ALEGORIA

DEFINIȚIE

ALEGORIA – figura de stil alcătuită dintr-o

înşiruire de metafore, comparaţii, personificări
etc., prin care se substituie o imagine prin alta în
baza unor asemănări sau corespondenţe şi se
exprimă noţiuni abstracte prin intermediul
concretului).
 În primul rând, rolul alegoriei este de a
concretiza o idee generală, de a muta o situaţie
dintr-un plan al existenţei în altul.
În Mioriţa, ideea abstractă a morţii este
înlocuită de imaginea concretă a unei nunţi:
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă…
 Diferenţa vine dintr-o lărgire a metaforei care
se narativizează, pentru că elementele concrete
sunt antrenate într-o succesiune de situaţii.
În Călin (file din poveste) de Mihai Eminescu,
ideea abstractă a armoniei naturii, a unirii
aspectelor contradictorii ale lumii într-o existenţă
unică este sugerată prin imaginea concretă a
nunţii gâzelor:
Iată vine nunta-ntreagă – vornicel e-un greierel,
Îi sar purici înainte cu potcoave de oţel,
În veşmânt de catifele, un bondar rotund în pântec
Somnoros pe nas ca popii glăsuieşte-ncet un cântec;
 Alegoria este înlănţuirea dintre două sau mai
multe metafore pentru a ne face să ne gândim nu atât
la ce se spune, cât la ce vrea de fapt să spună cineva.

Cele mai simple alegorii sunt fabula şi

ghicitoarea.

De exemplu ghicitoarea:
„Am patru surori gemene
Cu numele asemene,
Una pe-alta se gonesc
Şi tot nu se întâlnesc "
( roţile oricărui vehicul cu patru roţi).
 Alegorie este şi discursul ciobanului din Mioriţa:
„Să le spui curat
Că m-am însurat
C-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă,
Că la nunta mea
A căzut o stea".
De fapt, el voia ca mamei sale să nu i se spună
direct că a murit, ci că la nunta lui a căzut o stea,
că el a pierit ca steaua aceea. (moartea văzută ca o
nuntă)
 Nunta cosmică are drept personaje elementele
naturii. Naşii, care în comunitatea rurală
românească au rol iniţiatic, sunt soarele şi
luna, aştrii tutelari ai pământului. Nuntaşii sunt
copacii codrului, brazii şi păltinaşii, ce
sugerează vechimea şi puterea de regenerativă
a firii. Ceremonialul nupţial este oficiat de
munţi, simbol al statorniciei prin neclintirea lor
în faţa trecerii timpului. Lăutarii sunt
păsărelele, care unesc frumuseţea naturii cu
aceea creată de om
 Luceafărul de M. Eminescu este în întregime o
alegorie, întrucât îl reprezintă simbolic pe poetul
neînţeles de semenii săi, Cătălina fiind simbolul
acestora.

Fabula Câinele și cățelul de G. Alexandrescu este

şi o alegorie.

Parabolele religioase sunt, de asemenea, alegorii.