Sunteți pe pagina 1din 7

1.

2.

3.
a)
-

b)

Comicul este o categorie estetica ce presupune situatii care provoaca rasul printr-o disproportie
ilustrand contrastul dintre aparenta si esenta, dintre scopuri si mijloace, viu si mecanic, efort si rezultatele
lui.
Comicul sanctioneaza, presupune o actiune critica fata de obiectul asupra caruia se exercita, constiinta
superioritatii celui care rade in raport cu obiectul respectiv.
Comicul de situatie rezulta din imprejurarile cele mai surprinzatoare in care sunt puse personajele prin
faptele neprevazute in care se afla acestea. I L Caragiale utilizeaza modalitati specifice literaturii comice
universale: confuzia, coincidenta, substituirea, acumularea progresiva, revelatiile scuccesive, interferenta.
Afacerea cu steagurile
confuzia lui Dandanache intre Tipatescu si Trahanache
pierderea si gasirea scrisorii
aparitiile neasteptate ale cetateanului turmentat
cuplul Branzovenescu-Farfuridi
Triunghiul conjugal Zoe-Tipatescu-Trahanache
Indicatiile de la centru privind alegerea lui Agamita Dandanache
Servilismul lui Pristanda
Ramolitismul lui Trahanache
Ipocrizia lui Catavencu
Comicul de caracter
I L Caragiale este cel mai mare creator de tipuri din literatura romana, personajele sale memorabile,
devenind extrem de populare in cunostinta publica. Dramaturgul contureaza personaje ridicole prin trasaturi
negative, starnind rasul cu rol moralizator.
Ticaitul incornorat Zaharia Trahanache
Cocheta adulterina Zoe Trahanache
Parvenitul demagog Nae Catavencu
Tip abil cuceritor de inimi amorez Tipatescu
Prostul fudul Farfuridi
Prostul ticalos Dandanache
Slugarnicul Ghita
Alegatorul cetateanul turmentat
Raisonneur-ul Branzovenescu
Comicul de limbaj
I L Caragiale are capacitatea de a surprinde cele mai fine nuante ale limbii vorbite:
Provenit din incultura
Greseli de vocabular printipuri, sotietate
Deformari fonetice bampir, fonctia, plebicist, famelie, remuneratie, andrisant
Etimologie populara scrofulosi la datorie, capitalisti
Lipsa de proprietate a termenilor liber schimbist;
Polisemici ne-am racit impreuna
Contradictii in termeni la douasprezece trecute fix; lupte seculare care au durat 30 de ani;
Asociatii incompatibile de cuvinte industria romana este admirabila, sublima, putem zice, dar lipseste cu
desavarsire;
Truismele (adevaruri evidente) un potop care nu merge inainte, sta pe loc, ba mai da si-napoi
Nonsens din doua una, ori sa se revizuiasca primesc, dar sa nu schimbe nimic, ori sa nu se revizuiasca
primesc, dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo si anume prin partile esentiale.
Constructii prolixe impartial care va sa zica...cum am zile...in sfarsit sa traiasca!; In sanatatea alegatorilor
care au probat patriotism si mi-au acordat asta...cum sa zic...sufrazdele lor; cu care familie mea de la
patruzopt in Camera si eu ca romanul.
Ticuri verbale Ai putintica rabdare! Curat. Eu pentru cine votez? Nu ma-mpinge ca ametesc! Dati-mi voie;
neicosurule; puicusorule
Agramatismul caracterizeaza majoritatea personajelor denotand incultura, spoiala de educatie, parvenitism.
Contrastele de la nivelul societatii se regasesc si in limbaj care diferentiaza personajele din punct de vedere
comportamental

4.

-frantuzisme
-neologisme stalcite
-diminutive ridicole
-cuvinte provenite din turca sau greaca
4.
Comicul de moravuri rezulta din contrastul intre pretentiile de moralitate si onorabilitate din viata
politica, sociala si de familie si esenta profund imorala a societatii contemporane autorului.
Ilustreaza in mod special rolul educativ, formativ pe care scriitorul il atribuie artei in general si literaturii in
particular. Vizeaza:
Alegerile din trecut
Coruptia si demagogia
Conducerea despotica a prefectului
Imoralitatea
Adulterul
Servilismul
Prostia, incultura
5.
Comicul de intentie
Adept al dictonului clasic Rideno castigat moret (rasul indreapta moravurile) I L Caragiale considera
ca nimic nu-i arde pe ticalosi mai ra ca rasul. El este un scriitor obiectiv, dar nu indiferent in sensul
capacitatii de a crea viata, insa nu iarta trasaturile care ii fac pe oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie si umor,
punandu-i in situatii grotesti.
6.
Comicul de nume
I L Caragiale are un rafinament aparte in alegerea numelor sugerand nu numai o trasatura dominanta, ci un
intreg caracter.
Zaharia Trahanache lexemul Zaharia se traduce in ramolitul, Trahanache derivat de la cuvantul
trahana, o coca moale sugereaza caracterul usor maleabil al personajului. Il modeleaza interesul, ordinele
superiorilor de la centru.
Zoe are o energie debordanta, cea mai buna dama (in greaca Zoe inseamna viata)
Stefan Tipatescu comicul de nume este deosebit de sugestiv. Tipatescu duce cu gandul la un tip important
de viata dar si capabil de aventuri amoroase datorita pozitie sale.
Nae Catavencu Catavencu derivat de la cata mahalagioaica sugereaza caracterul demagogic; cataveica
haina cu doua fete, este ipocrit si demagog.
Ghita Pristanda numele provine de la un dans moldovenesc pristandaua ce se danseaza conform
strigatelor unui conducator de joc. In dans se bate pasul intr-o parte si alta, fara sa se porneasca niciunde,
traducandu-se caracterul slugarnic al personajului.
Agamemnon Dandanache urmasul prin nume al teribilului razboinic din Iliada a lui Homer, Agamemnon,
cuceritor al Troiei, produce o adevarata dandana prin aplicarea rece si cu metoda machiavelismului
Farfuridi/Branzovenescu cuplu comic, nume cu rezonanta culinara.
Cetateanul turmentat nume sugestiv, el este turmentat la propiu in sensul ca este baut, ca dovada sunt
sughitul lui repetat si replica nu ma-mpinge ca ametesc.

Nuvela istorica
Este inspirata din trecutul istoric (cronici, lucrari stiintifice, folclor)
Subiectul are ca punct de plecare intamplari consemnate de istorie, tratarea fiind ideal artistica
Existenta conflictului
Personaje exceptionale care actioneaza in situatii exceptionale
Reconstituirea artistica a epocii se realizeaza prin culoarea locala (vestimentatie, obiceiuri, traditii, limbaj,
comportament) conferita de arta naratiunii si a descrierii.
Prezinta momente din istoria patriei, timpul si spatiul fiind precizate
Se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea autorului.
Personajele au numele, unele trasaturi si actiuni ale unor personalitati istorice, insa elaborarea lor se
realizeaza prin transfigurarea artistica si prin viziunea subiectiva a autorului.
Nuvela
Este o specie a genului epic de dimensiuni intre schita si roman, cu un singur fir narativ, un conflict unic
concentrat si actiune desfasurata intr-un singur plan epic cu personaje nu prea numeroase, caracterizate in
functie de participarea lor la desfasurarea actiunii.
Trasaturi specifice:
Compozitional, actiunea se desfasoara intr-un singur plan epic;
Subiectul se reduce la prezentarea unui episod semnficativ unei situatii limita;
Accentul cade mai mult pe definirea personajului decat pe actiune;
Naratiunea se imbina cu dialogul;
Personajele centrale sunt puternic reliefate si devin simbolice;
Intriga este riguros construita;
Personajele sunt prezentate retrospectiv (urma), fie la timpul prezent;
Prezinta fapte verosimile;
Conflictul este rapid, riguros, fara divalgatii, descrieri amanuntite inutile.

Costache Negruzzi Alexandru Lapusneanul


Prima nuvela istorica din literatura romana si cea mai reusita pana astazi este o capodopera a speciei si un
model pentru scriitori care au cultivat-o ulterior. A. L. a fost publicata in primul numar al revistei Dacia
Literara in ianuarie 1840 si se inscrie in recomandarile lui Mihail Kogalniceanu referitoare la o literatura
inspirata din istoria patriei.
Intemeietorul nuvelei istorice romanesti este primul scriitor care valorifica intr-o creatie literara cronicile
moldovenesti Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche si Miron Costin.
Nuvela surprinde perioada medievala moldoveana in care luptele pentru domnie duc la saracie, ilustrand
politica de ingradire a puterii marii boierimi de catre domnitori. De asemenea prezinta un moment zbuciumat
din istoria Moldovei cei 5 ani de domnie ai lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569).
Personaj eponim, A L este un erou romantic cu atestare istorica ale carui trasaturi definitorii sunt: ambitia,
tenacitatea, viclenia, inteligenta, luciditatea politica. Opera lui Negruzii se organizeaza din punctul de vedere
al intamplarilor relatate in jurul acestui personaj exceptional ce actioneaza in imprejurari exceptionale.
Nuvela este structurata compozitional in 4 capitole precedate de mottouri cu rol rezumativ, preluate din
cronica lui Grigore Ureche, replici memorabile ale unora dintre personaje:
Daca voi nu ma vreti, eu va vreu sunt cuvintele lui A L adresate soliei de boieri (Motoc, Spancioc, Stoici,
Veverita) venite sa-l intampine la intrarea in tara care il sfatuieste sa se intoarca de unde a venit pentru ca
norodul nu-l vrea.
Ai sa dai sama, doamna este avertismentul sotiei unui boier ucis de Lapusneanu, adresat domnitei
Ruxanda pentru ca nu ia atitudine fata de faradelegile comise de catre sotul ei.
Capul lui Motoc vrem sunt cuvintele multii adunate la curtea domneasca ca sa se planga de foamete, de
saracie, de asuprire a boierilor, de viata devenita insuportabila.
De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu este amenintarea rostita de A.L. pe patul de moarte,
domnitorul fiind calugarit si pierzand astfel puterea domneasca.
Naratorul este omniscient, omniprezent, neutru, impersonal, obieciv, insa se intervine in text prin cateva
epitete caracterizatoare: miselul boier, desantata cuvantare, tiran. Naratiunea la persoana a III-a,
focalizare 0, viziune dindarat, aminteste prin obiectivitate si concizie de operele cronicarilor. Succesiunea
secventelor narative si a evenimentelor se realizeaza prin inlantuire, particularitate tipic romantica.
Conflictul aminteste prin complexitatea puternica a protagonistului - conflictul fundamental, exterior este de
ordin politic intre domnitor si boieri. Impunerea autoritatii centrale in fata oligarhiei boieresti constituia in
sec. al XVI-lea un factor de progres, insa mijloacele alese de Lapusneanu sunt sangeroase, caracteristice
tiranului feudal. Faptele sale pot fi explicate intr-o oarecare masura dpdv psihologic, intrucat cruzimea este
expresia dorintei de razbunare fata de boierii tradatori.
-conflictul secundar A L si Motoc particularizeaz dorinta de razbunare si debuteaza in capitolul I, pentru
a se incheia in capitolul al IV-lea cu moartea boierului tradator.
-conflictul social, intre boieri si popor redus la revolta multimii din capitolul al III-lea prima scena de masa
din literatura romana.
Timpul si spatiul sunt clar prezicate cei 5 ani ai celei de-a doua domnii a lui AL in Moldova (1564-1569).
Primele trei capitole surprind urcarea pe tron a domnitorului iar ultimul se incheie cu moartea domnitorului,
4 ani mai tarziu.

Caracterizarea personajului AL
Personajul ilustreaza un tip uman, avand un destin si un profil psihologic elaborate in conformitate cu
viziunea autorului si cu ideologia pasoptista, spre deosebire de personalitatea istorica a carei experienta este
consemnata in cronici, fara o cunoastere detaliata a structurii sale psihologice.
AL este protagonistul nuvelei, personaj romantic, exceptional, care actioneaza in situatii exceptionale(scena
uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc, a mortii domnitorului otravit). Intruchipeaza tipul domnitorului
tiran si crud, perfect integrat in mentalitatea epocii, care guverneaza absolutist

I L Caragiale este un scriitor obiectiv preocupat de realitatea exterioara si cu precadere de societatea


contemporana lui, de aceea se opreste cu interes asupra politaiului orasului ce intruchipeaza servilismul.
Pentru a putea contura trasaturile de caracter ale personajului, dramaturgul utilizeaza preponderent mijloace
ale caracterizarii indirecte, deprinse prin fapte, atitudini, gesturi, din limbaj si din semnificatia numelui.
Ghita Pristanda este tipul slugarnicului, prezent in piesa de la inceput pana la sfarsit in toate momentele
cheie ale actiunii. Este prozaic si practic, constient ca trebuie sa-si serveasca seful, pe Stefan Tipatescu
prefectul judetului avand o eticheta sustinuta de interes: familie mare, remuneratie mica, dupa buget.
Servilismul sau este unul umil, dar el se conduce in viata dupa principiul nuvelei: Ghita, Ghita, pupa-l in
bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la al flamand. Lipsit de demnitate, cauta sa fie in bune relatii si cu Nae
Catavencu pe care il linguseste fara jena, dupa ce, in prealabil, il arestase abuziv, din ordinul prefectului: Eu
gazeta dumneavoastra o citesc ca Evanghelia, totdeauna, ca nu va uitati la mine...adica pentru misie..altele
am eu in sufletul meu, dar de! N-ai ce-i face!. Pristanda incearca sa intre in gratiile lui Catavencu in
eventualitatea ca acestuia i-ar reusi santajul, dar il si apreciaza pentru abilitatile lui politice.
Dupa cum singur recunoaste, el este unealta docila a lui Tipatescu, a Zoei si a lui Zaharia Trahanache
omul nostru, cum se exprima prefectul. -Al dumneavoastra, coane Fanica, si al coanei Joitichi si al lui
conu Zaharia. Pristanda asculta orbeste de ordinele stapanilor ajungand pana la incalcarea legii atunci cand
il aresteaza pe Catavencu: curat violare de domitiliu, dar umflati-l! exclama el. Pentru a-si servii stapanii,
ii spioneaza pe cei din partidul de opozitie (asculta din strada ce se vorbeste in casa lui Catavencu), obtine
venituri ilicite din afacerea cu steagurile (trebuie sa aboreze in oras 44 de steaguri, dar el pune doar 14-15),
iar Tipatescu ii trece cu vederea aceste nereguli, atata timp cat ii serveste interesele si ii este supus. In Zoe, o
recunoaste pe adevarata stapana, cunoscand autoritatea ei fata de Tipatescu si de Zaharia Trahanache. E gata
sa suporte orice consecinta atunci cand il trimite pe Tipatescu nejustificat la telegraf: Am mintit..stiu ca o sa
ma ocarasca, o sa ma bata..dar lasa sa ma ocarasca, sa ma bata.. Nu e el mai marele meu?. Dupa cum el
insusi o declara, este scrofulos la datorie daca datoria ii aduce anumite profituri.
Lipsa de instructie, incultura, sunt pregnant evidentiate de limbajul sau. El deformeaza neologismele
al caror sens nu-l intelege sau foloseste in exprimare cuvinte si expresii populare si regionale (bampir,
famelie, catrindrala, scrofulos), are ticuri verbale care frizeaza prostia (cuvantul curat alaturat altor
cuvinte curat murdar, curat condei, curat violare de domitiliu, curat constitutional). Aceasta repetare
automata a unor cuvinte si replici din vocabularul stapanilor dovedeste dorinta lui servila de a le intra in
gratii, dar si caracterul rudimentar al gandirii lui.
Pristanda este viclean, stiind cum sa profite de bunavointa interesata a stapanilor, sa le speculeze slabiciunile
si situatiile delicate in care acestia se afla. El se gaseste in dubla ipostaza: de profitor si de persoana de care
se profita. E profitor fiindca stie sa traga unele foloase din actiunile pe care le intreprinde (fixarea
steagurilor), dar si stapaniii profita de serviciile lui. El descopera ca Nae Catavencu se afla in posesia
scrisorii, el il aresteaza pe acesta si ii mijloceste intalnirea cu Zoe, el pune la cale incaierarea de la sfarsitul
intrunirii politice. Este singurul care stie de relatia dintre prefect si sotia presedintelui partidului,
caracterizandu-l pe aceasta: mosia mosie, fonctia fonctie, coana Joitica, coana Joitica, trai, nenico, pe banii
lui Trahanache.
Acest permanent du-te vino al personajului, aceasta agitatie continua a lui de colo pana colo, uneori
cu folos, alteori inutil, este sugerata si de nume care provine de la un dans popular moldovenesc,
pristandaua, ce se danseaza conform strigaturilor unui conducator de joc. In dans se bate pasul intr-o parte si
alta, fara sa se porneasca niciunde.
Asadar, caracterizarea personajului si prin numele sau este de o mare forta sugestiva , acesta
potrivindu-se perfect cu siretenia si pendularea lui Ghita Pristanda intre un superior si altul.

Personajele lui I L Caragiale, inclusiv Ghita, se vad si se aud asa de bine incat cititorul se consitituie pe tot
parcursul lecturii in spectator.