BACALAUREAT 2013
ROLUL SEMNELOR DE PUNCTUAȚIE

Punctul (.) – marchează sfârșitul unei propoziț ii sau al unei fraze enunț iative.
Semnul înte!"## ($) – marchează sfârșitul unei propoziț ii sau al unei fraze
interogative.
Semnul e%cl&m"## (') – marchează sfârșitul unei propoziț ii sau al unei fraze
exclamative sau imperative;
   se pune după un vocativ sau după o interjecț ie, dacă
acestea nu sunt urmate de virgulă.
#*ul& (+) :
  Se pune virgulă între părțile de propoziț ie de acelaș i fel în cadrul unei
enumerații, de exemplu! sau între propoziț ii de acelaș i fel.
"xemple: #m cumpărat cărți, caiete, creioane.
$#m venit, am văzut, am învins.%
 & 'irgula poate marca a(senț a unui ver(.
"xemplu: "u sunt elevă, iar sora mea+ studentă.
 & Se desparte prin virgulă o apoziț ie de su(stantivul pe care îl determină.
)ând după apoziț ie urmează o altă parte de propoziț ie, apoziț ia se intercalează
între virgule.
"xemple: #m întâlnit*o pe +aria, colega mea.
e colega mea, +aria, am întâlnit*o ieri.
 & Se despart prin virgulă de restul propoziț iei cuvintele ș i construcț iile
incidente, iar propoziția incidentă se desparte de restul frazei. -ncidente sunt
cuvintele, construcțiile sau propoziț iile care aduc precizări suplimentare, dar care
ar putea lipsi fără să se schim(e înțelesul enunț ului!.
"xemple: #m găsit, din fericire, o carte interesantă.
#m venit, spuse el, fiindcă m*ai chemat.
 & Se despart prin virgulă de restul propoziț iei vocativele ș i interjecț iile,
dacă nu sunt urmate de semnul exclamării.
"xemple: Stai, frate, nu pleca 
/ei, ce mai faci 0
Punctul ș# ,#*ul& (-) marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă
și mai mică ecât cea redată prin punct. 1n frazele mai lungi, folosirea punctului ș i
virgulei este mai potrivită decât utilizarea virgulei.
Du" /uncte () – anunță vor(irea directă, o enumerare, o explicaț ie sau o
concluzie.
#l#melele ( 4) – delimitează reproducerea întocmai a unui enunț spus sau scris
de cineva.
   & 1n anumite contexte, ghilimelele pot exprima ironia.
L#n#& 5e 5#&l* (  ) – marchează începutul replicii, al vor(irii directe a fiecărui
interlocutor.
L#n#& 5e /&u6" ( * ! se utilizează ca și virgula!:
  pentru a delimita cuvintele, construcțiile sau propoziț iile
incidente;
 

  pentru a separa apoziț iile de restul propoziț iei;

 & pentru a marca lipsa ver(ului
"xemplu: "u îl între( și el, nimic. 2 nu răspunde
nimic!.
P&&nte6ele ( ) – cuprind un adaos, o explicaț ie, un amănunt privind înț elesul
 propoziției sau al frazei.
Punctele 5e 7u7/en7#e ... marchează o întrerupere a ș irului vor(irii, cauzată fie de
emoția personajului, a naratorului sau a eului liric emoț ie care îl împiedică să*ș i
continue discursul!, fie de intenția autorului de a sugera ceva, de a*l face pe cititor 
să*și imagineze ceea ce nu s*a spus explicit.

SEMNUL ORTORA8IC
C&t#m& – marchează pronunț area împreună a două cuvinte $ia*o%!;
   marchează elidarea unei vocale ș i reducerea cu una a numărului de
sila(e.
1n am(ele cazuri, scopul folosirii cratimei este de a păstra măsura ș i
ritmul versului, în poezie; respectiv de a conferi vor(irii un ritm mai rapid, în
 proză.!

ALOAREA E9PRESI: A MODURILOR ȘI A TIMPURILOR ERBALE

In5#c&t#,ul exprimă o acțiune prezentată ca reală, sigură.

In5#c&t#,ul #m/e;ect exprimă o acțiune care continuă în trecut, care
durează de exemplu: mergeam!
In5#c&t#,ul /e;ect 7#m/lu este folosit, uneori, ca timp al narațiunii, iar
alteori, pentru a exprima o acț iune trecută nu mai departe de ziua anterioară!. )u acest
ultim sens, perfectul simplu este caracteristic lim(ii populare, îndeose(i graiului oltenesc.
"xemplu: 'eniși 0 'enii.
In5#c&t#,ul /e;ect cm/u7 exprimă o acțiune trecută ș i încheiată.
"x.: $Și te-ai dus , dulce minune%
In5#c&t#,ul m&#<mult<c&</e;ect exprimă o acțiune trecută, petrecută
înaintea altei acțiuni, tot trecute.
"xemplu: )ând ai ajuns tu acolo, eu plecasem de mult.
In5#c&t#,ul ,##t &nte# exprimă o acțiune viitoare, petrecută ănaintea
altei acțiuni, tot viitoare.
"x.: )ând vei ajunge tu acolo, eu voi fi plecat de mult.
Cn=unct#,ul exprimă o acțiune posi(ilă, dorită, sperată "x.: $ Să-l văd  venind, /
 Aș mai trăi o viaț ă%!. 3neori exprimă o poruncă, înlocuind imperativul, care nu
are forme proprii la persoana a ---*a "x.: Să vină mâine la școală !!
Cn5#ț#n&lul /t&t#, exprimă o dorință 4 o condiț ie.
"x.:  A ș veni , dacă a ș putea.
Im/e&t#,ul exprimă un ordin, o poruncă, o rugăminte.
"x.: 'ino imediat 
'ino, te rog, aici 
 

TE9T LITERAR > TE9T NONLITERAR 

  5"6537 7-5"8#8 5"6537 997-5"8#8  

  ficțional   nonficțional
scop estetic, de delectare artistică scop informativ4argumentativ
  o(iectiv și su(iectiv   o(iectiv
  stil (eletristic stil știin țific sau juridic*administrativ

L#te&tu& 5e *&n#ț" 7&u 5e ;nt#e" include texte care au unele trăsături ale
textelor literare și altele ale textelor nonliterare. "le sunt nonficț ionale ca textele
nonliterare!, dar o(iective și su(iective ș i scrise în stil (eletristic precum textele literare!.
in literatura de graniță sau de frontieră fac parte mem##le+ =un&lul #nt#m+
 în7emn"#le 5e c"l"t#e+ e7eul.

STILURILE 8UNCȚIONALE
)8-5"8-- Ș5--9Ț-<-) ="7"58-S5-) >38--)* 3=7-)-S5-)
#+-9-S58#5-'
)e conțin, în legi, opere literare documente oficiale: mass*media
ce domeniu se o(servații, decrete, hotărâri,
folosesc experimente, cereri,
demonstrații  procese*ver(ale
etc. etc.
5ext ficțional 4 nonficțional   ficțional nonficțional ficțional 4
nonficțional nonficțional
(iectiv 4 o(iectiv o(iectiv și o(iectiv o(iectiv și
su(iectiv su(iectiv su(iectiv
)ui se specialiștilor  unui pu(lic larg tuturor cetățenilor  unui pu(lic
adresează foarte larg
'oca(ularul de specialitate (ogat ș i variat specializat; accesi(il
multe clișee
ver(ale formule
stereotipe!
Sens  propriu propriu și  propriu propriu și
 propriu4figurat figurat figurat
rincipala  precizia expresivitatea precizia accesi(ilitatea
calitate
 

CALIT:ȚILE STILULUI
C&l#t"ț# *ene&le claritatea, proprietatea, precizia, corectitudinea, puritatea.
C&l#t"ț# /&t#cul&e: naturalețea, simplitatea, armonia, concizia, fineț ea, ironia,
oralitatea.

STIL DIRECT+ INDIRECT+ INDIRECT LIBER 

St#lul 5#ect vor(irea directă! reproduce cu exactitate un enunț spus ori scris de cineva.
"nunțul reprodus este precedat de un ver( de declaraț ie a spune, a zice etc.! și de două
 puncte, fiind marcat prin ghilimele sau linie de dialog. redomină persoana întâi.
"xemplu: Colega mea a spus: „Mâine voi merge la ș coală.”

St#lul #n5#ect vor(irea indirectă! transpune enunț ul scris sau spus de cineva de la
 persoana întâi la persoana a treia. 7ipsesc ghilimelele ș i linia de dialog. "nunț ul este
 precedat de un ver( de declaraț ie ș i de o conjuncț ie su(ordonatoare.
"xemplu: Colega mea a spus că mâine va merge la ș coală.

St#lul #n5#ect l#!e integrează cuvintele unui personaj în discursul naratorului, fără să le
marcheze prin ghilimele, fără ver(e de declaraț ie ș i fără conjuncț ii su(ordonatoare.
"xemplu: Mai sunt și zdrențăroși ș i desculț i ș i nepieptănaț i ș i nespălaț i ș i
oraznici, sărăcuții mamei dar tot cam aș a e ș i mama lor ea "nsăș i.% -oan Slavici,
 Mara! Sintagma sărăcuț ii mamei reproduce cuvintele personajului +ara, la care
naratorul se referă prin pronumele de persoana a treia singular, ea.!
 

BASMUL CULT
 Povestea lui Harap-Alb
de -on )reangă

?. efiniția (asmului.
@. )aracteristicile (asmului cult.
A. 8eceptarea lui -.)reangă în calitate de autor popular sau cult.
B. 5ema și viziunea asupra lumii.
C. -nfluențe folclorice în (asmul cult al lui )reangă:
a! motivele;
 (! tipurile de personaje;
c! formulele inițiale, mediane și finale.
D. riginalitatea (asmului cult al lui -.)reangă:
a! individualizarea situațiilor și a portretelor;
 (! umorul;
c! oralitatea;
d! personajul ca antierou și traseul său iniț iatic.
E. +odalități de caracterizare a personajului.
F. 8elațiile dintre două personaje.

?. =asmul este o specie a genului epic, în proză, mai rar în versuri, care
 prezintă personaje și evenimente cu caracter fa(ulos, supranatural, ș i în care conflictul
este între (ine și rău, soldându*se, de regulă, cu victoria (inelui.
1n mod tradițional, termenii $fantastic%, $fa(ulos% ș i $miraculos% erau sinonimi,
desemnând personaje ș i situaț ii supranaturale. 1n prezent, în teoria literaturii, se face
distincție între $fantastic%, pe de o parte, $fa(ulos% ș i $miraculos%, pe de altă parte.
<a(ulosul și miraculosul aparțin, în mod indiscuta(il, supranaturalului. rin fantastic,
8oger )aillois înțelege $o ruptură în planul realului%, iar 5zvetan 5odorov defineș te
fantasticul ca ezitarea, incertitudinea în a încadra o situaț ie sau un personaj în real sau în
supranatural.
@. =asmul popular are caracterele întregii literaturi folclorice: caracter oral,
anonim, colectiv ș i tradițional.
rin contrast, (asmul cult este fixat în scris, are un autor cunoscut, este o creaț ie
individuală și posedă mai multă originalitate decât (asmul popular.
A. 1n timpul vieții, )reangă era apreciat de >unimea ca $autor poporal%. 1n
secolul 66, criticii din perioada inter(elică, G.)ălinescu, 5.'ianu, au demonstrat că, deș i
se inspiră din folclor, )reangă este un scriitor cult, de mare rafinament artistic.
B. 1n monografia consacrată lui -on )reangă, G.)ălinescu o(serva că tema
$oveștii lui /arap*#l(% este aceea că $omul de soi (un se cunoaș te su( orice strai%. 1n
 (asm este cuprinsă și tema inițierii.
1n ceea ce privește viziunea asupra lumii din (asmul cult al lui )reangă,
aceasta se caracterizează prin $umanizarea fantasticului%, după formula lui 5udor 'ianu.
 

rin aceasta, se înțelege faptul că, în opera lui )reangă, toate personajele indiferent de
rangul lor și indiferent dacă sunt veridice sau fa(uloase! se comportă ș i vor(esc precum
țăranii din /umuleș ti, lumea (asmelor nefiind diferită de aceea a $#mintirilor din
copilărie%. 7a )reangă, fa(ulosul pe care 'ianu îl numeș te $fantastic%! nu înspăimântă,
ci este umanizat și adesea chiar comic prin contrastul dintre statutul personajelor ș i
lim(ajul lor popular. 1n acest sens, G.)ălinescu o(serva ș i el că, în opera lui )reangă,
există, din punct de vedere cultural, o singură clasă: clasa ț ărănească.
C. a! +otivele (asmului lui )reangă sunt inspirate din folclor. #utorul
 primei monografii despre )reangă, francezul >ean =outiHre, a studiat circulaț ia acestor
motive în (asme din mai multe regiuni româneș ti, dar ș i în creaț ia altor popoare, ca, de
exemplu, în folclorul maghiar, grec, italian, francez sau armean.
#semenea motive sunt: motivul împăratului fără urmaș i, al încercărilor
la care este supus eroul, al aparenț ei înș elătoare, al interdicț iei încălcate, al identităț ii
schim(ate, al metamorfozei, al apei vii ș i al apei moarte, al învierii etc.
riginalitatea (asmului cult al lui )reangă nu este dată de motivele
 propriu*zise, ci de selecția, com(inarea ș i tratarea dezvoltarea! lor.
 (! 5ipurile de personaje sunt preluate tot din folclor: protagonistul
/arap*#l(!, antagonistul Spânul!, sfătuitorii calul năzdrăvan, craiul, Sfânta uminică!
și auxiliarii personajele care îl ajută pe erou: Gerilă, chilă, <lămânzilă, Setilă, ăsări*
7ăți*7ungilă, crăiasa furnicilor, crăiasa al(inelor!.
c! <ormula inițială ne plasează într*un timp fa(ulos $odată%! ș i pune
su( semnul incertitudinii realitatea evenimentelor relatate: $#mu, cică
era odată...%
<ormulele mediane contri(uie la dinamizarea naraț iunii ș i la menț inerea
interesului cititorilor sau al ascultătorilor. e exemplu: $Și se duc la*mpărăție,
umnezeu să ne ț ie, că cuvântul din poveste înainte mult mai este.%
rima parte a formulei finale este inspirată din folclor: $Și a ținut
veselia zile întregi și acum mai ține încă%. ar )reangă o continuă într*un mod original,
dându*i un caracter realist: $)ine se duce acolo (ea ș i mănâncă, iar la noi, cine are (ani
 (ea și mănâncă, iar cine nu, se uită ș i ra(dă.%
D. riginalitatea cu care )reangă tratează motivele ș i personajele
folclorice constă din:
a! $-ndividualizarea% situațiilor și a portretelor este considerată de
5.'ianu o trăsătură originală a artei narative a lui )reangă.
1n (asmele populare, situațiile și personajele sunt mult mai schematice
decât în (asmul cult, unde ele sunt prezentate mult mai amănunț it, cititorul putând astfel
să și le reprezinte în detaliu, ca, de exemplu, în cazul dezvoltării unor episoade precum
adăpatul cer(ului sau confecț ionarea stupului de către /arap*#l( sau în cazul portretelor
grotești ale unor personaje ca Gerilă sau chilă. Grotescul este o categorie estetică
definită prin amestecul dintre urât și comic!.
 (! 3morul, este o formă a comicului, care presupune o perspectivă
 plină de înțelegere ș i de (unăvoinț ă faț ă de situaț iile sau de personajele care stârnesc
râsul.
-mportanța umorului în opera lui )reangă contri(uie ș i la definirea
viziunii lui asupra lumii, o atitudine plină de înț elepciune în acceptarea micilor defecte
umane, cu condiț ia ca, în caracterul unui om, să primeze calităț ile asupra defectelor;
 

)reangă consideră, ca ș i înț elepciunea populară, că orice om are $un dar ș i*un amar.
3nde prisosește darul, nu se mai (agă în seamă amarul%.
c! entru (asmul popular, oralitatea este modul natural de existenț ă.
#rta lui )reangă este de a sugera, în (asmul cult, oralitatea prin scris.
redominarea oralității este influențată și de un raport specific între
instanțele narative, narator și cititor. 1n (asmele lui )reangă, se sugerează o relaț ie directă
între narator și cititor, asemenea aceleea dintre narator ș i ascultător. G.)ălinescu îl
compară pe )reangă cu un povestitor care stă pe laviț ă ș i le povesteș te unor ascultători.
7egătura cu aceș tia este sugerată prin adresările directe: $ar ce*mi pasă mie 0 "u sunt
dator să spun povestea, iar dumneavoastră să ascultaț i.% 9aratorul îș i exprimă ș i legătura
afectivă cu personajul, prin exclamaț ii ș i interogaț ii: $/arap*#l( ce să facă 0%
#ceastă implicare afectivă se exprimă prin procedee ale oralităț ii,
dintre care cel mai important este dativul etic, adică utilizarea pronumelui personal în
dativ, forma neaccentuată, fără funcț ie sintactică, dar cu scopul de a exprima participarea
afectivă a naratorului și4sau a cititorului4ascultătorului la evenimentele relatate. e
exemplu: $chilă mi ți*o vede%.
)reangă folosește, în (asmul cult, foarte multe prover(e ș i zicători,
introduse, de regulă, prin formula $vor(a ceea%. e exemplu: $'or(a ceea: la plăcinte
înainte, la răz(oi înapoi %, $'or(a ceea: capra sare masa ș i iada sare casa.% G.)ălinescu
este de părere că această a(undenț ă de prover(e ș i zicători dovedeș te $erudiț ia
 paremiologică% a lui )reangă adică o cultură (ogată în ceea ce priveș te prover(ele!,
compara(ilă cu aceea a lui #nton ann ș i cu a lui <ranIois 8a(elais.
  d! =asmul cult al lui )reangă este original și prin faptul că prezintă un
 personaj principal, care diferă de personajele din (asmele populare prin aceea că nu are
de la început însușiri excepț ionale – fiind un antierou *, ci le do(ândeș te pe parcurs,
 parcurgând un traseu iniț iatic, ce face $ovestea lui /arap*#l(% compara(ilă cu un
 (ildungsroman romanul formării unei personalități!.

E.+odalități de caracterizare a personajului

rotagonistul (asmului lui )reangă se caracterizează, de la început, prin curajul
cu care înfruntă presupusul urs și prin generozitatea dovedită de milostenia pe care o face
 (ătrânei cerșetoare. #ltfel, spre deose(ire de eroii altor (asme, este naiv $(o(oc de felul
său în tre(uri de aceste%!, are momente de descurajare, iz(ucneș te în plâns, se gândeș te la
sinucidere când se confruntă cu greutăț ile ș i reuș eș te mulț umită sfaturilor ș i ajutoarelor
 primite.
1ncercările prin care trece sunt menite să*l formeze ca pe un (un conducător de
oameni, un împărat care tre(uie să cunoască suferinț a ca să*i înț eleagă, la rânsul lui, pe
oamenii necăjiți.
arcursul lui se desăvârșeș te prin moarte ș i înviere, sim(oluri ale oricărei iniț ieri,
întrucât înseamnă că, în persoana iniț iatului, moare vechiul om ș i renaș te ca un om nou,
iluminat, căruia i s*a revelat adevărul. rin moarte și înviere se îndeplinesc ș i condiț iile
care îl legau pe /arap*#l( de Spân. "roul fusese o(ligat să jure că îl va sluji pe Spân
 până când va muri ș i va învia.
)aracterul de antierou este sugerat ș i de faptul că numele său nu este indicat de la
început, el fiind desemnat doar ca $fiul craiului%. Spânul este acela care îi dă numele de
/arap*#l(, un oximoron imagine care asociază două elemente incompati(ile!, deoarece
 

cuvântul $harap% sau $arap%! înseamnă $sclav%, $ro(%, dar ș i $negru%. 9umele exprimă,
în opinia lui 'asile 7ovinescu, sinteza dintre Jing ș i Jiang, conceptele opuse ș i
complementare din gândirea oreintală. 5ot 'asile 7ovinescu îl considera pe /arap*#l( un
erou civilizator.
1n inițierea la care este supus /arap*#l( are un rol ș i antagonistul, Spânul.
#ceasta semnifică faptul că și răul are un rol inițiatic. )alul îi spune lui /arap*#l( că de
mult l*ar fi putut scăpa de Spân, dar că l*a lăsat $să*ș i joace calul%, pentru că ș i unii ca el
sunt trre(uitori uneori, pentru a*i face pe ceilalți $să prindă la minte%. 8olul Spânului se
încheie, iar el este ucis de cal, doar după ce iniț ierea a fost desăvârș ită prin moartea ș i
 prin învierea lui /arap*#l(.

F.8elațiile dintre două personaje

8elațiile dintre protagonist /arap*#l(! și antagonist Spânul! sunt ș i relaț iile
dintre inițiat și inițiator.
 9iciunul dintre ei nu are nume. "roul este denumit, la început, $fiul craiului%, iar
Spânul este desemnat printr*o deficiență fizică Spânul este oun (ăr(at căruia nu*i cresc
 (ar(a și mustățile!, care reflectă, în cazul lui, ș i defecte de ordin moral.
Spânul îl înșală de la început pe fiul craiului sfătuit de tatăl lui să se ferească de
asemenea oameni!, apărându*i su( trei înfăț iș ări diferite. #stfel, protagonistul ajunge să
creadă că în ținutul acela locuiesc numai spâni ș i că, dacă nu*l va accepta pe unul dintre
ei ca ghid, riscă să nu mai poată ieș i din pădurea în care se rătăcise.
"pisodul fântânii prilejuiește schim(area identităț ii celor două personaje, /arap*
#l( care își primește, cu această ocazie, ș i numele! devenid slugă, iar Spânul dându*se
drept fecior de crai și nepotul 1mpăratului 'erde.
)o(orârea în fântână a fost comparată de unii critic cu co(orârea în -nfern,
moment sim(olic semnificativ în anumite inițieri. in episodul fântânii reies naivitatea
fiului de crai și viclenia Spânului.
7a curtea 1mpăratului 'erde, Spânul se poartă urât cu /arap*#l(, ca un stăpân
necruțător, îl disprețuiește pentru că este slugă ș i îl supune la încercări periculoase.
/arap*#l( îndură totul cu spunere, iar când este deznădăjduit îl îm(ăr(ătează Sfânta
uminică și calul.
)omportarea lui /arap*#l( în antiteză cu cea a Spânului ș i impresia fetelor
1mpăratului 'erde că /arap*#l( seamănă mai mult a fiu de crai decât Spânul evidenț iază
tema (asmului așa cum a formulat*o G.)ălinescu ș i anume că $omul de soi (un se
vădește su( orice strai%.
)onflictul dintre /arap*#l( și Spân ilustrează conflictul, tipic (asmului, dintre
 (ine și rău, ce se soldează cu (iruinț a (inelui.
 

POESTIREA
 Hanu Ancuț ei 
de +ihail Sadoveanu

?. efiniția povestirii
@. Structura volumului $/anu #ncuț ei% de +ihail Sadoveanu
A. 5ema și viziunea asupra lumii
B. 8aportul dintre instanțele narative
C. ovestirea $-storisirea Kahariei <ântânarul%

?. ovestirea este o specie a genului epic, în proză, de dimensiuni asemănătoare

cu cele ale nuvelei mai mari decât ale schiț ei ș i mai mici decât ale romanului!. 1n timp ce
nuvela pune acent pe complexitatea personajelor, povestirea insistă asupra acț iunii. 1n
 povestire, naratorul este și personaj, participant sau, cel puț in, martor la acț iunea relatată.
8elația lui cu cititorii 4 ascultătorii este directă și implică strategii specifice ale
discursului narativ. #cțiunea este plasată într*un trecut care, deș i nu este totdeauna foarte
îndepărtat, totuși dă impresia de timp fa(ulos, în care devin credi(ile ș i întâmplări la
limita fa(ulosului.

@. $/anu #ncuț ei% este una dintre capodoperele sadoveniene din perioada
inter(elică, alături de $=altagul%, $Kodia )ancerului%, $)reanga de aur% ș i $<raț ii >deri%.
'olumul este construit după tehnica povestirii în ramă: într*un cadru dat se
întâlnesc – cu un anumit pretext – mai mulț i naratori, creându*se astfel o modalitate de a
reuni povestiri autonome. #ceastă tehnică este utilizată ș i în literatura universală, de
exemplu în $ mie ș i una de nopț i%, $ecameronul% de G.=occaccio sau $ovestiri din
)anter(urJ% de G.)haucer.
1n volumul lui Sadoveanu, cadrul îl reprezintă /anul #ncuț ei, la care poposesc
cărăușii ce transportă vin, precum ș i alț i drumeț i.
+omentul întâlnirii acestora la han este într*o $toamnă aurie%, rodnică, dintr*un
trecut evocat precum în (asme, deș i anumite indicii istorice ne permit să plasăm acț iunea
 pe la mijlocul secolului al 6-6*lea.
/anul este prezentat, prin hiper(olizare, ca un spaț iu fa(ulos, ca o cetate, un
spațiu ocrotitor, care îi pune, pe călători, la adăpost de pericole, creând un loc favora(il
spunerii poveștilor.
'olumul este alcătuit din nouă povestiri cu caracter diferit: comic, dramatic,
fantastic, istoric etc.

A. eși temele povestirilor diferă între ele erotică, socială, de aventuri, călătorii!,
volumul are o unitate conferită, în principal, de tema comună a timpului. "ste sugerată
veșnica schim(are a tot ce există, dar, dincolo de această perpetuă transformare, persistă o
 permanență care învinge timpul. #ceastă viziune asupra lumii este evidentă aproape în
fiecare povestire. e exemplu, la sfârșitul povestirii $<ântâna dintre plopi%, la între(area
 

dacă fântâna mai există, +oș 7eonte răspunde: $S*a dărâmat ca toate ale lumii.% #cest
motiv, $fortuna la(ilis% soarta schim(ătoare! este prezent în întregul volum.
e asemenea, apar permanent cele două #ncuț e: cea tânără, contemporană cu
momentul povestirii, și mama ei, $#cuț a cea de demult%, evocată în majoritatea
 povestirilor. rin înfățișare, prin gesturi, prin reacțiile dintr*o anumită situație, #ncuț a cea
tânără amintește perfect de mama ei. eci, în ciuda schim(ărilor provocate de
succesiunea generaț iilor, există o permanenț ă.

B. -nstanțele narative sunt, în toate operele epice, autorul, naratorul, personajele ș i

cititorii sau ascultătorii.
1n povestirile din volumul $/anu #ncuț ei%, naratorul care prezintă întregul cadru
al narațiunii și care îi introduce pe naratorii povestirilor autonome are o identitate clar
diferită de a autorului +ihail Sadoveanu. #cest narator este un personaj delegat de autor
să descrie hanul și să povestească evenimentele care se petrec acolo. Statutul său social
reiese dintr*o autoreferire făcută în povestirea $<ântâna dintre plopi%: $noi, răzăș ii ș i
cărăușii din Țara de Sus%.
 9aratorul fiecărei povestiri în parte este și el personaj: participant sau martor la
acțiune. "i au profesii și ocupaț ii diferite: răzeș i, călugăr, zodier, coropcar negustor
am(ulant de mărunț iș uri!, negustor lipscan, cio(an, cerș etor, fântânar. 5oț i aparț in însă
universului satelor și târgurilor moldovenești. 1ntre naratori, personaje ș i cititori sau
ascultători există o strânsă legătură, un contact direct, iar naratorul se străduieș te să atragă
atenția ascultătorilor și li se adresează ceremonios, cu formule precum: $fraț ii ș i stăpânii
mei%, $domnilor și fraților%, $iu(iților prieteni%.

3ltima povestire din volum, $-storisirea Kahariei fântânarul%, este singura care are
doi naratori: pe Kaharia ș i pe lița Salomia.
)a și în cazul celorlalte naraț iuni, incipitul acesteia face legătura cu povestirea
 precedentă. Salomia este invidioasă pe succesul de care s*a (ucurat povestirea or(ului
sărac și îl indică pe Kaharia fântânarul ca pe un om care ș tie o poveste ș i mai minunată.
$-storisirea Kahariei fântânarul% oferă, prin dialogul dintre naratori și ascultători,
toate elementele esențiale ale unei naraț iuni. 7iț a Salomia, stârnind interesul
ascultătorilor față de o nouă povestire ce avea să urmeze, îi face să pună între(ările de
 (ază la care tre(uie să răspundă orice naraț iune: )e 0 )ine 0 3nde 0 )ând 0 )um 0
Kaharia fântânarul, care a trăit întâmplarea povestită, răspunde la primele patru
între(ări, dar nu răspunde la între(area $)um 0%, pentru că nu este un (un povestitor, nu
reușește să evoce amănuntele care dau culoare naraț iunii ș i care îi permit cititorului sau
ascultătorului să*și reprezinte cu claritate situația.
5alent de povestitor are, în schim(, lița Salomia ș i de aceea femeia preia de la
Kaharia rolul acestei instanțe narative. 8elatarea ei este atât de captivantă, încât însuș i
fântânarul o ascultă ca și cum nu ar mai fi auzit*o niciodată.
5ema povestirii o constituie iu(irea, care se confruntă cu o(stacolele impuse de
diferențele sociale dintre îndrăgostiți. eznodământul este fericit, datorită unui personaj
ingenios însuși Kaharia!, care găseș te o soluț ie pentru ca dragostea să triumfe.
#glăița, fiica (oierului imache +ârza, era îndrăgostită de -lieș 3rsachi, dar
 (oierul interzice această relație, întrucât tânărul nu era decât răzeș , deci se afla pe o
treaptă socială inferioară familiei (oierești. 7a ameninț area fetei disperate că se va arunca
 

în fântână, dacă nu va fi lăsată să se mărite cu -lieș , Kaharia găseș te soluț ia, introducându*
i pe cei doi tineri în coli(a în care urma să se odihnească 'odă, venit la vânătoare.
refăcându*se a urma cumpăna fermecată cu care găsea apă, fântânarul îl conuduce pe
domnitor spre coli(ă, unde cei doi tineri, îngenuncheaț i, îi cer (inecuvântarea. omnul
le*o dă și hotărăș te să*i cunune chiar el. 1n drum spre -aș i, alaiul nuntaș ilor se opreș te să
 joace și la /anul #ncuț ei, acest edificiu având un rol în fiecare povestire din volum.
upă sfârșitul narațiunii, ascultătorii se înfiorează, la ceas de seară, simț ind
trecerea unui demon nevăzut, iar volumul se încheie cu lăsarea liniș tii ș i cu somnul
tuturor. #doarme și comisul -oniță, care, încă de când spusese prima povestire din volum,
$-apa lui 'odă%, promisese că va spune o istorisire mai minunată, dar în final îș i uită
făgăduiala.
+otivul povestirii amânate în mod repetat este o tehnică narativă ce are rolul de a
 păstra trează atenția cititorilor.
 

NUELA
   Moara cu noroc 
de -oan Slavici

?. efiniția nuvelei.
@. articularitățile nuvelei psihologice
A. 1ncadrarea nuvelei $+oara cu noroc% în creaț ia lui -.Slavici
B. 5ema și viziunea despre lume
C. 8aportul dintre incipit și final
D. articularități de realizare a personajului; conflictul interior.
E. 8aporturile dintre două personaje; conflictul exterior.

?. 9uvela este o specie a genului epic, în proză, de dimensiuni medii, mai

mari decât ale schiței și mai mici decât ale romanului. Spre deose(ire de povestire, care
 pune accentul pe acț iune, nuvela insistă asupra personajelor (ine conturate, complexe, din
viața cărora se prezintă mai multe episoade. 9uvela are un singur fir epic ș i un conflict
 puternic.
@. 9uvela psihologică foloseș te introspecț ia prezintă din interior
gândurile și sentimentele personajelor!, în timp ce alte tipuri de nuvele deduc psihologia
 personajului din manifestările lui exterioare: din acțiuni, replici, gesturi etc. e
asemenea, în nuvela psihologică, conflictul interior predomină asupra conflictului
exterior.
A. $+oara cu noroc% a apărut pentru prima dată în volumul $9ovele din
 popor% ?FFB!. )a toate operele lui Slavici, $+oara cu noroc% aparț ine realismului.
B. 5ema nuvelei este dezumanizarea provocată de dorinț a de înavuț ire.
7umea operei lui Slavici este, în special, lumea satelor ș i a târgurilor ardeleneș ti
de la sfârșitul secolului al 6-6*lea. #cțiunea din unele nuvele ale scriitorului se petrece ș i
la =ucurești, dar mediul acestui oraș nu este prezentat cu înț elegerea ș i cu pătrunderea cu
care este evocat mediul ardelenesc.
'iziunea despre lume a lui -oan Slavici este puternic marcată de principiile
morale. "l este inițiatorul $eticismului ardelean%, cum avea să numească ".7ovinescu
 preocuparea scriitorilor ardeleni pentru pro(lemele morale.
1n nuvelele lui Slavici a căror acț iune are loc în satul ardelenesc, comunitatea
rurală acționează ca o instanț ă ce veghează la respectarea principiilor morale ș i
sancționează încălcarea lor. ar acț iunea nuvelei $+oara cu noroc% se petrece într*un
han, departe de alte aș ezări omeneș ti. 1n singurătatea hanului din )âmpia #radului,
autoritățile au puține mijloace de a asigura respectarea legii. #ici domneș te legea celui
mai puternic. e aceea este cu atât mai greu, pentru personajul Ghiț ă, să lupte împotriva
influeneței malefice a lui 7ică, nefiind sprijinit de o comunitate. G.)ălinescu a comparat
întinsa câmpie a #radului, așa cum apare ea în $+oara cu noroc%, cu preria din 'estul
Săl(atic american, populată cu turme de (izoni, în vreme ce, pe ș esul evocat de -.Slavici,
 pasc nesfârșite turme de porci.
 

rincipiile morale care îl ghidează pe Slavici îi fuseseră transmise de mama sa din

vechea tradiție a satului românesc, dar scriitorul le regăsise ș i în opera filozofului chinez
)onfucius.
5itlul nuvelei constă în numele hanului unde se petrece acț iunea. #colo existase
mai înainte o moară, considerată cu noroc pentru drumeț ii care o vedeau când ieș eau din
 pădurea plină de primejdii ș i se (ucurau că scăpaseră, iar cei care se îndreptau în direcț ia
opusă puteau găsi, la moară ș i mai apoi la han, alț i drumeț i cu care să se întovărăș ească
spre a fi în siguranță. ar, în finalul nuvelei, denumirea $+oara cu noroc% primeș te o
conotație de amară ironie din perspectiva sfârș itului tragic.

C. erspectiva etică din care este a(ordată acț iunea nuvelei, reiese din
faptul că nenorocirile lui Ghiță sunt cauzate de nerespectarea principiului cumpătătrii,
enunțat de soacra lui Ghiț ă încă din incipitul nuvelei: $mul să fie mulț umit cu sărăcia
lui, căci, dacă e vor(a, nu (ogăț ia, ci liniș tea coli(ei tale te face fericit.% #cest incipit este
simetric cu finalul ce constă tot într*o replică a (ătrânei: $Știam eu că n*are să iasă (ine,
dar așa le*a fost dată.% -ntervine aș adar ș i tema destinului, care sancț ionează vina tragică
a lipsei de cumpătare.
D. Ghiță este personajul principal al nuvelei, un personaj realist prin
caracterul lui veridic și prin importanț a factorului economic ș i social în mentalitatea ș i în
 planurile lui de viitor. Statutul său inițial este acela al unui cizmar de la ț ară care trăieș te
în sărăcie împreună cu familia, formată din soț ia lui, #na, din mama acesteia ș i din
copilul etrișor. 3n al doilea copil se naș te pe parcursul acț iunii.
Ghiță dorește să strângă (ani ca să deschidă la oraș un atelier de cizmărie cu zece
calfe. 1n acest scop, el ia în arendă hanul de +oara cu noroc, dorind iniț ial să rămână aici
numai până când va strânge suma de (ani necesară. 8eiese de aici dorinț a lui de a*ș i
schim(a statutul social și de a do(ândi (unăstarea pentru familia sa.
7a început, șederea la +oara cu noroc este profita(ilă, căci hărnicia ș i purtarea lui
 prietenoasă îi atrag prețuirea celor care poposesc la han, în asemenea măsură, încât
aceștia nu mai spuneau că se duc la +oara cu noroc, ci se duc la Ghiț ă.
Soacra lui, care inițial se opunea proiectului de a lua în arendă hanul, se (ucură
acum și*l apreciază pe Ghiț ă pentru hărnicia ș i stăruinț a lui de a duce o viaț ă mai (ună.
ersonajul principal este astfel caracterizat în mod direct de către alt personaj.
'iața tihnită de la han încetează, pentru Ghiț ă, din momentul în care apare 7ică
Sămădăul, care îl constrânge pe hangiu să*i devină complice. #stfel se declanș ează
conflictul interior al lui Ghiță, ce se accentuează pe parcurs; este un conflict între patima
de înavuțire și dorinț a de a redeveni un om cinstit. +ai intervin, în acest conflict, grija
 pentru familia lui și dorința de a*ș i răz(una orgoliul rănit de 7ică.
)onstrâns să*i fie complice lui 7ică, Ghiță se frământă îndelung, caută justificări
și scuze compromisului moral făcut din necesitate, dar ș i din dorinț a de câș tig. 1n sufletul
său, se dă o luptă dramatică; el îș i compătimeș te copiii că nu mai pot avea un tată om
cinstit, iar exclamația retorică su(liniază suferința interioară a personajului în faț a acestei
realități. e de altă parte, Ghiță caută scuze pentru comportamentul lui ș i se compară, în
cadrul unui monolog interior, cu un cocoș at care nu este (ucuros de cocoaș ă, dar nici nu
 poate scăpa de ea. #ceastă comparaț ie a unui defect moral cu o deficienț ă fizică este falsă
și menită doar să*l liniștească pe protagonist, permiț ându*i să*ș i continue acț iunile
necinstite.
 

7ică îl folosește ca informator și îi dă să schim(e la oraș (anii rezultaț i din furt,

 pentru ca astfel să nu existe dovezi împotriva lui. Ghiț ă face însă un joc du(lu, ca 7ică să
 poată fi prins. /angiul îi dă (anii jandarmului intea, pentru ca acesta să*i schim(e,
o(ținând în acest fel dovezile necesare. ar Ghiț ă nu este total cinstit cu intea, deș i la
început se gândeș te să*i mărturisească faptul că lui îi revenea un comision din această
tranzacție. 1n cele din urmă, Ghiț ă renunț ă la a spune adevărul, gândindu*se că n*are rost
ca intea $s*o mai știe ș i pe*asta%. eci dorinț a lui de câș tig este mai mare decât dorinț a
de adevăr. -mplicat în afecerile necinstite ale lui 7ică, Ghiț ă se însingurează, se închide în
sine, devenind tot mai puț in comunicativ cu #na. #ceasta îl simte înstrăinat de ea ș i
 (ănuiește alte cauze, ceea ce o va determina, în cele din urmă, să*i cedeze lui 7ică. )ând,
în final, #na află adevărul și îi reproș ează lui Ghiț ă că nu i l*a spus la timp, declanș ând
astfel tragedia, Ghiță se apără, neasumându*ș i responsa(ilitatea, prin replica: $9u mi*a
dat umnezeu gândul ăl (un.%
entru a*l preda pe 7ică lui intea, Ghiț ă îș i sacrifică soț ia, lăsând*o ca momeală
ca să*l rețină pe Sămădău la han. #cest fapt îl determină pe intea să*l caracterizeze pe
hangiu ca pe un om $tare%.
)aracterizările directe ale protagonistului de către alte personaje sunt
contradictorii, reflectând complexitatea personajului principal ș i frământarea sa lăuntrică
ce*l face să apară celorlalți su( diverse ipostaze. acă intea îl consideră $tare%, în
schim( #na îl percepe ca $sla(% ș i îl caracterizează cu dispreț ca $muirere îm(răcată în
straie (ăr(ătești%.
7ică îl consideră periculos, din cauza patimii lui Ghiț ă pentru o singură femeie.
Sămădăul nu intuiește deci că dorinț a de a se eli(era de su( influenț a lui va fi, pentru
Ghiță, mai oputernică decât dragostea pentru #na. 1n final, el îș i ucide soț ia, pretextând
că n*o poate lăsa vie după moartea lui.
+odalități diverse de caracterizare directă de către narator sau de către alte
 personaje, autocaracterizare, caracterizare indirectă prin acț iuni ș i prin raportul cu alte
 personaje! conturează personajul Ghiț ă ca veridic ș i deose(it de complex ca structură
interioară măcinată de un intens conflict de ordin moral.

E. 7ică este șeful porcarilor, sămădău, responsa(il de turmele de porci,

tre(uind să plătească proprietarilor orice porc lipsă din turmă ortretul fizic prezentat de
narator prin caracterizare directă scoate în evidenț ă caracterul hotîrât al personajului:
$7ică, un om ca de AD de ani, înalt, uscăț iv ș i supt la faț ă, cu mustaț a lungă, cu ochii mici
și verzi și cu sprâncenele dese ș i împreunate la mijloc%
escrierea vestimentației lui 7ică su(liniază statutul său social, superior celorlalț i
 porcari. "l este îm(răcat elegant și poartă accesorii preț ioase: cămaș ă al(ă ș i su(ț ire cu
floricele, pieptar cu (um(i de argint ș i (ici cu mâner de os, împodo(it cu ghintuleț e de
aur.
1i cunoștea pe $toț i oamenii (uni, dar mai ales pe cei răi%.
)ând sosește la han, se prezintă cu agresivitate ș i întrea(ă cine e hangiul. 1i
condiționează lui Ghiț ă rămânerea la han de cola(orarea la afacerile lui necinstite.
)onfruntarea dintre cele două personaje este determinantă pentru felul în care va
evolua conflictul. "ste ca un duel, în care fiecare caută punctul sla( al celuilalt ș i încearcă
să*și impună superioritatea.
 

7ică sosește la han pe un drum ocolit ș i îm(lânzeș te câinii spre a*l surprinde pe
Ghiță și a*i arăta că nu se poate feri de el. 7a aceasta, Ghiț ă reacț ionează trimiț ându*ș i
sluga – la sfatul #nei – în sat, pentru a*i spune preotului că a venit 7ică la han, manevră
 pe care Ghiță i*o va dezvălui lui 7ică atunci când acesta va deveni ameninț ător, iar
sămădăul îi va spune că nu*l va ierta niciodată pentru acestă faptă.
1n această primă confruntare, 7ică îi cere lui Ghiț ă să*i devină complice. /angiul
refuză și se dovedeș te mai tare decât 7ică din punct de vedere fizic, dar Sămădăul nu
ezită să*și cheme oamenii în ajutor, având faț ă de Ghiț ă avantajul numărului.
#(il, (un cunoscător de oameni, 7ică intuieș te slă(iciunea lui Ghiț ă pentru câș tig
și îl supune, luându*i (anii. e asemenea, îș i schim(ă atitudinea ș i tonul când vede că
Ghiță este afectat de situația lui de inferioritate.
)aracterizările directe ale lui 7ică de către alte personaje diferă în funcț ie de cât
de (ine îl cunoșteau acestea. #stfel, (ătrânei, 7ică i se pare la început $un om prea
cumsecade%. intea, care îl cunoaș te (ine ș i îi poartă o ură nestinsă, afirmă că patima lui
7ică e aceea de a stăpâni, de a*i domina pe alț ii. #ceastă trăsătură devine de nesuportat
 pentru Ghiță.
7ică este caracterizat indirect prin faptele sale. #cesta comite crime, furturi și
înșelăciuni ce denotă degradarea sa morală. lănuieș te jefuirea arendaș ului ș i uciderea
femeii îndoliate și chiar a copilului, fapte la care participă direct.
orind să*l lecuiască pe Ghiță de slă(iciunea pentru o singură femeie, 7ică îi cere
acestuia să*și a(andoneze nevasta în (raț ele sale, fapt acceptat de hangiu, pentru ca 7ică
să fie prins de intea.
1n finalul nuvelei, 7ică porunceș te incendierea hanului +oara cu noroc ș i, fiind pe
 punctul de a fi prins de jandarmul intea, Sămădăul preferă să se sinucidă, iz(indu*se cu
capul de trunchiul unui stejar. #cest fapt relevă orgoliul nemăsurat al lui 7ică.
e tot cuprinsul operei, 7ică este o întruchipare a maleficului. "ste lipsit de
slă(iciuni, hotărât, orgolios și are a(ilitatea de a descoperi ș i specula ceea ce este
vulnera(il în fiecare.

REALISMUL

 & )urent literar apărut în secolul al 6-6*lea și dezvoltat, în continuare, în secolul

66.
 & 8eprezintă realitatea într*un mod veridic.
 & 9aratorul este o(iectiv și impersonal.
 & ersonaje tipice în împrejurări tipice.
 & 'eridicitatea detaliilor.
 & reocuparea pentru economic ș i social.
 & 7ipsit de idealizare.
 & Stil so(ru și impersonal.
 

ROMANUL INTERBELIC OBIECTI

 Ion
de 7iviu 8e(reanu

8oman inter(elic, roman o(iectiv, tema satului ș i a ț ăranului, tema familiei,

raportul dintre realitate și ficțiune, simetria dintre incipit și final!

?. -mportanța apariției romanului $-on% în evoluț ia romanului românesc.

@. 8oman o(iectiv, realist.
A. 8ealitate și ficțiune; geneza romanului.
B. 5ema și viziunea despre lume.
C. Structură, compoziț ie, lim(aj.
D. articularități de construcție a personajului.
E. 8elațiile dintre două personaje.

?.8omanul $-on% a apărut în ?L@M, imediat după sfârș itul rimului 8ăz(oi
+ondial, la începutul perioadei inter(elice.
ână atunci, în literatura română, apăruseră câteva romane importante, precum
$)iocoii vechi și noi% de 9icolae <ilimon, $'iaț a la ț ară% de uiliu Kamfirescu, $+ara%
de -oan Slavici, $9eamul Ș oimăreș tilor% de +ihail Sadoveanu. 5otuș i, niciunul dintre
aceste romane nu se ridica la nivelul pe care îl atinseseră alte specii literare prin creaț ia
lui "minescu, )reangă sau )aragiale. $-on% este primul roman românesc de nivel
universal și compara(il valoric cu creaț iile din cadrul altor specii. 'aloarea lui constă în
 perfecta o(iectivitate, în prezentarea pregnantă a personajului principal ș i în alternanț a
 planurilor narative, care, prin însumare, oferă imaginea complexă a satului ardelenesc de
la sfârșitul secolului al 6-6*lea și începutul secolului al 66*lea.

@.$-on% este un roman realist prin caracterul veridic al personajelor ș i al faptelor

 prezentate, ca și prin importanț a determinantă a factorului economic ș i social, personajul
 principal fiind definit prin patima de a poseda pământ pentru a do(ândi alt statut social.
7a pariția romanului, ".7ovinescu saluta deplina lui o(iectivitate ș i renunț area la
$eticismul ardelean%.
erspectiva narativă este o(iectivă, naratorul neintervenind ca să*ș i exprime
atitudinea sau sentimentele față de personaje, ci le lasă să acț ioneze în conformitate cu
structura lor psihologică și cu împrejurările în care se găsesc. 8elatarea se realizează la
 persoana a treia, naratorul fiind omniscient.

A.8e(reanu mărturisește că a pornit, în scrierea romanului, de la trei situaț ii din

realitate: a văzut un țăran sărutând pământul; a aflat de o fată din sat (ătută de tatăl ei
 pentru că s*a lăsat sedusă de un flăcău sărac ce tre(uia acum să primească pământ ca
zestre; a stat de vor(ă cu un flăcău care i s*a plâns de necazurile sale, a căror cauză unică
o vedea în faptul că nu avea pământ.
Scriitorul a asociat aceste trei fapte, care, în realitate, nu aveau nicio legătură între
ele, și a conceput proiectul unui roman, intitulat iniț ial $Kestrea%.
 

# renunțat însă la proiect pentru că nu i se păruse un su(iect destul de consistent

 pentru un roman. 7*a reluat mai târziu, când a avut ideea să introducă ș i tema erotică: în
realitate, fata (ogată era drăguț ă, dar romancierul a imaginat*o urâtă, iar pe flăcău l*a
 prezentat îndrăgostit de o fată frumoasă, dar săracă, la care va reveni după ce va o(ț ine
 pământul dorit.
#ceastă geneză a romanului $-on% este reprezentativă pentru raportul dintre
realitate și ficțiune într*un roman realist. Scriitorul face o selecție a faptelor din realitate
 pe care le corelează în mod fictiv. e asemenea, completează cu eveNnimente ș i
 personaje care sunt tot rodul ficțiunii, rămânând strict în limitele verosimilului.

B.5ema romanului o constituie patima pentru pământ, pe care 8e(reanu o

considera definitorie pentru țăran. 8omancierul intenț ioan sa scrie o trilogie care să
urmărească pro(lema relației dintre țăran ș i pământ în cele trei provincii româneș ti. in
cele trei romane proiectate, 8e(reanu a scris numai două: $-on%, care prezintă pro(lema
 pământului în 5ransilvania, ș i $8ăscoala%, a cărui acț iune este situată în +untenia.
7egătura dintre aceste romane este făcută de 5itu /erdelea, personaj*martor, cu
caracter auto(iografic.
orința de pământ a ț ăranului este văzută de scriitor ca o patimă mistuitoare,
organică, ce învinge orice alt sentiment, astfel încât, în confruntarea dintre $glasul
 pământului% și $glasul iu(irii%, primul este cel mai puternic în sufletul lui -on.

C.#ceste două sintagme $glasul pământului% ș i $glasul iu(irii%! sunt ș i titlurile

celor două părți ale romanului. 8e(reanu considera că un roman tre(uie construit
simetric, $ca un corp sferoid%. Simetrai romanului $-on% constă din cele două părț i, din
faptul că primul capitol se intitulează $1nceputul%, iar ultimul $Sfârș itul% ș i de relaurea
incipitului în final.
7a început este descris drumul care duce din ș oseaua naț ională spre satul ripas,
iar în final, același drum, parcurs în sens invers de familia /erdelea, care părăseș te satul.
1n viziunea scriitorului, acest motiv al drumului era și o metaforă, care sugera la
început pătrunderea într*un spaț iu al ficț iunii, asemenea din toate punctele de vedere cu
lumea reală, spre care cititorul revine în final.
8eprezentativă pentru romanul realist o(iectiv este, în structura romanului $-on%,
și expozițiunea. 1n acest tip de roman, ea constă dintr*o situaț ie ce reuneș te, su( un
anumit pretext, toate personajele mai importante, ca acestea să fie prezentate de narator.
3n asemenea pretext este, în $-on%, hora. #ici se reuneș te tot satul ș i aici sunt schiț ate
conflictele care vor evolua pe parcursul romanului: dintre -on ș i 'asile =aciu, dintre -on
și George. "ste precizat, cu acelaș i prilej, statutul social al lui -on ș i al famieliei sale.
5atăl lui, Glanetașu, se învârteș te $ca un câine la uș a (ucătăriei% pe lângă cei (ogaț i,
încercând să intre în vor(ă cu ei. #cest statut de inferioritate explică de la început dorinț a
lui -on de a do(ândi pământ pentru a se (ucura de mai multă consideraț ie în sat.
5ot la horă, apar evidente stratificările sociale din lumea rurală: intelectualii
familia învățătorului /erdelea! asistă la petrecerea țăranilor, dar nu participă la ea, una
dintre fetele învățătorului simțindu*se jignită când un flăcău o invită să joace cu el.
in jocul flăcăilor și fetelor se degajă o violenț ă care va caracteriza ș i raporturile
ulterioare dintre personajele romanului.
 

)aracterul verosimil al romanului este realizat și prin intermediul lim(ajului, care

este unul autentic, caracteristic satului transilvănean, fără să a(uzeze de regionalisme.
Stilul este în concordanță cu perspectiva o(iectivă, fiind un stil neutru, impersonal, care
nu urmărește să fie frumos în sine, ci exact.

D.-on, personajul care dă ș i titlul romanului, este un ț ăran tânăr, dintr*un sat
ardelean, în care consideraț ia acordată unui om este direct proporț ională cu suprafaț a de
 pământ pe care acesta o posedă.
+ama lui -on, Keno(ia, avusese pământ, dar soț ul ei îl vânduse treptat pentru
 (ăutură. -on iu(ea pământul, era harnic ș i priceput, simț indu*se frustrat de lipsa lui ș i
nutrea puternice resentimente față de tatăl său. )alificativul $sărăntocule%, pe care i*l
aruncă 'asile =aciu la horă exprimă statutul de inferioritate socială care îl făcea pe -on să
sufere. 1nsă dorința lui de a avea pământ nu este motivată doar de necesitatea depăș irii
acestui statut, ci și de o patimă organică pentru pământ. )ând do(ândeș te pământul
râvnit, -on îl sărută $ca pe o i(ovnică%. ersonajul vor(eș te despre pământ plin de
afecțiune, ca despre o ființ ă: $lotul nostru, săracul %. riveliș tea marilor suprafeț e de
teren îl face să exclame în extaz: $)ât pământ, oamne %, iar când 5itu /erdelea
o(servă că, datorită zestrei primite, are acum pământ destul, -on exclamă: $9iciodată nu*i
destul %
-on iu(ea pământul încă de copil. -nteligent, fusese remarcat de învăț ătorul
/erdelea, care îl convinsese pe Glanetaș u să*l trimită la oraș , ca să urmeze ș coala mai
departe. -on se întoarce însă după scurt timp acasă, pentru că nimic din ce învăț a la ș coală
nu avea legătură cu singura lui pasiune: pământul. entru a*l do(ândi, el o părăseș te pe
<lorica, fata pe care o iu(ea, ș i se căsătoreș te cu #na numai pentru averea ei, pentru care
se luptă cu tatăl acesteia, 'asile =aciu, victimă fiind fata, pe care -on o sedusese fără
scrupule. upă căsătorie, (ăr(atul se poartă ostil ș i (rutal cu ea, pentru că o compară cu
iu(ita lui, <lorica. 9ici nașterea copilului nu*l face să*ș i schim(e atitudinea ș i, în cele din
urmă, #na se sinucide.
1n continuarea acț iunii, -on revine la vechea lui dragoste, <lorica, acum căsătorită
cu George, care, avertizat de Savista, îl va ucide pe -on cu sapa.
ământul, ce reprezentase raț iunea de a exista a lui -on, devine ș i un sim(ol
thanatic al morții!: personajul principal agonizează pe pământul atât de mult dorit.
Sim(olul acesta fusese pregătit mai de mult în construcț ia narativă a romanului; la un
moment dat, -on fusese prezentat cu mâinile pline de pământ negru, ca ș i cum ar fi avut
$mănuși de doliu%.

D. articularități de construcție a personajului.

ersonajul principal și eponim al romanului $-on% se impune prin forț ă, prin
veridicitate și, totodată, prin caracterul sim(olic.
".7ovinescu vedea în el un personaj atât realist, cât ș i sim(olic, $frust ș i
voluntar%, $expresia instinctului de stăpânire a pământului, în sluj(a căruia pune o
inteligență ascuțită O...P și, cu deose(ire, o voinț ă imensă%.
#cestă trăsătură este însă negată de G.)ălinescu ce consideră că $nu din
inteligență a ieșit ideea seducerii, ci din viclenia instinctuală, caracteristică oricărei ființ e
reduse.%
 

".7ovinescu îl compară pe -on cu >ulien Sorel, eroul romanului $8oș u ș i negru%

de Stendhal, din punctul de vedere al încordării, al tenacităț ii, al lipsei de scrupul moral ș i
al faptului că amândoi între(uinț ează femeia ca $treaptă necesară unui alt scop suprem%.
7ui 7ovinescu, -on îi apare aș adar ca un arivist, un om care doreș te să parvină cu orice
 preț. )ălinescu o(servă însă, pe (ună dreptate, că un arivist o(iș nuit se foloseș te de orice
mijloc la îndemână ca să parvină, în vreme ce -on nu cunoaș te ș i nu vrea altă cale decât
aceea de a poseda pământ. #ceastă dorinț ă este comună cu a celorlalț i ț ărani: $toț i flăcăii
din sat sunt varietăți de -on% G.)ălinescu!.
 9ici modul în care o(ține -on pământ nu este original. Ș i Glanetaș ul, ș i 'asile
=aciu do(ândiseră pământ prin căsătorie cu o fată (ogată. 5otuș i, între ei sunt diferenț e
importante: Glanetașul vânduse pământul Keno(iei pentru (ăutură; 'asile =aciu se
însurase pentru a o(ține pământ, dar, din recunoș tinț ă, ajunsese să*ș i iu(ească soț ia.
1n cazul lui -on, pământul nu este numai un mijloc de a duce o viaț ă îndestulată ș i
de a avea un statut social demn. -on iu(eș te pământul cu patimă, ca pe o ființ ă.
"l ar fi putut să do(ândească un alt statut prin învăț ătură. 1nvăț ătorul /erdelea îl
remarcase pe când -on îi era elev ș i îl convinsese pe Glanetaș ul să*l trimită la oraș ca să*ș i
continue studiile, dar el s*a întors, după scurt timp, pentru că nimic din ceea ce învăț a
acolo nu avea legătură cu singura lui preocupare majoră, pământul. 8ămăsese însă cu un
oarecare interes pentru lectură.
atima lui -on pentru pământ este atât de puternică, încât face din acest personaj
un sim(ol al dorinței mistuitoare a țăranului de a avea pământ. 5otuș i, personajul lui
8e(reanu este, în acelaș i timp, o individualitate. G.)ălinescu îl consideră o $(rută%, din
cauza egoismului ș i a lipsei de scrupule pe care le manifestă în relaț iile cu #na, cu <lorica
și cu George, dar ș i cu /erdelea, pe care îl denunț ă că i*a scris jal(a împotriva
 judecătorului.
1ntre $glasul pământului% și $glasul iu(irii% nu se naș te un autentic conflict
interior, deoarece primul element este cu mult mai puternic decât al doilea; dovadă,
momentul în care -on se gândeș te să fugă cu <lorica, pe care o iu(eș te, dar respinge
imediat ideea, pentru că aceasta ar însemna să trăiască amândoi în sărăcie.

E. 8elația dintre două personaje: -on ș i #na.

#na este fiica lui 'asile =aciu, o fată urâțică, dar (ogată, peț ită de George =ul(uc,
un flăcău înstărit. "a îl iu(ește însă pe -on, care vrea să se însoare cu ea numai pentru
zestre. 1ntrucât 'asile =aciu refuză să*i dea fata în căsătorie, -on este sfătuit de 5itu
/erdelea să*l silească. <lăcăul o seduce pe #na ș i o lasă însărcinată, refuzând apoi s*o
 primească în casă, până când nu va primi zestrea. #na este tratată, astfel, ca un o(iect, în
disputa dintre 'asile și -on, fiecare gonind*o ș i trimițând*o la celălalt. Soarta #nei
reflectă, în mare măsură, condiția femeii de la ț ară de la începutul secolului 66:
$1n societatea țărănească, femeia reprezintă două (raț e de lucru, o zestre ș i o
 producătoare de copii. dată criza erotică trecut, ea încetează de a mai însemna ceva prin
feminitate. Soarta #nei e mai rea, dar deose(ită cu mult de a oricărei femei de la ț ară,
nu.% G.)ălinescu!
rimind, în sfârșit, zestrea, -on se însoară cu #na, care duce o viaț ă chinuită în
gospodăria soțului său, fiind rău tratată ș i de mama acestuia ș i o(ligată să muncească
 până când naș te pe câmp. #pariț ia copilului nu schim(ă situaț ia, iar #na îș i dă seama că
soțul ei este încă îndrăgostit de <lorica. 5ânăra nevastă hotărăș te să se sinucidă, mai ales
 

după ce îi vede morț i pe cârciumarul #vrum ș i pe (ătrânul umitru +oarcăș , deducând,

din expresia liniștită a figurii lor, că moartea nu este înspăimântătoare.
"goist, -on n*o regretă, ci este doar îngrijorat de gândul că, prin moartea ei ș i apoi
a copilului, ar putea să piardă pământul atât de mult râvnit. )ând află însă că el îș i
moștenește soția ș i copilul, se liniș teș te ș i se lasă atras de $glasul iu(irii%, întorcându*se la
<lorica, măritată acum cu George.
#flând de la Savista că -on o vizitează în taină pe <lorica atunci când soț ul ei este
 plecat, acesta, George, îl omoară cu sapa, iar pământul care generase atâtea conflicte trece
în proprietatea (isericii, conform unei înțelegeri anterioare dintre -on ș i 'asile =aciu, pe
care le*o propusese preotul =elciug.
8elația dintre -on și #na este, în linii mari, reprezentativă pentru căsnicia
țărănească a vremii.
 

ROMANUL INTERBELIC OBIECTI

 Enigma Otiliei 
de G.)ălinescu

8oman inter(elic; roman o(iectiv; tema familiei; tema (anului4a înavuț irii;
condiția femeii.!

?. )ondiția femeii; semnificația titlului.

@. erspectiva narativă; romanul (alzacian.
A. 5ema și viziunea.
B. articularități de construcție a personajului.
C. 8elațiile dintre două personaje.

G.)ălinescu a fost unul dintre cei mai importanț i critici ș i istorici literari din
cultura română, de asemenea romancier, poet, dramaturg ș i eseist.
$"nigma tiliei% este, din punct de vedere cronologic, cel de*al doilea roman al
său, primul fiind $)artea nunții%, iar următoarele, $=ietul -oanide% ș i $Scrinul negru%.

?.#utorul intenționa să*și intituleze romanul $ărinț ii tiliei%, pentru că aproape

toate personajele importante se erijează în părinț i ai orfanei tilia. 5itlul $"nigma tiliei%
i*a fost sugerat de autor din rațiuni comerciale. ar acest titlu reflectă ș i o temă esenț ială
a romanului: condiția femeii, întrucât enigma tiliei este însăși enigma feminităț ii, după
cum afirma chiar G.)ălinescu.
tilia este o enigmă pentru felix și pentru ascalopol, deoarece, deș i îl iu(eș te pe
 primul, se căsătorește cu al doilea. )heia enigmei o oferă chiar tilia, dezvăluindu*ș i
concepția despre viaț ă într*un dialog final cu <elix. "a consideră că rostul femeii este să
 placă (ăr(atului ș i că o femeie începe să îm(ătrânească la AM de ani, având de trăit cu
adevărat doar câțiva ani. "a îș i doreș te să trăiască din plin această perioadă, să cutreiere
lumea și să*și satisfacă toate capriciile, dar nu vrea să fie o piedică pentru <elix, nu vrea
să stea în calea realizării idealului acestuia de a deveni un medic ș i un om de ș tiinț ă
cele(ru. "a se mărită cu ascalopol pentru că acesta îi poate oferi, datorită situaț iei lui
materiale, viața pe care ea ș i*o doreș te. e asemenea, (ăr(atul matur îi dă un sentiment
de siguranță, de protecț ie, reprezentând, pentru ea, ș i un su(stitut al tatălui, de care fusese
lipsită.
)oncepția tiliei despre feminitate, care este ș i aceea a autorului, reflectă
mentalitatea epocii de la începutul secolului al 66*lea, când se petrece acț iunea
romanului. #tunci femeile aveau arareori o profesie, iar viaț a lor socială depindea de soț .

@.$"nigma tiliei% este un roman o(iectiv, realist, de tip (alzacian. +odelul

 (alzacian presupune perspectiva unui narator o(iectiv, omniscient, personaje
reprezentând tipice reprezentând caractere, indici spaț io*temporali preciș i, veridicitate ș i
o importanță deose(ită acordată factorilor economici ș i sociali.
G.)ălinescu scrie roman (alzacian la o sută de ani după =alzac, când alț i
romancieri români luau ca model creatori contemporani lor din literatura universală,
 precum roust, Gide sau >oJce. )ălinescu era însă de părere că tipul de roman (alzacian
este o etapă o(ligatorie în evoluț ia oricărei literaturi. at fiind că, între literatura română
 

și cea europeană existase un decalaj important ș i că literatura română nu realizase până

atunci romane (alzaciene cu adevărat reprezentative, )ălinescu doreș te să suplinească
această lacună scriind un asemenea roman pentru ca dezvoltarea în continuare a acestei
specii literare în cultura românească să nu fie lipsită de fundamentul necesar.
)aracterul (alzacian este vizi(il încă din incipitul romanului. )a ș i =alzac,
G.)ălinescu prezintă mai întâi orașul, apoi cartierul, strada ș i, în cele din urmă,
 personajul. -ndicii spațio*temporali sunt prezentaț i încă de la început: $1ntr*o seară de la
începutul lui iulie ?LML, cu puț in înainte de orele ?M%, pe strada #ntim. 9aratorul
omniscient prezintă identitatea personajului pe care îl caracterizează mai întâi prin
fizionomie și prin vestimentație. =alzac acordă ș i el o deose(ită atenț ie fizionomiei, din
care deducea caracterul, su( influenț a frenologiei, o pseudo*ș tiinț ă răspândită în vremea
lui.
<elix este caracterizat de la început prin vestimentaț ie ș i fizionomie. 3niforma de
licean îi indică statutul, iar pletele îi dădeau un aspect feminin. 9asul drept sugera voinț a
 puternică.
3n alt procedeu narativ specific romanului realist de tip (alzacian este
expozițiunea ce reuneș te, su( un anumit pretext, personajele principale, pentru ca
naratorul să le poată prezenta de la început cititorilor. 1n $"nigma tiliei%, acest pretext
este constituit de jocul de ta(le ș i de cărț i. ersonajele întâlnite cu această ocazie de <elix
în casa lui )ostache Giurgiuveanu #glae, #urica, ascalopol! sunt ș i ele caracterizate de
la început prin fizionomie și vestimentaț ie.
1n construcția personajelor, =alzac preia modelul din clasicism, în care acestea
sunt tipice din punctul de vedere al trăsăturilor de caracter avarul, ipocritul etc.!. Scriitor
realist, =alzac le adaugă acestor personaje o dimensiune socială, încadrându*le în mediul
în care trăiesc și de care sunt influenț aț i. 7a fel procedează ș i G.)ălinescu.

A. 1n romanul $"nigma tiliei%, tema feminităț ii, la care se referă chiar titlul, se
împletește cu tema paternității și cu tema moș tenirii, caracteristice romanului (alzacian.
5ema paternității este o constantă a creaț iei lui G.)ălinescu, ea apărând în toate
romanele sale. 7a =alzac, paternitatea este tema centrală a romanului $+oș Goriot%. 1n
$"nigma tiliei%, care inițial ar fi tre(uit să se intituleze $ărinții tiliei%, majoritatea
 personajelor se erijează în părinți ai orfanei tilia. )ostache Giurgiuveanu are faț ă de ea
sentimente paterne, deș i îi este doar tată adoptiv, dar aceste sentimente intră în conflict cu
avariția lui și cu caracterul său influenț a(il în raport cu #glae. #stfel, el întârzie să treacă
 (anii pe numele tiliei, în ciuda intervenț iei lui ascalopol, iar pentru casa pe care i*o
construiește cumpără, din zgârcenie, materiale ieftine ș i de proastă calitate.
ascalopol, care o cunoaș te pe tilia de mică, nu reuș eș te să discearnă cât este
dragoste paternă și cât, dragoste virilă, în sentimentele lui faț ă de ea. ascalopol
întruchipează, compensatoriu, imaginea tatălui, oferindu*i protecț ie cu tact ș i cu
delicatețe și asigurându*i mijloace pentru ca ea să*ș i poată satisface capriciile.
#glae se comportă cu tilia ca o mamă vitregă ce o consideră o concurentă a
fiicei ei, #urica.
5ema moștenirii scoate în evidenț ă o viziune sum(ră asupra oamenilor care pun
lăcomia de (ani mai presus de orice alte sentimente. entru moș tenirea lui )ostache
Giurgiuveanu se luptă clanul 5ulea, condus de #glae, ș i din care face parte ș i Stănică
8ațiu, până ce acesta, o(ț inând prin furt (anii lui )ostache, divorț ează de limpia, fiica
 

#glaei și a lui Simion. )lanul 5ulea vânează moș tenirea lui )ostache fără niciun scrupul
și fără nicio preocupare pentru soarta rudei lor. )ând )ostache suferă primul atac
cere(ral, #glae și familia ei îi ocupă casa $manu militari% militărește!, veghind să nu
dispară niciun o(iect. "i încearcă, printr*un medic corupt, prieten al lui Stănică, să*l
declare pe )ostache iresponsa(il, pentru a*l pune su( interdicț ie ș i a*i administra ei
averea. 1n cele din urmă, Stănică, o(ț inând prin furt (anii lui )ostache, divorț ează de
limpia, fiica #glaei și a lui Simion.

B. )a și =alzac, G.)ălinescu realizează personaje care, după modelul

clasicismului, au o trăsătură de caracter dominantă ș i care, în acelaș i timp, după modelul
realist, sunt tipice pentru o anumită categorie socială ș i integrate într*un mediu (ine
determinat.
)ostache Giurgiuveanu întruchipează avarul, putând fi comparat, din acest punct
de vedere, cu /arpagon al lui +oliHre, cu Grandet al lui =alzac sau cu /agi 5udose al lui
elavrancea. )ostache Giurgiuveanu este tatăl vitreg al tiliei ș i tutorele lui <elix.
riceperea în afaceri și zgârcenia i*au permis lui Giurgiuveanu să strângă o avere
însemnată, pe care i*o vânează rudele, în frunte cu sora lui, #glae.
#pariția personajului, în expoziț iune, este pregătită, în spirit (alzacian, de
descrierea casei, între personaj și mediu existând o strânsă legătură. #spectul decrepit
degradat prin îm(ătrânire! al casei anunț ă (ătrâneț ea personajului, iar faptul că locuinț a
lui este neîngrijită se va explica mai târziu nu prin lipsa de mijloace materiale, ci prin
zgârcenie.
)ostache îi apare personajului*reflector, <elix, ca un (ătrânel ciudat, $un omuleț
su(țire și puțin încovoiat%, cu capul atins $de o calviț ie totală%, cu o faț ă aproape spână,
cu (uzele gal(ene de fumat, acoperind $numai doi dinț i vizi(ili, ca niș te aș chii de os% ș i
clipind ca $(ufnițele supărate de o lumină (ruscă%. #ceastă caracterizare directă de către
narator este urmată de replica surprinzătoare a lui )ostache adresată lui <elix: $9u stă
nimeni aici.%, reacție care îl caracterizează indirect ca suspicios faț ă de oricine i*ar putea
intra în casă, potențial pericol la adresa averii sale, care pentru el, ca avar, reprezintă
suprema preocupare.
#variția reiese, indirect, din multiple acțiuni ale personajului: ezită să*i dea
+arinei (ani pentru mâncare; când ascalopol îi dă, din greș eală, o sumă mai mare decât
era necesar, )ostache nici nu se gândeș te să*i dea (anii înapoi, primind cu stupoare
sugestia tiliei în acest sens. e asemenea, )ostache cheltuieș te în folosul propriu (ani
din averea lui <elix, pe care o administra, pretextând cumpărături imaginare.
1n caracterizarea lui )ostache, autorul foloseș te procedeul personajului*martor.
)ititorul află de la naratorul omniscient informații despre ocupaț iile lui Giurgiuveanu,
despre sursele averii lui, doar pe măsură ce <elix însuș i le află cu surprindere: faptul că
 (ătrânul poseda un imo(il de raport ale cărui camere le închiria de preferinț ă la studenț i
cărora le confisca o(iectele, atunci când nu puteau plăti chiria; existenț a restaurantului pe
care intenționa să*l vândă ș i faptul ca dădea (ani cu camătă.

D. 8elația dintre două personaje: )ostache Giurgiuveanu ș i tilia.

8elația dintre cele două personaje ilustrează tema paternităț ii, temă centrală a
romanului, reflectată și în intenția inițială a lui G.)ălinescu de a intitula romanul $ărinț ii
tiliei%.
 

)ostache Giurgiuveanu este tatăl vitreg al tiliei, ea fiind fiica din prima căsătorie
a soției lui Giurgiuveanu. e aceea, ea poartă numele de +ărculescu. <ata i se adresează
totuși lui Giurgiuveanu cu apelativul $papa%. #fecț iunea dintre ei este cea dintre părinte ș i
copil. )ostache o numeș te $fetiț a% lui, iar tilia are pentru el gesturi de gingăș ie ș i, în
anumite situații, îl ocrotește cu graț ie, Giurgiuveanu fiind sensi(il la aceste manifestări
sentimentale.
tilia este studentă la )onservator, fără să fie preocupată de o carieră artistică. "a
este o fată cu preocupări culturale cântă la pian, în camera ei se găsesc romane
franțuzești și nemțeș ti!, dar este, în acelaș i timp, ș i uș or frivolă.
1n seara sosirii în casa lui Giurgiuveanu, <elix este cazat temporar în camera
tiliei, pentru că nu i se pregătise încă o altă încăpere, deș i se ș tia că va sosi. -maginea
camerei îi sugerează de la început lui <elixceva din felul de a fi al tiliei. 1n cameră
domnește o dezordine graț ioasă, ce sugerează fata capricioasă, care deschide toate
sertarele, hotărându*se cu greu asupra toaletei sau asupra accesoriilor, pe care le lasă apoi
risipite. 8ecunoaștem aici procedeul (alzacian al caracterizării personajului prin mediul
în care trăiește. 5emperament de artistă, tilia este lipsită de simț practic; ea nu se
gândește, de exemplu, să*i pregătească tânărului aș ternut pentru prima noapte petrecută
de acesta în casa lor.
)ând )ostache Giurgiuveanu îi spune lui <elix, la sosirea acestuia, că acolo nu stă
nimeni, tilia intervine, amintindu*i tatălui ei vitreg identitatea tânărului și înțelegerea
 preala(ilă ca acesta să locuiască la ei. tilia este conș tientă de defectele lui )ostache, pe
care încearcă să le remedieze cu dragoste filială, dar ș i cu un sentiment de jenă. e
exemplu, când Giurgiuveanu nu se gândeș te să*i restituie lui ascalopol (anii pe care
acesta i*i dăduse din greșeală, tilia îl convinge să*i înapoieze.
1n opinia mea, finalul este caracteristic pentru întreaga relație dintre )ostache ș i
tilia. =anii (ătrânului sunt sustrași de către Stănică, întrucât )ostache nu se putea hotărî
să se despartă de ei, depunându*i la (ancă pe numele tiliei, aș a cum îl sfătuia
ascalopol. #variția a fost, deci, mai tare decât dragostea paternă. 1n schim(, tilia îș i
manifestă până la sfârșit dragostea dezinteresată față de tatăl ei vitreg; pe când clanul
5ulea este preocupat numai de moș tenire, de (unurile materiale, ea părăseș te casa fără să
ia niciun o(iect de acolo, în afara lucrutilor strict necesare. 8elaț ia dintre tilia ș i
)ostache Giurgiuveanu scoate în evidenț ă trăsături care întregesc trăsăturile personajelor,
evidențiind complexitatea acestora, într*unul dintre cele mai importante romane realiste
din literatura română.

 
 

ROMANUL PSI?OLOIC
ULTIMA OAPTE !E !"A#OSTE$ %T&IA OAPTE !E "'()OI 
de )amil etrescu

8oman inter(elic; tema iu(irii; tema intelectualului; roman su(iectiv; raportul

dintre realitate și ficțiune!

?.)oncepția despre roman a lui )amil etrescu.

@.articularitățile romanului psihologic; perspectiva narativă; raportul dintre
timpul cronologic și timpul psihologic.
A.8aportul dintre realitate și ficțiune.
B.5ema și viziunea despre lume. Structura compoziț ională.
C.articularități de construcție a personajului; relaț iile dintre două personaje.

?.)oncepția despre roman a lui )amil etrescu.

3nul dintre cei mai importanți romancieri ș i dramaturgi români din perioada
dintre cele două răz(oaie mondiale, )amil etrescu, a fost un scriitor preocupat de arta sa
și din punct de vedere teoretic. intre eseurile în care ș i*a exprimat concepț ia despre
roman, mă voi referi la cel intitulat $9oua structură și opera lui +arcel roust%.
rin conceptul $noua structură%, )amil etrescu înț elege concepț ia despre lume ș i
viață dominantă la sfârșitul secolului al 6-6*lea și în primele decenii ale secolului 66
inclusiv în perioada inter(elică!.
$'echea structură%, concepț ia dominantă în secolele 6'--*6-6, se (aza pe
filozofia raționalistă a lui escartes, iar în domeniul psihologiei, pe noț iunea de caracter.
)a urmare, personajele romanului realist, derivat din $vechea structură%, erau personaje
definite prin câte o trăsătură de caracter dominantă avarul, arivistul, ipocritul etc.!.
#ceasta permitea romancierului să se pretindă omniscient, întrucât, atri(uind personajului
o anumită trăsătură de caracter, comportamentul acestuia era previzi(il în împrejurările în
care rea pus.
$9oua structură% se (azează pe filozofia intuiț ionistă a lui =ergson ș i pe
fenomenologia lui /usserl. 1n domeniul psihologiei, su( influenț a psihanalizei ș i a
 psihologiei configurației, $noua structură% renunț ă la noț iunea de caracter, descoperind
importanța su(conș tientului ș i constatând că personalitatea nu este fixată odată pentru
totdeauna, ci se poate modifica permanent. -ntervine astfel relativismul, care îl împiedică
 pe romancierul modern să se mai considere omniscient. Singurul aspect pe care el îl poate
cunoaște în profunzime este eul său ș i, de aceea, în concepț ia lui )amil etrescu, romanul
modern tre(uie să fie un roman su(iectiv: $in mine însumi, eu nu pot ieș i. "u nu pot
scrie onest decât la persoana întâi.%
entru )amil etrescu și pentru colegii săi de generaț ie, de exemplu, +ircea
"liade, autenticitatea este un concept esenț ial, presupunând o totală sinceritate în
exprimarea concepț iilor ș i a sentimentelor personajului*narator. 8egăsim aici, în esenț ă,
îndemnul adresat fiului său de olonius, personajul lui ShaQespeare: $Ș i, mai presus de
toate, să*ți fii credincios ție însuți %
 

1n romanul $atul lui rocust%, )amil etrescu defineș te scriitorul ca un om care

exprimă în scris, cu totală sinceritate, ceea ce a simț it, ceea ce a gândit, ceea ce i s*a
întâmplat în viață, lui și celor pe care i*a cunoscut, cu condiț ia să fie o persoană care are
ceva de spus, adică o persoană cu o viaț ă interioară (ogată.

@. articularitățile romanului psihologic; perspectiva narativă; raportul dintre

timpul cronologic și timpul psihologic.
ezvoltarea romanului psihologic în perioada inter(elică ț ine de sincronizarea în
sens lovinescian! literaturii române cu literatura universală. 8omanul psihologic
reprezintă o etapă modernă a dezvoltării acestei specii literare, mai ales atunci când
introspecția este făcută, ca în romanele lui )amil etrescu, de însuș i personajul*narator,
într*o manieră puternic su(iectivă.
8omanul psihologic se deose(eș te de celelalte tipuri de roman prin pătrunderea în
gândurile și în sentimentele personajului, prezentate din interior, ș i nu din manifestările
exterioare.
e asemenea, în romanul psihologic, conflictul interior predomină asupra
conflictului exterior. )onflictul interior al lui Ștefan Gheorghidiu se naș te între ideea de
dragoste a(solută și constatarea că, în realitate, aceasta nu este posi(ilă, sentimentele
având un caracter relativ, ca tot ce este uman. )onflictele exterioare au loc între
Gheorghidiu și soția lui, "la, atunci când eroul (ănuieș te că aceasta îl înș ală, dar ș i între
Ștefan, intelectualul însetat de a(solut, ș i personajele ce reprezintă societatea mărginită ș i
mercantilă, precum 9ae Gheorghidiu ș i 5ănase 'asilescu 7umânăraru.
erspectiva narativă, în romanul lui )amil etrescu, este su(iectivă, aparț inând
 personajului*narator, homodiegetic participant la acț iune!. #cesta, Ș tefan Gheorghidiu,
este – ca și celelalte personaje principale din romanele ș i dramele lui )amil etrescu – un
intelectual însetat de a(solut. "l este intelectual atât prin formație, ca a(solvent al
<acultății de <ilozofie, cât ș i prin faptul că îș i pune pro(leme profunde ale existenț ei,
dorind să înțeleagă lumea ș i viaț a. "l este lucid, de o luciditate care amplifică suferinț a,
dar și plăcerea: $)âtă luciditate, atâta dramă, dar ș i atâta voluptate.%
$3ltima noapte de dragoste, întâia noapte de răz(oi% este un roman $ionic%, după
clasificarea lui 9icolae +anolescu. "ste, aș adar, un roman psihologic, cu viziune narativă
su(iectivă, în care valorile personajului principal se opun valorilor societăț ii în care
trăiește.
1n romanul psihologic, timpul are două ipostaze: timpul o(iectiv, împărț it în ore,
minute și secunde, măsurat de ceas, ș i timpul psihologic, su(iectiv, afectiv, variind în
funcție de emoțiile trăite. #stfel, în capitolul $9e*a acoperit pământul lui umnezeu %
din romanul lui )amil etrescu, personajului*narator i se pare că (om(ardamentul de
artilerie la care este supus durează o veș nicie timpul su(iectiv!, constatând ulterior că a
durat circa douăzeci de minute timpul o(iectiv!.

A.8aportul dintre realitate și ficțiune.

1ntre(at, în cadrul unui interviu, dacă Ș tefan Gheorghidiu este el însuș i, )amil
etrescu nu se identifică total cu personajul*narator, mărturisind că episoadele de răz(oi
au fost realmente trăite de el și notate ca într*un jurnal de front; în schim(, drama erotică
nu a fost reală, întrucât, în momentul scrierii romanului, scriitorul nu fusese căsătorit.
utem însă presupune că sentimentele lui Ș tefan Gheorghidiu, drama sa interioară, nu
 

erau străine autorului, chiar dacă el le trăise, pro(a(il, în alte împrejurări decât
 personajul.

B. 5ema și viziunea asupra lumii. Structura compoziț ională a romanului.

5emele romanului sunt dragostea ș i răz(oiul, fapt ce reiese încă din titlul ce
reflectă cele două părți constitutive ale operei: $3ltima noapte de dragoste. 1ntâia noapte
de răz(oi%. "xistenț a acestor două secț iuni ale cărț ii i*a determinat pe unii critici să
considere că ar fi vor(a de două romane diferite, aș ezate su( un titlu comun. 1n realitate,
romanul are unitate, întrucât experienț a răz(oiului modifică fundamental viziunea
 personajului*narator asupra propriei drame erotice. acă, la început, Ș tefan Gheorghidiu
nu accepta posi(ilitatea ca doi oameni care se iu(esc să se despartă, afirmând că aceș tia
au $drept de viață ș i de moarte unul asupra altuia%, în final el este acela care îi propune,
calm, soției sale să se despartă. #ceastă schim(are este determinată de faptul că răz(oiul
i*a arătat că există pe lume tragedii colective, infinit mai grave decât drama sa
individuală.

C.articularități de construcție a personajului. 8elaț iile dintre două personaje.

Ștefan Gheorghidiu, este – ca ș i celelalte personaje principale din romanele ș i
dramele lui )amil etrescu – un intelectual însetat de a(solut. "l este intelectual atât prin
formație, ca a(solvent al <acultăț ii de <ilozofie, cât ș i prin faptul că îș i pune pro(leme
 profunde ale existenței, dorind să înț eleagă lumea ș i viaț a. "l este lucid, de o luciditate
care amplifică suferința, dar și plăcerea: $)âtă luciditate, atâta dramă, dar ș i atâta
voluptate.%
"roul crede în dragostea a(solută, aș a cum Gelu 8uscanu – personajul dramei
$>ocul ielelor% – crede în justiția a(solută. #ceste personaje trăiesc însă drama de a
constata din experiență că a(solutul nu este posi(il într*o lume dominată de relativ.
-nițial, el își construiește existența în funcție de această dragoste a(solută: $7ipsit
de orice talent în lumea muritoare, fără să cred în umnezeu, nu m*aș fi putut realiza * ș i
am încercat*o – decât într*o dragoste a(solută.% ersonalitatea lui se defineș te în funcț ie
de acest ideal: $"u jucasem totul pe acestă femeie ș i tre(uia să trag acum toate
consecințele care se impuneau: desființ area mea ca personalitate.%
1ntreaga parte întâi a romanului, consacrată temei iu(irii, reprezintă o rememorare
a trecutului apropiat de către Ș tefan Gheorghidiu, ofiț er în rezervă, mo(ilizat pe graniț ă,
în zilele premergătoare intrării 8omâniei în rimul 8ăz(oi +ondial.
#mintirile îi sunt declanșate personajului*narator de discuția de la popotă în
legătură cu o crimă pasională. 1n această discuț ie, Gheorghidiu afirmă că cei care se
iu(esc au drept de viaț ă ș i de moarte unul asupra altuia ș i că nu se pot despărț i fără
consecințe grave, după cum un pansament nu poate fi smuls fără dureri de pe o rană încă
nevindecată.
ersonajul*narator se analizează minuț ios, prezentând modul în care această
dragoste ia naștere în sufletul lui: inițial, el n*o iu(ea pe cea care urmează să*i devină
soție, pentru că nu*i plăceau (londele. -u(irea se naș te însă în timp, cristalizându*se su(
impulsul unor calități ale fetei, așa cum sunt percepute de personajul masculin.
Ștefan Gheorghidiu începe să se îndrăgostească de "la din orgoliul pe care i*l
 provoacă faptul de a fi iu(it de o colegă pe care o admiră toț i. "ste apoi impresionat de
dragostea ei pentru el, de faptul că fata participă la cursuri care n*o interesează numai ca
 

să fie împreună cu el. "ste apoi înduioș at de grija cu care colega lui se ocupă de o
 prietenă (olnavă. 5oate aceste trăiri se transformă, cu timpul, într*o mare iu(ire, iar primii
ani de căsătorie par materializarea dragostei a(solute, pe care ș i*o imaginase personajul.
upă ce primeș te moș tenirea de la unchiul său, 5ache, Ș tefan Gheorghidiu
constată că viața i se schim(ă ș i o(servă la soț ia lui aspecte pe care nu le constatase
anterior: o vede preocupată de (ani, implicându*se în procesul de moș tenire ș i atrasă de
viața mondenă. "l începe să sufere din cauză că soț ia lui are ș i alte preocupări în afară de
el, dar drama se declanș ează cu adevărat odată cu excursia la do(eș ti, când "la pare
atrasă de un oarecare domn G.
Suferința lui Ștefan Gheorghidiu este provocată de gelozie, dar nu se reduce la
acest sentiment, ci reflectă o dramă existențială, el ajungând la concluzia xă dragostea
a(solută este o imposi(ilitate, o iluzie. Se pră(uș eș te astfel întreaga scară de valori pe
 (aza căreia își proiectase existenț a.
8elația lui cu "la este constituită, în continuare, dintr*o succesiune de conflicte ș i
împăcări. 9atură pro(lematizantă, Gheorghidiu se torturează, analizând fiecare gest,
fiecare faptă a soției sale, neputând do(ândi certitudinea dacă aceasta îl iu(eș te sau nu cu
adevărat. 1ndoiala apare permanent ș i nu*i permite personajului*narator să*ș i înlăture
temerile că ar fi înșelat de soția lui.
3n episod semnificativ este acela în care "la lipseș te o noapte de acasă ș i refuză
să se explice. upă despărț ire, Ș tefan găseș te un (ilet care dovedea că "la îș i petrecuse
seara respectivă la verișoara lui. rima sa reacț ie este de a se (ucura că (ănuielile i*au
fost neîntemeiate, dar imediat suspiciunea revine ș i personajul se întrea(ă dacă nu cumva
 (iletul fusese strecurat mai târziu, printr*o înțelegere între "la și #nișoara, spre a*l păcăli
 pe el.
5ensiunea relațiilor dintre cei doi ajunge la un punct culminant la )âmpulung,
unde Gheorghidiu venise în permisie să se întâlnească cu soț ia lui, iar aceasta îi cere să
treacă lirele pe numele ei, pentru a se asigura în eventualitatea că el ar muri pe front.
reocuparea ei pentru chestiunile materiale îl face pe Gheorghidiu să sufere cu atât mai
mult, cu cât îl zărește la )âmpulung ș i pe G. Grigoriade! ș i (ănuieș te că acesta ș i cu "la
 puseseră împreună la cale rezolvarea pro(lemelor financiare. entru a o(ț ine certitudinea
că cei doi sunt amanț i, Ș tefan Gheorghidiu este gata să dezerteze, dar intervenț ia
salvatoare a colonelului și iz(ucnirea răz(oiului îl fac să renunț e la intenț ia de a*l ucide
 pe presupusul iu(it al soției lui.
upă retrospectiva din prima parte a romanului, se revine în prezent, odată cu
iz(ucnirea răz(oiului, iar timpul naraț iunii tinde să se identifice cu timpul în care au loc
evenimentele, narațiunea căpătând aproape aspect de jurnal.
1n am(ele părți ale romanului, perspectiva personajului*narator este strict
su(iectivă. 1n prima parte, relațiile dintre Gheorghidiu ș i soț ia lui sunt prezentate numai
din punctul lui de vedere; de altfel, numele personajului feminin apare o singură dată, ea
fiind numită în restul timpului, prin raportare la narator, $soția mea%.
in perspectivă su(iectivă este prezentat ș i răz(oiul. 1ntr*un roman o(iectiv, cu un
narator omniscient, se oferă o perspectivă de ansam(lu asupra răz(oiului; se prezintă
situarea pe teren a forțelor armate aflate în conflict ș i direcț iile de retragere sau de atac,
 precum, de exemplu, în $8ăz(oi ș i pace% de 5olstoi sau în $+izera(ilii% de './ugo.
 

Spre deose(ire de acestea, romanul modern al lui )amil etrescu limitează

 perspectiva narativă la aceea a personajului principal. #cesta nu poate avea o vedere de
ansam(lu și de aceea răz(oiul îi apare haotic.
1n anumite împrejurări, personajul se pierde de camarazii săi, iar alteori nu*ș i
 poate da seama dacă deplasarea în care este antrenat constituie, pe un plan mai amplu, un
atac sau o retragere.
8ăz(oiul este prezentat cu maximă autenticitate, ca o experienț ă relatată cu totală
sinceritate. e altfel, însăși participarea lui Ștefan Gheorghidiu la răz(oi fusese
determinată de dorința ca această experienț ă esenț ială să nu lipsească din structura
 personalității lui. e asemenea, el nu voia să se simtă inferior celor care ar fi participat la
răz(oi, în cazul în care el l*ar fi evitat.
reocuparea pentru autenticitate îl determină pe narator să nu încerce în niciun fel
a*și crea o imagine favora(ilă. "l nu ezită să*ș i mărturisească groaza din timpul
 (om(ardamentului de artilerie ori să se refere la suferința, deloc glorioasă, provocată de
frig, într*o noapte, pe munte, când soldaț ii l*au încălzit cu trupurile lor.
ersonajul*narator își judecă sever faptele, de exemplu, (ravada iresponsa(ilă de a
se juca cu un o(uz neexplodat.
1n opinia mea, în romanul lui )amil etrescu, răz(oiul este demitizat, eroismul
dovedind că are, uneori, motivaț ii total diferite. 3n personaj care pare un trădător se
dovedește după aceea un erou, ca în cazul tinerei ț ărănci acuzate de cola(orare cu
inamicul. Gheorghidiu ezită s*o împuș te, după cum primise ordin, ș i o trimite la eș alonul
superior. 3lterior, află însă că fata le arătase trupelor române pe unde să treacă ltul,
fusese decorată, iar mai târziu era menț ionată în manualele ș colare ca eroină.
"xperiența răz(oiului modifică perspectiva lui Ș tefan Gheorghidiu asupra iu(irii,
 permițându*i, în final, să se despartă cu indiferenț ă de soț ia lui, căreia îi lasă $tot
trecutul%.
 

ROMANUL E9PERIENȚEI

8omanul experienței este un tip de roman care s*a impus în perioada inter(elică în
literatura română prin opera unor scriitori precum )amil etrescu sau +ircea "liade.
+odelul din literatura universală este romancierul francez #ndrR Gide.
entru romancierii din epoca inter(elică, experienț a este o modalitate de
cunoaștere a eului pe care îl investighează în profunzime. "i caută ș i provoacă experienț e
noi pentru a se cunoaș te mai (ine, pentru a ș ti cum reacț ionează în situaț ii limită.
8omanul experienței este strâns legat de conceptul de autenticitate. (servând că
romancierii moderni nu se mai pot considera omniscienț i, )amil etrescu su(linia că
aceștia devin conș tienț i de faptul că nu se pot cunoaș te profund decât pe sine. 8omanul
devine astfel o modalitate de prezentare a eului în toată autenticitatea sa, cu maximum de
sinceritate.
)amil etrescu înțelegea prin autentic tot ce e omogen ș i solidar ca structură ș i
 permite cunoașterea întregului pornind de la parte.
#utenticitatea este definită de +ircea "liade ca o degradare a conș tiinț ei magice.
1n timp ce magia crede că omul poate fi orice ș i poate face orice, autenticitatea înseamnă
a te mulțumi cu faptul că, neputând fi ș i face orice, poț i fi cel puț in tu însuț i ș i îț i poț i crea
 propria ta lume.
)aracteristică romanului experienței este utilizarea unor documente intime
 precum jurnalul sau scrisorile.
8omanul $3ltima noapte de dragoste, întâia noapte de răz(oi% este structurat în
două părți ce corespund celor două experienț e fundamentale ale personajului*narator:
iu(irea și răz(oiul. <aptul că această creaț ie a lui )amil etrescu este un roman al
experienței este dovedit de importanț a pe care o are răz(oiul pentru personajul*narator
Ștefan Gheorghidiu, care se hotărăș te să plece pe front, deș i ar fi putut să evite aceasta.
/otărârea îi este dictată de dorința ca experienț a fundamentală a răz(oiului să nu
lipsească din personalitatea sa. e asemenea, el nu voia ca, neparticipând la lupte, să se
simtă inferior față de cei care ar fi mers pe front.
 

ROMANTISMUL

8omantismul este un curent literar și artistic apărut la începutul secolului al 6-6*lea în

#nglia și Germania, precedat de preromantism la sfârșitul secolului al 6'---*lea. 3nii istorici
literari consideră că nu se poate vor(i de preromantism și că romantismul însuși ar fi apărut la
sfârșitul secolului al 6'---*lea.
8omantismul a apărut ca o reacție la clasicism. 1n vreme ce clasicismul era un curent
normativ care impunea reguli privitoare la creația literară!, romantismul apără li(ertatea
inspirației și respinge legile și normele.
)lasicismul se (aza pe rațiune, romantismul pune accentul pe sentiment, pe fantezie și
vis.
Spre deose(ire de clasicism, care nu accepta amestecul de genuri și specii, romantismul
cultivă acest amestec. 3n exemplu îl reprezintă specia dramei, amestec de tragic și comic.
 8omantismul cultivă lirismul, în special elegia poezie care exprimă sentimente de
tristețe!, meditația poetică, poemul liric.
1n genul epic, se cultivă nuvela istorică sau fantastică, romanul istoric.
rincipalele surse de inspirație ale romanticilor sunt istoria na țională, natura și folclorul.
ersonajele romantice provin din toate categoriile sociale, cu preferință pentru extreme,
de exemplu, împărat și proletar, la "minescu. ersonajele pot evolua, se pot transforma radical pe
 parcursul acțiunii, în vreme ce, în clasicism, personajul tre(uia să fie consecvent cu sine însu și.
#ntiteza este principalul procedeu artistic al romantismului.
1n literatura română, unde nu a existat clasicism, elementele romantice se îm(ină cu cele
clasice în opera unuia și aceluiași scriitor, de exemplu: Grigore #lexandrescu, )ostache 9egruzzi.

DACIA LITERAR:

"ste prima revistă literară importantă din cultura românească.

"ste reprezentativă pentru epoca pașoptistă, pentru perioada dintre ?FAM și ?FDM, care
cuprinde pregătirea, desfășurarea și anii ce urmează revoluției de la ?FBF, până la realizarea
3nirii dintre Țara 8omânească și +oldova, unul dintre idealurile majore ale revolu ționarilor.
8evista $acia literară% a apărut la -ași, în ?FBM, su( conducerea lui +ihail
ogălniceanu.
5itlul revistei sugerează ideea unirii culturale a tuturor românilor de pe teritoriul vechii
acii, ca premisă a unirii lor politice.
rimul număr al revistei se deschide cu articolul*program intitulat $-ntroduc ție%, în care
ogălniceanu expune principiile după care se va conduce revista. "l com(ate excesul de traduceri
din alte lim(i, mai ales dacă aceste traduceri nu sunt de calitate. "l militează pentru o literatură
românească originală, pentru care propune, ca principale surse de inspirație istoria na țională,
natura patriei și folclorul.
ogălniceanu susține necesitatea criticii literare ca mod de a impune valorile autentice și
 promite că revista va practica o critică ce va viza opera, iar nu persoana autorului.
Susținând necesitatea criticii, ogălniceanu se opune implicit lui -on /eliade 8ădulescu,
care considera că, în acea etapă de început a literaturii române, scriitorii tre(uie încuraja ți să
 

creeze, critica putând să*i descurajeze. Susținând critica, $acia literară% se afirmă ca o
 precursoare a >unimii.

ALE9ANDRU L:PUȘNEANUL
de )ostache 9egruzzi

Su(iecte care pot fi tratate pe (aza acestei opere:

 & nuvela;
 & literatura pașoptistă;
 & ilustrarea ideilor $aciei literare%;
 & tema istorică;
 & raportul dintre realitate și ficțiune;
 & operă romantică.!

lanul:
?.)aracterul de nuvelă romantică.
@.8aportul dintre realitatea istorică și ficțiune.
A.5ema și viziunea asupra lumii.
B.)ompoziția, structura.
C.articularități ale realizării personajului.

?.9uvela $#lexandru 7ăpuș neanul% a apărut în primul număr al revistei $acia

literară%, ca o ilustrare a îndemnului lansat de +.ogălniceanu în $-ntroducț ie% privind
inspirația din istoria națională.
$#lexandru 7ăpuș neanul% este o nuvelă pentru că aparț ine genului epic, este o
creație în proză, cu un conflict puternic, cu personaje puț ine, care gravitează în jurul
 personajului care dă și titlul operei. Sunt prezentate mai multe episoade din viaț a acestui
 personaj, acțiunea desfăș urându*se pe o perioadă de cinci ani, cât a durat a doua domnie a
lui 7ăpușneanul.
"ste o nuvelă romantică prin inspirația istorică, prin antiteza dintre personajul
angelic doamna 8uxanda! ș i cel demonic 7ăpuș neanul!, prin hiper(olizarea cruzimii
domnitorului și prin maca(rul piramidei de capete.
eși $#lexandru 7ăpuș neanul% este, prin excelenț ă, o nuvelă romantică, totuș i ea
are și aspecte clasice ș i anume: stilul concis, construcț ia riguroasă ș i faptul că naratorul
își exprimă doar în mică măsură atitudinea, sentimentele faț ă de personaje, pe care le lasă
să se desfășoare li(er în fața cititorilor.

@.Sursa istorică a lui ).9egruzzi a constituit*o, în principal, $7etopiseț ul% lui

Grigore 3reche. e aici preia 9egruzzi principalele momente din a doua domnie a lui
7ăpușneanul, numărul de BE de (oieri uciș i la ospăț , precum ș i două replici ale
domnitorului, pe care 9egruzzi le foloseș te ș i ca mottto: $acă voi nu mă vreț i, eu vă
vreau% și $e mă voi scula pre mulț i am să popesc ș i eu%.
 

=azându*se pe fapte istorice, 9egruzzi foloseș te ș i ficț iunea. e exemplu,

episodul morții lui +oțoc nu corespunde realităț ii, întrucât personajul istoric a fost
decapitat în olonia, la cererea lui 7ăpuș neanul, ș i nu omorât de mulț ime. Scena uciderii
unui (oier de către popor este inspirată din $7etopiseț ul% lui +iron )ostin ș i s*a
întâmplat, în realitate, altui presonaj, (oierul =atiște 'eveli. e asemenea, dialogurile din
nuvela lui ).9egruzzi sunt rodul ficț iunii scriitorului, deș i personajele sunt reale.
e inspirație istorică sunt descrierile de costume de exemplu, ț inuta de
ceremonie purtată de 7ăpuș neanul în (iserică! ș i descrierea ospăț ului.

A.9uvela are temă istorică ș i se concentrează asupra conflictelor dintre domnitor

și (oieri din secolul al 6'-*lea. 9uvela prezintă o figură de domnitor tiranic ce vrea să
limiteze drastic puterea (oierilor, spre a fi singurul stăpânitor al țării. 9egruzzi oferă o
 perspectivă mai nuanțată asupra lui 7ăpuș neanul într*una dintre scrisorile ce compun
volumul $9egru pe al(%, scrisoare intitulată $chire retrospectivă%. #colo, 9egruzzi
consideră justificată, din perspectiva istoricului, încercarea lui 7ăpuș neanul de a limita
 puterea (oierilor, dar consideră că domnitorul a greș it prin faptul că, în această acț iune,
nu s*a sprijinit pe popor.
'iziunea asupra eroului nuvelei este aceea de tiran sângeros, compara(il, din
acest punct de vedere, cu personaje ale lui ShaQespeare precum 8ichard al ---*lea sau
+ac(eth.

B.9uvela este alcătuită din patru părț i, care au fost comparate de critici cu actele
unei drame. <iecare parte este precedată de câte un motto.
rima parte, pusă su( semnul replicii lui 7ăpuș neanul $acă voi nu mă vreț i, eu
vă vreu...% schițează conflictul central al nuvelei, acela dintre domn ș i (oieri, prin
ciocnirea dintre 7ăpușneanul ș i trimiș ii lui 5omș a veniț i să*i ceară a renunț a la intenț iile
de domnie. 1n replica lui 7ăpuș neanul apar principalele cauze ale resentimentului acestuia
față de (oieri: trădarea din prima domnie ș i, mai ales, caracterul lui despotic.
artea a doua, ce conț ine intriga – acț iunile întreprinse de 7ăpuș neanul împotriva
 (oierilor – îl opune pe acesta soț iei lui, doamna 8uxanda, care îi cere să înceteze
uciderile, impresionată fiind de tragedia unei jupânese care o ameninț ase cu cuvintele
care reprezintă mottoul acestui capitol: $#i să dai samă, oamnă %
# treia parte $)apul lui +oțoc vrem...%! constituie punctul culminant al nuvelei.
#ici, satanismul domnitorului și atmosfera apăsătoare accentuează romantismul
narațiunii. rima scenă a acestui capitol prezintă cuvântarea ipocrită a lui 7ăpuș neanul,
care declară că se împacă cu (oierii ș i îi pofteș te la el la masă. Spancioc ș i Stroici,
neîncrezători, fug în olonia. 1n scena următoare, măcelărirea (oierilor la ospăț ul de la
 palatul domnesc, autorul realizează o atmosferă atroce; (oierii ș i mercenarii lui
7ăpușneanul se înfruntă într*o luptă pe viaț ă ș i pe moarte. -maginea maca(ră a piramidei
de capete, oferită doamnei ca $leac de frică%, este de un puternic efect romantic. 1n scena
uciderii lui +oțoc se realizează o imagine copleș itoare a mulț imii revoltate ș i a reacț iilor
ei, ).9egruzzi dovedindu*se un profund cunoscător al psihologiei colective.
artea a patra $e mă voi scula, pre mulț i am să popesc ș i eu...%! corespunde
deznodământului tragediilor shaQespeariene ce înfăț iș ează sfârș itul tiranilor. =olnav ș i
crezându*se pe moarte, domnitorul cere să fie călugărit, dar, când starea sănătăț ii i se
îm(unătățește, îi ameninț ă pe cei care îi îndepliniseră porunca, pe doamna 8uxandaș i pe
 

fiul lor. 7ăpușneanul moare, în cadrul sinistru al cetăț ii /otinului, otrăvit de Spancioc ș i
Stroici, cu complicitatea doamnei 8uxanda.

C.#lexandru 7ăpuș neanul este personajul istoric, eponim, prin care 9egruzzi
ilustrează tipul tiranului sângeros.
ersonajul se caracterizează printr*o am(iție puternică ș i o voinț ă nemăsurată.
elegația de (oieri spunându*i că ț ara nu*l doreș te, el răspunde: $Să mă*ntorc, mai (ine
și*ar întoarce unărea cursul îndărăt.% "l declară că vine să facă dreptate ș i că va întreț ine
trupele turcești care îl susțin cu averile (oierilor stoarse de la popor. in perspectiva
acțiunilor lui următoare, aceste declaraț ii sună demagogic; mai târziu, poporul se va
revolta din cauza (irurilor mari.
)onflictul lui 7ăpușneanul cu (oierii este generat de intenț ia lui de a domni
singur, dar și de dorința de a se răz(una pe trădarea din prima domnie. "l decapitează
 (oierii pentru orice gest de împotrivire, iar la intervenția soției sale răspunde promiț ând
că, începând de peste două zile, nu va mai omorî niciun (oier."l însă plănuise ca, a doua
zi, să*i ucidă pe toți.
)ruzimea personajului reiese din atitudinea sa în timpul măcelului, dar ș i dintr*
una din puținele caracterizări directe realizate de narator, care vor(eș te de plăcerea lui
7ăpușneanul de a vedea suferinț a, ceea ce îl determină să poruncească torturi ș i
schilodiri.
7ăpușneanul este ș iret ș i ipocrit în cuvântarea din (iserică, când le cere iertare
 (oierilor și le promite împăcarea pentru a*i atrage în cursă. "l duce lipsa de scrupule până
la sperjur: jură fals în fața moaștelor, despre care se spune că ar fi tresărit în acel moment.
eși are o trăsătură dominantă, cruzimea, personajul 7ăpuș neanul este complex.
-nteligent, el cunoaște natura umană ș i se pricepe să*i manipuleze pe ceilalț i. e (oieri îi
convinge să vină la ospăț , iar mulț imii i*l predă pe +oț oc, ceea ce face ca gloata să*l
aclame după ce, iniț ial fusese revoltată împotriva lui. orinț a lui de putere întrece însă
orice alt sentiment, chiar și dragostea paternă. 1n final, crezând că a fost călugărit ca
urmare a unui complot vizând aducerea pe tron a fiului său, domnitorul porunceș te ca
acesta să fie omorât împreună cu mama sa. #ceastă intenț ie de a*ș i ucide fiul o convinge
 pe oamna 8uxanda să*l otrăvească.
7ăpușneanul este impulsiv, dar ș tie să se ș i stăpânească atunci când aceasta este în
avantajul său. )ând oamna 8uxanda îi reproș ează uciderea (oierilor, prima reacț ie a
domnitorului este violentă, el ducând reflex mâna la jungher, dar se stăpâneș te ș i,
schim(ând tonul, promite că nu va mai omorî (oieri ș i că doamnei îi va da un $leac de
frică%.
redomină, în nuvelă, caracterizarea indirectă prin acț iune ș i replici. 5ot indirectă
este caracterizarea prin antiteza romantică dintre 7ăpuș neanul ș i doamna 8uxanda.
)aracterizarea directă este redusă la câteva intervenț ii ale naratorului, care spune că
 personajul său medita la o nouă crimă, ș i la replica unui personaj episodic, mitropolitul
5eofan, care spune: $)rud ș i cumplit este omul acesta...%
1n concluzie, naratorul caracterizează domnia lui 7ăpuș neanul printr*o metaforă,
spunând că $a lăsat o pată de sânge pe istoria +oldovei%.
 

SIMBOLISMUL
Sim(olismul este un curent literar apărut în <ranța în ultimele decenii ale
secolului al 6-6*lea și care a fost cultivat și la începutul secolului al 66*lea.
5ermenul $sim(olism% a fost folosit pentru prima dată de poetul francez >ean
+orRas în ?FFD. 9oțiunea de $sim(ol% este mult mai veche, dar sim(oliș tii îi dau o
semnificație diferită de cea tradițională. 1n accepț ia consacrată, sim(olul semnifica un
concept, de exemplu, în romantism, la "minescu, 7uceafărul era sim(olul geniului. 1n
cadrul curentului sim(olist, sim(olul exprimă nu un concept, ci o stare sufletească, el
 putând fi interpretat în mod diferit, în funcție de sensi(ilitatea fiecărui cititor. e
exemplu, plum(ul sim(olizează, în poezia lui =acovia, apăsarea, greutatea, tristeț ea,
cenușiul, lipsa de speranț ă etc.
#m(iguitatea posi(ilitatea ca un text să primească mai multe interpretări! este o
caracteristică a poeziei sim(oliste. #ceasta cultivă sugestia. oeț ii reprezentativi ai
acestui curent nu vor să numească direct un o(iect, un fenomen, o stare sufletească, ci le
sugerează, îi stimulează pe cititori să și le imagineze. +allarmR spunea că a numi un
lucru înseamnă a*i răpi cea mai mare parte din valoare ș i că visul lui, ca poet, este de a
sugera.
Sim(oliștii doresc să apropie poezia cât mai mult de muzică, spre deose(ire de
 parnasieni, care voiau s*o apropie de artele plastice pictura ș i sculptura!. 'erlaine, în
 poezia $#rta poetică%, cerea $+uzică înainte de orice % $e la musiTue avant toute
chose %!. #ceastă apropiere se realizează atât prin evocarea motivelor muzicale de
exemplu, la =acovia, vioara, clavirul 4 pianul, caterinca 4 flaș neta, +arș ul fune(ru
compus de )hopin!, cât ș i prin muzicalitatea versurilor ș i frecventa apariț ie a refrenului
unul sau mai multe versuri, chiar o strofă, care se repetă la intervale regulate pe
 parcursul poeziei!.
Sim(oliștii cultivă nuanțele, stilul vag, imprecis. )a ș i impresioniș tii în pictură, ei
tind să exprime în poezie clipa trecătoare.
Sinestezia este un concept specific sim(olismului. "a constă într*o imagine
artistică ce reunește două sau mai multe senzaț ii: vizuală, auditivă, olfactivă etc. e
exemplu: $ pictură parfumată cu vi(rări de violet% =acovia!. -niț iatorul sinesteziilor
este =audelaire prin poezia $)orespondenț e%. "l evocă aici parfumuri $dulci ca un ton de
flaut% sau $verzi ca niș te câmpii%.
)ontinuându*l pe acelaș i =audelaire, sim(oliș tii introduc în poezie inspiraț ia
citadină, deschizând calea poeziei moderne. "i evocă atât metropolele, $oraș ele
tentaculare%, cât ș i monotonia târgurilor provinciale, cum este =acăul în poezia lui
=acovia.
 9atura însăși este, în poezia sim(olistă, una ur(ană, modelată de om: parcuri,
grădini. 1n literatura română, sim(olistul imitrie #nghel este numit $poetul florilor%,
datorită volumului său intitulat $1n grădină%.
 

Sim(oliștii cultivă o sensi(ilitate excesivă, a(ordând frecvent motivul nevrozelor,

ca în poeziile lui =acovia, intitulate $9ervi de primăvară% sau $9ervi de toamnă%.
Sim(olismul se opune retorismului romantic, amplelor discursuri în versuri; ei
cultivă o poezie concisă, concentrată. 'erlaine cerea poetului: $-a elocvenț a ș i suceș te*i
gâtul % $#rta poetică%!. 1n domeniul versificație, sim(oliș tii cultivă versul muzical,
refrenul, dar tot ei impun și versul li(er, care va fi preluat de poezia secolului al 66*lea.
PLUMB  de George =acovia
oezia $lum(% deschide volumul de de(ut al lui =acovia din ?L?D, căruia îi dă ș i
titlul. #ceasta arată că poezia era considerată, de autorul ei, ca reprezentativă pentru
creația lui.
"ste o poezie concisă, concentrată în doar două catrene, conform preferinț elor
sim(oliștilor, care respingeau retorismul romantic.
lum(ul este un sim(ol specific sim(olismului, întrucât el sugerează stări
sufletești care pot fi receptate în mod diferit, în funcț ie de sensi(ilitatea fiecărui cititor.
lum(ul sim(olizează apăsarea sufletească, densitatea, cenuș iul, tristeț ea, lipsa speranț ei.
=acovia mărturisea, într*un interviu, că în plum( vede culoarea gal(enă, deoarece
compușii lui dau precipitat gal(en, iar culoarea $sufletului ars% este, în viziunea sa,
gal(enul. )uvântul $plum(% se reia simetric în am(ele catrene: la sfârș itul versurilor ? ș i
B și la mijlocul versului @. #ceastă repetiț ie su(liniază importanț a pe care poetul o
conferă acestui sim(ol, ce revine o(sedant, cu caracter de laitmotiv.
Spațiul cavoului este em(lematic pentru universul poetic (acovian, un univers
închis, fără speranță, dominat de moarte. )riticii au o(servat că lumea liricii lui =acovia
este lipsită de transcendență, adică nu există nimic dincolo de ea. rama umană se
consumă iremedia(il aici și acum.
lum(ul omniprezent sugerează un univers mineralizat. +etalul a înlocuit viaț a,
organicul; sicriele, florile, coroanele, toate sunt de plum(, deci ș i vegetalul s*a
mineralizat. <aptul că și amorul este de plum( sugerează că ș i universul afectiv s*a
mineralizat și a murit, idee accentuată de sintagma $dormea întors%, ce semnifică
moartea. e plum( sunt ș i aripile amorului, care atârnă grele, sugerând imposi(ilitatea
z(orului, a înălțării, a evadării din spaț iul închis.
1n lirica lui =acovia, mișcarea predominantă este descendentă: în $lum(%, aripile
atârnă, în altă poezie, poetul cade prin casă; totul este atras în jos, spre pământ, spre
deose(ire de creația lui +acedonsQi sau a lui 9ichita Stănescu, unde predominantă este
mișcarea ascensională, z(orul.
1n versul al treilea din fiecare catren al poeziei $lum(%, se manifestă prezenț a
eului liric, starea lui caracteristică fiind solitudinea. 'ântul, frigul provoacă o suferință
fizică prin care se sugerează suferința sufletească. unctele de suspensie întrerup
discursul liric, creând pauze menite să sugereze o emoț ie prea puternică pentru a fi
exprimată în cuvinte.
Strigătul eului liric $Și*am început să*l strig%! este un motiv expresionist, o
manifestare a crizei omului modern care se simte înstrăinat alienat! într*o lume dominată
de o(iecte, excesiv tehnicizată ș i care se opune umanului. eș i =acovia este cel mai
reprezentativ sim(olist din literatura română, totuși în opera lui apar ș i aspecte
expresioniste.
)reația lui aparține modernismului, din care fac parte atât sim(olismul, cât ș i
expresionismul. eși a de(utat în reviste încă din primii ani ai secolului al 66*lea,
 

=acovia este un poet ce aparț ine în mare parte perioadei inter(elice. 'olumul de de(ut,
$lum(%, a apărut în ?L?D, anul intrării 8omâniei în rimul 8ăz(oi +ondial, ceea ce ș i
explică faptul că volumul nu s*a (ucurat încă de la apariț ie de succesul meritat.
'ersificația poeziei $lum(% îi servește ideea poetică prin construcț ia ei simetrică:
versurile au măsura de ?M sila(e, ritmul este iam(ic, rima este îm(răț iș ată, laitmotivul
$plum(% apărând la rima versurilor ? ș i B din fiecare catren.

POE@IA MODERNIST: INTERBELIC:

TESTAMENT de 5udor #rghezi

oezia $5estament% deschide volumul de de(ut al lui #rghezi din ?L@E. 5itlul
acestui volum, $)uvinte potrivite%, provine dintr*o sintagmă din această poezie: $in
graiul lor cu*ndemnuri pentru vite 4 "u am ivit cuvinte potrivite%. Situarea poeziei la
începutul volumului evidenț iază funcț ia programatică pe care i*o conferă autorul.
oezia $5estament% este o artă poetică, adică o creaț ie în versuri, care exprimă
concepția autorului despre poezie ș i despre misiunea poetului. #rte poetice au scris,
 printre alții, /orațiu, în literatura #ntichității romane, =oileau în clasicismul francez,
'erlaine în sim(olism, iar în literatura română, +. "minescu $"pigonii%, $)riticilor
mei%!, G. )oș(uc $oetul%!, .Goga $8ugăciune%!, 7.=laga $"u nu strivesc corola de
minuni a lumii%!.
)reația lui #rghezi a fost realizată într*un interval de aproape EM de ani, acoperind
întreaga primă jumătate a secolului al 66*lea și aparț inând unui modernism care
valorifică și tradiția, dar în forme originale. #rghezi este considerat de unii critici de
exemplu, de +.8alea! creatorul care a declanș at cea mai mare revoluț ie a lim(ajului
 poetic românesc, după aceea produsă de +."minescu.
oezia $5estament% se încadrează în modernism prin estetica urâtului, prin
valorificarea lirică a unor cuvinte și expresii pe care poezia tradiț ională nu le accepta,
 prin asocieri inedite de imagini și prin structură, fiind alcătuită din strofe de dimensiuni
inegale.
5itlul $5estament% semnifică moștenirea spirituală pe care o lasă poetul unui fiu
spiritual. )u același sens, apare acest titlu și la -enăchiț ă 'ăcărescu, unul dintre primii
 poeți culți din literatura română, care lăsa urmaș ilor săi 'ăcăreș ti, ca moș tenire,
$creșterea lim(ii românești 4 Și*a patriei cinstire%. 1n literatura universală, titlul
$5estament% apare la poetul francez 'illon, din creaț ia căruia #rghezi a tradus.
oezia $5estament% are forma unui monolog liric adresat, persoana a doua
singular indicându*l pe fiul spiritual căruia poetul îi transmite moștenirea.
oetul se consideră continuatorul generaț iilor de ț ărani, truditori ai pământului,
care au urcat din greu, de*a lungul veacurilor, spre lumina culturii. "forturile acestora
sunt exprimate prin imagini de o mare concreteț e:$rin râpi ș i gropi adânci, suite de
 (ătrânii mei pe (rânci%.
+odest, poetul se consideră doar o verigă din acest lanț al evoluț iei. "l este,
metaforic spus, $un nume adunat pe*o carte%, reprezintă o trepată a urcuș ului generaț iilor
spre lumină. rin rolul pe care i*l atri(uie cărții, #rghezi îș i exprimă concepț ia privind
raportul dintre poezie și social. "a este îndreptăț irea, în domeniul cultural, a existenț ei
înaintașilor și, în același timp, atestă drepturile urmaș ilor. entru a exprima acest rol al
 

creației poetice, #rghezi foloseș te arhaismul $hrisov%, ce desemnează documentul care

atesta, în trecut, dreptul de proprietate asupra pământului.
#rghezi insistă asupra temei sociale din poezie, creaț ia lui lirică exprimând
suferințele și aspirațiile ro(ilor pământului. ar, în viziunea lui, socialul se converteș te în
estetic, capătă o formă artistică ce*l face să nu fie receptat ca atare de cititorul nepregătit.
8evolta adunată de secole apare su( forma frumosului artistic: $'eninul strâns l*am
 preschim(at în miere%. oezia apare astfel ca o alchimie ce transformă în aur materiile
impure. )onvertită în estetic, revolta nu este înț eleasă de stăpân, acesta delectându*se cu
arta exprimării ei: $8o(ul a scris*o, domnul o citește, 4 <ăr*a cunoaș te că*n adâncul ei 4
zace mânia (unilor mei%.
#rghezi a introdus în poezia românească estetica urâtului, după modelul lui
=audelaire din volumul $<lorile răului%. "stetica urâtului presupune extinderea inspiraț iei
 poetice asupra unor zone respinse de poezia tradiț ională. "a presupune, de asemenea,
introducerea în poezie a unor cuvinte considerate până atunci nepoetice. "stetica urâtului
mai înseamnă și o intuiție profundă asupra realului, care îș i desoperă astfel frumuseț i
invizi(ile pentru privitorul superficial și convenț ional. "stetica urâtului este sugerată în
 poezia $5estament% prin versurile: $<ăcui din zdrenț e muguri ș i coroane% ș i $in (u(e,
mucegaiuri și noroi, 4 -scat*am frumuseți și prețuri noi%.
#rta poetică argheziană se caracterizează printr*o transformare a uneltelor de
lucrat pământul în instrumente de scris: $)a să schim(ăm acum, întâia oară, 4 Sapa*n
condei și (razda*n călimară%. +unca ogorului se converteș te în strădania poetului, care
 prelucrează cuvintele, depunând acelaș i efort ca al ț ăranului care munceș te ca să facă
 pământul roditor.
Sintagma metaforică $cuvinte potrivite% arată că #rghezi concepe rolul poetului
ca pe acela al unui meș teș ugar, care făureș te poezia lucrând din greu asupra cuvintelor.
+unca asupra textului este exprimată ș i în versul $frământate mii de săptămâni%,
1n poezia $5estament% este exprimată ș i concepț ia lui #rghezi despre raportul
dintre inspirație și tehnică poetică. )urentele de factură clasicistă au privilegiat
meșteșugul, tehnica poetică. 8omantismul a pus accentul pe inspiraț ie. oetul modernist
concepe o sinteză între cele două, folosind metafora $slova de foc%, pentru inspiraț ie, ș i
$slova făurită%, pentru meșteș ugul poetic, îm(inarea lor fiind exprimată printr*o imagine
 profund originală: $Slova de foc ș i slova făurită, împerecheate*n carte, se mărită 4 )a
feirul cald îm(rățișat în clește%.
)onsiderându*se un continuator al tradiț iei, #rghezi este, în acelaș i timp, unul
dintre cei mai importanți creatori moderniști ai perioadei inter(elice.
 

EU NU STRIESC COROLA DE MINUNI A LUMII

de 7ucian =laga
oezia $"u nu strivesc corola de minuni a lumii% deschide volumul de de(ut al lui
7ucian =laga, $oemele luminii%, apărut în ?L?L. Situarea poeziei la începutul volumului
evidențiază funcț ia programatică pe care i*o conferă autorul.
oezia $"u nu strivesc...% este o artă poetică, adică o creaț ie în versuri, care
exprimă concepția autorului despre poezie ș i despre misiunea poetului. #rte poetice au
scris, printre alții, /orațiu, în literatura #ntichității romane, =oileau în clasicismul
francez, 'erlaine în sim(olism, iar în literatura română, +. "minescu $"pigonii%,
$)riticilor mei%!, .Goga $8ugăciune%!, 5.#rghezi $5estament%!.
#rta poetică a lui 7.=laga are o importantă componentă filozofică. #par în această
 poezie, în formă metaforică, idei pe care =laga le va dezvolta mai târziu în opera sa
filozofică intitulată $)unoașterea luciferică%, din cadrul $5rilogiei cunoaș terii%.
7.=laga a fost nu numai un mare poet, ci ș i un important filozof, creatorul unuia
dintre puținele sisteme filozofice din cultura românească. "l considera că omul nu poate
do(ândi cunoaș terea a(solută, pentru că +arele #nonim a impus cenzura transcendentă.
1n concepția lui =laga, în urma oricărui proces de cunoaș tere rămâne ceva misterios, care
devine la rândul lui o(iect al cunoaș terii, o zonă de mister persistând însă la infinit.
in punctul de vedere al atitudinii faț ă de mister, există, în viziunea lui =laga,
două tipuri de cunoaș tere: paradisiacă ș i luciferică. )unoaș terea paradisiacă este
cunoașterea rațională, ș tiinț ifică. "a consideră că misterul ar putea fi eliminat integral, dar 
acest lucru fiind imposi(il – în concepț ia lui =laga – cunoaș terea paradisiacă escamotează
ascunde, trece cu vederea! zone importante ale realităț ii. 1n schim(, reprezentanț ii
cunoașterii luciferice sunt conș tienț i de faptul că misterul nu va putea fi luminat niciodată
integral și își propun să*l accentueze, să*l potenț eze.
#ceastă idee filozofică stă la (aza poeziei $"u nu strivesc corola de minuni a
lumii%, care este construită pe un sistem de antiteze între cunoaș terea luciferică,
desemnată prin metafora $lumina mea%, ș i cunoaș terea paradisiacă, exprimată prin
metafora $lumina altora%. pozițiile dintre cei doi termeni sunt fie explicite $lumina
altora 4 sugrumă vraja%, $dar eu, 4 eu cu lumina mea sporesc a lumii taină%!, fie implicite
faptul că $eu nu ucid cu mintea tainele% presupune că $lumina altora% le ucide!.
$)orola de minuni a lumii% este o metaforă revelatorie a frumuseț ilor universului,
iar enumerația $flori, ochi, (uze, morminte% exprimă câteva dintre ele, din domeniul
vegetalului, al umanului, al afectivului, al amintirii ș i al morț ii.
+etafora revelatorie este – în cadrul terminologiei folosite de =laga – metafora ce
dezvăluie esența fenomenelor, în timp ce metafora plasticizantă se referă doar la aspectul
lor de suprafață.
 

)omparația dezvoltată a cunoaș terii luciferice cu lumina lunii plasticizează ideea

 potențării misterului. <inalul poeziei exprimă condiț ia cunoaș terii poetice ca ipostază a
cunoașterii luciferice. #ceastă condiț ie este iu(irea: $căci eu iu(esc ș i flori ș i ochi ș i (uze
și morminte%.
)aracterul modernist al poeziei lui =laga constă în pro(lematica filozofică
exprimată artistic prin metafora revelatorie și în prozodia ce foloseș te versul al( cu
măsură varia(ilă, lipsit de rimă și de ritm!. 5extul poetic nu este divizat în strofe, ci
reprezintă o continuitate su(liniată și de ingam(ament continuarea propoziț iei de la un
vers la altul! și prin scrierea cu literă mică a cuvintelor de la începutul versurilor.

RIA CRPTO ȘI LAPONA ENIEL

de -on =ar(u

pera poetică a lui -on =ar(u a fost periodizată de 5udor 'ianu în trei etape:
 & ciclul parnasian;
 & ciclul (aladic și oriental;
 & ciclul ermetic.

aransianismul a fost un curent literar de la sfârșitul secolului al 6-6*lea, care

căuta să spropie poezia de artele plastice pictura ș i sculptura!. oemele parnasiene erau
descriptive, ta(louri în versuir. oeții parnasieni nu*ș i exprimau sentimentele faț ă de
aspectele descrise.
oeziile lui -on =ar(u din ciclul parnasian au în comun cu acest curent caracterul
descriptiv, dar se deose(esc de ele prin caracterul lor alegoric. e exemplu, poezia
$)opacul% este o alegorie a vârstelor omului.
1n ciclul (aladic și oriental, sunt cuprinse poeme care au aspect de (aladă ș i altele
ce evocă un orient (alcanic, sim(olizat prin cetatea imaginară -sarlâQ.
oezia ermetică este o creaț ie lirică al cărei sens ascuns tre(uie descifrat de
cititori printr*un efort intelectual.  asemenea poezie nu exprimă în primul rând
sentimente, ci este, după cum o numea aul 'alRrJ, o $săr(ătoare a intelectului%. -on
=ar(u este cel mai important reprezentant al poeziei ermetice în literatura română, prin
ciclul $>oc secund%.

oemul $8iga )rJpto și lapona "nigel% face parte din ciclul (aladic ș i oriental.
"ste su(intitulată (aladă, dar se încadrează numai parț ial în acestă specie literară prin
scenariul epic, prezența personajelor ș i a unui narator. retextul de (aladă transmite însă
idei filozofice, inițiatice și stări lirice.
 caracteristică apoeziei moderniste este am(iguitatea, posi(ilitatea de a primi
mai multe interpretări. Și poemului $8iga )rJpto ș i lapona "nigel% i s*au atri(uit mai
multe sensuri.
7a o primă lectură, (alada ne apare ca un poem în ramă: un menestrel cântăreț
medieval care trecea din oraș în oraș ș i dintr*un castel în altul, recitând poeme epice, cu
acompaniamentul unui instrument cu coarde, asemănător cu lira!, la cererea unui $nuntaș
fruntaș%, spune povestea lui )rJpto, $regele ciupearcă%, îndrăgostit de lapona "nigel, care
își conduce renii spre sud, în transhumanț ă. 1nsă "nigel este atrasă de Soare, de care
 

)rJpto se teme, mediul lui firesc fiind um(ra. Surprins de Soare, )rJpto se transformă
într*o ciupercă otrăvitoare.
 9umele )rJpto provine din cuvântul grecesc care înseamnă $ascuns%. 1n poem, i
se asociază sintagma $inimă ascunsă%. 1n legătură cu "nigel, tudor 'ianu afirma că
 provine de la numele dat de tătari unui râu din 8usia. +ai plauzi(ilă este însă o altă
interpretare, mai nouă, care arată că "nigel este apropiat de cuvântul din lim(a germană
$"ngel%, care înseamnă $înger%. 1ngerii fac legătura între palnul divin ș i planul uman, iar
"nigel face legătura între planul Soarelui ș i planul lui )rJpto.
-on =ar(u își interpreta propria creație numind*o $un 7uceafăr întors%, în sensul
că și în $8iga )rJpto ș i lapona "nigel%, ca ș i în $7uceafărul% eminescian, este evocată o
dragoste imposi(ilă între două făpturi care aparțin unor planuri diferite ș i care se
întâlnesc în vis. ar, în timp ce, în $7uceafărul%, elementul feminin, inferior, aspira spre
cel masculin, la -on =ar(u, situația este inversă.
 altă interpretare identifică, în poemul lui -on =ar(u, tema increatului. -ncreat
este ceva ce n*a fost încă născut ș i, ca atare, n*a intrat su( dominaț ia timpului, care
degradează totul până la moartea finală. 8iga )rJpto, care vegetează la um(ră ș i este
$sterp%, sim(olizează increatul. ărăsindu*ș i mediul natural ș i ieș ind din um(ră, el intră
în ciclul existenței comune, iar făptura lui este degradată de căldura prea puternică a
Soarelui. #ceeași temă, a increatului, mai apare, la -on =ar(u, în poemele $upă melci%
și $ul dogmatic%.
oemul poate fi interpretat și ca o alegorie a iniț ierii, prin similitudine cu un alt
 poem al lui -on =ar(u, $8itmuri pentru nunț ile necesare%. 9unta este, sim(olul iniț ierii
supreme. 1n această accepț ie, termenul provine de la alchimiș ti, care numeau $nuntă%
sinteza elementelor chimice care ar fi creat piatra filozofală, o(ț inând elixirul vieț ii
veșnice și marcând perfecț ionarea spirituală a maestrului.
1n $8itmuri pentru nunțile necesare%, sunt marcate trei etape prin care tre(uie să
treacă cel care vrea să se inițieze. rima etapă este la nivel teluric, pământesc, carnal,
treaptă sim(olizată de planeta 'enus. # doua treaptă, a intelectului, este sim(olizată de
+ercur, iar ultima, cea supremă, a spiritului universal care desăvârș eș te iniț ierea, este
sim(olizată prin Soare.
1n poemul $8iga )rJpto ș i lapona "nigel%, )rJpto se află pe prima treaptă, a
teluricului, în vreme ce "nigel reprezintă treapta superioară, a intelectului. 7apona vine
$din țări de gheaț ă%, iar la -on =ar(u gheaț a este sim(olul intelectului: $)astelul tău de
gheață l*am cunoscut, Gândire% $3manizare%!. -ntelectul reflectă spiritul universal ș i
tinde spre el. #ceastă idee apare în metafora Soarelui care se oglindeș te în fântâna
sufletului: $ Și roata al(ă mi*e stăpână 4 )e zace*n sufletul fântână%. 9umai umanitatea
evoluată este capa(ilă de iniț ierea deplină. entru cel care n*a parcurs toate etapele,
contactul cu lumina supremă este nefast, în loc să fie (enefic. )rJpto trece de la treapta
teluricului direct la nivelul spiritual, fără să treacă pe la nivelul intermediar al intelectului,
și, de aceea, lumina Soarelui îi este fatală.
<aptul că această poveste este spusă la o nuntă, ar putea să însemne că ea îi
transmite celui care urmează să se inițieze că tre(uie să parcurgă toate treptele acestei
inițieri.
#ceste idei inițiatice, filozofice, sunt exprimate de -on =ar(u ca într*o (aladă,
într*un lim(aj pitoresc, (ogat în cuvinte și expresii populare: $cuscrul mare%, $(ârfeau%,
$să ocărască%, $iacă%, $nu adăsta%. -nversiunile conferă poemului un ton popular ș i
 

arhaic: $zice*l*aș%, $rogu*te%, $pahar e gândul, cu otravă%. 5onalitatea populară este

sugerată de versurile scurte, cu măsura de F – L sila(e, rima încruciș ată ș i împerecheată ș i
rima interioară, acolo unde rimează între ele două jumătăț i de vers $3ite fragi, ț ie
dragi.%!
eși aparține ciclului (aladic ș i oriental, poemul $8iga )rJpto ș i lapona "nigel%
cnține și elemente de poezie ermetică, prin sensul ascuns, criptic, pasi(il de interpretări
multiple.

TRADIȚIONALISMUL
ACI SOSI PE REMURI
de -on illat

)reația poetică a lui -on illat a trecut prin trei etape:

 & de influență parnasiană, cu poezii de inspiraț ie cosmopolită;
 & tradiționalistă;
 & neoclasică.

)ea mai importantă valoric este etapa tradiț ionalistă, caracterizată prin inspiraț ia
autohtonă. entru acestă etapă, cel mai reprezentativ volum este $e #rgeș în sus%. rima
 poezie din acest volum, $)titorii%, exprimă renunț area la inspiraț ia cosmopolită, în
favoarea celei autohtone: $7as altora tot glo(ul terestru ca o minge,4 "u am rămas în paza
 pridvorului stră(un%.
in volumul $e #rgeș în sus% face parte ș i poezia $#ci sosi pe vremuri%, pe care
G.)ălinescu o considera capodopera lui -on illat, $graț ioasă, miș cătoare ș i indivizi(ilă
 paralelă între două veacuri, înscenare care încântă ochii ș i, în acelaș i timp, sim(olizare a
uniformității în devenire%.
oezia este construită pe o paralelă între două momente similare din existenț a a
două generații diferite.
-deea poetică este aceea a repeta(ilităț ii experienț elor umane fundamentale, în
ciuda diferențelor aparente dintre generaț ii. Se întâlnesc, în poezie, motive ale
 permanenței, pe de o parte, motive ale schim(ării ș i diferenț eirii, pe de altă parte.
ermanența este sugerată, în primul rând, de cadrul natural ș i rural cuprinzând
casa amintirii, drumul cu plopi, lanul de secară ș i turnul cu clopot, motiv am(iguu,
sugerând că momentele esenț iale ale existenț ei, nunta ș i moartea, se confundă.
+otivele diferențierii privesc mijloacele de transport, modele vestimentare ș i
modele poetice. =unica soseș te la casa logodnicului ei într*o (erlină, în condiț iile în care
 pe atunci nu existau trenuri, ș i este îm(răcată în $largă crinolină%, după moda de la
mijlocul secolului al 6-6*lea.
1n ceea ce privește referinț ele culturale, (unicul îi recită iu(itei sale (alada
$K(urătorul% de contemporanul său, -on /eliade 8ădulescu, (aladă ce conț ine un pastel
al înserării, adecvat plim(ării pe lună a celor doi logodnici. $7e lac% 7acul!, poemul
romanticului francez 7amartine, era ș i el adecvat momentului prin versurile sale cele(re
ce invocă timpul să se oprească, pentru ca îndrăgostiț ii să*ș i trăiască veș nic fericirea.
 

 9epotul îi recită logodnicei poezii romantice, dar ș i sim(oliste, poeme de $(unul

<rancis >ammes% și $=alada lunii% de /oria <urtună, prietenul lui -on illat.
5recerea între cele două părț i ale poemului se realizează prin două strofe cu
caracter de meditație pe tema trecerii timpului ș i a amintirii. 'ersul $e nuntă sau de
moarte, în turnul vechi din sat% se repetă la mijlocul ș i la sfârș itul poemului evocând
motivul momentelor esențiale ale existenței.
oemul $#ci sosi pe vremuri% este alcătuit din distihuri și se încheie cu un vers
li(er. 'ersurile sunt ample, cu măsura de ?@ – ?A sila(e, adecvate tonului elegiac,
nostalgic și meditativ, rima este împerecheată, iar ritmul, iam(ic.
oemul lui -on illat aparține tradiționalismului prin evocarea trecutului,
accentuarea permanenț ei în detrimentul schim(ărilor, cadrul rural ș i versificaț ia
tradițională.
 

COMEDIA
O S*"ISOA"E PIE"!UT' 
de -on 7uca )aragiale
)omedie; text dramatic; operă dramatică!

?.efiniția comediei și particularitățile genului dramatic.

@.5ema și viziunea despre lume.
A.)onstrucția su(iectului; structura compoziț ională.
B.5ipuri de comic sursele comicului!:
a! contrastul dintre aparență ș i esenț ă;
 (! comicul de situație;
c! comicul de lim(aj;
d! comicul de nume;
e! comicul de moravuri;
f! comicul de caracter.
C.articularități de construcție a personajului.
D.8elațiile dintre două personaje.

?.efiniția comediei și particularitățile genului dramatic.

)omedia este specia genului dramatic, în proză sau în versuri, care prezintă
 personaje, situații, moravuri ce stârnesc râsul. )onflictul este derizoriu, întrucât
 personajele nu se implică în mod autentic în apărarea valorilor pe care pretind că le
susțin. <inalul este fericit.
)omedia reprezintă ilustrarea în genul dramatic a categoriei estetice a comicului,
care se poate manifesta și în alte specii literare și, de asemenea, în alte arte.
)omicul se (azează totdeauna pe un contrast: între aparenț ă ș i esenț ă, între urât ș i
frumos, între viu și mecanic, între așteptare ș i rezultat, între scop ș i mijloace.
)omedia reflectă caracteristicile genului dramatic: ea este o operă scrisă pentru a
fi reprezentată pe scenă. rezenț a autorului este predominant indirectă, prin intermediul
 personajelor prezentate în acț iune. -ntervenț ia directă a autorului se realizează doar prin
lista de personaje de la începutul piesei ș i prin indicaț iile scenice sau didascalii. #cestea
sunt scrise în paranteze și au rolul de a fixa coordonatele spaț io*temporale locul ș i timpul
acțiunii!, de a descrie decorul, de a indica personajele care se află în scenă, acț iunile,
gesturile, mimica și tonul vocii lor.
 

1n textele dramatice, dialogul este principalul mod de expunere. "l constă într*un
schim( de replici, în care emiț ătorul ș i receptorul îș i schim(ă alternativ rolurile. <iecare
replică este precedată de numele personajului care o rosteș te.
pera dramatică este divizată în acte, iar acestea, în scene. 3n act este delimitat
de o ridicare și o lăsare de cortină.  scenă este delimitată de intrarea sau ieș irea unuia
sau a mai multor personaje.
@.5ema și viziunea asupra lumii.
5ema comediei $ scrisoare pierdută% o constituie satirizarea politicianismului.
'iziunea este foarte apropiată de $teoria formelor fără fond% enunț ată de titu
+aiorescu. )riticul susținea că modernizarea 8omâniei s*a produs, în secolul al 6-6*lea,
 prin împrumutul unor forme, al unor instituții din "uropa occidentală, fără ca în
societatea românească să existe fondul necesar lor. 1n comedia lui -.7.)aragiale, regimul
constituțional apare ca o formă fără fond. #cest aspect iese în evidenț ă prin replicile din
final ale lui )ațavencu $-ată (inefacerile unui sistem constituț ional.%! ș i ale lui ristanda
$)urat constituțional  +uzica %!
1ntreaga desfășurare a acț iunii demonstrează că sistemul constituț ional este o
formă fără fond, pentru că personajele nu respectă spiritul )onstituț iei: prefectul ordonă
arestări ilegale, candidaturile în alegeri se o(țin prin ș antaj, partidul de guvernământ
câștigă alegerile aproape cu unanimitate de voturi.
1n ceea ce privește viziunea asupra universului comic creat de -.7.)aragiale,
opiniile criticilor diferă fundamental. #stfel unii de exemplu, +ircea -orgulescu! îl
 percep ca o lume monstruoasă prin grotesc, prin ar(itrar ș i inautenticitate, cu personaje
care $trăncănesc% fără încetare, dar nu reuș esc să comunice.
#lți critici de exemplu, +ihai 8alea! văd, în opera comică a lui )aragiale, o
lume inofensivă, în care cel mai grav lucru este de a nu putea merge la cafenea ca în
schița $5elegrame%!. 9.Steinhardt afirmă că Koe 5rahanache întruchipează una dintre
cele mai înalte virtuți creștine, iertarea; ea îl iartă pe )aț avencu, deș i s*ar fi putut răz(una
 pe el pentru răul pe care i*l făcuse.

A.)onstrucția su(iectului; structura compoziț ională.

Su(iectulQ comediei este structurat în patru acte. #cț iunea este situată $în capitala
unui județ de munte, în zilele noastre%, adică în ?FFA.
#ctul - se petrece în casa prefectului Ș tefan 5ipătescu. #cestuia, poliț aiul
ristanda îi povestește că a spionat casa rivalului politic, 9ae )aț avencu, ș i a aflat de o
scrisoare pe care acesta intenționează s*o folosească drept armă în campania electorală.
recizări despre această scrisoare aduce 5rahanache, prietenul mai vârstnic ala lui
tipătescu și om politic influent în județ. )aț avencu i*a arătat scrisoarea de amor trimisă de
5ipătescu lui Koe, soția lui 5rahanache. )aț avencu ameninț ă cu pu(licarea scrisorii dacă
nu va fi susținut să devină candidat în alegerile pentru )amera eputaț ilor, calitate pentru
care 5rahanache ș i 5ipătescu îl susț ineau până atunci pe <arfuridi. #pare un cetăț ean
turmentat care povestește că a găsit scrisoarea lui 5ipătescu, dar )aț avencu i*a furat*o
după ce l*a îm(ătat. 5rahanache vrea să contracareze ș antajul lui )aț avencu printr*o
 plastografie un fals! cu care acesta încasase ilegal o sumă de (ani, fals a cărui dovadă se
afla în posesia lui 5rahanache.
#cțiunea actului al doilea se petrece tot în casa lui 5ipătescu, în seara aceleeaș i
zile. <arfuridi și =rânzovenescu îl acuză pe 5ipătescu de trădare, suspectându*l că vrea
 

să*l susțină pe )ațavencu. 7a ordinul lui 5ipătescu, ristanda l*a arestat pe )aț avencu ș i
i*a făcut percheziție la domiciliu, fără a găsi însă scrisoarea. Koe îl convinge pe 5ipătescu
să negocieze cu )aț avencu, dar acesta respinge toate ofertele prefectului, dorind numai
mandatul de deputat. 5emându*se de scandal, Koe îi convinge pe 5rahanache ș i pe
5ipătescu să*l susțină pe )ațavencu, dar actul se încheie cu o lovitură de teatru: soseș te
de la =ucurești o telegramă, care impune alegerea ca deputat a necunoscutului
#gamemnon andanache.
#ctul al treilea prezintă întrunirea electorală la care urmează să fie desemnat
candidatul. upă discursurile lui <arfuridi și )aț avencu, 5rahanache anunț ă candidatura
lui andanache. Surprins ș i furios, )aț avencu vrea să dezvăluie existenț a scrisorii, dar
este împiedicat de oamenii lui ristanda, care declanș ează o încăierare.
#cțiunea actului al patrulea se petrece în ziua alegerilor, în grădina lui trahanache.
Koe este îngrijorată de dispariția lui )ațavencu după încăierarea de la întrunire. Soseș te
andanache, care dezvăluie faptul că a o(ț inut candidatura tot în urma unui ș antaj cu o
scrisoare de amor. #pare )ațavencu ș i mărturiseș te că a pierdut scrisoarea, pe care o
ascunsese în căptuș eala pălăriei.  găsise tot )etăț eanul 5urmentat, care i*o restituie lui
Koe. #ceasta îl iartă pe )ațavencu ș i îi promite susț inere la următoarele alegeri, cu
condiția să conducă manifestaț ia ș i să prezideze (anchetul în onoarea rivalului său.
andanache este ales deputat. )omedia se încheie cu o împăcare generală.

B.5ipuri de comic Sursele comicului!

a!  sursă importantă a comicului în piesa $ scrisoare pierdută% este contrastul
dintre aparență și esenț ă, dintre ceea ce vor să pară personajele ș i ceea ce sunt de fapt. "le
vor să pară oameni politici de valoare, dar, în realitate, sunt mediocri; vor să pară patrioț i,
dar, în realitate, urmăresc doar propriul interes. #șa procedează, de exemplu, )aț avencu,
 prefăcându*se că plânge de emoț ie atunci când vor(eș te despre 8omânia, dar nu ezită să
fure, să șantajeze și să falsifice documente pentru câș tigul personal.
 (! )omicul de situație este generat, în primul rând, de pierderea ș i găsirea repetată
a scrisorii; pierdută de Koe, ea este găsită de )etăț eanul 5urmentat, căruia )aț avencu i*o
fură, acesta pierzând*o, la rândul lui, odată cu pălăria. Scrisoarea ajunge din nou la
)etățeanul 5urmentat, care i*o înapoiază lui Koe.
 situație similară se petrece și în cazul lui andanache, acesta găsind ș i el o
scrisoare, cu care șantajează o $persoană însemnată%. #ceastă repetare a situaț iei
accentuează comicul. =ergson denumea acest procedeu comic $(ulgărele de zăpadă%,
 pentru că, după cum (ulgărele de zăpadă sporeș te prin rostogolire, tot aș a situaț ia comică
se amplifică prin repetare. incolo de această situaț ie comică centrală, care dă ș i titlul
 piesei, mai apar situații comice la nivelul unor scene, precum întâmplarea lui ristanda,
care spiona casa lui )ațavencu, apariț ia neaș teptată a )etăț eanului 5urmentat, încăierarea
de la întrunirea electorală.
c! )omicul de lim(aj contri(uie la caracterizarea personajelor, scoț ându*le în
evidență incultura ori automatismele. -ncultura reiese din greș eli de pronunț are precum
$(ampir%, $catrindală%, $nifilist%, $ple(icist% și din confuzii paronimice precum
$renumerație%, în loc de $remuneraț ie%.
5icurile ver(ale sunt niște cuvinte sau expresii stereotipe, repetate indiferent de
împrejurare. #cestea evidențiază automatismul din gândirea personajelor. e exemplu,
ristanda își apro(ă superiorii prin cuvântul $curat%, ajungând la nonsensul $curat
 

murdar%. <arfuridi repetă, în orice context, cuvântul $fix%. rin enunț ul stereotip $#veț i
 puțintică ră(dare%, 5rahanache îș i manifestă calmul în orice situaț ie ș i dă aparenț a unui
om moale, care însă este deose(it de a(il. )etăț eanul 5urmentat repetă între(area care îl
 preocupă: $"u cu cine votez 0% #ceste automatisme ilustrează concepț ia lui =ergson,
după care comicul rezultă din suprapunerea mecanicului peste viu, adică din faptul că că
o ființă umană se comportă ca un automat.
7a nivel sintactic, personajele fac greș eli ce evidenț iază lipsa lor de logică. e
exemplu, <arfuridi apro(ă revizuirea )onstituț iei, cu condiț ia să nu se schim(e nimic sau
să nu se revizuiască, dar atunci să se schim(e pe ici, pe colo ș i anume în părț ile esenț iale.
d!)omicul de nume fusese cultivat înainte de )aragiale de către 'asile
#lecsandri, dar arta lui )aragiale constă în faptul că numele personajelor nu exprimă
direct trăsăturile de caracter, ci le sugerează. 9umele de )aț avencu provine de la $caț ă%,
sugerând o persoană care vor(eș te mult. 5rahanache vine de la cuvântul turcesc
$trahana%, care înseamnă $cocă moale%, exprimând aparenta moliciune a personajului, iar 
 prenumele Kaharia sugerează faptul că este zaharisit, adică ramolit. 9umele andanache
 provine de la $dandana%, sugerând încurcătura pe care o produce apariț ia personajului,
sufixul $*che% fiind un sufix diminutival de origine greacă. 5ot grecesc este ș i prenumele
#gamemnon. #ici comicul rezultă din alăturarea dintre numele andanache ș i prenumele
unui erou antic, ca ș i din diminutivarea pronumelui su( forma #gamiț ă. ristanda este un
nume ce provine de la denumirea unui dans popular, care se joacă tot pe loc, la comanda
unui conducător, deci poliț aiul joacă după cum îi cântă superiorii.
e!)omicul de moravuri, realizat într*o manieră realistă, vizează politicianismul ș i
imoralitatea din viața de familie, prin triunghiul Koe – 5ipătescu – 5rahanache.
f!)omicul de caracter aparține clasicismului, curent care influenț ează, alături de
realism, opera lui )aragiale. <iecare personaj este definit prin câte o trăsătură dominantă
de caracter. )ațavencu este demagogul, omul care face caz de principii în care nu crede.
5ipătescu este junele*prim, dar și micul tiran, care conduce județ ul într*un mod
discreționar. 5rahanache este încornoratul, dar ș i omul care îș i ascunde a(ilitatea su(
masca moliciunii. ristanda este slugarnicul, servilul. andanache este ramolitul ș iret.
<arfuridi, prostul fudul. )etățeanul 5urmentat nu reprezintă un caracter. "l este un
 personaj generic ilustrează o categorie!, reprezentând alegătorii nehotărâț i.

C.articularități de construcție a personajului 

Statutul social al lui 9ae )ațavencu este precizat în lista personajelor de la
începutul piesei. "l este prezentat ca avocat, director*proprietar al ziarului $8ăcnetul
)arpaților%, prezident*fondator al Societăț ii "nciclopedice )ooperative $#urora
"conomică 8omână%.
1n acțiunea comediei, )aț avencu provoacă intriga, ș antajându*i pe 5rahanache,
5ipătescu și Koe cu ajutorul scrisorii, pentru a o(ț ine sprijinul lor spre a fi ales deputat la
alegerile din ?FFA. 1n cadrul partidului de guvernământ, )aț avencu reprezintă, la nivelul
capitalei județului de munte, un grup e orientare radicală, opus liniei oficiale, pe care o
reprezintă, la nivel local, 5ipătescu ș i 5rahanache. #ceș tia îl susț ineau iniț ial pe <arfuridi,
dar se văd siliți să*l sprijine pe )ațavencu.
 9umele îi provine de la $caț ă%, sugerând o persoană care vor(eș te mult.1nseș i
denumirile ziarului și a societății exprimă demagogia lui )aț avencu. "l este tipul
demagogului, al omului care face caz de principii în care nu crede.
 

)ațavencu este am(iț ios, vrând să joace un rol important $în oraș ul ăsta de
gogomani, und eu sunt cel dintâi dintre fruntaș ii politici%. entru a*ș i satisface am(iț ia, el
este gata să comită, fără niciun scrupul, cele mai josnice fapte: fură scrisoarea, ș antajează,
falsifică o poliță pentru a încasa în mod ilegal o sumă importantă de la societate. "l îș i
maschează însă aceste acț iuni su( aparenț a preocupării patriotice pentru interesul general.
1n discursul de la întrunirea electorală, se preface că nu*ș i poate stăpâni plânsul de emoț ie
când se gândeș te la $ț ăriș oara% lui.
in punct de vedere politic, el este adeptul li(eralismului, susț inând necesitatea
dezvoltării industriale cu argumente ridicole, precum acela că tre(uie să avem ș i noi
$faliții noștri%.
7ipsa de caracter a personajului reiese ș i din faptul că este arogant atunci când se
simte stăpân pe situație, când are scrisoarea în posesia lui, dar laș , umil, atunci când o
 pierde. entru a se salva, el acceptă condiț iile puse de Koe ș i anume: de a conduce
manifestația și a prezida (anchetul în cinstea rivalului său, andanache.
in punctul de vedere al lim(ajului, el trece cu uș urinț ă de la frazele sforăitoare,
de la retorica avocățească, la comunicarea familiară.
1n opinia mea, )ațavencu ilustrează magistral, su( raport artistic, tipul
demagogului, în cadrul satirei politicianismului realizate în comedia lui )aragiale.

D.8elațiile dintre două personaje: )aț avencu ș i Koe.

8elația dintre )ațavencu ș i Koe reprezintă, pe parcursul piesei, relaț ia dintre
șantajist și victima lui, dar, în ultimul act, printr*o lovitură de teatru, se produce o
răsturnare de situație, Koe fiind aceea care poate decide soarta lui )aț avencu.
Statutul social al lui 9ae )ațavencu este precizat în lista personajelor de la
începutul piesei. "l este prezentat ca avocat, director*proprietar al ziarului $8ăcnetul
)arpaților%, prezident*fondator al Societăț ii "nciclopedice )ooperative $#urora
"conomică 8omână%.
1n acțiunea comediei, )aț avencu provoacă intriga, ș antajându*i pe 5rahanache,
5ipătescu și Koe cu ajutorul scrisorii, pentru a o(ț ine sprijinul lor spre a fi ales deputat la
alegerile din ?FFA. 1n cadrul partidului de guvernământ, )aț avencu reprezintă, la nivelul
capitalei județului de munte, un grup e orientare radicală, opus liniei oficiale, pe care o
reprezintă, la nivel local, 5ipătescu ș i 5rahanache. #ceș tia îl susț ineau iniț ial pe <arfuridi,
dar se văd siliți să*l sprijine pe )ațavencu.
Koe este mai tânăra soție a lui Kaharia 5rahanache, $stâlp al politicii din județ %.
"a este iu(ita lui Ștefan 5ipătescu, prefectul județ ului, cola(oratorul politic ș i prietenul
soțului ei. intr*o replică a lui 5rahanache, reiese că Koe a insistat cel mai mult pentru ca
5ipătescu să nu plece la =ucureș ti ș i să*ș i continue cariera în capitala județ ului de munte.
eși, ca femeie de la sfârșitul secolului al 6-6*lea, Koe nu are oficial niciun rol
 politic, totuși ea influențează, în mare măsură, politica din județ , prin intermediul soț ului
și al amantului ei: $5e aleg eu ș i cu (ăr(atul meu%, îi spune Koe lui )aț avencu, deș i ea, ca
femeie, nu avea drept de vot. -mportanț a influenț ei sale reiese ș i din replica lui <arfuridi:
$)oana Koițica, conu Kaharia, noi ș i*ai noș tri%.
)ațavencu îș i dă seama, din momentul în care vede scrisoarea în mâna
)etățeanului 5urmentat că, acț ionând asupra lui Koe, el poate pun e în miș care forț e
hotărâtoare, care să*i asigure mandatul de deputat. <urând scrisoarea de la )etăț eanul
 

5urmentat, pe care îl îm(ată, )aț avencu ameninț ă cu pu(licarea ei dacă nu este proclamat
candidat al partidului de guvernământ în alegerile de deputaț i.
5emătoare de scandal, Koe este prima care cedează presiunilor lui )aț avencu ș i
care se luptă să*i convingă pe 5rahanache ș i pe 5ipătescu să cedeze. lângând, ea îi spune
 prefectului că dacă luptă împotriva lui )aț avencu înseamnă că luptă împotriva ei.
"a condamnă acț iunea lui 5ipătescu de a ordona arestarea lui )aț avencu ș i îi cere
lui ristanda să*l scoată pe acesta din arest și să i*l aducă pentru a negocia cu el
restituirea scrisorii. )ațavencu este (ucuros de această iniț iativă ș i o consideră pe Koe
$mai cuminte% decât toț i ș i este convins că va primi din mâna ei mandatul de deputat.
)ând însă, în locul ei, îl găsește pe 5ipătescu, )aț avencu spune aparte: $ preferam pe
ea%, întrucât știe că are mai multe ș anse de a o influenț a pe Koe.
)ând îi convinge pe 5rahanache ș i pe 5ipătescu de faptul că n*au altă soluț ie decât
să*l susțină pe )ațavencu, Koe declară energic: $'om lupta contra oricui. 'om lupta
contra guvernului.%
upă dispariția lui )ațavencu în urma încăierării de la întrunire, Koe trăieș te cu
teama că acesta ar putea să pu(lice scrisoarea din ascunzătoarea unde se află ș i să o
compromită pe doamna 5rahanache în faț a opiniei pu(lice provinciale, de (ârfa căreaia
ea se teme cel mai mult.
#re loc, în ultimul act, răsturnarea de situație. )aț avencu i se înfăț iș ează umil lui
Koe, cerându*i iertare și mărturisindu*i că a pierdut scrisoarea pe care o ascunsese în
căptușeala pălăriei. "l ș tie că soarta lui depinde întru totul de Koe, pentru că el nu mai
 poate să o șantajeze, în schim( 5rahanache posedă o poliț ă plastografiată de el, cu care
 poate să*l trimită la închisoare. in arogant cum era, când se simț ea stăpân pe situaț ie,
)ațavencu, din laș itate, este acum umil. 1l salvează apariț ia )etăț eanului 5urmentat, care
aduce scrisoarea găsită a doua oară. <ericită că a fost salvată, Koe este generoasă ș i îl
iartă pe )ațavencu: $"ș ti un om rău. #idovedit*o. "u sunt o femeie (ună, o să ț i*o
dovedesc: te iert%, iar )ațavencu exclamă: $+adame 5rahanache, eș ti un înger %
 9icolae Steinhardt considera că Koe este întruchiparea unei mari virtuț i creș tine:
iertarea.
G.)ălinescu o(servase ș i el că sintagma $damă (ună%, prin care o caracteriza
)etățeanul 5urmentat pe Koe, are, în lim(a latină, echivalentul $domina (ona%, prin care,
în catolicism, este caracterizată <ecioara +aria.
Koe îl iartă pe )ațavencu ș i îi promite sprijin la viitoarele alegeri: $<ii zelos  9u
e cea din urmă )ameră.% "a ș i*a dat seama că, în comparaț ie cu <arfuridi ș i cu
andanache, )aț avencu ar fi mai potrivit ca deputat. )ondiț ia pe care i*o puneș i pe care
)ațavencu o acceptă (ucuros este de a conduce manifestaț ia populară în onoarea rivalului
său, andanache, ș i de a prezida (anchetul în cinstea aceluiaș i.
1n opinia mea, relația dintre cele două personaje este construită de )aragiale cu
deose(ită artă și cu o excepț ională pătrundere psihologică. #ceastă relaț ie, strâns legată
de evoluția conflictului comic, reflectă sugestiv atât moravurile epocii, cât ș i tipologii
umane care aparțin comicului de caracter.
 

DRAMATURIA POSTBELIC:

IONA
5e M&#n Se7cu

 $-ona% este prima piesă din trilogia lui +arin Sorescu, intitulată $Setea muntelui
de sare%, metaforă a aspirației spre a(solut. )elelalte două piese ale trilogiei sunt
$aracliserul% și $+atca%. $-ona% este o monodramă, adică o dramă cu un singur
 personaj, (azată pe monolog. )elelalte personaje care mai apar în piesă cei doi pescari!
fac doar figurație, nerăspunzându*i lui -ona, iar dialogul apare doar în acea parte a dramei
în care -ona, apăsat de singurătate ș i căutându*ș i identitatea, se dedu(lează vor(ind cu
sine însuși. <orma de monodramă este utilizată în teatrul post(elic universal, de exemplu
de către Samuel =ecQett.
)aracteristică dramei post(elice este tema imposi(ilității de a comunica, prezentă
atât în $-ona%, cât și în teatrul a(surdului, creat de "ugen -onescu ș i de =ecQett.
 altă particularitate a dramei post(elice este am(iguitatea posi(ilitatea de a
 primi mai multe interpretări!. rama $-ona%, de exemplu, poate fi interpretată pe mai
multe planuri de semnificații, cum ar fi, de exemplu, planul filozofic ș i cel politic.
)aracteristică dramei post(elice este, de asemenea, demitizarea, procedeu
frecvent în poezia ș i în teatrul lui +arin Sorescu. 9umele personajului, -ona, ș i situaț ia de
 (ază, faptul de a fi înghiț iat de un peș te uriaș , sunt inspirate din $=i(lie%, din $'echiul
5estament%. #colo, -ona este un profet pe care umnezeu îl trimite să*- predice învăț ătura
în cetatea 9inive. -ona însă refuză să se ducă acolo ș i pleacă, pe o cora(ie, în altă direcț ie.
+ânios, omnul stârnește o furtună ș i îi anunț ă pe marinari că aceasta nu va înceta decât
dacă -ona va fi aruncat în mare. )oră(ierii se supun ș i -ona este înghiț it de un peș te uriaș ,
în (urta căruia stă trei zile și trei nopți, rugându*se necontenit lui umnezeu. #cesta se
îndură de el și peș tele îl scuipă la țărm, de unde profetul porneș te spre 9inive, ca să
îndeplinească voia omnului.
+arin Sorescu transformă însă personajul, dintr*un profet, într*un simplu pescar,
dar face din acesta sim(olul condiț iei umane confruntate cu singurătatea, cu
imposi(ilitatea de a comunica ș i cu limitele sale. #utorul nota că, prin intermediul lui
-ona, a vrut să prezinte doar un om $nemaipomenit de singur%.
 

ată fiind am(iguitatea textului, posi(ilitatea mai multor interpretări, temele

dramei pot fi identificate la nivel filozofic, psihologic sau politic.  temă centrală este
aceea a singurătății, a alienării înstrăinării! omului.
1n pântecele peștelui uriaș , -ona se confruntă cu această totală solitudine ș i cu
îndoiala în ceea ce priveș te identitatea sa. "l încearcă să se regăsească, recompunându*se
din frânturi de amintiri, atunci când pare că a uitat chiar ș i denumirile noț iunilor uzuale:
școală, masă, părinț i, viaț ă.
in punct de vedere filozofic, piesa poate fi interpretată ș i ca drama condiț iei
umane confruntate cu limitele sale. 'rând să evadeze din (urta peș telui, -ona se foloseș te
de un cuț it, dar descoperă că peș tele care*l înghiț ise fusese, la rândul lui, înghiț it de alt
 pește, acesta de altul ș i tot aș a, într*o succesiune infinită de (urț i.
#cesta poate fi sim(olul faptului că omul se confruntă mereu cu alte limite,
neputând să ajungă la cunoaș terea a(solută. Se aplică aici aforismul lui 7ucian =laga,
care spune că $nicio limită eternă nu ne opreș te, dar etern ne opreș te o limită%.
)onstatând că nu poate atinge a(solutul în afară, -ona îl caută, în final, în interior, în
 propriul eu. #ceasta ar putea fi semnificaț ia gestului său final de a*ș i tăia (urta, întrucât
contextul acestui gest nu sugerează pesimismul, renunț area, ci optimismul, replica finală
fiind: $8ăz(im noi cumva la lumină.% "ste ș i o încercare a personajului de a da o nouă
direcție existenței sale, după ce ajunge la concluzia că drumul pe care îl parcursese până
atunci fusese greșit. 1n același sens, personajul îș i invocă mama, rugând*o să*l nască din
nou, ca să poată lua viaț a de la capăt. #ceastă nouă cale către sine coincide ș i cu regăsirea
 propriei identități, refăcând unitatea eului său, scindat până atunci.
iesa poate fi interpretată și în plan politic. eștele care îl înghite pe -ona este
sim(olul unui sistem totalitar, concentraționar și opresiv. )onstatând, în final, că evadarea
în exterior este imposi(ilă, că li(ertatea a(solută nu poate fi atinsă în afară, -ona caută
li(ertatea în interior, în el însuși, li(ertatea totală fiind posi(ilă numai în gândire.
#vând în vedere epoca în care a fost scrisă ș i reprezentată piesa, asemenea
adevăruri nu puteau fi exprimate direct, ci doar metaforic ș i într*un stil esopic aluziv!. 1n
textul piesei există asemenea aluzii, ca, de exemplu, aceea în care -ona, găsind un cuț it în
 (uzunar, se miră că nu i l*a confiscat peș tele atunci când l*a înghiț it ș i presupune că are
de a face cu un peș te tânăr, fără experienț ă. Sensul acestei aluzii este că ș i sistemul cel
mai strict totalitar are lacune.
iesa este compusă din ta(louri, al căror cadru este, la început, natura, întinderea
mării, iar apoi, un cadru fantastic, interiorul peș telui. #cest cadru permite concentrarea
atenției asupra personajului. Succesiunea ta(lourilor marchează desfăș urarea experienț ei
spirituale a personajului, în căutarea a(solutului, a li(ertăț ii ș i a propriei identităț i.
+arin Sorescu este, în perioada post(elică, un înnoitor al dramaturgiei. "l preciza
că a încercat, prin trilogia $Setea muntelui de sare%, să creeze un $teatru neretoric%,
dispensându*se de $teatralitatea% comodă ș i superficială, că s*a ferit de $formula teatrului
care alunecă pe suprafaț a lucrurilor%, inventând un gen mai apropiat de viziunea sa asupra
lumii. ramaturgia sa este aceea a unui poet, iar în piesa $-ona% există pasaje care sunt
aproape niște poeme în proză, precum acela consacrat dorinț ei de a construi o (ancă de
lemn în mijlocul mării.
 

P&t#cul&#t"ț# 5e cn7tucț #e & unu# /e7n&= 7&5,en#&n

 #t#& L#/&n 5#n m&nul )altagul 

8omanul $=altagul%, creaț ie de maturitate a lui +ihail Sadoveanu, reprezintă una

dintre capodoperele marelui scriitor, alături de $/anu #ncuț ei%, $Kodia )ancerului%,
$)reanga de aur% ș i $<raț ii >deri%. 'aloarea acestui roman constă în complexitatea lui ce
dezvoltă atât o imagine realistă a satului moldovenesc de la munte, cât ș i sensuri
sim(olice și mitice.
G.)ălinescu afirmă că romanul $=altagul% are o $intrigă antropologică%,
antropologia fiind știința care studiază originea ș i evoluț ia omului. Sensul afirmaț iei lui
G.)ălinescu este că, în romanul sadovenian, pe primul plan se află viaț a muntenilor,
orânduită după vechi legi nescrise ș i că 'itoria 7ipan este o exponentă a acestora. "i sunt
caracterizați ca fiind $iuți și nestatornici ca apele, ca vremea, ră(dători în suferinț i ca ș i*n
ierni cumplite, fără grijă*n (ucurii ca și*n arșițele lor de )uptor, plăcându*le dragostea ș i
 (eția și datinele lor de la începutul lumii, ferindu*se de alte neamuri ș i de oamenii de la
câmpie și venind la (ârlogul lor ca fiara de codru, * mai cu samă stau ei în faț a soarelui
cu*o inimă ca din el ruptă: cel mai adesea se dezmiardă ș i luceș te de cântec, de prietenie.%
$=altagul% prezintă, aș adar, esenț iale caracteristici ale oamenilor de la munte, fapt
care*l apropie de (alada păstorească $+ioriț a%, din care Sadoveanu a împrumutat
versurile puse ca motto: $Stăpâne, stăpâne, 4 +ai cheamă ș i*un câne%.
'itoria 7ipan, personajul principal al capodoperei sadoveniene $=altagul%, se
înscrie printre personajele feminine din literatura română remarca(ile prin puterea voinț ei
lor: 'idra, din drama $8ăzvan ș i 'idra% de /asdeu; +ara, din romanul cu acelaș i titlu de
-.Slavici; #nca, din drama lui -.7.)aragiale, $9ăpasta%. rin implicarea ei în căutarea
soțului ucis de ceilalți doi oieri, 'itoria 7ipan poate fi comparată cu măicuț a (ătrână care
își caută fiul, din (alada $+iorița%.
'itoria este o țărancă din satul +ăgura, de pe apa 5arcăului, soț ia lui 9echifor
7ipan, gospodar harnic ș i oier. rama care intervine în viaț a ei dispariț ia lui 9echifor,
despre care ea înțelege imediat că a murit!, o o(ligă să*ș i părăsească, pentru un timp,
gospodăria, lăsând*o în seama argatului +itrea, ș i să plece în căutarea rămăș iț elor
 pământești ale soțului ei, spre a*i da lui 9echifor o înmormântare creș tinească ș i spre a
face dreptate, pedepsindu*i pe ucigaș i.
 

'itoria 7ipan este o femeie matură, asupra căreia greutăț ile vieț ii ș i*au lăsat urma
și a cărei tinerețe se păstrează în ochii aprigi ș i căprui, $în care parcă se răsfrângea lumina
castanie a părului%. )a îm(răcăminte, poartă costumul femeilor de la munte.
ortretul moral predomină asupra celui fizic, personajul remarcându*se prin
admira(ile trăsături de caracter. 'ictoria este caracterizată, în plan afectiv, de dragostea
față de soțul ei, pe care îl iu(ea ca la început, deș i aveau acum copii mari. #ceastă
dragoste este exprimată de 'itoria însăși prin metafora: $#m fost înflorită cu dânsul%.
)hiar dacă, pe parcurs, mai apăruseră conflicte, acestea erau trecătoare ș i 9echifor se
întorcea de fiecare dată la ea, $ca la apa cea (ună%.
ragostea maternă o caracterizează, de asemenea, pe 'itoria. -u(irea ei faț ă de cei
doi copii se manifestă cu severitate: pe +inodora o ceartă că încalcă vechile o(iceiuri, iar 
 pe Gheorghiță îl ia cu ea în călătorie ca să*l maturizeze, să*l transforme dintr*un copil,
într*un (ăr(at. 3imit de faptul că 'itoria, cu intuiția ei de mamă, îi ghiceș te gândurile,
fiul o consideră $fărmăcătoare%, adică vrăjitoare. <iul simte că mama lui nu*ș i manifestă
dragostea față de el: $O...P totuș i nu i se putea alcătui în minte nicio vor(ă de mângâiere%.
'itoria întreprinde călătoria în căutarea soțului ei din dragoste pentru acesta ș i din
spirit de dreptate. -u(indu*l pe 9echifor, ea nu poate să*l lase neîngropat ș i se străduieș te
să*i facă sluj(a de înmormântare, pentru ca sufletul lui să*și găsească liniș tea ș i să poată
do(ândi viaț a veș nică. in acest punct de vedere, ea poate fi comparată cu #ntigona,
 personajul principal al tragediei lui Sofocle. )u preț ul vieț ii ei, #ntigona îndeplineș te
ritualurile funerare pentru fratele ei, olinice, lăsat neîngropat din porunca regelui )reon,
în ciuda legilor divine.
"roina acționează pentru prinderea ș i pedepsirea ucigaș ilor nu din spirit de
răz(unare, ci din dorinț a de a se face dreptate. )ând pedeapsa a fost împlinită ș i
criminalul, )alistrat =ogza, cere iertare, 'itoria spune: $oate să trăiască O...P. Stăpânirea
facă ce știe cu el % 'ăzând apoi că ucigaș ul este pe moarte, adaugă creș tineș te:
$umnezeu să te ierte %. ână în acel moment al dreptăț ii, 'itoria nu avusese odihnă ș i
își pusese energia și inteligenț a în sluj(a găsirii ucigaș ilor. "a îi descoperă urmărind pas
cu pas calea lui 9echifor, între(ând din sat în sat, din han în han, de cei trei oameni,
dintre care unul avea căciulă (rumărie, până când descoperă că acesta a dispărut între
Sa(asa și Suha. =ănuindu*i de crimă pe tovarăș ii de drum ai lui 9echifor, =ogza ș i )uț ui,
'itoria le învrăj(ește pe soțiile lor și îi prinde cu viclenie în capcană. )u inteligenț a ei
remarca(ilă, reconstituie desfășurarea crimei pe care o povesteș te la praznicul de
înmormântare, pentru a o(serva reacț ia criminalilor ș i a*i determina să se demaș te. "a
acționează, astfel, ca ș i /amlet, care îi pune pe actori să joace o pantomimă care să
reconstituie moartea tatălui său, spre a urmări reacția asasinului.
e parcursul romanului, 'itoria dovedeș te o uimitoare tărie de caracter. )ând
do(ândește certitudinea morț ii lui 9echifor, soț ia lui nu plânge, deș i sufletul îi este
îndurerat. 1n primul rând, ea tre(uie să*și îndeplinească datoria: $#vea de căutat, de găsit
și de rânduit. e plâns a plânge mai pe urmă. #cuma n*are vreme.% #ceeaș i tărie de
caracter o face ca, imediat după înmnormântare, să sta(ilească tot ce are de făcut, după
aceea întorcându*se la viaț ă, la îndatoririle faț ă de copii ș i de gospodărie, după ce îș i
împlinise datoria față de soțul ei, pe care avea să*l păstreze veș nic în inimă ș i în amintire.
1n toate acțiunile ei, 'itoria respectă cu strictețe tradițiile oamenilor de la munte,
$datinile lor de la începutul lumii%. atina a învăț at*o să înț eleagă toate semnele naturii ș i
ale visului. #stfel, ea știe că 9echifor a murit, pentru că*l visează trecând călare o apă
 

neagră și penru că văzuse cocoș ul cântând spre poartă. )ând, în căutarea ei, o(servă că
vântul s*a oprit, recunoaște semnul că acolo era locul unde avea să*l găsească pe
 9echifor. 1nțelegerea acestor semne dovedeș te ș i o legătură strânsă între munteancă ș i
natură. <apt specific pentru proza lui Sadoveanu, natura contri(uie ș i ea la caracterizarea
 personajului, precum în episodul în care 'itoria culege primii ghiocei ai primăverii, care
reflectă speranța și dorința de viaț ă din sufletul ei: $5rupul ei ar fi vrut să cânte ș i să
înmugurească, simțea intrând în el soare ș i (ucurie, dar în acelaș i timp se ofilea în ea
totul, gra(nic, ca clopoț eii pe care îi ț inea între degete ș i care pieriseră.%
1n opinia mea, arta neîntrecută a lui Sadoveanu realizează 'itoriei 7ipan un portet
complex, făcând din ea unul dintre personajele remarca(ile ale literaturii române.
 
 

POE@IA POSTBELIC:
LEOAIC: TN:R: IUBIREA
5e N#c#t& St"ne7cu

 9ichita Stănescu este un strălucit reprezentant al neomodernismului, curent literar 

manifestat în anii ?LDM – ?LEM. "l face parte din generaț ia care a de(utat în jurul anului
?LDM, alături de +arin Sorescu, -oan #lexandru, #na =landiana, )onstanț a =uzea ș i alț ii.
recursorul lor a fost 9icolae 7a(iș.
 9eomodernismul a apărut ca o reacț ie la proletcultism, formula de creaț ie oficială
din anii UCM, prin care literatura era total aservită ideologiei comuniste. 9eomoderniș tii au
readus în poezie lirismul personal, dat fiind că proletcultismul folosea versurile doar în
scopuri de propagandă.
 9eomodeniștii au fost influențaț i de marii poeț i moderniș ti din perioada
inter(elică – #rghezi, =laga, =ar(u, =acovia – care fuseseră interziș i în perioada
 proletcultistă. -nflunețele acestor poeți sunt însă prelucrate într*un mod profund original.
1n neomodernism, lim(ajul poetic este nu numai un mijloc de expresie, ci uneori
chiar un scop în sine. +etafora, căreia reprezentanț ii curentului îi acordă o deose(ită
importanță, nu mai ia naș tere dintr*o comparaț ie, deci nu mai are totdeauna legătură
directă cu realitatea, ci se naște adesea din altă metaforă.
 
oezia $7eoaică tânără iu(irea% face parte din al doilea volum de versuri al lui
 9ichita Stănescu, intitulat $ viziune a sentimentelor%. 1n primele volume ale poetului,
 predomină tema erotică și tema adolescenț ei. "ugen Simion identifică, în aceste volume,
$o poetică a transparenț ei ș i a matinalului%. e asemenea, el vor(eș te de $o poetică a
z(orului asociată cu o poetică a diafanului%. 1n volumul $ viziune a sentimentelor%, sunt
esențiale sugestia de plutire ș i sentimentul impondera(ilităț ii.
5itlul poeziei provine din primul vers și este constituit dintr*o metaforă ce atri(uie
sentimentului erotic caracteristici sugerate de imaginea leoaicei tinere: naturaleț e, forț ă,
grație, violență. #ceste asocieri se fac în funcț ie de sensi(ilitatea fiecărui cititor, de modul
în care receptează acesta imaginea.
rimul contact cu iu(irea, revelaț ia sentimentului se prezintă în poezie ca un atac
al leoaicei, surprinzător, deși pânda fusese îndelungată: $mă pândise*n încordare mai
demult%.
-maginea concretă a colț ilor al(i ș i insistenț a, prin repetiț ie, asupra feț ei muș cate
de leoaică, accentuează violenț a atacului.
# doua strofă sugerează schim(area viziunii despre lume în cazul îndrăgostitului.
#cesta vede universul cu alț i ochi, influenț at de experienț a afectivă radicală prin care a
trecut. 5ransformarea este atât de profundă, încât, pentru eul liric, universul pare să se
nască din nou, ca într*o altă cosmogonie, sugerată de miș cări circulare, ca vârtejul care
agită o apă. rivirea eului liric țâș neș te în sus, într*o miș care de elevaț ie caracteristică
liricii lui 9ichita Stănescu, poet al z(orului. 1ntâlnirea dintre privire și auz în înaltul
cerului, $tocmai lângă ciocârlii%sugerează o sinestezie, procedeu specific sim(olismului,
din care un reprezentant al neomodernismului, ca 9ichita Stănescu, se inspiră într*un
mod original.
 

3ltima strofă evocă transfigurarea eului liric provocată de revelaț ia iu(irii. 9u

numai viziunea despre univers se modifică, ci ș i viziunea asupra sinelui. #cesta este
sensul metaforei în care mâna nu mai recunoaș te sprânceana, tâmpla ș i (ăr(ia.
'echea individualitate a lăsat loc sentimentului de dragoste care a cuprins totul ș i
reprezintă acum esența persoanei. -u(irea atotstăpânitoare este sugerată prin metafora
deșertului stră(ătut de leoaica a cărei imagine este plasticizată prin epitetul $arămie%.
+ișcările $viclene% evocă viclenia instinctului.
3ltimele versuri introduc tema timpului. oetul neomodernist nu mai invocă,
 precum romanticii, eternitatea, pentru a putea trăi veș nic povestea de iu(ire. "l nu poate
spera decât în durata pe care o invocă prin repetiț ia $înc*o vreme ș i*nc*o vreme...%
'ersificația poeziei aparține neomodernismului prin strofele inegale ș i măsura
varia(ilă – între A și ?M sila(e *, precum ș i prin rima complexă, care alternează rima
împerecheată, rima încruciș ată ș i versurile fără rimă.