Comentariu “În vie” – Ion Pillat

Poezia “În vie” de Ion Pillat aduce în prim plan un peisaj față de care acesta, exprimându-și
părerile prin eul liric prezent, își transmite astfel sentimentele profunde.
Poezia este un pastel, sentimetele sunt transmise prin diverse figuri de stil, imagini stilistice,
direct cât și prin împrumutul fenomenelor de atribute. (Exemplificare: “soarele de aur dă-n pârg ca o
gutuie” = soarele împrumută atributul gutuii; epitete sugestive : “via miroase mustos”; imagini
stilistice: “o ghionoaie toacă”; “ecou al toamnei”, “vezi, din zăvoi” ; “iarăși sună”).
În poezie găsim și simboluri precum ”tocălia” și ”toaca”, care pot reprezenta simbolul
îmbătrânirii, al melancoliei, al trecerii timpului. Similaritatea dintre “tocălia” și “toacǎ” este
reprezentată de sunetul asemănător al acestora, precum ticăiturile unui ceas mecanic, putem chiar să
ne imaginăm un ceas biologic uman care ticăie și să contemplăm această idee a vieții care se scurge.
O diferență evidentă este chiar faptul că “tocălia” este o moară de lemn folosită pe post de
sperietoare, iar “toaca” este folosită la începerea unei ceremonii religioase. Putem să aprofundăm
aceste două idei și să presupunem că Ion Pillat s-a gândit mai în profunzime la aceste două cuvinte,
asemănătoare ca formă, diferite ca sens și să tragem concluzia că este foarte posibil ca “tocălia” să
reprezinte gândul morții, care apare neîncetat, iar “toaca” să reprezinte palpațiile pe care le simte
fizic, la gândul că se apropie sfârșitul.
Prima strofă reprezintă o prezentare peisajistică complexă a unei amintiri adolescentine și
face referire la lucrurile bune pe care eul liric și le amintește din tinerețea sa (“miroase via”, “piersici
coapte”, “crud a foi de nuc”) toate figurile peisagistice fac referire la o tinerețe, o cruzime a omului, o
coacere sau un început de coacere, precum piersicile și gutuile. Prima strofă se termină cu întrebarea
“Ce vrea cu mine toamna?” care reprezintă începutul conștientizării începutului sfârșitului.
Cea de-a doua strofă reprezintă, în același cadru piesagistic, trăirile tinereții, conștientizării că
nu este încă vremea bătrâneții, însă eul liric se gândește la acest aspect (“nu e amurgul încă” = nu a
venit vremea bătrâneții), ba chiar se încurajează spunând “dar ziua e pe rod” făcând referire la faptul
că tinerețea este o perioadă îmbelșugată în experiențe și timp. Tot aici, în a doua strofă, regăsim
imaginea timpului care se suie târâș spre podul Argeșului, din care notăm faptul că tinerețea eului
liric era cuprinsă de melancolie privind locul nativ și, precum o omidă, se târa spre amintirile acestui
loc puțin câte puțin.
A treia strofă a poeziei, ne descrie complex vârsta de după tinerețe, când maturitatea este mai
complexă: “cu galben și cu roșu” = culori puternice, primare denotă experiența “viespi de
chihlimbar” = gânduri agere și prețioase, “lumina zboară” = gândul zboara. În cea de-a treia strofă
debutează sentimentul eului liric de timp care trece, de ceas care ticăie prin: “o ghionoaie toacă” = o
ciocănitoare care prevestește sosirea timpului sfârșit: precum și “ecou al toamnei răspunde tocălia”
reprezentând sosirea bătrâneții fizice a eului liric, ca urmare a gândurilor despre moarte ale acestuia.
A patra strofă reprezintă începutul bătrâneții propriu-zise a eului liric prin gândurile neoprite,
sincronice : “s-a dus și iarăși sună… și tace… dar aud” și confirmarea conștientizării prin auz
(mental). Restul strofei explică prin pastelarea și simbolizarea completă, faptul că ceasul biologic își
face simțită prezența, din ce în ce mai evident, precum o ciocârlie care biologic și natural lovește cu
ciocul în agud.
Titlul reprezintă un cadru de natură care duce cu gândul la o copilărie a eului liric. Strofele sunt
formate din 13-14 … 18 silabe și este prezentă rima îmbrățișată.
Poezia lui Ion Pillat nu reprezintă doar un deosebit pastel, impresionant de detaliat,
simbolistica psihologică prezentă are o deosebită importanță și ea, reprezentându-ne într-o manieră
lăuntrică pe fiecare dintre noi, astfel că, pentru mine această poezie reprezintă parcursul evolutiv al
unui om prin viață, acompaniat de gândurile sale.