Sunteți pe pagina 1din 2

POEM PASTI 8. Ce tristă realitate, e-îmbrâncit, e pălmuit.

E scuipat adesea-n faţă, e la sânge biciuit.


1. Cu suliţi lungi, cu săbii grele, Fac spectacol împrejuru-i, împletind din
Ostaşii unui sfânt sobor, spini cunună
Te-au dus în faţa judecăţii Şi-n batjocura lor oarbă , I-au pus trestia în
Pe Tine, Salvatorul lor. mână.

2. În jurul Tău, s-au strâns bătrânii 9. Ce adâncă înjosire, o scenă ce înfioară.


Învăţătorii vechii Legi, O privelişte ce arată Împăratul că o să piară.
Iar Tu, ai stat cu mâinile legate Dezbrăcându-L de haine, fără nici o duioşie
Tu, Creatorul lumii întregi. Şi L-au îmbrăcat spre hulă, într-o haină
stacojie.
3. Pilat, în toga purpurie
Privi în sus cu chip de leu. 10. Un simbol era în haina în care L-au
Şi nu ştia că avea în faţă îmbrăcat
Pe Împăratul Dumnezeu. Era haina fărădelegii, arhiplină de păcat
Blamul, vina şi ocara culminau cu grozăvie
4. Iată Omul fără vină, În această haină lungă de culoare stacojie.
Eu, nu aflu-n El vreun rău
Iată, vi L-am scos afară 11. Sus, pe dealul Căpâţânii stă mulţimea
Să-l priviţi şi să-l lăsaţi adunată
Şi ea urlă, ţipă-ntruna ca o mare înfuriată.
5. Ca să ştiţi că nici o vină Cere moarte, răstignire pentru un om plin de
Eu în Isus nu am aflat iubire
Să-L vedeţi cum e Lumină Vuiet lung ca de furtună: Răstignire!
Şi al lumii Împărat. Răstignire!

6. Iată-L, luaţi-l şi duceţi-l 12. Freamătă copacii-ntruna, tot frunzişul lor


Faceţi voi ce vreţi cu El se zbate
Eu, de sânge şi de vină Palmierii plânşi în rugă stau cu capete
Înaintea voastră azi mă spăl. plecate.
Tot mai trist sună ecoul către lumea-
7. În Isus, domnea tăcerea, soborul îl ndurerată
condamnase. Când în vârful Căpăţânii iată crucea e
Pilat, faţă de mulţime, mâinile şi le spălase. înălţată.
Nu-i găsise nici o vină, totuşi mâinile
barbare, 13. E Isus, sublima fiinţă, darul cel mai
Împlinesc fila Scripturii, - îl duc pentru minunat
condamnare. Iată-L, stă bătut în cuie, pe o cruce atârnănd
Fruntea Lui e însângerată, rănile amar Îl dor
Şi El rabdă, rabdă-ntruna vina noastră a
tuturor.
14. S-a-ntunecat de groază –ntreg văzduhul.
Şi Universul s-a cutremurat,
Când ,pe cruce a exclamat Cuvântul
S-a ISPRĂVIT!... şi sufletul Şi-a dat.

15. Cu spini încununat, bătut în cuie


Pe cruce răstignit, atârnă sus
PRIVIŢI, o jertfă mai sublimă nu e
Ca jerfta răstignirii lui Isus.

16. Cu suliţa soldatul Îl străpunge


Ucenicii privesc înmărmuriţi
Îndurerată, mama Fiul îşi plânge
Şi amarul ei e un ocean nemărginit.

17. Dar cine oare cine e de vină


Că moare aşa un Om şi Dumnezeu
Amară fu jerfirea lui divină
Şi fiecare poate zice EU.