Argumentare gen liric--poezia Ploaia de Magda Isanos(fragment)

Opera lirică este creația în care autorul își exprimă, în mod direct, ideile, emoțiile, apelând la un limbaj artistic. Poezia ,,Ploaia”de Magda Isanos este
un text liric, pe tema comunitate om-natură.
Un prim argument în favoarea acestei afirmații îl reprezintă subiectivitatea textului. Titlul este un substantiv articulat ce semnifică fertilitatea și
al înviorarea,adună laolaltă simbolurile fulgerului și a apei; ea prezintă o dublă valoare: de fertilizare spirituală și materială.Poezia se constituie într-o
descriere a unei,,vrăji” care este trăită în,,vară”. Prin monolog liric poeta, eul liric, își simte sufletul încântat,fermecat în fața atmosferei calme a
melodiei ploii ce trece prin ramurile verzi.Vraja ploii îi dă puteri miraculoase:de a auzi sufletul ,trăirea din adâncuri a pământului. Se contopește cu
natura, aude sunetul nașterii prin creșterea ierbii,a speranței vieții,aude tăcerea magică a nopții ca-n basme ce conferă lucrurilor grandoare şi
maiestate. Se simte înconjurată de măreţia sfântă a naturii,a bucuriei vieții ,,tainice”a lumii ascunsă în lemnul copacilor,în florile,,palide”,fără
strălucire,în ,,hribi”-hrana din pământ,în buruieni-enumerație a abundenței florale.Neliniștea trăită sub cerul aburit de,,ceață”,metaforă a stării omului,
este risipită,se simte transformată în părți ale naturii(metafore:,,ram”-speranță ,, rădăcină”-locul originii grandios,,iarba opacă- se identifică, cu
pământul şi veşnicia necunoscută).
În următoarea strofă,poeta exprimă prin conjuncția,,însă”un alt aspect :personificând ,,apa”,ploii, devenită o ființă ireală, nepământeană,acvatică,este descrisă
vizual prin epitete strălucitoare: intens colorată,delicată,voioasă,în plete cu ,,licurici și clopoței”,este,,zâna”ce apărea peste tot pământul și apa acestuia sub forma
văpăilor ce purifică lumea și transmite forţa dumnezeiască,este asemenea primei ființe din Univers.
Un alt argument îl reprezintă aspectul confesiv al textului realizat prin exprimarea directă,prin construcția aparent simplă, dar plină de semnificații a
textului.Astfel, discursul liric este marcat de o puternică subiectivitate , eul liric îşi face simţită prezenţa prin pronumele personal,,eu”și verbe la imperfectul
descriptiv care face trecerea de la realitate la imaginar:,,auzeam,uitam,eram”.
Caracterul liric al textului este dat de limbajul artistic, care creează imagini, prin intermediul cărora poeta îşi exprimă emoţiile prin imaginea vizual-
auditivă a naturii copleşite de ploaie. Epitetele „verzi,caldă,rămuroasă,irizată,voioasă” aduc strălucire,bucurie,
iar,,trist,solemn,palide,pierdut,opace”neliniște.Personificarea ploii într-o zână exprimă frumusețea atmosferei acvatice de la începutul lumii,misterul naturii.
Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului,vocalele redau clipocitul apei. Versurile au măsură de 11 silabe, rima împerecheată şi ritm
trohaic,dau cursivitate discursului liric.
În concluzie,poezia,,Ploaia” este lirică, deoarece, prin vocea eului liric,poeta comunică în mod direct emoţiile și gândurile trăite, folosind un limbaj
expresiv prin care reuşeşte să impresioneze.

poezia--LECTURA de Magda Isanos

O carte-mi ține-ades tovărășie
Și-a mai rămas pe rândurile ei,
Ca pulberea de soare străvezie,
Lumina unui gând din ochii tăi.

Din când în când, cu buzele-o ating

căldura mâinii tale s-o culeg,
și bucurii trecute să-nțeleg
eu nu-ndrăznesc, de teamă să nu plâng.

Stau astfel vremea fără s-o mai număr;

Mă-nșală visul bun și mă gândesc
Că-mi urmărești lectura peste umăr,
Și, dacă taci, e pentru că citesc.

Din punctul meu de vedere, mesajul poeziei ,,Lectura”de Magda Isanos pune în lumină sentimentul pur de iubire pe care-l simte o ființă îndrăgostită,când răsfoiește o carte din
rândurile căreia,ca print-o magie apar,,ochii”iubiți. Tema poeziei este iubirea, iar ipostaza eului liric este aceea confesivă. Titlul este un substantiv :lectura devine fereastra de intrare şi
ieşire din sine, în universul intim al unui eu însingurat ce-și alină dorurile,o trebuinţă de simțire a celui ce iubește.
Un prim argument în sprijinul acestei afirmații îl reprezintă utilizarea monologului liric. Într-un moment de liniște,cartea devine un prieten,iar în acest sens evidențiem
comparația,,ca pulberea de soare”,dar și metaforă ca semn al purităţii, al sincerităţii şi căldurii sufleteşti. Printre rânduri înțelege cum cunoașterea prin lumină nu risipește vraja ,,unui
gând”.Răspândind farmec și uitare de sine,se reface un joc al iubirii: sărutul,atingerea paginii,pentru a culege,,căldura mâinii”și a înțelege,,bucuriile trecute”-este un moment magic al
amintirilor fericite trăite ,neînțelese într-un moment,vor rămâne un mister,,de teamă să nu plâng”. Dorința plină de gingășie și de iubire este o coborâre în realitatea timpului
nemăsurat,iar lectura devine spațiul întâlnirii aparente cu simțirea ,,peste umăr”a celui dorit.Totul e tăcere,nimic nu tulbură lectura,cele două ființe-una reală,cealaltă visată s-au întâlnit
în,,lumina străvezie ”a rândurilor scrise. Un alt argument îl constituie momentul plin de vrajă pe care eul liric îl trăiește citind. Totul stă sub semnul simplității,al luminii,al pasiunii,al
bucuriei întâlnirii în paginile unei lecturi:metafore,epitetele:,,străvezie, vis bun”,prezentul verbelor are puterea de a reînvia trecutul și de a simți momentul trăit. Rima pereche și
îmbrățișată ,ritmul iambic accentuează semnificația viețuirii într-un univers unic, real al lecturii
În concluzie, consider că poezia citată evidențiază emoțiile trăite prin lectură. Este o poezie de mare simplitate,delicateţe şi puritate.

''Macii'', de Magda Isanos- despre mesajul poeziei

''Ardeau ca nişte facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
obrazul roşu dintre spini.

I-am adunat cu mâini avare,

am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi braţele de floare
învăpăiată şi plăpândă.

Şi m-am întors într-un târziu,

departe cîmpul rămânea,
atât de singur şi pustiu
în urma mea.

Dar când acasă-am încercat

să-i strâng într-un aprins buchet,
toţi macii mei s-au scuturat
ca nişte lacrimi pe parchet.
In opinia mea, in aceasta poezie scrisa de Magda Isanos, ''Macii'' este prezentata tema frumusetii unui peisaj din natura, in momentul infloririi macilor, flori ce
starnesc admiratia si entuziasmul eului liric.
In primul rand, poetul utilizeaza imaginile vizuale realizate prin intermediul figurilor de stil variate, precum comparatiile :''macii ardeau ca niste facle'', ''(macii) s-
au scuturat ca niste lacrimi'', epitetele: ''vii , firave, zglobii, rosu, invapaiate si plapande, singur si pustiu, unele simple, caracterizatoare, altele situate in inversiune,
altele multiple, metafora ''obrazul'', carora li se alatura personificarile:'' isi inaltau obrazul '',''razand zglobii'', cu care se sugereaza sensibilitatea unui suflet frumos,
atras de gingasia florilor purpurii de mac. Incantarea produsa de delicatatea si fragilitatea proaspetelor flori de mac genereaza dorinta spontana precum si rapacitatea
eului liric de a se incarca cu podoaba rosie a campului si de a le impleti intr-un buchet, insa tristetea se intensifica, datorita faptului de orice lucru frumos este
trecator, deci efemer, ceea ce s-a intamplat si cu florile de culoarea purpurei: acestea s-au scuturat , asemenea unor lacrimi pe parchet.
In al doilea rand, din discursul liric, reies cateva idei poetice, ce impresioneaza prin profunzimea si sensibilitatea unui suflet candid: entuziasmul generat de
frumusetea peisajului conturat de purpuriul florilor de mac, dorinta tinerei de a colinda nestingherita, pana la caderea noptii, fascinata de frumusetea florilor ce
decorau campul, lacomia de a aduna toate florile si de a le impleti intr-un buchet , tocmai pentru a se putea bucura de candoarea acestora mai multa vreme, dar si
faptul ca nimic din ceea ce este frumos nu dureaza o eternitate, ci este supus perisabilitatii vremelnice, situatie sugerata de faptul ca macii ''s-au scuturat ca niste
lacrimi pe parchet'', la putin timp dupa ce fusesera culese.
In concluzie, din aceasta poezie putem desprinde faptul ca nu trebuie sa pierdem din atentie frumusetea naturii, pentru ca aceasta ne ofera la tot pasul motive sa
ne bucuram de gingasia ei, de candoarea pe care florile o ofera sufletului uman, tocmai pentru a-l inveseli, iar un suflet sensibil nu este altceva decat un suflet cu
adevarat frumos.