otoman şi se apropie vijelios de Hassan.
          Paşa Hassan este cuprins de mirare, dar şi de teamă, încât nu ştie dacă ceea ce vede este vis
sau realitate şi devine din ce în ce mai neliniştit pe măsură ce Mihai se apropie de el.
          Voievodul român îl cheamă la luptă dreaptă pe Hassan, provocându-l la o confruntare
directă, dar îngrozit de măreţia şi vitejia lui Mihai, fuge disperat. Teama lui e aşa de mare, încât
domnitorul român capătă dimensiunile unui uriaş şi de aceea la o nouă provocare, Hassan fuge şi
mai îngrozit, exteriorizându-şi spaima de moarte prin gesturi şi prin chipul îngrozit: îşi pierde
turbanul, își sfâşie veşmintele. În cele din urmă ajunge la tabăra proprie unde spahiii îl ajută, iar
beii îi împărtăşesc laşitatea şi starea de spirit căci şi ei sunt îngroziţi de vitejia fără seamăn a
domnitorului român.