ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI

de Camil Petrescu

Tema și viziunea despre lume

Opera literară ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu este un roman
deoarece are o acțiune amplă, desfășurată pe mai multe planuri, cu un conflict complex, la care participă numeroase
personaje.
Este un roman subiectiv pentru că povestirea întâmplărilor este făcută la persoana I, din perspectiva unui
narator-personaj.
Este un roman modern, psihologic de tip subiectiv deoarece are drept caracteristici: unicitatea perspectivei
narative, timpul prezent și subiectiv, memoria involuntară (önkéntelen), narațiunea la persoana I și
autenticitatea(hitelesség) trăirii.
Romanul este structurat în două părți precizate în titlu, care indică temele romanului și cele două experiențe
trăite de protagonist: dragostea și războiul.
În incipit sunt precizate locul și timpul acțiunii: ”În primăvara anului 1916, ca sublocotenent proaspăt(…),
luasem parte (…) la fortificarea Văii Prahovei…” Finalul este deschis. Gheorghidiu, protagonistul, obosit să mai
caute certitudini(bizonyosság), se simte detașat(különálló) de soția sa Ela și hotărăște să o părăsească și să-i lase
”tot trecutul”.
Conflictul interior, din conștiința personajului-narator, Ștefan Gheorghidiu, este provocat de
raporturile(kapcsolatok) pe care le are cu realitatea înconjurătoare(környező) și de relația sa cu societatea, fiind un
inadaptat social.
O secvență semnificativă pentru tema romanului este aceea a mesei în familie din casa unchiului Tache,
prilej(alkalom) cu care acesta hotărăște să-i lase cea mai mare parte din avere lui Ștefan. În momentul în care
celălalt unchi al eroului, Nae Gheorghidiu, ironizează dragostea cu o fată săracă, Ștefan le spune sincer ce crede
despre ei și despre avere. Impresionat de sinceritatea lui Gheorghidiu, unchiul Tache îi lasă acestuia cea mai mare
parte din avere.
O altă secvență ilustrativă privind tema este aceea a excursiei de la Odobești. Ela îi acordă atenție
exagerată unui anume domn G, care, după opinia lui Ștefan, îi va deveni amant. Acest moment declanșează criza
matrimonială (házassági).
Romanul începe cu prezentarea lui Ștefan, care se află concentrat în armată, Gheorghidiu participă la o
discuție despre dragoste și fidelitate, ceea ce declanșează memoria involuntară a acestuia și îi trezește amintirile
sale legate de doi ani și jumătate de căsnicie cu Ela. El era student la Filozofie, iar Ela studentă la Litere.
După căsătorie, ei trăiesc modest, dar sunt fericiți. Echilibrul familiei este tulburat de moștenirea primită de
la unchiul lui Ștefan, Tache Gheorghidiu. Ela începe să fie atrasă de viața mondenă și se implică în discuțiile despre
bani, ceea ce îi displace lui Ștefan.
După excursia de la Odobești, relația lor este plină de separări și împăcări, Gheorghidiu devenind gelos.
Izbucnind(kitörvén) războiul, Ștefan nu se poate convinge dacă soția îl înșală sau nu.
Capitolul ”Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu” prezintă imaginea apocaliptică a războiului.
Rănit și spitalizat, Gheorghidiu revine acasă, la București, și se hotărăște să o părăsească definitiv pe Ela și
să-i lase ”tot trecutul”.
În opinia mea, Ștefan Gheorghidiu este un inadaptat superior, lucid(józan) și hipersensibil. El are orgoliul
de a refuza realitatea care nu i se potrivește, de a renunța la o iubire care nu coincide cu imaginea sa despre acest
sentiment. Pare un învins, dar își păstrează tăria de a nu accepta compromisul.
Caracterizarea personajului –ȘTEFAN GHEORGHIDIU

Opera literară ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu este un roman
deoarece are o acțiune amplă, desfășurată pe mai multe planuri, cu un conflict complex, la care participă numeroase
personaje.
Este un roman subiectiv pentru că povestirea întâmplărilor este făcută la persoana I, din perspectiva unui
narator-personaj.
Este un roman modern, psihologic de tip subiectiv deoarece are drept caracteristici: unicitatea perspectivei
narative, timpul prezent și subiectiv, memoria involuntară, narațiunea la persoana I și autenticitatea trăirii.
Romanul este structurat în două părți precizate în titlu, care indică temele romanului și cele două experiențe
trăite de protagonist: dragostea și războiul.
În incipit sunt precizate locul și timpul acțiunii: ”În primăvara anului 1916, ca sublocotenent proaspăt(…),
luasem parte (…) la fortificarea Văii Prahovei…” Finalul este deschis. Gheorghidiu, protagonistul, obosit să mai
caute certitudini, se simte detașat de soția sa Ela și hotărăște să o părăsească și să-i lase ”tot trecutul”.
Conflictul interior, din conștiința personajului-narator, Ștefan Gheorghidiu, este provocat de raporturile pe
care le are cu realitatea înconjurătoare și de relația sa cu societatea, fiind un inadaptat social.
Personajul principal al romanului este Ștefan Gheorghidiu. El este tipul intelectualului lucid, inadaptabil și
hipersensibil, care nu-și găsește locul într-o societate lipsită de moralitate și mediocră.
Principala sa trăsătură de caracter este orgoliul.

O secvență semnificativă pentru a ilustra orgoliul personajului este aceea a mesei în familie din casa
unchiului Tache, prilej cu care acesta hotărăște să-i lase cea mai mare parte din avere lui Ștefan. În momentul în
care celălalt unchi al eroului, Nae Gheorghidiu, ironizează dragostea cu o fată săracă, Ștefan le spune sincer ce
crede despre ei și despre avere. Impresionat de sinceritatea lui Gheorghidiu, unchiul Tache îi lasă acestuia cea mai
mare parte din avere.
O altă secvență ilustrativă privind natura reflexivă și hipersensibilitatea eroului este aceea a excursiei de la
Odobești. Ela îi acordă atenție exagerată unui anume domn G, care, după opinia lui Ștefan, îi va deveni amant.
Acest moment declanșează criza matrimonială.
Romanul începe cu prezentarea lui Ștefan, care se află concentrat în armată, Gheorghidiu participă la o
discuție despre dragoste și fidelitate, ceea ce declanșează memoria involuntară a acestuia și îi trezește amintirile
sale legate de doi ani și jumătate de căsnicie cu Ela. El era student la Filozofie, iar Ela studentă la Litere.
După căsătorie, ei trăiesc modest, dar sunt fericiți. Echilibrul familiei este tulburat de moștenirea primită de
la unchiul lui Ștefan, Tache Gheorghidiu. Ela începe să fie atrasă de viața mondenă și se implică în discuțiile despre
bani, ceea ce îi displace lui Ștefan.
După excursia de la Odobești, relația lor este plină de separări și împăcări, Gheorghidiu devenind gelos.
Izbucnind(kitörvén) războiul, Ștefan nu se poate convinge dacă soția îl înșală sau nu.
Capitolul ”Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu” prezintă imaginea apocaliptică a războiului.
Rănit și spitalizat, Gheorghidiu revine acasă, La București, și se hotărăște să o părăsească definitiv pe Ela și
să-i lase ”tot trecutul”.
În opinia mea, Ștefan Gheorghidiu este un inadaptat superior, lucid și hipersensibil. El are orgoliul de a
refuza realitatea care nu i se potrivește, de a renunța la o iubire care nu coincide cu imaginea sa despre acest
sentiment. Pare un învins, dar își păstrează tăria de a nu accepta compromisul.