Plan de recapitulare inițială

Clasa a VI-a

I.Limbă română
Propoziția. Tipuri de propoziții.
Cuvântul și dicționarul.
Sinonimele.Antonimele.
Câmpul lexical.
Tipuri de sunete.
Silaba. Accentul.
Verbul. Predicatul verbal. (verbe auxiliare, moduri personale, timpurile modului
indicativ)
Substantivul.Substantive comune şi proprii. Genul. Numărul. Funcția de subiect și
atribut.Prepoziția.
Articolul: hotărât, nehotărât.
Pronumele personal: persoana, numărul, genul. Formele accentuate şi neaccentuate ale pronumelui
personal. Funcţiile sintactice: subiect, atribut.
Pronumele personal de politeţe.
Adjectivul Adjectivele variabile şi invariabile. Grade de comparație. Funcţii sintactice.
Articolul demonstrativ.
Numeralul: cardinal și ordinal.
Enunțul. Tipuri de enunț.
Punctuația enunțului.
Predicatul.Predicatul verbal (exprimat numai prin verb la moduri personale). Predicatul nominal
(numai verbul a f i . Numele predicativ.
Subiectul.

II. Lectură. Teorie literară.

Textul literar/nonliterar
Cuvântul-cheie. Tema.
Idei principale. Planul simplu de idei.
Textul narativ literar/nonliterar
Spaţiul şi timpul acţiunii. Personajul literar - trăsături fizice, trăsături morale.
Planul dezvoltat de idei.
Textul multimodal.
Comparația.
Textul descriptiv literar/nonliterar
Personificarea
- moduri de expunere

III. Comunicare
Exprimarea adecvată a emoțiilor.
Schimburi de replici în dialog.
Ascultarea activă.
Acte de limbaj: a întreba, a solicita, a felicita; a promite, a declara; a explica, a recomanda, a afirma.

IV. Redactare
Etapele scrierii. Relatarea unor experiențe personale.
Textul narativ ficțional.
Descrierea unui obiect.
Descrierea unei persoane/ființe imaginare.
Cuvântul-cheie reprezintă un substantiv sau un grup de cuvinte care numește aspectul cel mai
important dintr-un fragment.
Tema unui text oral sau scris este ideea centrală dezvoltată în cadrul acestuia.
Ideea principală este comunicarea prin care se transmite informația esențială dintr-un fragment de
text.
Planul simplu de idei cuprinde toate ideile principale ale textului, înlănțuite în ordinea apariției lor în
text.
Textul literar prezintă o lume imaginară și transmite idei, dar mai ales emoții și sentimente, într-un
limbaj expresiv.
Textul nonliterar se referă la aspecte din realitate. El poate fi scris cu scopul de a informa, de a
convinge sau de a amuza cititorul.
Acțiunea dintr-un text narativ constă în evenimentele despre care se povestește și care se desfășoară
într-un anumit timp și spațiu.
Textul narativ prezintă o succesiune de întâmplări petrecute în ordine logică și temporală.
Un text narativ se bazează pe o schemă simplă, alcătuită din trei secvențe: situație inițială, succesiune
de întâmplări; situație finală.
Textul narativ literar prezintă întâmplări imaginare, la care participă personaje.
Ideile secundare prezintă amănunte legate de ideea principală, completând-o.
Planul dezvoltat de idei cuprinde ideile principale și ideile secundare corespunzătoare acestora, în
ordinea în care apar în text.
Personajul este o ființă umană, un animal sau un obiect însuflețit care participă la acțiunile dintr-un
text narativ literar. Personajul apare doar în textul narativ literar, nu și în cel nonliterar, unde acțiunea
este realizată de o persoană concretă, care există în realitate.Un personaj poate participa într-o măsură
mai mare sau mai mică la acțiunea prezentată într-o operă literară. După rolul pe care îl are într-o operă
literară, personajul poate fi: principal, secundar, episodic.
Un text narativ ficțional prezintă o întâmplare imaginată de autor, urmând succesiunea specifică
textului narativ: situația inițială de echilibru; succesiunea de întâmplări (complicații); stabilirea unui
noi situații de echilibru.
Textul descriptiv prezintă un obiect, o ființă, un cadru din natură sau un fenomen al naturii, evidențiind
părțile sale componente și trăsăturile particulare.
Textul descriptiv literar prezintă impresii și percepții subiective despre un obiect, o ființă, un fenomen
al naturii. Este construit prin folosirea creativă a limbajului, astfel încât obiectul descris să fie prezentat
cât mai sugestiv.
Personificarea este o figură de stil prin care se atribuie însușiri omenești unor ființe necuvântătoare,
unor obiecte sau unor fenomene ale naturii.
Textul descriptiv nonliterar prezintă în detaliu un obiect, o ființă, un peisaj din natură sau un fenomen
al naturii, evidențiind părțile sale componente și trăsăturile specifice acestuia.
Textul descriptiv nonliterar prezintă în detaliu un obiect, o ființă, un peisaj din natură sau un
fenomen al naturii, evidențiind părțile sale componente și trăsăturile specifice acestuia.
Textul multimodal combină două sau mai multe modalități de comunicare pentru transmiterea
informației: cuvinte, imagini, sunete, gesturi, lumini etc.
Comparația este figura de stil cu ajutorul căreia se exprimă un raport de asemănare între două
persoane, obiecte sau acțiuni cu scopul de a evidenția unul dintre termeni. Între termenii comparației
apar cuvinte sau grupuri de cuvinte care îi leagă: ca, precum, cât, asemenea, aidoma, la fel ca,
asemănător cu, întocmai ca etc.
Textul narativ nonliterar prezintă, la fel ca textul narativ literar, o succesiune de întâmplări petrecute
în ordine logică și temporală. Spre deosebire de ce se petrece în textele narative literare, întâmplările
prezentate în textele narative nonliterare s-au întâmplat în realitate, într-un anumit timp și spațiu.