Sunteți pe pagina 1din 882

TRIODUL

OUÂNDUIALA SERVICIULUI BISERICESC CU


Î n c e p e r e d e l a d u m in ic a v a m e ş u l u i ş i
A FARISEULUI PÂNĂ LA SFÂNTA ÎNVIERE.
EDIŢIA V

IHSTITDTUL DiBLIC Şl DE MISIUIIE AL BISERICII ORTODOHE ROmlflE


1946
INSTITUTUl. BIBMC 51 DH MISIUNF. Al. BISIiRlU!
ORTODOXI: ROMANI;
roMITETUL DE CONDLCERH

t A T H A N A S IH B A R L A D E A N L L , Arliiereu-Vicar a) Sfintei Pa­


triarhii, Episcop-Loeoteocnf al Râţooieulill-Noul Severin, Dclegsliil
Sfântului Sinod; IO N D. Ş T E F Ă N E S C U , Profesor la Universităţile
din Bucureşti ţi Paris, Preşedinte; Arhimandritul Dr. V A S iL li
V A S IL A C H E , Star*l-Locţiitoral Sfintei Mănăstiri Antim ; Ec. Sta\ r.
Dr. D U M IT R U F E C IO R U , Parohul Bisericii „Cuţitul d« Argin'."
din Bucurejti, Dr. lO R G U D. IV A N , Asistent ta Facultatea do
Teologic din Bucureţti, membri
'^^RIODUL se numără printre cele mai de seamă $i mai folositoare cărţi
de ritual. Cuprinzând in deosebi slujbele din postul mare, el este
poate cartea cea mai apropiată de suflet si mai răscolitoare de
gânduri. ^Punerea" Triodului, adică începutul folosirii lui, care are
loc la vecernia din ajunul Dum inicii Vameşului şi Fariseului, este un eoe-
nimeni pentru credincioşii legafi strâns de Biserică, $i un eoeniment deosebit în
mănăstiri. „Facerile' sau, cu un cuoânt mai cunoscut, cântările înfăţişează mai
toate opere de înaltă poesie şi smerita cugetare creştinească, care farmecă sufle­
tul si înoiează nremurî de adâncă şi curata simţire eoanghelicâ. Ele sunt nedespărţite
de amintirea mişcată a ceasurilor de reculegere şi de curăţire a conştiinţa pen­
tru oricine a aout norocul să le petreacă în cuprinsuri mănăstireşti sau, in
biserici de mir, unde se urmează după tot tipicul. Jriodul oferă rugăciuni şi
^desfătări sufleteşti de cel mai înalt ordin: carte de meditaţie, ea îndeamnă la
mărturisire şi cuprinde nibrante chemări si rugăciuni de iertare către Dumnezeu
si Maica Domnului^ „Acoperământul" tuturor necăjiţilor.
Institutul Biblic şt de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române a ooit cu tot
dinadinsul să dea la lumină un Triod cu adeoărat îngrijit. 'Nevoiţi, cu nesfârşită
părere de rău, să organizăm pentru un viitor, pe care nu l puţem hotărî, cer^
cetarea ştiinţifică a textului şi folosirea unei limbi româneşti cât mai frumoase,
am urmărit o prezentare potrivită pe hârtie aleasă şi în caractere citeţe şi elegante.
Am dorit luminăm înţelegerea bogatului său cuprins cu ilustraţii gândite după
cuviinţă si executate de artişti crescuţi în cinstirea oieţii si simţirii bisericeşti.
Împrejurările nespus de protionice ne-au pus piedici mari şi piedici de neînvins.
Am fost nevoiţi lucrăm, în condiţii pe care le vor preţui alţii mai târziu, în
mii 1945, 1944 şi 1945. Am fost siliţi, spre durerea noastra, să renunţăm la multe
planuri. Ne^a gonit din urmă şi ne=a grăbit mereu şi nevoia de a tipări, iute,
o carte de cea mai mare lipsă, din care nu mai avem nici un exemplar mai
oechiu. Ne:am judecat singuri si cunoaştem toate lipsurile cărţii, pe care am
doritto frumoasă. 'Ne^au scăpat greşeli, care puteau fi îndreptate, şi unele care
trebuiau îndreptate neapărat. Acestea toate sînt în legătură cu scrierea cuvintelor
1 şi cu întrebuinţarea literelor mari. Nu am ajuns apoi să întemeiem o ilustraţie
nouă, şi am păstrat, în mare parte, gravurile triodului Mănăstirii Neamţ, neîn>
locuind decât pe acelea unde putem întrebuinţa mai cu folos o idee teologică
exactă. Am organizat o „poarla" ,nouă“, pe al cărei revers am vrut să rămână
âmintirea bisericii Antim si strălucitului ei ctitor, fiindcă în mănăstirea acestuia
lucrează Institutul Biblic.
Socotim de nenoe, să Adâugim câfei)<J lâm iiriri:
/. Textele ăpostolilor, începuturile si sfârşiturile cihinglicliilor, prccum $i pn=
rimiile, începând cu utrenia Miercurii din sciptcimână a cinccâ, sînt date loate
după Biblio din !944 ;
2. Vecernia mică si tyecernia mare de Sâmbătă, în ajunul Floriilor, s’au pus
la un loc, sub o singura graourâ, si s a aşezat ilustraţia Intrării în Ierusalim în
fruntea slujbei de dimineaţă a Floriilor, fiindcă loate capetele de pagini, din
Sâmbăta lui Lazăr pănă în Sâmbăta cea Mare, încep cu slujba utreniei. : j
J. S'a făcut cap de pagină cu ilustratie ta miczonoptică, în Sâmbăta lui
I.azâr în loc de Vineri, la oecernie (în a şasea săptămână), cum era în Triodul
deld Neam tu.
4. Ceasurile din Vinerea Mare sînt date după Biblia din anul 1944.
' 5. A două parimie din Sfânta si Marea Vineri seara c urmată de un frag=
ment din Cartea Sirieneasca.
6. Textul Prohodului este cel nou, după ediţia Institutului aprobată de Sfântul
Sinod. In textul oecfiiu, erau capete de pagină cu frontispicii la stările a doua
$i â treia. Acestea s’au desfiinţat.
7. Sinaxarele si oiata sfintei Maria Egipteanca se datoresc părintelui D.
FeclorU) care le^a tradus din nou.
D t»

Poarta, ilustrafiile noi $i această prccuoântare se datoresc profesorului I* D»


Ştefânescuţ care a purtat şi grija înfăţişării cărţii. La aceasta au ajutat, ca inimă
şi deosebită pricepere, părintele protosincel Firmilian Marin si d-l Teodor N.
Manolache*

U 6 Decembrie 1945, Inali Prea Sfin(i(ul Patriarh NICODIM al României


a implinft 80 ani de vârstă, Cu puţine zile iridiiitc, impiirisc ciudiet-i dc ani
de preoţie j iar, peste câteva luni, în cursul anului 194&, împlineşte şapte ani
dc patriarhat. Sub domnia plină de nădejdi a Maicsfâţli Saie^eJelSul M IHAflf
Biserica $1 Tara aşteaptă dtla puterea lui Dumne/eu înfăptuirea făgăduinţelor
celor mari pe care le îngăduie zorile vremiK
lacbinăm, cu adâncă smerenie, şl accastă carte, înalt Prea Sfin(ltulul
PATKIARH MCODiM întru aducerea aminte dc totdeauna a păstoriei sale
binecuvântate» $1 pentru slava Bisericii ţi viitorul feiiclt al Neamului Românesc.
T RI o D U L
AD1CÂ

TRE1-CÂNTĂRI CU DUMNEZEU CEL SFÂNT.


jjj Can' cuprinde slujba dumnezeească, cu începere de la Dumineca Vameşului
” şi a Fariseului pâoă la Sfânta înviere.

îi
im D U M JN lt A
n
ÎN CARE SE C ET EŞT E SFÂNTA EVAN G H ELIE A P ILD EI
VAM EŞULUI Ş I A FA RISEU LU I.
SliilillA neftM U Ve/Trrufi, după Piilmul obl^uuit. cftntftm l- ericit bftrbatul .. cetind rulisoia n
tnali La Doamne strigaf-am,puQe,j, stiliirile pe 10. cftnlAnrt dio OctoUi atihiri ale InvierH
1)1 ' ale lui Annlolie iar din Triod aceslo doiiâ trtiomelo, repeliod pe ccu dlotfli.
<ila& Mu strigând: Dumnezeule, milosti-
ă nu ne rugăm ca Fariseul, veşte-te spre noi păcătoşii.
fraţilor, că cel ce se înalţă ido 2 onj
pre sine, se va smeri; ci să Fariseul de slava deşartă
ne smerim înaintea Iui Dum­ biruindu-se, iar Vameşul cu po­
nezeu caVameşul,prin postire, căinţă plecându-se, a venit la
«■
tine însuţi, Stăpâne. Ci acela Dumnezeu, pre cel ce este din
lăudâiidu-se, s’a lipsit de bună­ Tatăl, fără mumă mai’nalnte de
tăţi; iar acesta negrăind, s'a veci şi pentru noi din tine fără
învrednicit darurilor. In aceste de tată fiind, cu trup l-ai nă­
suspinuri întăreşte-mă, Hris- scut, şi prunc cu lapte l-ai
n
toase Dumnezeule, ca un iu­ hrănit. Pentru aceasta nu în­
H bitor de oameni. ceta a- 1 ruga, să se mântuiască
H din primejdii sufletele noastre.
SU vă, Oinsiil al 8 U>n
LA STIHOAVNA
^ Atotţiitorule, Doamne, ştiu
H cât pot lacrămile! Că pre Eze- Siitiirilo Octoiliiihil. după alfa vita
H chia din porţile morţii l-au ri­ al fi-ifa M
n
dicat, pre cea păcătoasă din îngreuiaţi fiind ochii mei,
păcatele cele de mulţi ani o de fără de legile mele, nu pot
au mântuit; iar pre Vameşul, să privesc şi să văd înălţimea
mai pre sus de cât pre Fari^ cerului; ci mă primeşte capre
seul, l-au îndreptat. Ci mă rog, Vameşul, pre mine, cel ce mă
n împreună cu aceştia numărân- pocăesc. Mântuitorule, şi mă
H du-mă, să mă milueşti. milueşte.
¥^
¥^ Şl acum n Născăloarci, ccn dint&iu, a glasului Şi acum. a Ndscfitoarei, aoela(^i giaii

dc rdnd. Biserică şi uşă eşti, palat şi


scaun împărătesc, Fecioară, cu
1, A L I '1' 1 K
totul cinstită; prin care Răs­
¥¥, Stihirn tiraiuiilui. Jupa «ihicciii.
cumpărătorul meu, H risto s
MiiVR, (ilHsUl al ii Ii h Domnul, celor ce dormiau întru
¥^ Cunoscând, suflete al meu, întunerec, s'a arătat, Soarele
osebirea Vameşului şi a Fari­ dreptăţii fiind, vrând să lumi­
seului, urăşte glasul cel trufaş neze pre cei ce i-a zidit dupre m
¥^
al aceluia; iar a acestuia pof­ chipul său, cu mâna sa. Pentru
¥¥. teşte-! rugăciunea cea cu bună aceasta cu totul lăudată, ca
umilinţă şi strigă: Dumnezeule ceiace ai agonisit îndrăsneală,
¥^ milostiveşte-te spre mine păcă­ ca o maică, către dânsul, roa-
¥^ tosul şi mă milueşte. gă- 1 neîncetat să se mântuiască
¥^ sufletele noastre.
¥^ Şi uiMiin. a NAscâtuarei lovierii. acelaşi glaft
Troparul. Glaâul ! Iu.
¥^ Fără sămânţă, din Dumne-
»^ăscâloare de Dumnezeu Fecioara...
¥^ zeescul Duh si cu sfatul Ta-
* -
tălui, ai zămislit pre Fiul lui (de 3 ori)
¥^
*0§ VAMf^îrUU’l A l A llIS E l I,i'I go> 3
-- .................... -' ■ -----
\|ini bt‘ fur e liintM'ii\Anlurt*a pHînjlor 9I ce vieaţa mea; ci cu rugăciunile ^
tiro ilin IJpisittU'N* Apostolilor, lur <ln nii fio
liu'f iiriv('t:ln‘if. /u'uin Troparul Invioril ţil al tale spală-mă de toată ne-
S isrfttnHfpi (le iMim riC/'eii curăţia.
S
Se cade să ştim:
Apoi «ilttbul Bl lilea, Siiti: Milueşte-mu
Slujba sfântului care cade !□ Duminica Dumnezeule dupre marea mila Ta, şi dupn*
aceasta şi in Duminica l'iului desfrânat o pu- mulţimea indurărilor Tale, curăţeşte fără de
uem Vineri la l^avecerniţÂ sau câod va so­ legea mea.
coti cel mai marc.
Dacă sfântul caro cade in aceste Dumioici Sl Stihirii aceasta;
etite Sfânt mare. slujba lui nu se amână.
Deasemenea. dacă utâatul din aceste Duminici La mulţimea faptelor mele
estesîâot mic, insă oflte hramul bisericii, sluj­
ba lui nu se amână. Ci facem priveghere şi celor rele, cugetând eu, tică- jHt
*câDtâm slujba hramului, ca pe a întâmpinării losul, mă cutremur de înfrico-
Domnului.
Despre tipicul întâmpinării Domnului, caută şatazi a judecăţii; ci îndrăs- ^
la sfârşitul acestei cărţi la litera A
nind spre mila milostivirii tale, |î
ca David strig ţie; Milueşte-
mă Dumnezeule dupre mare ^
LA UTREN IE mila ta.
Uuit.u«‘i ; >umnezeueste Domnul Apoi Diaconul «au Preotul zice:
pe L'i.mil'» irtiliiiiiii ziccm Tropiirui itivierii f(n
fir iIhiiii (III "la\ii Şl aci'iii, a Nas.’ăloarpi de Mântueşte, Dumnezeule, poporul Tău,,,
l);)'iin«';iMi .\[i<n iitii^nuitoU* Slilioloifll Sodel
tielo iK'iuiiiiiiiii iMipi I erlclţi cei fără priliană, l’oamne milueşte, 'Je 12 ori
Trf'ptroif ''oborul Îngeresc. Iparoi AntiioH
uelp-i P.’n ’iiiirciiiil ^itisulut. Ioată suflarea, Mc fon I» u I . ( u mila i$l cu Indurăillc...
KviiiiilirlM învierii, ili; rămi. învierea lui
Hrlstog văzând-.. I'.salmul >" Canoanele su pun al învierii din Octoili ^
ru irmoKuI pn 4. al Crucii ijl învierii pe '2. al
' i\... iiia^iil )il >
<it‘a. Născătoarei de Dumuc/eu pe 2 şl al Triodu ^
lui pe li. ^
Iar df‘ (ie va Intănipla pomenirea vre unui
Uşile pocăinţei deschide-mi srânt mure. punem Canonul Învierii cu irmosul ^
pe 4. al Sfântului pe 1 i;t al Triodului pe ii ^
mie, Dătătorule de viaţă; că
H mânecă duhul meu la Biserica CANt)NL' L
S ta cea sfântă, purtând locaş racuroa iul tiheorRbie,
1 al trupului, cu totul spurcat,
Cântarea t.tilasulal l> lea, Irmoa.
f Ci ca un îndurat curăţeşte-1,
iî cu mila milostivirii tale. <'a pre uscat umblând Urail... •

■'''.kluiirv
pilde îndem nând pre ^
C
U
In cărările mântuirii îndrep- toţi Hristos, spre îndrep- ^
tează-mă, Născătoare de Dum­ tarea vieţii, pre Vameşul în- |j
nezeu, căci cu păcate grozave alţă din smerenie, arătând pre ^
mi-amspurcat sufletul şi cu le- Fariseul că s’a smerit dintru ^
nevire mi-am cheltuit toată înălţare. ^
•OS {H'MIMt \ go»

H
D in smerenie văzând cinste in gunoiu şi din patimi se S
m făcătoare de înălţime, şi din
înălţare cădere rea, râvneşte
D înalţă cel smerit, şi din
înălţimea b u n ă tă ţilo r cade
m
m la bunătăţile Vameşului şi u- rău tot cel înalt cu inima; de ^
ţ| răşte răutatea Fariseului. al căruia nărav al răutăţii să ^
fugim.
p Din trufie se împrăştie tot
binele, iar din smerenie piere ii lava deşartă deşertează ^
^
A|y toată răutatea; f care să o îm- bogăţia dreptăţii; iar smerenia ^
brăţişăm noi credincioşii, des- risipeşte mulţimea poftelor. ^
U| pfeţuind, dupăadevăr,năravul Căruia noi urmând, aşează-ne
^ cel măreţ. în partea Vameşului, Mântui- jw
torule. P
^ împăratul tuturor, vrând să
fie ucenicii lui smeriţi în cu- c a Vameşul şi noi bătân- p
gete, sfătuindu-i, îi învăţa să du-ne în piept, strigăm cu u-
Ijl râvnească suspinului Vameşu- milinţă: Dumnezeule, milosti- ^
^ lui şi umilinţei. veşte-te spre noi păcătoşii! ca ^
să luăm iertarea aceluia.
S pre râvnă să venim credin-
c a Vameşul suspin şi cu
cioşii, săvârşind blândeţele şi
tânguiri neîncetate mă apro- vieţuind cu smerenie, cu suspi- ^
5^ piu eu, Doamne, acum la mi-
narea inimii, cu plâns şi cu ru- ^
lostivirea ta; milueşte-mă şi găciune; ca să luăm iertare de JHt
î l pre mine, cel ce-mi petrec a-
la Dumnezeu.
|J| cum vieaţa cu smerenie. ÎHt
S ălepădăm,credincioşii,tru- 3 ^
m Gândul, sfatu l, nădejdea, fia cea fără măsură, cumplita
m trupul, sufletul şi duhul, către mândrie, urâta înălţare şi cru- ^
tine mi-am pus, Stăpână; sca- zimea cea rea a Fariseului, cea
^ pă-mă de vrăjmaşii cei cum- necuvioasă lui Duumnezeu. gf
m pliţi, de supărări, şi de în- îHr
''i iicijm, !i N«>cntunrci
grozirea cea viitoare, şi mă
m mântueşte. I ntru tine ceiace eşti singură ^
scăpare nădăjduindu-mă, să nu ^
('îiiJiViisiilc, pierd nădejdea cea bună; ci să ^
' eschide-voiu gura mea..- dobândesc Preacurată ajutorul îHfr
( ijiil.in H < ;i In n n s tău, mântuindu-mă de toată ^
\ u L'sle Sl'âut precum Tu, Doanioe... spurcăciunea celor rele.
•}§ VAMKŞI^iri A FAHISKl'lJfl § q»

SediuUiia silasu! al 4-Iea. l'otiobia;


chipul cel de rob; căruia ur­
De <<rab ne intâmpină,,-
mând Oficine, smerindu-se se
Smerenia a înălţat pre cel înalţă.
ruşinat de răutăţi, pre Vameşul
ce a suspinat şi a strigat către Jnălţatu-s'a dreptul Fariseu
Ziditorul, milostiveşte-te! Iar şi a căzut; iar Vameşul cel în­
înălţarea a surpat din dreptate greuiat cu mulţimea răutăţilor,
pre ticălosul Fariseu ce a grăit s'a smerit şi s’a înălţat, fără
cu trufie. Deci să urmăm celor nădejde îndreptându-se.
bune, depărtându-ne de la
răutăţi. Pricinuitoare de sărăcie, din
bogăţia bunătăţilor s^a arătat
Slavă.
înălţarea; şi îndestulare iarăşi
Smerenia, odinioară, a înăl­ smerenia îndreptării din sără­
ţat pre Vameşul ce a strigat cia cea desăvârşită, care să o
cu plângere, milostiveşte-te! şi câştigăm.
l-a îndreptat. Lui să ne ase­
mănăm toţi cei ce am căzut Zis-ai mai'nainte. Stăpâne,
întru adâncul răutăţilor; să că stai cu adevărat împotriva
strigăm Mântuitorului dintru celor ce se mândresc; iar ce­
adânculinimii: Greşit-am!mi­ lor smeriţi, le dai, Mântuito­
lostiveşte-te, unule iubitorule rule, darul tău. Deci trimite-ne
de oameni. darul tău nouă celor ce ne-am
Şi acum. a NSscătoarei.
smerit.
Sliîvâ.
Primeşte Stăpână, degrabă,
rugăciunile noastre şile du Fiu­ Către dumnezeiasca înălţare
lui tău şi Dumnezeu, Doamnă suindu-ne pre noi p u ru rea
cu totul fără prihană. Scapă din Mântuitorul şi stăpânul, a a-
primejdii pre cei ce aleargă că­ rătat smerenia făcătoare de
ra tine; strică meşteşugirile, înălţime; că a spălat cu mâi­
surpă semeţia celor ce se nile sale picioarele ucenicilor.
într’armează nedumnezeeşte,
acum, a Născătoarei
Preacurată, asupra robilor tăi.
('ftntarca 4 a, Irmos:
Ca ceea ce ai născut lumina
flristos este puterea mea...
cea neapropiată. Fecioară, ri­
sipeşte întunerecul sufletului
rătat-a, Cuvîntul, smerenia meu cu raza cea luminătoare,
A a fi calea cea aleasă aînăl-
ţării, smerindu-se până şi la
şi îndreptează vieaţa mea Ia
cărările mântuirii.
m m m w
m .

6 •®§ DUMINICA §fl*

Cântarea a, Irm os: lor ce scăpăm la tine; ca să


CU dumnezeească strălucirea ta... biruim în mijlocul tuturor vrăj­
m maşilor, ajutorindu-ne şi din
(^ ă ne sârguitn a urma bună- toată vătămarea scoţându-ne.
m v3 taţilor Fariseului şiarâvni
Cântarea 6 -a, Irmos ;
^ smereniei Vameşului; urând
H necuviinţa greşelilor cea de la Marea vieţii văzându-o...

^ amândoi, adică trufia şi pier-


itk
m
zarea.
,Văditu-s'a călătoria dreptăţii
P rin curgerea vieţii, tot de
odată, au alergat Fariseul
şi cu Vameşul. Deci acela
P cea deşartă, de oare ce a însoţit de mândrie fiind cuprins, s’a
*1 cu dânsa Fariseul trufia; ase- primejduit în chip ruşinos; iar
^ menea şi Vameşul cu bună- acesta s'a mântuit prin sme­
tatea cea făcătoare de înălţime, renie.
câştigând împreună mergă- Călătoria vieţii cu cea drea­
H toare smerenia. ptă schimbându-o, noi să ur­
m Intru bunătăţi, ca un şeză- măm înţelepciunii celei dorite
tor în căruţă, se părea Fari- a Vameşului şi să fugim de
seului că aleargă; iar Vameşul trufia cea urâtă a Fariseului,
pedestrualergând,caprelângă ca să fim vii.
^ o căruţă, bine a trecut, înju- Să urmăm obiceiurilor bune
m gând smerenia cu umilinţa. ale lui lisus, Mântuitorul, şi
Pilda V am eşu lu i înţele- smereniei lui, noi ce dorim a
gând-o toţi cu mintea, veniţi dobândi sălaşul bucuriei celei
să-i urmăm cu lacrămi, adu- fără sfârşit, sălăşluindu-ne în
ţ l când Iui Dumnezeu duh umilit, locul celor vii.
UI cerând iertare păcatelor. Arătat-ai, Stăpâne, ucenici­
H
H Să lepădăm, înţelepţilor, de-
lor tăi smerenie înaltă; căci
încingându-te cu ştergătorul
^ parte năravul cel măreţ şi urât, preste mijloc, şi spălându-le
H trufaş şi obraznic al Fariseului, picioarele, le-ai poruncit să ur­
cel mult lăudăros şi cumplit, meze acestui obiceiu.
H ca să nu ne lipsim de dumne- Slavă.
H zeescul dar.
4Hf Fariseul şi-a petrecut vieaţa
^ Şi acum, a Născătoarei. cu bunătăţile, şi Vameşul cu
Ceea ce eşti bună, trimite to- greşelile; ci acela, din înălţa­
iag de putere nouă tuturor ce­ rea cea stricătoare de minte,
«0§ VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI go» 7 ^
^ ---— = — ^
i|W
ÎP aluat smerenia; iar acesta s’a durile. Ca atuncea, la jud^ecata ^
H înălţat, arătândU"Se smerit cu cea veşnică, să ne arătăm a-
mintea. colo credincioşi, nevinovaţi, m
Şl acum, a N ăscătoarei.
dobândind iertare; că acolo
este odihna cea adevărată, pe
UI Gol fiind zidit, întru nerău- care să ne rugăm acum să o ^
m tate şi întru viaţă neamâgi- vedem noi. Acolo durerea, în-
iJl toare, m’a îmbrăcat vrăjmaşul tristarea şi suspinurile cele M
Wî cu răutatea călcării de poruncă dintru adânc sunt depărtate,
m şi cu grosimea trupului; iar din Edemul cel minunat. Al ^
apm prin mijlocirea ta Fe­ căruia făcător este Hristos, ^
ll cioară mă mântuesc. Dumnezeu fiind împreună cu
CON D A C U L Tatăl, fără de început.
1^ Glasul al 4-lea, d u p ă P odobhi: PROLOG
u
UI Arătatu-Te-ai astăzi... PE SCURT DESPRE SINAXA6ELE LUI ÎANTOPOL u
LA SLUJBA TRIODULUI.
|î| Să fugim de vorba cea tru-
Sinaxarele lui Nichiîor Calist Xantopol arată
UI faşă a Fariseului şi să ne în- pentru îiecare din prazolcile vestite ale Trio- ^
văţăm înălţimea graiurilor ce- duiui pricina pentru rare s’au rânduit, cum
s'au rânduit, când au luat început şi pentru
^

lor smerite ale Vameşului, cu ce sunt aşa acum. E le au îost orânduite de ^


sfinţii şi de Dumnezeu purtătorii Părinţi cu ^
iHi pocăinţă strigând: Mântuito- amănunţită g rijă ; încep de la Dumineca Va- ^
m rul lumii, milostiveşte-te spre mpşului şi Fariseului şi ţia până la Dumineca
tuturor Sfinţilor.
I robii Tăi. Se cuvine aşa dar ca iuainte de cântarea ^
a şaptea a canonului să se citească mai întâi, ^
î| AU coQdac, glasul al 3-!ea, d up ă Fodobia ; după cum este datina, sinaxarul din Mineiu ^
şi apoi sinaxarul Triodului. După cilirea si- ^
« l'tecioara astăzi...
naxarului din Minei vei spune aşa: ^
M Suspinuri ca ale Vameşului z ^ s ln aceeaşi zi îacem pomenire de pilda din
/ sfânta Evanghelie a Vameşului şi Fariseului.
^
^
să aducem Domnului, şi la ‘Y Cij.'-A’;.
^ dânsul să cădem ca la un Sta­ ^ hllHURL!^ ' ^
ll pân, noi păcătoşii; că voeşte Trăind ca fariseul, departe eşti de biserică;
Căci Hristos este înlâuntru aceluia carc-l pri-
mântuirea tuturor oamenilor meşte cu smerenie. ^
şi dă iertare tuturor celor ce Alte stihuri la T rio d ;
secăescxăpentrunois^aîntru"
'Ziditorul al celor de sus şi al celor de jos,
jjj pat, Dumnezeu fiind împreună l^rimeşte de la îngeri cântarea întreit sîântă.
cu Tatăl, fără de început •ar de la oameni, primeşte T rio d u l!

i c o s. (u ajutorul Iui Dumnezeu, încem astăzi


şiTrioduI.Triodulaîostintocm jtcu în­
Pre noi înşine, fraţilor, toţi ţelepciune şi in chipul cel mai bun şi
să ne smerim, cu suspinuri şi cum se cuvenea de mulţi din sfinţii şl purtătorii
de Dumnnezeu părinţii noştri, făcători de
cu tânguiri să ne batem gân- cântări, insuflaţi fiind de Sfântul Duh. Primul
8 •&S i>i:minic.\ §0»

dintre toti părinţii, cari au izvodit cânta­ suit iarăşi la cer; că a trimis pe Sfântul Duh
rea triodică, [adică a celor trei cântărij, sfinţilor Lui ucenici şi apostoli; că Fiul lui
după părerea mea spre a inciiipui sîâu- Dumnezeu şi Dumnezeu desăvârşit, a fost pre­
la ţji îQccpatoarea de viaţii Treime, a dicat de ei pretutindenea; câşidumnezeeştii
l'ORt raarelo poet Cosma. Ii]l a izvodit cân­ apostoli au făcut minuni prin harul Preasfân­
tările ce se cântă în marea şi slâota săptă­ tului Duh; că in acelaş timp au adunat, prin
mână a patimilor Domnului şi Dumnezeului predica lor, pe toţi sfinţii dela marginile lumii,
şi Mântuitorului nostru lisus Hristos, cu acro- umplând lumea cea de sus. Aceasta a ş i fost
stiti, după numele fiecărei zile. După pilda la început gândul Ziditorului, Prin cele spuse
lui şi alţi părinţi, dar mai mult decât alţii am arătat care este scopul Triodului.
Teodor şi losiî Studiţii, au alcătuit, cu aceeaşi Aceste trei sărbători: a Vameşului şi Fa­
râvnă ca şi Cosma. cântări pentru celelalte riseului, a Fiului Risipitor, a Înfricoşatei J u ­
sîiptămâui ale sîântului şi marelui post al decăţi au fost izvodite de sfinţii Părinţi ca un
Patruzecimii, Cântările lor au fost întrebuin­ fel de pregătire şi îndemnare, ca să ne pre­
ţate mai intăi in Mănăstirea fitudion. In cea gătim şi să fim gata pentru ncvoinţele du­
m a i^ a re parte ei au alcătuit şi au cadenţat hovniceşti ale postului, lepădând deprinderea
¥¥. odele şi celelalte cântări ale Trlodului n- noastră cea ticăloasă-
dunund şi strunfîâud material din sfinţii Pă­
Cea dintâi din aceste sărbători ne înfăţi­
rinţi- Aşa dar pentrucă Dumineca se socote­
şează pilda Vameşului şi a l<’ariseului. Această
şte cea dintâi dintre zile, după cum Dumineca
săptămână se mai numeşte şi vestitoare. In
învierii se socoteşte întâia, a opta şi cea din
adevăr, după cum cei cari vor să meargă la
urmă, au făcut Foarte bine când au pus Luni
război sunt vestiţi mai dinainte de generali
cântarea întâia, >îarţl cântarea a doua, Miercuri
W? cântarea a treia. Jo i cântarea a patra, Vineri
despre timpul când va începe lupta, ca să-şi
kJi cântarea a cincia, Sâmbătă cântarea a şasea,
curăţeasoă şi să-şi ascută săbiile, ca să-şi
¥^ a şaptea şi celelalte două, a opta şi a noua;
cerceteze bine toate celelalte arme, ca să în­
depărteze orice piedică spre a se arunca cu
acestea pentrucă sunt mai de seamă, sunt co­
râvnă in luptă şi spe a-şi lua cele de tre­
mune tuturor zileler săptămânii. Tot aşa a
buinţă; de multe ori, înainte de luptă, Ii se
făcut şi dumnezeescui Cosma la canonul din
¥^ Marea Sâmbătă, căci a alcătuit numai patru
ţin ostaşilor cuvântări, li se spun povestiri şi
pilde ca să înflăcăreze sufletele lor şi eă în­
cântări: cântarea a şasea, a şaptea, a opta
depărteze dela el lenea, trândăvia, frica şi
şi a noua. Mai târziu, prea înţeleptul împărat
¥^ TiCon a poruncit lu iM arcu monahu, episcopul
orice altă prim ejdie; tot astfel şi sfinţii Pă­
rinţi vestesc mai dinainte, ca printr’o trâm­
Tdruntuluî, să-i facă canon deplin.
biţă, lupta ce o vom da prin post împotriva
Cartea aceasta se numeşte pe nedrept Triod, diavolului, spre a curăţi păcatul care a pus
¥¥: căci nu are totdeauna trei cântări, ci are şi stăpânire mai dinainte pe sufletele noastre şi
41^ canoane depline. După părerea mea şi-a luat care s'a prefăcut în venin din p ric in a timpului
¥^ numele sSu din pricină că cele mai multe îndelungat de când ne stăpâneşte; mai mult
canoane au trei cântări sau pentrucă, după încă, să ne sârguim să dobândim faptele bune
¥^ cum am spus, canoanele din săptămâna mare pe care nu le avem şi, într’armându-ne cum
kn au fost alcătuite la început din trei cântări. se cuvine, să mergem pregătiţi spre nevoin-
W? Când s?inţif noştri Părinţi au alcătuit această ţele postului. Aşa dar pentrucă cea dintâi
¥f. carte de sluibă, scopul lor a fost ca să ne armă pentru dobândirea virtuţii este pocăinţa
W? aducă aminte pe scurt prin întreaga carte a şi smerenia, iar cea mai mare piedică mân­
¥^ Triodului de toată binefacerea dintru început dria şi îngâmfarea, sfinţii Părinţi ne înfăţi­
a lui Dumnezeu faţă de noi: ca să ne amin­ şează în cea dintâi sărbătoare a Triodului
tească tuturora că am fost plăsmuiţi de e l ; această pildă vrednică de credinţă din dum-
că prin călcarea poruncii, dată nouă spre nezeeasca Evanghelie. Prin fariseu ne îndeam­
4HÎ încercare, am fost alungaţi din desfătarea nă să ne ferim de păcatul mândriei şi al îngâm­
¥^ paradisului; că am fost izgoniţi din pricina fării; iar prin vameş ne îndeamnă sK ne
zavistiei şarpelui şi vrăjmaşului, începătorul însuşim smerenia şi pocăinţa, virtuţi protivnice
răutăţii, doborât din pricina mândriei; că am acestui păcat. CpI dintâi şi cel mal rău dintre
fost îndepărtaţi dela bunătiiţile raiului şi am păcate este mândria şi îngâmfarea- Din pricina
ajuns să fim conduşi de diavol; că Fiu l lui mândriei şi îngâmfării a căzut diavolul din
Dumnezeu şi Cuvântul, prin milostivirea milii cer; mai naînte era şise numea luceafărlu-
sale, a plecat cerurile şi s’a pogorît, a locuit mînos; djn pricina lor este şi se numeşte
în Fecioară şi s’a făcut om ; că ne-a arătat întunerec. Tot din pricina ncestui păcât a
chipul de a ne sui la cer, prin vieţuirea Sa, fost alungat şi Adam, începătorul neamului
prin Smerenia Sa mai cu seamă, prin postul, omenesc, din desfătarea raiului. Prin această
prin indepartarea de rele şi prin celelalte pildă ne îndeamnă sfinţii Părinţi să nu ne
fapte ale L u i; că a pătimit, a înviat şi s'a mândrim cu faptele noastre t)une, să nu de-
* * * * * * * * * * * * * * * * *

•0§ VAMEŞULUI ŞI A FAlî^SEULUI §o»

Eăimâm pe aproapele, ci să îim totdeauna


smeriţi. Căci Domnul celor mândri le stă îm­
cătoşi cu lanţurile desnădăjdu-
potrivă, iar celor smeriţi le dă har. Şi este irii îi leagă. Ci să ne sârguim a
mai bine ca să se Întoarcă cel păcătos decât
să se mândrească cel care face fapte bune. scăpa de amândouă răutăţile,
„Vă spun vouă, zice Domnul, că s’a coborit noi râvnitorii Vameşului*
vameşul mai îndreptat decât fariseul". Aşa
dar pilda aceasta ne arată că nimeni nu trebue
să se mândrească, chiar dacă face fapte bune;
Cu rugăciune să cădem la
dimpotrivă să se smerească şi să se roage Dumnezeu! nostru, cu lacrimi
din suflet lui Dumnezeu, chiar dacă ar fi
căzut ÎQ cele mai mari păcate. Făcând aşa
şicususpinurifierbinţi,urmând
nu este departe de mântuire. smereniei Vameşului celei înăl­
Vameş este omul care ia dela ocârmuire
dreptul de a lua v a m ă ; el cumpără acest ţătoare, şi să cântăm noi cre­
drppt cu multă nedreptate şi pentru aceea dincioşii : Bine eşti cuvântat,
ia d4a oameni vamă mai mare decât se cuvine.
Fariseu este omul care se socoteşte desă- Doamne, Dumnezeul părinţi­
ED vârşit în toate, depăşind pe ceilalţi oameni
^ prin ştiinţa sa.
lor noştri.
iu Saducheul, care-şi are numele dela un oare-
i!w care Sadochic, este omul care se crede drept, Slavă.
î o căci Sedec înseamnă dreptate. L a evrei erau
^ trei erezii: Eseii, Fariseii şi Sadticheii; aceştia I nvăţând pre ucenici mai îna­
^ din urmă nu credeau in înviere, în îngeri şi
î v în Duhul Sfânt.
inte le-ai poruncit, Stăpâne, să
sju Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor tăi fă- nu cugete cele înalte, ci să se
^ cători de cântări, Hristoase, Dumnezeul nostru,
^ milueşie-ne şi mântueşte-ne pe noi, Amin. unească cu cei smeriţi. Pentru
CâDtarea 7-a, frmys
aceasta, Mântuitorule, noi cre­
dincioşii strigăm ţie: Bine eşti
Dătător de rouă..
cuvântat Dumnezeul părinţilor
H lucrurile îndreptării înăl" noştri.
UI ţându-se Fariseul, în la-
Şi acum, u Născătoarei-
ţurile slavei deşarte răus^aîn-
|j| curcat, lăudându-seprestemă- Frumuseţea şi scara cea
sură; iar Vameşul înălţându-se dumnezeească, pe care mai
m cu aripile smereniei, prea uşor înainte a văzut-o lacov, de jos
H s’a apropiat de Dumnezeu. întinsă către înălţime, pre tine
te cunoaştem a fi Preacurată;
UI Prin mijlocirea smereniei,
pogorînd de sus pre Dumnezeu
H ca de o scară servindu-se Va-
întrupat, şi pre oameni prin-
H meşul s’a înălţat la înălţimea
tr^însa ridicându-i.
M cerurilor; iar Fariseul, cu pu­
ţi treda uşurime a trufiei înăl- Cântarea 8 -a, îrm o s:

ţându-se, s’a pogorît în adân- Din văpaie cuvioşilor-

cimea iadului.
H Pre cei drepţi vânându-i vi-
ţ| cleanul, îi fură prin mijlocirea
C u minte smerită suspinând
Vameşul, a aflat pre Dom­
nul milostiv, şi s’a mântuit; iar
* 1 slavei deşarte; iar pre cei pă­ prin mijlocirea cea rea a limbii
10 •0§ DUMINICA §0*

ce grăia cu trufie, a căzut Fari­ CÂotarea 9-a, Irojos;


seul din dreptate. FTe Dumnezeu a-1 vedea...

De trufia gândului Fariseu­


lui şi de numirea curăţie!, să
fugim noi credincioşii, râvnind
L uând dela Hristos cale de
înălţare smerenia, pilda
mântuirii, să dorim obiceiul
u
H
smereniei şi gândului Vame­
Vameşului. Şi lepădând de- ^
şului, celui bine primit.
parte înălţarea trufiei, cu minte ^
Cuvintele Vameşului credin­ smerită să facem pre Dumne-
cioşii să le grăim în sfânta B i­ zeu îndurător. ^
serică: Dumnezeule, milosti-
Trufia sufletului să o lepă- M
veşte-te! caîmpreună cu dânsul
dăm, să câştigăm cuget drept
să aflăm iertare, scăpând de
cu smerenie, să nu ne sârguim ^
pieirea Fariseului celui mult
a ne îndreptăţi pre noi înşine,
lăudăros.
să urîm deşarta mândrie, şi
Suspinării Vameşului să ur­ să milostivim cu Vameşul pre
măm toţi şi, cu Dumnezeu vor­ Dumnezeu. ^
bind, să strigăm către dânsul Să aducem rugăciuni de u- ^
cu lacrămi fierbinţi: lubitorule milinţă, cu osârdie. Ziditorului m
de oameni, greşit-am! Milos­ ca Vameşul; lepădându-ne de
tive îndurate, milostiveşte-te nerecunoscătoarele rugi ale ^
şi mă mântueşte. Fariseului; de glasurile cele cu ^
BiDecuvâniăni pre Tatăl, pre Fiul si pre laudă mare, care aduc defăi- ^
Sfântul Duh, Ilomnul.
mare împotriva aproapelui; ca S3
Spre suspinul Vameşului s’a să ne agonisim pre Dumnezeu
uitat Dumnezeu, şi pre el în- milostiv şi lumină. m
dreptându-1 , l-a arătat pildă Cu multă adunare de păcate gj
tuturor; ca să se plece pururea îngreuindu-mă,am întrecut pre
cu suspinuri şi cu lacrimi, ce­ Vameşul cu prisoseala răutăţii,
rând deslegarea păcatelor. şi am câştigat şi trufia cea lău- fî
Şi acum, a Născătoarei. dărosă a Fariseului, făcându-
Nu ştiu alt sprijin afară de mă în totul pustiu de toate bu- ^
tine, Curată şi cu totul fără nătăţile. Doamne, fie-ţi milă de ^
prihană. Pre tine te pun ru­ mine. M
gătoare, pre tine mijlocitoare învredniceşte fericirii tale p
către cel ce s’a născut din tine; pre cei ce sunt săraci cu duhul ^
scapă-mă de toate cele ce mă pentru tine, că după învăţătura
întristează. poruncii tale, aducem ţie duh S
m m m m
•»§ VAMEŞULUI Şl A FARISEULUI §0» 11

umilit. Şi primlndu-I, Mântui­ Ş[ acum, a Născătoarei.

torule, niântueşte pre cei ce-ţi Făcătorul zidirii şi Dumne­


slujesc ţie. zeul tuturor a luat trup ome­
f^lavâ. nesc,Născătoare deDumnezeu,
din curatul tău pântece, întru
Vameşul suindu-se în bise­
tot lăudată, şi toată firea mea
rică cu credinţă oare-când, şi cea stricată o a înoit; lăsân-
rugându^se lui Dumnezeu s*a du-te după naştere iarăşi ca şi
îndreptat, căci cu suspinuri
mai nainte de naştere. ÎPentru
viind şi cu lacrimi şi cu sfă- aceasta cu credinţă toţi lău-
râ|narea inimii, toată povara dându-te, strigăm: Bucură-te
păcatelor a lepădat-o prin ru­
lauda lumii.
găciune.
LA \.\vm-]
Şi acum. a NUscătoaroi.
Stiliiri; diu Octuiii 4 ale iQvIerif, şi ale
Dă-ne nouă a te lăuda, a te Triodului acestc t ifliomcle.
slăvi şi a te ferici după cuviinţă, Glasul M u
celor ce te cinstim pre tine
Să nu ne rugăm ca Fariseul,
Preacurată, şi mărim naşterea
fraţilor; că cel ce se înalţă pre
ta, ceeace eşti singură bine­
le cuvântată. Că tu eşti lauda creş­ sine, se va smeri. Să ne sme­
rim înaintea lui Dumnezeu ca
tinilor, şi către Dumnezeu ru­
Vameşul, prin postire, stri­
gătoare bine primită.
gând : Dumnezeule, milostiveş­
LUMINÂNDA te-te spre noi păcătoşii.
!i lavierii din Octoib.
yiavă a Triodului, după Podobia : Fariseul de slava deşartă bi-
Cu ucenicii să ne suim... ruindu-se iar Vameşul, cu po­
căinţă plecându-se, au venit la
Să fugim de grăîrea cea
tine însuţi Stăpâne. Ci acela
înaltă şi înrăutăţită a Fariseu­
lăudându-se, s'a lipsit de bună­
lui, şi să ne învăţăm smerenia
tăţi ; iar acesta negrăind s^a în­
Vameşului cea prea aleasă, ca
vrednicit darurilor. Intru a-
să ne înălţăm, strigând către
ceste suspinuri întăreşte-mă,
Dumnezeu,împreună cu acela;
Hristoase Dumnezeule, ca un
Milostiveşte-te spre robii tăi,
iiI: iubitor de oameni.
I cel ce te-ai născut din Fecioară,
I Hristoase Mântuitorule, şi răb- Glas P<

1dând crucea de voie, ai ridicat Still: Scoalâ-Te Doamne, Daamezeul meu,


[ lumea ta cu dumnezeeasca ■ Înalţă S 3 inîna 'l'a, uu uita pre sâracli Tăi
până îu sîârşit.
î putere.
M 12 • 0§ DUMINICA got

m Cunoscând suflete al meu Doxoîogia mare, Ecteniile şi Apolisul. Apoi


obişnuita l-itie. în pridvor, la care cântăm ;
osebirea Vameşului şi a Fari­ Slavă, şi acum.Stihira Evangheliei dela titi enie.
I)jp â Apolisul Litiei se ceteşte inv<jţătuMi
seului, urăşte glasul cel trufaş cuviosului Teodor Studitul şi cânlăm Troparul
al aceluia; iar a acestuia pof- cuviosului Teodor pe glasul al 8-lea:
teşte-i rugăciunea cea cu bună Al or(odoxiei indreptălorule... Iară a Născn*
umilinţă, şi strigă: Dumne- toarel.
m zeule, m ilostiveşte-te spre Ceasul I-iu şi Apolisul dcplin-
mine păcătosul, şi mă milueşte.
mmmmmmmmmmmmm
stih: Mărturisl-ma-voi
tie, Doamne, cu toată
^ iiim a m.’a, spune-voi toate niiiiunile tale
Se cade a şti
Glasul Fariseului cel mult
Că toate cele 11 Stîliiri ale Evangheliilor
lăudăros, credincioşii urându- 1 dela Utrenie, începând din această Duminică
şi râvnind rugăciunii Vameşu­ până la Duminica tuturor Sfinţilor, se cântă
in pridvor, Ia Litiile Utreniilor,
lui, celei cu bună umilinţă, sme- la Slavă, Ş i acum.
rindu-ne pre noi înşine, să nu
cugetăm cele înalte; ci să stri­ Iarăşi să se ştie
găm cu umilinţă: Dumnezeule, Că dintru această Duminică începem a ceti
milostiveşte-te spre păcatele în pridvor, după Apolisul Litiei, invătătura
sfântului părintelui nostru Teodor Studitul;
noastre. pe care o ceteşte Egumenul, dacă este de
faţă; iar de nu, o ceteşte Eclesiarhul. Fraţii
Slavă. (Has 8. stau, ascultând cu luare aminte.

Pre Fariseul ce se îndrepta


pre sine lăudându-şi faptele,
l-ai osândit, Doamne, şi pre
LA LITURGHIE.
Vameşul, ce s^a smerit şi cu sus- M
pinuri’ a cerut iertare, l-ai în­ le ricin lo din Oi^toih pe ti. :?i di.i Triod,
Căutarea li-u, pe 4. Prochimenul (ilasului de
dreptat. Că nu primeşti cuge­ râmi. Apostolul către Timotciii;
tele cele măreţe şi inimile cele Hvanghelia de la Luca.

umilite nu le defăimezi. Pentru


m m m vL
aceasta şi noi cu smerenie că-
l ăudaţi pre Domnul din ceruri...
lll dem înaintea ta: Cel ce ai pă-
Iar de se va întâmpla Sărbătoarea întâmpi­
^ timit pentru noi, dă-ne iertare nării Domnului în Sâmbăta lăsatului de carne,
î l şi mare m ill slujba morţilor de seara şi de dimineaţa se
cântă Ia biserica cimitirului. Ia r de nu este
biserică la cimitir, atuncea se cântă Sâmbătă,
fji acum. înaintea Duminecii Fiului desfrânat; iar în
prea binecuvântată eşti Născătoare de Sâmbăta lăsatului de carne se cântă numai
Dumnezeu... slujba întâmpinării.

•IzC..
DUMINICA
IN CARE S E C ET EŞT E SFÂNTA EVANGHELIE CU PILD A
FIU LU I CELUI DESFRÂNAT.
SaTibulă seara la Veccroiu, după fis^iliuul cel ubişaull, cântăm Fericit bărbatul... CaMsma toatri.
L i l)oamne strigat am... punţ*iii Stilurile pe IU. cântând din Octuih: llStihiri iile învierii,
:i a!y lui Anatolic şi nle Triodului pe 4. repetindu-le.

(ilasul l-iu.
mă în jitniţa ta cea cerească,
şi mă mântueşte.
P n ţară fără de păcat şi plină
H de vieaţăm'ani încredinţat {de 2 uri)
şi, semănând păcatul, cu secera S ă cunoaştem, fraţilor, pu­
am secerat spicele lenevirii şi, terea tainei, că prea bunul Pă­
în loc de snopi, am grămădit rinte, întâmpinând pre fiul cel
stogurile faptelor mele, pe care desfrânat, carele s'a întors de
nu le-am şi aşternut în aria la păcat la casa părintească,
m pocăinţii. Ci te rog pre tine, îl îmbrăţişează şi iarăşi îi dă-
^ preaveşnicul, lucrătorul nostru rueşte cunoştinţele siavei sale;
|j| Dumnezeu, vântură pleava lu- şi veselie de taină face celor
crurilor mele în vântul niilosti- de sus, înjunghiind viţelul cel
^ viril tale, şi adună grâu: ierta­ hrănit; ca noi să vieţuim cu
ţi rea sufletului meu; încuindu- vrednicie celui ce a junghiat
14 «Og D Î’MINK’A §0* ________

atimcea, iubitorului de oameni Risipind bogăţia darului ce­


Părinte, şi celui slăvit, ce s'a lui părintesc, m'am păscut, eu
junghiat, Mântuitorului sufle­ ticălosul, împreună cu dobi­
telor noastre. toacele cele necuvântătoare şi,
(d e 2 ori) poftind hrana lor, leşinam de
81avă. Glasul al 2-lea. foame, nesăturându-mă. Ci în-
O ! de cât bine m'am lipsit, torcându-mă la Tatăl cel mi­
eu ticălosul, pre mine însumi! lostiv, strig cu lacrăm i: P ri­
O! de*la ce împărăţie am căzut, meşte-mă ca pre un năimit, pre
eu pătimaşul! Avuţia care am mine cel ce cad la iubirea ta
luat, o am cheltuit, porunca de oameni, şi mă mântueşte.
o am călcat. Vai mie ticăloase acum, a Născătoarei
suflete! că în focul cel veşnic, Făcătorul şi răscumpărăto­
vei să te osândeşti. Pentru rul meu. Preacurată, Hristos
aceasta m ai’nainte de sfârşit, Domnul, din pântecele tău
strigă către Hristos Dumne­ ieşind, întru mine îmbrăcân-
zeu: Primeşte-mă, Dumnezeu­ du-se din blestemul cel dintâi,
le, ca pre fiul cel desfrânat, pre Adam l-a slobozit. Pentru
şi mă milueşte. aceasta, ţie Preacurată, caMai-
acum, a Născiitoaroi, cea dJitniu cii lui Dumnezeu şi Fecioarei
a glasului (ie râod.
V o h o d : liU m in â lin ă ...
cu adevărat, strigăm fără tă­
Prochimecul: Domnul a împărăţit. cere ca îngerul: bucură-te!
]A LIT IK
Bucură-te, Stăpână, folositoa-
Stihira liraimiiui după obiceiu.
rea şi acoperământul şi mân­
Slavă, (llasul al 4-lea, tuirea sufletelor noastre.
Ca fiul cel desfrânat am ve­ Troparul, de trei ori:
nit şi eu. Indurate, carele toată Născătoare de Dumnezeu Fecioară...
vieaţa o am cheltuit întru în- Şi cealaltă urmar*^ n Priveglierii, după
obiceiu
streinare; risipit-am bogăţia, Iar de nu eKte Privegtiere, ziceiu: troparul
care mi-ai dat, Părinte; pri­ învierii şi al Născătoarei.
Apoi Apolisul.
meşte-mă pre mine, cel ce mă
pocăesc, Dumnezeule, şi mă
milueşte.
!?i aouîD, a N'ăs(‘ătoiirei, acelaş glas. LA UTRENIE
(•aută spre rugăciunea robilor tăi...
La Dumnezeu este Domnul: 'i'roparul In
vierii, dc două ori; Slavă şi acum, a Născă-
I.A STlllOAVNĂ
loarei. si obişnuitele Stilioldgii. Poiieleul, cei
Stiliiriie Ootolliuhii dupii Alfa-Vita- doi Psalmi obişnuiţi, la cari adaugăni si al
Slavă, (îla 'u l al 6*lea- treilea Pealni; la rlul Vavllonului... cuAlllu-
«>§ FIULUI CKUII DESFRÂNAT ^ 15

ifl. frumos. Aotifoanelfi şi prochimenul glusului. Slavfl.


Ţoată suflarea, ivvanghelia învierii. învierea
lui Hristos. Braţele părinteşti acum tin-
Psalmul oO
zându-le, primeşte-mă, Doam­
Slavâ, (ilasul al 8 -lea.
ne şi pre mine ca pre desfrâ­
Uşile pocăinţei... natul, prea îndurate; ca să
^i acum, a NMscritoarei, acelaşi glas: te slăvesc cu mulţumită.
]n c M r l l e mântuirii...
Şi acum, a Nflscatoarei.
^ Apoi Stihira, Glasul al 6-lea.
StiliiMilueşte ină Dumnezeule dupre mare A rătându-ţi, Dumnezeule,
mila ta...
toată bunătatea spre mine, treci
l,a mulţimea faptelor mele...
mulţimea greşalelor mele, ca
(Caută-le înapoi Ia pagina 7)
un făcător de bine; pentru dum-
Mâatueşte, Dumnezeule, poporul tău...
şi Ecfo n isu l:
nezeeştile rugăciuni ale Mai­
( u mila şi cu îndurările...
cii tale.
; Canoanele se pun: al învierii, din Octoih, cu
ipfiiosiil pe 4, al Crucii şl al învierii pe 2, al Catavasie.
Născătoarei de Dumnezeu pe 2 şi al
Zicem Irmoasele Canonului;
Triodului pe G.
[Iar Blujba de Ia Mineiu o cântăm la
Cântarea lui Moisi luând, su-
Pavecerniţă, V iaeri seara]
„flete, strigă: Ajutor şiacope-
„ritor mi-a fost mie spre mân-
Faccrta lui losif.
„tuire; Acesta este Dumne-
Cântarea 1, U I uhuI al 2-lea, Irmos :
„zeul meu, şi-l voiu prea slăvi
Cântarea Iul Moîsî...
„pre El.

isuse, Dumnezeule, primeş- Cântarea :fa, Irraus:

I te-măacum şi pre mine cel


ce mă pocăesc, ca pre fiul cel
.\tiatea mea cea neroditoare...

eşindu-mi cu totul din fire,


desfrânat; căci toată viaţa în
lene mi-am petrecut şi pre 1 ca un stricat la minte, m'am
lipit de izvoditorii poftelor; ci
tine te-am mâniat.
mă primeşte, Hristoase, ca pre
w I^u am risipit dumneze- desfrânatul.
J easca bogăţie, care mai ’nainte
- mi-ai dat; depărtatu-m'am de Urmând glasului celui pier- | j
la tine, necurat vieţuind, mi­ dut, strig: greşit-am. Părinte, ^
lostive Părinte. Primeşte-mă îmbrăţişează-mă şi pre mine
dar şi pre mine cel ce mă ca pre acela, şi nu mă lepăda.
întorc. Slavă.
16 •o§ d u m in ic a go*

T inzându-ţi, Hristoase, bra­ Fecioară, care singură eşti fo-


ţele tale cu milostivire, prime- lositoarea şi acoperământul
şte-mă pre mine, carele mă în“ credincioşilor, izbăveşte de pri­
torc din laturea cea depărtată mejdii şi de necazuri şi de
a păcatului şi a poftelor. cumplitele nevoi pre toţi cei
ce-şi au nădejdile spre tine,
Şi acum, a Născătoarei.
Fecioară; şi cu dumnezeeştile
i C eea ce eşti bună între fe­ tale rugăciuni mântueşte su­
mei, îhibogâţeşte-mă, Preacu­ fletele noastre.
rată, cu chipurile bunătăţilor
tale şi pre mine, cel ce am să­ Câotarea 4-a, Irmos:
[\;aşterea Ta cea dia Fecioară...
răcit pentru păcate multe; ca
să te slăvesc.
Catavasie. B o g ăţia bunătăţilor, care
mi-ai dat, cerescule Pă­
rinte, o am risipit rău, făcân-
M intea mea cea neroditoare,
du-mă rob streinilor cetăţeni.
„aducătoare de roadă arată-o,
Pentru aceasta strig: Greşit-am
„Dumnezeule; lucrătorule al
ţie ! primeşte-mă ca odinioară
„bunătăţilor şi săditorule al ce-
pre desfrânatul, întinzându-mi
„lor cuvioase, cu milostivi-
rea ta. braţele tale,

Sedeiloa, Glasul l-iu, Podobie L a toată răutatea m’am robit


Mormântul Tău... plecându-mă ca un ticălos fă­
G răbeşte de-mi deschide cătorilor de pofte, şi din firea
braţele părinteşti, că rău mi-am mea ieşindu-mi prin nebăgare
cheltuit vieaţa mea. Ci căutând de seamă, milueşte-mă, Mân­
spre bogăţia cea necheltuită tuitorule, cerescule Părinte,
a îndurărilor tale, Mântuito­ pre mine, cel ce scap la îndu­
rule, nu-mi trece cu vederea rările tale cele multe.
acum inima mea cea sărăcită; Slavă.
că ţie, Doamne, cu umilinţă
strig: Greşit-am, Părinte, la De toată ruşinea m^am um­
cer şi înaintea ta. plut, necutezând a căuta la
înălţimea cerului, că îără so­
Slavă,.- coteală m'am plecat păcatului.
Tot Sedeaina: Grăbeşte de-mi deschide...
Iar acum întorcându-mă, cu
Şi acum, a Născătoarei.
umilinţă strig: Greşit-am ţie,
ceea ce nu ştii de mire, Cu­ împărate al tuturor, primeş­
rată Născătoare de Dumnezeu te-mă.
CMC ;
•®§ FIUL[ll CELUI DKSFRÂNAT gO* 17

acum, a Nascdtoarei milostivirea ta. Indurate, strig


i(S
Ajutătoarea oamenilor, nă- ie: Greşit-am! milostiveşte-te
m dejdea cea tare a tuturor creş- şi mă mântueşte.
4Hţ tinilor, scăparea celor ce se Şi acum, a Născătoarei-
î l mântuesc, Preacurată Fecioa-
ră, mântueşte-mă cu rugăciu- P rea sfântă Fecioară plină
nile tale cele de maică şi vieţii de dar, ceea ce ai născut cură­
U celei ce va să fie mă învred- ţirea tuturor, uşurează povara
H mceşte. cea grea a păcatelor mele, cu
rugăciunile tale.
Catavasie.
Catavasie.
N aşterea ta cea din Fecioară,
„prorocul mai ’nainte văzân- N oaptea trecând, s'a apro-
„du-o, a propovăduit strigând: „piat ziua şi lumina în lume a
„Auzit-am auzul tău şi m’am „strălucit. Pentru aceasta te
„temut; că de la amiază-zi şi „laudă cetele îngereşti şi te
„din muntele cel sfânt şi um- „slăvesc pre tine, Hristoase
„brit ai venit, Hristoase". „Dumnezeule".

Cântarea 5-a, Irm o s: Cântarea 6-a, Irm o s :

N oaptea trecând... in tru adâncul păcatelor...

A
|| 8 0 obitu-m’am cetăţenilor ce- dâncul păcatelor mă cu­
m“ lor streini, şi la loc strica­ prinde pururea şi valul
ţi ciosm’am depărtat, şi de ruşine greşalelor mă cufundă; îndrep-
î i m'am umplut; iar acum întor- tează-mă lalimanul vieţii, Hris­
^ cându-mă, strig ţie, Indurate: toase Dumnezeule, şi mă mân­
Greşit-am! tueşte, împărate al slavei.

Deschide-mi acum milosti- B ogăţia părintească o am ri­


virea cea părintească, mie ce- sipit rău şl, sărăcind, m^am um­
^ lui ce mă întorc de Ia răutăţi, plut de ruşine, rob făcându-mă
cerescule Părinte, şi nu mă gândurilor celor neroditoare.
lepăda, cela ce ai milă prea Pentru aceasta strig ţie, iubi-
îndestulată. torule de oameni, îndurându-
te, mântueşte-mă.
Slava.

Slavă.
Nu cutez a căuta sus la înăl­
ţime, că te-am mâniat pre tine, P re mine cel rupt de foamea
Hristoase, fără măsură; ci ştiind a tot felul de bunătăţi şi înstrei-
i ’-air-^^'Jfr'a:**'*,- r^-âr-Ar* i r * ' * * * - : ^
xc;^^> k j 4c5^ C;)ţ(;î4:>Jcj«34cjkMC?«5«î«:i«w
n
•»§ DUMINICA §0» M
ÎHt
n.
nat de la tine, prea bunule, mi- totdeauna cu glasul său, pentru
lueşte-mă şi mă mântueşte, cel ce a fost desfrânat şi în
Hristoase, acum, pre cel ce mă urmă iarăş s'a înţelepţit; şi cu
¥¥. întorc si laud iubirea ta de credinţă să urmăm pocăinţei
»
oameni. celei bune a acestuia; şi, celui
Şi acum, a Născătoarei.
ce ştie toate cele ascunse, cu
inimă smerită să strigăm: Gre­
Stăpână, ceea ce ai născut şit-am ţie, Părinte îndurate, şi
¥^ pre ^Hristos, Mântuitorul şi nu suntem vrednici nici odi­
Domnul, mântuirii învrednice- nioară să ne chemăm fii ai tăi,
şte-niă; că am sărăcit de tot ca mai înainte; ci ca cela ce m
M*--j
felul de bunătăţi, Fecioară Cu­ eşti din fire iubitor de oameni,
rată, ca să laud slăvirile tale. tu ne primeşte şi ne fă ca pre
Catavasie.
unul din argaţii tăi,
¥¥:
41^ Intru adâncul păcatelor sunt SINAXAR M
¥¥. „cuprins, Mântuitorule, şi în
„marea vieţii mă cufund; ci LA DUMINICA n u illl DHSFKANAT
Sinaxarul din Mineiu, apoi acesia,
„precum ai scos pre lonă din
In aceeaşi zi lacepi pomeoire de pilda Fiului
¥^l „fiară, aşa mă scoate şi pre desfrânat din Sfânta Evanghelie; pe care â
¥¥. „mine din patimi, şi mă mân- dumnezeeijtii noştri Părinţi au aşezat-o în a
doua Duminică a Triodului.
„tueşte“.
STIHURI.
CONDACTX
('h iar dacă ai fi desfrânat ca şi mine,
(lUfi'il al 3-Iea, dupii Podobia; îndrăznind, vino;
C ăci uşa milostivirii duiiioezeeşti a
Fecioara asiazi...
l'ost deschisă tu turor! M
De la părintească slava ta
depărtându-mă neînţelepţeşte, unt unii oameni, cari, cunoscând că au
fâvârşit multe fapte rele. că au trăit
¥^ întru răutăţi am risipit bogăţia din tinereţe in chip dosirii băiat, că §i-au
¥¥, care mi-ai dat. Pentru aceasta petrecut viaţa in beţii şi desfrânări şi că au
căzut ăstfel in adâncul păcatelor, a]ung In des-
¥^Â
4*^ glasul desfrânatului aduc ţie: nâdejde, care este odrasla mândrii-i. Din prici­
na desnădejdei nu vor ca niciun cMp să se mai
Greşit-am înaintea ta, Părinte sârgulascâ să fie virtuoşi, a^a că săvârţeyc
¥^
îndurate! Prim eşte-m ă pre UQ roiu de păcate şi cad mereu in aceleaşi
şi laal mari păcate. Sfinţii Piirinţi, purtâcdu-'e
n mine, cel ce mă pocăesc, şi mă laţă de astfel de oameni cu multă dragoste
fă ca pre unul din argaţii tăi, şi părinteşte şi voind să-i scoată din desnă-
dejde, au aşezat acum, după p'lda Vameşului
¥^ şi Fariseului, pilda Fiului desfrânat. Prin a-
¥^ ICOS ceasta ci le s:nulg din rădiiciuii păcaiul des-
nădejdei şl-i ridică iarii?i spre săvârşirea v ir­
Să auzim scripturile Mântui­ tuţii; arată prin Fiul cel desfrânat, oanjeuilor
încărcaţi cu multe păcate îndurarea iubitoare
torului nostru, care ne învaţă de oameni şi prea bună a lui Dumnezeu ; in-
¥nyiC'Ac:i

853 l'iI'L U i « ' l i n r>K.S[‘llAN AT 19

w Ijţişeazii, prin pilda spusă de iiristos, câ uu Spre pocăinţă şi cainţa pe păi'ătos, ea şi po


este Di-'l un păcat care să biruiască voinţa Fiul rcl desfrânat. In adevăr căinţa este cea
^ cea iul)itoare de oameni a Domnului. mal bună armă şi o pavăză puternică pentru
Uoi sunt îiii omului, adică ai Cuvântului lui înlăturarea săgeţilor vrăjmaşului.
Diimnozeu întrupat: drepţii iţi păcătoşii. Fiul Cu iubirea Ta de oameni cea negrăiţii.
^ cel iiiîii inaie este omul care stăruie totctcauiiu Hristoase, Dumnezeul nostru, milueşte-nc pe
^ in poruncile şi in calea cea Lună a lui Dum- noi, Amin.
^ nezeu şi niciodată nu se depărtează de lil.
Fiul cel mai tânăr este omul care a poftit Câutiii'i’a r-a,'rnms:
păcatul, care a tăgăduit prin lapte ruşinoase Heruvimilor asemănâiidu-se...
Imprcutiă-vicţuirca cu Dumnezeu, care a irUit
in chip desfrânat, cheltuind iubirea de oameni

D
ce o avea Dumnezeu pentru el, cary n'a pas- esfătărilor trupeşti m 'a n i
trat in el întreg chipul lui Dumnezeu, care plecat ca un ticălos şi
a urm^t vicleanului diavol, care a slujii, prin
If^ plăcerile sale, voinţei diavolului, care n'a m'am făcut rob cu totui năs- ^
^ putui să-şi sature pol'ta. In adevăr păcatul cocitorilorde pofte ;şi tn'amîn-
^ este Iară de saţ; prin deprindere, păcatul In-
cânta prin cseace vrem elnic l'ace plăcere, l-l streinat de la tine, iubitorule
^ se aseamănă cu roşcovele, mâucarea porcilor,
Roşcovele, in adevăr, la început sunt dulci,
de oameni. Iar acum strig cu
dar mal pe urmă sunt amare sji asemănătoare glasul celui rătăcit: Greşit-am,
paielor. Tot aşa este îndeobşte păcatul Dur
*H|( Fiul cel desfrânat, pentrucă pierise de foamea Hristoase, nu mă trece, ca cela
^ virtuţii, şi-a venii indată lu lire şi vine la ce eşti însuţi milostiv.
lik Tatăl său zicând; „Tată am păcătuit la cer
şi inaintea t a ! Nu mai sunt vrednic să mă
mai numesc liul lău !“ Tatăl îl primeşte pe Nici cum îndrăznind a căuta
cel ce se căeşte; nu-1 ţine de râu ; dimpo- la înălţimea cerului, strig ţie, ||
trivă, il slrâDge la piept şi-l îmbrăţişează, ară-
tânciu-i indurările sale duainezeeşti şi parin- împărate al tuturor; căci cu
teşii, li dă haină, adică Sîânlul Botez, pecete
şi inel, adică harul Preasfântului Duh. Pe
nepriceperea eu însumi te-am
^ lâQgâ aceasta ii dă şi încălţăminte, ca să nu mâniat, nebăgând seamăde po­
mai fie vătămate umbletele sale cele potrivit
voii lui Dumnezeu de şerpi şi de scorpii, ci
runcile tale. Pentru aceasta ca ^
mai degrabă să poată sdrobi capetele lor. In cela ce esti însuti bun, nu mă
urmă. Tatăl, cuprins de mare bucurie, junghie
pentru el viţelul cel gras, adică pe Fiu l său lepăda pre mine de la faţa ta.
Qoul-Nîlscut, şi ii dă să se împărtăşească cu
trupul şi sângele lui. Fiu l cel mai mare, ini- Slavă. 5^^
nuiuiiidu-se de milostivirea nemăsurată a Ta-
tălui, cârteşte. Dar Tatăl cel iubitor do oa- Cu rugăciunile apostolilor
^ moni ii lachide gura, întorcându-l dela gân­
durile lui cu linişte, prin vorbe blânde şi şi ale proorocilor, ale cuvioşi- u
bioevoitoare, spunâadu-i: „Tu totdeauna eşti
cu mine; tu trebuia sa te bucuri s;i să te ve-
lor şi ale cinstiţilor mucenici, ||
sele:ti impreuni cu Tatăl tuu, câci acest t'iu şi aie drepţilor, iartă-mi, Doani- ^
al meu a fost mai iiainte mort prin păcat ^i
a inviat, câindu-se de toate celc ce fără de
ne, toate câte am greşit, mâni- ^
judecat?ile săvârşise; a fost pierdut, pentrucă ind, Hristoase, bunătatea ta ;
s’a iiidopurtat de mine prin deprinderea plă-
ferilor, dar a fost găsit de mine, care am su- ca să te laud întru toţi vecii.
fsrit din adâncul inimii pentru el şi I-am che-
mat ioapoi prin dragostea sufletului meu“ .
■<i ucuui, u ’ ă9cato,t;-iji.
Această pildă poate să se şi despre po-
îHţ porul evrtu şi despre noi.
Sîinţii Părinţi deci au orânduit în această Născătoare de Dumnezeu, m
^ Duminică, pilda MuluidesJirânat pentru această ceea ce te-ai arătat mai lumi- ^
pricina; ca să curme desnădejdea si teama
||| de a ne apuca de fapte bune (?i ca s.i îndemne nată de cât Heruvimii şi de-
4H? 20 •OS DUMINICA §0»

cât toate oştile cereşti, cu a- m*am întunecat şi de Ia tine


ceştia roagă pre Duninezees- m’am depărtat, cu totul ieşin-
cui Cuvânt al Tatălui celui fără du-mi din minte, Indurate. Pen­
început, pre carele l-ai întrupat tru aceasta pre mine, cel ce
Preacurată, ca toţi să ne în­ cad cu pocăinţă înaintea ta,
vrednicim binelui celui veşnic. mântueşte-mă.
Catavasie. Şi acum, a Născătoarei.

H aruvimiloraseniănându-se Preacurată, Născătoare de


„tinerii, dănţuiau în cuptor, Dumnezeu, ceea ce eşti singură
„strigând: Bine eşti cuvântat îndreptarea celor căzuţi, în-
„Dumnezeule! că întru adevăr dreptează-mă şi pre mine cel
„şi judecată ai adus asupră-ne sdrobit, cu tot felul de păcate,
„acestea toate, pentru păcatele şi smerit
„noastre, Cel ce eşti prea lă- Catavasie.
„udat şi prea slăvit întru toţi Să lăudăm, bine să cuvântăm...
„vecii".
Cântarea 8 -a, Irm o s:
P re cela ce a închipuit mai
„'nainte în rug, lui Moisi, mi-
re cela ce a închipuit...
„nunea Fecioarei, în muntele
^ I ela ce te-ai pogorît pre pă- „Sinai oarecând, lăudaţi-l, bi-
^ mânt cu sărăcie de bună „ne- 1 cuvântaţi, şi-l prea înăl-
voie, ca să mântueşti lumea, „ţaţi întru toţi vecii".
pentru multa milostivire; mân- CâDtarea 9-a, Irmos;
tueşte-mă pre mine, cela ce am D ili pământeni ciue a auzit.,,
sărăcit acum de toată fapta
H bună, ca un milostiv. ezi-mi, Hristoase, necazul
^ D e la poruncile tale depăr- V inimii, vezi întoarcerea
mea, vezi-mi lacrămile, Mân­
tându-mă, m'am făcut rob în- tuitorule, şi nu mă trece pre U
^ şelătorului, ca un ticălos. Iar mine; ci mă îmbrăţişează iarăşi
H acum întorcându-mă, primeş- cu milostivire, numărându-mă ^
II te-mă, ca odinioară pre desfrâ­ împreună cu mulţimea celor
ul natul; pre mine cel ce cad mântuiţi; ca să laud cu mul-
înaintea ta, cerescule Părinte. ţămită milele tale.
BiDecuvântâm pre Tatăl...
Ca tâlharul te rog, pome-
P S upunându-mă cugetelor ce- neşte-mă! ca Vameşul întris-
^ lor de stricăciune făcătoare. tându-mă, mă bat în piept şi
M

•®§ FIULUI CELUI DESFRÂNAT §0* 21

strig: Mi(ostiveşte-te, primeş- „una ca aceasta; sau cine a


te-mă, prea îndurate, ca pre „văzut vre-odinioară: Fecioa-
cel desfrânat, pre mine cel ce „ră să se fi aflat având în pân-
mă întorc de la toate răutăţile „tece,şi fără durere să fi născut ^
mele, împărate al tuturor; ca „prunc? In acest chip este mi- M
să laud plecăciunea ta cea prea „nunea ta, şi pre tine, Prea- ^
multă. „curată. Născătoare de Dum-
it» „nezeu, Marie, te mărim".
Suspină acum suflete al meu
prea ticăloase, şi strigă lui Hris- l u m in An d a
tos: Doamne, cela ce ai sărăcit a învierii diu Octoih
de a ta voie pentru mine, în­ Apoi a Triodului, după Podobia:
suţi tu mă îmbogăţeşte pre pernei auziţi glas,..
«1^
41^ mine cel sărăcit de toafâ fapta
bună, cu bogăţia bunătăţilor, Bogăţia darului, care mi-ai
ca un bun şi milostiv. dat, Mântuitorule, ducându-mă
în ţări streine eu ticălosul, rău
Slavă.
o am cheltuit, vieţuind desfrâ­
veselia care ai făcut oare- nat, şi o am risipit dracilor, în-
când, Bunule, pentru întoarce­ şelându-mă; ci acum întorcân-
rea cea de voie a fiului pier­ du-mă, primeşte-mă ca pre
kH dut, fă-o acum şi spre mine, rătăcitul. Părinte, îndură-te şi
kii păcătosul, tinzându-mi cinsti­ mă mântueşte.
tele tale braţe; ca mântuin^^
Slavă.
du-mă, să laud plecăciunea ta Asemenea-
m cea prea multă. Cheltuind avuţia ta. Doam­
kH
Şi acum, & Născătoarei-
ne, o am risipit, şi m'am su­
cu luminătoarele tale rugă­ pus eu ticălosul dracilor celor
ciuni, Fecioară, luminează-mi, vicleni; ci tu, prea milostive |
ill4; rogu-mă, ochii cei înţelegă­ Mântuitorule, îndură-te spre ^
tori, ce sunt întunecaţi cu rău­ mine desfrânatul şi mă cură-
tatea, şi la calea pocăinţii mă ţeşte pre mine spurcatul, dân- ^
povăţueşte. Ca, dupre datorie, du-mi haina cea dintâi a îm- ^
să te laud pre tine, ceea ce părăţiei tale.
ai întrupat mai pre sus de cu­
Şi acum, a Născătoarei. ^
vânt pre Cuvântul
SfântăMaică Fecioară, bine-
Catavasie.
vestirea cea mare a apostoli­
Din pământeni cine a auzit lor şi a mucenicilor, a prooro-
ill* ;
22 ^ DUMINICA

cilor şi a cuvioşilorj fă milostiv cu dânşii, întorcându-mă strig


îîoită robilor tăi pre Fiul tău ţie, induratului părinte: Gre-
şi Domnul, de Dumnezeu Năs­ şit-am la cer şi înaintea ta! Şi
cătoare, când va şedea să ju ­ nu sunt vrednic să mă chem
dece pre fiecare dupre vred­ fiul tău; fă-mă ca pre unul din
nicia faptelor. argaţii tăi. Dumnezeule şi mă
milueşte.
* L;\ IXW K
siavîi |»îasul al fi-Ica.
■li I Oi-tciih. 4 nln Invinril îsI 1 a lui
..l> . ,.i !tl.: Trioilului ixca^.U) iiJiomcIc
Bunule Părinte, depărtatu-
Glasul 2-lea, m'am de la tine, ci nu mă pă­
Glasul desfrânatului aducţie, răsi, nici să mă faci netrebnic
Doamne, gr eşit-am înaintea o- împărăţiei tale. Vrăjmaşul cel
chilor tăi, Bunule; risipit-am cu totul viclean m'adesbrăcatşi
mi-a luat bogăţia; darurile cele
bogăţia darurilor tale; ci mă
primeşte pre mine cel ce mă sufleteşti le-am risipit ca un
pocăesc. Mântuitorule, şi mă desfrânat Deci sculându-mă şi
mântueşte. întorcându-mă către tine strig:
Fă-mă ca pre unul din argaţii
G lasul ul 1-leii.
tăi, Cela ce pentru mine ţi-ai
SliJi ;*'Coală-te, Doamne, Dumnezeul meu întins pre cruce prea curatele
ioalţă-se mâna ta, nu uita pre săracii tăi
până în eîârşit. tale mâini; ca să mă scoţi de
la fiara cea cumplită şi cu haina
Ca fiul cel desfrânat am ve­ cea dintâi să mă îmbraci, ca
nit şl eu, Indurate, carele toată un mult milostiv.
;% vieaţao am cheltuit în ţări stre­
ine; risipit-am bogăţia care !ji uuum

mi-ai dat, Părinte; primeşte-mă ]'rea binectivâniată eşli...


pre mine cel ce mă pocăesc, Isijxoiogia Kcieui ie ^i Apoiisul, Apo'
Dumnezeule, şi mă milueşte. Lit!?, Iii f)rif!Voi. ia cin e cântăm :
!'h'vA, J-,!i Stihini i']\ :riyl)piiei ily iu
I lulHijj dl ■I •!. ; '■ c ie.
)i inviitaturn GuviosiiiuiTtiOiior
■ li ârturisl-niă-voiu tie, Doamne, OU toa- culeiaile. ca la Dtnninicu Vameşului ;-i tsi-
tâ inima mea, spune-voiu toate minunile tale. riseuini. ( ’«aKul l-iu şi Apolisnl rirplin

Cheltuind în desfrânări ave­


rea părintească şi risipindu-o,
pustiu m'am făcut, sălăşluin- LA LITURGHIE.
M du-mă în oraşul viclenilor ce- FeHciPilp din Ot;tC'iii, pe fi «lia Triod.
H tăţeni; dar neputând mai mult iîuarod n u, , ?- -l-
ProciiiitK'OUI yliisu'ui <ii- TiHii], Aposioiul
l i răbda locuirea cea dimpreună •’iitre t'-iriuteui V de lu Luuu.
.'4C5k 5« 2«:«:»C5« 3« 5KXC
>1^ 23
• )§ F i n . i n CEI.lII DESFRÂNAT go»

CniNONICDL
stăzi, credincioşii săvârşim
Lăudaţi pre Domnul din ceruri.

lor celor din veac, anume: a


celor ce întru credinţă au vie-
ţuit creştineşte. Să lăudăm pre
Cade-se a ş ti: Mântuitorul şi Domnul şi să
Că în săptămâna lăsatului de carne, nu cân­ cerem cu deadinsul, ca să dea
tăm Alilui». Deasemenea lăsăm, din Psaltire,
o catismăilelaUtrenie şi o cetim laVecernie- ei răspuns bun, în ceasul ju­
Xu se celesc nici Mijloceasurile şi nici Ca- decăţii, Ia însuşi Dumnezeul
u^mul de rugăciune a; prea si'intei Născătoarei
de Dumnczîu dela Pavecorniiă- Iar Pave- nostru, cel ce va să judece tot
¥î .'crni;a se ceteşie cea mică. pământul, dobândind cu bucu­
n La îel lacem tjl io săptămâna brânzei, alară
d ‘ Miercuri şl V in eri; despre care vezi În­
rie starea cea de-a-dreapta lui,
semnarea din acesto zile. în partea drepţilor şi întru mo­
in acesta săplămână cetim in fiecare zi, ia ştenirea cea luminată a sfin­
Utreoie, cuvântul sfânt Iul Macarie despre
I’atruzecinic şi Cincizecime; cuvânt care ţilor ; şi să se facă vrednici
începe aşa: împărăţiei lui celei cereşti,
l'lil moi, se bucură Inima mea de voi...
Mântuitorule, cela ce ai răs­
SA SE 5i:TlL Că slujba sîinţilor ce vor cădea
in Sâmbăta şi Duminica lăsatului de carne, se
cumpărat pre oameni cu sân­
cântă, ^;iQÎ incinte, la Pavecerniţcle ce au gele tău şi, cu moartea ta^ din
trecui-
Asemenoa îacem şi in Sâmbăta şi în Dumi*
moartea cea amară ne-ai mân­
'a^ nica lăiatiîlui de brânză, sau cum va voi cel tuit pre noi şi vieaţă veşnică
mai mare; aîară de cazul când s'ar Întâmpla
pomenirea vre-unui Sîânt mare, sau hramul ne-ai dat cu învierea ta. Odih­
bisericii- neşte, Doamne, pre toţi cei a-
dormiţi întru buna credinţă, în
pustii sau în cetăţi, în mare
sau pre pământ şi în tot locul;
IN SÂMBĂTA pre împăraţi, pre arhierei şi
I.ĂSA'rui.lll Dl: CAKNH preoţi, pre sihaştri şi pre cei
Ka'’eai pumenirea tuturor color din veac ador­ Ia oîaltă adunaţi, din toată vâr­
miţi. otrodocşllor cref^tini, pAriii',ilor
iji iraţilor noştri.
sta, din tot neamul; şi-i învred­
niceşte împărăţiei tale celei
seara. cereşti, t i^ 'j
După l’ijrtlmiil iaceprilor şi obişnuita Stiholo- După scularea ta din morţi,
jţjfl, la l)oamne strifţat-am punem Siibirilp.pe Hristoase, moartea nu mai stă­
(k cântând; din Octoili 3 stlhîri niuceniceşti
a!9 glasului de râud şi din Triod aceste pâneşte pre cei ce au murit în
3 podobnice.
buna credinţă. Pentru aceasta
(îltiBUl Hi H leu, dU| a Fodobia: ne rugăm cu deadinsul, odih­
in raiul ccl din Fdem... neşte în curţile tale, în sânul
24 •&§ SÂMBĂTA got

Slavă, Glasul al fi-lea


lui Avraam pre robii tăi, ceice
ţi-au slujit ţie în curăţie, dela A lui JoaD Damascliin.

Adam până astăzi; pre părinţii


începătură şi stat mi-a fost
şi pre fraţii noştri, prietenii şi
mie porunca ta cea ziditoare,
rudele şi pre tot omul ce a lu­
că voind să mă alcătueşti vie­
crat afe vieţii cu credinţă şi
ţuitor, din fire văzută şi nevă­
la tine, Dumnezeule, s^au mu­
zută, trupul mi-ai zidit din pă­
tat în lAulte feluri şi în multe
mânt, şi suflet mi-ai dat cu
chipuri, şi-i învredniceşte pre
dumnezeeasca şi de vieaţă fă-
ei împărăţiei tale celei cereşti.
cătoarea ta suflare. Pentru
Slavă. OlaBul al 8 lea. v aceasta, Mântuitorule, odih­
neşte pre robii tăi, în laturea
Plâng şi mă tânguesc, când
celor vii şi în corturile drep­
gândesc la moarte şî văd în
ţilor.
mormânturi zăcând frumuse­
ţea noastră, cea zidită dupre Şl acum, a Născătoarei.

chipul lui Dumnezeu, grozavă, Cu rugăciunile celei ce te-a


neslăvită, neavând chip. O mi­ născut pre tine, Hristoase, şi
nune! Ce taină este ^aceasta, ale mucenicilor tăi, ale apos­
care s'a făcut pentru noi? Cum tolilor, ale proorocilor, ale ar­
ne-am datJstricăciunii? Cum hiereilor, ale cuvioşilor, ale
ne-am înjugat cu moartea? Cu drepţilor, şi ale tuturor sfinţi­
adevărat, precum este scris, lor; pre robii tăi cei adormiţi
dupre porunca lui Dumnezeu, odihneşte-i.
a celui ce dă odihnă celor ră­
A p o i:
posaţi.
Acum slobozeşte ; Sfinte Dumnezeule ;
Şi auufn, a Născătoarei, pe glasul de rând.
Tatăl nostru.
fn locul Prochimenului, câniâni Aliluia... pe Şi în d ată;

Glasul :i 8 *iea. Troparul glasul al 8 -lea,

Stih: l ericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai Cela ce prin adâncul înţe­
primit, Doamne/şi pomenirea lor din neam lepciunii, cu iubirea de oameni,
în neam. /
toate le chiverniseşti şi cele
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vor să­ de folos tuturor le dărueşti,
lăşlui şi sămânţa lor va moşteni pământul.
însuţi făcătorule odihneşte,
IA STIIIOAVNĂ Doamne, sufletele robilor tăi;
că spre tine şi-au pus nădej­
Două stihiri alo rauceaicilur şi una a morţilor,
din Octoll), ale glasului de râad, cu stihurile dea, spre făcătorul şi zidito­
dâ mai sus. rul şi Dumnezeul nostru.
lu t m
•Og LASATIJLri DE CARNE §(!• 25
u
^ Slavii, .>
<1 ai^uin; a NăscHtuarei, asenieocii. junghiaţi ca nişte miei, fiind
Îl Pre tine zid şi liman te avem, mutaţi la vieaţa cea neîmbă-
şi rugătoare bine primită către trânitoare şi pururea veşnică,
Dumnezeu; pre carele l-ai năs- sfinţilor; aceluia cu deadinsul.
cut, Născătoare de Dumnezeu, Mucenicilor, vă rugaţi să ne
UI nenuntită, mântuirea credin- dăruiască nouă deslegare da­
i deşilor. toriilor.
Bine eşti cuvântat Doamne.. M
^ Apoi Etîtaiiia ţi Ap(ili8ul,
Cei ce aţi umblat pre calea
Dupii H[)o!inul Veceroiel, fatîym Paailiidă [len
’rii roi nînrţl: şi cântăm c-BnonuI raorlllor al cea strâmtă şi cu scârbe, toţi
glasului de râod
cari în vieaţă crucea ca jugul
£0 aţi luat şi mie mi-aţi urmat cu
/ / / f r e* Jji^<i......^^*/ / r r r t u
credinţă; veniţi de luaţi daru­ u
rile, care am gătit vouă, şi cu­
LA UTREN IE
nunile cereşti. u
i)|^ i'upfttTi I) Psalmi, Aiiluia p" iţlasul a! H lea,
apoi Troparul de două ori. Bine eşti cuvântat Doamne...

t eia ce cu adâncul inteiepciunii... Chipul slavei tale celei ne­


u Slrtvft, !^i acum ; a Nâsc&toflrei. grăite sunt, măcar deşi port
ranele păcatelor; milueşte zi­ M
Pre Tine zid şi ilman...
direa ta, Stăpâne, şi o cură-
^ LiupA obişnuitele Stiholoi^ii. sc ccte^tc cii- ţeşte cu îndurarea ta, şi moş­
^ vani, pentru nel oio \ \, diaupistola iulâia cil
^ îrc Corintcni.şi sc câLtîi Fcnciţiceiîărapriha- tenirea cea dorită dărueşte-mi,
Qă-.., pe doufi stări, cu stibu] (le glasul al &-!ea
făcându-mă pre mine iarăşi 5H(
^ Uine eşti cuvântat Doamne... cetăţean raiului.
^ iar dii;'â Hreasia. ’i’r o ,w c ie morţiior, glflbul Bine eşti cuvântat Doamne..
al Ti-iea cu iiripeula:
Cela ce cu mâna dintru ne­
i^ine e^ti cuvAotat Doamne, Invatii-ne pre uoi
^ mdroptui'ile Tale. fiinţă m'ai zidit şi cu chipul
tău cel dumnezeesc m'ai cins­
Ceata sfinţilor a aflat izvo- tit, iar pentru călcarea porun­
m rul vieţii şi uşa raiului; să cii iarăşi m’ai întors în pământ,
|j| aflu şi eu calea, prin pocăinţă; din carele am fost luat; la cel
eu sunt oaia cea pierdută, dupre asemănare mă ridică,
jj| chiamă-măj Mântuitorule, şi cu frumuseţea cea dintâi Iarăşi
Wî m^mântuieşte. împodobindu-mă.
ilinc P'i'ii cuvântat I toamne
nine eşti cuvânttit DoairiDe.

Jg Cei ce pre mielul lui Dum- Odihneşte, Dumnezeule^ pre


nezeu aţi mărturisit şi aţi fost robii tăi şi~i aşează în raiu, |î
iHc
-*"^-yrV

36 SÂMI3ATA §0*

unde cetele sfinţilor, Doamne, SlavA. şi acum: a NAHcAtoarcl.

şi drepţii ca luminătorii stră­ Cela ce ai răsărit lumii din


lucesc. Pre adormiţii
>
robii tăi Fecioară, Hristoase Dumne­
îi odihneşte, trecându-le lor zeule, şi printr’însa fii luminii
toate oiiresaleie,

ne-ai arătat, mi!ueşte-ne pre
Rlavă. noi.
Pre o Dumnezeire în trei I ’s a lm u l 511
¥i străluciri cu bună credinţă să
Şi cAntfim stihurile
o lăudăm, strigând: Sfânt eşti
Sil euiituiii Doniiiiilui.
¥^
Părinte, fără de început, Fiule
cel împreună fără de început, Iar (^nnoaocle 6C căaiâ : ui hraoiului cu Ir
ruosul pc fi. şi in Trlod pe N. Şt c&utAni şi a
şi Duhuîecel dumnezeesc; lu- doua cAnlare. fftrft stiburi; iar celrlalte cu
minează-ne pre noi, cari cu fttffiuri.

¥^ credinţă slujim ţie, şi ne scoate i ANONin,


W( din focul cel de veci.
FaCiTca I ui it'odor Stuiiitui i‘i acroshliul:
l?l acum.
¥^ Cel iievrcdnic Teodor..,
¥^
¥^ Bucură-te Curată, ceea ce ai
Cântarea !-a. Glasul al 4-lca, Iroio*
născut pre Dumnezeu cu trup,
(.’ dalnre t>ii iiiălţâni popoare...
¥^ spre mântuirea tuturor; că
neamul omenesc a aflat mân­
oţi să ne rugăm lui Hristos,

ifi;’
tuire prin tine; şi noi să aflăm
raiul, Născătoare de Dumne­
zeu, Curată şi binecuvântată.
T făcând astăzi pomenire
morţilor celor din veac, ca să
izbăvească de focul cel veşnic
Aliluia.
iiuia, Aliluia,
niuLiiu, Aliluis,
Jiiiiuin, omvu
Slavă Ţie |ie immut'-
Damno- pre cei ce au adornîit în cre­
zeule,
î . du tro i o ri. H u p » a o e u s la , K c Ic iiih pen
n i r e i tnorţi
. lu r ă ţ;i
. iu rfi c u p ae o ... l* i« u tu l dinţă şi în nădejdea vieţii celei
•ii'p l iu m ii’e z e iil d i i l i u r i i o c ; ia r n n i îio a n i- veşnice.
b
ne m ilueţjttM k* |m U'» o r i î^i d u p n [']cf‘ *Di«

Sedt’aliiu ^diiNui h 1 T)*!?» Cu adâncul judecăţilor tale,


Hristoase, prea înţelepţeşte ai
Odihneşte, Mântuitorul nos­
rânduit mai înainte sfârşitul
tru, cu cei drepţi pre robii tăi,
vieţii fiecăruia, hotarul şi locul.
şi-i sălăşlueşte pre ei în curţile
Pentru aceasta mântueşte, prea
tale, precum este scris; trecân­
Indurate, la judecată, pre cei
du-le ca un bun greşalele lor,
ce i-a acoperit pământul în
cele de voie şi cele fără de tot locul.
voie, şi toate cele întru ştiinţă
şi întru neştiinţă, iubitorule de Cela ce ai dat hotarele vieţii
oameni. noastre, însuţi pre cei ce au tre-
i-jk-'ir A'-*-;
JHf
•OS LA SA T t’L n DI-: CARN'r §0» 27

¥¥i cut din noaptea vieţii acesteia, Cântare să înălţăm popoare,


arată-i fii zilei celei neînserate, „minunatului Dumnezeului no-
Doamne: pre preoţii ortodocşi „stru, cela ce a mântuit pre ^
¥¥.
şi pre împăraţi şi pre tot po­ „israil din robie; cântare de gf
I porul tău.
Pre credincioşii pre cari i-a
„biruinţă cântând şi strigând;
„Să cântăm ţie, cela ce eşti
^
M
„însuţi Stăpân“. ^
acoperit apa, şi războiul i-a sC’
cerat, şi* pre cari i-a omorît (’AaiHreB II h , lrmo«
cutremurul, şi tâlharii i-auucis,
edeţi, vedeţi, că eu sunt P
W(
<f¥.
şi pre cei ce i-a ars focul, Mi­
lostive, rândueşte-i în partea
drepţilor.
V Dumnezeul vostru, cel ce
„m’am născut mai înainte de
|j
^
ilt¥ „veci din Tatăl şi din Fecioară, ^
Toate datoriile trupului tre- „mai pre urmă, fără bărbat H
cându-le cu vederea. Mântui^ „m'am întrupat şi am deslegat ^
torul nostru, în orice vârstă a „păcatul strămoşului Adam, ca M
întregului neam omenesc, pu- „un iubitor de oameni“. ^
ne-i înaintea judecăţii tale, să
răspundă neosândiţi ţie. Zidi­ Vedeţi, vedeţi, că eu sunt
torului. Dumnezeul vostru, carele cu
dreaptă judecată am întărit
SInvfi, n Treimei U
hotarele vieţii, cel ce primesc
ţ| Trei feţe în ipostasurile sale din stricăciune, întru nestri-
ale unei firi laud: pre Tatăl cel căciune, pre toţi cei adormiţi
{H nenăscut, pre Fiul, cel ce s’a întru nădejdea învierii celei
născut, şi pre Duhul Sfânt; o veşnice.
împărăţie fără început, o stă­
pânire şi o dumnezeire. Doamne, cela ce primeşti
din cele patru margini ale lu­
a '..I mii pre cei ce au adormit cu
Cu adevărat tu te-ai arătat credinţă, în mare sau pre pă­
cer pre pământ, mai mare de mânt, în râuri, în izvoare sau
cât cerul cel mai de sus, Fe­ în bălţi şi în puţuri, pre cei
cioară, ceea ce nu ştii de mire; ce s’au făcut mâncare fiarelor
că din tine a răsărit Soarele şi pasărilor şi jigăniilor, pre
în lume, cel ce stăpâneşte toţi îi odihneşte.
dreptatea. Doamne, ceia ce cu palma
i utiivasii.*. Ta toate le-ai despărţit mai
i^'.ccm limoA.»plf a m tu i <uikiii înainte, pre cei ce s’au des-
28 •®§ SAMBÂTA

legat în patru stihii alcătue- CÂQtarca 3-a, Irmos:


şte-i şi-i înviează la venirea cuvântule al lui Dumnezeu...
ta; toate datoriile cele întru
ştiinţă şi cele întru neştiinţă
iertându-le lor. P re cei ce şi-au petrecut că­
lătoria vieţii cu credinţă
dreaptă, învredniceşte-i. Dum­
|[| O, cât va îi de înfricoşată a nezeule, a se încununa cu cu­
^ doua venire a ta, Doamne! Că nuna dreptăţii şi a dobândi
venind în chipul fulgerului pre bunătăţile cele veşnice.
pământ, vei să scoli toată zi-
direa să se judece. Atuncea Pre cei răpiţi fără veste, pre
m pre cei ce au vieţuit ţie cu cei arşi de trăsnete, pre cei
^ credinţă învredniceşte-i să fie ce au murit de ger şi de toată
îl împreună cu tine, întâmpinân- bătaia, odihneşte-i Dumneze­
jg du-te. ule, când toate cu foc le vei
lămuri.
^ Slavft. ft Iroimel-
m Unime prea d esăvârşită, Pre cei ce au înotatîn marea
m Dumnezeule prea înalte, cela vieţii cea deapururea furtu­
ce eşti în trei ipostasuri, Pă- noasă, învredniceşte-i să a-
rinte, cel nenăscut, Fiule unul puce Ia limanul nestricatei vie­
55 născut, şi Duhule, cel ce pur- ţii tale, Hristoase, cei ce au
cezi din Tatăl, şi prin Fiul te fost ocârmuiţi în vieaţă de
arăţi; o fiinţă, o fire, o domnie, dreapta credinţă.
o împărăţie, mântueşte-ne pre
noi pre toţi. pre cei ce i-au luat spre
mâncare toată firea celor din
J?i Qcum, ii Xâscâtoarci.
mare şi a păsărilor cerului,
^ Negrăită este minunea na- pentru judecăţile tale, Hristoa­
^ şterii tale, Maică Fecioară; că se Dumnezeule, înviază-i cu
UI în ce chip ai şi născut şi îm- cinste în ziua cea de apoi.
^ preună curată petreci? Cum
ai născut prunc, şi nu ştii nici Slavă, a Trelmet-
H cum de ispită bărbătească? Unimea cea dumnezeească
|î| Precum ştie Cuvântul lui Dum- când o despart cu gândul în
nezeu, cel ce s^a născut din trei feţe, fără amestecare, în­
^ tine mai presus de fire, cu dată împreun cele nedespăr­
ÎS cuvioasă înoire. ţite; că precum este graba ful­
Ctttavasie. gerului, aşa şi cea întreit stră­
Vedoţi, vedeii, că Eu sunt Duinnezeu— lucitoare sevedeîntruounime.
•0§ LASATUI-UI de c a rn e go* 29
X_|b
Şl acum, a N&ecMoarei. căzut ridică-l, Născătoare de ^
î l N ecunoscută este minunea Dumnezeu; că ştiu, Fecioară,
ţ| ta, că ai născut fără de băr- ştiu că poţi câte voeşti.
jg bat, şi fecioria ta, după ce ai C&Dtarca 4-a, Iriuofei:
născut, curată o păzeşti. Pentru V rând sâ Te întrupezi...
aceasta mulţimea îngerilor şi
îs neamul omenesc te laudă în m
veci.
I

Catavasie,
P re părinţi, pre moşi, pre
strămoşi, de la cei dintâi
până la cei de apoi, cari s'au
^

mutat în bună lege şi în bună U


Cuvântule al lui Dumnezeu credinţă, pre toţi pomeneşte-i,
W
„cela ce ai întărit cerurile cu Mântuitorul nostru. ^
n „mâna ta, întăreşte şi inimile P re cei ce li s'a întâmplat
H „noastre, ale celor ce nadăj-
a-şi sfârşi vieaţa cu credinţă m
„duim spre tine, întru lumina
în munte, în cale, în locuri pu-
„cunoştinţei tale celei adevă-
stii; pre sihaştri şi pre cei la
„rate“.
n olaltă adunaţi, pre tineri şi pre ^
SedcBtna, glaiul al 5-lea, de doiift ori, bătrâni, cu sfinţii, Hristoase,
n Podobio:
sălăşlueşte-i. m
I’ re cuvântul cel împreunii...
P re cei ce cu credinţă şi-au ^
Cela ce pentru noi ai răbdat mutat vieaţa degrab, din în- m
n
n crucea şi moartea şi ai omorît tristare şi din bucuria ce le ^
n iadul, şi împreună ai sculat pre va fi venit fără nădejde, pre ^
H cei morţi, odihneşte MântuitO’ cei ce au pătimit în zile bune ^
rule pre cei ce s'au mutat dela sau în nenorocire, pre toţi o- ^
noi, ca un Dumnezeu, iubitor dihneste-i Mântuitorul nostru, jw
de oameni. Şi la înfricoşata şi m
îngrozitoarea ta venire, Dătă- P re cei ce i-a omorît frigul
torule de viaţă, învrednice- sau i-a răpit calul, sau grindina, SJ
şte-i împărăţiei tale, ca cela zăpada şi ploaia înmulţită; şi ^
ce ai mulţime de îndurări. pre cei ce i-a omorît cărămida, ^
SlavA, acum, a NăscAtoarei.
sau ţărâna i-a împresurat, Hri- m
stoase. Mântuitorul nostru o- U
A coperământul tău cel grab­ dihneşte-i. |{
nic şi ajutorul şi mila arată-o Slavâ, a Treimol.
spre robii tăi; şi alinează valu­
rile gândurilor celor deşarte. Minunat lucru, că Dumnezei-
Preacurată. Si sufletul meu cel rea este una şi întreită! toată
’ înr
30 •0§ s \M1{4TA §»

în fiecare faţă fără despărţire; i-ai lăsat, Doamne, să moară ^


că Tatălui şi Fiului şi Duhului prin căderi năprasnice fără ve-
Sfânt ne închinăm, ca unui ste, mântueşte-i de toată mun-
Dumnezeu. ca. Dumnezeul nostru. ^
Şi acum, a Năs<^iitflHrei De focul cel pururea arză-
Indreptează-ne cu rugăciu­ tor, şi de întunerecu! cel în-
nile tale, ocârmuindu-ne, pre grozitor, şi de scrâşnirea din-
noi ce‘ înviforaţi de valul pă­ ţi!or,şi deviermele cel ce mun- U
catului, la limanul cel de mân­ ceşte fără de sfârşit, şi de toată ^
tuire, Născătoare de Dumne­ munca, izbăveşte Mântuitorul m
zeu, şi ferindu-ne de toate nostru, pre toţi cei ce cu ere-
răutăţile. dinţă au murit. îHt
S I hvh , « Treimol
C u ta va sif.

Vrând a te întrupa din mun- Unimeîn treiipostasuri,ceea ^


ce eşti de un scaun, fără înce-
„tele cel umbros, Cuvinte, din
„singurăNăscătoarea de Dum-
put, care unime o ai cu des- ^
părţirea feţelor şi firea în feţe;
„nezeu, proorocul a cunoscut
uneşte-ne pre noi întru o voie ^
„cu privire dumnezeească şi
„cu frică a slăvit puterea ta“.
a poruncilor tale. ^
Şl acum. a Xâwcâfoart'i
Cântarea 5-a. Irmos;
Miliiecâ duhul meu cfltre. Mai pre sus slăvită de cât gt
Serafimii cei cu chipuri de foc,

F ăcând astăzi pomenire tu­


turor celor ce au murit cu
bună credinţă din veac, Doam­
te-ai arătat Preacurată; că ai
născut pre acela, de care ei ^
nu se pot apropia, pre lisus
ne, cu deadinsul strigăm ţie: Mântuitorul; care cu întrupa- m
Pre toţi odihneşte-i cu sfinţii rea a îndumnezeit frământă-
tăi. tura pământenilor.
Pre cei ce i-ai luat din tot Catavasic,
neamul şi neamul, din împă­
Mânecă Duhul meu către ^
raţi, din boeri, sau din sihaştri,
„tine. Dumnezeule, pentru că
întru credinţă dreaptă, îndu­
rate, izbăveşte-i de munca cea
„lumină sunt poruncile venirii m
„tale. Deci întru acelea lumi- ^
veşnică.
„nează mintea noastră. Stă- ^
Ştiind cele de folos ale tu­ „pâne, şi ne povăţueşte pre
turor celor ce i-ai zidit, pre cari „calea vieţii*'.
¥^ . ^
^ to^ LĂSATULUI l)K CARN’ i: gjj» 31

>*
C'Antarea B-a, IrmoA: ^1 ucum, a Nâscâ(osrci
m
l ’i'inieijtc-uju pro miijc...
fe Saltă lesee, strămoşule, că ^
I ^ ^ ela CC ai deslegat durerile din rădăcina ta, din Curata Fe-
I ^ morţii, pătimind, începă- cioară a răsărit floare deviea- m
tortile al vieţii, Dumnezeul no­ ţă, Hristos Dumnezeu, cel ce
ii stru, prc^robii tăi, cei din veac a mântuit lumea. ^
% adormiţi, odihneşte^i.
Catavjisic.
I Pre cei ce, cu judecăţile tale
Primeşte-mă pre mine cel
51 cele negrăite, i-au omorît bău-
„cuprins de păcate multe, iu- ^
turile cele cu farmece, otră-
„bitorule de oameni, carele
vile, înecările de oase, cu sfin­
„cad la îndurările tale, şi ca ^
ţii, Doamne odinneşte-i.
„pre proorocul. Doamne mân- ^
Când vei judeca toate, stând „tueşte-mă“ . jHt
goale şi descoperite înainteafe-
ţei tale, atuncea, îndurate, să-ţi C O M ) AC

fie milă de cei ce ţi-au slujit GlOBul til h-lea. JHf


^ cu credinţă, Dumnezeule.
Cu sfinţii odihneşte, Hris- ^
S Trâmbiţând Arhanghelul tău toase, sufletele adormiţilor ro- ^
ţ| cu trâmbiţa cea de apoi, spre bilor tăi, unde nu este durere, ^
% scularea în viaţă a tuturor, nici întristare, nici suspin; ci ^
^ atuncea, Hristoase, odihneşte vieaţă fără de sfârşit. ^
pre robii tăi. îHt

ICOS. ^
hivredniceşte. Dumnezeule,
. împreună cu slugile tale pre Tu însuţi eşti fără de moar- ^
jjî credincioşii cei din veac, pre te, cela ce ai făcut şi ai zidit ^
îl cari i-ai luat, şi pre tot neamul pre om; iar noi pământenii din
omenesc, ca să te slăvească. pământ suntem zidiţi şi întru
acelaşi pământ vom merge, p
Slavă, a Trelmel. precum mi-ai poruncit, cela
Stăpânie dumnezeească în­ ce m’ai zidit şi mi-ai zis: că ^
treit sfântă, ceeace eşti de un pământ eşti şi în pământ te
scaun, Părinte, Fiule, şi Du- vei întoarce, unde v.om merge ^
hule; tu eşti Dumnezeul meu, toţi pământenii, făcând tângui- ^
cela ce cu stăpânirea ta cea a rea cea deasupra gropii cân­
tot puternică toate le cuprinzi. tare: Aliluia.
32 •o§ p AmdAta §o>

in limba ebraică odihnă. Aşa dar facem, iu


SINAXAR ziua de odihnă a zilelor, rugăciuni pentru
cel cari au murit, deoarece ei s au odihnit
IN SAM DATA l.A S A T lll.L II D H CAKNE de toate lucrurile pământeşti şi de toate ce
lelalte; iiir pomenirea lor s’a orânduit să se
4»^ •Siaaxarul dio Mineiu; upoi accsta. facă In fiecare Sâmbătă.
Astăzi, insă, facem pomenire de obşte,
Ill uceea^i zi duaioezceştii Pariaţi au liotărit
rugându-ne pentru tot creştinul. Dumnezeeştii
pomenirea tuturor celor din veac adormiţi, in­
Părinţi, cunoscând că parastasele, pomenile
tru bună credinţă, ia Qâdejdeuinvieriive^nice,
şi liturghiile făcute pentru răposaţi le pri
cinuesc mare uşurare şi folos, au poruncit
• S T IH IR I ca Biserica să le facă şi în deosebi şi de
H obşte. E i au primit, după cum s’a spus, această
l ’itu, Cuvinte, celor morţi greşalele poruncă dela sfinţii Apostoli, precum zice şi
N carătându-ţi moartă milu l'a cea mare! Dionisle Arcopagitul.
Că slujbele făcute pentru suflete le sunt
nii oanioDi adeseori au murit pe ne^ de folos Be vede intre multe altele şi din
aşteptate printre străini: pe mare, in istoria sfântului Macarie.
munţi neumblaţi, in prăpăstii, iu cră­ Sfântul Macarie a găsitpe când mergea pe
păturile pământului, de ciumă, do drum o c-lpălână uscată a unui Klin păgân
Ifoame, in războaie, de foc, de ger ţi de alte şi a întrebat;
l’olurite morţi. ^?i se poate că din pricina să­
— Au oare păgânii vreodată oarecare mân­
răciei şi a iipdei n'au avut parte să li se t’act\
gâiere in iad ?
ini slujba şi pomenirea orânduită. Pentru aceea Căpâţâna a răspuns:
dunmezeeştii l*arinţi, mânaţi de dragostea de
oameni şi hind învăţaţi de sCintii Apostoli, au — Au, Părinte, mare uşurare când te rogi
butărit ea întreaga Biserică să facă pomenire tu pentru cei răposaţi!
de obşte pentru to(i aceştia, ca şi ei, cari la Marele Macarie. rugându-se lui Dumnezeu,
rândul lor n ’au avut parte de slujbele cele a făcut aceasta, pentrucă dorea să ştie daca
orânduite, din pricina unei Întâmplări oare­ slujbele pentru cei mai dinainte adormiţi le
care, să fie cuprinşi în pomenirea obştească sunt de vreun folos.
de acum- Slinţii Părinţi arată că slujbele îâ* Dar şl Grigorie Dialogul a mântuit, prin ru­
cute pentru ei le pricînuesc mare îoloe. Acea­ găciunile sale, pe împăratul Traian. Dumne­
sta este cea dintâi pricină pentru care Bise­ zeu, insă, i-a spus să nu se mai roage nici­
rica lui Dumnezeu săvârşeşte pomenirea odată pentru păgâni.
sufletelor, In ai doilea loc, este cu cale să Mai mult, după cum se istoriseşte, impărn-
83 Jacâ azi şi pomenirea sufletelor, pentrncă teasa Teodora, prin rugăciunile sfinţilor şl
mâine are să se prâznuiască a doua venire a mărturisitorilor bărbtiţi, n scos din chinurile
lui llristos; prin aceasta Biserica îmblânzeşte iadului şi ii mântuit pe uritorul de liumnezeu
pe Înfricoşătorul şi dreptul Judecător, ca să Teoîii. f^i (irigoneTeologul,in cuvântul rostit
se poarte faţă de suflete cu obişnuita sa milă ia moartea fratelui său Chesarie, arată că
şi sâ le aşeze intru desfătarea cea făfţăduită. sunt bune pomenile făcute pentru cei răposaţi-
Dar mai cu searaă şi pentru următoarea pri­ Iar marele llrisostom, în tâlcuirea la Epistola
cină; Sfinţii Părinţi aveau să aşeze în Dumi­ către Filipcni,spune astfel: „Să purtăm grijă
nica viitoare pomenirea izgonirei lui Adam de folosul celor cari au răposat. Să le dăm
din r a i; deaceea izvodesc, prin prăznuirea de lor ajutorul ce li se cuvine, adică milostenii
H azi a tuturor morţilor, o oarecare odihnă şi şi prinoase. căci aceasta le aduce uşurare,
popas, punând astfel, prin odilina de azi, sfârşit mare câştig şi folos. In adevăr, nu s'au le­
tuturor prăznuirilor faptelor săvârşite de giuit acestea in zadar şi la Întâmplare şi nici
Diimaezeu penlru mântuirea noastră. In chipul n’au fost predate Bisericii Iui Dumnezeu fără
acesta, odată cu [)umineca izgonirii lui Adam rost de prea înţelepţii ucenici ai Domnului,
se iu din nou, ca dela început, pomenirile ca preotul sa facă pomenire la înfricoşatele
iHţ tuturor celor săvârşite de Dumnezeu pentru taine de cei în credinţă adormiţi*', ^ri iarăşi:
noi. In adevăr cea mai de pe urmă faptă a J . a împărţeala averiî tale. testamentul tau
lui Dumnezeu pentru mântuirea noastr;^ va să aibă impreună-moştenitor eu copiii şi ru ­
fi cercetarea vieţii noastre de dreptul Ju de­ dele tale şi numele dreptului Judecător, iar
cător; iar prin pomenirea ei. Biserica înfri­ pomenirea săracilor sâ nu fie dată Ia o parte!
¥i coşează pe oameni spre a săvârşi cu uşurinţă î'iU sunt chezăş de folosul ce l vei aveai"
nevoinţele postului. Marele Alanasie spune; „Chiar dacă s’ar r i­
Sâmbăta facem totdeauna pomenirea sufle­ sipi in aer cel săvârşit in credinţă nu înceta
telor celor adormiţi, căci Sâmbăta înseamnă de a aprinde la mormânt candelă şi lumânări.
33
î
l «0§ L A S A 'n a jJl DE CARNE

Ju cilouiauli IU ajutor pe Hnstus Dumuczeu, Cau- altele sc intribtează in aşteptarea cumplilelur


Ju (lela ţi luiJiauurile suni primiio ile Dumnezeu munci. In adevăr sfinţii, după cum ni)une
lO ţi udui; luaiiu rasptata; daca muriuj a lusl dumnezecscul Apostol, „n ’aii primit Inca fă-
uu uu pacatjs, ca sa-i deslege pacalele; dacă a gâd Liinţa bunătăţilor, căci Dumnezeu, rânduind
jjî IcisL uii om ilrepi, ca su se (aca uilaugire dy mai dinainle ceva mai bun pentru noi, n’u
^ i'dspliiia, mr duca a îost poalo cineva slrâin voit ca să ajungă la desăvârşire fără noi“ .
j|Q ij] sarac, ţi nu are pe nimeui caro sa-j poarte
^ ilo ynja miru ae«stea, alunei Dumnezeu, caro Trebue sa se ştie că nu toţi cci cari au
^ e.ite aropt şi iubitor de uauieiil, va da pe căzut In |)răpastii, in foc şi in mare, şi au
^ deasupra şi aceluia diu pncina sărăciei, iu murit din pricina acestora, şi cei cari au pierit
^ dup potrivit* mila dupa cum însuşi ştie. De de frig ţi do foame, pătimesc acestea din
altiei şi cel care aduce prluoase pentru unii pOrunca lui Dumnezeu, iiotaririle lui Dum­
^ C;i aceştia ia parte împreuna cu ei la rasplatâ, nezeu sunt a ş a ; unele dm ele se tuc priu
ca unul ce a aratat dragostea pentru mântu- bunăvoinţa sa, iar altele prm îngăduinţă, dar
^ irea aproapelui, ca şi aceia care unge cu mir şi unele şi altele se săvârşesc spre lUşUinţa-
^ pe altul, el mai inlâi miroase frumos, dim- rea, îngrozirea şi indreptarea celorlalţi. Dum­
^ potriva cei cari nu ijdeplincsc l'agaduinieie nezeu, prin raţiunea sa mai uainte cunoscă­
Şl legamialele lacute de cei morţi vor l'i ne- toare, şiie şi cunoaşte totul şi se săvârşesc
Iji-iişit osândlH''. Uupă cum spun dumnezeeştii toate prin voinţa lui, după cum spune sfânta
l’ui'inti, suut de folos celor morţi, toate cele Evanglielio despre vrăbii. Nu este, insa, iJum-
^ co se fac pentru ei până Iu a duua venire a nezeu cel care iiotărăşte ca omul să moara
jlj[ lui llristos şi mai cu seama acelora cari au intr’un chip sau altul, ci întâmplarea face ca
săvârşit puţine fapte bune in timpul când unul sa moara spânzurat şi altul de moarte
erau printre cei vii. Şi cu toate ca dumne- bunu, unul să moară bătrân, iar altul tanâr.
zeeaaca Scriptură Îngrozeşte uneori,după cum Dimpotrivă Dumnezeu a iiotării odaia pentru
se Şl cuvine, spre îndreptarea celor mulţi, totdeauna in deubşte, lungimea vieţii omeneşti
totuşi, in mare parte, iubirea de oameni a lui şi felurile in care poate muri omul. In cuige-
Duiuuezeu birueşte. In adevăr daca in balanţă rea atâtor ani ai vieţii omeneşti, se petrec
se vagasi că sunt egale laptele bune cu cele dit'erile feluri de morţi; Dumnezeu, insa, nu
liolăraşte dintru inceput felul morţii fiecărui
rele, atunci birue iubirea de oameni a lui
Duiimezeu; iar dacă talerul cu iapte rele om. ci numai il cunoaşte. Ia r dacă marele ÎHt
Vasilie vorbeşte de predestinai'ea vieţii, atunci
atârna mai pu(in, şi atunci birueşte marea
lui liunătate. face aluzie ia cuviinele: „Pământ eşti şi in K*f
pământ vei merge!" Căci Apostolul spune
Trebue sâ se ştie că dincolo ne vom cunoa­ scriind ('oriuteuilor : „Penlrucă va împărtăşiţi
şte tuţl uuii pe alţii iji vom cutioaşlo chiar pe cu nevrednicie, pentru aceea ^unl intre voi
aceia ţ>e cari nu i-am văzut uiciodata, după mulţi neputincioşi şi bolnavi şi mulţi mor".
cum bpuiie dumuezeescul iirisostom, care Iar David spune: „Nu mâ smulge in mijlocul
dovedeşte aceasta din pilda bogatului nemj- zilelor mek*!“ ; şi: „ ( ’u palme măsurale ai
lostiv Şl a «aracului Lazăr- Cu ţoale acestea pus zilele mele“ . iar Solomon zice: „l'iule,
nu ue vum vedea sub uq chip trupesc; loţi cinsteşte pe talal tnu Ca să trăeşti n iu lţian i!“ ;
: voiu avea aceeaşi vârstă; qu ne vom cunoaşte şi iaraşi: „Ca S;\ nu mori înainte de vreme".
I ilu[)ii iiiiiiţişarea trupului, ci cu ocliiul pătnin- In cartea lui Iov, Dumnezeu zice lui Mlifas:
i ziilor ul «uiletului, după cum spune (irigorie „V'aşi fi pierdut pe voi, dar n’am făcut o din
I Teologul, In cuvântul rostit la moartea lui pricina robului meu Iov“'. D.n aee.ste locuri
Cliesarie; „Atunci, prea iubite i'rate, te voj din Scriptura, se vede că vieaţa nu arc hotur.
vedea luiuiuos şi .slăvit, aşa cum do multti ori Iar dacă afirmâ cineva aceasta, atunci înţe­ ÎHt
mi te-ai arătat Iu v is T Ia r marele şi slâvitul legi' prin hotar voinţa lai Dumnezeu. In ade­ itn
Aianasie, deşi In Întrebările către prerectul văr Duinnczeu adaugă zile cui vrea, iar uitula
Aotioti uu spuQe aşa, totuşi in cuvântul de­ i le micşorează ; pe toate insă le orâiidue-rte k*l
spre cei ailiirmiţi zice: până Ia invierea spre folos, Iar când Dumnezeu va voi, râu-
^ obştească s a dat sfinţilor să se cunoască unul daeşte şi felul şi timpul morţii- l'rin urmaro
Î g po aliul şi sa se bucure Îm preună; dur păcă- hotarul vieţii fiecărui om, d pâ cum spune
“ toijii suntlipsUi de acest Uar; sfinţilor muce­ marele Atanasle, este voinţa şi sfatul lui I Him-
nici li s'a dat să privească şi să cerceteze nezeu, Cu acest cuvânt şi cu adâncul jude­
cele (le se l'ac de noi- L a invierea cea de căţilor '['ale, Ilristoase, vei tămădui şi spusele
obîjle.insâ, când se vor arăta faptele ascunse Marelui Vasille, care zice: „Moartea vine când
ale tuturora, toţi ne vom cunoaşte unii pe se împlineşte hotarul vieţii". Noi insa spiineiti
alţii"- Trebue să se ştie că acum sufletele că hotarul vieţii este voinţa Iui Dumnezeu,
drepţilor petrec in nişte jocuri osebite; şi Căci dacă este liotar vieţii, pentru ce ne ru­
ditnpotrivă suîletele păcătoşilor, la rândul lor, găm de Dumnezeu şi de doctori, şi ne rugăm
uoele se bucură in nădeidea mântuirii, iar pentru copii?

TT»»»
34 •Og >W1HAT.\ §fl.

'Irebue s a s e ţtie !>I aceasta că pruncii


^ morţi botezaţi se bucură de desfătarea bunH-
vântat în veci, Doamne Dum­
m
^ tăţilor cereşti; iur cei morţi nebotezaţi şl nezeul părinţilor noştri.
^ piuncii pâtîânilor nu vor merge nici in desîă-
^ tiiri.‘!i raiului, nici in giieenîi.
^ Dupu ce a iCîjit sufletul din trup du se mai
Cela ce ai zidit din pământ
^ injîrijL'.^te de cele de aioi, ci toideauna se ţărâna trupului şi cu duh o ai
^ mgrijeijlt^ de cele de acolo.
^ I^'uCvMU parastas de irei zile, pentriica io a înviat, îndurate Mântuitorule;
^
^
ireia zi ouiulişi schimba îotaţiţjiarea ; praznic
de aDua zile, pentrucâ atunci incepe să se
pre cei ce i-ai luat odihneşte-i, îrt-
^ descompună trapul, uîară de inimii; şi para- Dumnezeule, întru viaţa cea
^ stjs de patruzeci de zile, pentrucă atunci se
^ pierde şi inima. Alcătuirea omului se lace
neîmbătrânitoare.
^ tot la îel in a treia zi se formează inima;
^ în n noua zi bc fixează in trup ; iar iu a patru- sia\A. a Trcimci.
^ zecea zi, so alcătueşte desăvârşit trupul
^ Aşează, Stăpâne Hristoase, sul'letele celor Să se laude dumnezeirea ca fut
^ mai dinainte adormiţi in corturile celor drepţi
^ ai tăi, şin e railueşte pe noi, ca Cela ce eţti şi cum ar fi trei sori, cu o
^ fără de moarte. Amin. amestecare a luminii: Tatăl şi fc*t
' 'iiiH'irca ■-'I, In iiu s. Fiul şi dumnezeescul Duh, unui
^ ' el ce ai InteiEOiat pământul..
în fire, şi în trei ipostasuri.
JHt
nrum. « jNAacAfOârel ait
^ C ăvârşind pomenirile celor
îl ce au murit, cu bună cre- Cântarea lui David cântăm m
dinţă, din veac, strigăm: Bine ţie, munte al lui Dumnezeu, ÎW
eşti cuvântat în veci, Doamne, numindu-te Fecioară,întru ca­
Dumnezeul părinţilor noştri. rele sălăsluindu-se Cuvântul an
dupre trup, ne-a îndumnezeit
Pre cei ce au murit în buna pre noi duhovniceşte întru M
credinţă fără veste şi pre cre­ an
sine.
dincioşii ce au adormit de lo­
virea a tot felul de aruncare, Catuvasie.
a fierului, a lemnului, a tot fe­
Cela ce ai întemeiat pămân-
lul de piatră odihneşte-i, Dum­
„tul întru început şi cerurile
nezeule.
A „cu cuvântul le-ai întărit, bine
Laînfricoşată venirea ta. In­ „eşti cuvântat în veci, Doamne,
durate, pune de-adreapta oi­ „Dumnezeul părinţilor noştri“.
lor tale pre cei ce ţi-au slujit ÎH
iJAulareu 8 a Irmut»;
ţie, Hristoase, în vieaţă, cu
p re cel co s'a preaslâvit...
dreaptă credinţă, şi la tine s’au
ÎH
mutat.
' ândueşte pre robii tăi, Hri­
stoase, în ceata aleşilor tăi,
C ela ce ai risipit mai înainte
umbra morţii, răsărind ca
soarele din mormânt, fii ai în­
ca să strige ţie: Bine eşti cu­ vierii şi măririi veşnice fă,
•()§ LĂSATULUI DE CARNE got 35

H Doamne, pre toţi cei ce au cându-1 , adăpi pre credincioşi


^ murit cu credinţă. cu apa nemuririi în veci.
Cunoscătorule al celor ne- Catavasie.
M arătate şi ascunse, când vei sa l&udăm bine flâ covântâm...
j| vrea să descoperi lucrurile în-
j[| tunerecului şi sfaturile inimilor Pre cel ce s’a preaslăvit în
noastre, atuncea să nu pui în „muntele cel sfânt şi a arătat
jj| socoteală faptele tuturor celor „lui Moisi în rug, prin foc, taina
ce au adormit întru credinţă. „pururea Fecioarei, pre Dom-
„nul lăudaţi-I şi-l prea înălţaţi
^ Când vei şedea pre scaun „întru toţi vecii". u
H şi vei porunci să stealajude-
C&Dtarea 9a, Irmos;
î| cată cei adunaţi, cu trâmbiţa,
Naşterea pururea Fecioarei...
ţ| de la marginile pământului,
n să-i ierţi atuncea pre toţi, Hris-
nde este locaşul sfinţilor
jS toase, ca un milostiv.

jj| Pre cei ce au murit din în-


U tăi, celor ce se veselesc,
acolo învredniceşte. Doamne,
îHt

^ tâmplări de năprasnă, şi din să se bucure toţi cei din veac


ţi chiotul tare, şi din alergarea adormiţi întru credinţă şi întru
n grabnică, de palmă, de pumn nădejde. m
S şi de lovireacu piciorul,Doam-
Pre toţi credincioşii ce au
K ne al slavei, de vreme ce au
pierit din mânia lui Dumnezeu,
î| adormit întru credinţă, iartă-i
cu feluri de trăsnete de moar­
f5 în veci.
te din cer căzute, sau pămân­ m
km
BiaecuTâDtăm pre TatU.. tul desfăcându-se, sau marea km
învăluindu-se, Hristoase, odih- km
Ca pre o unime întru o fiinţă neşte-i.
km
km
te laud, ca pre o Treime în
feţe te cinstesc, Părinte, Fiule P re cei ce au murit de muş­ km
km
şi prea Sfinte Duliule. Stăpânia căturile cele veninate, de în­ km
cea fără de început a împără­ ghiţirea şerpilor, de călcarea
km
km
ţiei tale o slăvesc în veci. cailor, de spânzurare şi de su­ km
km
Şl Bcunt, A N&iCătoftTei. grumarea de cel de aproape, 'km
cari au slujit ţie cu credinţă, km
k^
Izvor pecetluit al apei vieţii odihneşte-i. km
te-ai arătat Fecioară, Născă­ km
km
toare de Dumnezeu, că, pre Toată vârsta, pre bătrâni şl
Domnul fără de bărbat năs- tineri, pre voinici şi copilandri, |]|
36 •0§ SAMBATA g^
H
lu m in An d a
pre copii şi pre pruncii cei fără
devreme, firea bărbătească şi Ptjdobia; c ^ lu ce ai impuduliii corul.. ^

cea femeiască odihneşte,Dum­


Cela ce stăpâneşti pre cei m
nezeule. pre credincioşii cari
morţi şi pre cei vii, ca un Dum-
i-ai luai.
nezeu, odihneşte pre robii tăi SJ
Pre fiecare anume, din cei in locaşurile aleşilor tăi; că de p
ce au murit cu credinţă, din au şi greşit, Mântuitorule, dar |j
H veac şi din neamuri şi din nu s’au depărtat deia tine. ^
neam, atuncea, Hristoase, în­
S la r i, asemeoea.
tru venirea ta, învredniceşte-i
¥^ fără de osândă a staînainteata. Odihneşte pre robii tăi în
Slavi, a Treimei. locul celor vii, Doamne, de ^
unde s'a depărtat durerea, ^
Cela ce eşti un Dumnezeu scârba şi suspinarea; iartă-le, ^
în Treime, slavă Ţie neîncetat! ca un iubitor de oameni, cele gj
H
H Că deşi este fiecare faţă Dum­ ce în viaţă au greşit; că singur
nezeu, dar în fire, unul este eşti fără de păcat, şi Stăpân m
H Tatăl si Fiul si Duhul, cu cele celor morţi şi celor vii. ^
¥^ trei luminate osebiri.
Şl acum, a NAscfttoarei
¥^ ŞI ai’ura, a Nfis^âioarel
Marie, mireasă dumnezeea- ^
Mai pre sus de minte este
îl scă, roagă neîncetat pre Hris- ^
naşterea ta, că ai născut pre
tos pentru robii tăi, împreună
cela ce este de mai înainte, şi cu proorocii grăitori de Dum- ^
ai alăptat negrăit pre dătăto­
nezeu şi cu adunările muceni-
rul de hrană lumii, şi ai cul­
cilor,cu arhiereii şi cu cuvioşii,
cat pre cela ce cuprinde toate, şi împreună cu toţi drepţii, ca
pre însuşi Mântuitorul nostru,
să ne facem moştenitori
V îm- h
o ftf
Hristos; ceeace eşti cu totu!
părăţiei cerurilor.
fără prihană.
H
LA LAimH
Câtavasio.
Stihirile pc 4, Oiasul al 8'lca
Naşterea pururea Fecioarei, Podobia: In raiul eei din Edom .,
„ce s’a arătat mai înainte le-
„giuitoruluiîn munte, prin foc V eniţi fraţilor, toţi mai îna­
„şi prin rug, spre mântuirea inte de sfârşit, ca văzând ţă­
„noastră a credincioşilor, cu râna noastră şi neputinţa firii
„cântări neîncetate să o slă- noastre, să ne vedem sfârşitul
„vim “. şi părţile vasului celui trupesc;
LĂSATULUI DE CARNK §0» 37 ^
--- - M

şi că praf este omul, mâncare la noi, odihnă cu drepţii, în ^


^ viermilor şi stricăciune; căus- ceata celor aleşi; şi scriindu*Ie
cate sunt oasele noastre şi nici numele lor în cartea vieţii şi, îHfr
îl suflare având. Să ne uităm în întru glasul Arhanghelului, în-
UI mormântyri,casă vedem unde viindu-i prin sunetul trâmbiţei,
este slava? unde frumuseţea învredniceşte-i pre ei împâră-
chipului ? unde este limba ţiei tale celei cereşti.
care grăia frumos? unde sunt Hristos a înviat, deslegând
sprâncenele sau unde este din legături pre Adam cel
ochiul? Toate sunt pulbere şi întâi zidit şi sfărâmând tăria
^ umbră. Pentru aceasta fie-ţi iadului; îndrăsniţi toţi morţii, ^
Jl milă, Mântuitorule, de noi pă- că s’a oniorît moartea, s'a pră- U
cătosii. datşi iadul împreună cu dânsa, gt
H Pentru ce se înşală omul, şi Hristos a luat împărăţia, cel ^
lăudându-se? Dece se turbură ce s'a răstignit şi a înviat. ^
kn în deşert lutul, cel ce preste Acesta ne-a dăruit nouă ne- ^
^ puţin iară aceiaşi se face? Căci stricăciunea trupului; acesta ^
nu socoteşte ţărâna, că praf ne va scula pre noi şi ne va m
este frământătura, lepădare dărui învierea, şi slavei ace- ^
putrejunii şi stricăciunii! Deci leia va învrednici, cu veselie, ^
^ de vreme ce lut suntem noi pre toţi câţi cu credinţă neabă- ^
^ oamenii, pentru ce ne lipim tută au crezut într’însul, cu
kii de pământ ? Şi de oarece sun- căldură. |
|j| tem de un neam cu Hristos, SIhtA, QIw u I al 2-lea. ^
de ce nu alergăm la dânsul ? Ca O floare se veştejeşte şi g j
Deci toată vieaţa cea muritoa- ca un vis se trece şi se des- M
re şi curgătoare lăsând, să leagă tot omul. Şi iarăşi su- snt
urmăm vieţii celei nestrica- nând trâmbiţa, morţii ca din- ^
H cioase, care este Hristos, lumi- tr'un cutremur, toţi se vor seu- u
narea sufletelor noastre. la, întru întâmpinarea ta, Hris-
Cela ce ai zidit pre Adam toase, Dumnezeule. Atuncea,
cu mâna ta şi ai pus hotar Stăpâne, pre cei ce i-ai mutat
w nestricăciunii şi morţii, Mân- dela noi, aşează-i în locaşurile
î| tuitorule, şi vieţii celei dupre sfinţilor tăi, odihnind sufletele
dar, şi l-ai mântuit de strică- robilor tăi, Hristoase.
dune, mutându-l la vieaţa cea acum, a Născătoarei
dintâi; însuţi, Stăpâne, fă ro- Bucură-te, Marie, Născătoa- | j
Jjţ bilor tăi, pre care i-ai luat de re de Dumnezeu, locaşul cel
iHs
38 « § SAMBATA lă sa t u lu i de CARNK g^

nestricat şi cu totul sfânt, pre­ gâni; iar mucenicii, pătimind,


cum strigă proorocul: Sfânt au dobândit cele ce au poftit.
este locaşul tău, minunat întru Şi cetele acestora se roagă ţie
dreptate! ^ împreună cu ceeace te-a năs­
cut, să odihneşti^ Dumnezeule,
LA STIHOAVNA sufletele pre care le-ai luat, iar
Stih rile pjdobnice ale Iul Teofaii, dla Octolh. pre noi să ne învredniceşti îm­
MU ale eloBulu! de rftnd. părăţiei tale; cela ce ai răbdat
M¥ Slavă, glasul al 0-lea, a lui DaniaBcbin. crucea pentru mine osânditul,
¥^
Mântuitorule şi Dumnezeul
Durere s'a făcut lui Adam
kif meu.
gustarea din pom, de demult

în Edem, când şarpele şi-a Rine este a se mârturi'<i... Sfinte Dumne­
W? vărsat veninul; că printr'însu! zeule, Tatfll nostru...
¥i
a intrat moartea, care mănâncă Şi Troparul; Cela ce cu adâncul Înţelep­
ciunii... Slava, şi acum: Pre tine zid şi liman •
pre tot neamul omenesc. Ci Apoi Ceasul Mu ţ^l Apullsul.
venind Stăpânul, a surpat ba­
laurul şi ne-adăruit nouă odih­
nă. Deci, către dânsul să stri­
«
găm; Fie-ţi milă. Mântuitorule, LA LITURGHIE.
şi pre cei ce i-ai luat odih­
W? Fericirile dla Caoonul Triodului, CAntarea
neşte-! împreună cu aleşii tăi. 8-a şi a O-a Procbiraen, Apostolul către Co-
Hi^ riateol ei al morţilor, către TesaloDiceoi;
4i^ Şi acum, a NăBRâtoarcl. Evanghelia de la Loca, şl a mor(llorde la loan.

Mii
Tu eşti Dumnezeul nostru, CHINONICUL
carele cu înţelepciune toate
Mii Fcriciţi pre care i-fli ales !:i i-ai primit.
¥i
le-ai făcut şi le-ai plinit. Pro­ Doaranp, Sji pomenirea lor in neam şi in neam.
kH oroci ai trimis, Hristoase, ca CADE-SE A ŞTI; Că aceasîă rânduialâ a
«? morţilor se face neschimbată fjl in Sâmbăta
să proorocească venirea ta, şi liusaliilor.
k ii Ucenici ca să propoveduiască De va cădea, in această zi, sfântul sau sfăota
kii al căror liram ii are biserica, slujba morţilor
măririle tale: Aceia au pro- din această Sâmbătă se cântă la biserica ci­
poveduit venirea ta, iar aceştia mitirului, dacă parohiti are biserică apui te a
cimitirului; iar in biserica principală se cântă
<k^ cu botezul au luminat pre pă­ slujba tiramulul.
k^
i!H?

«?
■W?

w?
jjm

r«inrmjTi :vVAtM-Kf^'-v^^wV.t^H^/rk -ncKot^if*?■ M

M
^
H( M

¥^
H
¥^
W
¥^

P
)i^
*Af
¥^
¥¥. U
«

ÎI
^
H(
■f#
U
DUMINICA u

L A S ATU L U I D E C A R N E
4i^ Ş im h iii «tiar» la Voc«roie, iJijpS r«Hlm jl ci*l ylijrtriiijt, râBiftin ' cricit liarhiiiul,
W(
cetiaii Catiamn (oniă. La Doamne strigil-am . punem tl hir * 'n- III
cftntăud dia OctoiL: K fll.hlri aie inv^un ,i .. uio ,ip \ ~•J|(^ i„r «;
Truiilului 1 pooohii <
’(•
ÎI ii.anut ni iMea. Uup/i Podohiii
u
'l'nalâ nădejdea puiiulu'şi. u

and vei vrea să vii să j divanului tău pre toţi, stând


faci judecată dreaptă, ; înaintea ta, puterile cereşti, şi
dreptule judecător, şezând pre oamenii cu frică judecându-se,
punul slavei tale, râu de foc fiecine, precum a lucrat; atun- u
înfricoşând, va trage înaintea cea să-ţi fie milă de noi, şi să
{|
¥¥i
40 «0§ DUMINICA

ne învredniceşti, Hristoase, în ce va să fie celor ce au greşit u


partea celor mântuiţi, ca un preste măsură, şi pre tine cel ^
¥¥. îndurat, cu credinţă te rugăm. prea bun, cu vicleană voe,
te-au mâniat, dintre cari unul
îf Cărţile se vor deschide şi şi cel dintâi sunt eu, ticălosul.
|J| se vor arăta faptele oamenilor Ci,judecătorule, ca un îndurat, ^
înaintea divanului tău celui mântueşte-mă cu mila Ta.
de nesuferit, şi va răsuna toată
^ valea plângerii cu groaznică S la v ft, ( ila s u l a l 8>)ei. ^

scrâşnire, văzând pre toţi cei Când se vor aşeza scaunele


^ ce au greşit trimişi în mun- şi se vor deschide cărţile şi m
cile cele veşnice, cu dreaptă Dumnezeu va şedea ia jude-
^ judecata ta, şi fără de folos cată, o! ce frică va fi atuncea! g*
plângând, îndurate. Pentru a- îngerii stând înainte cu frică ^
ceasta te rugăm pre tine, bu- şi râul de foc curgând, ce vom
nule, să-ţi fie milă de noi, cei face atuncea noi oamenii cei
î l ce te lăudăm, unule, mult mi- vinovaţi cu multe păcate? Şi
lostive. când îl vom auzi chemând pre jw
¥¥,
Trâmbiţele vor suna, şi mor- cei binecuvântaţi ai Tatălui
mânturile se vor deşerta, şi se întru împărăţie, iar pre cei pă-
va scula toată firea omenea­ cătoşi trimiţându-i în muncă, ^
ţ i scă, cutremurându-se; cei ce cine va suferi acea înfricoşată ^
au făcut bine, cu bucurie se răspundere? Ci unule iubito- ^
^ vor bucura, aşteptând să ia rule de oameni. Mântuitorule,
^ plată; iar cei ce au greşit, vor împărate al veacurilor, mai iHf
tremura cumplit văitându-se, înainte până ce va sosi sfâr- ^
în muncă trimiţându-se şi de şitul, prin pocăinţă întorcân- ^
^ ceialeşidespărţindu-se.Doam- du-mă, milueşte-mă. ^
ne al slavei, milostiveşte-te Şi aenm, a Nâicdtoarei, M
spre noi, ca un bun, şi ne în- cea diotftiu, n de rftnd. ^
Wî vredniceşte stării celor ce te-au Vohod ; l.um iDă lin ă ..
iubit pre tine. PfOchlnieDul: Domnul s a impăruţit. ^
Şi colelalte ^
^ Plâng şi mă tânguesc, când
LA MTIE ^
m îmi vine în simţire focul cel
vecinic, întunerecul cel mai Stihlre hramului, după oblceiu. ^
SlavA. Ulfiflul al 7*!ea ^
m dinafară şi tartarul, viermele
cel cumplit şi scrâşnirea din- C unoscând poruncile Dom- ^
' ţiior cea neîncetată, şi durerea nului, aşa să vieţuim: pre flă- ^
on
* •*

U SA TUU II nil (’AKNL §0* 41

mânzi să-i hrănim, pre setoşi ci ştiu, iubitorule de oameni,


W să-i adăpăm, pre cei goi să-i bunătatea ta; păstorul cel bun, JH
W îmbrăcăm, pre streini să-i a- nu mă despărţi pre mine de
Vi ducem în casă, pre bolnavi şi la starea cea de-adreapta ta, ÎH
W
pre ă \ din temniţă să-i cău­ pentru mare mila ta.
tăm; ca să zică şi către noi, Şl ac!um, a Nâs< At nrei, gtflfr

Vi cei ce va să judece tot pă­


Vi mântul: Veniţi, binecuvântaţii Fecioară ce nu ştii de mire,
Vi Tatălui meu, de moşteniţi îm­ care ai zămislit negrăit pre
Vi
Vi părăţia ce s’a gătit vouă. Dumnezeu cu trup, MaicaDum-
Vi
Vi tcum, u N'ăHCă(oarei
nezeului celui prea înalt, pri­ h
Vi meşte rugăciunile robilor tăi,
Suptacoperământul tău, Stă- ceea ce eşti cu totul fără pri­
vi până, toţi pământenii scăpând, hană, care dărueşti tuturor cu­
strigăm ţie, Născătoare de răţire de greşale; primind a-
w Dumnezeu, nădejdea noastră: cum rugăciunile noastre, roa-
w izbăveşte-ne pre noi de gre- gă-te să ne mântuim noi toţi,
^ şalele cele fără de măsură, şi TropHiul, (l« trei o r i;
vî mântueşte sufletele noastre. Născătoare de Dumnezeu Fecioară... Şi ypa-
lalln iim arp H t»flve«!i’ rii. iliipA ohirelii
^ frtco {’:;!:•■ din f’tipteîo Apostolilor.
\,K STIHOAVNA Iar de nu eato lu i'rijfiu io clupft, Acum elo-
Stihklle Octoihulul, diipJi Al!- -Vifa bozeşte. .Troparul Invinrii, SI b v A i^I ai-ura h
NARc&loarel ^1 Apollsiil
W SlaT«, aiaiu' al 81ea

^ Vai mie, înegritule suflete!


^ Până când de la răutăţi nu te
mai curmezi?Până când zaci LA UTRENIE.
^ în lene? Dece nu-ţi adufci a-
injinnezeu esle Domnul, Troparul InTlerlI
minte de înfricoşatul ceas al de două ori; SUvfi, şl «c-um, a Xaucă'oarof
morţii? Dece nu te cutremuri uhHnullt^lc Siibolocli
apol.i’iivftatul Sî Grl^orlo TeoioRul,
4 »^ cu totul de înfricoşata jude- !u trul pârli, dpsjire liihlrea NAracl, caro
cată a Mântuitorului? Oare ce tijcopo a^iii
[{ărbaţi fraţi, dimpreună cu cei săraci..
Vi vei să răspunzi, sau cum vei impA acopA l'olloionl. Anliloancl», I'rociil-
mcmil clasului s| i<;vani'lielia Învierii învie­
să dai seamă? Lucrurile tale rea lui Hristos.ivairiui; :,i).
stau faţă, spre mustrarea ta, SirtvA, i 'ia»^ul al S-loa
i'şile Pocăinţei...
faptele tale te vădesc, pârân- Şl acum, .Vilwi'rtiMuu'i, acpiH!’ giuf
|D cărările măntuirii...
du-te. Deci, o suflete! Vremea Aiiiii Stihira Olasul nl tl-ltm
Vi a sosit, aleargă, apucă înainte Suli Milueşte-raă, Dumnezeule dupre mire
UI şi cu credinţă strigă: Greşit- mila tu...
la luuHimea faptelor mele.(Caut'-U’. lua
w am, Doamne, greşit-am ţie; ] oi. la pu^juia 3)
wk
H
42 DUMINICA go.

Mântueţ;(e, huiniiezeule, i)oporul tău... Şl Glasul tău cel dorit, care va


Ecfonisul;
T u mila ţi cu iodurjlrile... chema la bucurie pre sfinţii
Canoaaele ae pan; al Învierii, did Octoib, cu tăi, să-l aud şi eu, ticălosul,
irmosul pe 4, NAtc&toarei de Dumnezeu şi să aflu nespusa desfătare
po 2 ^ al Triodulul pe 8.
a împărăţiei cereşti.
CANONUI. Să nu intri cu mine la ju
Facerea Iul Teodor Studltul cată, aducând faptele mele,
CAntarea i a, Glasul al 6'lea, IrmOB: cercând cuvintele şi îndrep­
Ajutor şi ai'oporilor... tând poruncile. Ci cu îndură­
rile tale, trecând cu vederea
iua cea înfricoşată
>
a venirii răutăţile mele, mântueşte-mă
^
î l taie, celei cu totul negră- a tot puternice.
^ ite, mă cutremur cugetându-o,
Slavă, a Trcimel.
şi cu frică mai 'nainte o văd;
Wî întru care vei şedea să judeci Unime în trei ipostasuri,
pre cei vii şi pre cei morţi, prea Stăpânitoare, Domnie a
jg Dumnezeul meu, A Tot Puter- tuturor, prea desăvârşit Stăpâ­
w nice, nitoare, stăpânie preste toate,
Wî tu însuţi mântueşte-ne pre noi.
^ Când vei veni, Dumnezeule, Părinte şi Fiule şi Duhule prea
Wî cu mii şi cu negure de puteri sfinte.
jS cereşti ale îngerilor, învred-
jg niceşte-mă, Hristoase, şi pre Şl acum, a N&acitoarei
mine, ticălosul, a te întâmpina Cine a născut fiu nesemănat
pre nori. dupre legea părintească? Pre
Wi Vino, suflete al meu, de ia acesta dar îl naşte Tatăl fără
întru tine ziua aceea şi ceasul de maică. Prea slăvită minu­
jjj întru care Dumnezeu de faţă ne! Că tu ai născut, Curată,
î i va veni; şi te tângueşte şi pre Dumnezeu împreună şi
plângi, ca să te afli curat în om.
w ceasul întrebării. Catavasic.

îl Mă îngrozeşte şi mă înfri» Ajutor şi acoperitor s'a fă-


coşează focul cel nestins al „cut mie spre mântuire, acesta
^ gheenei, viermele cel cumplit, „este Dumnezeul meu,şi*Lvoiu
î l scrâşnirea dinţilor; ci slăbeşte „preaslăvi pre el. Dumnezeul
şi-mi lasă greşalele, şi în sta- „părintelui meu,şi-Lvoiu înălţa
î? rea cea dimpreună cu aleşii „pre el, căci cu slavă s’a praa-
tăi, Hristoase, rândueşte-mă. | „slăvit“.
»c5te^56c:«c *:?>c

•>§ LASATDLITI DE ('AHNE §0» 43

CAQtATCâ l*a, IrlDOs;


eşti lăudată în trei feţe, mân- ^
Intarcfrlo, Do-ininc, pre pia'ra... tueşte-ne pre noi, cel ce ne în- |J|
chinăm cu credinţă stăpânirii M
D omnul vine, şi cine va su-
ferHrica lui? Cine se va
arăta feţei lui? Ci fii gata, o
tale.

Şl acum, a NăBcăloerel
U

^
Î! suflete, spre întâmpinarea lui.
Mai înainte să apucăm să Odrăsilt-ai, Preacurată, cu
plângem, şi să ne împăcăm naştere fără de sămânţă, pre
cu Dumnezeu mai 'nainte de Cuvântul celviu,întrupându-se
W sfârşit, că înfricoşat este di­ în pântecele tău, iar nu schim-
¥^ vanul la care toţi cu grumazii
bându-se. Slavă naşterii tale,
plecaţi vom sta. Maica lui Dumnezeu.

W Milueşte-mă, Doamne, mi- Catavasie.


W lueşte-mă, strig ţie, când vei
¥^
veni cu îngerii tăi, să răsplă­ întăreşte, Doamne, pre pia-
teşti tuturor dupre vrednicia „tra poruncilor tale inima mea,
faptelor. „ceea ce se clăteşte, că singur
Cum voiu răbda nesuferita „eşti sfânt şi drept“.
mânie a judecăţii tale, Doam­ Scdealoa, 0(a«ul a] 6-lea.
ne, neascultând porunca ta?
Ci să te înduri de mine în Gândesc la ziua cea înfrico­
ceasul judecăţii. şată şi plâng de faptele mele
Intoarce-te, suspină, ticăloa­ cele viclene; cum voiu răspun­
se suflete, m ai^^iiite până ce de împăratului celui nemuri­
va lua sfârşit turnul vieţii, până tor? şi cu ce îndrăzneală mă
nu-ţi va închide Domnul uşa voiu uita Ia judecătorul, eu des-
cămării. mierdatul? Milostive Părinte,
Fiule unule născut şi Duliule
Păcătuit-am, Doamne, ca al­ sfinte, milueşte-mă.
tul nimenea din oameni, gre­
şind mai pre sus de cât omul; S l.v l, «
ci mai înainte de judecată fii
mie milostiv, iubitorule de oa­ In valea plângerii, în locul Jf#
meni. ce ai rânduit, când vei şedea, ^
m ilo stive , să faci judecată ^
B Troimel.
dreaptă, să nu vădeşti cele as- |5
Treime neamestecată, nezi­ cunse ale mele, nici să mă ru- H
dită, fire fără început, ceea ce şinezi înaintea îngerilor; ci te 3 J
44 «Og DUMINICA go»

milostiveste, Dumnezeule, şi Dumnezeule, cele ascunse ale ^


5 ^ mă milueşte* tuturor stau de faţă, ^
sl
iŞi AC um , a Niiscătoarei Să nu viu la pământul plân- ^
gerii, să nu văd locul întune- ^
Nădejflea lumii cea bună,
recului, Hristoase al meu, Cu- ^
î§ Născătoare de Dumnezeu Fe-
vinte, nici legându-mă de mâini ^
|j| cioară, a ta singură şi înfrico-
şi de picioare să fiu lepădat SW
^ şată ajutorinţă cer; milosti-
afară din cămara ta, având îm- U
veşte-te spre poporul cel ce
brăcămintea nestricăciunii în- ^
lesne se primejdueşte, roagă
tinată, eu nevrednicul. U
pre milostivul Dumnezeu, să
^ izbăvească sufletele noastre de Când vei despărţi pre păcă-
toată certarea, ceeace eşti una toşi de cei drepţi, judecând
m bine cuvântată. lumea, rândueşte-mă a fi una
din oile tale, alegându-mă din- u
C&Qtarea 4-a, Irmos:
tre capre, iubitorule de oameni,
Auzit-a proorocul de venirea ta... ca să aud glasul tău cel bine ^
WX cuvântat.
^ W osit-a ziua, iată înaintea uşi-
lor este judecata; suflete Făcându-se întrebare de Iu-
priveghează! aici împăraţii îm- cruri şi cărţile deschizându-se, ţ»
preună şi boerit, bogaţii, să- ce vei să faci, o ticăloase su- ^
racii se vor aduna şi îşi va flete! Ce vei să răspunzi la u
lua fiecare om dupre vrednicia judecată, neavând roduri de ^
^ faptelor. dreptate, ca să aduci Iul Hris-
tos. Ziditorul tău? ^
Intru a sa rânduială, sihas-
m trul şi arhiereul, bătrânul şi Auzind cuvântul cel cu plân- ^
tânărul, sluga şi stăpânul, se gere al bogatului în văpaia u
^ vor întreba; văduva şi fecioara muncilor, plâng ticălosul şi mă
iJl se vor îndrepta; ci vai atuncea tânguesc, întru aceeaşi osândă
detoţiceicenuvoraveavieaţă fiind, şi mă rog: Milueşte-mă,
^ nevinovată. Mântuitorul lumii, în vremea ^
judecăţii. U
^
N emitarnicăestejudecata ta,
SlATă, a Treimei ^
neînşelat divanul tău de graiul
^ cel meşteşugit, că nu ascunde P re Fiul din Tatăl, şi pre ^
^ dreptatea vorba cea iscusită Duhul slăvesc, ca din soare Iu- ^
a ritorilor, nici aducerea mar- mina şi raza; însă pre Fiul
H torilor o amăgeşte; că Ia tine, dupre naştere, că şi naştere p
-.5C^3o ;:5K:)ţc
iO§ lă s a tu lu i DK CAHN1-; ^ 45

este, iar pre Duhul dupre ie­ Iartă, Doamne, pre robul tău, m
şire, că şi ieşire este; pre duiri’ ca nu cândva să mă dai mun-
nezeeasca Treime ceaîmpre- citorilor celor amari, îngerilor
una fără început, căreia se celor cumpliţi, între cari nu
închină toată făptura. poate, acolo, a se afla odihnă.
Şl acum, a Nâsc&toarel.
Domnul şi Voevodul dim­
Fecioară, prunc născând şi preună acolo, bogatul şi cel
curăţia păzind, tu cinstită te-ai neslăvit, cel mare împreună şl
arătat, născând pre Dumnezeu ce! mic, se vor îndrepta întoc­
şi omul, pre acelaşi unul în mai ; ci vai fiecăruia, care nu
amândouă chipurile; minunea va fi gata.
ta, Fecioară Maică, spăimân-
tează tot auzul şi cugetul. S lăbeşte, Iasă, Doamne, şi
iartă câte ţi-am greşit ţie, şi să
Catavasie. nu mă arăţi acolo înaintea în­
gerilor, întru osânda focului şi ÎHf
A uzit-a proorocul devenirea
a ruşinii celei fără de sfârşit.
„ta, Doamne, şi s’a temut, că y.T
„vrei să te naşti din Fecioară, F ie-ţi milă, fie-ţi. Doamne, de
„şi oamenilor să te arăţi, şi zidirea ta; greşit-am ţie, iar-
„a zis: Auzit-am auzul tău şi tă-mă; că, din fire, curat numai
„m'am temut, slavă puterii tale, tu eşti, şi altul afară de tine
„Doamne“. nimenea nu este fără spurcă­
Ciotarea 5>a, Irmos
ciune.
noaple mânecând eu... SlavA, a Treimi'i.

U na în fire, pre tine, Treime


C utremur nepovestit şi frică
va fi acolo; că va veni
Domnul, şi împreună cu dânsul
te laud, care eşti fără de în­
ceput, necuprinsă de minte,
lucrul fiecăruia din oameni. Si stăpânitoare, împărăţitoare, u-
cine dar de aicea nu se va nime, prea desăvârşit Dumne­
plânge ? zeu, şi lumină,şi vieaţă, şi făcă­
toare lumii.
R âul cel de foc mă turbură,
Şl acum, a NAncatoarei.
mă topeşte, mă roade scrâşni-
: rea dinţilor şi întunerecul a- 1 ntru cinstită naşterea ta cea
; dâncului; deci, în ce chip şi mai pre sus de fire, legile firii ^
! cum voiu face să milostivesc arătat se desleagâ; că fără să- ^
I pre Dumnezeu ? mânţă ai născut pre Dumnezeu ^
46 DUMINICA got
îw

H cel născut din Tatăl mai’nainte Să nu aud. Doamne, zicân- i î


51 de veacuri. du-mi-se: la-ţi al tău, de la
tine gonit fiind; nici:Du-te în
Catavasie.
n locul cel blestemat! Ci glasul ^
De noapte mânecând eu, iu­ cel dorit al drepţilor. ^
ţ i „bitomle de oameni, luminea- Din porţile iadului izbăveş- 15
« „ză-mă, rogu-mă; şi mă în- te-mă, Doamne; mântueşte-mă
„dreptează şi pre mine spre din prăpastie şi din întunere-
„poruncile taie şi mă învaţă cui cel adânc, din cele de de- ^
î l „Mântuitorule, să fac voia ta“^ subt ale pământului şi din focul ^
^ Cântarea C a, Irmoi: cel nestins, şi de toată altă ^
n pedeapsă veşnică. ^
Ikfi Slri 'at-am cu toată inima..,
H Slav&, a Trelmel. ^
51 ¥ a înfricoşata venirea ta,
5*1-/ Hristoase, când te vei arăta Dumnezeirea, unimea Trei- m
(Hţ din cer, şi se vor pune scau- mii o laud: pre Tatăl şi pre
51 nele, şi se vor deschide cărţile, Fiul, şidumnezeesculDuhjpu-
fie-ţi milă, fie-ţi, atuncea, Mân- terea a unei stăpânii ce se deS’ ^
51 tuitorule, de zidirea ta. parte în trei ipostasuri. ^
n $1 acum, a Năicătoarel ^
51 Acolo nimica nu va putea a-
iHţ juta, fiind judecător Dumne- Tu eşti uşa, prin care singur
5 ^ zeu: nici învăţătura, nici meş- lisus. Fiul tău, a trecut, cel ce
teşugul, nici mărirea, nici prie- a intrat şi a ieşit, şi cheile fe- jHt
teşugul ;fără numai puterea ta, cioriei nu le-a stricat, Curată; ^
51 cea din fapte, o suflete al meu! cel ce a zidit pre Adam. ^
Catavasie.
Acolo împreună va fi dom-
51 nul şi voevodul, săracul şi bo- Strigat-am cu toată inima ^
51 gatul,sufleteîNicitatăvaputea, „mea către milostivul Dumne- |]ţ
H nici mumă va ajuta, nici frate „zeu, şi m’a auzit din iadul ^
51 va izbăvi de osândire. „cel mai de jos, şi a scos din
„stricăciune viaţa mea“.
La înfricoşata întrebare a
H judecătorului cugetând suflete, CONDAC M
Glasul Mu
51 îngrozeşte-te de aicea, găteş-
te-ţi răspunsul, ca să nu te Când vei veni, Dumnezeule,
osândeşti în legăturile cele pre pământ cu mărire şi toate
veşnice. se vor cutremura, şi râul cel
eog LĂSATULUI DE CARNE go* 47

de foc înaintea divanului va upa cele douu (jiltle dm Dumimcilt! Ire- ^


curge, cărţile se vor desciiide cutu, pilda Vdincţului şl Fariseului i)i
pilda Fiului risipitor, duamezteţUi i'a-
şi cele ascunse se vor vădi; riuti au rânduit in ucuastă Duiuiulua pome-
nirea celei cie a doua veuiri a Ouniuuiui,
atuncea să mă izbăveşti de pentru ca nu cumva uuiul, uflâud diu atieie ^
focul cel nestins şi să mă în­ pilde despre iubirea de ouiueni a lai Dum­
nezeu, Sci trăiasca lara nicio spuuau-
vredniceşti a sta deadreapta da-şi; „Duiuuczeu este iutjitor de oatueui!
ta, Judecătorule prea drepte. Dai^ă nia vuiu depărta de păcat, mduta voiu
dobândi toiul ." Au rânduit deci Uauiueze-
eşlii 1‘arinli iu aceasta Duminica pomeuirta
ICOS. Înfricoşatei zile a celei de a duua venin a
Domnului, ca iofrlcuşându I pe oauieui prin
De înfricoşat divanul tău moarte si pritî aşteptarea cniuiiiiior ce vor
să fie, să i iutoarcn spre virtute po cei co ^
aducându-mi aminte, prea bu- trăesc Iară nicio grijă i}i sa uu se mcreadft îHt
mile Doamne, şi de ziua ju­ numai in iubirea sa de oauieni.ciaa se uite ^
!ji la aceea că uumnezeu este un Judecător ÎW
decăţii măînfricoşezşi mătem, drept, care râsplătcifte fiecăruia dupa laptele ÎHt
vădit fiind de cunoştinţa mea. lui. Dealtfel trebuia să vina Judecătorul
sufletelor care au mers mai 'uamte. intr'un
Când vei şedea pre scaunul fel oarecare, sărbătoarea de azi pune oare­
cum astăzi sfârijit tuturor sarbîiioriior, deoa­
tău şi vei face întrebare, atunci rece u doua v e D ire v a Ii cea diu urmă faplă
nimenea nu va putea tăgădui din toHte cele săvârijiie de Dumnezeu pentru
noi. Caci trebue sa avem in vedere câ in
păcatele, adevărul vădindu-le, Duminica viitoare, duiuueiieeştii PuriDU au ^
şi frica cuprinzând. Că tare va alezat pomenirea începutului lumii şi a izgo­
nirii lui Adum din rai, iar in sarbătoarea de
suna atuncea focul gheenei, şi astă/i e.ste pomenirea s{arf?itului tuturor tap-
păcătoşii vor scrâşni; ci mă telor noastre tjl a iiisăţi lumii. iSocotesc că
au alezat această Bâibatoure in Duminica
niilueşte, mai 'nainte de sfârşit, lăsatului de carne pentru a ne opri, de frica
sărbătorii, (lela desfătări iji dela mancari prea ^
şi mă iartă, Judecătorule prea multe şi pentru a oo indemna spre dragostea ^
drepte. de aproapele, iji altfel: se pune aici săi bă- ^
toarea de faţă, pentrucă din pricina desfălârii
a:n fost izgonit! din rai şi um ajuns sub ju-
decată »:i blest(‘in, !^i puntrucă in Duminica ^
viitoare avem să fim izgoniţi din rai, in chip JHt
simbolic, prin Adam, pânâ când va veni liris-
stos spre a ne duce iarăşi in rai.
SINAXAR Sc numeşte a doua venire, pentru motivul
că Întâia oară Hristos a trăit cu trupul printre
l.ADUMINICA l.ĂSATtlI.LlI 1M-; CAKNH uoi, dar blând şi Kâr.i slava. La a doua venire,
insa, va veni din cer cu minuni mai presus
de fire ţi cu mare stnilucire; va veni in
i^loaxarul dio Mlnui, apoi acesta trup ca să fie curoscut do toţi că el este cel
In aoeeaiji zi facem pomeoirca veoirci a care a venit iutdia oară spre a mântui nea­
mul omenesc, iar acum a doua oara. ca să-l
doua, intru siavfi. a Domnului nostru lisus
judcce da(‘ă a [âzit bine poruncile ce i-au
Iliistoti, fost date. Nimeni nu ştie când va îi venirea
lui. Domnul a ascuns-o cliiar lipostolilor săi.
Cu toate acestea a arătat că inainte de ve­
STimiiu.
nirea sa vor fi unele semne, lămurite mai
C&Q(1 Jiiilecătiir»' tuturor v;i sta jiulenând pe larg de unii din sfinţi. Se spune că a doua
venire va fi (lupii treccrea celor şapte mii
[(lAmântul, de ani. Înainte di> veniK-alui va veni Antihrist.
Sfi mă judeci, vrednic Hlml de cuvântul: Se va na^te, după cum spune sfântul Ipoiit
[„Veniţi 1» m iue!' »1 Romei, dintr'o femee deslrâoată, fecioară
JS 48 ««§ D(JM1NICA §0»

cu numele, dintru Evrei, din seminţia iu) Dan, am fost şi aţi venit ia mine. lutrucat aţi făcut
riul lui lacov. Se vu purta ca şi cum nr trai unuia dintre aceşti mai mici, mie aţi 1jU ' u i 1“
(lupii ilrislos, va lace minuni, câte u făcut şi Aceste î'apte bune poate să le facă oricine
ilrislos, va învia morţi, roluşi pe loaie le după puterea sa.
va [ace in chip miouinoe, d u c u adevărat; Aşa dar, atunci toată limba va mărturisi câ
!ji naşterea şi trupul toate celelalte minuni, Domnul este lisus ilnstos imru sinva lui Dum­
după cum zice Apostolul- „Atunci, zice el, se nezeu Taiâl.
Va descoperi fiul pierzării, cu toata puterea Ciiiuurlie despre care vorbe.ţte slănta l>
şl Bemne !;i miauni mincinoase". Dar, dupft vanghelie sunt acestea; acolo va fi plangerea
cum spune loan Damaschin. nu se va iotrupa şi scrăşnirea dinţilor; viermele lor nu se va
diavolul, ci va Ii un om născut din deslrâ- sfârşi şl focul lor nu se va stinge; şi „arun-
nare. Va lua asupra sa toată lucrarea sata­ caţi-l in intunerccul te l mai diu afa ra !“ . Pe
nei ţi se va arăta pe neaşteptate Apoi se toate acestea Biserica lui Dumnezeu holărit
va arăta bun şi blând tuturora. Va Ii atunci le primeşte.
îoamete mare. Va veni, aşa zicâud, in aju­ Biserica iui Dumnezeu socoteşte că des­
torul poporului; va cerceta dumnezeeştile fătarea şi inipai'âţia corurilor este petrecerea
Scripturi; va ţine post şi va I i silit de oa­ sfinţilor cu Dumnezeu, strălucirea ce o vor
meni să He ales împărat. Va iubi mai cu avea şi urcarea la Dumnezeu ; iar ( tiinul şi
seamă pe poporul evreu, se va aşeza io Ie ­ întunerecnl şi cele asemenea este depărta­
rusalim şi va zidi templul Iudeilor. Cu şapte rea de Duiiiiiezeu şi mustrarea sifletelur pri­
timpuri înainte, după cum zice Uanlil, va cinuită de conştiinţa că au Tds I lipsite, din
v e D lE Q O h ş i Ilie, propoveduind poporului să pricina nepăsării .■;i a desfătării trecătoare,
nu l primească. Antihrist Insă ii va prinde de strălucirea duninezecascâ,
şl-l va munci, apoi le va tăia capetele. Cei t’u iubirea ta de oameni cea negrăită, Hris-
cari vor voi sâ râmână crediocioiji vor îugi toase Dumnezeule, invredniceşte-ne de gldsul
departe; pe cel care li va f(ăsi in munţi li tău cel dorit, numără-ne in rfindul celor de-
va ispiti p[in draci. Dar, din pricina celor a-dreapta ta şi nc milueşte pe noi. Amin,
aleşi, se vor micşora cele şapte timpuri. Va
îi îoameto mare; toate stihiile lumii se vor «.'ftntarcrt 7-a. JrraoB'
schimba incăt aproape să dispară toate.
<i reşit-am fără de lege ,
După acestea va II pe neaşteptate venirea
Domnului din cer, ca un îulger, mergând
Înainte cinstita lui cruce. Râu de loc cloco­
titor va merge Înainte, curâţiod tot pământul
de oiiasnie. Îndată, va Ii prins Antihrist şi
slugile lui şi vor li daţi focului veşnic. I.a
S ă cădem, credincioşilor, şi
să plângem mai înainte de
judecata aceea; când cerurile
sunetele de trâmbiţe ale îngerilor, va veni
deodată, deia marginile pământului şi din vor pieri, stelele vor cădea şi
toate stiiiiile, tot neamul omenesc in Ierusa­ tot pământul se va clăti; ca
lim, căci acesta este centrul lumii, şi acolo
vor sta tronurile de judecată. Toţi oamenii se să aflăm milostiv, la sfârşit, pre
vor schimba intru nestricăciune cu propriile
lor trupuri şi suflete şi vor avea aceeaşi
Dumnezeul părinţilor.
formă. însăşi stihiile lumii vor primi o schim­
bare în mai bine. Domnul, printr’un singur N emitarnicăva fi întrebarea,
cuvânt, va despărţi pe drepţi de păcătoşi. înfricoşată va fi acolo jude­
vor merge lucrătorii faptelor bune spre a
primi viaţa veşnică, iar păcătoşii iarăşi spre cata, unde înaintea judecăto­
a primi chinul veşnic. Şl nu vor inceta nici­
odată acestea, nici viaţa veşnică, nici chinul
rului nu se va tăinui nimica,
veşnic. unde nu va fi cu putinţă a se
ÎI Dar troliue să se ştie câ llristos nu va în­ face făţărie cu daruri; ci fie-ţi
treba atunci nici de post, nici de sărăcie,
nici de minuni, cu toate că sunt bune şi a- milă de mine, Stăpâne, şi mă
H cestea, ci de cele ce sunt cu mult mai bune
apără de mânia ta cea înfri­
decât acestea, de milostenie şi do milă. Va
spune drepţilor şi păcătoşilor şase lucruri: coşată.
..Am flămânzit şi mi-aţi dat să mănânc; am
însetat şi mi-aţl dat să beau; străin am fost D omnul vine să judece, cine
şi ni’ati primit; gol am fost şi m'aţi îm brăcat;
bolnav am fost şi maţi cercetat; in temniţă va suferi arătarea lui? înfri­
•Og LÂSATUUJ1 DE CAHNF ^ 49
H
coşează-te, ticăloase al meu Şi acum, a Născătuarti
suflete, înfn'coşează-te, şi-ţi Ieşit-a Dumnezeu, Cel prea ^
găteşte lucrurile tale spre ie* frumos, din cămara pântece-
şirea ta; ca să afli milostiv şi lui tău, ca un împărat îmbră- s*
îndurat pre însuşi Dumnezeul cat cu haină ţesută de Dum-
părinţilor. nezeu, roşită în văpseaua cea ^
Focul cel nestins mă turbu­ de taină a prea curatului tău U
ră, şi îngrozirea cea amară a sânge, ceea ce nu ştii de mire,
¥^ viermilor; iadul cel stricător şi împărăţeşte tot pământul. îHt
de suflet mă sperie, şi în dea-
¥i jiins de umilit nici de cum nu Ciiiavasto.

n mă fac; ci, Doamne, Doamne! Greşit-am, fâră-de-lege am


H
n mai ’nainte de sfârşit, întăre- „făcut, nu ne-am îndreptat îna- ^
şte-mă cu frica ta. „intea Ta, nici am păzit, nici
^H( Cad înaintea Ta şi aduc ţie, „am făcut precum ai porun- ^
n „cit nouă. Ci nu ne părăsi pre M
H ca nişte lacrimi, graiurile me­
>x
le. Greşit-am, precum nici pă­ „noi până în sfârşit, Dumne- U
n „zeul părinţilor*^ M
n cătoasa n'a greşit, şi fără-de-
H
H lege am făcut ca altul nime­ Cflntarcii 8 h J p iq u h ' ^
nea pre pământ; ci Te îndură, p r e cei ee-l slăvesc o^liic.. ^
H Stăpâne, spre făptura Ta, şi
iarăşi mă chiamă. ugetand Ia întâmpinarea M
Intoarce-te, căeşte-te, desco­ înfricoşatei venirii Tale ^
iH(
H peră cele ascunse, zi lui Dum­ celei de a doua, Doamne, mă
cutremur de certarea Ta, mă îHt
iHî nezeu, celui ce toate le ştie:
H Tu ştii ascunsurile mele, unule tem de mânia Ta şi strig ţie: H
Mântuitorule; Tu însuţi mă Mântueşte-mă de ceasul acela gj
niilueşte, precum cântă David, în veci. S
dupre mare mila Ta. Când vei judecaTu,Dumne-
Slavă, 6 Trelmel. zeule, toate, cine din pămân- h
teni, fiind înconjuraţi de pa- ^
Pre trei, ca pre unul, întru
timi, vor suferi? Că atunci ^
o fiinţă, şi unul în trei feţe Te
focul cel nestins şi viermele
laud; acestea sunt: Tatăl, Fiul
cel neadormit va cuprinde în
şi Sfântul Duu; o putere, o
veci pre cei osândiţi. m
voie şi lucrare; un Dumnezeu
întreit sfânt, o împărăţie sin­ Când vei chema toată sufla- ^
gură stăpânitoare. rea la olaltă, ca să iei seama,
50 «0§ DUMINICA §0»

H Hristoase, mare frică va fi a- cămară, a luminat lumină mare


tuncea, mare nevoie, de oa- celor din întunerec; pentrucă
rece numai faptele singure vor strălucind soarele dreptăţii,
ajuta în veci. lumea a luminat, Curată.
¥¥.
Judecătoruie a toate, Dum- Catavasie.
nezeul meu şi Doamne, fă să Să lAudăm biae 8& ouv&nt&m...
aud atuncea glasul Tău cel do-
H rit, să văd lumina Ta cea mare, Pre cel ce-1 slăvesc oştile
m să privesc la corturile Tale, să „cereşti, şi de dânsul se în-
mă uit la slava Ta, bucurân- „fricoşează Heruvimii şi Se-
|î| du-mă întru toţi vecii. „rafimii, toată suflarea şi făp-
„tura lăudaţi-L, binecuvân-
Drepte judecătoruie, Mân- „taţi, şi-L prea înălţaţi întru
tuitorule, milueşte-mă şi mă
„toţi vecii“ .
m scapă de focul şi de îngrozi-
H rea ce am să întâmpin pre Cântarea f^a, Irmos.
H dreptate la judecată; lasă-mi N aştena zămislirii...
lîjl mai înainte de sfârşit mân-
omnul vine ca pre păcă­
"a
tuire, prin fapta bună şi prin
V• I w
pocamţa. D toşi să-i muncească, pre
drepţi să-i mântuească; să ne
^ Când vei şedea, judecăto- înfricoşăm şi să plângem, şi
rule, ca un milostiv, şi vei ară-
să luăm simţire de ziua aceea,
|[|| ta, Hristoase, înfricoşată slava întru care descoperind cele
ta, o, ce frică va fi atuncea! nearătate şi cele ascunse ale
ţjţ Cuptorul arzând, şi toţi temân-
oamenilor, va răsplăti cele du­
du-se de judecata cea nesu- pre vrednicie.
W, ferită.
Infricoşatu-s'a şi s'a îngrozit
4^^ rioecuvantAm pro Talâl..
Moisi văzându-Te din spate;
Pre un Dumnezeu dupre fi­ dar eu ticălosul cum voiu suferi
ţi inţă cinstesc, trei feţe laud du- văzând faţa Ta atunci, când
m pre osebire; altele, iară nu de vei veni din cer; ci să-Ţi fie
^ altfel; că Dumnezeirea una milă de mine, Doamne, cu în­
este, în trei feţe: Tatăl, Fiul durare căutând spre mine.
si dumnezeescul Duh.
Daniil s’a temut de ceasul
SI acum, a Nâscătoarci. întrebării, iar eu ticălosul ce
^ Din luminatul pântecele tău voiu pătimi, Doamne, viind la
4 H4 ieşind Hristos, ca un mire din acea zi înfricoşată? Ci îmi dă
*0§ LEA T U LU I UE CARNE gc» 51

mai ’nainte de sfârşit, cu plă­ Şl acum, a Nâscăto&rei.

cere a sluji Ţie, ca să dobân­ Minunea naşterii Tale mă ui-


desc împărăţia Ta.
meşte,ceea ce eşti cu totul fără U
R)cul se găteşte, viermele prihană; spune cum ai zămi-
se rândueşte; cinstea veseliei, slit fără sămânţă pre Cel ne- m
iertarea, lumina cea neînse­ cuprins? cum ai rămas Fe-
rată, bucuria drepţilor. Deci, cioară, născând ca o maică? s*
cine este acel fericit, ca să Acest lucru preste fire, cu ere-
scape de munca celor dintâi, dinţa primindu-l, închină-te
şi să moştenească cele de a Celui născut, căci câte le vo- ^
doua? eşte le şi poate.
Să nu mă întoarcă dela faţa Catavaeie. îHt
Ta, Doamne, mânia urgiei Ta­
le, nici să aud glasul Tău cel de Naşterea zămislirii celei fără
blestem trimiţându-mă în foc; „sămânţă este netălmăcită, ro- gj
ci să intru în bucuria cămării „dul Maicii celei fără de băr-
H Tale celei nestricăcioase, şi eu „bat este nestricat, că naşte-
atiincea, cu sfinţii Tăi. „rea lui Dumnezeu înoeşte fi-
„rile. Pentru aceasta, pre Tine,
Mintea mi s’a rănit, trupul
„toate neamurile, ca pre o m
mi s'a trândăvit, nii se bolnă­
„Maică mireasă a lui Dumne-
veşte duhul, cuvântul a slăbit,
„zeu, cu dreaptă credinţă te ^
vieaţa mi s'a omorît, sfârşitul slăvim". U
este lângă uşi. Pentru aceasta,
ticălosul meu suflet, ce vei LUMINANDA
ace când va veni judecătorul 8 laviorll dio Octoih; apoi sTrlodului, dupA ^
să cerce ale Tale? Podobla.
îHr

Slavă, a Trelmeir Cu ucenicii să ne suim ••

Unule, născătorule al unuia, Lazm acea înfricoşata a ju- ^


Părinte al Fiului celui unul decăţii şi a slavei Tale celei ^
născut, şi unule Fiule al unuia, negrăite gândind, mă îngro- ^
umină şi strălucirea luminii, zesc cu totul, Doamne, şi tre- ^
şi unule Duhule sfinte, numai murând strig cu frică: Când
al unuia Dumnezeu, care eşti vei veni, Hristoase Dumne- m
cu adevărat Domn al Dom­ zeule, cu slavă pre pământ, ^
nului; o Treime, unime sfântă, ca să judeci toate câte sunt, m
mântueşte-mă pre mine, cel atuncea să mă izbăveşti de
ce grăesc de dumnezeirea Ta. toată munca pre mine ticălo- ^
ÎHr
52 fO§ DUMINICA go*

sul, învrednicindu-mă a sta sta de faţă înaintea ta. Şi vor


deadreapta Ta, Stăpâne. plânge şi se vor tângui şi în
focul cel mai dinafară vor
Slnv:\
merge cei ce nici odinioară
l^ id o b lc ; F e m e i a u z iţi...
nu s’au pocăit; iar ceata drep­
lată vine ziua Domnului A ţilor va intra în bucurie şi în
Tot Stăpânitorului, şi cine va veselie, în cămara cerească.
suferi frica venirii lui? Căci
8 (lh : Marturisi-ni?i-voiii (ie. Doamne, cu toată
cuptorul arzător şi ziua mâniei jtiiin!! nica, s(iune-voi toate miiiUEile 'l'ale-
este, întru care Judecătorul va
şedea, dând fiecăruia dupre O ! ce ceas va fi atuncea, şi
vrednicia faptelor. ce zi înfricoşată, când va şe­
dea Judecătorul pre scaunul
iicuni. Ii NAscâtoarel cel înfricoşat! Cărţile se vor
La ceasul întrebării şi al ve­ deschide, şi faptele se vor vădi,
nirii celei înfricoşate a Stăpâ­ şi cele ascunse ale întunere-
nului celui iubitor de oameni, cului se vor arăta; îngerii vor
gândind, cu totul mă cutre­ alergaîmprejur, adunând toate
mur şi, întristându-mă, strig neamurile. Veniţi de auziţi îm­
către Tine, prea drepte jude­ păraţi şi domni, robi şi cei slo­
cătorul meu si »
unule mult în- bozi, păcătoşii şi drepţii, boga­
durate: Primeşte-mă pre mine ţii şi cei săraci, că vine Judecă­
cel ce mă pocăesc, pentru ru­ torul, cel ce va să judece toată
găciunile Născătoarei de Dum­ lumea. Şi cine va putea sta îna­
nezeu. intea feţii lui, când îngerii vor
sta vădind lucrurile, cugetele,
l \ L A U D K
şi gândurile cele din noapte şi
stiliiri din Octoih 4 ale ÎDvlerit i^l 1 a lui
Ariatollis M Triodului aceste 4 idlomole
cele din zi? O, ce ceas va fi
Glasul al G-loa.
atuncea! Ci mai ’nainte de ce
va sosi sfârşitul, sârgueşte-te
Gândesc la ziua aceea şi la suflete, strigând: Dumnezeule,
ceasul, când avem să stăm întoarce-mă şi mă mântueşte
toţi goi, ca nişte osândiţi, îna­ ca un îndurat.
intea nemitarnicului Judecă­
tor; că atuncea trâmbiţa va Glaiul al B-lea.
sima tare, şi temeliile pămân­ Stih; Veseli-iuft-voi şi mă voi bucura ihtru
tine, cânta voi numele tău, loalti',
tului se vor clăti, şi morţii din
mormânturi vor învia, şi toţi Daniil proorocul, bărbatul
de o vârstă se vor face; şi doririlor fiind, dacă a văzut
cele ascunse ale tuturor vor puterea lui Dumnezeu, aşa a
M m
•0§ U SA TU LU I DE CARNE §o> 53 ^

Strigat: Judecătorul a şezut şi LA LITURGHIE.


cărţile s’au deschis. Vezi, su-
Fericiriic diti Octoih pe O iţi ilin ('auoniil
flete al meu, de posteşti, nu Triodiilui, căutarea l>-a. |ie 4
ti defăima pre vecinul tău. Pere­ Apostolul fîftirc (VjrintHuf; llvanKlielia
dola Mntuiu.
ţi şte-te de bucate, dar nu osândi
CHlNONICin.
^ pre fratele tău; ca nu cumva
L ăudali pre Dniiiiiul diu ceruri...
^ trimiţându-te în foc, să te to-
Altul:
peşti ca ceara; ci fără împie-
H ucuraţi-vă drepţi intru Domnul.,.
||| decare să te ducă Hristos întru
U
împărăţia Sa.
Glasul l-In.

^
Scoală-ic. Doamne. Dumnozeul meu,
inaHâse mâna ta. du uita pre săracii tăi
DUMINICA SEARA. m
u
pâDă la sfârşit. u
La D oamne slrigat-am.. cânlĂju. după oM u
Să ne curăţim mai *nainte celu. 3 Stihiri din Uctdih 9( 3 ale Sîftniulul u
dela Mineiu. Slavă $1 uouQ], u Nâflcâtoarci
pre noi, fraţilor, cu împără-
teasa bunătăţilor; că iată a LA SllHOAVKA
îHî venit, aducându-ne nouă bo- eăDtăm, diD Triod. Saniuylasuica zlJet
găţie nepieritoare; potoleşte Olasul al 8-lea. u
u
^ umflarea poftelor şi împacă ăcomind, ne-am supus go­
^ cu Stăpânul pre cei ce au gre-
şit. Pentru aceasta cu veselie
L liciunii celei dintâi, biruiţi uu
fiind de gustarea cea amară,
u

să o primim pre dânsa, stri- şi dela Dumnezeu ne-am le­ u


gând Iui Hristos Dumnezeu: pădat. Ci să ne întoarcem la u
Ceia ce ai înviat din morţi, pocăinţă, şi să ne curăţim sim­ u
îl păzeşte-ne neosândiţi pre noi, ţirile asupra cărora este răs- uu
^ cei ce Te slăvim pre Tine, cela boiul, făcând începerea pos­
^ ce însuti esti fără de păcat, tului; cu nădejdea darului
w
^ Slavă, tot aceata.
inimile întărindu-ne, iar nu u
Şl acum, a N&scâtoarel:
cu mâncările, întru care cei
Prea liiiiecuvâiitiilă eşti ..
ce au umblat nu s'au folosit.
u
^ Doxolojţia mare, Ecteaiile şl Apolliul.
Şi întru acest chip vom mânca u
Apoi obi^aalta Libe, la pridvor, la cârc
Mielul lui Dumnezeu, întru
^ ointtffl Slavă si acuui, Slihlra Evangheliei, sfânta şi purtătoarea de lu­ u
^ dela Utrenie.
mină noaptea învierii. Cel ce
Apoi BA ceteşte lavăţitura Cuviosului Teo-
^ dor Studltul, şl celelalte după oblceiu. s’a adus junghiere pentru noi
Ceasul Mu «1 ApoUaul depila. şi s'a împărtăşit pre sine u-
cenicilor la Cina cea de taină;
I
! $ îîm î:
care risipeşte întunerecu! ne-
m n
¥¥i m
54 •08 LU NI d im in e a ţ a §0»

S ă luilin aminte de noi...


¥¥; cunoştinţii cu lumina învierii
Sale. După a doua Stiiiologle. «ântAm din Tried
sedeaina, glasul Mu.
Sllh; răfre tine am ridicat ochii mei... Fodoble; Piatra tiind pecelluila...

Tot BCC8 BI& 8 aiD0 glaBiiic&.


eschisu-s'au porţile dum-
^pol Stih; Milueşte-ne pre

A mucenicilor.
noi, Doamne...
D nezeeştei pocăinţe, să ne
apropiem cu grabă curăţin-
Mucenici ai Domnului, tot du-ne de mâncări şi de pofte,
locul sfinţiţi şi toată boala tă­ ca nişte ascultători ai lui Hri-
m măduiţi. Şi acum rugaţi-vă, să stos, Cel ce a chemat lumea
se mântuească din cursele vrăj­ întru împărăţia cerească. Ze-
maşului sufletele noastre, ru- ciuiala a tot anul aducând
¥^ gămu-vă. împăratului tuturor, ca şi în­
vierea Lui, cu dragoste, să o
Slavd, şi acum; a Născfttoarol
¥^ vedem.
W? Cele cereşti te laudă pre
¥^ tine, cea plină de dar Maică, SIiT&, fot Bceuta.

¥i care nu ştii de mire; şi noi Şi aoum, a N&Bcătoarel

¥i slăvim naşterea ta cea neur­ prea sfântă Fecioară, întin-


mată, Născătoare de Dumne­ zându-ţi dumnezeeştile tale
zeu. Roagă-te să se mântu­ mâini cu care ai purtat pre
iască sufletele noastre. Ziditorul, care s'a întrupat cu
W dumnezeirea, roagă-L ca să ne
Să se ia aminte
izbăvim de ispite, şi de patimi,
Cade-se a şti că, iucepâiid din această zi
pâDu la Sâmbăta din săptămâna a t^asea. Sti- şi de primejdii, noi cei ce te
hoavneie Vecerniei şi Utreniei dlo Octoih lăudăm pre tine cu dragoste
se lasfi şi, ia locul lor, se câutu stihirile samo-
glasnice ale zilei din Tried. şi strigăm ţie: Slavă Celui ce
Tipicul despre loaintea-prăsnuirii întâm­ s’a săiăsiuit întru tine; slavă
¥¥i pinării Domnului, caută-1 la sfârşitul cărţii,
¥i la lit, B- Iar tipicul despre Praznicul întâm­ Celui ce s’a născut din tine;
¥¥. pinării, caută -1 la lit.D-
slavă Celui ce ne-a liberat pre
W? noi prin naşterea ta.

In Lunea brânzei Canoanele se cftntă, după obiceiu. din Octoih


şi din Minelu. iar la CÂntările la care Trlu-
dul are Trlcântare, lăsăm din Octoib amân-
douA canoanele şl punem; Trlcântarea din
LA UTRENIE, Triod 9l canonul din ^Qneiu.

î U D umnezeu este Domnul..Troparul Sfân- CANONUL


j tulul, de 2 ori; SlavA ol acum, a Născătoarei,
: dup.'i iduHul troimrulul. După tntâia Stihologie, al Bf&ntului din Minriu cu Irmoiul pe O «i
i cÂntnm Sedcalna dlo Octoih, ţi cotim cuvântul aceaită Tricftntare: compunere a lui loelf.
;marelui Vasiile, despre post, cu Începutul: Cântarea 1 a, |laiul l-iu, Irmos;
i, jA v-\Va C' ( t o
^ - e W K .eit.^ - în SÂITAMAI \ BRÂNZEI go»
j^'ioro^" 5n^"W i^"^rTi
Cântare de biruinţă... tot cmstită săptămână de acum,
*1 ¥ uminate sunt cele dinain- mai ’nainte curăţitoare, vestin-
L tea prăznuirii înfrânării; du-neprimăvarasfântului post,
*1 strălucite sunt astăzi începu- care luminează trupurile şi su­
turile postului. Pentru aceasta fletele tuturor.
să alergăm împreună, fraţilor, Sîavfl. a Treimei-
^ cu nădejde şi cu multă osârdie.
N eamestecată, nezidită Tre­
Lui Adam, strămoşului, ur- ime sfântă, unime prea bună,
mând cu călcarea de poruncă, Părinte şi Fiule şi Duhule cel
î l m’am scos din desfătare eu de o fire, păzeşte pururea pre
*1 ticălosul. Drept aceasta cad cei ce seînchinăţie cu credinţă. U
înaintea ta cu pocăinţă şi cu
Şl Qcum, a Nâscfitoarei.
plângere: Doamne, mântue-
m şte-mă. Biruitu-s'au hotarele firii în­
tru tine. Fecioară, cu totul cu­ U
începutul umilinţii şi al po- rată, că născând fără de băr­
căinţii este înstreinarea de
bat pre Dumnezeu, ai rămas U
răutăţi şi oprirea de pofte. curată, ca şi mai 'nainte de u
Pentru aceasta să ne sârguim naştere, iarăşi, nevătămată. U
a face tăerea lucrurilor viclene.
Irmosul
^ A Născătoiirel.
Cântare de biruinţă să cân-
De noaptea păcatelor fiind „tăm toţi lui Dumnezeu, cel
^ întunecat, la tine acum alerg „ce a făcut minunate semne,
^ cu deadinsul Stăpână, ceea ce „cu braţ înalt, şi a mântuit
m ai născut pre Hristos, soarele „pre Israil, că s’a prea slăvit“.
dreptăţii, celor dintru întune-
rec; mântueşte-mă. După a .S-a cAntare. Sedcalna (iela Miuelu.
Slavă, şi acum; a Nâscătuarcl. După a G*»
Mtâ Tricâotare căotare, coudacul ei Icosul sfântului.
Glas iţi Irmo8 acelaşi Cântarea H-a, irmos. u
D e care se iofricoşcazâ...
i||tf
lată, mai 'nainte s'a deschis
p uşa pocăinţii, veniţi dar iubi- ieaţa mea toată în desfrâ-
terilor de Dumnezeu, să ne
sârguim să intrăm printr'însa,
y nări cheltuindu-mi, m’am
făcut rob amarilor şi viclenilor
m mai ’nainte până ce nu o va cetăţeni. Ci acum, pofind să
închide pre ea Hristos nouă, mă întorc către îndurările tale,
î l ca unor nevrednici. Hristoase, nu mă trece.
^ Apropiatu-s’a această întru ; Petrecerea vieţii mele este
"îs
'JkJx. a»
«i 56 «Og LUNI niWlNEAŢA ^
^ ^---- ^
cumplită şi ruşinată, iar mila închinăm şi cu credinţă Teslă- ^
îndurării tale este nemăsu- vim. Mântueşte pre robii Tăi
rată, iubitorule de oameni, de toată vătămarea. ^
M
^ Mântuitorule; ci îmi dă vre- ii
Şl acum, a N&scÂtoarei
^ me de pocăinţă mie, celui ce
cer şi cu dragoste Te laud. Bucură-te, întru tot fericită ^
curată Fecioară; bucură-te, M
îl Vieaţa cea ticăloasă a lui slujitoare şi Maică a Domnu- ^
Cain am poftit, vrednicia minţii
lu i; bucură-te acoperemântul ^
mele omorându-mi cu adevă- lumii, Născătoare de Dumne- j|jt
^ rat, şi tremur, Făcătorule de zeu, binecuvântată Marie, cu
UI bine, de judecata Ta; să nu totul luminată.
mă osândeşti cu acela în veci.
[rmoBul:
A NAsciiiuarel do Dumu^^Pii
Să lăudăm, h nesa <'uvâiujiin..,
F ecioară prea lăudată, care
ÎS singură eşti ajutătoare tare Cântarea celor fără de trup ^
credincioşilor către Dumne- „aducem ţie, ca şi tinerii în
zeu, izbăveşte-mă de întune- „cuptor; şi cântând, zicem
î? rec şi de munca ce este gătită „Binecuvântaţi lucrurile Dom- ^
celor ce vieţuesc rău. „nului pre Domnul“. M
kx
^ AU canon, IrmoR: Câfltarea 9 a, [rmos: ^
Cântarea celor fără dc Iru p ,. Norul cel purliiîor... ^

Ig Aceasta este vremea pocă- U paşnică aşezare, cudra-


inţii, pentru aceasta cu bun
gând să începem fraţilor, stri- C goste curată, să primim ^
credincioşii, prea sfinţită vre-
m gând: Binecuvântaţi lucrurile mea sfântului post, cerând ier- | J
Domnului pre Domnul. tare de cele ce am greşit fie- îHt
Astăzi de mâncări lepădân- care, ca să dobândim bucuria
^ du-ne, să ne sârguim a ne le- cea de acolo.
m păda şi de lucrarea păcatelor, u
pocăindu-ne şi dupre vrednl- lată vremea pocăinţei, înce-
jg cie strigând: Binecuvântaţi lu^ put este aceasta de înainte
prăznuire a postului. Scoală,
^ crurile Domnului pre Domnul.
suflete al meu, cu căldură; ^
BinecuvftDUra pro Tatâl... împacă-te cu făcătorul de bine, p
|[| A Treimul- Dumnezeu, ca să scapi de ^
p S lavă ţie, Treime sfântă, ne- acea judecată dreaptă şi în-
văzută, căreia întru unime ne fricoşată cu adevărat. 'Q
îHf
*
'icsCcdgc
In SjUT'AMANA BUÂNZIiI ^ 57

Intrările şi uşile cele din slăvesc în Treime unimea cea ^


ţi 'naintea postului, să nu le nedespărţită şi de un scaun. H
îtk spurcăm nimenea, cu neîn- acum, a Ndsoătuarei
H frânarea şi cu beţia. Ci prin
curăţia gândurilor, cu osârdie T u eşti lauda credincioşilor, „ .
să intrăm, ca să luăm cunu- Fecioară, nădejdeaşifolosinţa.
P nile nestricăciunii şi rodurile Pre tine cu versuri de cântări M
ostenelelor, după vrednicie. te slăvim neîncetat, Născă­
toare de Dumnezeu Marie;
^ k N&scătoarei de Dumoeceu. mântueşte pre robii tăi.
î i Nu înceta rugând pentru noi IrmoHul:
UI pre Cel bun, care singur ştie P re tine, uşa cea văzută de
neputinţa noastră, să izbă- „lezechiii profetul, prin care ^
m vească de foamete şi de pier- „nimenea n*a trecut, fără nu-
zare de cutremur şi de toată „mai Dumnezeu singur, Năs- ^
m răutatea, cetatea care te cins- „cătoare de Dumnezeu Fe- p
teşte pre tine, Născătoare de „cioară, cu cântări te slăvim“. gj
S Dumnezeu, nădejdea pămân-
ţ| tenilor. Svetliim, din Octoih, SIfivft, h sîâutuîul
dauA arc; iar dacu nu, Slavâ acum, a
N'ăHcâtoarei.
Mi Irmoi;
pre line, u^u cea văzută,., LA 8TIH0AVNA

isamo^lasnica, {?lasui al ^
Intrat-a vremea pocăinţii,
îl nu pregeta suflete al meu; In toată vremea postul este U
dă pâine flămânzilor, roagă-te de folos celor ce-l iubesc şi-l
Domnului zi şi noapte şi în fac pre dânsul. Că nici supă- m
H tot ceasul, ca să te odihnească. rările drăceşti nu îndrăznesc ^
asupra celui ce posteşte, ci SHt
precum ne-am părăsit de încă şi păzitorii vieţii noastre, g!
cărnuri şi de multe mâncări, îngerii, mai cu deadinsul stau
aşa şi de toată vrajba cea pre lângă noi, cei care ne cu- ^
jg către aproapele, de desfrânare răţim cu postul. ^
S şi de minciună şi de tot răul ytiii ■ mpliitu-ne-sni dimitieala de miia..,
n să fugim. !^i iarăi^ acccaşi Stlhlrn. ^
S tlb , ţ;i fîî fie liimisa Domnului... ^
M Slavft, a Troimei:
>Hp
A mucoDlcllor. ^

I nchinu-mă Dumnezeirei ce­ V eniţi popoarelor săcins- U


4^ lei fără de început, care e- tim cu toţii pomenirea sfinţi-
ste una în fire şi în trei feţe; lor mucenici, că priveală fă- M
58 •0§ M A K n D)M1N!'AT.\ go»

candu-se îngerilor şi oameni­ S lav ft, şl a c u m ; a N& fic& toar«l.

lor, cununile biruinţii de la Pre cea slăvită şi preacu­


Hristos au luat şi se roagă rată, adevărat Născătoare de
na pentru sufletele noastre, Dumnezeu, să o lăudăm cu
>h^ bună credinţă, ca pre o maică
S la v n . şi t c u m , t N ă ic â t o a r e l
a Iui Dumnezeu, zicându-i ca
Fără sămânţă ai zămislit din îngerul, să se bucure. Bucu­
im Duhul Sfânt şi pentru aceasta ră-te, maică sfântă a Fiului
privindu-te, pre tine te lău­ [ui Dumnezeu, Celui ce s’a în­
W? dăm. Bucură-te, prea sfântă
w trupat; bucură-te, locaşul
kH Fecioară! Sfântului Duh; ceea ce te rogi
Si se şUo, că L uoi tn s ă p trim â n R b r â n z e i, pururea pentru noi, ca să se
m â n c ă m d e d o u ă o r i In zi. mântuească sufletele noastre*
Troparul Srftntulul al N&sc&tuarel

JiX
4»^
kS{
MH LUNI SEARA Să se ia aminte
ki}
H\f U D o u n u ie stiigut-am. . c a o t ă m .d u p f t o b i o e iu : [)e se v a î n t â m p l a p r a z n ic u l î n t â m p in ă r ii
d i a O c to ib şl ^ a lo S f d a tu lu i. d c la D o m n u lu i în s ă p t ă m â n a b r â n z e i : L u n i, M a r ţi,
kif M iiie iu S lu vA , fi s [ d u l u l u l ,d a c ă a r c ; In r d a c ă s a u J o i , s ă se c a u te T ip ic , la s lă r ş it u l c ă r ţii,
n u , S lu v a a c u m , b N& sc& toarui. la lit e r a E.
•11^
3t^ L A S T IH O A V N A k r d a c ă ÎQ a iD te - p răzQ u ire a î n t â m p i n ă r ii , s a u
după prăzDuirea se v a î n t â m p la L u c i s a u
S a m o g la s Q ic a , ( îla R u l a l 8-lea. M ie r c u r i î q această s ă p t ă m â n ă , caută la t i ­
p ic u l dela s fâ r ş itu l cărţii, l a lit e r a p .
rin post să ne sârguim a
__ ne curaţi de spurcăciu­
kst nea păcatelor noastre şi, prin
k3i
MU milostenie şi prin iubirea de In Marţea Brânzei.
ki$ oameni către săraci, a intra
ksi
în cămara mirelui Hristos, Cel LA UTRENIE
ce ne dă nouă mare milă.
D u p ti Î n t â ia S tih o lo g ie , c  n tă n i S e d e lo c lc
\.<le 2 o r i) d o la O o to ib

D upă a doua S tlb o lu p le . c â o tă m d in T rio d


C'i z ic e m S uhijrilt* c o le obn^nuite, r a şi Du-
<)i^ iniuicft tOHra. A p o i. a M u c e n ic iU ir . S e d e in a g la s u l a l H-Ica

Mucenicii Domnului, rugaţi P o d o b ie P re In ţ e le p c iu n ('a ...

Mif pre Dumnezeul nostru şi ce- rea bunule Cuvinte care,


¥¥ reţi sufletelor noastre mulţi­ împreună cu Tatăl şi cu
kit
mea îndurărilor şi iertare de Duhul, ai zidit cele văzute şi
¥ii multe greşeli, rugămu-vă. cele nevăzute cu înţelepciunea
•0 § tN s A n ’AMANA lilL lN Z E lg o* 59

cum B’a arătat L u n i; şi celclalto urm ează


ta cea negrăită, bine voeşte, tot aşa.
m milostive, să trecem cu pace î?i Tricfintarea Ini loslî
^ adâncă vrem ea luminatului
Cântarea n ^-a glasul a l U-tca, Irmos;
m post, risipind înşelăciunea pă-
Ca ploaia pre troscot..
Ig catului cel amar; dându-ne
umilinţă şi lacrimi de tămă- trălucitu-ne-au nouă lumi­
H duiri şi iertare de greşale.
Ca postind cu suflet neîndoit
S nat ca nişte
>
zori razele
pocăinţii, adică înainte intră­
H şi cu duh osârduitor, să lău- rile înfrânării.
dăm stăpânirea ta, împreună
cu îngerii. De întunerecul cel mai din­
afară mântueşte-mă, Hris-
^ Slavă, tot aceantH.
toase, cu mulţimea milii Tale,
^ Şi acum, a NĂscfitoarei ca un îndurat
Pre înţelepciunea şi cuvân-
tul, în pântecele tău zămislin- Scoate-mă din foc şi dela
^ du-L negrăit, Maica lui Dum- viermele cel neadormit, Mân­
tuitorule, cu nevoinţa pocăinţii
|î| nezeu, lumii ai născut pre Cela
ce ţine lumea. Şi în braţe ai curăţindu-mă. U
^ avut pre Cela ce cuprinde U
\ NâBcâ oarei de [>umnezou
S toate, pre dătătorul de hrană U
Fecioară prea lăudată, fii
^ al tuturor şi făcătorul firii, U
nouă cale de pocăinţă, îndrep-
m Pentru aceasta te rog pre tine,
tându-ne spre uşile mântuirii.
^ prea sfântă Fecioară, şi cu U
m credinţă te slăvesc, ca să mă Alt Irmofl, glasul ul 2-lea:

g curăţeşti de păcate, când voiu L u a li aminte poporul mcii...


vrea să stau înaintea feţii Zi-
V remea pocăinţii a sosit, să
jî| ditorului meu; Stăpână Fe-
ne grăbim iubitorilor de Hris-
wf cioară Curată, dă-mi atunci
tos, să ne curăţim de toate
m ajutorul tău. Pentrucă poţi câ-
păcatele, şi să ne arătăm Stă­
^ te Ie voeşti, ceea ce eşti cu to-
pânului fericiţi.
tul fără prihană.
^ Apoi cetim uuvAntul marelui Vu8ile cu
P oştire curată, fără păcat,
taceputui: să ne sârguim să săvârşim
p entru m ilţămite., acum neîncetat, ca să aflăm
Apoi Psalmul 50.
iertarea greşalelor.

CANOANELE M uit milostiv eşti, Hristoase,


e&Di& dlQ Octolb ş! din Mmeiu. prc- că primeşti pururea, bunule,
60 MARŢI DIMINEAŢA

pre toţi întru pocăinţă. Pentru strigând necurmat: Lăudaţi, ^


aceasta toţi Te slăvim pururea. binecuvântaţi şi prea înălţaţi
pre Hristos în veci. ^
|l^ Slavă, a Treimoi.

p Pre Treimea întru o unime S ă ne grăbim a omorî pre


jg să o lăudăm, iietăiată, neame- vrăjmaşul cel ce ne vânează
^ stecată, nedespărţită în fiinţă, cu aduceri aminte de lăcomie, ^
jj| şi despărţită în feţe, pre un şi care ne înşeală simţirea cu ^
Wf Dumnezeu. neînfrânarea d u lc e ţii celei ^
scurte. Cu rugăciunea neîn- ^
Şi acum, a Nâscătoarel. cetată lăudând, binecuvântând ^
jj| C urată Fecioară Maică, roa- şi prea înălţând pre Hristos ^
® gă pre cel ce L-ai întrupat ca întru toţi vecii. u
|î^ pre un om, Prea Sfântă, şi ca
A Născătoarei d« Dumn«*a ^
jg pre un cuvânt, ca să mântu-
^ iască din primejdii pre robii Fecioară, ceea ce ai făcut
tăi cerească frământătura noastră
^ Iraioiul;
cea pământească, fă roditoare
de bunătăţi, cu ploaia îndu- gt
Luaţi aminte poporul meu
rărilor tale, brazda sufletului ^
^ „la legea mea, plecaţi urechea meu cea înţelenită şi stricată, ^
jg „voastră spre graiurile gurii
care strigă şi înalţă pre Hris- u
„mele; că numele Tău, Doam-
tos în veci. ^
„ne, am chemat“.
Alt Irmos: ^
4»^ Cântarei 8 a, Irmos: Pre col ce a incliipuil... ^
||^ Din Tutăl cel l'arti de început ..
S ă ne curăţim acum mai
J^ '% 7 rem ea de pocăinţă este.
'nainte nu numai de mâncări, u
^ ▼ G răb eşte a arăta lui ci şi de faptele rele, şi să în-
Dumnezeu roduri vrednice de
cepem credincioşii cu gând
w pocăinţă, suflete al meu. Scoa-
călduros a ne arăta Ziditoru- u
iă-te şi strigă cu deadinsui
lui luminaţi, în veci.
jg prin posturi şi prin rugăciuni:
î l Lăudaţi, binecuvântaţi şi prea Aşa se cade nouă să pos- U
jg înălţaţi pre Hristos în veci. tini, nu cu vrajbă şi cu sfadă, ^
nu cupizmă şi cu prigonire, u
s ă ne curăţim mai înainte,
nu cuîngâmfare şi cu vide- ^
fraţilor, simţirile cele sufle-
şug ascuns, ci ca şi Hristos, u
teşti. Şi de Domnul să ne li-
cu smerenie.
pim acum cu deprinderi de
«î umilinţă; cu pocăinţă curată Cei ce miluesc pre săraci, ^
iHf
■Og ÎN SÂPTAm ANA BRANZEI go» 61

împrumută înţelepţeşte pre spre mântuire; unule Mântui- ^


Mântuitorul. O, bucurie nea­ torule mult milostive. ^
semănată! Că dă, din destul, Vai mie, cât este de înfri- ^
răsplătirile bunătăţilor, întru coşat judeţul cel fără de mită, ^
toţi vecii. la care goi avem a da răs-
Binecuvftiit&m pre Tatăl... puns, pentru răutăţile care am ^
făcut în vieaţă. ^
Slavă Tatălui şi Fiului şi
H Sfântului Duh, că un Dumne­ Rourează-ne nouă picătura ^
n zeu sunt aceşti trei; şi îm­ milostivirii, făcătorule de bine,
preună cu îngerii, noi oamenii ca să cufunde toată spurcă- ^
neîncetat Te lăudăm pre Tine ciunea noastră, dându-ne pri-
4H? cini de pocăinţă. sj
prea sfântă Treime întru toţi
vecii, Intrând toţi cu inimă voioasă ^
Şl acam, a Născătoarei şi luminaţi prin uşile cele din Sj
'naintea sfântului post, să adu- ^
Bucură-te, Fecioară Curată cern lui Hristos cântări de mul-
Născătoare de Dumnezeu, Ma­
ţumire. avt
rie, curăţirea lumii, fruntea or­
todoxiei. Roagă-te să se mân- A Niiscfttosrei de P uidd Gzc u . ^
tuească din focul cel nestins, Pre tine, sprijinitoarea cea ^
cei ce te slăvesc pre tine întru tare şi nădejdea cea adevă- ^
toţi vecii. rată, lăudându-te, cu bună ere-
dinţă te rugăm: Roagă pre s*
Irmosul:
Fiul Tău, Fecioară, să ne mân-
S i I&ud&m, bine să cuvftntim...
tuiască pre noi.
Pre cela ce a închipuit mai (R*
„înainte oarecând în rug lui Alt Irmos: ^

„Moisi minunea Fecioarei, în pecloria ta... ^

„muntele Sinai, lăudaţi-l, bi- Acum mai 'nainte să ne cu- U


„ne-1 cuvântaţi, şi-l prea înăl- răţim cu post şi cu lacrămi, ^
„ţaţi întru toţi vecii “. şi cu fapte mari, ca să aflăm P
Cftntarea O-a, Irmoi:
milă mare.
pre tine rugul cel ne ars... Să urmăm acum fecioare- ^
eschide-ne nouă milosti­ lor celor înţelepte, iubitori de ^
D virile cele prea curate
ale îndurării tale, cela ce ai
Hristos, şi să ne sârguim a
întâmpina pe Hristos cu fă-
s*
U
dăruit oam enilor pocăinţă clii luminoase. ^
62 •0§ MAUŢI SEAIiA §«•

Acum să urmăm lui Ilie, Stih:

care a postit şi a fugit de l'niplutu-ue-am diiniaeaţa de mila t a ..

Izabeia cea vicleană; ca în Tot acoa StihlrH.


acest chip să ne înălţăm dela Still: Şi să fie lumina Domnului,.,
pământ. A Mucenicilor.

Slavă, a Treimei. F rica împăraţilor şi a tira­


nilor o au lepădat ostaşii lui
Sfânt, Sfânt, Sfânt, întreit
Hristos, şi cu bună îndrăz­
sfinte Părinte Atotţiitoruie, şi
neală şi bărbăteşte l-au măr­
Fiule cel de o fiinţă, cu Duhul,
turisit pre El Domn tuturor.
o dumnezeire.
Dumnezeu şi împărat al nos­
Şi acum, a Născătoarei tru ; şi se roagă pentru su­
Intru tine ne lăudăm, şi ia fletele noastre.
tine scăpăm curată, cinstită Slava, Şl acum. u Născatoarei.
pururea Fecioară, scapă-ne
Născătoare de Dumnezeu,
de muncă pre noi pre toţi.
folositoare tuturor celor ce se
Irmosul: roagă, spre tine ne încredem
Fecioria ta Născătoare de şi cu tine ne lăudăm, întru
„Dumnezeu cea nespurcată, tine este toată nădejdea noas­
„care nu o a ars focul dum- tră; roagă pre Cel ce s'a năs­
„nezeirii, pre aceasta pururea cut din tine, pentru netrebnicii
„o slăvim“. robii tăi.
I.A STIHOAVNA
^tltiira, gicuul al 3-Ica

Să primim popoarelor pos­ MARŢI SEARA


tul cu dragoste, că a sosit în­
cepătura duhovniceştilor ne- De id ItK'opiitul Vecerniei începem metaniile
şi i'iitii^nia dupi) obicci, Ia rând.
voinţe. Să lăsăm dulcea pa­
La i>oaiiiDe «trigat-am... cântăm I) atiliiri din
timă a trupului şi să creş­ Ootolti, ale pocAinţei, şi B din Miaeiu, ale
tem darurile sufletului. Să pă­ sfAntulul; Slavâ. a sfântului; iar dacă nu are.
Slavă, şi acuu a NAcătoarel^Cnicli.
timim împreună ca nişte robi • , Prochimenul zilei.
ai lui Hristos, ca să ne şi ■ /‘ U i'C __
Invredniceşte-ne, Ooamnp... şl Kctenllle.
preaslăvini împreună ca nişte
fii ai lui Dumnezeu. Şi Duhul LA STIHOAVNA

cel sfânt sălăşluindu-se întru S&mOi;laflDlca, t^Iasul Mu.

noi, va lum ina su fle te le u bucurie să primim cre­


noastre. dincioşilor vestirea pos-
Z'/iC.

«0§ ÎN SAFTÂMANA UKANZKlg<)s 63

tului, cea insuflată de Dum­ văzând pre lemn, pre Cel ce


nezeu, precum mai înainte Ni- L-a născut din pântece fără
nivitenii, şi apoi desfrfnatele sămânţă nerăbdând ră n ire a
şi vameşii, vestirea pocăinţei inimii, mâhnindu-se a zis:
de la loan. Prin înfrânare, să Cela ce cu voia ţii toată făp­
ne gătim spre împărtăşirea tura, cum Te-ai ridicat pre
stăpâneşte! sfinţenii celei din cruce ca un osândit? Vrând
Sion; cu lacrimi să ne curăţim cu adevărat să mântuesti pre
mai ’nainte spre dumne- om.
zeeasca spălare, cea printr’în-
Acum sU»l)ozeijle, Sfinte Dumnezeule
sul; să ne rugăm a vedea să­
^1, (lupă 'Ibtul nostru
vârşirea
> Paştilor
f celor ce se
închipuesc aicea, şi arătarea Troparele;
Născătoare do DumnozBU...; o metanie.
celor adevărate; să ne gătim
spre închinarea crucii şi a în­ Slavft:

vierii lui Hristos Dumnezeu, iotezătorul lui Hristos... larăş o metanie.

strigând către dânsul: Nn ne ;^1 acum.


ruşina pre noi din nădajduirea Kugali-vji pentru nui... mea o metanie
[jjibt milostivirea (a,,, fârâ raetuDie.
noastră, iubitorule de oameni. IK>amne milueşte. de 4ii nri. Slavft, ţii acum.
('eea ce cijli mai cinstită... Intru numele
sub Către tine am ridicat ocliii mei... Domnului binecuvinl^fr/â I’ârinte. Pre o tu l:
Şl larft^ Bceaetă stibiră. (.el ce esto binecuvAnlat Hristos, Dumne­
zeul nostru.. ŞI noi zloeui rugăciunea:
Stlii; Milueşte-ne pre noi, Doamne... Împărate ceresc, pre credinciosul... şi trei
A mucenicilor metaail mari, cu ruL'âriunea sîÂntulul EIrem
iwamne iji Stăpânul vielii mele .. ţi relelulte
12 lnclnDfi.ciuDl; ţi sfârşiod iar zicem rugăriu
O, cât este de bună neguţă- nea, precum R'a zIh mai «iis: Doamne şi
toria voastră, sfinţilor, că sân- Stăpânul vieţii melc... i^i o metanie mare.
Apoi •■Sfinte Dumnezeule, ijl dupA Tatăl nostru,
giurile v'aţi dat şi cerurile aţi Doamne mllue^îe, de 12 ori. Slavft. i«l acum,
îl moştenit, şi în scurtă vreme rwamne m ilu ţ e , de trei ori, I^necuvintează'
{^*1 ntpuslul ^avecerniţH rea maro. cu Die
fiind ispitiţi, în veci vă bucu­ tanli. Dup/l ()5(le-sc să te fericim, Tropareln
raţi. Cu adevărat bună este 2 ilel (|il al hramului iiii otpustul cel mic

neguţătoria voastră, că cele Tut aija facem :l Joi seara

stricăcioase părăsind, cele ne-


stricăcioase aţi luat; şi cu în­
gerii dănţuind, lăudaţi neîn­
cetat pre Treimea cea de o Sâ se ia aminte
fiinţă. De se va întâmpla Inuinte-prâznuirea Întâm­
pinării Domnului Miercuri sau Vineri, îq săp­
SlarA. acum: a ^JA8cA(oa^cl tămâna brânzei, cuulă Ia sfârşitul cărţii la
litera O. Iar de se vu întâmpla Praznicul în­
Poduble. Prea lăudaţilor mucenici... tâmpinării Miercuri sau Vineri, în săptă­
mâna brânzei. Bă se caute la sfâri;itu] cărţii
Curata Fecioară, oarecând Ia litera li.
64 «9§ MIERCURI DIMINEAŢA go»

tângust cu plângere şi a stri­


gat; Cum pătimeşti Cela ce
In Miercurea brânzei. eşti din fire nepătimitor, prea
dulcele meu Fiu ? Laud bună­
\fiezo-Doptica, cu motaniiie nj. tatea Ta cea prea multă.
Apoi, cetim Cuvântul marelui ^asille despre
LA UTRENIE post, cii Inccputul;
M ângâiati-vA , m î'ingâiali-vu popoiiil n.fu..
(’ântAin Aliluia^ pe plusul Oetoihiilul. şi troj-
01 lelo tMasului. Apoi. douft Caliume, cele Psalm 50.
nl)if«nui(o.
('auouncle sc câutâ din Octolti, al Crucii cu
SA 8E :?Tli; ('A Miercuri şi Vinari, in săpUV Irmosul po 6, din Minei, al sfântului pe 4, şl
loâna brânzei, cântăm Alilum şi facem iiie- (lin Triod pe 4 Iar In care Cântare no vine S g
taQii şi seara şi dimineaţa, precum s’a arătat Tpjpesneţul. cftntficn din Triod, cu Irmosul pe S J
mai sus; şi ajunăm după rânduială. Mijlo- O, şl Tripesneţul pe 8. Apoi Irm osul ^
Ceasurile nu le cetini, clilar clacă s’ar întâmpla in acest fel de Cântare se lasă CiQODu! Qjtoiliu-
vreuQ sfânt, şi ar avea bl T io p ar; îâră numai lui şi al sfântului din M ineiu; şi cântăm Mineiul ^
dacă va fi praznicul întâmpinării seu Aflarea în cântările cele ce sunt mai sus, in acest ^
cinstitului Cap al Sfântului loan Înainte Mer­ chip; întâia Cântare a Canonului din Octoih ^
gătorul, sau hramul sfântului; ca aUinceu cu Irmosul pe 4, şi din Mineiu al sfântului, îjlf
cântăm Troparul, şi nu facem dccăl numai Cântarea l-a şi a 3-a, pe 6, şi in Triod pe 4.
trei metanii mari. Asemenea cântăm Cântarea 8-a cu a 6 a, şi
I)upA Itilăia Sliholo(;ic, cântăm Si'dclDele, din a f)-a cu a 7-a. .-rif
Oi’toili, ule orucij
CANONUL T R IO D U U ÎI ^
IHip^ H (ioun Sliliiilo(iit‘, Si'dfllna Ti-lodulul, Facerea lui Andrei (îriteanul. ^
^ glasul al 2-lea-
Cântarea l-.i, glasul al 4*lea, Irm o s : ^
||S Podohie:
ânta-voiu Ţie, Doamne, H
^ O eea ce c^li izvorul milii..

Binevoeşte, Hrîstoase Duni-


C Dumnezeul meu, că ai
„scos pre popor din robia
îl nezeule, cu nespusa ta iubire „Egiptului şi ai acoperit că-
UI de oameni, să trecem noi „ruţele lui Faraon şi puterea ^
^ smeriţii cu pace săptămâna
UI cea c u râ ţito a re din’naintea
U postului; surpă meşteşugirile Postindu-se Domnul dupre ^
vrăjmaşului, şi cu crucea Ta omenire spre învăţătura noa-
pre toţi ne mântueşte, Cela ce stră, a biruit pre ispititorul; ^
însuţi ştii ale inimilor. arătând cele ce sunt ale firii ^
noastre şi hotar puindu-ne g|
^ tot aceaeta. nouă. p
!^l ai'um, a XAHCftloaref-Cnicll
Dumnezeescul Moisi prin g
*1Stând înaintea crucii Tale, postire s’a învrednicit în Si-
î i ceea ce Te-a născut fără să- nai a vorbi cu Dumnezeu faţă
mânţă, şi nesuîerind a le v e ­ către faţă; aceluia credincioşii
ls dea fără dreptate pătimind, s’a să râvnim.
I n' $.\p t AmAna b u A n z e i §0» 65

M ilostiveşte-te, Doamne, Apoi Tricântarca lui lotiit.


spre poporul Tău, şi căutând, Cântaroa 3-a, glaaiil nl 2-lea, Irnioe:
ca un Dumnezeu, cu ochiu pre puai'tii crcdintoi--

milostiv, cercetează pre toţi ntinsu-Ţi-ai palmele pe ^


cu mulţimea îndurărilor Tale. 1 cruce, omorît-ai blestemul ^
cu moartea Ta şi ai înviat cu
A N A s c A lo a fo i d u D a m n e z e u .
patima Ta pre oameni. Pentru
T oţi la tine alergăm, Năs­ aceasta lăudăm dumnezeească
cătoare de Dumnezeu, ca la o răstignirea Ta, lisuse iubito-
ajutătoare tare, spre rugăciuni rule de oameni, Dumnezeul
îndemnându-te, ca să scapi nostru.
turma ta, de toată primejdia.
Q u mancarea cea din lemn ^
CăQtarea S-a, Irm os. omorându-ne, cu lemnul cru- Uf
I ntru Dom nul Dumnezeul cii Tale ne-am înviat. Ci a-
* meu s'a întărit inima mea, ceasta o aducem Ţie spre ru- ^
„pentru aceasta cei neputin- găciune, trimite-ne nouă dar ^
„cioşi s'au încins cu putere". şi milă, făcătorule de bine, ^
Stăpâne mult îndurate.
IS^inunatul Enoh prin pos­
tite s’a mutat de pre pământ. jşile cele din 'naintea pos- m
Aceluia râvnind, să ne mutăm tu liii s’au deschis, nevoinţa ^
del a stricăciune la vieaţă. înfrânării se apropie; cu căi-
duroasă voinţă să ne sculăm
Cu rugăciuni şi cu posturi ca să luăm darul cel dat de
să facem milostiv pre Mân^ Dumnezeu, care potoleşte ar- ^
tuitorul; că se bucură Zidito­ sura păcatului.
rul de pocăinţa făpturilor Sale.
vremea cea fericită a pos- ^
Găteşte-te, o suflete, şi te tului, care străluceşte razele
curăţeşte mai ’nainte de pa­ pocăinţii a răsărit; să ne apro- ja*
tima lui Hristos, ca să prăz- piem cu grabă, scuturând în- ^
nueşti Ia în v ie re duhovni- tunerecul cel prea adânc al ^
ceşte, împreună cu EL lenevirii, toţi veselindu-ne.
A Născăloartil du Dumtiezeu postul să-1 sfinţim cu dra-
Ca ceea ce ai născut pre goste; să propoveduim opri-
Dumnezeu, roagă-L neîncetat rea poftelor, să strigăm cu
pentru noi; că la tine năzuim, lacrămi către Stăpânul: Dă-ne U:
Născătoare de Dumnezeu, noi Doamne dar, să ne ajutorezi ^
păcătoşii. spre voile Tale, mult îndurate. ^
iVf.
^ 66 MIKRCURI DIMINEAŢA g«i

primind darul postului, să fără ispită bărbătească, şi ai


preaslăvim pre Cel ce ni l-a rămas nestricată.
dat spre mântuire; şi să-i lu- Slavă (IC Dumnezeul Dostru, s’avă (io
ţ:\ crăm cu deadinsul, ca să luăm
iertarea greşalelor noastre, Sfinţind, Hristoase, vremea
‘ din mâna Celui ce ne-a făcut. postului cu putereaTa, niântu^
eşte-ne pre noi, cei ce ne în­
\ S iRcâtuapi'i lie Damno/.eu, chinăm Ţie, de toate laţurile ^
potoleşte turburarea pofte­ vrăjmaşului.
lor mele, tămădueşte ranele
Irmosul; ^
sufletului meu, ridică-mă din
somnul lenevirii cu mijlocirea Mintea mea cea stearpă fă-0 p
ta, cu ajutorul tău prea sfântă „roditoare de bunătăţi, lucră-
Stăpână, Maică Fecioară. „torule al celor bune, sădi- ^
„torule al celor folositoare, M
Alt Iruiiitj, ueela(?i „cu milostivirea Ta“ .
^GDlea mea cea stearpă...
Sodeloa din Miaetu, a «(autului. Slava, $1
Inălţându-Te de voie pe acam, a CruclI-Nâ^soAtoarei.
^ cruce, M ân tu ito ru le, toată C&Qtarea 4-a, Irmos
făptura pământului s'a clătit, uzit-am auzul Tăuşim'am
şi s'a rupt catapeteasma bi­
sericii.
A temut, cunoscut-am lu-
„crurile Tale şi m’am spăi-
Rănitu-Te-ai pre cruce, lisu- „mântat, Doamne".
^ seal meu, pentru mine,şiTe-ai
Avraam, prin bunătăţi şi prin
^ împuns în coastă, bunule; pen-
iubirea de străini, a primit
tru aceasta cu credinţă mă
pre Treimea, care a venit la
închin dumnezeeştei stăpânirii
el îngereşte.
n Tale.
SlaVH. a Trcimoi Bogăţia nefurată este darul
postului, şi cel ce se îmbogă­
Plecând genunchile la pă-
ţeşte cu aceasta, se va înibo- ^
mânt, mă închin Tatălui, pre
găţi de Dumnezeire.
Fiul slăvesc, şi pre Duhul laud,
î l stăpânirea cea cu o voie şi Veniţi să plângem împreună
în trei ipostasuri. cu cuvântul, prin credinţă stri­
gând: Dumnezeule, fii milostiv U
Jji ai’uai, a Nliiiifltoflrci nouă, celor ce am greşit mult.
|!| Necuprinsă este taina naş-
terii tale, prea curată Marie, A SH<cătoar€i de tiumoozou.

^ că ai născut pre Dumnezeu Maică fără prihană, binecu- ^


«o§ ÎN sAi»tAmAna HRAN’ZEI ^ 67 M

vântată Fecioară curată, roagă păzit de cliili oarecând; să


pe Fiul tău şi Dum nezeu! postim dar din inimă, ca să
nostru pentru lume. scăpăm de nevoia gheenei.
O&Qtarea 5-a, Irmos' Ninivitenii, cu pocăinţă fier­
binte şi cu dragoste, au pre­
C ela ce ai răsărit lumina şi
ai luminat zorile, şi ai
„arătat ziua, slavă Ţie; slavă
făcut urgia lui Dumnezeu;
acelora, cu pofta, toţi să ur­
„Ţie, lisuse, Fiul lui Dumne- măm.
„zeii“.
Postul de acum ne cheamă
Postind o d in io a ră Moisi pre noi la pocăinţă; să aler­
în muntele Sinai, văzător de găm dar toţi, cu dragoste, şi
Dumnezeu s'a făcut, şi llie pe să cunoaştem ce este darul
căruţă de foc s’a înălţat postirii.
prin postire a gustat odini­ A iNABCâtoarei du Dumnezeu.
oară înţeleptul Isaia din căr­ Ceea ce ai născut cu mijlo­
bunele acela, când s'a atins cire nespusă pre Mântuito­
cu cleştele de buzele lui. rul lumii Hristos, Dumnezeul
postind mai ’nainte Da­ nostru, pre acela nu înceta
niil împreună cu cei trei tineri, rugându-L, să mântuiască tot
fălcile leilor au sfărâmat si
*
au neamul celor ce te laudă pre
călcat văpaia cea arzătoare. tine.
A Nf\8căto&rei de Humnezcu. DupA & 6^a cântare, Coiulanul sfâutuUil; ivr
dacă DU are Bfftntul Condao, zicem A niu-
curată Născătoare de Dum­ ccuicilor, de Iu Seduloe.
nezeu, ceea ce fără stricăciune CÂatarcQ 7-a, Irmua:
ai purtat pre Dumnezeu în umnezeul părinţilor, nu
pântecele tău, păzeşte turma
ta şi o fereşte nevătămată.
D ne ruşina pre noi, iubi-
„torule de oameni, rugămu-
„ne; ci fă cu noi dupre blân-
Căutarea O-a, IroioB;
„deţele Tale în veci".
recum ai mântuit pre lona
P proorocul, Hristoase Dum-
„nezeule, aşa şi pre mine scoa-
Să ne facem şi noi ca Da-
niil acela, care prin post a ^
„te-niă dintru adâncul greşa- îmblânzit în groapă pre leii
„lelor şi m.ă mântueşte, unule cei ce răcniau. m
„iubitorule de oameni".
Celor trei tineri să urmăm
pre lona, cinstitul post I-a cu frică, ca să scăpăm şi noi
i
S8 «egMU'.HCrUi D I M I N ’L A T A ^

tie focul gheenei, precum şi viclenia lui lacov, credinţa lui


aceia de cuptorul Vavilonului. Avraam, curăţia lui losif şi vi­
S ă postim şi noi cu inima tejiile lui David.
curată, şi să ne curăţim tru­ A Năst^ătoarcl do Oumnozcu.

pul, şi tot duhul cu totui iui P re Împăratul, Hristos, pre


Dumnezeu să-i închinăm. care L-a născut nouă Fecioara
\MaHCAtourci de 1> muezeu Maria, şi după naştere a ră­
^ ecioară Maică curată, nu mas Fecioară curată, toate lu­
înceta rugând pre Cuvântul crurile lăudaţi-L, ca pre un
cel mai’nainte de veacuri, ca­ Domn, şi-L prea înălţaţi întru
toţi vecii.
¥¥: rele s’a întrupat din tine, să
mântuiască sufletele noastre. TricAotarea. AU Irmos

f* ra nutiinezeu cei ce s’a poyorit...


OâiUttrert fi Irmos

W ă slăvim pre îm p ăra tu l In chipul crucii ridicându-şi


Hristos Domnul, pre care Vloisi palmele, în munte, a
„L-au mărturisit în cuptor ti- biruit pre vrăjmaşi; iară Tu,
„nerii cei robiţi, cu glas mare Mântuitorule, pre cruce mâi­
„grăind: Toate lucrurile lău- nile întinzându-Ţi, ai omorît
„daţi^L şi-L prea înălţaţi întru tăria iadului cea a tot pier­
„toţi vecii“, zătoare.

P oştind mai ’nainte losif, C u piroane pre cruce piro-


a scăpat de amestecarea fe- nindu-Te şi în coastă împuns
nieei celei fără de lege, şi îm­ fiind, Hristoase Mântuitorul
părăţia a dobândit. P e n tru meu, ai izbăvit pre pământeni
aceasta şi noi să stingem, cu din blestem si>
bucuriei celei
postul, săgeţile cele aprinse fără de sfârşit părtaşi i-ai ară­
ale vrăjmaşului Veliar. tat ; pentru aceasta binecu­
vântăm iubirea Ta de oameni.
C u postul, David a căpătat
biruinţă asupra celui de alt Răsărind vremea postului,
neam şi îm p ă ră ţia a aflat, duhovniceşte luminează sim­
i Pentru aceasta şi noi, prin ţirile sufletului şi goneşte ne­
înfrânare, să luăm biruinţă gura patimilor. Pentru aceasta
asupra vrăjmaşilor, şi întru să-l cuprindem din inimă, înăl-
Domnul să ne încununăm, ţând pre Hristos întru toţi vecii.
S ă păzim şi noi bunătăţile P ostul omoară patimile cele
acestora: bărbăţia lui Iov,ne- de suflet pierzătoare, şi des-
*5
¥k
•>§ IN SAPTAMANA D<5\NZLI §«• ^9 U
*îî fătările cele omorîtoare, şi cu dumnezeire, căreia CU credinţă
m adevărat aşează pornirile şi ne închinăm, învăţătura Iui ^
mişcările inimii. Deci, să-l pri- Arie pururea călcând-o. IU
m mim cu credinţă şi cu osârdie.
Şi acum, i\ Nii câlourvi
Nu ca pre o începere de
Cum te voiu lăuda după
jj| post, ştiind credincioşii această
sfântă zi, o cinstim cu gând cuviinţă, Născătoare deDum-
J| curat, ci pentru că este in- nezeu Fecioară, eu cel întu- u
trare şi mergere către uşile necat acum cu multe păcate? ^
îl cele dinaintea postului. Ci o Prea Sfântă! Iartă-mi k
în d ră z n e a la proastei mele ^
|J| A Nâscfttoarel do Dumncziju- cântări.
^ Dcscilide-ne nouă, celor ce
SlQvâ (te, Dumnezeul noHiru, Sl&vâ [lu. ^
îl batem, şi mila tachiemăm Fe-
|[| cioară, ceea ce eşti a oame- C ruce: nădejdea credincio- | j
nilor grabnică scăpare şi în- şilor, arma împăraţilor, slava
m tru toate tare ajutătoare, şi preoţilor, tăria sihastrilor, cu M
^ celor din nevoi adevărată spri- puterea ta pre toţi cei ce te ^
î| jinitoare. slăvesc mântueşte-i în veci.

All Irmofl IrniUKul


1M\' ctl ce a incliipuit... Sft lăudiim, bino sd cnvaDlAiu..
|î| R idicându-Te pre cruce, Stă- pre Cel ce a închipuit mai
Jji pâne al tuturor, iarăş ai che- ,,'nainte oarecând în rug, lui u
^ mat pre Adam împreună cu „Moisi, minunea Fecioarei în M
m Eva, Hristoase Mântuitorule, „muntele Sinai, lăudaţi-L, bl-
şi ducându-i în raiu, Te laudă „ne-L cuvântaţi şi-L prea înăl- ^
IU pre tine întru toţi vecii. „ţaţi întru toţi vecii“ .
S Inălţându-te Tu, Hristoase, i’uotgm:
S pe cruce de voie, razele soa- ,.eea ce eşti iiuii cirstiUi...
|î| relui de frică s’au stins şi ziua
C>âularca O a, inimu
|[| a apus. Pentru aceasta tâlha-
ţi-v rul Te-a mărturisit pre tine
^ Dumnezeu întru toţi vecii. S lăvim toţi iubirea Ta de
oameni, Hristoase Mân-
„tuitorul nostru, cela ce eşti ^
^ iiiaocuv&Dt&m pre Tatai
„slava robilor Tăi şi cununa
întocmai cu Tatăl, pre Fiul „credincioşilor; Cela ce ai slă-
şi pre Duhul Sfânt credem „vit proslăvirea celeia ceTe-a
a fi, Sfânta Treime întru o „născut pre Tine“.
70 •0§ MIERCURI DIMINEAŢA g«i

Moisi în Egipt marea a des­ gândurilor şi gonind întune-


făcut şi pre popor l-a trecut recul saţiului. Pentru aceasta
şi l-a hrănit în pustia cea ne­ cu osârdie să-l primim cre­
umblată, cu postul făcând mi­ dincioşii. u
nuni. Postul cel purtător de lu­
lisus al lui Navi cu înfrâ- mină plinind, paharul dumne-
narea a sfinţit pre popor şi zeeştilor daruri astăzi mai
¥^ cu sorţi le-a împărţit pământul 'nainte ni-l arată tuturor; ci
vrând să luăm şi noi parte din
H făgăduinţii, trecându-i mai acestea, spre folosul sufletului,
*« 'nainte Iordanul.
¥^ să ne rugăm Stăpânului tutu­ u
Gliedeon acela numai cu ror ca să ne ajute.
¥¥: trei sute de bărbaţi, cu lumi­
Cu piroanele dumnezeeşti-
¥^ nile, a biruit pre cei de alt lor tale mâini, ai pironit în­
neam, cu înfrânarea şi cu ru­
găciunea ; aceluia şi noi râv­ durate păcatele noastre pe u
■it« nind să ne asemănăm. cruce, şi cu suliţa coastei Tale
u
ai rupt viclenele scrisori ale
-W? u
A Nâsefttoarfii de Uiimnezuu. u
păcatelor şi smintelelor celor
¥^ Bucură-te Curată, prea cins­ rele; pentru aceasta lăudămu
¥¥i tită, lauda fecioriei, întărirea preacurata Ta răstignire. u
¥^ îngerilor, ajutătoarea oame­ u
Cărarea cea bună a bună­ u
nilor, bucuria lumii, Marie,
tăţilor se deschide, nevoinţa
Maica şi slujitoarea Dumne­ u
dumnezeeştilor posturi, iată, u
zeului nostru. u
tuturor se găteşte; cei ce voiţi
\pot Tnc&utarca, Irmos. să vă nevoiţi dupre lege, ru­ u
W« I'rc Dumnezeu Cuvântul... gaţi pre Hristos să ne dă­
u
¥^ Pre cruce dumnezeeştile ruiască nouă pace de sus. u
u
¥^ palme Întinzându-Ţi ai împreu­ A NâscAtoarei de Dumnezeu.
¥^ nat cele de mai'nainte osebite
4»^ Cu ru g ăciu n ea cea prea
Mântuitorule; şi mijlocind, ai
grabnică, cu acoperământul
adus ca un dar Tatălui fiinţa
tău cel privighetor, cu ajuto­
omenească cea osândită.
rul tău cel tare Stăpână Cu­
W< Pentru aceasta lăudăm prea rată, păzeşte acum pre cre­
curată răstignirea Ta.
dincioşii robii tăi, de toată
Darul sfântului post strălu­ asupreala protivnică, de pa­
¥^ cind, ne trimite nouă raze, cu- timi, de greşeli, şi de ispite
¥^
răţind mai’nainte curgerea mântueşte-ne.
a
IN SA P T A m ANA lUiÂNZKf
§0» 71

Vi Alt Irmos
„ani din Tatăl, pre singură ţţ*
Fre ceea ce a zăm islit..
„Născătoarea de Dumnezeu,
Pre lemnul crucii de voie „credincioşii să o slăvim“. u
jg pironindu-Te, pre noi pre toţi Svetolna clanului din Octoih r Tri*iinci,
ne-ai mântuit din blestemul (1p troj or».

^ legii. Pentru aceasta dupre 1A s rilio W S A


|[| datorie pre tine Te slăvim, Samo^'lafenica zilei, j^lasiil Mu
^ Hristoase.
De bucate postindu-te, su~ ^
^ Toţi ne închinăm patimilor flete al meu, şi de pofte necu- u
Tale, Mântuitorule, care de răţindu-te, în deşert te lauzi
bună voie le-ai primit, ca să cu nemâncarea; că de nu ţi M
f .. . . -
^ scapi neamul omenesc din ro- se va tace ţie pncma spre ^
bia vrăjmaşului. îndreptare, ca un mincinos vei
| l| Slavă, a Treimei
fi urît de Dumnezeu, şi răilor m
draci te vei asemăna, cari nici
Din veac şi fără stricăciune odinioară nu mănâncă. Deci
a născut Tatăl pre Fiul şi Du- caută să nu faci netrebnic po-
w hui este de o fiinţă cu Tatăl stul, păcătuind; ci nemişcat
^ şi cu Cuvântul, Treime ne- să rămâi spre pornirile cele u
JS despărţită. fără cale, părându-ţi că stai
^i acum, li Născătoarei. înaintea Mântuitorului celui ce U
Prea binecuvântată Marie, s^a răstignit, şi mai ales că te ^
jj| roagă pre Mântuitorul, cel ce răstigneşti împreună cu cel ce ^
s'a întrupat din tine, ca să ne s’a răstignit pentru tine; stri- ^
dea iertarea păcatelor, nouă gând către E l : Pomeneşte-niă,
păcătoşilor. Doamne, când vei veni întru m
împărăţia Ta. ^
Slav& ţie. Dumnezeul nostru, Slavă ţie.

Pre cei ce te iubesc pre ţlmplutu-no-am diminealii (ie mil:i ta .. ^
tine, Cruce, învredniceşte-i cu Şl aceeaşi Btihirâ
jj| puterea ta de a trece vremea
Stih: 2^1 Bă fie lumina DornouIuL.
î| postului cu pace, şl-i scapă A mucoDiC'Ior.
« de robia vrăjmaşului.
Pre voi prea lăudaţilor mu­
|J| Irmos
cenici nici scârba, nici strâm- St
Pre ceea ce a zămislit dupre torarea, nici foam ea, nici | j
„trup în pântece, mai pre sus goana, nici primejdia, nici mâ- ^
„de fire, pre Cuvântul cel ce nia fiarelor, nici sabia, nici
„a strălucit mai’nainte fără de focul cel îngrozitor n’au putut
¥¥. ^ MIEKCUKI 1)IM1N1;ATA §^
72

clunile, zicprn nrftyi ru g ă d u u ^ toat •: f^atnoe


să vă despartă de Dumnezeu. şi Blăpâ'iu vieţii mele. ® mftanjft nare

¥¥. Ci mai vârtos pentru dragos­


A(lTi('}?ain« cca fi.il lâ ; la c n re ciilm InvAtfltu
ra peDtru crediu|A n siantuiui Toudor^uditiil
tea ce aţi avut către dânsul La ceas •! IntAI.Troparu : Hnilneata auzi ijlasul U
meu. * ^iDtan . Ş i; & S 3 umple
V' nevoindu-vă, ca şi cum aţi fi gura m ea.. Ditpft Sfinte Dumnezeule, Troparul.
4'-- fost cu trupuri streine, nu v'aţi 'ţiSrali ue ictâmpină pre Doi, Ibamna m luc­
ite, 'j ■r ori, Si rugfli'-unea; Q i» ce in toată
adus aminte de fire, nebăgând vrein ei:, *bimu9 milueşte, Sluvft şl
J.v
seamă de moarte. P e n t r u Hiium. j f.g jyai cinstitii... ttru nu- 5^
mtileDo:nnuluibinecuvinteaznpărinte. IQ"-
aceasta dupre vrednicie, pen­ lanl io o'ii?nuito Sfinte Dumnezeule, MDamne

3^ tru durerile voastre, aţi luat


milueşte, do 1- ori nţjgţog^e lumina cea ads-
văratfi. î ' PUS 'il
^'i plată; îm p ă ră ţie i cerurilor Apoi Litic iu pridvor ic e iiiilR potilru
moştenitori v’aţi făcut. Rugaţi- morţi. U
vă pentru sufletele noastre. Ictru ac eaţi Mu rctin a b ftnzci. «.etin»»easul
a' 3-iea i^i al U lea ' u lOctatiil cu
acum. a Născătoarei. Troparele postului. u
in'f Fodoliia (a Crui’lll La ccosjri, i i cu>pot nu lovim u
La oeHiml al ^aaeiea.
^^ecioara cea fără prihană
Trop irul projruciei g'aăul ai !i-le<
dacă a văzut pre mielul înălţat
pre cruce, plângând a strigat: împărate sfinte, Atotputer­ u
nice, de care se înfricoşează şi
u
¥¥. Prea dulcele meu fiu, ce ve­
W dere nouă şi prea slăvită este se cutremură toate, mântueş-
¥^. aceasta? Cum, cela ce ţii toate te-ne pre noi; că poţi ierta
Mii cu mâna, Te-ai pironit pre lemn păcatele ca un milostiv.
cu trupul? SiavA, 9l acum; tot ancasta, u
¥¥
Apoi Apoi Prochlmeo, glaaul aJ 0-lea.
4»^ Manlue^te. Doamne, poporul tău...
,\jiayi(e ano iiiârliirisi... uiute Dumnezeuli-;
P® atul no^ru Troparuf. Ij, Bisorjca slavei Stih'
U k stâud.. oaame milueşte ^
îîluva ţr acuui Cggjj cinstiiă. *olru Q ilre Tine, Uoauine, voiu t;triga...
numele Domnului binecuvintează părinte. Dio provruuia lui loll c«tir«
Preoiul: Cap. 2, 12.
it^ ^el ce este bine cuvântat
k^ cestca grăeşte Domnul: Intoarceti-vă
3t^ H ristos, Dumnezeul nostru, la mine din toată inima voastră, cu
post şi cu plângere şi cu tânguire, şl
«? totdeauna, acuma şi pururea vă rupeţi inimile voastre, iar nu liaineie voa­
n't si în vecii vecilor, Amin, stre. Şi vă Întoarceţi la Domnul Dumnezeul
* ' vostru: că milostiv şi indurat este, îndelung
răbdător iji mult m ilostiv; şi-I pare rău de
'mpărate ceresc, pre creciiDciosu!.. noutăţile oamenilor. Cine ?tle, doară 6e va
laoeiJi trei metanii niarf, cu riigSciutica Întoarce şi se va căi, şi va lăsa după sine
Sfântului K f r e u : binecuvântare şi aducere de jertfe şi de dar
Domnului Dumnezeului vostru. Trâmbiţaţi cu
H, trâmbiţă In Sion, sfinţiţi postul, vestiţi vinde­
carea, adunaţi popor, slitiţiţi adunare, alegeţi
la llecare Inchlnichinp' IV a jn ^ cu je purătojilc- preoţi, adunaţi pruncii cari sug ţâţă. Să iasă
mă pre mine pîicâlosul. incnmr.- mirele din aşternutul său şi mireasa din că-
"*

«>§ t.N SA IT A m ANA UlLXNZKI §«i 73

inaru sa (ntre tindă şi între altar vor plânge Psalmul 1U8


preoţii, cari slujesc Domnului, iji vor zice:
iiultir^j te, Doamne, de poporul tău, şi du Hinecuvintează suflete al mc’u pre Domnul.
da ino^jtenirea ta spre ocară, ca să o stăpâ­ Şl celolalti^
nească pre dânsa păgânii ? Ca să nu se zică
in neaimiri: (înde este Dumnezeul lo r? Şi 1
s a Idciil Domnului milă de pământul Său, şi
s’a indurat de poporul Său. J;>1 a răspuns
Hanitiiil. !ji a zis poporului său; Iată eu vă
vuiu trimite vouă grâu şi vin şi untdelemn, M IERCURI SEARA
)^i vă veţi sătura de dânsele, şi nu vă voiu
mai da pre voi spre ocară intre neamuri. Şl
La Doamne strigat-am... Punem gUhlrile
pre cela ce este despre miazănoapte ii voiu
eoni (iela voi, şi-l voiu alunga in pământ după oWcelu.
¥>i fără apă, şi voiu pierde faţa lui la marea cea Slavă, şl acum ; a Nfiscitoarei.
dintâi, iji dosul lui in marea cea de apoi;
!ji so vfiinălta putrejunea Iul, şl se va ridica Prochimen, glasul a l Y l e a ;
W? piiloiiroa lui; că şi-a slăvit Domnul lucrurile Dumnezeule, intru numele Tău iiiântueştc-mă.
sale. ( ’utcază pământule, bucură-te şi te ve- şi intru puterea Ta mă judecit.
selcijte;• nn
că a« \ _______ i ___„ X
mărit tDomnul i_
ca să facă. În­
drăzniţi voi dobitoacele câmpului, că au îo- SUb'
coKit câmpii pustiei, că pomul şi-ft dat rodul
Vi via şi smochinul şi-au dat tăria lor. Şi
L)umnezeule, auzi rugăciunea mea. ia in
urechi graiurile gurii mele.
vi'i, fiii Sionului, bucuraţi-vă şi vâ veseliţi
intru D o didu I, Dumnezeul vostru; că va da Din prooroda lui loll cetire
vouă burate intru dreptate, şi va trimite vouă
Dlu«ie timpurie şi târzie, ca şi mai înainte, Cap. 3.
''i se vor umplea ariile de grâu, şi se vor Iceitea grăeşte Domnul: Să se scoale
vărsa teascurile de vin şi do untdelemn. Şi şi su se sue toate neamurile la valea
voiu rasplălivouă pentru anii cari i-au mân- lui losafat; cil acolo voiu şedea sil ju-
ciil lăcustele, omizile şi gândacii şi pălltura; dec’ toate neamurile dimprejur, 'frimiteţi co-
Mit puterea mea cea mare care am trimis o asu­ soare, că a sosit culegerea de struguri; in­
pra voastră, şi mâncând veţi mânca, şi vă traţi şl calcaţi, că este plin jgheabul; se varsă
vf'ţi sătura, şi veţi lăuda numele Domnului tocitorile, că s au înmulţit răutăţile lor. Gla­
Dumnezeului vostru, care a făcut minuni cu suri au răsunat in valea uciderii; Că aproape
voi, şi nu se va ruşina poporul meu in veac este ziua Doi:inului. in valea judecăţii. Soa­
Vi rele şi I-una se vor întuneca, şi stelelo Îşi
Vi Proctiimeu, glasul al 7-Iea. vor ascunde lumina lor; şi Domnul diu Sion
Vi va striga, şi d n Ierusalim îşi va da glasul
Vi l^immil va da lărie poporului său.
Bău. Şl se va clăti cerul şi pământul, şi Dom­
Vi *'onin«l va binecuvânta pre poporul său
nul DU se va îndura de poporul său, şi va
cu pace...
întări pre feciorii lui Israil. Şi veţi cunoaşte
S tih ;
că eu fiunt Domnul, Dumnezeul vostru, cel
Vi
AiluceU Domnului pre Iii lui Dumnezeu .. ce locuesc in Sion, in muntele cel st'âul al
Apnl T'ejrrab să ne iplâmpine Indurările meu. Şi va ii Ierusalimul sfânt, şi streinii nu
Vi
liile Pilite Dumnezeule. ce.ela te obişnuite vor mai trece printr’insul. Şi va fi in ziua
Vi
al? pofituluT. Spvf rugăciunea. Dumnezeule aceea, pica-va din munţi dulceaţă şi din dea­
Vi
si Doamne «1 puterilor... cotim impreuQâ luri va curge lapte, şi din toute izvoarele
(loasul al 9-loa. Iudeii vor izvorî ape, şi izvor din casa Dom­
nului va ieşi şi va adăpa Valea Sitimului. m
W Diip^i Hoeagta, Ohedniţa şl Fericirile, fără i-lgiptul spre pierdere va îi. şi Idiiniea ud
cAntaro, Slavă, Şl hcuid . P omeneşte-ne pre câmp pustiu, pentru nedreptăţile făcute fe­
^ m)i,l(oumic...?^ închinăciuni tr d : Ceata ce- ciorilor ludei, căci au vărsat sânge drept îd
^ reast*ă.,.9 colelalto. ^1 după- Taiâl nostru, pământul lor. Şi ludeea in veci va avea lo­
^ondacul hramului şi al elânlulul,Slav* C‘ u cuitori, şi ierusalimul din neam in neam. Şi
^ sfinlliodilmeşte, llristoase,''?' acwni: C eea ce voiu cere iiiapoi sângele lor şi nu-1 voiu cu-
îo ositqace creştinilor, ■
•‘oamne milueşte... răţi; şi Domnul va locui in 8ion.
ţ j dd jn (Ie „rl. Sla\Â si acum ('eea ce eşti mai
ciDetită... metanii.mari, ţi cele iMochinâ- Pfiichimen, slnsul al R \ct.
cniui,
W acAAftlâ 8c tncepe Vecernia V eniţi ^ă nfidăjduiască Israil spre Domriul de acum
SH ne inchinăm,,, şi până In veac.
74 •0§ .101 DIMINKAŢA go»

Hlil, ,|Oamne, nu s'a iuălţat inima mea, Sfinţii Părinţi să se îacă nici Uturghie obiş­
nici s’;tu înălţat Ofhii mei... nuită, nici liiturgliia mai înainte sîinţită. Mier­
curea şl Viuerea, in săptămâna brânzii; că
Apoi invrodaiccşte-nc Doamne în seara
intru acestc douii zile cântăm Alilum, cu me­
acesstiî...
tanii seara t-i dimineaţa, prccum s’a arătat
mai sus.
LA ST1H0AVNA
Iar ilupă Vceernio,
>timogla8iiica zil^M, g Lsu l nl 31c r -
In aceste doua zile mâncăm brânză şi ouă.
Răsărit-a primăvara postu­ pÂzind pravila celui între sfinţi părintelui
nostru Nichifor, Patriarhul Constautinopoîei,
lui şi floarea pocăinţii. Deci mărturisitorul.
să ne curăţim pre noi fraţilor SA S li y i'lE DEASKMENKA Că în Miercurea
de toată spurcăciunea, şi dă­ brânzei, seara, oetiin Pavecerniţa mică şi
cântăm din Mineiu slujba sfântului ce se va
tătorului de lumină cântând întâmpla S;m bălă la rând; Canonul şi
să-i zicem: Slavă Ţie, unule Stiliirile Vecerniei.

iubitorule de oameni. ^^^^ ^


stih: r.iitre tine am ridicat ocliii m ei..
î?i ianişi StinioijIrisnKa. PRNTRli PRAZNICUL AFLARH
Sllh. Miliii3ş(e-ne yre noi Doamne.
CINSTITULUI CAP AL SF. lOAN
INALNTE MERGĂTORUL.
A Muceiiii'ilur
De se va întâmpla Luni sau Marţi sau Jo i
Mucenicii Tăi, Doamne, cu în săptămâna brânzei, să se caute tipicul la
credinţă întărindu-se, cu năde^ sfârşitul cărţii, Ia literal.
Iar de se va întâmpla Miercuri sau Vineri
jdea adeverindu-se şi cu dra­ in săptămâna brânzei, să se cdute la sfârşitul
cărţii, la litera j.
gostea crucii Tale sufleteşte
unindu-se, au stricat tirania •s■ •w*

vrăjmaşului, şi dobândind cu­


QDQDQD&QDQDQDQDQDQDQD
nunile, cu cei fără de trup se
roagă pentru sufletele noastre. Joi la Utrenie
I^iipn intfila Stiludogie. Sedi'lncle din Octoih
SlavA. şi acum; a NAsi-âtoun-i ale Apostolilor
l< ipa â doui Siitiu'iOKie, Si)deluulu Triodului,
Ceeace eşti mai întâi sfântă glasul al r>-lca.
curată, lauda cetelor cereşti, Podobîa. Pre Cuvântul cel impreuuă...
cântarea apostolilor, plinirea
proroocilor, Stăpână primeşte stăzi în cu n u n ează toţi
rugăciunile noastre. apostolii postul cel de
patru-zeci de zile şi mai
Acum slobozenie; (luţM Tatnl noslru, Tropa
n ii KÎintului, Suvft, şi acum; a Nascatoart-i.
înainte curăţitor, şi sfinţesc
A{iOi Koteulilrt: Milueşte-ne pre noi, Diimce- vremea postului cu puterea lui
zeule... Şi trei met mii mari. F ie numele Dom­
nului. nme Vi)iu cuvânta pre Domaiil, Cade-se Hristos Mântuitorului, vestind
să te îericim ; Apolifiiil. ieţirpa in Fridroi iţi mai 'nainte tuturor învierea
l.itio peutru coi morţi. dupA ohicolu.
Lui şi se roagă Domnului, ca
CAUE-SI' A ^'TI: Că îu Palestina, care este
in părţile lerusaiimiiliii, nu am apucat de la să miluească sufletele noastre.
I.» jfc»»
«§ÎN sAp i AmAna HUANZEI §«• 75 ^

III Slftva, tot uoeiuita- Şi acum a Nâflt'âloartii. nezeu, îmbracă-mă cu vest-


Fecioară Preacurată, ceea mântui luminat al naşterii de
ce eşti acoperământ celor ce a doua. ^
necurm at nădăjduesc întru Vieaţa mea s’a sfârşit cu vi- ^
w tine, mântueşte-i de tot felul cleşuguri şi cu toată necurăţia, ^
jj| de ispite şi de nevoi şi de ci scap la Tine, cel prea în-
kJf primejdii cumplite, rugându-te durat; apucă înainte şi mă ^
Fiului Tău împreună cu apos- mântueşte, Hristoase, Dum- ^
^ tolii Lui; şi mântueşte pre toţi nezeule, cu bunătatea Ta. u
ÎS cei ce te laudă pre tine.
A Nliscătoarfil do Durnuu/eu.
^ Apoi celim CuvâDtul sîântului AnaKlae e,
i^umenul muQtelui Siaai. Şi psalaiul 50. Zămislit-ai în pântece, mai ^
^
^
(ar Canoanele cântăm, prccuiii cBte obiceiul,
(lin Octoib şi din Mineiu. Iar iu pesocle caro
pre susde cuvânt, şi ainăs- ^
au tricântare. lăsăm la o parte cântările cut mai presus de fire, de ^
din Octoib-
Dum nezeu Născătoare, pre jHf
Vf Tricântiirca lui loslf. Stăpânul făpturii. Căruia ne- ^
Cănturt^a 4-a, glatiul al 4<lea, Irmos.
încetat te roagă, să ne mân-
/Vuz't*a Proorocul..
tuiască de toată mânia, pre
noi cei ce te fericim pre tine.
uminat-au lumea cu raza
L cunoştinţii de Dumnezeu
ucenicii Tăi, Doamne, şi rătă-
Alt Irnioh, (jlauiil itl 2'li’a
V c n i‘i-ui din l'Pi'iunrii.
u
^
^

wf cirea o au întunecat, risipind Risipind întunerecul neîn-


lîl întunerecul înşelăciunii; cu ru- frânării cu razele învăţăturilor H
jjj găciunile lor mântueşte pre voastre, apostoli aţi luminat ^
cei ce Te laudă pre tine. cu înfrânarea pre toţi cei pă-
cătoşi şi pre cei drepţi, ca 3
Uşile cele dinaintea pos- nişte prea lăudaţi. g
tului, ce sunt încununate cu
m bunele roduri ale nevoinţelor, Ca nişte mărgăritare lumi- ^
Jţ primesc pre cei ce aleargă cu noase, apostoli ai cuvântului,
Mii trezvie. Deci să alergăm îm- toate marginile le-aţi împodo- u
^ preună t o ţ i credincioşii de bit cu postirea şi aţi înfru- ;[j
w grab, cu laude şi cu cântări museţat acum cu adevărat ^
de taină. spiţa cea de bun neam a su- ^
fletelor noastre. ^
Pentru îndrăzneala neînfrâ-
w nării, primind haine de mu- Cuptorul poftelor cu roua
K ritor, m'am îmbrăcat în ele, postului răcorindu-!, apostoli,
euticălosul;ciTu,FiulluiDum- pre toţi oamenii i-aţi învăţat
76 JO I DIMINEAŢA go»

1|0
să-l aibă ca o cetate nejefuită Darul pocăinţei cel dumne-
şi locuinţă de sfinţenie. zeesc s’a arătat, mântuire adu­
când celor ce petrec întru ne-
^ Slavă.
voinţele şi în luptele sudorilor
4»^ Greşit-am mai mult de cât şi o ste n e le lo r ei. Pentru
toţi oamenii, eu ticălosul, şi am aceasta aleargă sufletul meu
păcătuit fără căinţă, ca Manasi; către Stăpânul tău, cerând să
wî ci fă-mi, Doamne, mijlocire iei iertare păcatelor tale celor
^ de pocăinţă, mai înainte de a multe.
mă topi moartea.
Curgerea postului celui dat
kk acum, a N scătoarei. de Dumnezeu s'a deschis. Deci
m Pre tine liman de mântuire să-l întâmpinăm luminat, cei
jg şi zid nemişcat, toţi credin- ce avem trebuinţă de milă; că
^ cioşii te ştim, Stăpână Năs- însetează Induratul de mân­
cătoare de Dumnezeu; că tu tuirea noastră, şi se întinde
wî cu rugăciunile tale, scapi din să dea iertare celor ce-L caută
primejdii sufletele noastre. cu osârdie şi Ii slujesc cu U
dragoste.
Irmos;
Suflete, opreşte-ţi gura cu u
u
Venit-ai din Fecioară, nu
postul şi cu cuget de pace şi u
„sol, nici înger; ci Tu însuţi,
hrăneşte pre Domnul cu fa­
UI „Domnul, te-ai întrupat şi m'ai
cerea de bine, aducându-I lui
„mântuit pre mine tot omul.
bucatele bunătăţilor, ca nişte
„Pentru aceasta strig Ţ ie: Sla^
jertfe bine mirositoare, şi strigă u
^ „vă puterii Tale, Doamne“.
neîncetat; Bine-cuvântaţi lu­
Cântarea v a Irmos; crurile Domnului pre Domnul.
Toate le-ai aşr'zat...
A NAflc&toarcI de Pamiiezeu.
î l Ţ ot pământul s’a umplut
1 de lauda Ta, Doamne, că Sfântă Născătoare de Dum­
^ peste el a trecut dumne- nezeu, ceea ce stăpâneşti pre
zeeasca vestire a dumneze- toţi, primind rugăciunile robi­
eştilor Tăi ucenici; din adâncul lor tăi, mântueşte-mă de în-
necunoştinţii întorcându-1 la tunerec şi de focul cel nestins,
^ cunoştinţă, ca să cânte: Bi- curăţind mulţimea răutăţilor
necuvântaţi lucrurile Domnu- mele cu mijlocirea ta, şi cu
jg Iui pre Domnul, şi-L prea înăl- singură dumnezeească rugă­
ţaţi în veci. ciunea ta.
•OgtN SA PT A m ANA BRANZKI go* 77

yj
Alt Irmos:
tine, prea bunule Mântuitorul
nîricoşfitu-s’au de nr spurcatul... meu. Caută spre darurile care
P re voi, apostoli, dându-vă cu dragostele aduc Ţie Dum- m
|î| Hristos ca o lumină în toate nezeul meu, în vremea pos-
ţ| marginile lumii, v*a zis: Mer- tului. H
jtg gând între neamuri, învăţaţi Şi arum, i\ Născl^toareî de Dumnezeu ^

UI ca să Mă ştie pre mine, că F ericit s’a făcut pântecele ^


fiind cu trup m^am hrănit cu MaiciiiuiDumnezeu, de vreme ^
H postul, şi călcând toată pute- ce a primit pre Cuvântul, ca- m
H rea vrăjmaşului, am arătat rele s’a amestecat cu chipul P
î| oamenilor calea cea dreaptă. omenesc dupre ipostas, prin |î
ţ| A rătat-ai, Hristoase, postul grosimea trupului ce a luat ^
jg spre iertarea oamenilor, şi dintr'însa; şi s’a arătat cetate p
H spre lepădarea poftelor; că lui Dumnezeu, întru care a ^
II printr'însul apostolii Tăi bine binevoit a locui Cel prea înalt M
ţi-au plăcut, şi luminători lu- si Domnul Dumnezeu. Pentru
minaţi pre pământ s’au arătat; aceasta strigăm ţie: Bucură-te, ^
w propoveduind pre Domnul în cea plină de dar. Curată Năs- ^
|j| trei feţe şi întru o fiinţă tu- cătoare de Dumnezeu. ^
turor celor ce^L laudă. IrmoH. ^
S a lăudăm, bi ic «ii cuvântam...
T rimişi aţi fost de învăţă-
I nfricoşatu-s’a de nespurca-
torul Hristos, o ! ucenicilor,
„tui trup, cel întru o podoabă
m propoveduitori neamurilor, ca „cu sufletul, al tinerilor celor
H să le lu m in aţi cugetele cu „cu bună credinţă, şi s’a de- îw
^ dumnezeeştile învăţături, să se
„părtat focul cel neostenitor,
H oprească de pofte şi de bu- „ce se hrănise cu multă ma- gt
^ cate, să iubească înfrânarea, „terie; şi văpaia cea pururea
jj| şi să-L cunoască pre dânsul, „vie potolindu-se, cântare ve-
j[| Domn şi Ziditor lumii şi fă- „cuitoare se cântă: Pre Dom- ^
ţl cător de bine tuturor.
„nul toate lucrurile lăudaţi-L, ^
UluecuvâDtâm pre Tatiil... „şi-L prea înălţaţi întru toţi M
,vecii‘^
|j| P recum Cain ucigaşul oare-
so c â D lă : *-'« cşli mai cinsliU'i...
^ când, aşa şi eu, nu am adus
CfiDtarca l-a Irmos:
j| jertfa sufletului meu fără pri-
C ă mi-a făcut mie mărire...
hană, Hristoase, fiind biruit de . ^
iitrucă v'a
cuget necurat; ci nu mă urî pre I j entrucă trimis cca. .pre p
v'a trimis
jj| mine cel ce viu cu post către * niştenişte luminitori
luminitori neînşelă- ||
neînşelă-
■k.
■Ac}
78 «§ J<il DIMLNEATA §«•

tori în lume, ca să ne scoa­ Ceata Ucenicilor Tăi, lisuse,


teţi din adâncul păcatelor, lău­ iubitorule de oameni, a în­
dăm cu bucurie pre Cel ce v'a văţat neamurile păgânilor să
întărit pre voi, ca pre nişte strângă bogăţia postului.
apostoli ai Săi. Glăsuirea cea de douăspre­
Pentru că v'a trimis Hristos zece strune, adică adunarea
pre voi înţelepţilor, ca nişte apostolilorTăi, dărueşte oame­
sare în lumea cea de demult nilor bogăţia înfrânării şi iz­
neînţeleaptă, ca să o înţelep- vorul mântuirii.
ţiţi spre cunoştinţa Lui, II lău­ Siavă.
dăm cu credinţă.
Cu glasul curvarului strig
pentrucă mulţimea greşeli­ către Ttine, Doamne, Părinte
lor celor cumplite m’a cuprins, îndurate! greşit-am, mântueş-
cu lacrămi cad înaintea Ta, te-mă; să nu mă desparţi de
Hristoase, cerând să-mi dai slava Ta.
loc de iertare în vremea pos­
acum. u N&sc&toare)
tului.
Ceea ce ai purtat în pânte­
pentrucă sunt legat cu lan­ cele tău pre Dumnezeu, ca pre
ţuri nedeslegate ale poftelor un om, şi vieaţa lumii ai is-
mele,suspin şi strig către Tine, vorît; pre tme te lăudăm, prea
Mântuitorule: Slobozeşte-mă sfântă Fecioară.
şi pre mine, ca să laud cu
Irm o s:
bucurie milostivirea Ta.
ceea ce ai încăput în pân-
A N^scătourei (Jo [ ’umaozcLJ. „tece pre Dumnezeu cel ne-
Fiind căte-a arătat Dumne­ „încăput, şi ai născut bucuria
zeu pre tine, Fecioară Curată, „lumii, pre tine te lăudăm
ajutătoare neamului omenesc, „prea sfântă Fecioară^.
nu lipsi rugându-L cu deadin-
STBionlnit glasBlui
sul pentru noi credincioşii.
I a STIUOAVNA

Alt Irmos Samuglatiiiicu zilvi, al l^lea


( ’GCii ce ai incflpul in pintece . Strălucit-a buna podoabă a
Postul a arătat ceata apos­ înfrânării, care goneşte negura
tolilor în toată lumea, stră­ cea drăcească; sosit-a cinstea
lucind cu raza Ta cea dunine- postului, aducând tămăduirea
zeească si luminând neamu­ patimilor sufleteşti. Cu aceasta
rile. oarecând Daniil şi tinerii cei
•OS ÎN S A IT A m ANA liHAN’ZI-:i 79

n din Vavilion întrarmându-se, l.a IHifttuno stri{jat-um. .Stihirile dupft obicelu.

acela a înfrânat gura leilor, Slava, ei ncum. u Nâs.t&toaroi dc [iudjoozou

iară aceştia au stins văpaia ijiiiiiiM iiii;i.. Prut'himeuul zilei.

cuptorului. Cu cari împreună I A S'I'IIIOAVNA

mântueşte-ne şi pre noi prin Samo(;lat)ii]C(( zilei, (riasul al 2<lcu.

acelaşi post, Hristoase, Dum­ Crucea Domnului este în-


nezeule, ca un iubitor de oa­ frânarea a toată desfătarea,
meni. şi lege de postire celor ce se
stih:
închină ei fără încetare. Că cei
¥¥i I3iipiutu-ne-am diraineaţa de mila t î i ..
ce privesc neîncetat la Cel ce
Tot Stlbira aucatita.
s’a pironit pre dânsa, îşi răs­
Stih: să îie lumina Domnului ,,
tignesc trupul împreună cu
K niuceDicllor
patimile şi cu poftele. Dintru
n cari să ne sârguim să ne fa­
Ca nişte luminători în lume cem şi noi curaţi prin post;
WÎ străluciţi şi după moarte, sfin­
să ne împărtăşim cu Cela ce
ţilor, cu nevoinţă bună nevo-
s'a împărtăşit nouă cu iubirea
indu-vă; deci având îndrăs- de oameni prin patimi şi dintru
neală, rugaţi pre Hristos, să a Sa nepătimire a împărţit
iniluească sufletele noastre. firii noastre, Cela ce are mare
SlavA. 1)1 a c u m ; a jNAscăloariii. milă.
Ceea ce eşti între femei SUh:

sfântă, Născătoare de Dumne­ l ’ ălrcî line am ridicat ociiii mei...

zeu, Maică care nu ştii de Şi iar aceasta:

nuntă, roagă pre împăratul şi Stih; Miiiici^te no pro noi, Doimne...

Dumnezeul, pre carele L-ai A Murcnlcilor


născut, să ne mântuiască pre Mucenicii cei ce n’au poftit
noi, ca un iubitor de oameni. desfătarea pământească, ce­
Apoi: Bins este a ne mărtunsi Domnului.,.
reştilor bunătăţi s'au învred­
Apoi: Sîinte Dumnezeule: DupATiitălNostru, nicit şi s’au făcut împreună
iM p a ru l; Siasft, Şl acum a .Nascfttoarol fie
Dumoczcu, ccnsul 1. dupA oblcciu cetăţeni cu îngerii. Doamne,
şi OtpUBtilI. cu rugăciunile lor milueşte-ne
şi ne mântueşte pre noi.
Slavă, "ji acum; a Orucii-Ni^s.atiiarei
l’odobie: i'tmd du pre lemn.,,
JO I SEARA
Pre strugurul cel prea copt,
Incppcra eltiiba ou mcianil, şi r-lttinite toaip. pe care nelucrat I'-ai purtat
prccLibi am urtilal şi mai iiiuiiilc. Iu .Marliu
brânzei, în pântece. Curată, dacă l-ai
80 ViNKRI DIMINEAŢA

văzut spânzurat pre lemn, smerenia noastră şi vezi pre


plângând te-ai tânguit şi ai cei de pre pământ, milostive-
strigat; Fiule, pentru mine, şte-tespre poporul cel ce este
ceea ce Te-am născut, pică în primejdii, binecuvântată Nă­
dulceaţă, făcătorule de bine, scătoare de Dumnezeu, petreci
prin care să se curăţească neîncetat rugându-te ca să nu
toată beţia patimilor, cu dum- pierim rău. Roagă, ca o Prea­
nezeeştile mângâeri, ca un curată, pre Dumnezeu cel lesne
milostiv. iertător, să mântuiască sufle­
tele noastre, prea sfântă Fe­
|t^ Acum slobozeşte pre robul tău...
cioară.
lî^ Troparul: N ăscătoare de Duinnezeu cele-
^ 'eUe.f&cAnd metauiile cele mati Apoi Apollsul.
Apoi cetim cuvâotul mur lui V ubI io. despre
Cetim Pavccerniţa cea maro c« mctâoij pre-
post, al c&rula Itt. eptit este'
^ cum s a ar&tat Marti.
Trâm biţaţi cu trâmbiţa la luoă qouh .

Psalmul 5U
('aDOaneie se pun; din Octoib, din Mineiu,
şi ale Trioduiul, iar la Cântările c^-ri au Tri-
cântare, lăsăm acele Cântări ale Octoibului
In Vinerea Brânzei ale Mineiulul, şi urmăm dupre cum s‘a Jfif»
arătat in Miercurea aceasta.
LA UTRENIE CANONUL T R lO n r U JI ^
Uluia,
După cdl 6 Ps&lml. cântăm I A pe glaaul Facerea Iul losif ^
Oct')lliului şi Troimicllo gUsuluL CÂaterea l-a, glasul al 8-lea, Irm ui. ^
Dup\ tot via Stibolagie, Ş b z .ioiI c I o vrucli, (lin Apa Irerând-o,. ^
Octoib.

V
Oupâ a doua Stihologio, ^cz&ndele Trioduiul-
remea cea dumnezeească |jţ
Glasul ill 7*Iea a postului a strălucit tu- ^
nalţă cornul bisericilor, cin­ turor lumina cunoştinţii, risi- ^
stită cruce, surpă trufia pind întunerecu! păcatelor. ^
ereticilor cu puterea ta şi ve­ Să-l p r i m i m dar cu inima ^
seleşte cetele ortodocşilor; în- umilită. H
vredniceşte-ne să ajungem şi Iată, frumuseţea pocăinţii
noi toţi ia înălţarea ta şi să preface sufletele cu venirea ^
ne închinăm ţie, aşternutului postului. Să intrăm într’însul P
picioarelor lui Hristos, că întru cu trezvie noi, credincioşii, ca
tine ne lăudăm, lemn binecu­ să luăm dezlegare păcatelor. ^
vântat.
siavft I
$lav&, tot accasta. Domnii, Stăpânii şi Heruvi- ^
Şl acum, a Crucii-Născâtoaret. mii şi toate Puterile, rugaţi-
Ca ceea ce ai îndurare spre vă, ca să săvârşim noi cu po- ^
«o§ In sAitAm Ana hrAnzei ^ 81 ^
-
căinţă vremea postului, şi cu toţi cu.deadinsul te rugăm, ca m
toată curăţia. să vii împreună cu noi în lupta
a NAsc&tonrcl.
postului şi prin mijlocirea ta
să ne dărueşti şi sfârşitul lui ^
Sfântă Fecioară, ceea ce mântuitor. * ' ^
singură eşti sprijin credincio­
şilor, dă-ne rugăciunea ta aju­ IrmuB ^

tătoare în vremea postului, Doamne, cela ce ai făcut


tuturor celor ce te ştim pre „cele de deasupra crugului ce-
tine, Curată Născătoare de „resc, şi al Bisericii zidito- m
Dumnezeu. „rule, Tu pre mine mă întă-
Cântarea 3*a, Irmos:
reşte întru dragosteaTa: că gt
Doamne, ct'lu ce ai Jăcut celo ,. nTu eşti marginea doririlor şi U
întărirea c r e d in c io ş ilo r ,
ă fugim cu primirea pos­
S tului de patimile cele pier­
zătoare de suflet, şi să arătăm
unule iubitorule de oameni**,
După Q a a CânUiPo, îjlezanria Mitmlulul: Sluvâ. M
p

«1 ucuiii, a Trucli-NAticâloarol
roduri de u m ilin ţă, cei ce
mai’nainte am mâniat cu pă­ CAnlaroa >l-a. Irmus
ÎHf
catele pre Dumnezeul cel în­ Auzit'îim Doamne tainii.,.
durat.
Toţi să poftim cu osârdie,
să ne aprindem acum cande­
I n ce chip se ivesc zorile, aşa
şi darul postului acum ne ^
pune înainte vremea pocăinţii,
lele cu untuldelemn al faptelor risipind întunerecul păcatelor, m
bune, ca să intrăm cu fecioa­
Să hrănim pre săraci, ca să ^
rele cele înţelepte în luminata
luăm milă în loc de milă; şi ^
cămară, bucurându-ne.
cu apa cea dumnezeească a ^
SlATâ. postului să ne spălăm întină™
Grăitorilor de Dumnezeu ciunile sufleteşti.
profeţi, cuvioşilor mucenici şi
SlaTâ. ^
dumnezeeştilor u c e n i c i ai
Mântuitorului, rugaţi-L pre Cereştilor îngeri, rugaţi pre
dânsul să începem bine şi să dătătorul de bine să primească ^
sfârşim cu plăcere vremea nevrednica noastră pocăinţă,
postului, rugămu-vă. cu nemăsuratele îndurări. ^
Şi acum. u Nilticâtoaroi
Ca pre o pricină a tuturor Curată, curăţitoarea celor
bunătăţilor, pre tine, Stăpână, ce greşesc, sfântă Stăpână, cu ^
îf*f
82 •0§ VlNEHl DIMINEAŢA §«•

mijlocirea ta rupe zapisul pă­ intri împreună cu robii tăi şi


H catelor mele. să ne lăţeşti cu adevărat gân­
durile şi cugetele, ca să facem
OfiDiarea 5-a, irmos
voile cele mântuitoare.
entru ce m'ai lepădat de la
n P faţa ta, Cela ce eşti lu-
„miiiă neapusă, şi m'a acoperit
Apoi TrIc&Dtarea iui losil

CăDtarea 5‘ a, Glasul al (Mea, Irmos ;


H „întunerecul cel strein pre Cu (Iuranezeească lumina Tu...
n „mine, ticălosul? Ci mă în- ironindu-ţi mâinile pre cru­
n „toarce şi la lumina poruncilor
„Taleîndreptează căile mele,
P ce, împungându-te cu su­
liţa în coastă, iubitorule de
¥^ „rogu-mă“. oameni, ai rupt zapisul lui
H
Intru această zi făcând în­ Adam cel căzut. Pentru acea­
4H? sta dătătorule de vieaţă, cu
¥i ceput curăţirii vieţii, să ne
gătim cu bucurie credincioşi­ laude Te slăvim.
lor spre nevoinţă; aducând Puindu-mi asupră cu vicle­
¥^ ostenelele trupului şi bună şug şarpele cel viclean pa­
¥^ rodirea sufletului Stăpânului timi sufleteşti, m'a alungat din
¥^ tuturor. raiu; iar Tu, Mântuitorule, pi­
4H? ronindu-ţi palmele pe cruce,
Pre Moisi postul l-a arătat
¥^ m’ai tras la înălţimea nestri-
părtaş minunatei vederi de
¥^ Dumnezeu. Acestuia dar su­ căciunii.
flete al meu urmând, primeşte Dumnezeeasca vreme a po­
'H postul, puind întru tine dum- stului, care curăţeşte suflete-
n
nezeeşti suiri, ca să vezi lu­ ştile patimi şi spală ranele cele
mina lui Dumnezeu. trupeşti, a sosit acum credin­
Cu rugăciunile sfinţilor apo­ cioşilor. Să alergăm dar cu
stoli şi cu ale sfinţilor muce­ toţii, şi cu dragoste să o primim.
¥^ nici, învredniceşte^ne pre noi, Vremea cea bună s’a arătat,
lisuse îndurate, să trecem vre­ care îmbracă toată faţa cu
¥^ mea postului cu pocăinţă şi dumnezeeasca veselia sufletu­
n
cu toată părăsirea de păcate, lui; deci veniţi să o primim
¥^ rugămu-ne. bucuroşi, cu post şi cu rugă­
ciuni mai înainte curăţindu-ne.
A N^c&toarci do Dumnezeu
H
¥¥, Vrând să intrăm prin uşa Post, lacrimi, rugăciuni şi
postului, te rugăm pre tine, uşa deprinderi smerite să aducem
lui Dumnezeu Stăpână, să celui ce s^a smerit pentru noi.
•»§ I n SAm M ÂN A BRÂiN7.1'l go» 83

vS ca în ziua postirii să ne dea Ş i acum, h NAKC&tuarci

iertare de cele ce am greşit Nădejdea marginilor lumii


tS A Născătoarei do Duranozou. şi bucuria robilor tăi tu eşti.
Fecioară curată. Păzeşte, Prea­
Cu strălucirile tale cele lu­ curată, pre cei ce cinstesc
minoase, Stăpâna lumii cea chipul tău cu dragoste, şi cu
bună, goneşte întunerecu! su- rugăciunile tale pre noi pre
« fletului meu şi noaptea păca- toţi ne mântueşte de cel strein,
j| tului meu, ca să-ţi cânt cu ca o prea milostivă.
ţ| dragoste şi să te fericesc.
Slavă Ţio, liumncxonl nofttru, lin

Alt Irmos, glasul ai 8-lua: Calea Ta cea dreaptă, în-


[•onlru ce iii'ai lepădat. dreptează-o, Doamne, tuturor
robilor tăi, celor ce cinstesc cu
CrucliTalemăînchin, Doam­
dragoste nevoinţa postului, şi
ne iubitorule de oameni, prin
pre noi ne întăreşte cu îndem­
care m’am izbăvit. Si laud mân-
)
nurile cele mai spre bine, în-
^ tuitoarele şi dumnezeeştile pa-
vrednicindu-neîmpărăţieiTale
n timi, Stăpâne, prin care am
celei sfinte.
jH scăpat din patimile mele cele
g cu durere, Cuvinte, mutându- Irm osu l:

« mă la vieaţa ce nevătămătoare. ponlni ce m ai l^’piidat de la fala ta

< âutarea G-a, IrmoR'

Nădăjduindu-ne îti Cruce, le­ Curăţoşte-mii, Mântuitorule..

pădăm dela noi înşelăciunea Postindu-se Răscumpărăto­


protivnicilor, şi întru dânsa rul, ne-a hotărît nouă această
credincioşii întărindu-ne, cu­ vreme curăţitoare de spurcă­
noscuţi ne-am făcut lui Dum­ ciunile sufleteşti. Deci să ne
nezeu, şi ca nişte miei aleşi apropiem credincioşii cu inimă
de curând născuţi, am băut fierbinte, ca să luăm iertare.
laptele cel neînşelător.
Hristoase, cela ce ai primit
fllavă, a Trelrael
suspinul vameşului şi ai pri­
mit plângerea păcătoasei, cea
pre l atăl şi pre Cuvântul şi din suflet, primeşte ca un iu­
pre Sfântul Duh, toţi slăvim, bitor de oameni şi rugăciunile
întru o fiinţă; cunoştinţă lumi­ noastre, dăruindu-ne iertare.
nată puind, închinăciunea de
obşte şi despărţirea dupre feţe, Slavft.

fără amestecare şi fără schim­ CU rugăciunile propovedui-


bare. torilor şi ale proorocilor, ale
84 VINERI DIMINEAŢA

Slavâ.
mticenicilor şi ale apostolilor
tăi, ale cuvioşilor, ale arhie­ Postul întărind pre tineri,
reilor şi ale tuturor drepţilor i-a păzit focul nearşi. Ci cu ru­
tăi, trimite Hristoase suflete­ găciunile lor, lisuse, izbăveşte-
lor noastre iertare de păcate. mă de focul cel veşnic, cu
multă milostivirea Ta.
Şi Hcum, a Născătoarei
Şi acum, a Născătoarei
Ceea ce singură ai întărit ne­
putinţa fiinţii omeneşti cu dum- Ceea ce eşti singură ajută-
nezeească naşterea ta, prea toarea oamenilor, fii nouă, ro­
Curată, arată-te ajutătoare mie bilor tăi, ajutătoare în vremea
celui ce intru în dumneze- postirii; ca întru pocăinţă spre
ească curgerea postului. plăcerea ta făcând, să luăm
împărăţia cerurilor.
Irm os:
C&Dtaroa B-a, Irmos
Curăţeşte-mă, Mântuitorule,
„că multe sunt fărădelegile e şapte ori cuptorul, mun­
„mele, şi dintru adâncul rău-
„tăţilor mă scoate, rogu-mă,
D citorul Haldeilor l-a ars
„nebuneşte cinstitorilor de
„căci către Tine am strigat şi „Dumnezeu. Iar văzându-i pe lut
„m’ai auzit, Dumnezeul mân- „aceştia cu putere mai bună
„tuirii mele“ . „mântuiţi, Făcătorului şi Izbă-
După C/Antarea n n-a, Coadacul stântalui; Iar
„vitorului au strigat: Tineri
daca DU are sl&utul coodac, zicem A muce- „binecuvântaţi, preoţi lăudaţi,
niciior dela glasul de rând.
„popoare prea înălţaţi-L întru
Cântarea 7-a. Irmos: „toţi vecii".
Coconii evroeşti tn cuptor...
Cuptorul pocăinţii să-l aprin­
uminându-se Ilie odinioară
L cu postul, o suflete! s^a
înălţat în căruţă de foc* Ace­
dem cu osârdie, şi într’însul
să ardem toate desfătările tru­
pului şi să ne rugăm celui bo­
stuia asemănândU'te, omoară gat întru milă, să nu luăm is­
nestâmpărările cu înfrânarea. pita focului celui ce va să fie,
strigând: Preoţi bine-L cuvân­
Iată vremea postirii îţi arată taţi, popoarelor prea înălţaţi-L
lumina mântuirii; nu te lenevi, întru toţi vecii. m
o suflete al meu! văzând că
Dumnezeu rabdă îndelung; ci Vremea postului ce vine ne
strigă cu deadinsul: Prea bu­ va fi nouă îndemn a părăsi
nule, milueşte-mă. tot păcatul. Ci să nu ne plecăm
'M U
«0§ In săptăm â n a 13RÂNZD go» 85 ^
^ ---------— --------- ----

în jos, nici cu lene să alergăm, Cela ce cu crucea Ta ai stri- U


^ ca în scurte şi în puţine zile cat despărţirea şi păretele cel
să spălăm spurcăciunile cele din mijloc al vrajbei, înnoind gj
5^ de mulţi ani; cu umilinţa inimii, în marginile lumii pace bogată; ţg
g pre unul Dumnezeul nostru dă-ne, Hristoase, să trecem
^ lăudând întru toţi vecii. postul ce vine cu pace; noi ^
cei ceTe lăudăm pe tine. Dom-
^ Cetele îngerilor, adunarea
nul, neîncetat şi te prea înăl- ^
îl mucenicilor, sfântul sobor al
ţăm întru toţi vecii. H
dumnezeeştilor apostoli, mul-
ţimea cuvioşilor, a arhiereilor Astăzi darul postului raze H
şi a proorocilor, pre Tine Te de soare revarsă tuturor, cu-
roagă Bunule, prea îndurate, răţind mai întâi întunerecul ^
H dă pocăinţă adevărată robilor cel din păcat. Deci cei cuprinşi
UI Tăi în vremea postului ce a de multe feluri de patimi, cu ^
îl intrat acum. bucurie apropiindu-ne, să pri- ^
mim darul cu dragoste, stri-
^ A Născătoarei de Dumnezeu.
gând: Pre Domnul lăudaţi-L ^
Născătoare de Dumnezeu şi-Lpreaînălţaţiîntrutoţivecii.
Preacurată, la tine scăpăm,
Cu amărăciune culegând cel ^
milueşte-ne pre noi cu rugă- întâi zidit, în raiu, odinioară ^
ciunea ta cea bună şi fă în’
mâncarea cea fără socoteală,
J| durat nouă, tuturor, pre Fiul
s'a lepădat, şi osândindu-se ^
w tău şi Domnul, în vremea po-
s'a alungat din desfătare. Dar
|[^ stului ce vine acum; spre mân-
pironindu-TeTu, Hristoase, cu gt
tuirea credincioşilor, celor ce
piroane pre lemn, ai pironit ^
^ te laudăpre tine întru toţi vecii. înscrisul cel viclean al păcatu- ^
^ Trlcântarea, glasul al B*lea, Irmos lui aceluia. Pentru aceea lă- u
^ Pentru legile părinteşti... udăm milostivireaTaceamultă ^
Nepăzind moştenirea părin- întru toţi vecii. ^
tească, ne-am robit legii păca- Legea postului lepădând,
tului; dar întinzându-Ţi pal- ne-am alunecatîn groapapăca- M
mele tale pre dumnezeeasca tului. Deci trebuia să fie postul M
cruce, slobozire tuturor ai dă- de acum, ca săvârşindu-1 noi, M
m ruit printr'însa; pre care cu îndurate, să ne trimiţi nouă |îf
UI credinţă o aducem Ţie în zilele dar din cer şi pace bogată,
cele sfinte. Milueşte-ne, îndu- celor ce strigă: Pre Domnul ^
î| rate, pre noi cei ce Te prea lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru
« înălţăm întru toţi vecii. toţi vecii. ^
m i
86 «•S VINEHI D1AUNEAŢA §•*

A NAscAt(*nrei do UQmnezou. fără de ani, pre Cel împreună


Prea sfântă Fecioară ceea cu Duhul sfânt lăudat? Intr’alt
ce eşti celor căzuţi îndreptare, chip nu, ci numai precum ştie
păcătoşilor mijlocitoare, strei­ singur Cel ce bine a voit a se
nilor odihnă, celor întristaţi naşte dintru tine, în veci.
mângâere, risipeşte, Preacu­
SlavA Ţifi, Dumnezeul nostru, slava Ţie
rată, întristarea sufletului meu
şi te roagă să mi sedeamân- Primind pocăinţa noastră,
gâere de sus de la Dumnezeu, ca cela ce eşti bun din fire, izbă-
mie celui ce-ţi cânt cu osârdie veşte-ne, Doamne, de cursele
şi te laud întru toţi vecii, vrăjmaşului, ca prin credinţă şi
cu dragoste să lăudăm acum
¥^
AU Irmos: sfântă stăpânirea ta.
hcorii şl cerurilc...
Sa lAudăm bino să cuvAntăm.
¥^ Văzându-Te firea zidirilor
IrmuB
îndurate pironit pe cruce cu
«? trupul, s'a mutat lumina zilei Îngerii şi cerurile, pre Cel
întru întunerec, pământul s'a „ce şade pre scaunul slavei
clătit şi toate s'au cutremurat. „şi ca un Dumnezeu este lâ-
„udat neîncetat, bine-L cuvân-
Pe înălţimea crucii împre’ „taţi, lăudaţi-L şi-L prea înăl-
ună ai înălţat firea omenească, „ţaţi întru toţi vecii.
¥¥. şi din dumnezeeascaTa coastă
|!| bogăţie de mântuire ai izvorît, Şl ije caută:

UI Mântuitorule, celor ce se în- CAtitarea O a. Irmos:


păimântatu-s'a de aceasta
^
*1
chină cu credinţă prea curate-
lor Tale patimi. S cerul şi marginile pămân-
„tului s'au minunat; că Dum-
« Binocuvfintfim prc Tatăl..
„nezeu s’a arătat oamenilor
Un Dumnezeu este treimea „trupeşte, şi pântecele tău s'a
^ nemutându-se Tatăl în iposta- „făcut mai desfătat de cât ce-
^ sul Fiului, nici Fiul schimbân- „rurile. Pentru aceasta, Născă-
U| du-se în purcedere; ci osebite „toare de Dumnezeu, începă-
^ şi dimpreună pre câte trele, „toriile îngereşti şi omeneşti
51 o lumină, un Dumnezeu slă- „pre tine te măresc“ .
H vesc în veci.
Iată vremea cea luminătoare
Şl ttcum, a Nâticdioarel a venit, ziua cea sfântă a stră­
Spune cum ai născut pre lucit. Fugi de întunecatele tale
-y Cel ce a strălucit din Tatăl patimi, o suflete! şi primeşte
4
m± U
«0§ÎN s A p t â m â n a b r â n z e i ^ 87 îh t

• ^
î l razele care te povăţuesc la durilor cele nemăsurate, şi ^
*1 lumină, bea umilinţa ca nişte îngreuiaţi cu sarcini de păcate ^
w vin, veseleşte-te şi urăşte be- cu anevoie a se purta. Ca du- u
^ ţia desfătărilor. pre datorie să te slăvim, ca pre
o Născătoare de Dumnezeu, u
Cu adevărat foarte bună
este vremea postului, care o Tricântarea, alt IrmoR
ai dat, Hristoase, tuturor cre- N u se pricepe toata limba-.

iJl dincioşilor spre biruinţa păca- N u se pricepe nici o fire a ^


telor, spre iertarea cea de oamenilor şi a îngerilor să
îl mântuire şi spre primirea da- mulţumească milostivirii tale, ^
î| ruriior; întru care Te rugăm, Făcătorule de bine; căci cu ^
U Mântuitorule, fă-ne părtaşi pre trupul de voie pentru noi ai ^
|[| toţi bunătăţilor Tale. sărăcit şi pre lemn pentru sf#
LU

Varsă spre noi, îndurate, noiTe-ai răstignit, blestem fă- ^


milele Tale cele bogate, dupre cându-te ca să ridici blestemul u
kn obiceiu, dă-ne lacrimi curăţi- cel dintâi al omenirii. ^
toare de spurcăciuni şi gân- Luminata zi a postirii a so- ^
^ duri a Te iubi pre Tine, cre- sit, vino să o întâmpinăm, su-
dinţă şi dragoste curată, po- flete a! meu, cu faţă luminată, u
căinţă din destul şi apropiere cerând dela Stăpânul să ne |îf
desăvârşit către Tine, unule trimită nouă de sus dar şi să
Cel mult îndurat aflăm îndreptare de multe gre- u
îl Dumnezeeasca mulţime a şeii; ca să nu ne ispitim acolo ^
w tuturor, îngeri şi cete prea întru înfricoşata gheenă. u
w lăudate ale sfinţilor, rugaţi-vă Sosit-a acum sfânta intrare
îl acum cu deadinsul Celui bun, a pocăinţii, luminând sufletele m
^ să ne întărească pre noi, să a- tuturor celor ţinuţi întru în- ^
î| Iergăm fără împiedecare acea- tunerecul păcatelor. Pentru M
îî stă dumnezeească călătorie a aceasta, suflete al meu, abătân- ^
postului, şi purtători de bi- du-te de la întunecarea saţiu- ||
^ ruinţă să ne facă. lui poftelor, sârgueşte-te a afla m
u A Născătoarei d t Dumiezeu. acolo desfătarea cea veşnică.
Iubitoare de bine Fecioară, P e lemn întinzându-Ţi de ^
ceea ce ai născut pre Mântuito- voie mâinile, toate cele 'depăr- ^
rul cel bun, îmbunătăţeşte-ne tate le-ai adunat, dătătorule
S Stăpână pre noi cei plini de de viaţă, şi cu suliţa în coastă
U răutăţile patimilor şi ale gân-
88 •0§ VlNEIil DIMINEAŢA §»
¥¥i

dătonile, ai îndreptat răutatea care laudă patimile Tale, întru


ce a răsărit din coastă. Pentru tot îndurate; îndreptează-le
aceasta mulţumind, lăudăm şi le povăţueşte pre cărarea
îndurarea Ta. vieţii.
mi Venind acum purtătorul de Am greşit călcând poruncile
iit^ lumină post, ne chiamă la Tale şi de la începerea dum-
masă de nevoinţă. Pentru acea­ nezeeştii Tale cărări, Mântuito­
sta şi noi credincioşii cu toţii rule, departe ne-am abătut cu U
kH să primim cu trezvie cinstitul neîngrijire, iubitorule de oa­ U
u
4*^ lui pahar, cel de lacrimi cu- meni ; ci îndurate, chiamă din u
răţitor, ca să nu ne ispitim înşelăciune sufletele noastre. u
u
acolo cu lacrămile cele fără u
iî« tămăduire. Slavâ. u
Laudă, cinste şi slavă Trei- u
kH f\ NâacAtOQrci d#i Ilumnozoii. mei se cuvine, ca unei dum- u
*? Ceea ce eşti sprijinltoarea nezeiri şi unei împărăţii ne­ u
kk amestecată, netăiată; unei
tuturor celor ce nădăjduesc
întru tine şi folositoare ne­ Dumnezeiri închinându-ne, că
adormită celor din nevoi, Năs­ netăiată este cu firea, şi ne­
cătoare de Dumnezeu, sca- încetat se slăveşte.
pă-ne pre noi de gheena cea u
Şi acum, a Născftloarol.
veşnică şi de amarele munci u
Milostiveşte-Te întru tot în­ u
41^ care ne aşteaptă; ca dupre durate împărate al slavei, pen­ u
datorie să lăudăm măririle tale. u
tru rugăciunile prea cinstitei u
¥( Alt Irmo8 Tale Maice, când vei veni să
itii Strein lucru este m aicilcr.. judeci pre robii Tăi, ca un mi­
m R anelor Tale ne închinăm, lostiv; că întru Tine toţi am u
ki$ crezut, şi pre Tine Dumnezeu
4*^ dătătorule de viaţă, prin care
ne-am mântuit din păcatul pa­ Teştim.
timilor; că prin cinstită crucea Slava rie. Duinaozeul nostru, sluvfi ŢIc.
Ta,ne-am cunoscut pecetluiţi
<W? spre mântuirea şi apărarea, Postul cel purtător de lu­
mină acum sosind, urmează
¥¥. despre toată cursa vrăjmaşului. a se primi masa nevoinţelor
Luminează cu strălucirea cea pusă înainte. Pentru acea­
crucii tale, cela ceTe-ai răs­ sta dar cu tresvire şi cu cură-
tignit de bună voie pentru ţitoare lacrimi, credincioşii să
41^ mântuirea tuturor, sufletele primim acest pahar, ca să ne
••§ ÎN SA IT A M A N A b i i A n z e i go> 89 u
by
u
^ ispitim acolo cu lacrimile cele sfinţilor Tăi toatăzidireaprăz- ^
^ nesecate. nueşte: cerurile se veselesc cu ^
Irm osul:
îngerii şi pământul se bucură u
^o cu oamenii. Pentru rugăciunile ^
Strein lucru este maicilor
lor milueşte-ne pre noi. ^
„fecioria, streină este şi fe­
l l „cioarelor naşterea de fii; iar SlAvft, şj acum , li leucii.

„întru tine Născătoare de Dum- Preacurata, dacă Te-a văzut ^


„nezeu, amândouă s^au rân- pre cruce răstignit, plângând ^
^ „duit. Pentru aceasta toate a strigat ca o maică: Fiul meu ^
m „seminţiile pământului, pre şi Dumnezeul meu, prea dul- ^
„tine neîncetat te slăvim", cele meu Fiu, cum rabzi pa-
iUmiD&Qda. T'rclmica glaiului, dn Iroi ori, timă de ocară? U
i}i celelalte.
A p iil; n in e este a ne raiirturisi Domnului
^ LA STlliOAVN'A
sfinte Dumnezpiile
^ liQlădi Samojjlusnica zilei, glasul h I B-tcn
După T atăl nostru
Mai'nainte de crucea cea Troparul. in Biserica slavei tale stând.
^ mântuitoare, păcatul împără' [toamne milueşte da jn ori
îl ţind, păgânătatea stăpânind, se ’rectul
jJl fericea desfătarea cea trupea-
scă a oamenilor şi poftele cele Cel ce este bine cuvântat, ^
trupeşti puţini Ie defăimau; Hristos, Dumnezeul nostru,
iar de când s'a petrecut taina totdeauna, acum şi pururea
şi în vecii vecilor, Amin.
îl crucii şi s'a stins tirania dră-
ceaşcă, cu cunoştinţa de Dum- împărate ceresc.,, şl laceni îî metanii mari
nezeu, bunătatea cerurilor pe- (Ml nj^{ftoiuno3 '’uviosulul pftrintelitl nuitrii

jJl trece pe pământ. Pentru acea-


l'!!rem S lr u l: u
îioamne şi Stăpânul vierii mele. u
sta postul se cinsteşte, înfrâ- m
îl narea străluceşte, rugăciunea
\pol celelalte închinăciuni u
l>u[tA cnre, Cea^^ul îniAI liupfl ohlcelu fel dupft H
^ se săvârşeşte, şi mărturie este lueianiilH ceio objiţnulte, oetim Invâiaturn
cuvtoiului pflriotelui nostru TM»lor Stuilltul;
îl vremea aceasta, care ni s'a apoi ApnllHiit.
U
dat dela Hristos, Dumnezeu, u
cel ce s’a răstignit, spre mân-
î| tuirea sufletelor noastre. u
«sub. [■mplutu-ne-uin dimioealu de iniia ta- Intru aceiaşi Vineri a brânzei s*
repetlo) t<.t accoi^ta. u
î l stih' iji fie luniiua Domnului .
(letim ceaBurttc cu metanj), precum am aiâtat ^
MIerourl. La ceasul al câiilfim t; opunil ^
Şl a Mucenicilor, Profeiiei. Klaeul al 81oa. gj

w Doamne, întru pomenirea Dă-ne nouă ajutor celor din


90 •>§ VINKRI SEARA S»

cinului său să nu gândească in inima sa; şi


necaz, Doamne, şi ne mântu- jurământul cel mincinos să nu-l iu biţi: pentru
eşte pre noi, Cela ce te-ai nă­ că toate acestea le-am urlt, zice Domnul,
atotstăpnoitorul.
scut din Fecioară, iubitorule
41^
de oameni. ProchimCD, glasul al 3-lea

Slavă, şl acum ; (nt accaita. C ântaţi Dumnezeului nostru,


Prochimeu. ylasul I-iu.
cântaţi; cântaţi, împăratului
nostru, cântaţi.
Fie, Doamne, mila Ta spre
noi precum am nădăjduit întru ?>tih T oate neamurile plesniţi cu mâinile...

Tine. Şi celelalte toate, precum e’a arătat In Mier­


curea brânzei. U
Stih ; Bucurati-vĂ drepţilor intru Domnul; SA S E Ş T IE :
celor drepţi se cuvine lauda-
W{ Din proorocia Zahafiol Cfttlro.
Că in Sâmbâta şi Duminica brânzei, Miaeiul
nu BO cântă; ci slujba sfinţilor ce se vor în­
tâmpla o cântăm la Pavecerniţă mai ’naiate,
Cap. y. Slih 7.
W sau când va vrea mai marele bisericii.
şa grăcşte Domnul, atotstăpânitorul:
Iată eu voiu mântui pre poporul meu tsâmbătă in Hăptămâna brânzei-
dlD pămâutui răsăritului, şi din pămăn-
I'acem pomenire tuturor cuvioşilorşi de Dum­
¥^ tul apusului, şi-l voiu aduce pre dânsul in
nezeu purtătorilor păriuţi, cei ce au strălucit
W« ţara lui, şi-l voiu aşeza în mijlocul Ierusali­
înfni nevoinţă.
41^ mului, şi-mi va fi mie popor §1 eu voiu fi lui
¥^ Dumnezeu, întru adevăr şi intru dreptate.
Acestea zice Domnul, atotstăpânitorul: Să se
întărească mâinile voastre cari au zidit in
zilele acestea cuvintele acestea din gura pro­
orocilor, din ziua dintru care s’a întemeiat
casa Domnului, atotstăpânitorul, şi de când VINERI SEARA
s’a zidit biserica. Pentru că mai'nainte de zi­
lele acestea plata oamenilor n’a fost spre Cântăm Vecernia mal de timpuriu. După Psal­
folos, şi preţ nu aveau dobitoacele; şi nici mul începător, Catisma
cela ce intra, nici cela ce ieşea nu avea
pace de necaz. Şi am trimis pre toţi oamenii, Către Domnul câud m’om necăjit,■

fiecare asupra vecinului său. Iar acum, nu
l,a p f’airnc strigat-anv cântăm Stihirile po-
precum în zilele cele dintâi, voiu face Eu în
dobnice, puindu*lo pe 6, ţi repeţlndU’le.
zilele acestea rămăşiţii poporului acestuia,
zice Domnul, atotstăpânitorul; ci voiu face Podobie,glasulal8-loa:V enititolicrodiudoţii.
pace, viea îşi va da rodul său, şi pământul
îşi va da pâinea sa. şi cerul îşi va da roua eniţi toţi credincioşii să
sa; şi cu sorţi voiu împărţi rămăşiţii poporu­
lui meu toate acestea. Şi va fi, in ce chip aţi
lăudăm cetele cuvioşilor
tost, blestem între neamuri, casa Iudei şi părinţi: Pre Antonie căpete­
casa lui Israil; aşa vă voiu mântui pre voi,
şi veţi fi întru binecuvântare. îndrăzniţi şi să nia, pre luminatul Eftimie; pre
se intărească mâinile voastre 1 Pentru că aşa fiecare deosebi şi pre toţi îm­
zice Domnul, atotstăpânitorul: In ce chip am
gândit să vă necăjesc pre voi când m’au mâ­ preună, şi vieţile acestora, ca
niat pre mine părinţii voştri, zice Domnul,
atotstăpânitorul, şi nu mi-a nărut ră u ; aşa am
alt raiu al desfătării cu gân­
aşezat şi am Gândit in zilele acestea, să fac dul socotindu-le, cu bucurie
bine Ierusalimului, şi casei Iudei. îndrăzniţi!
Acestea sunt cuvintele care să le faceţi:
să strigăm: Aceşti pomi cari
(irălţi adevărul fiecare către vecinul său; i-a sădit Dumnezeul nostru,
adevăr si judecată de pace. şi drept judecaţi
îq porţile voastre şi nimenea din voi răul ve­ aceştia înflorind, rodurile vie-
u
•o§ In sA p t A m A na m i Anzih §o» 91

ţii cele nestricăcioase le-au prea vestite semne. Pentru a-


51 adus lui Hristos, ca să hră- ceasta rugaţi-vă cn noi, prea
■ nească sufletele noastre. Către fericiţilor, ca să aflăm bucuria M
cari să strigăm: Fericiţi pur­ cea fără sfârşit. ^
tători de Dumnezeu, rugaţi- (de 2 ori) ^

vă să se niântuească sufletele KlnvA,


noastre. (de 2 ori)
Sufletul, cel dupre chipul lui
Bucură-te, Egipte credin­ Dumnezeu, ferindu-l nevătă­
cioase, bucură-te, Libie prea mat şi mintea, prin pustnicie,
cuvioasă, bucură“te, Tebaido puind-o stăpână preste pati­
aleasă, bucură-te, tot locui şi mile cele pierzătoare, v^aţi ur­
cetatea şi laturea, care aţi hră­ cat cât s’a putut la cea dupre
nit pre cetăţenii împărăţiei ce­ asemănare. Că vitejeşte silin-
reşti; şi pre aceştia cu înfrâ- du-vă firea, v'aţi nevoit să su­
narea şi cu ostenelele cres- puneţi cel mai rău celui mai
cându-i, i-aţi făcut doririlor lui bun şi trupul să-l faceţi rob
Dumnezeu bărbaţi desăvârşiţi. Duhului. Pentru aceasta, siha-
Aceştia luminători sufletelor ştrilor, v’aţi arătat înălţime
noastre s'au arătat; aceştia, cu locuitorilor pustiei, celor ce
raza minunilor şi cu semnele bine se nevoesc ajutători, în­
faptelor, au strălucit înţelep- dreptători bunătăţilor prea
ţeşte în toate laturile. Către cari adevăraţi. Şi acum prea cu-
să strigăm: Părinţi preafericiţi, vioşilor, sfărămându-se oglin­
rugaţi-văcasă ne mântuim noi! zile, curat vedeţi în ceruri pre
(de 2 ori) sfânta Treim e; rugându-vă
fără mijlocire, pentru cei ce
Cine din pământeni vaspune
cu credinţă şi cu dragoste vă
minunatele voastre vieţi, pă­
cinstesc pre voi.
rinţi din toată lumea? Şi ce
limbă va povesti sfinţitele întru Rctiai, li N>)soătoarei, cea dintâi a i^IhauI u I
de râod dela Ootoib.
duhul nevoinţele şi sudorile
Liim iiiă lină-
voastre? Nevoinţele bunătăţi­
lor, topirea trupului, luptele ProRhlmen. ulaEtil al 7-lea. ^
patimilor cele din privegheri, Dumnezeule, sprijinitorul ^
rugăciuni şi lacrimi. Voi în meu eşti Tu şi mila Ta mă va ^
lume ca nişte îngeri cu ade­ întâmpina. U
vărat v’aţi arătat; voi înşivă
puterile drăceşti desăvârşit le- stih : Scotite-mă dela vrfijuiaijii mei, Dumne- ^
zeule, iji de cci cose scoală asupra mea mă ^
aţi surpat, făcând minunate şi mâatueşte. Sf
92 •!>§ VlNKKl SKAHA §0*

Uiu pro(u[ia hit Zaliariti cctire către dânsul: Pomeneşte-mă,


Cap. 8 Doamne, când vei veni întru
ccKlca i;pfteşte D oeguuI, alotstăpunito- împărăţia Ta.
m l: Postul al patrulea, (ji postul al
cincilea, şi postul al şaptelea, ţii postul
al zocciea, vor fi casei ludei fipre I)uc‘urle .«i stih: f a lr e tine am ridicat oclili mei...
spre veselie, şi de serbări voioase. Să vâ ve­ Iarăşi această StihlrA.
seliţi dar, şi adevărul şi pacea s?i o iubiţi
W Aceasta zice Domnul, atotetăpAoilorul; V’^or A|»(il MIh Milue:;te-De pre Qoi, Doamne...
veni iQcă popoare multe ?i cei ce locuesc In
A Mucenicilor.
MH cetăţi multe !?i locuitorii unei cetăţi se vor
aduua la altă cetate zicând : Mergând, să
k4 mergem să ne rugăm feţei Domnului, şi să Sfinţii mucenici, rugându-se
căutăm faţa Dumnezeului atotstăplinitorul in pentru noi şi pre Hristos lău­
kif Ierusalim; merge-voiu şi eu. f>i vor veni po­
dând, toată înşelăciunea a în­
poare multe, şi neamuri multe, şi vor căuta
faţa Domnului, atotstăpânitorul, In Ierusalim, cetat, şi neamul omenesc prin
k4 ca să facă milostivă faţa Domnului, atotstă-
credinţă se mântueşte.
pânitorul. Acestea zice Domnul atotţiitorul:
k^ In zilele acelea, apuca-se-vor zece oameni
(liQ toate limbile streine, şi se vor apuca de Slavă, <ilasul al h lea. U
poalele hainei bărbatului Iudeu, zicând : Mer- U
k4 ge-vom cu tine, pentru că am auzit, că Dum­ Mulţimile călugărilor pre
nezeu cu voi este.
voi, îndreptătorilor părinţi cu- u
kx l ’rooliluii'ii. nl O-K'a
vioşi, vă cinstim; că prin voi
k^i (il cflntăm cu dulco c&ntaro) pre cărarea cea dreaptă, cu u
kH Să nădăjduească Israil spre adevărat, a umbla, am cuno­ u
k^ u
k^ Domnul, de acum şi până în scut. Fericiţi sunteţi că lui u
k^ veac. Hristos aţi slujit şi puterea
k^
kif vrăjmaşului aţi biruit; cei ce
¥i stih: Doamne nu s’a înălţat inima mea, nici
s'au inălţat ochii mei... sunteţi cu îngerii împreună
k^ Invrednicpşte-ne Donmne . vorbitori, cu drepţii şi cu sfin­
k^ ţii împreună locuitori. Cu cari U
k3f LA STlliOAVNA U
k9 Stihlrn Samo^lasniea, tjlasul al 2-li‘u rugaţi-vă Domnului, să mi-
kii U
k^ Să ne curăţim, fraţilor de luească sufletele noastre. U
«? U
k^ toată spurcăciunea trupului şi ^1 auum. a N'ăHouluurei
Vi a sufletului; făcliile sufletelor l’odijhia ' U prea slăvită minuce...
kii
noastre să le luminăm cu iu­ Bucură-te, odorul curăţiei!
k^
k^ birea de săraci, nemâncând Bucură-te, sălăşluirea cea cu­
kii unul pre altul cu clevetirea; rată a lumii celei fără de ma­
kn
Mif că a sosit vremea, întru care terie! Bucură-te, capul mân­
iHi mirele va veni să răsplătească
k^ tuirii noastre! Bucură-te, pro-
k^ tuturor dupre fapte. Să intrăm poveduirea apostolilor! Bucu-
k^
k^ cu Hristos împreună cu fecioa­ ră-te lauda mucenicilor! Bucu-
k^ rele cele înţelepte, cu glasul ră-te. Preacurată plinire a
k^
k^ acela al tâlharului, strigând profeţilor, ceea ce eşti cu totul
U
•)§ ÎN' S X n ’ÂMÂNA BRÂNZEI 93

fără prihană! lumina pustni­ V KZl:

cilor şi a sihaştrilor şi mân­ De va fi odovania praznicului Întâmpinării ^


in Siimbăta aceasta, să se caute Tipicul la W
tuirea credincioşilor. litera iK ) ^

A p o i:

Acum Blobozeijte pre robul lău...

!?l după Sfinte D um ne zeule zlcnni tropnrul.


('lasul al 4 loa
In Sâmbăta brânzei ÎHt-
Dumnezeul părinţilor noştri»
carele faci pururea cu noi du- LA UTRENIE
pre blândeţele Tale, nu de­ Dupa cci li PBulmi et <lupâ intAia Stiboiogic ^
Sedoulua, ^lui^ui al ^
părta mila Ta dela noi, ci prin
Podobie: porunca cea cu taină... îHt
rugăciunile lor în pace îndrep- I ^
tează viaţa noastră. |u strălucire, părinţilor. Iu- îHt
minându-neşi caîntr'un ^
SlQTâ, şi Bciim, a NăacAtoarnI.
raiu vesel acum intrând, din
Taina cea din veac ascunsă pârâul desfătării să ne îndul- ^
şi de îngeri neştiută, prin tine, cim; vitejiile acestora cu mi- ^
Născătoare de Dumnezeu, ce­ rare socotindu-le, să urmăm îm
lor de pre pământ s'a arătat; bunătăţilor lor, Mântuitorului
Dumnezeu întru unire neame­ strigând: Cu rugăciunile lor, ^
stecată întrupându-se, şi cru­ Dumnezeule, fă-ne pre noi ^
cea de voie pentru noi luând; părtaşi împărăţiei Tale celei ^
prin care, înviind pre cel întâi cereşti.
>

zidit, a mântuit de moarte


SlavA, asemoDBB.
sufletele noastre.
Pre începătorul sihaştrilor, | î
Tot acest tropur ii zicem şi ia : H uninezcu
este D om nul, Im U lr o n M
Pavel, şi pre Antonie, înţelep­
DupA acouHta, IJotonia:
tul, şi pre Eftimie şi pre cei­
Milueşte-ne pro noi, Duitinezeulo...
lalţi părinţi, cu un glas să-i sî
Şi trei niotanil mari-
lăudăm toţi, şi pre dânşii să-i ^
A p o i:
rugăm, ca să roage neîncetat
Fie Dumeie D o m n u l u i , (de trei ori) H iu e voi
pre Hristos pentru noi, cari
cuvânta pre D om nul săvârşim dumnezeească şi
Cade-se să te fericim... prea luminată pomenirea lor;
t^i ApullHUl. slăvind cu cântări pre Mân­
ţi se tace masA d un â ohici?iu, prerinn R’a tuitorul şi Domnul.
ariitftt «i Ic M icrcureii br&Qzci.
$i acum . u NâNCâtoaroi
U i'aveceraitâ, C anonul m orillor ( el do rdnd
ai glasului, Ia cimitir. Mulţumim ţie, pururea, Năs-
TYYWCTXXYTY J TOYTy XTTOTTOrg XTTTŢ
94
SĂ M B A Ţ ^ niM lN K A Ţ A

cătoare de Dumnezeu, şi te umblând, ne umplem de miro­


slăvim curată şl ne închinăm sul cel dulce; căci cu nevoin-
ţie, lăudând naşterea ta, ceea ţele supărărilor întărindu-se,
ce eşti plină de daruri, stri­ trupul prin postire şi-au su­
gând neîncetat: Mântueşte-ne pus duhului, ca pre un rob,
pre noi, Fecioară, întru tot vieaţă îngerească pe pământ
milostivă şi prea bună, şi ne vieţuind; pentru aceasta slavei
răpeşte de la înfricoşata pâră s’au învrednicit.
a dracilor, în ceasul întrebării;
ca să nu ne ruşinăm noi ro­ i^i acum, a N&s(^âtoarei

bii tăi. Qn rugăciunile celor fără


de trup ai Tăi, Hristoase, şi
Dupîl a (loun Stihologle, Sodealna glasul ale Mergătorului înainte, ale
al
apostolilor, proorocilor şi mu­
Podobie; pîlstoreşti..
cenicilor; ale tuturor sfinţilor
pre Antonie şi pre Eftimie şi cuvioşilor şi ale bunei Maicii
şi pre toţi ceilalţi purtători de tale, celei neispitită de bărbat,
Dumnezeu părinţi, toţi să-i fiind îmblânzit, dă-ne nouă să
lăudăm cu cântări, prăznuind umblăm întru luminaTa şi ne
pomenirea lor; că aceştia se învredniceşte să aflăm împă­
roagă Domnului pentru toată răţia Ta, pentru milostivirea
lumea, ca să ne mântuim de îndurărilorTale.
blestemul cel de demult şi să
scăpăm de muncă. Apoi cetim cuviateie sfântului Efrem despre
pfiriotll cei ce s au ; iji ruceoi trei p&rţi-

rugăciunile îngerilor, CANOANia.K

proorocilor, apostolilor, muce­ Al brnmuliil, cu IrmoBuI pe 6, i;i al sfinţilor


pe 8.
nicilor, aleşilor Arhierei şi ale ■H cîlntam DomDUlui..
S
tuturor cuvioşilor, trimite mi­
O&Dtarcu l-a glasul al 8-lea, Irmos.
lele tale tuturor, Mântuitorule, ^ vin ta re să iD rilţăni i'o p o jiio .
şi pace lumii, şi Bisericii li­
nişte dărueşte-i; Cela ce pentru riToţi împreună cu cântări
noi de bună voie ai luat trup X duhovniceşti, cu un glas,
din Fecioară, să lăudăm pre dumnezeeştii
părinţii noştri, cei ce au stră­
SUvâ, iiItA Sedeatofi; al 8-lea
lucit întru sihăstrie; pre cari
„ ,
Pydobio. F
„oruDca cea cii taină.. i-au izvodit Egiptul, Tebaida
^a întru o livadă, plină de şi Libia, tot locul, cetatea şi
fionie bunătăţilor, a pusnicilor laturea.
celor purtători de Dumnezeu gucură-te, începătorule al
•>s In SMn-A.NLLNA UUAN’Zhi go* 95

sihaştrilor, prea slăvite Anto­ căruia rugăciuni, toţi să ne


nie, Amoane de Dumnezeu mântuim.
purtătorule, lauda Nitriei, Ar- Cu vieţile, cele însuflate de
senie îngere, puternicul tăcerii, Dumnezeu, v'aţi arătat rai B i­
şi Amona, purtătorule de duh. sericii, cu adevărat, înţelepţi­
Veseleşte-te vasul lui Dum­ lor fericiţi părinţi, toţi dupre
nezeu, cu adevărat, Agatoane nume. Faceţi rugăciuni pentru
cel cu suflet sfinţit, Ahilo şi noi către Domnul, neîncetat.
Amonie, florile pustiului, Anu- Veniţi credincioşilor, iubi­
vie şi Alonie, Amonata şi An- tori de mucenici, să cinstim
timie, luminate mărgăritare ale pre răbdătorii de chinuri cu
bunătăţilor. cântări preste ani; şi cu laude,
întru credinţă. Iui Hristos,
Sfeşnicile alegerii, astăzi să
Dumnezeul nostru, cântând să
se laude de noi, Aris şi Apolos
strigăm: Să cântăm Ţie unuia
cel mare; luminile ascultării, Stăpânului.
Atre şi Acachie; cu aceştia şi
Avvachir, împreună străluce­ SInvA, & Trolmel.
şte ca un luceafăr. Trei feţe, prin sine singure,
Hotar vieţii celei înalte s'a ipostatice ale unei fiinţe, laud:
arătat Avxentie, şi nevoitor al pre Tatăl cel nenăscut, pre
Fiul cei ce s’a născut, şi pre
curăţirii, Avramie cel mare;
Sfântul Duh; o împărăţie fără
cu cari Afrodisie, stâlp înfrâ-
început, o stăpânire şi o dum­
nării, împreună cu Atinodor,
nezeire.
se cinstesc.
Şi ucum, a S’AKu&toarei
Străluceşte ca o stea pe cer
între sihastri, Amonie şi dum- Bucură-te, prea sfânt locaş,
nezeescul Anina; luminează lână de Dumnezeu rourată,
împreună cu aceştia şi marele izvorule cel pecetluit al apei
Antioh şi Agapit, cel foarte celei fără de moarte. Păzeşte
luminat, şi alţii strălucind îm­ Stăpână cetatea ta nebiruită
preună cu aceştia. de nici un fel de vrăjmaşi.

Cu cântări sfinţite să lăudăm CalJivasit*


pre marele Atanasie, care lu­ Cântare să înălţăm popoare
minat a sihăstrit în muntele „minunatului D um nezeului
Atonului, pre luminătorul cel „nostru. Cel ce a scăpat din
mare a toată lumea; cu ale „robie pre Israil, care cânta
96 «0§ SAMBA t A DIMINB.\ŢA go»

„cântare de biruinţă şi striga: luat cununa ascultării, că în


..Să cântăm Ţie unuia Stăpâ- mormânt de viu locuind, arată
„nului“. nouă lumina ascultării.
Iar H (ti)iia Cântare tlirj I'snllire nu o câniam ; Cinste să se dea lui Ghe-
i.'l c&uliiu l'ripoula; lasie, căci acest pururea po­
ruvio.jilor p irinti rugati-vă lui Damnozeu
pentru noi.
menit a domnit preste patimi.
Laudă lui Gherasim, căruia i-a
('AntJircH L’-ft. IfuifiR;
slujit fiara, că a venit la dânsul
edeţi, vedeţi, că eu sunt
V „Dumnezeul vostru, care
„m’am născut mai’nainte de
pentru săvârşirea bunătăţilor;
slavă şi lui Ghermano, părin­
tele, împreună şi lui Gaie, în­
„veci din Tatăl, şi din Fe- ţeleptul, slujitorul lui Hristos.
„cioară, fără de bărbat, mai
„pre urmă m’am întrupat, şi David, carele este cinstea
„am deslegat păcatul strămo- şi lauda Tesalonicului, primi­
„şului Adam; ca un iubitor de torul de Dumnezeu DaniiI, să
„oameni. se laude cel mult întru minuni
şi cu lucrul şi cu cuvântul; Da­
Acum ne umplem de mi­ niiI al schitului, Dia şi Dalmat,
reasmă, alergând ca în alt rai mai marii siiiaştrilor, întări­
al bunătăţilor sihăstreşti, cele rea credinţii.
sădite de Dumnezeu; care cu
postirea şi cu lacrimi le-au Ascultarea, cu mult mai buni ^
înflorit, în multe feluri roduri de cât lumina stelelor, a ară- ^
de vieţi alese aducând lui tat pre Dometian şi pre Do-
Dumnezeu, prea cuvioşii. metie, gânditorii de Dumne­
zeu, ca pre doi luminători, Iu- m
ix Marele Visarion, care vie- minându-ne pre noi; cu ace­
j I ţuind vieaţa pasărilor, ca alt ştia împreună şi cei nenumiţi,
înger; noul Iov, încă şi tarele cu cinste să se laude.
îs Veniamin, încă şi Vitalie lu-
W minătorul, care a mântuit pre Ca o bogăţie neîmpuţinată
desfrânata, şi dumnezeescul este credincioşilor, a cuprinde
M Vitimie, şi măritul Vavila, cu sicriul cu moaştele celor ce
aceştia să se laude. s'au nevoit pentru Domnul,
cu bună credinţă! Veniţi, fra­
^ Cu înălţimea vieţii, cer te-ai ţilor, să-i lăudăm ca pre nişte
făcut, o Venedicte! şi casă a mucenici, luând prin credinţă
înţelepciunii,păstoruleVasian; tămăduiri sufletelor şi trupu­
încă şi oarecare Vasilie a rilor.
*0§ In SÂFTAMÂNA BldS'ZKl ^ 97

StHVă, H Treimel.
Să se laude cu cântări mi­
Unime, Ceea ce eşti prea nunatul Zosima şi Zaharia,
desăvârşită, prea înalte Dum- prea cinstitul, şi Zinon şi Zoii;
nezeule, în trei ipostasuri: isaia cel mare, şi Ilie cel slă­
Părinte, Cela ce eşti nenăscut, vit, cu aceştia să se cinstească.
şi Fiule, unule născut, Duhuie
Cel ce purcezi din Tatăl şi Laud pre măritul Teodor
prin Fiul te arăţi; o fire, o al Fermiei, şi pre Ennat prea
fiinţă, o domnie, o împărăţie, lăudatul, cu cari dimpreună
mântueşte-ne pre noi pre toţi. vestesc şi pre Teodul cu Teo­
na; cinstesc pre minunatul şi
Şl Bciim, a Kăscâluarur marele Teodosie.
Singură tu ai adus omenirii
Lăudat să fie Teoctist, pă­
naştere streină, singură n’ai
storul cel prea ales, şi înaltul
luat stricăciunea cea firească,
la gând Talasie, marele Teo­
primind naşterea neasemăna­
dor, ce s’a numit Sicheotul,
tă, fără stricăciune. Pentru
care s’a arătat mare pre pă­
aceasta credincioşii pre tine
mânt cu semnele si cu mi-
curată, ca pre o Născătoare
nunile.
de Dumnezeu, dupre datorie,
te prea slăvim. Alte stele răsar iarăşi prea
luminoase: colibasul
i loan,7 îm-
(latavasie;
preună cu cei trei din scară,
Vcticţi, vedeţi, că eu .sunt..
Cftntarea a 3-a, trm ns;
purtători de lumină, şi cu alţii
mai mulţi, cari cu laudă au
Nu 08(0 ca Domnul .
strălucit.
ntr’alt raiu de bunătăţi al
I minunaţilor părinţi intrând,
să gustăm din însufleţită dul­
Să cinstim, cu cântări şi cu
versuri duhovniceşti, noi cei
ceaţă a acestuia, cea pururea ce ne-am adunat, iubitori de
dătătoare de viaţă, cu credin­ prăznuire, prea cinstita şi cea
ţă lăudându-i pre ei. de preste ani pomenirea mu­
cenicilor; că pururea se roagă
Să se cinstească Eftimie» lui Hristos pentru neamul
steaua cea prea luminoasă, lu­ nostru.
ceafărul Eladei, Efrem cel de
Slavâ, a Trelitiol
Dumnezeu insuflat, cu Evlo-
ghie, cel foarte luminos, cari Treime de o fiinţă şi unime,
au strălucit la marginile lumii, prea înaltă Dumnezeire, Ceea
cu faptele şi cu minunile. ce unimea o ai cu despărţire,
•og y A M iU ’rA [)Im i n i ;a t a g^

iar firea nedespărţită, ca fe­ lauda lui Teoctist, şi cetele


ţele; uneşte-ne pre noi întru tuturor celorlalţi cuvioşi, cre­
o voie a poruncilor Tale. dincioşii
» să-i slăvim si » să-i
lăudăm cu cântări; cu cari îm­
ti(!Uiii. u NitHCăLoiirci. preună şi cu fecioara, Evpra-
Cort, făcut de Dumnezeu, xia, să o lăudăm, cu toate
mai înainte te-a însemnat femeile cele de Dumnezeu
¥¥, Moisi, care acoperea cu sera­ înţelepţite. Şi cu un glas să
fimii sfintele sfintelor, închi­ strigăm: Rugaţi-vă lui Hristos
puind mai’nainte, Fecioară, a Dumnezeu, să dăruească ier­
ta curată naştere, din care era tare de greşeli, celor ce cin­
să se hrănească Hristos dupre stesc cu dragoste sfântă po­
trup. menirea voastră.
Calavasif. Slavfi, a&eim'iioa
Nu este sfânt, ca Domnul, Legăturile patimilor rupân-
¥^ „şi nu este drept ca Dumne-
du-le, v’aţi lipit de dragostea
¥i^ „zeul nostru, pre care îl laudă bunătăţilor, şi v'i.ţi îmbrăcat
«Hi „toată făptura; şi nu este întru Hristos cu slava cea mai
„drept afară de Tine, Doamne. pre sus de lume, aflând odih­
¥^ Sedcalaa. (glasul a I 4-tca. nă în ostenelele voastre si cu
H
¥^ I ’tidoliie: l)e fjrab ne întâmpină pre noi. - nevoinţele înfrânării dobân-
H Hristos, soarele dreptăţii, dind vieaţa cea de sus. Pentru
aceasta dupre vrednicie vă
n v’a trimis pre voi sfinţilor, ca bucuraţi, împreună cu puterile
H pre nişte raze, să luminaţi pă­
«H( cele de sus, stând şi veselin-
mântul; pentru aceasta lumi­
naţi sufletul meu, cel întunecat du-vă înaintea lui Dumnezeu,
întru răutate, prin dumneze- întru cântare. Purtătorilor de
we eştile voastre rugăciuni, cu Dumnezeu, părinţi ai noştri,
«Hi dumnezeească lumina cuno- cereţi iertare greşalelor, celor
¥^ ştinţii de Dumnezeu, cei ce ce serbează cu dragoste sfântă
pomenirea voastră.
«Hi sunteţi de Dumnezeu fericiţi.
¥¥, fcii Hcum a N^scâtnurcl
AllH, utasul 111 C'U'a
Piidobltt l're iiiţelfipciuneti iji cuvântul.,,
4Hi In noroiul păcatelor m’am
¥^ Blândeţele şi curăţia Iui An­ împlântat şi nu este întru mine
«Hi
«Hi tonie, mărirea şi minunile lui statornicie. Rău m’a înecat
«Hi
Eftimie, smerenia şi tăcerea viforul greşalelor mele. Ci, ca
lui Pavel şi a lui Arsenie, şi ceea ce ai născut pre Cuvân-
^ In s A i t Am A n a h k An z k i
ÎHt
tul cel unul iubitor de oameni, Cinstea bunătăţilor. Maca- ^
caută rogu-ină spre mine, ro­ rie cel mare, şi Politic odorul ^
bul tău. Mântueste-mă de evseviei se proclamă; cu ace- M
păcat şi de patimile cele vă­ ştia şi Marco cel foarte lăudat, ^
tămătoare de suflet şi de toată şi cu Dalmatoiu, arapul Moisi.
răutatea vrăjmaşului,Stăpână;
Măresc nevoinţele lui Mar- ^
casă cânt veselindu-mă: Roa-
tinian şi ale lui Malhu, şi um- ^
gă-te lui Hristos, Dumnezeu,
bietele cele pentru curăţia şi ^
să-mi dea iertare de greşale,
faptele bune ale lui Marcliel, ^
că pre tine te am nădejde, eu
mai marele păstorilor; cinstesc ^
robul tău.
şi pre Miilijînvietorul morţilor.
Cdutaroa 4-a, Irm os'
Mucenici ai Iui Hristos, adu- ^
Wand Te întrupezi, Cuvinte . ceţi rugăciuni neîncetate Fă- ^
cătorului şi Ziditorului pentru
L uminătorul în lume arătat
este dumnezeescul llarion,
munte cunoscător marele Iu­
pacea lumii şi pentru cei ce
cinstesc pomenirea voastră cu ^
stin; cu cari şi Ierax să se cântări. ||
cinstească, şi Ivistion cu losif, Slavâ. a Troimvi. ^
vitejii cei aleşi.
Minune, se vede că Dumne- ^
leremia încă a strălucit în zeirea este una şi trei, toată
vieaţă, şi Ishirion s’a arătat în trei feţe fără despărţire, m
cu mare tărie. Cu cari strălu­ că Tatălui şi Fiului şi Duhului
ceşte Carion, Copris, Castor Sfânt, dăm închinăciune întru ^
şi Casian cel prea frumos. o fire. ţi
Şi aiMim, a Nâscfttoaroi ^
Mă minunez de vorba cea
blândă a lui Calist, laud face­ Bucură-te, încăperea lui ^
rile de bine ale lui Lavrentie, Dumnezeu cea desfătată; bu-
şi vestesc fapta cea bună a cură-te, sicriul legii celei nouă; |||
lui Loghin, şi lui Lot îi cin­ bucură-te, năstrapă din care ^
stesc bunătăţile. s’a dat tuturor oamenilor mana
cea cerească. p
Pre Leontie, adâncul teolo­
giei, laud şi slăvesc pre Macsim CatHvasie. ^
noeanul învăţăturilor; mă fă­ Vrând să te întrupezi, Cu- ^
lesc cu Marchian şi laud pre „vinte, din muntele cel um- m
Marco cel supus şi ascultător „bros, din singură Născătoa- ^
de Dumnezeu. „rea de Dumnezeu, profetul
100 •0§ S A V l l V l 'A I J I M I N I 'A T A §0*

^ „a cunoscut cu vederea dum- nătorul luminătorilor Pahomie,


jS „nezeească, şi cu frică a slă- Palamon împreună pătimito-
p „vit puterea ta“ . rul, dumnezeescul Petronie;
şi împreună cu aceştia să se
Cântarea a. Iriuns
laude Passarion cu cântări
l'in net^ura patimilor..
dumnezeesti.
t
^ ^ en iţl să vedem florile cele
’ pururea vii ale raiului SIflvâ, H Trelmiii

celui din Edem, cele odrăslite Deşi dupre fire Dumnezei­


de Dumnezeu, nevoinţele pă­ rea este una, dupre feţe însă
rinţilor, a cărora singur lucră­ este întreită; întru care ne-ani
H botezat şi întru care credem:
tor este Domnul.
Tatăl, Cuvântul şi Duhul cel
Cu izvoarele cuvintelor lui
de o fiinţă.
Nil se adapă tot sufletul cel
înţelegător; cu sfintele vieţi Şi acuui a NâbCâloarHi.
H
a lui Navcratie si
ft a lui Nicon Preacurată, ceea ce ai nă­
se luminează, şi Natanail cu scut prin cuvânt pre Cuvântul,
Nistlienor îl înfrumuseţează. mai pre sus de cuvânt, pre
Xenofont cu fiii săi întru acela rugându-L nu înceta, ru-
¥¥. bunătăţi strălucind, ne lumi­ gămu-ne, să se mântuească
pururea din primejdii turma ta.
H nează, şi marele Orsisie, iar
mai ales Onufrie; dar pre Pi- Ciitavaaiii
men, cine din oameni îl va
lăuda dupre cuviinţă? Din negura patimilor, ca
„dintr'o noapte prea adâncă,
Pamvo şi cu fapta şi cu „mântuindu-mă, învrednice-
cuvântul să se fericească du­ „şte-mă să mânece duhul meu,
pre vrednicie ca un înalt, şi „rogu-mă, la lumina zilei po-
Pupile măritul, cel ce opreşte „runcilor Tale, Hristoase“.
dracii, să se laude, şi întocmai
¥¥i cu el şi luminatul Pinufrie. <ftntarea U a. lini»?
I're mine cel cupriDS...
Dupre vrednică datorie să inunaţi sunt prea cinsti­
H se cinstească Pafnutie cu ade­
vărat prea măritul, Pier, Pa-
M ţii părinţii noştri, ale că­
rora le sunt dumnezeeştile ne-
termutie, Pavel „prostul“, Piti- voinţe, ale cărora luptele, ale
run cel mare şi exarhul pă­ cărora tămăduirile; că cine
rinţilor* mai mult de cât aceştia au
Luminat să se laude lumi­ arătat tăria minunilor.
453 c3cÎ 3 c î 3 c3 c)coIcS 3 c3c3SI c3c3 c3 c* 3 ^ 3 S ! c* 3 c3 o ^

•os ÎN s A m AMÂNA (iUANZl-:! §0s 101

Ravula cel minunat, Ruî îm­ din rădăcina ta, din curata Fe­
preună, şi Sisoie cel întocmai cioară, a răsărit floarea vieţii,
cu îngerii, să se laude; cu Hristos Dumnezeu, cel cea
cari şi dumnezeescul Erid şi mântuit lumea.
Siluan. Catavasie.

Cer cu patru luminători s'a Pre mine cel cuprins de mul^


arătat pre pământ, această de „te greşeli, care cad la îndu-
două ori îndoită, cu acelaşi „rările Tale, primeşte-mă, iu-
nume numirea Simeonilor, din „bitorule de oameni. Doamne,
cari trei sunt stâipnici şi unul „ca pre proorocul, şi mă mân-
cel nebun pentru Hristos. „tueşte“.
CONDACLIL
Prin mijlocul stelelor ca soa­
(llanul al 8-lea.
rele au strălucit aceia, cărora Prosomia; C a nişte pârgă a firii...
era povăţuitor sfinţitul Sava;
a pre nişte propoveduitori
cu care străluceşte Serapion,
şi Silvan cu faptele, C ai bunei credinţe şi înfrâ-
nători ai păgânătăţli, ai lumi­
Sarmat şi Timoteiu, şi Titoiu nat, Doamne, adunarea pur­
împreună cu Iperehie, şi Far- tătorilor de Dumnezeu, cari
mutie, Foca, Hariton, Herimon, partea cea de subt soare o au
Psoe şi înţeleptul Or, să se strălucit. Pentru rugăciunile
laude. lor, în pace desăvârşit, pre cei
ce Te slăvesc pre Tine şi Te
Sfântă şi lăudată mulţimea
laudă, păzeşte-i, ca să-Ţi cânte
părinţilor, cea amintită şi cea
Ţie: Aliluia.
nenumită, scapă de primejdii
ICOS
pre cei ce săvârşesc pomenirile
voastre cu dragoste. La cele frumoase ale vieţii
m’am uitat, văzând cu gându­
Slavă, a Treirael.
rile cele ce se fac, socotind cele
Pre Tine, Treimea cea mai de întristare ale lor, am plâns
pre sus de toată stăpânirea, şi vieaţa oamenilor şi numai pre
; Dumnezeească unime, lumină voi v’am fericit, cari aţi ales
I şi lumini, Te laud, vieaţă şi partea cea bună, adică a pătimi
I vieţi, minte, pre Cuvântul şi cu Hristos şi a petrece împre­
i pre Duhul Sfânt, un Dumne- ună cu Dânsul, şi a cânta îm­
1 zeu întreit, sfânt. preună cu profetul David: Ali­
I acum H NimciUoarci. luia.
'>1 cotim la I’rolog
I lessee, strămoşule, saltă, că Apoi
H
^ 102 •®S SAMUAt A DIMINKATA §»

patimilor şi a dracilor. Sfinţii Părinţi ne dau


SINAXAR a inţelc^'c oarecum că dacă şi noi vom arăta
aceeaşi râvnă ca şi ei nimic nu ne va împie­
l\ SAMHATA HRA^!ZE1
deca de a săvârşi fapte tot atât de mari ca
şi ei şi de a fi învredniciţi de aceleaşi răs-
[ n aceeaşi zi lacem pomenirea tuturor slin- plăii, căci şi el au avut aceeaşi fire ca şi noi.
(iior bărbaţi şi femei, cari au strălucit prin finii spun că împăratul Iraclie a rânduit
t^iliăstrie. această săptămână a brânzei; înainte de el
se mânca in ea carne. Fiind de şase ani in
«TIH C H I; război cu Cboreoj şi cu Perşii, a făgăduit Iui
Dumnezeu, că dacă-i vii birui va schimba a-
ui'Ictele drepţilor sunt intru nemurire, ceastă săptămână şi o va pune intre post şi
fntru aceea le 1‘acem sîântă pomenire. dulce, lucru pe care l-a şi făcut. Dar eu so­
cotesc că s a întâmplat asta pentrucă a fost
rin sărbătorile de până acum purtătorii
Izvodită de sfinţii Părinţi ca un fel de curăţire
de Dumnezeu, părinţii, ne-au condus cu
de mai înainte; ca nu cumva, trecând deodată
____ cumpătare şi ne-au pregătit să intrăm
dela carne şl lăcomie la o mare înfrânare
iD marea luptă a postului: prin l'rica de ju­
dela mâncare, să ne sîmlim râu şi să ne vă-
decata viitoare ne-au îndepărtat dela desfătare
tămăm astfel buna stare trupească; cu încetul
^i Îmbuibare şi ne-au învăţat cele dintâi stiliii
şi treptat, indepărtându-ne de mâncări grase
ale postului; iar prin săptămâna brânzei, cu-
şi plăcute să primim, ca nişte cai nărăviţi,
răţindu-ne mai dinainte după cum se cuvine,
şi frâul postului printr’o mâncare mai uşoară.
au rânduit In cliip potrivit în mijlocul săptă­
!?i ceeace au făcut prin pilde cu privire la
mânii două zile de post, ca să ne îndemne
cele sufleteşti, aceea au meşteşugit şi cu pri­
puţin câte puţin la post.
vire la celc trupeşti, tăind câte puţin piedi­
lată că au mai pus înaintea noastră şi pe
cile ce ne oi^resc dela post.
to;i l)ărbaţii şi femeile care, prin multe ne-
Pentru rugăciunile tuturor cuvioşilor Tăi,
voinţe si o-itenele, au trăit cu cuvioşie. Asta,
Hristoase Dumnezeul nostru,
ca, prin pomenirea lor şi a luptelor lor, să
mllueşte-ne pre noi!
ne 1‘acâ să intrăm cu mai mult curaj in marea
luptă a postului. Având ca pildă şi călăuză
viaţa lor şi dobândind sprijinul şi ajutorul lor, Cânta ea 7-a, Irmos
vom putea îi gata pentru luptele cele duhov­ 1 ela ce ai răcorit prc tineri,,.
niceşti, mai cu seamă când ne gândim că şi
ci au avut acceaşi fire ca şi noi. Şi după cum eiiiţi sâ aducem cântări du­
îjenerjilii când îşi pornesc ostile la război,
aşezându-se in fruntea lor, îşi îmbărbătează pă datorie femeilor, celor
oîistea, prin cuvintele, pildele şi viaţa bărba­
ţilor din vechime, cari au luptat cu bărbăţie
ce au vieţuit cu cuviinţă şi în­
şi in chipul cel mai strălucit, iar ostaşii, îm­ tocmai cu îngerii, şl să stri­
bărbătaţi fiind prin aceste pilde atacă din tot
sufletul pe duşman cu nădejdea biruinţei. Tot
găm: Pentru ale lor rugăciuni.
aşa fac acum şi purtătorii de Dumnezeu Pă ­ Dum nezeule, mântueşte-ne
rinţi: îmbărbătează pentru luptele cele du­
hovniceşti atât pe b<^rbaîi cât şi pe femei prin pre noi pre toţi.
via^a celor cari au trăit cu cuvioşie şi asa
iml)ărbâtaţi ii conduc spre raarea luptă a po­ purtătoarea de Hristos Vri-
etului. in chipul acesta uitându-ne cu luare
aminte la pilda vieţii lor, să săvârşim, fiecare
ena, cu dumnezeeasca Fevro-
fluDă putere, multele si feluritele virtuţi; mai nia să se cinstească, şi Toma-
întâi dragostea şi depărtarea minţii dela lu ­
crările şi faptele necuviincioase: apoi însuşi
ida cu leria şi Platonida să se
postul; d ir să nu postim numai de mâncări, laude cu credinţă; împreună
ci să postim gi cu limba şi cu mânia şi cu
ochii şi, ca să spun pe scurt, să ne oprim si cu acestea şi Melania.
S!i ne îndepărtăm dela orice faptă rea. Sfinţii
Părinţi au nşezat în acesta zi pomenirea tu­ L audă fie Evpraxiilor celor
turor sfinţilor spre a ne înfăţişa pe cei cari.
prin post şi prin celelalte fapte bune şi î'olo- cu minte îngerească, şi celor
sitoare, au bine plăcut lui Dumnezeu, spre a douăTeodore; Anastasiilor ce­
ne impinge, prin pilda lor, spre nevointavir-
J g tuţUor şi a no inarma cu vitejie împotriva lor prea fericite, mărire şi Iau-
•ftg I n s \ i ‘1A m \ n a i;u\N7.ri g^.

dă neîncetată, care an servit


minunat lui Dumnezeu.
M aria Egipteanca a fost ca (’rtla\îiMic,
o lumină în lume, şi cel ce s’a C ela ce ai răcorit pre tineri
numit Marin, stea lumii s’a a- „în cuptor şi ai păzit pre ceea
rătat, şi Eufrosina ca un soare „ce Te-a născut, Fecioară după
strălucind cu bunătăţile. „naştere, bine eşti cuvântat
Luminoasă ca focul a fost „Doamne, Dumnezeul părinţi-
Teodula întru vieaţă şi a stră­ „lor noştri“.
lucit întru pustnicie iulita, şi JHf
' Autarc# H h , Irm oi:
împreună cu acestea luminea­ I ela ce s a prenslăvit...
ză întru fapte prea fericita
re păstorii şi pre înţelepţii îHf
Isidora.
C ugetătoarea de cele cereşti
P dascăli; pre arhiereii bise­
ricii lui Hristos şi pre cuvioşi,
Marina acum să se cinstească toţi să-i lăudăm, pre Domnul
cu Matrona cea mare; Singli- lăudându-L şi prea înălţân-
tichia şi Sarra cu lusta, întru du-L întru toţi vecii.
cântări, ca nişte înţelepte să
se laude. D tipre datorie Vasilie cel
mare, şi cel dupre adevăr mult
^ P elaghia, îngerul Domnului; nevoitorul Atanasie să se lau­
Taisia, sfeşnicul pocăinţii; şi de întru cântări, cu Grigorie
ori care alta din femeile, ce cel mai ales de cât toţi în teo­
au strălucit în sihăstrii, să se logie.
laude.
P re loan cel cu gura de aur
SavĂ, n Trelmcl,
şi pre Kiril, stâlpii cei de Dum­
U Tatălui, împreună şi Fiului, nezeu înţelepţiţi, să-i lăudăm;
S şi Sfântului Duh, cu un gând asemenea şi pre Isichie, alt te­
g ne închinăm, şi mărindu-L cu olog, şi pre dumnezeescul Me-
î| credinţă, strigăm: Slavă Ţie letie, grăitorul de cele dumne-
^ Treime, unime, Dumnezeul zeeşti.
nostru.
Grigorie ale Nisiarilor, şi
"-i Hruni. a NftRcSlDsrul ceilalţi doi făcători de minuni
^ Binecuvântată Născătoare părinţi, şi înţeleptul întru cele
m de Dumnezeu Fecioară,care ai dumnezeeşti Epifanie, împre­
S născut pre Mântuitorul lumii şi ună cu Amfilohie, luminatul
Ss Stăpânul, pre Acela roagă-L, luminător, să se laude în veci.
*■***■*•* '■***•***

Si 104 •0§ SAMBÂTA DIMINEAŢA §<)•

f?i câot&ra;
pre Mitrofan, lauda preoţi­
( eoa ce eşli mai ciaijtita .
lor, cu Nectarie, cu Attic şi
cu Giienadie, împreună şi pre Cilotaroa a, Irwos:
Vaşterea pururea Fecioare\..
Anatolic să lăudăm, pre strălu­
citorii cei vii, împreună cu Ev-
sevie şi cu Proclu prea în­
ţelepţii.
C ine va spune îndrăzneala
lui Ambrosie, şi înţelep­
ciunea lui Ierotei cum o va
povesti? Dar tăria cea pentru
pre Nicolae, sfinţitul propo-
credinţă a Alexandrilor, de
veduitor, pre Sofronie cel ade­
Dumnezeu înţelepţilor părinţi?
vărat cu limba de miere, şi pre
Evlavie laud, şi pre Diadoh, Fedim dumnezeescul, Spiri­
împreună cu Evstatie şi cu lu- don purtătorul de Dumnezeu,
venalie, căpeteniile părinţilor. cu Antipatru, cu Pamvo, Palla-
A Treimei.
die şi Nonn, dimpreună cu
Hiuecuvânlkjn pre Talăl...
Ieronim şi cu Ghermano prea
cinstitul, ca nişte luminători
c a pre o unime în fiinţă Te
dumnezeeşti să se laude.
laud, ca pre o Treime în feţe Te
cinstesc. Părinte, Fiule şi prea Dionisie, cel avut în cele
sfinte Duhule; stăpânirea cea dumnezeeşti, să se cinstească
fără început a împărăţiei Tale ca un tăinuitor al celor cereşti;
o slăvesc în veci. asemenea Climent, mult păti-
Şi acum, ri Nascât înrei
mitorul, Flavian şi Pavel cel
mare, vestitorii mărturisirii.
Tu, munte al lui Dumnezeu
te-ai arătat. Născătoare de Mihail al Sinadelor împre­
Dumnezeu, întru care Hristos ună cu Tarasie; Nichifor iarăşi
locuind, dumnezeeşti locaşuri cu Teodor cel foarte minunat
a făcut pre cei ce cântă: Pre şi Teofancelcu nume adevă­
Domnul lăudaţi-L şi-L prea rat sfinţit, să se laude, ca apă­
înălţaţi întru toţi vecii. rători icoanelor lui Hristos.
Catavasie. Petru şi Ignatie purtătorii de
lăudăm, biDo Bă cuvântâm.. Dumnezeu, ca nişte adevăraţi
Apostoli ai lui Hristos şi sfin­
Pre Domnul, Cel ce s’a prea-
ţiţi nevoitori, să se laude îm­
„slăvit în muntele cel sfânt, şi
preună cu Policarp şi cu Clii-
„a arătat lui Moisi în rug taina
prian, martirii Mântuitorului.
„pururea Fecioarei prin foc,
„lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi Prea cuvioşi părinţi şi arhie­
„întru toţi vecii“. rei ai Domnului, împreună cu
^35Kîî^3c;
u
«0§ ÎN R A H ’AMANA h h A n z e i §0» 105 M
îHt
Slavă, ijl acum; iilta l'o(J()ltio ^
îl sfinţii mucenici şi cu sfintele
Cu Apostolii să ne suim..
|j| femei, toţi cei numiţi şi cei ne-
p numiţi, rugaţi-vă să se mân- P re purtătorii de Dumnezeu IS
îs tuească sufletele noastre. părinţi, cari au strălucit în si- ||
hăstrie, şi pre ierarhi împre-
Slavfl, H Treime!
una şi pre cuvioasele femei, şi ^
Unule în treime Dumneze- cetele sfinţilor mucenici, cu
|!| ule, slavă ţie neîncetat, că de cântări luminat să-i lăudăm, u
şi este Dumnezeu fiecare faţă, ca să ne sfinţim; şi cu rugă- ^
^ dar unul eşti în fiinţă Tatăl, ciunile lor şi ale Născătoarei
^ Fiul şi Duhul, cu cele trei lu- de Dumnezeu, lesne să săvâr-
¥¥. minate osebiri. şim călătoria postului.
Si acum. a Născătoarei. LA LA IID K

Rug aprins cu foc şi near- Punem Stlhiri palru d căutăm Stihirile.


lilasul a! 8 lea.
zând a văzutMoisi mai’nainte,
l’udoiilu: î n raiul cel dio lîdem...
în muntele Sinai, pântecele tău
Fecioară cel primitor de Dum- Mulţimea părinţilor, cari au
nezeu, care a primit focul cel sihăstrit cu cuviinţă, toţi ere- ^
H nepieritor. dincioşii cu cântări să o lău- ^
dăm. Şi pre Ierarhii lui FIristos M
î| Catavasit*. să-i cinstim întru laude, cu un ^
m Naşterea pururea Fecioarei dumnezeesc cuget şi cu un ^
^ „ce s’a arătat legiuitorului mai suflet, fraţilor; că întru aju- ^
^ „’nainte prin foc şi prin rug, nare au vieţuit, şi întru post ^
jj| „spre mântuirea noastră a cre- curat, şi cu Evanghelia lui SHt
„dincioşilor, cu cântări fărătă- FIristos ne-au luminat. Cu cari
^ „cere să o slăvim“. dimpreună să lăudăm şi pre ^
purtătoarele de Dumnezeu şi
l u m in a n d a luminatele femei, vieţii lor din
1‘odolile: Femei auziţi... suflet râvnind, cu dumneze- u
Mulţimea cuvioşilor părinţi, ească cuviinţă, ca să aflăm a-
cari v’aţi lepădat de lume şi colo iertarea gresalelor. s#
crucea aţi ridicat împreună cu Pre cei ce luminat au stra-
cetele mucenicilor, adunarea lucit în sihăstrie şi cu cuviinţă ^
arhiereilor şi ceata femeilor, au vieţuit, să-i lăudăm cu prea |j^
luminaţi-necasă lăudăm dupre mărire, fraţilor; capre cei ce ^
vrednicie prea luminată pome­ au vieţuit bine şi la vieaţa veş- H
nirea voastră. nică cu bună credinţă s'au mu-
-5*^ 106 • 0§ S A M l l . m DIMINI'AŢA §0»

tat, bucurându-se. Şi Ia odihna ochiul nu le-a văzut, nici ure- u


|î| cea nepieritoare şi fericită, chea nu le-a auzit cândva. Cu
H care este acolo, prin bunătăţi ale cărora rugăciuni, Dumne- gt
îl şi prin curăţie drept au aler­ zeule, scoate din stricăciune ^
gi gat. Deci dupre vrednicia lor sufletele noastre. ^
să-i cinstim, ca să aflăm milă
UI de la Dumnezeu, prin rugă- SI hv A, glasul al H leu ^

ciunea lor, şi veşnică mărire Cuvioşilor părinţi! în tot pă- m


^ şi bucurie; şi să scăpăm acolo mântui a ieşit vestirea fapte-
de muncile cele neîmblânzite. lor voastre, prin care în cer
Ceata tuturor ierarhilor, a- aţi aflat plata ostenelelor voa- m
dunarea drepţilor şi a sihastri­ stre; risipit-aţi taberile draci-
lor şi a cuvioaselor femei, cari lor; ajuns-aţi la cetele îngeri-
aţi vieţuit cu bună credinţă, mi- lor, a cărora vieaţă fără pri- p
hană aţi râvnit; şi acum în- p
lostivindu-vă dupre dar, rugaţi
pre Cel singur bun, prea indu­ drăzneală având către Dom- ^
ratul Domn, să ne miluească şi nul, cereţi pace sufletelor noa- |J|
pre noi; de osânda cea de a- stre. UI
colo, cu rugăciunile voastre, >1 niMini. II NasrHlnari’i
înţelepţilor, să ne mântuim toţi;
Născătoare de Dumnezeu,
şi întru desfătarea ce va să fie
tu eşti viţa cea adevărată, ca-
să ne îndulcim fără sfârşit în
re ai odrăslit rodul vieţii; pre
veci, bucurându-ne şi noi, şi
Tine Te rugăm: Roagă-te, Stă-
neîncetată cântare strigând
până, cu cuvioşii părinţi şi cu
M Dătătorului de vieaţă. toţi sfinţii, să se miluească su-
Cuvioasă prăznuire lui Dum­ fletele noastre. ^
nezeu astăzi credincioşii să Ddxolojfia ( oa nmre, llcleniilo. ApnIt^l!l !>i ^
prăznuim, întru pomenirea din Ceasul l-iu ^
destul a sfinţilor arhierei şi a
sihastrilor, a sfinţilor mucenici
şi a cuvioaselor şi bine cre­
dincioaselor femei. Că cele LA LITURGHIE. S
stricăcioase şi trecătoare le-au
I «ricinii' liiii Căminul (iftrii.lilor,raiilurcn OT
defăimat cu adevărat şi ca nişte a :t-a şi a li a pe opt ^
păianjeni şi gunoaie le-au so­ Apostolul zjlei, din cartea <'oa catrp Honinni,
cotit; ca să dobândească pre I raţilor, pacea să o iubim. îW
Hristos şi împărăţia lui şi dum- Şi altul al p&riiiţilor. <iiu ceu c&lro (ialutoui.
nezeeştile acelea bunătăţi, care 1-raţilor, roada Duhului este dragostea ,- ^
îW
««g I n s .m t A m A n a nnANZKi go» 107

I'ivftnKlinlla de la Malei Sdiiibutti lăsatului de brânză, să St cqptc


/is-a Dumtiul, luati aminte milosltitiia tipicul dcla s[ăr;^itul cârtii, la litera
voastră ..
De se va î.itâm ’la Aflarea cinstitului csp al
Si altă [;vani;hcl|p a cuvio^tlur, tot de I h SlăDtului loan laaiotc-mer^'utorul io iSâmbălu
Mrtlci; lăsatului brânzei să se CHUte tipicul dela
7. is-a Dotnoul, toate'iui sunt date luic dc la blâr^itul căriii, la litera
Tatfll meu...

CIllNON’lCUL Iarăşi să se ştie:


jiucura^i-vă drepţii iutru Domnul .■

Că dela Dumiuica Vauici^ului şi a Fariseului


pânâ l i Damialca tuturor Sîictilor, in fiecare m
Sănit)âtâ SC citeşte Apuslolul şi Kviinghelia:
Să se ştie:
iotâi, Apostolul şi Evanghelia Sâuibetei de
De se va iatăiopla prazaicul în iimpinârii iu rând !fi apoi ale Sfântului.

m
W?

DUMINICA
LĂSATULUI DE BRÂNZĂ
IZ G U N I H I'A LI I ADAM D IN UAI

SAMBATA SEARA
l.H Vocernia mare. după psalmul cel fihitiuiil cfiniflm iericit barbalal... CritisniH loalA L h
lioamue strigat a m .. punem stilurile po lit, caniand fl1n Ocloih: ;i Stiliin ale Învierii, H ale
Iui Anatolie tjl patru alo Triodului { î Ib bu I ai 11 Ira, Podobic Toată nădejdea ..
4H^
¥^ ăcătoriil meu Domnul,
mărirea lui Dumnezeu m'a o-
sebit, şi m’a dat morţii celei
4»^ luând ţărână din pământ
mai dedesubt în pământ. Ci
41^ şi însufleţindu-mă cu suflare
H de vieaţă, m’a înviat şi m'a Tu ca un stăpân şi îndurat, ia­
răşi mă chiamă.
cinstit a fi stăpânitor pre pă­
mânt tuturor celor văzute şi De veşmântul cel de Dum­
locuitor împreună cu îngerii. nezeu ţesut, m’am desbrăcat
Iar satana, înşelătorul, lucrând eu, ticălosul, prin sfatul vrăj­
cu şarpele, ca printr’o unealtă maşului, neascultând porunca
m'a amăgit prin mâncare, şi de Ta cea dumnezeească, Doam­
«0§ I . A S A 'l 'l 'l . t l l D M ( lilA N Z A go» 109

ne! Şi m’am îmbrăcat acum raiului şi degoliciuneasa plân­


cu frunze de smochin şi cu gând, se tânguia: Vai mie! celui
haine de piele; căci m'am o- ce m’am supus înşelăciunii ce­
sândit a mânca prin sudori lei viclene, şi ni’am furat şi de
pâine cu muncă; şi pământul mărire m’am depărtat. Vai mie!
s’a blestemat să^mi rodească celui desbrăcat de nevinovăţie
spini şi pălămidă. Ci Tu, cel şi lăsat în sărăcie. Ci, o raiule,
ce Te-ai întrupat din Fecioară de acum nu mă voiu mai des­
în anii cei de apoi, chemân- făta întru dulceaţa ta. Nu voiu
du-mă, iarăşi mă bagă în rai, mai vedea pre DomnulşIDum-
nezeul şi Ziditorul meu; căci
Raiule prea cinstite, podoa­
în pământ voiu merge, din ca­
ba cea frumoasă, locaşul cel
rele m'am şi luat. Milostive
deDumnezeu zidit, veselia cea
îndurate, strig către Tine: Mi-
nesfârşită şi desfătarea, slăvi­
lueşte-mă pre mine, cel ce am
rea drepţilor, frumuseţea pro­
căzut.
feţilor şi sălăşluirea sfinţilor,
cu sunetul frunzelor tale, roa­ 't'i Hcum, a Nâscatoarcl do hiimD zeu.
â i^Iasulul ce va fi i]>> rAnd
gă pre Ziditorul tuturor, să-
Vohod. I.u:iiină lină...
mi deschidă uşile care cu ne-
Piocliim on‘ Oniunul a iinptinUit,..
ascultarea le-am închis; şi să Hi*
\.\ i.rnt:
mă învrednicesc a mă împăr­
tăşi pomului vieţii şi bucuriei, gbioi> iu, SitiliirH T in u n u lu i

Slavâ, jrlaRiil al li-loa


cu care mai 'nainte întru Tine
m’am desfătat. Soarele razele şi-a ascuns,
luna cu stelele în sânge s'au
Adam s'a scos din rai pentru
schimbat, munţii s’au înfrico­
neascultare, şi din desfătare
şat, dealurile s'au cutremurat,
s’a lepădat, de vorbele femeei
când s'a închis raiul, ieşind
amăgindu-se, şi gol a şezut în
Adam cu mâinile bătându-şi
preajma locului, vai mie! tân-
faţa şi zicând; Milostive, mi-
guindu-se. Deci să ne sârguim
lueşte-mă pre mine cei ce am
toţi,să primim vremea postului
supuindu-ne evangheliceştilor căzut.
rândueli; ca printr’însele fă’ >1 HiMiT. a Nft6(.«li'urei
cându-ne plăcuţi lui Hristos, Cu taină te lăudăm pre tine.
să dobândim iarăşi»
sălăsluirea
» Născătoare de Dumnezeu, Ma­
raiului. rie: că te-ai arătat scaun al
NluvA, ol it:i marelui împărat, cort prea
Şezut-a Adam în preajma sfânt mai desfătat de cât ce-
110 iO§ DUMINICA g ^

rurile, căruţă de heruvimi, şi nezeu şi Fecioarei cu adevă­


¥¥i
mai presus de cât serafimii, rat, strigăm fără tăcere ca în­
cămară a măririi; că din tine gerul: Bucură-te! Bucură-te
a ieşit întrupându’se Dumne­ Stăpână, folositoarea şi aco-
zeul tuturor* Pre acela roagă-L, peremântul şi mântuirea su­
să se mântuiască sufletele fletelor noastre.
¥¥, noastre, Acum filobozeşle pre robul tău...

STIIIOAVN'A o n 'o m i u j i l . După Sfinfe Dumnezeule


Troparul
Slavă, glaRul al (i-Icu.
¥^ Scosu-s’a Adam din rai pen­
Născătoare de Dumiiezeu,
|Uu trei ori)
tru mâncare; pentru aceasta şi v:<i cea'altâ urinarp a Privcglioni.
¥^ şezând în preajma lui, plângea farft do nu este Privcffliere. Troparul învierii
H tânguindu-se, şi cu glas de i^i a Nâ8catoaret do Dumnezeu.
in¥. umilinţă zicea: Vai mie! ce am V E Z I:
¥^
pătimit eu ticălosul. O poruncă Iar slujba slântului dela Minei se cântă
¥^ am călcat, a Stăpânului meu,
la Pavecerniţă.

şi de tot binele m’am lipsit


Raiule prea sfinte, cel ce eşti
pentru mine sădit şi pentru
LA UTRENIE
Eva încuiat, roagă pre cela ce
te-a făcut pre tine şi pre mine La Dumnezeu este Domnul... l'roparui
învierii, de două ori, ($1 al Născăloapei.
m*a zidit, ca să mă satur de
.\pi)i obişnuitele Stiboiugii ţi 1‘oiieleul. pre­
¥^ florile tale. Pentru aceasta şi cum H'a arătat in Duminica Fiului celui
Mântuitorul către dânsul a zis: riHipitor

¥¥i Zidirea mea nu voiu să piară, ^i incei)t-iii a ceti cârtind, cea a $ase zile, a
lui loan Gură do aur
¥^ ci voiu să se mântuiască şi la Apoi,
¥¥ cunoştinţa adevărului să vină.
eşti cuvântat Doamne Antitomoie
Că pre cel ce vine la Mine nu-1 ţ'lasulu*.
voiu goni afară. Toată sunarea.
¥¥.
¥¥. , ^ ftciiu), a NâK(‘ătour<n
J;!i Kvaiigliella l'troniei cea de răud,
luvicrea iul Hristos văzând.
Făcătorul şi Mântuitorul Psalmul Ml.
¥^ meu, Preacurată, Hristos Dom­ S la v ă , g la s u l a l 8 ie a

î l nul, din pântecele tău ieşind, ' şile pocăintii deschide-mi mie...
W întru mineîmbrăcându-se, din î^i acum.
blestemul cel dintâi pre Adam in cărările m flntuliii..

4KJC I-a scăpat. Pentru aceasta ţie, A|)ol Stih, t'IuRui al U*lea.
¥^ Preacurată, ca Maicii lui Dum­ Miiueşie mă Damnezeulr...
*•
m
•og lAsAri iJ i m: ^ 111
at’Qm, a Nusciloaref.

-a mulţimea faptelor mele ..


Născătoare de Dumnezeu,
K-aiită li^ înapoi, pn^ina :\
\
Fecioară, ca ceea ce eşti du-
‘\\N{»N'UI< iN V lKIilI pre neam fica lui Adam, iar
^ Itiii Oi'toiti, al crui jl Ifi\,urii ifi h I Vaso^ dupre dar Născătoare lui Hris-
luam <le Huninezeu pe s, iar Jin IVIoit pp li
tos Dumnezeu, pre mine, cel ^
F uo iT c a In i ii'is lo f o r P ry la s i'T llL l alungat din Edem, mă chiamă ^
^ (V în ru ro a I n. d a n u l al l i - l i' u , i r u u ^ : iarăşi. ^
' a pre uscat umblând Israil... iur ( atavasii cântAni Irmoatieic ucrstul
i'audu.
^ ^ in o , ticălosul meu suflet,
UI * de plângi astăzi, de cele Ca pre uscat umblând Israil,
ce s'au făcut cu tine, aducân* „cu urmele prin adânc, pre m
du-ţi aminte de goliciunea cea „gonaciulFaraon văzându-lîn- ^
dintâi din Eden, prin care te- „necat, a strigat: lui Dumne- ^
^ ai scos din desfătare şi din „zeu cântare de biruinţă să-I
bucuria cea neîncetată. „cântăm”.
J| l*entru milostivirea cea mul- Ciinlarea .T a. Irnioh

jj| tă şi îndurările tale, Zidito- Nu este sfâot...


rule al lumii şi făcătorule al Varpele cel viclean oarecând
tuturor, viu făcându-mă întâi V pismuind cinstea mea, a ^
din ţărână, mi-ai poruncit să şoptit în urechile Evei cu înşe- ^
K Te laud împreună cu îngerii lăciune; de care eu amăgindu- JHfr
W tăi. mă, vai mie! m’am lepădat din
l^entru bogăţia bunătăţilor, veselia vieţii.
w tu ai sădit, Ziditorule şi Doam- Mâna cu obrăznicie întin- ^
ne, desfătarea raiului în Eden, zându-mi,am gustat din pomul
poruncindu-mi să mă desfătez cunoştinţii, din care mi-a po- U
jH întru rodurile cele frumoase, runcit Dumnezeu să nu gust
veselitoare şi nestricăcioase. nici de cum, şi din dumneze- îHt
^ -^hu. easca mărire m'am lepădat cu
Vai mie! ticălosul meu su- amar. ‘ M
îf let, că ai luat volnicie de la Vai mie! ticăloase suflete: ^
u Dumnezeu să te îndestulezi de Cum n’ai cunoscut vicleşugul? ^
cele ce sunt în Eden, şi ţi s’a Cum n’ai simţit înşelăciunea şi ^
g poruncit să nu mănânci din zavistia vrăjmaşului? Ci mintea
rodul cunoştinţii. Pentru ce ai ţi^ai întunecat şi ai călcat po­
w călcat legea Iui Dumnezeu? runca Ziditorului tău.
¥¥. 112 DUMINICA

>>1 acum. u NiUcAtoarul primejdii? sau cine ne-ar fi


Nădejdea şi acoperemântul păzit până acum slobozi? Nu
.. meu, Cinstită, ceea ce singură ne vom depărta de la Tine,
51 ai acoperit de demult, prin Stăpână, că Tu mântueşti pre
naşterea ta, goliciunea lui A- robii Tăi pururea din toate
jţg dam celui căzut, Curată, cu nevoile.
m nestricăciune iarăşi îmbrăcân- CAntarea 4-a. Irmon
ÎS du-mă. Hrifitos Gsle puterea mea...
Catavasie.

îl
Nu este sfânt precum Tu
„Doamne, Dumnezeul meu,
C instei m’am învrednicit eu,
ticălosul, de la Tine Stă­
pâne, în Eden. Vai mie! cum
ţ| „care ai înălţat cornul credin- m'ani înşelat, şi de diavolul
„cioşilor Tăi, bunule, şi ne-ai fiind zavistuit, ni’am lepădat
îl „întărit pre peatra mărturisi­ de la faţa Ta.
ţi „rii Tale“.
Plângeţi-mă, cete în g e re ş ti,
rO Şczilnd». glasul al 1 lea. frumuseţile raiului şi podoaba
Podobie pomilor celor de acolo, pre
Spăinifintatu-s’a I0i5ir... mine cel înşelat rău şi dela
Lepădatu-s’a Adam din des­ Dumnezeu depărtat.
fătarea raiului, prin mâncarea Livadă fericită, pomi sădiţi
cea amară, pentru neînfrânare, de Dumnezeu, frumuseţi ale
nepăzind porunca Stăpânului, raiului, acum vărsaţi lacrămi
şi s’a osândit să lucreze pă­ din frunze ca din nişte ochi,
mântul dintru care s’a luat şi pentru mine cel golit şi în-
cu multe sudori să mănânce streinat de mărirea lui Dum-
pâinea sa. Pentru aceasta noi nezeu.
să iubim înfrânarea, ca să nu
.SlavA
plângem afară din rai ca şi
acela, ci să intrăm intr'însul. Nu te voiu mai vedea, nici
mă voiu mai îndestula de prea
Slavă.
dulcea şi dumnezeeasca stră­
Podobla ('el ce te-ai inăltat...
lucire a ta, prea cinstite ra-
Nu vom tăcea niciodată, Năs* iule; că gol la pământ m’am
cătoare de Dumnezeu, a vesti lepădat, mâniind pre făcăto­
puterile Tale noi nevrednicii; rul meu.
că de nu ai fi stătut Tu îna­
Şi ucuui, H Nascătoarei-
inte rugându-Te, cinene-arfi
izbăvit pre noi dintru atâtea Prea sfântă Stăpână, ceea
•<>§ I n SAI'TA m ANA liliANZtl So* 113
u
ce ai deschis tuturor credin­ cel lepădat de la Dumnezeu, ^
cioşilor uşile raiului, pre care şi care am schimbat raiul cu ^
Ie-a încuiat Adam odinioară iadul? M
cu neascultarea, deschide-mi
uşile milei tale. i ricuii' ' ^

C ămară de taină a slăvirii,


Catuvasie.
toţi credincioşii te vestim, pre m
Hristos este puterea mea, tine, Născătoare de Dumne- ^
„Dumnezeu şi Domnul, cinstita zeu, cea cu totul fără prihană.
„Biserică cu dumnezeeascăcu- Pentru aceasta te rog, Cura-
„viinţă cântă, strigând: Din tă, pre mine, cel căzut din ^
Î „cuget curat, întru Domnul cămara raiului, fă-mă iarăşi u
„prăznuind“ . primit într'însul.

râoturea .Va, Irmus; Catavasic. ^


Cu duiiinezoească strălucirea Ta...
C u dumnezeească străluci- ^
y avistuindu-mă vrăjmaşul, „rea Ta, bunule, sufletele ce-
£ j de demult, pentru petre­ „lor ce mânecă Ia Tine cu ^
cerea cea norocită din rai, urî- „dragoste, mă rog, luminea-
torul de oameni în chip de „ză-le; ca să Te vadă, Cuvinte ^
şarpe m’a amăgit şi strein de „al iui Dumnezeu, pre Tine
mărirea cea veşnică m'a arătat. adevăratul Dumnezeu, Cela ce ^
„chemi din negura gresale-
■ n
p lâng şi mă tânguesc cu su­ ÎHf
( ftQ'.area ti 8. Irmo«; ^
fletul şi cer să se adaoge ochi­
lor mei mulţime de lacrămi; M area vieţii văzilodu-o...

când privesc şi văd goliciu­


veşmânt de Dumnezeu
C
U
nea mea, pe care am câşti­
ţesut m’ai îmbrăcat, Mân- ^
gat-o prin călcarea poruncii tuitorule, în Eden, ca un mi-
Domnului.
lostiv; iar eu am călcat po-
siavâ. runca Ta, plecându-mă vrăj- ^
maşului, şi gol m'am văzut eu, M
D in pământ am fost zidit cu ticălosul. U
mâna Iui Dumnezeu, şi am au­
zit că iarăşi am să mă întorc S uflete al meu prea ticăloa- m
în pământ eu, ticălosul. Cine se, depărtatu-te-ai de Dum-
nu mă va plânge pre mine, nezeu pentru neînfrânarea ta;
CV
114 •ftS DUMIN'CA got

lipsitu-te-ai de desfătarea ra­ vânt, Cuvinte al Tatălui; că


iului; de îngeri te-ai despăr­ iată buzele mele nu le opresc
ţit; în stricăciune te-ai pogo- a striga către Tine: Indurate!
rît; o, ce cădere! Milueşte-mă pre mine cel că­
zut.
Slavj\
I o s.
Indură-te, milueşte făptura
Şezut-a Adam atunci în
mâinilor T ale, atotţiitorule
preajma desfătării raiului şi a
Dumnezeule; nu mă trece cu
plâns, şi cu mâinile bătându-
vederea, rogu-mă Ţie, Bunule,
şi faţa, zicea: Indurate! milu- ÎH
i-
s*
pre mine cel ce m'am despăr­
eşte-mă pre mine cel căzut.
ţit de ceata îngerilor Tăi,
Văzând Adam pre îngera-
Şl ACUQ], A NâscAtoare;.
lungându-l şi încuind uşa dum-
Marie, ceea ce eşti de Dum­ nezeeştej grădini, tare a oftat
nezeu chemată si Doamnă a Kir
% şi a zrs: îndurate! milueşte-mă
tuturor, ca ceea ce ai născut pre mine cel căzut.
pre Domnul, împăratul tuturor
şi Mântuitorul, pre mine cel Simte durere, raiule, îm­
ce sunt robit iarăşi mă chia- preună cu lucrătorul care a
mă în desfătarea raiului. . sărăcit, şi cu sunetul frunzelor
tale roagă pre ^Făcătorul să î»
Cata\ afiii'. nu-ţi încuie uşa. îndurate! mi- JHt-
î»
Marea vieţii văzându-o înăl- lueşte-mă pre mine cel căzut.
„ţându-se de viforul ispitelor, Raiule prea îmbunătăţite, îHt
„!a limanul tău cel lin aler- prea sfinte, prea fericite, cela
„gând, strig către Tine: Scoa- ce eşti sădit pentru Adam şi
„te din stricăciune vieaţa mea, încuiat pentru Eva, roagă pre
„mult Milostive^. Dumnezeu pentru cel căzut,
îndurate, milueşte-mă pre mi­
CONDAr na
(ilBGul ni lea
ne cel căzut.

Al înţelepciunii indreptăto- SINAXAR


rule şi de ştiinţă dătătorule, \ j \ D U M IN ICA Ly\SATULLll
al celor neînţelepţi învăţăto- DI: IîK AX ZA
rule şi al săracilor sprijinito-
Siiiaxarul din Mineiu, apoi acesta.
rule, întăreşte, înţelepţeşte ini­
în acceaşi zi lacpiu pomenire de izgonirea
ma mea, Stăpâne; dă-mi cu­ (lin raiul (iesfâiării a lui Adam col dintâi zidit.
Mi b tiliu r l
afară de pomul cuno.-rtinţei Idnelul şi răului.
' mpriMinu cu strămoşii, lumea să jelească, Poate că Dumnezeu i-a ingâduit să cugete a-
Kupra tuturor făpturilor si,văririte de puterea
< ăci prin o dulce mânciire, a căzut deotialft. dumnezeească. dar nu i a îngăduit de fel să
cugete asupra t'iiiilei lui Dumnezeu, (irigorie
H tiuiii l'iirinii au alezat pomenirea izgo­
Teologul spune că pomii din rai sunt ideile
nirii Iui Adam din rai ia inoeputul
dumnezeesrti, iar fructul c-sle contemplaţia. Tu
alte cuvinti', spune (irigorie Tco'ogul. Dum­
M
ilă itiilui [nist de pati'uziîci do zile spre
nezeu i-fi ingăduit lui Adani să ceiceteze
H arâtii [,[-iii cât de t'ulosilor este pentru
H iinieiieasc;! leacul postiiliii şi iarăşi (.’ât sâ cugete asupra tuturor celorlalte ^tiliii ale
H de ribiiKi.s [iicni este liicomia şl lUMiscuItaren. umii şi iisupra insusi^irilor lor, iar p:in asta
n Airii (Iar I’arinlii liisând la o pai'to i>oceIcluIte să slăvească pe Dumnezeu. Aceasta este ade-
iieniiniarale făpturi care pentru urn au lost virata desfătare. Poate că Dumnezeu i-a in
¥i i;a'ute. ni;-au pus in fala [)e Adam cel dintâi găduit să cerceteze ifi firpa sa omeneascii, dar
zi iii Pii s;i ne arate lămurit iiitfli c o m a re riU nu i-a îngăduit de loc sâ cerceteze care este
H a păiiiiiit, peiilruca u a [)ostit piUIn, al doilea fiinţa lui Dumnezeu, de unde i^i cum a adus
n IM de atuuci raid a fo.st iiitrodus s<i in firea totul la fiinţă din neîiinlă. Adani insă a lâ.sat
« ii().;strîi şi a! Ireilfta ca cea dintâi poruncă a la o parte pe toate celelalte stiliii ale lumii
« lui Dmimozeu dala oamenilor csle virtuiou şt a Început să cerceteze pe cele cu privire
n pi>Hluliil. Adani h'h păzit porunca, ci ascultând la Diimne/.eu, iscodind cu deamăruntul firea
4Ht de pântece, d ir mai bine de vicleaaul ijarpe dumnezeească. l'iindcu era incu nedesăvârşit
H priu livu, nu numai câ n'u ajuns Dumnezeu, iji prunc in astfel de lucruri, a căzut, pentru
H ci !;i-a litras asupra sa mdarlea fji a dat pioirii că satana prin Kva i-a băgat in cap gândul
H pe toi neaniul omeaesc. Din pricina desfatârii de a ajunge Dumnezeu. Iar marele si dum-
1H( îji aea'^culludi celui dintâi Adani, Domnul a iiezeescul Krisostom spune că pomul acela
« postit patruzeci «le zile i?i a ascultat. Pentru are o iudoită putere, l-^l spune câ raiul a fost
iiL'eab^ta a u fost izvodii dc sfinţii Apostoli a- pe pământ şi gânde.^te câ este şi spiritual şi îHe
n t'est post de patruzeci do zile pentru ca noi, material, după cum era şi Adam. Amândoi,
n prin puzii poruncii, sâ dclniodim cu ajutorul şi raiul şi Adam, erau la rcijloc mire strică­
¥i pu.stmui uc-stri'*ilciunea pierdută de Adam, ciune şi nestricăciuiiG. Prin această interpre­
care a piitijuit pentru că n’a păzit poruncii. tare se păstrează şi sensul literal al Scripturii
n S.ui alta expliL'aie: după cum am spus mai şi totuşi tni se ra i ane numai ia litera Scrip­
sus, scopul sfinţilor Apostoli a fost de a cu­ turii. -Alţii spunea pumul acela era smocliin,
prinde [ie scurt toate laptele săvârşite de pentru motivul că indată ce au cunoscut ca
Immnc/.eu dcla Începutul până la slărşitui sunt goi s'aa acoperii introbuinţând frunzp de
Mi lumii. Tricina tuturi»r reieiitr din viata noastră smocliin. De asta şi Hristos l-a blestemat ca
n Osie căiuarea ptirumii şi căderea lui Adam, unul ce a l'ost pricină călcării poruncii. Smo­
Mi din pricina gustării dio pomul cunoijtin;ei hi- chinul are intradevâr oarecare asemănare cu
Mi Qolui ifi ruiiiui. I’oiitru ace.i't motiv sl'intii i'a- pacatul, .Mai inlâi, dulceaţa; apoi asprimea
Mi riîiţi nc pun inainte acest l'apt ca să fugim, frunzelor şi lipiciimca din [U'icina laiitelui lui.
dar Qiai liine zi>< ca să tiu trăind in desfrâu. Sunt unii cari spun că pomul acela simboli­
Mi idam a li)>t plăsmuit dc mâna lui Dumnezeu zează impreunarea ^i cunoaşterea lui Adam
in ziua a jjasea; prin sullrtrea in fata a iost şi a Kvei. Dar interpretarea aceasta nu-i
dreaptă. Aşa dar Adam, după ce a călcat po­
m
cinstit SI lie chl|) al lui Dumnezeu; a primit
indatâ porunca !-i a loruit in rai până in ceasul runca, dupa ce s’a îmbrăcat cu (rup muritor
ui ijaselca din zi. ia urmă a călcat poriiuca şi şi-a primit blestemul, a fost izgonit din
«i a fost izgonit dc acolo. l’'ilon l-lvreul spune rai. Dumnezeu a poruncit ca sabia il >foc sa
că Adam a. stat iu rai o sută de ani. Alţi spun păzească poarta raiului. Adam, fitând in faţn
câ a stat şapte zile sau ^apte ani din pricina raiului plângea că a fost lipsit de atâtea bu­
cin^tpi CC n arc numărul şapte. Dar câ Adam nătăţi, din pricină că n’a postit la timp. l ’rin
II Întins mâinile !ji s'a atins de fruct in ceasul Adam s'a iiupărtăşit tot ueamul omenesc a-
ui ifaselea din /.i, a aratat-o şi noul Adain, coloraşi necazuri <a şi el până ce cel care

I Hriatos, care :^i a Întins mâinile pe cruce in


' essul al ŞîiSclea din zi, tăraâduind nenoro­
cirea Iui Adam. Omul a iosl creat intre stri-
t’âciunc iji neslricatiunc, spre a dobândi po
iiG-a creat ne-a ridiC'tl din nou la vedica
vrednicie, l-a fost railă dc lirea noastră pân­
gărită dc satana, s’a răscul din sfânta F e ­
cioară şi, vieţuind inlr'nn cliip nespus de ^
acea spro care va iaclina prin voinţă. Lui bun, ne-a arătat cale't cea adevărată prin Jf||i
Dumnezeu ii era cu putiniâ să facă pe om Kă fapte cu totul protivnice celor ale lui Adam, ^
nu pacătuiassâ dc Ioc, T otişi pentru ca ne- adică prin post şi prin smerenie şi a biruit ^
stricăciunca sa He fji l'apla voinţei lui ii dă ca măestrie pe cel care no a înşelat, ^
porunca de a se atinge de toţi pomii din rai. Voind aşa dar purtătorii de Dumnezeu Pă-
116 Ǥ DUMINICA So*

rlnţi să ne înfăţişeze loate acesle lucruri in bun prin aceea că a îost izgonit din rai \en-
tot cursul Trioflului, mai întâi a pus înainte trucă n a postit. Pentru această pricină deci
îapiel >Vechiului Testament. Cel dintâ! fapt a fost aşezată !a începutul postului mare po­
din acestea este crearea şi căderea lui Adam menirea izgonirii lui Adam din rai.
dio pricina desfătării, despre care facem acum
pomenire; apoi facem pomenire şi de cele­ Prio nespusa Ta milostivire, Hristoage Dum­
lalte fapte săvârşite de Moisi şi de profeţi nezeul nostru. învTcdnlceşte-ne de desfătarea
dar mai ca seamă facem pomenire de cuvin­ raiului şi ne milueşte. ca un iubitor de oa­
tele proorocului David, adăugând ceva şi din meni, Amin.
cele ale harului. Apoi, cu rânduială, facem
pomenire şi de faptele Noului Testament. Cea Cântarea a 7 a, Irmos:
dintâi din acestea este Buna Vestire, care
prin nespusa iconomie a lui Dumnezeu, cade Dătător de rouă...

c
aproape totdeauna in sfântul post de patru­
zeci de zile. Apoi facem pomenire de minu­ ela ce stăpâneşti toate vea- ^
nea siivârşită cuLazăr, de primirea Domnului
cu stâlpări şi de sfânta şi marea săptămână curile, Doamne, cela ce Uf
când se citesc sfintele Evanghelii şi se cântă
cu glas dulce sfintele şi mântuitoarele patimi-
m’ai zidit pre mine cu voia ^
In sfârşit facem pomenire de înviere şi de Ta, nu mă trece cu vederea, ^
celelalte fapte prin citirea Faptelor sfinţilor
Apostoli, până la pogorîrea Sfântului Duh,
Dumnezeule, pre mine cel za-
când a început predicarea creştinismului iji vistuit de vicleanul balaur oa- ^
a adunat pe toti sfinţii. în adevăr Faptele sfin­
ţilor Apostoli ne încredinţează despre învierea recând şi care te-am mâniat,
Domnului prin minunile săvârşite de apostoli. Mântuitorule; ci iarăşi mă
Prin urmare am pătimit atâtea pentrucâ
Adam n'a postit o singură dată. De aceea se chiamă.
pune acum, la începutul sfântului post de
patruzeci de zile, pomenirea lui Adam, pen­
tru ca, aducându-ne aminte ce mare rău a
Cu îmbrăcăminte de ruşine
adus nepostirea lui Adam, să no străduim să fiind îmbrăcat, vai mie! în loc m
primim postul cu multă bucurie şi sâ-l păzim
spre a dobândi cu ajutorul lui ceeace n’a de veşmânt luminat, plâng
reuşit Adam, adică indumuezeirea. Să plângem pierderea mea, Mântuitorule,
cu amar, să postim, să ne umilim până ce ne
va cerceta Dumnezeu; căci fără acestea nu şi cu credinţă strig Ţie, bu- ^
căpătăm cu uşuriniă ce-am pierdut, nule: Nu mă trece cu vede-
Trebue să se ştie că acest sfânt şi mare
post este CH o zeciuială a întregului an. Pen- rea, Dumnezeule, ci iarăşi mă
trucă din lene nu ne place să postim totdea­
una şi să ne îndepărtăm de rele, sfinţii Apos­
chiamă.
toli şi dumnezeeştii Părinţi au rânduit acest
SlavA.
post ca un fel de seceriş. In chipul acesta
vom şterge acum, sdrobindu ne inima şi umi- Rănit-a şarpele cel prea vi­
lindu-ne prin post, toate faptele noastre rele
ce le-am săvârşit In cursul inlregului an; de clean tot sufletul meu, cu vi­
asta trebue să-l păzim cu mai multa grijă.
Dar nu numai pe acesta, ci şi pe celelalte
cleşug, şi m'a isgonit din des-
n trei posturi, adică poetul sfinţilor Apostoli, fătarea raiului; ci o,îndurate gt
postul Sântămăriei s?i postul Naşterii Domnu­
lui, căci dumnezeeştii Părinţi au rânduit a- Mântuitorule! nu mă trece cu ^
ceste posturi în legătură cu cele patru ano­ vederea; ci, ca un Dumnezeu,
timpuri ale anului. Mai mult decât pe cele­
lalte insă trebue să cinstim postul acesta iarăşi mă chiamă.
de patruzeci de zile din pricina sfintelor pa-
timi ^i din pricină că Hristos a postit acest Şl acum, a N^scMoarei.
H post şi s'a proslăvit. Moisi a postit patruzeci
n de zile si a primit legea şi l-au postit şi Ilie R ugăciunea mea cea smerită
şi Daniil şi loţi câţi au fost plăcuţi înaintea
lui Dumnezeu. >?i Adam arată că postul este primeşte-o cu milostivirea Ta, M
a"
m m
)>
*;>
¥¥i •)§ L Â SA T rU 'l DK BRANZA go» 117

ceea ce eşti cu totul fără pri- maşul ca pre un prieten ade­


|[| hană, şi-mi dă, curată, iertare vărat? Vai de a ta înşelăciune
de greşale mie, celui ce strig ticălosul meu suflet!
îf neîncetat cu plângere: Nu mă
trece cu vederea prea bună, Şl acum, fi Nascătoarel.
^ ci iarăşi mă chiamă. P re tine, cortul cel purtător
de lumină al întrupării lui
^ Catavmiie. Dumnezeu, te lăudăm, Marie,
^ D ătător de rouă cuptorul I-a de Dumnezeu dăruită. Pentru
H „făcut îngerul cuvioşilortineri; aceasta, mie, celui rău întune­
„iar pre Haldei arzându-i po- cat de patimi, arată-mi lumina
„runcaluiDumnezeu,premun- îndurării, nădejdea celor des-
„citoruli-aplecatastriga: Bine nădăjduiţi.
^ „eşti cuvântat Dumnezeul pă-
g „rinţilor noştri“* Catavasie.
sa laudftm, bloe sA ouv&DtIm şl Bine tachi­
^ Cântarea 8-a, Irmos; năm Dofflnuiul câotăod .
^ Din văpaia cuvloijibr... D in văpaie cuvioşilor rouă
„ai izvorît şi jertfa dreptului
Îl Cu daruri de multe feluri, o-
jj| dinioară, ai cinstit lucrul mâi- „cu apă o ai ars; că toate le
^ iiilor Tale, unule iubitorule de „faci, Hristoase, cu singură
oameni; iar cumplitul balaur „voirea* Pre Tine Te preaînăl-
cu şuerarea m’a înşelat, vai „ţăm întru toţi vecii“ .
mie!golindu-mâde bunătăţile Cioiarea 9-ft, Irmo«-
W ce am avut. f re Dumnezeu a l vedea.-.
"R
ulce la gustare mi s’aară­
« Pentruce ai ascultat sfatul
cel amar şi dumnezeeştei po-
D tat în rai rodul cunoştin­
ţei; iar săturându-mă de mân­
js runci neascultător te-ai făcut? care, venin s'a făcut sfârşitul
u Vai mie! smerite suflet, pre iui. Vai, suflete ticăloase! Cum
Dumnezeu ai scârbit, pre ca- neînfrânarea Ta Te-a înstrei-
« rele pururea a-l slăvi cu în- nat din locaşul raiului.
gerii te-a rânduit.

III [linecuv&al&m pre Ts(âl..


D um nezeule al tuturor,
Şerpilor şi fiarelor te-ai fă- Doamne al îndurării, caută
4 H{ cut stăpân; cum dară, ai vor- spre smerenia mea cu milo­
bit cu şarpele cel pierzător de stivire şi nu mă trimite departe
suflet, luând sfetnic pre vrăj­ de dumnezeescul rai; ca vă­
¥tiÎKiKÎK^wÂ:k;^yK7ic:
118 •&S i n \ iiN i( '\ §0*

zând frumuseţile de unde am „este cu putinţă oamenilor,


căzut, să mă nevoesc cu plân­ „spre care nu cutează a căuta
geri, să iau iarăşi cele ce am „cetele îngereşti. Iară prin
pierdut. „Tine, Preacurată, s’a arătat
„oamenilor Cuvântul întrupat;
P lâng, suspin şi mă tângu- „pre carele slăvindu-1 cu oş-
esc, văzând pre heruvim că „tile cereşti, pre Tine Te fe-
este rânduit a păzi cu sabia „ricim“.
cea de văpaie intrarea în E- 1,1 MISANMA IN VIKIUI
dem, cea neapropiată tuturor SiHvâ. aceafitâ Btibiră
călcătorilor de poruncă; vai! Podolila 1 emei auziţi-

de nu mi-o vei face tu neo­ P orunca Ta, Doamne, nu am


prită, Mântuitorule. ascultat-o eu ticălosul, şi go-
lindu-mă de mărirea Ta, vai u
mie! m’am umplut de ruşine,
Îndrăznesc spre mulţimea şi din desfătarea raiului m'am
milei Tale, Hristoase Mântui­ depărtat; Indurate bunule, mi-
torule, şi spre sângele dumne- lueşte-niă pre mine cel lipsit, U
zeeştei coastei Tale, prin ca­ dupre dreptate, de a Ta bu­
rele ai sfinţit firea omenească nătate.
şi celor ce slujesc Ţie, Bunule, nruiii-
le-ai deschis uşile raiului, pe l’odubu' ( u Apostolii să ne suim ..
care mai înainte le-a încuiat u
D epărtaţi fiind, Doamne, din
Adam. rai mai înainte pentru mânca­
rea cea din lemn, iarăşi ne-ai
\ N'/iBcaloarpi dt» P.m nczeu
adus pre noi prin cruceaşiprin
Ceea ce eşti uşă a vieţii ne­ patima Ta, Mântuitorule şi
umblată şi înţelegătoare, Fe­ Dumnezeul meu. Prin care în- u
cioară de Dumnezeu Născă­ tăreşte-ne să săvârşim postul,
toare, care nu ştii de nuntă; cu cuvioasă curăţie, şi să ne
deschide -mi cu rugăciunile închinăm dumnezeeştei învi­
Tale uşile raiului cele încuiate eri, Paştilor celor mântuitoare;
mai dinainte; ca să Te slăvesc cu rugăciunile celeia ce Te-a
pre Tine, ajutătoarea mea cea născut pre Tine.
după Dumnezeu, şi scăparea u
cea tare. i,A \.\u\n'.
Din O.ttoiii t Mllliin alo ioviorii ţi una a iui
Atiiitolip lai «iii] Trmd nresU* samug^iHiilce.
('a la v tis ie
(ţlHsiii al ,) lea

Pre Dumnezeu a-l vedea nu A dam cu plângere a strigat:


•«SlASATl’l.l I [*E BUÂNZA §o» 119

Vai mie! că şarpele şi femeia adevărată de la împăratul tu­


dela dumiiezeeascăîndrăziiea- turor, Hristos, în ziua jude­
ă m’a gonit, şi din desfătarea căţii.
raiului mâncarea din pom m’a
(j I hsu I al B leu
înstreinat. Vai mie! nu mai pot
Stih V eselimă-voui ţi mă vniu b iK M in i intru
răbda ocara. Cel ce eram odi­ Tine. cânta-voiu numek‘ 'lau, Înalte.
nioară împăratul tuturor făp­
turilor celor pământeşti ale lui A dam din rai a fost izgonit, U
Dumnezeu, acum rob m’am cu mâncarea împărtăşindu-se,
ca un neascultător. Moisi vă­ U
făcut, dintr’o sfătuire fărăde-
ege. Şi cel ce eram oarecând zător de Dumnezeu s’a făcut, u
îmbrăcat cu mărirea nemuri­ cu postul, curăţindu-şi ochii u
rii, cu piele de om muritor cu sufletului. Pentru aceasta cei
jale sunt înfăşurat. Vai mie! ce poftim să fim locuitori ra­
Ce plângere îmi voiu lua întru iului, să ne lepădăm de hrana
ajutor? Ci Tu, iubitorule de cea nefolositoare; şi dorind
să vedem pre Dumnezeu, să u
oameni, cela ce din pământ
m’ai făcut, cu milostivirea îni- postim ca Moisi patruzeci de
brăcându-Te, din robia vrăj­ ziîe. Cu rugăciuni şi cu cereri,
maşului iarăşi mă chiamă şi stăruind din toată inima, să
mă mântueste. potolim patimile cele sufle­
teşti, să gonim sburdările cele
Mill M ă?turisi-mă-voiu Tie, Doanme, cu toatft trupeşti. Uşori să trecem spre
iniiim raea, spune-voiu toate luiounjle Tale, călătoria cea de sus, unde ce­
C ălătoria bunătăţilor s'a des­ tele îngerilor cu glasuri fără
chis. Cei ce voiţi să vă nevoiţi tăcere laudă pre nedespărţita
intraţi, îni:ingându-vă cu ne- Treime; să vedem neasemă­
voinţa cea bună a postului. Că nata şi stăpâneasca frumuseţe.
cei ce se luptă dupre lege, du- Acolo învredniceşte-ne, Fiule
pre dreptate seşiîncununează. al lui Dumnezeu, dătătorule de
Şi luând toată într'armarea viaţă, pre noi cei ce nădăjduim
crucii să ne luptăm împotriva întru Tine, să dănţuim îm­
vrăjmaşului, ca un zid nestri­ preună cu oştile îngereşti. Pen­
cat ţiind credinţa, şi ca o pla­ tru rugăciunile Maicii, celeea
toşă rugăciunea, şi ca un coif ce te-a născut, Hristoase, şi
milostenia. In loc de sabie, ale apostolilor, şi ale muceni­
postul carele taie toată rău^ cilor, şi ale prea cuvioşilor.
tatea de la inimă. Cel ce face Silb Scouiâ-tc. Doamue Dumnezeul meu,
iuuHă-se iniîua ta. uu uita rre săracii tai
acestea, va primi cununa cea pâLiii in siurşit,
120 DI'MINK’A §0»

S osit-a vremea, începutul DUMINICA SEARA


luptelor celor duhovniceşti, bi­ Htipa laHlmul iibiţDull, Iu Doamne &lri^'at ain,
ruinţa cea împotriva dracilor, [unt'm stihuri IC. ■;! rflnifim Stihiriule ruc&-
io lfi dio Octolli. alB L.'1iis>iiui de rftnd 1,
înfrânarea ceaîntr’armată, po­ Acestea sunt scrise, din toate glasurile, Iu
doaba îngerilor, îndrăznirea isfurşitul căr(ii.
cea către Dumnezeu. Că prin tn Triod ^1 de la Mmel 1), ^uhinlo,
ftl lî lea
aceasta, Moisi s’a făcut vor­ l’odutila: ( ând de pr^; lem n..
i»ii bitor cu Ziditorul şi nevăzut raeerea Iul Io»if
¥^ a primit glas în urechile lui.
Mii
Doamne, prin aceasta învred- înfrânare să ne sârguim
U
¥^ niceşte-ne şi pre noi, să ne
•li^ închinăm patimilor Tale şi
C toţi a smeri trupul, tre­
când dumnezeească măsura
¥^ sfintei învieri, ca un iubitor postului celui fără prihană. Şi
k^
cu rugăciuni şi cu lacrănii să
Vf de oameni.
căutăm pre Domnul, cel ce ne
-W^ SImvA, tut (iKiHiita.
mântueşte pre noi, şi uitare
acum, a NasirAtciur»'! «If Duoirc/fu'
răutăţii desăvârşit să facem,
Ite a binecuvântată eşti...
strigând: Greşit-am Ţie, mân-
I)(i\ol»Kia niiirc.
tueşte-ne ca odinioară pre Ni-
-I >iii>nuita I.itie. (u iin>ivor. ia care câutnm
M¥ Sluvâ.şi B cii! , Siiliiro l‘'.vungh( l.r- neviteni, Hristoase împărate,
¥^ vva&ul I şi ne fă părtaşi împărăţiei ce­
>1 se ceteşte liivftţAtiird poiitru viciliniâ <t reşti, mult îndurate.
fUvioBuIui părintriui uoMni Teodur i^iudilul
*¥ .\pollf!ul
Mă desnădăjduesc, aducân-
du-mi amintedelucrurilemele.
¥^ © g )© S ) © (S )( S S ) © ( S ( S ) Doamne, cele vrednice de toa­
LA LITURGHIE tă munca; că iată neuitându-
¥^ eriiir'le i.;lii»u!ir pe li «i. iliti''anonul T ti"
mă la cinstitele Tale porunci
4HÎ Mântuitorule, rău mi-am chel­
kii dQliil. rftnturoa h a pc i
4t^ Apnitnl. Dlit ^'uiU‘a t.B.t lAtrcHoinani tuit viaţa mea. Pentru aceasta
H llva'iglu'lirt (Jo In Maiei mă rog, curăţindu-mă cu ploile
::i (luiiirczct^a^ra I.it iiţ l 't b !t i Iqtin (iurA pocăinţii, luminează-mă prin m
¥¥. dc âur
4HÎ post şi prin rugăciuni, ca un
¥^ ' U lN O N H ’ t I îndurat, şi nu Te scârbi de
'ăudaţi pre Domaul din ceruri... mine făcătorule de bine al tu­
H cwn • -:i turor, şi prea bunule.
H
Că dintru aeeaelii Duminică până Ia înăiţarea M i b , a Iui Teodor Studltui, ifles ac«Iaţl.
cinstitei Cruci se părăseşte Poiieleul şi se Podobta [>aruriIor ccior mai presus...
cântă numai la l'rivigherile Praznicelor stă­
¥^ pâneşti f)i Ia sîinţil cei mari, Vremea postului să o înce-
••S lAsATrLUl m : hhAn’z A gc« 121

pt'tii luminat, supuindu-ne pre bine primită, iată vremea po­


noi nevoinţelor celor duhovni­ căinţei. Să lepădăm lucrurile
ceşti* Să ne lămurim sufletul, întunerecului, şi să ne îmbră­
91^ să ne curăţim trupul.Săpostim căm cu armele luminii. Ca tre­
precum de bucate, aşa şi de când noianul cel mare al pos­
Vi toată patima, desfătându-ne cu tului, să ajungem la învierea
bunătăţile Duhului. Intru care cea de a treia zi, a Domnului
petrecând cu dragoste, să ne şi Mântuitorului nostru, lisus
¥^ învrednicim toţi a vedea prea Hristos, cel ce mântueşte su­
cinstită patima Iui Hristos, fletele noastre.
Dumnezeu, şi sfintele Paşti,
stih (' iitro Tine am ridicat ocliii mei, cela
duhovniceşte bucurându-ne. ce loi'ueştl in cer; iată precum sunt ochii
Vi slugilor in mâinile stăpânilor sfii, precum sunt
Apui diu Mioelu ale sfântului 3 Podobolce ochii roabei in mâinile stăpfinei sale; aşa
SiB\Â. de are; iar de nu. Slav& acum, a ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru,
¥^ N'Ascăluarei, acela^fi glas. din M io rii pânj^ ce se va milostivi spre noi.
Vi; hşire cu cădelniţa.
Vi. ^1 cântăm tot acea Slililră
I.umiDă tiDil..
Vi Apoi Still:
Vi ProcblmCD maro, glasul al ^-lea' Milueşte-ne pre noi, Doîimnc, milue-itp-ne; că
Vi
prea mult no am umplut de Iiuia, prea mult
Să nu întorci faţa Ta de la s'a umplut Kurielul nostru; ocară celor ce
Vi sluga Ta; când niă necăjesc Runt intru iiidestulure s-i hula cclor mândri

degrab mă auzi. la aminte spre Şi Martirioa


Vi sufletul meu, şi-I mântueşte Cel ce Te prea slăveşti întru
Vi pre el.
« pomenirea sfinţilor Tăi, Hri-
41^ stoaseDumnezeule,fiind rugat
V i stih Muiiluireii Ta, Dumnczoulc, sumă spri- de dânşii, trimîte-ne nouă ma­
iîDească.
Vi Stib V săracii şi sa se vesclcască...
re milă.
Vi
tih' i'Ăulali pre Dumnezeu şi va Ii viu su­
fletul vostru. Slavă a sfântului din Miuciu.de are;Şlacum,
Vi a Năsi'ătdarei, după glasul Mlneiului; Iar de
Vi Şl larAi^i cu glas ruai Înalt DU Hre. Slavă acum, a Născătoarcl, glas
Vi Sâ nu întorci faţa Ta dela sluga Ta. acelaţi
Vi
Vi Podobla. c a pre ud vitesz..
CADE-SE A ŞT I
Vi
Că In toate Duminicile sfintelor patruzeci de Cetele îngerilor te slăvesc
Vi zile, la Vecernie se face ieşirea pentru Pro-
pre tine, Maica lui Dumnezeu.
V i chimonul col mare. Apoi învredniceşte-ne
Vi Doamne, trei metanii mari, şi Ectenille. Că pre Dumnezeu Prea curată
Vi
Vi LA STIHOAV.SA l-ai născut, pre Cel ce 'este
Stihlra aceasta, glesul al 4 Ica pururea cu Tatăl şi^u Duhul
Vi Strălucit-a darul Tău Doa­ şi carele a aşezat ostile înge­
ÎI mne, strălucit-a luminarea su­ reşti din nefiinţă cu voia; pre
¥i fletelor noastre. Iată vreme care roagă-L să mântuiască şi
122 •>§ DIMINK'A

<) metanie
să lumineze sufletele celor ce
te laudă pre tine cu dreaptă Aşa, Doamne împărate, dă-
credinţă Preacurată. rueşte-mi ca să-mi văd greşa-
lele mele şi să nu osândesc
Acum slobozeştc pre robul Tâu...
S fiote Dumnezeule.cutreiiDPiaall, 1’ rea Sfân­
pre fratele meu; că bine eşti
tă Treime, I atâl nostru «1 aoestetroimro.glo- cuvântat în vecii vecilor, Amin.
Bul 1-iu Născătoare de Dumoezcu...
o mcianic.
o metanie
Apoi K&rulâni icoanclc, la locurile noastrc'
Slavă
(iupA ohiccl $i zico cel mui mare
H otezătorul lui Ilris lo s .
lavă Ţie llristoase Dumnezeule, nădejdea
n metanie noastră, slavă Tie
sj acum
SI 60 luc'c rugaciuDia du i'reot iji Apullsul
i{ ugaţi-vă pentru noi...
doplin
iDcă u metanie Apoi l*iive';nrnilB cc« rincft, ilupă ohirei, cu
Apoi cel uiui tJiarn zice cu glas liu )l ri‘t,Milat iiiriiinâciimi şl cu metaDiile postului
aceasta, larg meiauie La s la v ă intru cei de sus. ,
Su b milostivirea ta scăpăm noi,.- trei meiiinii
Poam ne milueşte Canonul NâficAlnarei de Dumnpzeu
( ade se să tâ [ericim ,sfinte Dumnezeule,.
(lin )(< (le ori)
siavA ţi acum trei metanii

I eoa ce eşti mai cinstita.. Apoi obişnuitele tropare


I)oamne milucşto
1 Dtru numeio Domnului, binecuvintcază
(de 10 ori)
Pă rin te:
(, ola ce in toată vremea,.
l’ruotul iic e Kcfonisul
Preotul
f o l ce eete binecuvântat, Hristos Dumnezeul jium iezeule, mi’ostive!jte*te-.,
nostru... trei metanii mari.
.\min. I(uk;a''iuuea Sfântului Ktrem Şirul
Apui, ruRăciuiiea D uamne şi stăpânul v ic lii..
I mparute ceresc... i-u ('flolaltc InrlilnflciUDi mici
Apoi
Şi lacom trei metttnii mari. zicăuii ni»;âclunca
>îinte Dumnezeule,
ouvuiBuIui Kîrem SiruI
După
I atăl nostru, Doamne milueşte
Doamne şi Stăpânul vieţii (.le Vi on)
mele, duhul trândăvirii, al gri- ■^i ru^Mciunca
sespurcatu, neîntinată; v i ne dă nouă,
jirii de multe, al iubirii de stă-
Stăpâne.,.
pânieşi algrăirii în deşert nu Apullnul.
mi-l da mie.
Spre ştiinţă
o ractanip Toate Vecerniile <ji'Paveceraiţele din Du­
minicile următoare până la Duminica a cin
cea a sfântului post se vor săvârşi Întocmai,
Iar duhul curăţiei şi al gân­ ca in această Duminică, uescliimbând nimic,
dului smerit, al răbdării şi al afară de locurile undo se arată ce trebuc
schimbat
dragostei, dărueşte-l mie ro­
bului Tău.
Î N C E P U T U L

S F Â N T U L U I Î>I M A R E L U I P O S T |
L U NI Î N T Â I A S Ă P T Ă M Â N Ă

Ti)ucă Paraclifliîirhul lii ziua. iliii prii'iii» mft:ulle slrâ'ko Ia iiiept, capotele plccatr.cu
i lArzifirii (’.n tuna^Aif-roH <1«- ^eJ^^^^. !ri miu- oclui (ăutând in jos iar cu ochii iulmil c6u
,'..lij ne tuţi după obici‘i in His(îr;cu, cninj tauti \i rătfSrit, ruiţânJu ne pentru păcatele
■ 'in ip lic u furU inelat.M iiu m a i la ^fâr^ll,
uosstrr' t^i ad.icâudu-ne aminlc do moarte, de
:r-| nii'tnnii raari cii nigHcnin^ni; Hofiiniie
rnur.ca cu va isâ tic iji du vivaţa vesjnicâ
' n|iaui! Aceat'la o luctm n iin a ii i iiiuact'H
li in rolplflltp zilp fllr RÎAntuhii ţi mare 1,1 in'tpi-tiil iValmului lii-, ziuo preotul
!iii liii^t, fellm Mliv.oiinpli. M ou lli luotuuli rufiiitiiiinilo l'tri'niel După stânjitul Psalmilor,
iliipri hbin i. lavă " I acu u i,' liluia'i'' apoi I'ctenia
jiiu sp ITooiul Ti('0 oIh^duUh nie- cea mare. ri >âutA cuutiîrUul t-el rânduit,
ii'c ceiui mai mari*. iiiirR in hîiliitui Altar
' liluiai; ; J im i 1 ce ho lulftmpla id Ofiioih.
ii. tnd ifidciiiita. sta inainîea «fiiitei moso
. i'luni Iu chipul (Tiirii. p-ici-. |{ ioecuvântat Still I
este Dumnezeul nostru, noi nBi'unrk’ni.
inin.’- Ii’ip i’r e iit'il'i câili’îjte. iar cetitorul e noapte mânecă duhul meu către Tine
l’-iHiimliT '■*' ui^to riiiiiiuit, / io c Sfiiito D u d i - Dumnezeule; pentrucă lumină sunt porun­
nezcule,i"i iViră m ftm ii dupfi latăln ostru , cile Tale.
’r»'ilul 4'rluiiisiil ( ’ ă a Ta este împărăţia;
Stih -
;i (lupa ' mln, i>oatnne mliueşte, '!•* î-
. eniţl să ue iDctiinăm,'ti- tn-i ori ţi i’ salinii ( ireptate vă iavăţuli cel ce locuili pre pământ.
19 fji 20. iMipij sfArţliiiI hir Sfinte Durane- Stih ;i
i J l zeulC'Aifi ie metanii. 1‘ijpn T atăl nostru, o
Trttpnrt' Ai’pstcfl cftiilfliidu-Ii că rizcuuire va lua pre poporul cel aeînvătat.
’ vif I’fi'ciul "lănttil Alttir îji toatfl blFOriiM Stih 4
\poi E'teu iu
Milucijtc-ne pro noi Dumnezeule.-, \dao^e lor rele Doamne; adaoge rele ce­
PuQtru Vrhiorriil. p r’ lrti H ft fle Apni 1 • lor măriţi ai pământului.
)i>oltiul >1 .lupa flpc.ire Stili. \ liluiadD trei tKi. apoi
h milostiv şi iubitor... I reiiiiica '' - '"ilu l, f*i le râiitam ru umilinţa
{ ’i-tf-ţu DiiQ.şi Indatft (j: ntru numele vi u ijlas iciro $i rar l.a al - leu l’ropar,
Domnului, : rentul s la v ă ftîintei şi cei de '•lavă,Iar iil ' ' i acum. ^
o fiinţă...Id lio tile , i ' p I i i h k I u i i . zn-e \ min, i H IN.iltini ’ liupa lit” tie stare, la
ki . , : cei şaso Psalm i, i irii m etim i cu \ U l u i a , ' ' ă l e Irr' ii^ hinaciuni loţi in-
loi'iiiui, upuiuiid iiguiiiftjalu ■"u l'.clebiarliiilui.
iiiîti liiait I iiimil'- Mi fri'-i Iui Duiiiiii'
I»upa int'Ua Stlhulugie, ^ozăndule, cele do
■II a i>i cum ar \iirbi. .zut ou Duir.;., iimiliiiţH. «lin Octuili
M’li ncfiinu voie sft se .^opiei sc ii, nici t-a Apoi cetini pe Sfântul l^^em >irul.
s.’uipo u - uiua^' • ^ a (Din această zi se începe cetitul dia sfântul
im'ute llcearp i'vle cu «e cetesc, avand Efreiu, care ţiue până in Vinerea Slâlpărilor).
4H?
124 Ǥ LI NI
«E ——
Dupi a dowa Stihologift, Şezânda Trlodulul^
la sfânta şi de a treia zi în- ^
^ a lul lo8lI. GIssol al 2-lea.
viere, care luminează lumea
^ Podobie C'eea ce eşti izvorul m ilei..
cu nestricăciunea.
C u dumnezeescul început al SiBvfi, tot «ccBfila U
postului să câştigăm umilinţă !|ill acum, a N&SCiltoaroi do Dumnezeu

sufletească, strigând: Stăpâne


Hristoase, primeşte rugăciu­ Rugăciunea ta cea nebiruită |j|
nea noastră, ca nişte tămâe câştigându-o în nevoi, scap gt
aleasă, şi ne mântueşte pre minunat, mai pre sus de nă- ||
noi de împuţita stricăciune, dejde, de cei ce mă necăjesc, ^
rugămu-ne, şi de înfricoşata o Maică a Dumnezeului nos- ^
muncă; ca cela ce eşti însuţi tru! Că tu apuci înainte tot- ^
bine primitor. deauna, gonind întunerecul m
multelor păcate, ale celor ce ^
SlavA, tot aceasta; şi acum, a Nasc&tuerai. se roagă ţie cu credinţă. Pen- ^
âsemenod.
tru aceasta cu mulţumită stri-
Ceea ce eşti izvorul milei, găm ţie: Primeşte Stăpână ^
milostivirii ne învredniceşte aceste scurte laude de mulţu-
pre noi Născătoare de Dum­ mită, pentru că-mi eşti mie în- ^
nezeu; caută spre poporul cel tru toate ajutătoare.
păcătos, arată, precum dea- Apo' cetim diu l.avsaicon (=au dlo cuvinteio
pururea, puterea ta; că spre 6fâutului loan Scftrartil.
Psalm ul 50
tine nădăjduind, bucură-te!
Si obişnuita rugAciuoc.
strigăm ţie, precum oarecând Mântueşte Dumnezeule, poporul Tâu...
Gavriil mai marele Voevod al DupA ' aie, In epcm
celor fără de trupuri. Să cântăm Domiiulu',
|)e glubul Canonului il.n Miu^iu al ef&ntului
Şl tarâşl cetim din sfftiitul P^trcm. zilei, cftulând Can^n l ou Irmosul pe i-
După a treia Stihoiogle, Şezăoda lul Teodor, Iar dt'Ia Stiiiul.
glasul al 2-loa Atunci s'au grăbit voevozii Edomului-..
86 încep fl!e tiin Tnud, c.intâod 4 tropar ‘
Podobla; Prea curatului Tâu chip...
«le lui loKif.
Dela ht liul
Prea cinstitul post să-l în­ Domnul, cela ce impărăţeşte veacurile..
cepem luminat, strălucind noi se încep t opare'e lul Teodor câutâud o elra-
lU UQ tropar a doua strasi) u't tropar.
cu razele sfintelor porunci, ale S la v ă : ite im icaişi acum: t» N'aiscâtoafel.
lui Hristos, Dumnezeul nostru, \poi zi''em, cu yla^* mal Înalt
care sunt: strălucirea drago- y lavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie,
cântând cololaltc tropare alo lul Teodor
stii, fulgerul rugăciunii, sfin­ După car»*, zicvui
ţenia curăţiei, tăria bunei vi­ C atavasla, care i Irmoaul Canouului al 2 lea.
tejii. Ca să ajungem luminaţi In ar^a: toi cânt&m Cdutareu 8 a ijl O-a, io
MM:
ÎNTAIA SAPTAMANĂ din post So* 125

toi timpul Canoanele lor se cetesc.amândouă, pe 6.


Iar d :i’H Căutare o câDlflm a;a Ia r unde Triodul are T ricâutire, cântăm o
sirana cea marc zi:e atihul! singură dată Irmosul sfântului dintâi şi după
I'omnul s’a suit în ceruri Irmos zicem 2 Tropare, uaindu-Ie într’un sin­
cu troparul c k d o d u I u ! din M In o iii gur Tropar, şi Troparul cel dinaintea Tropa­
Iar a doua HtruiiA. S tih u l: rului Născătoarei; pe acesta iăsându-I Ia o
ţ.1 va da tărie împăraţilor noştri, parte. Apoi dela sfântul ai doilea zicem: 2
^l ni doilea trcipur al Canittilul din Mliieiu Tropare iatr’unul. Troparul al 3-lea dinaintea
A|)(ii Troparului Născătoarei şi Troparul Născătoa­
'la v ă şi acum iH N/ifl.’âtonrci rei; iar dela Triod, amândouă Canoanele pe
cu troparele i inoauliii 8, precum s'a zis mai sus.
I ir la urma ('anoDulul. cuqIâ strana (c a maru Să se ştie, daasemenea, că in postul mare
Ipninsul delft a :i-a (!ânta'e a Mineiiilui se cântă Mineiul şi Tricântarea; Octoihul fiind
îu acest Iei, căutăm ţi a ‘i a rântarp. Întrebuinţat numai Duminica, unde nu este
După a ('in tare Şo/Jlnda d da MInelu şi Tricâotare se cântă numai Mineiul.
a .N'&scutoarei După a î}-a Cântare, preotul zice Ecten'a
lur Cămările a 4 a, a r>a ţ i a 7-a Ie câutăni a^a m ică; apoi Şezâada sfântului, odată; Slavă şl
Zicom Irmosul Cauunului din MIneiu acum, a Născătoarei şi cetire dela Sfântul
4I ielB două Stihuri dola Hfârţitul Căulăni cu loan Scărarul.
două troparo ale M iu;i' Iul v S la v ă şi acuiu. După a 6-a Cântare, Ectenia mică şi Mar-
:nr Intrp CAatări nu Roi’otim ţi Irmosul, peu- tirica glasului, Dacă slântul are Condac, îl
riK'ă irmosul se zii’O la incoputul (’ântftrilor. zicem după Cântarea a 6-a; iar Martirica o
Irmoasele Minatului zicem după intâia Catismă. Apoi Sedealna
ne cănlă după i anon, numai după a !i a ţi a Oetoihului cu pripeala: MIn'jnat este Dum­
G a i.'ăQture, pentrucă la aceste Cântâri nu nezeu Intru slinţii săi... şi Sinaxarul zilei
f:e căută Irmosul Ia ini^eput. dio Mineiu-

Dnpft u H H Câutnro
be pune Martiricu ^la^ului i^i !^iiiaxarul dela t h i c A n t a u k a ivi i o s i f
Minplu.
CAotarea l-a, iiiaeul al 2-lea, Irmoi:
V eniţi popoare.,,
Să se ştie Aici 86 reteşto întâia Cântare din Psaltire
că aşa cântăm io tot postul Cântările Psaltirii
um voiu plânge acum căde­
iu cele şase zile ale săptămânii. Numai în sip-
tămâna întâia, a cincea şi a şasea cântăm:
l-uni, Cântarea l-a; Marţi, Cântarea 2 a ;
C rea mea? Ce început voiu
pune mântuirii mele? Eu cel
Miercuri, Cântarea 3 a ; Jo i, Cântarea 4-a;
ce desfrânat am vieţuit, Indu­
Vineri, Cântările 5-a, 6 -a, 7-a, 8 a şi a 9-a.
La cântarei 9-a, totdeauna rostim: Măreşte rate, cu judecăţile care ştii,
euîlete al meu pre Domnul... mântueşte-mă.
Iar in săptămâna 2-a, 3-a şi a 4-a, Sâmbăta
cântăm toată Cântarea 6 -a pe glasul de rând. I ată vremea pocăinţii, iată
La tel, Cântarea 7-a, 8 -a şi a 9-a,
ziua mântuirii, intrarea postu­
lui; suflete priveghează şi in­
Cuvine-se să ştim trările poftelor închide-le, că­
că de va cădea în zilele de peste săptămână,
tre Domnul uitându-te.
afară de Sâmbătă şi Duminică, la Mineiu doi
bfioti Ia rând, cântăm Stihiiile unuia la V e­
î ntreitul val al păcatelor în-
cernia iar ale celuilalt la Laude, pe 4. văluindu-se, întru adâncul des-
126 f.l'NI §d*

nâdăjduiriî mă trage; ci la no­ cei ce Te cinstesc pre Tine.


ianul în d u ră rii Tale alerg, •"1 HCimi, a NHScfttijur* I
Doamne, mântueşte-mă.
S ă lăudăm sfântul munte al
însu-mi eu păcatului m^am lui Dumnezeu, pre Maria cea
făcut rob, însu-mi eu mi-am nespurcată, dintru care a ră­
deschis uşa poftelor. Lesne sărit soarele dreptăţii celor din
iertătorule, Cuvinte, întoarce- întunerec, Hristos, vieaţa tu­
mă, mântueşte-mă, cu milos­ turor.
tivirea Ta. . \:i j u , ; nu*tru, Slavh Ţie.

A NAsL‘ât;jur»‘l iI p Duiiim'/i'ii Căruţă de foc aluat pre Ilie


cel luminat, cu postul fiind m
F ecioară, ceea ce ai născut
într'armat, pre Moisi l-a arătat
izvorul nepătimirii, tămădueş-
văzător celor negrăite, şi noi
te-mă pre mine, cel rănit de
pre acesta primindu-l, vom îHt
patimi, şi din focul cel veşnic
vedea pre Hristos.
mă scoate, ceea ce singură
sifivA Ţie, Uumnftzcul nostril-
eşti de Dumnezeu dăruită,
W t'l Tri<‘AutHro u Iul Tuodor, (ilasul .'i A dam a mâncat mâncare şi
IrmoiiiilacelcaNi l-a alungat din raiu neînfrâ-
narea, iar pre noi, Doamne,
Veniţi popoare să primim primindu-ne postul, ne va a-
astăzi darul posturilor, ca o răta vrednici de pocăinţă, iu-
vreme a pocăinţii de Dumne­ bitorule de oameni.
zeu dăruită, şi cu aceasta pre
IriIinNIll
Mântuitorul să-l milostivim.
V eniţi popoarelor să cântăm
Sosit-a acum vremea nevo- „cântare lui Hristos Dumne-
inţelor, intrat-a călătoria pos­ „zeu, cel cea despărţit marea
tului; să-l începem toţi cu dra­ „şi a trecut pre poporul, pre
goste, aducând Domnului bu­ „care I-a scăpat din robia E-
nătăţi, ca nişte daruri. „giptenilor, că s'a prea-slăvit**.
^ ia v II rrriiii- I Diipu u li a CWalaie M.iiliriuu (îlaNUlul
I .Vifnrott •>li Irnui»
Unime nealcătuită, întreit
1n cuptorul cel de îo c,.
4H? luminătoare, singură prea stă-
pânitoare, atotputernică, atot-
vieţuitoare. Dumnezeule şi
4H? Doamne, Părinte atotţiitorule.
P re mine cel aprins de pofte
şi întunecat la vederea su­
fletului înoindu-mă, Hristoa-
Fiule şi Duhule, mântueşte pre se, cu focuŞ temerii Tale, mă
•tt§ INTAIA SAPTAmANA (MNI'o ST 127

luminează cu lumina mântui­ ungânduHie capul sufletului,


rii; ca să Te slăvesc întru toţi să nu grăim multe către Tatăl
vecii. nostru cel ce este în ceruri, ru­
găciuni trimiţând, binecuvân­
Saţiul poftelor urmând, liră- tând şi prea înălţându-l în veci,
neste-te smeritul meu suflet intftin pro Tut^l, pro 1 iul. et pri*
CU dulceaţa bunătăţilor şi te Rt&ntul Puii IHminul
îndulceşte mai mult cu desfă­ P re Tatăl, cel fără început şi
tarea postului, abătându-te de- pururea veşnic să-l lăudăm cre­
la amărăciunea dulceţilor şi
dincioşii şi pre Fiul, cel împre­
ÎH viează în veci. ună fără început, şi pre Duhul
ÎI Fiind orbit la suflet şi de cel ce împreună este strălucit
H din Tatăl; fiind feţe de o fiinţă
beţia patimilor întunecat, nici
cum nu pot căuta către Tine, ale unei stăpânii şi puteri prea
unul Dumnezeu, Pentru acea­ puternice.
sta îndură-te şi mă luminează, Şl acum a S'&Mcâtourel.

şi-mi deschide mie uşile po- M arie,ceea ce eşti chemată


căinţii. de Dumnezeu, şi cu adevărat
A NăscStnarpI Jo Hunineieu credincioşilor curăţitoare, că
Curată, ceea ce ai făcut ce­ din tine se dă iertare tuturor
rească firea noastră cea pă­ din destul, nu înceta îmblân­
mântească şi stricăcioasă, cu zind pre Fiul tău şi Domnul,
călduroasa Ta rugăciune, fă pentru cei ce te laudă pre tine.
să se îndrepteze rugăciunile ţtiHvft h u iiin v z i- itl n ostru . )'ie

şi cererile noastre, către al oştind Domnul numărul cel


tău Fiu şi al tuturor Dum­ de patruzeci de zile, a cinstit
nezeu şi împărat. şi a sfinţit aceste zile de acum,
Alt Irmos. fraţilor, la care ajungând stri­
Cel Ce nl râcorlt tic demuit găm: Binecuvântaţi şi prea
Luminat să primim, credin­ înălţaţi pre Hristos în veci.
SA lAiiilAm, hint' hAcuvAntâm i^isa iieuK'hlQam
cioşilor, intrarea postului, şi Ijomnuiul canlâna prcii inâiţimiu-l pre
să nu ne mâhnim, ci să ne tntni toţi vc< n

spălăm feţele noastre cu apa Irmosul

nepătimirii, binecuvântând şi
Pre Domnul, cel ce a răcorit
prea înălţând pre Hristos în „de demult în văpae pre tinerii
veci. „evreilor şi a ars într’însa pre
Cuuntuldelemn almilostivirii „Haldei cu prea mărire; să-l
128 LL’NI

„lăudăm zicând; Binecuvântaţi stru, al celor ce te slăvim pre


„şi-L prea înălţaţi întru toţi tine curată, Fecioară nestri­
„vecii“. cată.
A(i()l cântăm
Alt Irmos:
^oca ce (i^ti mai cinstilă,,.
P re ceea ce mai presus dc îir e ..
P re Dumnezeu Ciiv&ntul...
r<•• Acum a sosit vremea sfin­
iua postului părăsire păca­
Z telor să-ţi fie ţie, suflete,
şi către Dumnezeu plecare şi
telor posturi, să le începem cu fdt
bune petreceri, că zice: Cu
judecăţi şi cu gâlcevi să nu
apropiere; ca să scapi dintru
vă postiţi.
adâncul răutăţii şi să iubeşti
numai căile, cari duc la repau­ 1n muntele Horeb, cu postul
sul de acolo. curăţindu-se Ilie, a văzut pre
Dumnezeu. Să ne curăţim şi fflt
Ş i cu cugetele alunecând,
noi inima cu postul, şi vom
şi cu trupul greşind, mă tân-
vedea pre Hristos.
guesc, suspin şi strig: Mân- îHt
tueşte-mă, Doamne, mântue- Slavâ A Trfîlmd. îrti
St
şte-mă, cela ce eşti singur fără U nei firi mă închin, trei feţe
« de răutate, şi nu mă osândi laud, pre un Dumnezeu al tu-
în focul gheenei, pre mine tuturor: pre Tatăl, pre Fiul şi
¥^ vrednicul de osândă. pre sfântul Duh, stăpânirea
cea vecuitoare.
Cu luminatul veştmânt al
postului îmbrăcându-ne, să ne S;ll acum, a Nftscfitoarel

desbrăcăm de haina cea în­ C urată ai născut prunc, Fe­


tunecată şi rău îngreuiată a cioară ai hrănit cu lapte, şi în­
beţiei; şi luminaţi făcându-ne, tru acestea amândouă, după
prin dumnezeeştile bunătăţi, ce ai născut, ai rămas fecioară.
cu credinţă să vedem lumina­ Dumnezeu este cel ce a făcut
tele patimi ale Mântuitorului. aceasta. Nu o întreba dela mi­
ne, în ce chip?
K N&scbtoarei de Dumnezeu.
Sluvâ Ţ i 6, Dumnezeul nuatru Ţie.

Pre ticălosul meu suflet, cel O zi, se zice că este toată


bolnăvit de toate asuprelele vieaţa pământenilor celor ce
răilor draci, tăm ădueşte-I, se ostenesc din dragoste; pa­
Preacurată Stăpână, ceea ce truzeci sunt zilele postului, ca­
ai născut pre tămăduitorul re să le săvârşim cu bucurie.
Hristos, Răscumpărătorul no­ Iroiviiul
•0§ In I'A IA S.\IT,\\tANA r>l\ l'o s r go» 129

P re ceea ce mai presus de • lavă Tie celui cene-ai arătat nouă lumina...
■ lavă intru cei de sus Iui Dumnezeu.,,
„fire cu trup a zămislit în pân- ''i ci‘Ii‘IhUp
H „tece, pre Cuvântul cel ce, fără
f,iv. - iiic.iiii Iuti dl(odtitA, la lorurilo
„de ani, mai înainte a strălucit I I ' - " ' " iinili' stAr».

n „din Tatăl cu neîncetate laude


I'"[m HIT l“ t« iVlMlIii]
ă plinim rugăciunile noastre Domnului...
„să o slăvim credincioşii".
H l f o ilih U l
n Apoi i unindti-se amândouă stranele,cânlfim :
n C uvine-se cu adevărat să te LA ST lIlcA V N A
m
H fericim pre tine, Născătoare Stiliiru al u liH, t.iuj,ur piosul
«
H de Dumnezeu, cea pururea fe­ V enit-a postul, maica cură­
ricită şi cu totul fără prihană ţie], defăimătoarea păcatului
H
şi Maica Dumnezeului nostru. şi vestitoarea pocăinţei, petre­
H cerea îngerilor şi mântuirea
n C eea ce eşti mai cinstită de­
oamenilor; să strigăm credin­
cât heruvimii, şi mai slăvită
cioşii: Dumnezeule milueşte-
fără de asemănare decât se­
ne pre noi,
rafimii; carea fără de strică­
M ili;
ciune pre Dumnezeu Cuvân­
tul ai născut; pre tine, cea mplutu-nc-am diQjineaţa de niiîa Ta, Doam­
ne, iri ne am bucurat, şi ne-ani veselit în toate
cu adevărat Născătoare de zilele noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele in
care ne-ai smerit pre n o i: anii intru cari am
Dumnezeu, te slăvim. văzul rele Caută spre robii Tăi şi spre lucru­
o metanitt sl Ectoma rile Tale şi indreptează pre fiii lor.

I ara f?i iară cu pace Domnului... ' '’r»m lot •cetRţ!


I.'iininftnilft. TreimicH elîKiilul Apoi, stih
(r|p trei ori)
1 fie lumlaa Domnului Dumnezeului nostru
l.A T d M A SI'n.AUH,V preste noi; şi lucrurile mâinilor not-stre ie
indrcpteazi spre noi, şi lu efw ile mâiflil«r
sithin uu ci iiumHi; noai4r^ io4pep4ează.
I. audttţi pre Domnul din ceruri...
M u c i'in c ilo r .
Apoi
I'ei trfi ublgnnlH B inecuvântată este oastea
Iar de suqI !a Minoiu doi sfinţi la rând, cău­
tam s'iara, la Ve(*eruie, Stilurile unuia; iar
împăratului ceresc. Că de au
ale celuilalt le cântăm diminca(a la Laude, 4 şi fost pământeni mucenicii,
Stihiri, de vor i'i; iar de nu sunt. zice fratele
ce! de râ it l:
dar s'au sârguit a ajunge la
vrednicia îngerească; de tru­
T ie slavă se cuvine, Doamne puri negrijindu-se şi, prin pă­
Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă timiri, cinstei celor fără de
înălţăm. Tatălui şi Fiului şi trupuri învrednicindu-se. Pen­
Sfântului Duh, acum şi puru­ tru rugăciunile lor, Doamne,
rea şi în vecii vecilor. Amin. mântueşte sufletele noastre.
130 •<>§ I.UN’l §(• m

^InsA. ;j (ruui. tt N/>8C&tottrt>i. U uptt cart- ( u c r m tr e i m e t a n ii m a r i, c u r u


e A c lu n e a c u v io s u lu i p ă r in t e lu i n o s tr u K tre m
pro tine Maică a lui Dum­ în r d u p ă a o c a s tu , faccm 1" in c h la h c lu o i, z i­
c â n d in t a i n ă la fie c a r e lu c h ln u c iu n c
nezeu si Fecioară curată si
S tih u l.
de cât Heruvimii mai sfântă,
Dumnezeule. milostiveştc-Tespre mice
cu glasuri de cântări te slăvim; păcătosul.
căci cu sufletul şi cu trupul A p o i in d i e ie m c u o m i- tan le o ja r y , z ic â n d

te mărturisim, Născătoare de ruf^.kclunea t u n t â n s f â n t u lu i fîtr e m .


ÎHIr
D n p â m etH nii*. i n r e p e ci*l m a i m are
Dumnezeu, ca pre ceea ce ai V cniti să ne incliinum.-.
născut cu adevărat pre Dum­ , (de :i ori) Alt
nezeu întrupat. Roagă-te, ( ; e a s u l l-iu
M
Preacurată, pentru sufletele Ia r la sfârtfltu l p R a lm o lu l a l t r e ile a , z ic e m ,

noastre. S l a v ă ,^ i a c u m , A l ilu iu

CU tr e i m e ta n ii.

Apoi;
Cade*se a şti
Bine este a ne mărturisi
Că in toate Lunile sîâiitului post, la Ceasul
Domnului şi a cânta numelui 1- u nu cetim Catismă; iar in cclelolte zilo
tău, prea înalte, a vesti dimi­ cetim. De fisemenea, Vineri la ceasul întâi şi
la al noulea ceas, nu se ceteşte Catismă.
neaţa mila ta şi adevărul tău
în toată noaptea. Apoi, Troparul:
lilasul al (Mea
(i]e 2 ori)
[)imineaţa vei auzi glasul îHt
si'intG D iim uezeule.ITfa HaDlâTreinic, Tatăl
nostru.
meu, împăratul meu şi Dum­
după co zico Preotul nezeul meu.
c a a Ta es(c inipitrMia- • r&ntândul. factm metanii cu j;enunch^lo la
p.imâQt, ca yl la următoarele doiii Stiburl.
Zicem Troparul
Stib 1
|n biserica slavei tale stând, (.ra iu rile mele ia-lo in urechi, DoamuP,
în cer ni se pare că stăm, Nă­ inţeleye strigarea mea...

scătoare de Dumnezeu, ceea SlUi 2:


ce eşti uşă cerească; deschi- ( ’ăci către Tine mă voiu ruga, Doamne...
de-ne nouă uşile milei tale. .>1 iarăşi

Dimineuţa vei auzi glasul meu-..


^1 zicciu.

Doamne milueşte.-.
.>lavH. ($1 acum.

(de 41' ite ori)


ce te vom chema, o, ceea
l'r?iitul lem! ^i roRtei^te
ce esti cu dar dăruită! Cer?
(,’el CC este liinecuvânlal, Hristos Dumnezeul
nostru: Că ai răsărit pre soarele drep­
\ niîD.
tăţii. Rai ? Că ai odrăslit floa­
împărate ccresc.-. rea nestricăciunii. Fecioară?
ff*:
*0§ INTAIA SAIM'AMA n A d in 1’(»ST §<• 131

Că ai rămas nestricată. Maică roagă ne încetat pentru su­


Curată? Că ai avut în sfintele fletele noastre.
tale braţe Fiu pre Dumnezeul !ar M icriuri i^l Vineri, ce zice;
tuturor. Pre acela roagă-1, să m
mântuiască sufletele noastre. D e grab ne întâmpină pre
noi, mai înainte până ce nu
ol trcj metanii: apoi ne robim, când vrăjmaşii Te
H Paşii mei îndreptează-i du- liuIescpreTine şi ne îngrozesc M
pre cuvântul Tău şi să nu mă pre noi, Hristoase Dumnezeul
stăpânească toată fărădelegea. nostru. Pierde cu crucea Ta
pre cei ce se luptă cu noi, ca
ropetim ac«HKta . apoi
îi să cunoască cât poate credinţa
S capă-mă de clevetirea oa­ drept măritorilor. Pentru ru­ m
H menilor şi voiu păzi poruncile găciunile Născătoarei de Dum­
H Tale.
nezeu, unule iubitorule de
« iar zircm oameni.
H
FaţaTaarată- 0 preste robul Iioiim ne niilueşlc...
ÎHt
(<le 40 dc oFi)
Tău, si mă învaţă îndreptările (,'ela ce in touti'i vremea şi îh tut ceasul..
Tale.’ Doamne miluc.şte
uri :^i iarâi^i eu (•las inHi (lie H o rii
inali zicpm lavă, şi acum : ce e a ce ei^ti mui cinstita...
10 inchiniiciune) îHt
Să se umple gura mea de 1ntru nume!e Domnului, biiiecuvinteaza
lauda Ta, Doamne, ca să laud Părinle.

î| slava Ta, toată ziua mare cu- Pre o tu l:

S viinţa Ta. D umnezeule, milostiveşte- ^


w
W IV trei ori Apo' Te spre noi şi ne binecuvin- ^
Sfinte Dumnezeule, Pre a Sîilnlu Treime, tează; luminează faţa Ta pre- ^
S Talăl nostru; Preotul: C ăiiT arsteÎm p ărăţia; ste noi, şi ne milueşte. ^
ş) (lup.i \min, zicem Troparul
2>l larem trei (iietanii mari, cu ru^ACluuea
Luni. Marţi u -Irti. zioctn sceât tropar.
sfântului Efrem, prccum ariktat mal iaainte ^
Apdi t,\câr)d puţin, locepc cel mal mare'
Sfinte Dumuozeiik', Tatăl nostru. Doamne
«Pre mărita maică a lui Dum- Diilue»;!te, lie vj. ori, şi ruiriciunea.
“ nezeu şi mai sfântă de cât Hristoase, lumina cea ade-
sfinţii îngeri, fără tăcere, o vărată, carele luminezi şi sfin- ^
lăudăm cu inima şi cu gura; ţeşti pre tot omul ce vine în
Născătoare de Dumnezeu, pre lume, să se însemneze preste
dânsa mărturisind-o, ca pre noi lumina feţii Tale, ca în-
ceea ce dupre adevăr a născut tr’însa să vedem lumina cea M
pre Dumnezeu întrupat şi se
fife
5c: GAc

Si 132 «o§ \ m \
go»

\ eniţi să ne încliiosm
neapropiată. Şi îndreptează
(de n orii
paşii noştri spre lucrarea po­
' t>e cutei^te al trcliea co&s, dupa obioeiu.
runcilor Tale. Pentru rugăciu­ ţit iasfâri'Kul l'>alinulu{el treilea, după Aliluia
nile Preacuratei Maicii Tale, înrepeni ( ’atifi/na ; Iu lifoarestaro a ('atismci.
lă filn l cfllo trei inrliinăciunl
şi a!e tuturor sfinţilor Tăi Amin. i;i;i8)ftrţ;ltul ( ’iilisinei, ceteţul rănduitrăntă :

\ părătoarei Doamne.., Tropar, ylanul al lea

I'i'cntiil Doamne, cela ce pre prea


■'lavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nedejcica
noastră, slavă Ţie.
sfântul Tău Duh, în ceasul al
Iar noi treilea l-ai trimis apostolilor
'la v ă ,? i acum; l>oamne niilueşte, ile tri‘i uri, T ă i; pre acela, bunule, nu-1 lua
l'inocuviiitcază. deia noi ci îl înoeşte întru noi
cei ce ne rugăm Ţie.
Ap-'i 1‘xliliroiiiu. siii'iilmii i'lnsiua Crucv.
pt oaro o p'irifim 1h pif-pi flecan^ ţfi slinlvlt^
icoaiit*. ‘•unt Iu lo<'util« nunstre uudp Rtftiu, in acest tinjp. n(»i !acf*m m iiin ăciu u i cu
lOîii'i Hpoi 1(1 priilviir, Îi5făiiil i.iiic. zii'flnrt i:eniinclielr» pânn I m paniAul, ab«îmenea si la
oi)i<;Liuiti‘le riitî‘i i']iiiii ?,i '’flitul rjv/’iliilura p^'Q- ct ieialte doiii Stihuri:
ir)> creilin(A h ('I.vi(>'IiIiii [AriiitiMui D(>Ktru Silii Inimă curată zideşte intru niioe Dum­
Tcoiiiir Stuiinul, iirei'Mii mai înainte s’a scris, nezeule, şi Di h drept înoeşte ÎLtru cele din
Mii'rciin ‘ i Vjiu'm
lăuntru ale me’e.
Şl se 'Ifiriiii \polis.
Slili Nu mâ lepăda pre mine dela faţiiTa, şl
In arest clii|i s.- Fid* i i lut sîAntiil post, la
riroiiit* !}1 la CcuBul iiiiâi Duhul Tău cel slTintnu-1 lua d e la mine.
ln^ ilupA Apolif- ioi^lril liin tiiisciK'j njer;(fni ■'lavă. şi acuui. a Născătoarei.
<u Unitele in t iiiiiite i <iHslro(:aii Ih uhciilturc :
i?i nu ciiilL' lu« Mil vitflia unul cu altul
{irin intlnâ8tirt\ oh s'a opr;t aceasta dclu Născătoare de Dumnezeu,
Sîiiitii l'nrinţi.
tu eşti viţa cea adevărată, care
ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne
rugăm, roagă-te, Stăpână, cu
sfinţii apostoli, să se miluea-’
Ceasul al Ireilea scă sufletele noastre.
1‘i i r a c l i s i e r u l l o v in d id K m c i d o t r e i o r i, n e ■M cetnii din sfântul loan Scuraru!
u d u a & iD Iti IiiK r r ic 'ă «I. i n n l n t p de. iiio c p t> r r i
f liu jb e i, tm -m n t r e i i i i e t i i n i i in u i u t o a s f in t u l u r
De aioi înainte începe fratele cel rânduit a
Uiji 8i\iul&iii ş tiu te le ii 'u a n e ţ i iu e t ie ie m cu
deştepta fraţii tot timpul sfântului post şi um-
o n ie t a n io m arn r jit r i’ a lta i iţi ilo u A c ă tre
bia binişor şi vede pre cei ce dorm. ecu'ân-
K irA u ilo l i i u d r c i 'p i a i^i h ld n u a .
du-i la ascultarea cetirii, dupii invăţittura
celui ce-1 rândue-şte.
i'f^olul binocuvânt-md, zi' tMW.
iar tiu|i:i cetir;
împărate ceresc
Sfinte Dumnezeule, Tatăl nostru
D oninul Dumnezeu bine este
I’rcolni
cuvântat. Bine este cuvântat
*• ă a Ta este împărăţia
Amin-
Dotfinul ziua, în toatS zilele;
''oamne railue^te
să sporească nouă Dumnezeul
<li* 12 urii mântuirilor noastre; Dumne-
M
•&§ Î N T A i A S M ’T A M A N A i u n 133

zeul nostru, Dumnezeu a mân­ lumea o mântueşti cu neînce­


tui. tată rugăciunea ta, pomene-
fintc Duinnczcuic... şte-ne şi pre noi. Fecioară,
îl Hrel motani ) întru tot lăudată.
NI cJupS T atăl nostru,
|i oamnc miliieşte
l’ri'oliil ă a Ta este împăniţiaJJiipft \ uiin,
:• |,i .. ,
o^iil im.
<■ e!a ce in toată vremea şi în tot ccasul,..
Troparele, L'lasul al s lea.
1' oamne milueşte
g B ine eşti cuvântat, Hristoa- iHe ■tth)
se, Dumnezeul nostru, cela ce lava, • i acum
'
eea ce eşti mai cinstita...
prea înţelepţi pre pescari ai j ntrii numele Domnului, binecuvinteflzâ
arătat, trimiţându-le lor Duhul Părinte.
Sfânt, şi printr'ânşii lumea ai Preotul
vânat, iubitorule de oameni, h iimnezeule miiostiveşte-te spre noi...
fdiiHiu mi^lduii. prucuui s h la ci-asul
^ slavă Ţie. 1 IU Iar <-cl mai maro idf'epo niy u iun' a
^ S|av;i ' tilpâne Dumnezeule, Ptirinle atolţiitoiule.
l.ir iidradisiiTUl lacu ubiţnuitu ifitianic *iurf
G rabnică şi tare mângâiere t'iiai ţi li»...'vie iu tu il'* lî ‘t î

ţ| dă robilor Tăi, lisuse; când se îmim 8fiir?itul rug'


V ouiţi sd ne incbiuTim
mâhnesc duhurile noastre, nu
(;lt* oii)
te osebi de sufletele noastre, •.. l'>ul Ul
întru necazuri. Nu te depărta
de gândurile noastre întru pri­
mejdii, ci pururea ne întâm­
pină pre noi* Apropie-te de
noi, apropie-te, cela ce eşti
pretutindenea. Precum şi cu Ceasul al şaselea
apostolii Tăi ai fost pururea,
aşa şi cu cei ce doresc de Tine |iU|.i sîariîiiil Psuliiiului h1 tn-ilf», la \liluia,
Infhinfifiuni tr»‘i. J-e iiin-pe i Htlhiiih U
te uneşte, îndurate. Ca fiind lorttii Kliir«a. Aliluia ijitrti jq^liinafiluni Dijp-i
uniţi, să te lăudăm pre Tine, ’ :ll,s!n;i, rtinii ijl riinlft .

ÎS şi să slăvim pre Duhul Tău Tropiir, irlii>:il ;il 2 I<-i


cel întru tot sfânt.
C ela ce în ziua şi în ceasul
'• 1 R Nfi»c-iloart'i
al şaselea pre cruce ai piro­
Îl Nădejdea şi folosirea şi scă- nit păcatul cel, cu îndrăzneală,
J* parea creştinilor, zid nebiruit făcut de Adam în rai; şi za-
celor slabi, liman neviforat, pisul greşalelor noastre rupe-l,
tu eşti, Născătoare de Dum­ Hristoase Dumnezeule, şi ne
nezeu Preacurată. Ci precum mântueşte pre noi.
C5ÎC5

^ 134 •o§ LUNI M


— ............ ^
Siib 1 şi în calea păcătoşilor n^astătut. ^
Auzi Diimnozciilo |f'a ul men, şi nu trece
^ CLI vederea rugăciunea mea.
Din proorocia Isaiei, cetire U
Cap. I, Vers I U
H Mih 2
u
^ I'U c a tro UaiiiQezeii aai strigat, şi Domuul edenia, care o a văzut Isaia feciorul
m'a auzit. lui Amos, care o a vilzut asupra lu-
_ deii, şi asupra Ierusalimului, intru îm­
^ ficem trei metauii, precum m:ii iuamic părăţia lui Ozie, şi a iu l loatam, şi a Iui Aba/,
^ &'a scris. şi a lui Ezechie, cari au împarJlţitin Iudeen.
Auzi, certile şi ascultă, pamântule, cH Dom­
Slav,i, şi acum, a N;iijC.it(i*ruI. nul a grăit; F ii am niiseut şi am ridicat, iar
u
H Că nu avem îndrăzneală
aceia s’au lepsdat de mine. Cunoscuf-a boul u
pre Stăpânul său, şi asinul ieslea Domnului
fău ; iar Israil nu m’a cunoscut pre mine, U
u
pentru multe păcatele noastre;
^ tu, pre cel ce s^a născut din
poporul meu n’a înţeles. V ai neamului celui
pîtcătos, poporului celui plin de păcate, se­
u
tine roagă-I, Născătoare de
minţiei celei rele, feciorilor celor fără de-Iege!
ijăsat-ati pre Domnul, şi aţi mâniat pe s! intui
u
^ Dumnezeu, Fecioară; că mult lu iis r a il; întorsu-v'aţi înapoi. Căci încă vâ
răniţi, adăogând îără-de-Iege ? Tot capul Fprc
poate rugăciunea Maicii spre întristare, şi toatft inima spre durere. Dela
^ îmblânzirea Stăpânului. Nu picioare până 1h cap, nu este intr’insul între­
gime, nici bubă, nici vinefeală, nîei rană c j
trece cu vederea rugăciunile puroiu; nu este unde pune doctorie, nici
păcătoşilor, Preacurată, că mi- unt-de-iemn, nici legături. Pământul vostru
pustiu, cetăţile voastre s'au ars cu îoc, ţara
u
m lostiv este şi poate să mân­ voastră streinii o mănânci, şi se va pustii

ji tuiască, cel ce a primit a pă-


risipită nind de neamuri străine. Rămânea-va
faţa Sionului ca o colibă în vie, şi ca un
u
^ tinii pentru noi. pătul în grădină, şi ca o cetate prădată. Şi
de nu ne-ar fi lăsat nouă Domnul Savaot gă- u
Apoi, Troparul proteţiei, ai ;>-ie»
mâDţă, am fi fost ca Sodomul, şi ne am fi
asemănat Gomorului. Ascultaţi cuvântul Dom­
u
nului, Domnii Sodomului, şi luaţi în urechi
^ Doamne, Doamne, de carele legea lui Dumnezeu, popoarele Gomorului.
toate se înfricoşează şi se cu- C em i este mie de mulţimea jertfelor voastre,
zice Domnul ? Plin sunt de arderile întregi
tremură de faţa puterii Tale, ale berftccilor, şi seul mieilor, şi sângele u
n înaintea Ta cădem, nemurito- taurilor, si ale ţapilor, nu voesc, nici măcar
de aţi veni să vă arătaţi m ie ; că cine a ce­
rule, şi Ţie ne rugăm sfinte: rut aceasta din mâinile voastre ? Nu veţi mai u
^ Mântueşte sufletele noastre, adaoge a umbla prin curtea m ea! Măcar de
veţi aduce mie făină de grâu, in zadar, tă-
pentru rugăciuneasfinţilorTăi. mâea urâciune-mi este mie. Lunile cele nouă u
ale voastre, şi Sâmbetele, şi ziua cea mare,
Slnvii, auuQi, t«a ^ceA^la nu le voiu su îe ri; postul, şi sărbătorile, şi
praznicile voastre, ie^a urît sufletul meu;
^ PfociiimcD, gluBUl ul -l-lefi
îăcutu-v’aţi mie spre saţiu ; nu voiu mai su­
feri păcatele voaf^tre. Când veţi tinde mâinile
^ Ştie Domnul calea drepţi- voastre la mine, intoarce-voiu ochii mei de­ Jfif
*1 lor, şi calea necredincioşilor spre voi, şi de veţi înmulţi rugăciunea, nu
vâ voiu asculta; că mâinile voastre sunt pline
va pieri. de sânge. Spălaţi-vă şi vă curăţiţi, ştergeţi M
răutăţile din sufletele voastre, înaintea ochi­
^ Still lor mei părăsiţi-vâ de vicleşugurile voastre- M
Invăţaţi-vă a face bine ; căutaţi judecata,
*1 F ericit bărbatul, care n'a um- mântuiţi pre cei năpăstuiţi, judecaţi pre să­
racul, şi faceţi dreptate văduvei. Şi veniţi să
blat in sfatul necredincioşilor, ne Întrebăm zice Domnul; Şi de vor fi pâoa-
n
«0§ ÎNTAIA SA IT A M A N A U N l’OST *S35

j|*
tole v.iastrc ca mohorâciunea, ca zapadA le
voiu alb i; şi de vor li ca roşeala, ta lâoa le
ce i-ai zidit. Pentru aceasta
^ voiu face albe. Şi de veţi vrea ei niă veţi cu mulţămităstrigăm Ţie: Toa­
^ asculta pre mine. buuătăţile pământului veţi
^ mânca; Iar de nu veţi vrea şi nu mâ veţi
te le-ai umplut de bucurie.
* 5 asculta, sabia va va raâoca pre vo i; c&yura Mântuitorul nostru, cela ce ai
H Domnului a {,'rrdt aceasta.
venit să mântueşti lumea.
ProchimcD. glasul h\ 7-lea
S>1 jicuin, a Niisoiiiuarei
^ S lujiţi Domnului cu frică, şi
vă bucuraţi lui cu cutremur. C eea ce eşti izvorul milei,
milostivirii învredniceşte-ne
W Stih. P entru ce s’au întărâtat neamurile M
popintrele au cugetat cele departe, pre noi, Născătoare de Dum­
J ^ ş u e îH c e cetire diu Biaalul Inan Soârarul nezeu. Caută spre poporul cel
Apoi Troparul păcătos, arată precum deapu-
ip? De grab să ne întâmpine rurea puterea ta; că întru Tine
UI pre noiîndurărileTale, Doam- nădăjduind, strigăm Ţ ie: Bucu-
^ ne, că am sărăcit foarte. Aju- ră-te, ca oarecând Gavriil, al
tă-ne nouă, Dumnezeule, Mân- celor fără trupuri mai marele
^ tuitorul nostru, pentru slăvi- voevod.
w reanumeluiTău.Doamne,mân- Iar Miprcuri şi Vineri, ziccni n Nasnilnarri
Crueii
tueşte-ne pre noi, şi curăţeşte
«f păcatele noastre pentru nu- P rea mărită eşti Născătoare
^ mele Tău. de Dumnezeu Fecioară, lău-
J|V
fiule Uaînnezcule,T atiii nostru ,'’ ;i a Ta dămu-te pre tine; că prin cru­
^ este împaniţia...
cea Fiului tău s'a supărat iadul
^ Şi Iroparelc, glasul al li-lea.
şi moartea s’a omorît, şi cei
M ântuirea ai lucrat cu mij- morţi ne-am sculat şi vieţii
locul pământului, Hristoase ne-am învrednicit; raiul am
j5J Dumnezeule; pre cruce ai în- luat, desfătarea cea de demult.
^ tins preacuratelemâinile Tale, Pentru aceasta mulţumind, slă­
îl adunând toate neamurile cele vim ca pre cel puternic, pre
^ ce strigă: Doamne, slavă Ţie. Hristos, Dumnezeul nostru, şi
î? unul mult îndurat.
Prea curatului Tău chip ne •• oamnc mllue^te^*^ ori ' d a ce în toaiu
w închinăm, Bunule, cerând ier- vremea;!^ oamne milueştc/lt* ori
Slava i$i acuoi
tare greşalelor noastre, Hri-
t 'c e a ce eşti mai cinstită...
K stoase Dumnezeule. Că de I ntru numele Domnului bine-cuvicteazii
3t^ voie bine ai voit cu trupul a Părinte.

te sui pre cruce, ca să scapi P re o tu l:


din robia vrăjmaşului, pre cei timnezeule, milostiveşte-te spre noi...
136 •0^ :n’I So*

fftOfU] V‘ ;k‘ • •:| l!( l 111 ■


•'. dt!| v I’C Doamne, dupre cuvântul Tău mă InteleptCijte.
ttfillnii: .,: Jr r I'p p «'f’! iiiHi m a r r
•-P'i 2

fiutc Dumnezeule
^ ă intre cererea me>i Insinteti Tn. DoaiEcc.
^ u fc.iPUi Iiii iro.'inp- IM)|,a '1 atul noslni, dupre cuvântul T;iu mă nulntuicşte.
’ nmno milueetc'li' I- it I* apui lavii Ţie,
^ Ilrisloaso Dumnezeule, Qiidcjdcu noastră, k ii -p'iloa fiiotMU metanii
^ sluva Ţie- >1.1' '. aouni a NSerAtoarei tic Dumneze-i

ne fa^e Af'olin C ela ce pentru noi te-ai năs­ U


ACrnriUi rândUISllI AC
potit. la h1 trrilpti 1i al
111 tol Pltiullj)
(pah
cut din Fecioară, şi răstignire
lar undţ! uu be furv eijire. dupn ruirâciunoa ai răbdat, Bunule, care cu
I'uniDezeule şi Doamne al puterilor moartea pre moarte ai prădat
'iiualrt /■'•ein
şi învierea ai arătat ca un
'■eoiţi su uc ÎDcbinăin Dumnezeu; nu trece cu ve­ U
(<k* ^ ori) u
Şi t easul al !Mvu
derea pre cei ce i-ai zidit cu
mâna Ta. Arată iubirea Ta de
oameni, milostive, primeşte U
pre Născătoarea de Dumnezeu, u
ceea ce te-a născut pre Tine,
Ceasul al nouălea. care se roagă pentru noi; şi u
mântueşte. Mântuitorul nostru, u
Parai'lisierul Jo \ ('? iriii louifi ilp !i iirt u
adutnlni In lilsrrjnt ţii. Imierusdiitfiiul l'rontul pre poporul cel desnădăjduit.
iiicriiom 'I iHrn>i He face (’i’tiro din Slftniul ju^tj St?»
Sfinte Dumnezeule... rnriil. lar dapii cetire zieejii. u
Illl|V|
I aliil nostru.,, Nu ne da pre noi până în
l’ronttil sfârşit, pentru numele Tău cel
¥¥, ' ă a Tu csle impărutia. sfânt, nu stica legătura Ta, şi
I ourane milueşte
i.ic nu depărta mila Ta de la noi;
¥¥, IJ
pentru Avraam cel iubit de
'> eniţi sa ne IncliiDuin
iili' ‘ ofii Tine şi pentru Isaac robul Tău
ţ i fe tim ccMbiiI ni n iiu a li'. l i i ’i IV a lJu i , api
tH î la i'i'|ie n i h c e ti i iM i •■ .lu(i.'! • 'liirjltiii
şi Israil sfântul Tău. u
i'HtiK" I' ' iiDlîin:: ■îinte Dumnezeule.’ ’ rea sfântă Treime,J atâl
¥¥. nostru, l’n-iitul i ;i a Ta este impariHia;îi
tfintrîiti Trnnarole «(M's I ph
H C ela ce în ceasul al nouălea,
(ilasul mI ''■lf>a
î l pentru noi, cu trupul moarte
ai gustat, omoară cugetul tru- V ăzând tâlharul pre începă­
^ pului nostru, Hristoase Dum- torul vieţii pre cruce, spânzu­
m nezeule, şi ne mântueşte pre rând, a zis: De n'ar fi fost
noi. Dumnezeu întrupat, carele cu
noi s'a răstignit, nu şi-ar fi
ă se apropie rut'aciunoa mea înaintea Ta, ascuns soarele razele sale, nici
**'*-SfTlri>r'i'-*
WWMCIWpfcjK^^îîc^W V rii.

H « § )N 1 \ I \ SM t Am ANA I IN 1 D S 'l go» 137

s’ar fi clătit pământul cutre- oincneşte-ne pre noi, Doarane, când ve


voni intru irapfirStia Ta.
murandu-se. Ci, celace toate
iM'l ittUt Miiinrl toato p&iiă la
le-ai suferit, ponieneşte-mă,
lavă Tatălui
Doamne, întru împărăţia Ta. l' omeueşte-ne pre noi, Doamae...
-la v c H i acum
I ’ omeue^te-ue pre noi, Doamne..
I n mijlocul a doi tâlhari, ■oi unindu aniftinlouâ shnnele. cftotă cu
cumpănă a dreptăţii s'a aflat :'ns iiini inalt ?i fU i-apetol'. 'iL'hcufU'rite ■
u
¥¥i crucea Ta; acela adecă, pogo- 1' oineneşte-ne pre noi, Doamne, câod vei
veni intru Împărăţia Ta...
rându-se în iad cu îngreuerea (o tue(anle)
i<^ hulii, iar celălalt uşurându-se 1 omeneste-ne pre noi, Stăpâne, când vei
veni intru împărulia Ta...
de greşeli spre cunoştinţa cu­ (iuruşi o motauie)
W. vântării de Dumnezeu. Hri- r omeneşte-ne pre noi. Sfinte, când vei veni
¥^ întru împărăţia Ta,.,
stoase Dumnezeule, slavă Ţie, liji I r 'A ş I o metanie)
4^
acuii' Api i {‘ptim ■
¥^
Pre mieluşelul şi păstorul C eata cerească te laudă pre
şi Mântuitorul lumii pre cruce Tine şi zice: Sfânt, sfânt, sfânt
văzându-1 ceeace I-a născut, Domnul Savaot, plin este ce­
a zis lăcrămând: Lumea se rul şi pământul de slava ta.
bucură luând mântuire, iar
pântecele meu arde, văzând
« răstignirea Ta, care pentru toţi \ propiaţi-vă către dâ .sul şl vă veţi lumina
şl feţiile voastre nu Siî vor ruşina.

0 rabzi, Fiule şi Dumnezeul Şl lanH l 7,ire

meu. r eata cerească..


SlftVfi.
Doamne mi’ueştedo 4(t ori < elace in toată
vreoiCRj'oamnc miluei;tedo trei ort Flavă, C eata sfinţilor îngeri şi a SHt
acum;' eeace eşti mai cinstită;l ntru nu­ arhanghelilor cu toate cere-
mele Domnului binecuviatează părintei’rco*
'ui li umoezcule, milostlveşte-te spre noi;tii
ştile puteri, te laudă pre Tine ^
la.'i*ru tri'i inctariii mari. /iiAmi iu:;4i.iunta şi zice: Sfânt, sfânt, sfânt, ^
c:\i'8'jlu! lifrcni Iar celclalte IL’ nu îh c v ! Domnul Savaot, plin este ce-
CI 7,i; 0 Di ru g flc iu n j’ ft accasta
rul şi pământul de slava Ta. m
Stăpâne, Doumne lisuse liristoase, Dumne­
zeul uu^tru... !:rl a c u m. ^
Deci mcept' «irana, ciircia Ii est' raoiJul a ' rr7ii:

I <ânla. glasul âl 8 Ica


1 nlru Împărăţia Ta pomeneşte-ne pre noi,
' lâbeşte, iasă, iartă Dumnezeule...
Ap"i îw
Doamne... T atăl nostru,.
rftmâm ît^rieiril cu cântare dulic cu
După H'jfnnls, urmează Cnndacele: cele din
irlHS mare rur, pe acela;;! glns
zilei, fiiptămăiiil m ni sfântului cure ef^te
i- ericiti cei sărsci cu Duhul, că acelora este hramul hispricl!
împărăţia cerurilor... Lir de liramul 1li iirit!uR, zicem! ni
138 «g U 'M §0»

hramului h) /.tli*i '.i al Klantutui din apca zl crimi. De voiu vieţui şi acum
<li(.i >fâu(ul are ooodac
?l uuum cu lene, sunt vinovat muncii.
(■ eoa ce Cîjli I'olosHoaie... Ci-mi dă mie îndreptare, unule
I» oaninf^ milueştc bunule Dumnezeule, şi mă
(lie 41) (In ori)
milueste.9
S lavă, şi acum
(' cea ce eşti mai cinstita...
I D tru nuinclo Doinruilnl, binecuv'nleazfl
Dă-mi, Hristoase, ploi de
Fărinlc. lacrimi, în ziua cea veselă a
Pren tu l: postului; ca să plâng şi să^mi
II umnezeulo. miloativeşte le spre n o i.
spăl spurcăciunea cea din pof­
.'?i (acoo) rele llî mctaail, Inecmiiatt' mal sus.
Wf cu rugâcluoea SfÂiuuliii Kfrfiii. te şi să mă arăt Ţie curăţit, H
k^ Iar parasiisiorul, făc&nd metanie celui mal când vrei vrea să vii din cer
W? mare şi lufiod biQecuvAnlar«* merpe ţi IrH^e
4i« clojiolul. judecător, Doamne, să judeci
u
4»^ Apoi începe <*01 tii«i mare pre oameni, ca un judecător
V oniţi să no iiirii năm şi singur drept. U
Wf (du ;i uri)
W; şi i ’HaltDul IU3. (*u cifis Hu ţi hl&iid. Alia u lui Te 'dor. t'hiBuI al T) !eu.
!ar preotul cetes^te rugfti’lunlk» Vecerniei tna P cdubit5;C uvioase l'armte-,.
intea sfin ciur Ubi.
După ['«alui, SjavA, i^i acum
V eniţi credincioşilor cu dra­
4i^ A liliiiti goste având ca o pavăză arma U
W? (do 8 ori) cea tare a postului, să întoar­ u
Ecti'Oia ('ca maru şl cetim Catiauia cem înapoi tot meşteşugul în­ u
C ătre Domnul, când m’ara nee jit . şelăciunii vrăjmaşului; să nu u
u
4(^
4»^; Şi la ficcarpi Antilua Siavâ, şi acum
ne îndulcim cu desmierdăciu- M
kSf A iiluia
MU (de ;i on) nile poftelor, ca să nu ne te­
4»^ mem de focul ispitelor; prin u
kli şl faccm trei metmiU.
kn care post Hristos iubitorul de
oameni, cu darurile răbdării U
itii ne va încununa pre noi. Pen­ u
kif u
LUNI SEARA tru aceasta, cu îndrăzneală
4^ţ rugându-ne, cădem înaintea
IN SAL'TAMANA IXTAIA
4(« lui strigând şi cerând suflete­
La ]) (.i&mDc Blrigal um...puDcm Stibira t>, lor noastre pace şi mare milă.
glasul al. 2-lea (a-ere a lui loaif.
Podybia P rc toţi i-am inlcccul... Iar dâia Mineiti, trei fiUhlri.

-m; SUvÂ. ţ i acum ; a Născătoarei de Dumnezeu. ^


V|L
ot păcatul am făcut, pre toţi
stif Tî-am întrecut cu desmier-
its darea. De aşi vrea să mă
L umină lină...

ProchimeD, glasul al 6-let.


^

pocăesc, nu am râuri de la­ A Domnului este mântuirea ^


'*
c;iic .-x

*¥ «OS ÎNTÂIA SA IT A M A N A DIN I’OST §0* 139

^ şi preste poporul Tău binecu- Cap, l-iu, Vers l-iu.

H vantarea Ta. ^ Udele lui Solomon, fiul lu i David, carele


u
a impărăţit Iu Israil. A cunoaşte înţe­
^ siili 1) oarane, căci s'au î n m u l ţ i t ceice mă lepciunea şi învăţătura, a înţelege cu­
jli necăjesc. vintele măestriei. a pricepe Invăluclile vor*
belor şi deslegarea cuvintelor celor întune­
^ D da I'accrc cetirc coase, şi a socoti dreptatea şi adevSrul, şi
judecată a face, A da celor fără de răutate
^ Gap. l-iu Vers 1 lu.
meşteşufîire, şl pruncului tânăr ştiinţă şi cuno­
ştinţă. Acestea auz|ndu-le Înţeleptul, mai în­
ntru inceput a îâcut Dumnezeu cerul şi ţelept va îi, şi cel înţelegător îndreptare va
pământul. Şi pământul era nevăzut şi dobândi. Şi va cunoaşte pilda şi cuvântul în­
u
SI netocrait şi Intunerec era deasupra a- tunecos, şi.vorbele înţelepţilor şi întrebările
(lâncului §1 Duhul lui Dumnezeu se purta pre cele ascunse. începerea înţelepciunii este
deasupra apei. Şi a zis Dumnezeu: Să se facă trica Domnului, şi cunoştinţă bună este tutu­
lumină! Şi s’a îăcut lumină. Şl a văzut Dum­ ror celor ce o fac pre ea. Credinţa in Dum­
nezeu lumina că este bună; ^i a despăr,it nezeu este începerea priceperii; iar cei ne-
Dumnezeu Intre lumină şl îotre intunerec ; cretiincloşi defăirrează înţ«-lepcîunea şi invă-
şi a numit Dumnezeu lumina ziuă şi intune- ţătura. Ascultă, fiule, învăţătura tătână-tău,
rccul l-a numit noapte; şl s’a făcut seară şl şi nu lepăda legile maicei tale. Că cununa
darurilor vei lua pe creşletul tău, şi lanţ de
m
s’a îăcut dimineaţă zi una. Şi a zis Dumne­
zeul: Să 88 facă tărie îq mijlocul apei şi să aur împrejurul grumazului tău. H u le, să nu
Vi îie despărţind apă de apă ! Şi e’a îăcut aşa. te înşele pre tine oamenii cei necredincioşi, u
Şi a îăcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dum­ nici sâ voeşti lor. De te vor ruga, zicând:
W? nezeu Intre apă, care era deasupra tăriei şi Vino cu roi, însoţeşte-ne Ia sânge, şi să ascun­
intre apă, care era sub tărie; şi a numit dem in pământ cu strâmbătate pre omul cel
Dumnezeu târla cer. Şi a văzut Dumnezeu drept; să-l înghiţim pre el ca iadul de viu.
că este bine şi s’a îăcut seară §1 s’a îăcut şi să stingem pomenirea Iui de pe pământ.
tilmlneaţă. ziua a doua. şi a zis Dumnezeu: Averea lui cea de mult preţ să o i::pucâm, şi
Să fie adune apa cea de sub cer iati ’o adu­ vom umplea casele noastre de dobânzi; pu-
nare şl să se arate uscatul şl s’a făcut asa. ne-ţi soarta ta cu noi şi o pun^ă obştească u
Şi s’a adunat apa cea de sub cer intru adu­ să avem toţi, şi un sac să se îacâ nouă tu­ u
nările sale. şi s'a arătat uscatul. Şi a numit turor. Fiu l meu, să nu mergi in cale cu dânşii,
ci să-ţi abaţi piciorul tău de Ia cărările lor.
u
Dumnezeu uscatul pământ, si adunările apelor
Ie-a numit mări. ŞI a văzut Dumnezeu că Că, picioarele lor la răutate aleargă, şi grab­ u
este bine. Şl a zis Dumnezeu: să răsară pă- nice sunt a vărsa sânge. Că nu îără dreptate u
mâQtul iarbă verde, care B ă semene sămânţă se întind irrejile păsărilor; pentru că aceia
dupre tel şi dupre asemănare, şi pom roditor, ce se însoţesc sângiurile, îşi agonisesc loiuşi
care face roade, căruia fiămâuţa Iui este in- rele, şi sfărâmarea oamenilor călcători do
tp'lnsul, dupre îel pe pământ; şl s’a fficut aşa. lege este rea. Acestea sunt căile tuturor celor
Şi a dat din sine pământul Iarbă verde, care ce fac fără de legi, căci cu păgânătatea îşi
scamăuă sămânţa dupre fel şi dupre asemă­ răpesc sufletul său. înţelepciunea în răspântii
nare şl pom roditor, care face roade, căruia se laudiî, şi prin uliţe iodrăzneula aduce.
sămânţa lui este îQtr’însul dupre fel, pre pă­
mânt; şl a văzut Dumnezeu că este bine, şi Apoi;
s'a făcut seară, şi s’a îăcut dimineaţă ziua
im a treia.
I nvredniceşte-ne Doamne iu seara aceasta..
M
Trei mclnnll, după caro Preotul.
FrocblmeD. glasul qI 5-lea Sâ plinim rugăciunile noastre...
u
Domnul mă va auzi când LA STIHOAVNĂ 5^
voiu striga către dânsul. Idiomoia zilei, glasul al 3-loa.
u
Stib;
S ă postim post primit, bine U
( ând am strigat eu auzîtu-m'ai, Dumnezeul plăcut Domnului; postul cel u
kH dreptăţii mele. adevărat este înstreinarea de ^
De la l’tlde cetire răutăţi, inîrânarea limbii, le- m

U
140 ^M go*
hi
pădarea mâniei, depărtarea de tecelui tău; că ai născut pre U
pofte, de clevetire, de minciu­ Mântuitorul sufletelor noastre.
nă şi de jurământul mincinos. [o metanie)
Lipsirea acestora este postul
cel adevărat şi bine primit. U
B otezătorul lui Hrîstos pre ÎHf
stih. U ălre tine am rid ijat ochii mei.. noi pre toţi ne pomeneşte, ca
^1 tut acuastB, npoi
să ne mântuim de fără-de-
SUii; M llucştc-ne pre coi, Doamne..
legile noastre. Că ţie s^a dat
A Mucfnioilor
dar a te ruga pentru noi.
4»^? M are este puterea muceni­ (o metanie)
cilor Tăi, Hristoase, ca îmitor- $fîCtm S/Ov's;’
4H? mânturi zac şi duhurile go­
¥^ nesc; şi au stricat puterea vrăj­ R ugaţi-vă pentru noi sfinţi­
lor apokoli şi sfinţii toţi, ca JHf
w? maşului cu credinţa Treimii, să ne ferim de nevoi şi de
nevoindu-se pentru buna cre­
necazuri. Că pre voi calzi fo­
dinţă.
lositori către Mântuitorul v'am
Siavâ, şl acum . ii N&scâtoarci
câştigat.
N ăscătoare de Dumnezeu, o metailio
41 ^ folositoare tuturor celor ce se Apoi se zicc (ie cel mai mare, fâra metanie,
roagă, întru tine ne lăudăm, cu ({laj bl&udbor dulccatfi
3H9: întru tine ne este toată nă- S ub milostivirea ta scăpăm, MJHf
dejdea noastră. Roagă pre cel Născătoare de Dumnezeu. Ru­
jg ce s’a născut din tine, pentru găciunile noastre nu le trece
^ netrebnicii robii tăi. cu vederea întru necazuri, ci
^ Apoi CaDoneirhul tac*' obişnuita meianir In din primejdii ne scapă pre noi,
mijloc, asenieiiua i$i la etraoe.
una curată, una binecuvântată.
Acum slobozfijte pre robul tnu...
Sfinte 1 umnezeulc... n oamne milue:;le
(3 tnohlnAriunl) (do 4U ori)
Mif
I’re o tu l. Slavâ, i$l acum
C â a ta este împărăţia... < eea ce eşti mai cinstită.,.
Şl dupfi A min lutru numele Domnului, binecuvintoază
c&utâm Troparele giatîul^m . părinte-
Preotul:
^ Născătoare de Dumnezeu, C elco - este binecuvântat. Hristos, Dumne­
zeul nostru...
p Fecioară, bucură-te, ceea ce
Iar noi
^ eşti cu dar dăruită, Marie,
Îm părate ceresc...
Domnul este cu tine. Binecu- Şi zicom rugăciunea cut I o iu I u ) Efrem
m vântată eşti tu între femei şl L»oamne şi Stăpânul vieţii mele...
WC binecuvântat este rodul pân- (:i metanii şl 12 Incbin&ciuoi)
ÎNTÂIA SA IT Â M Ă N A DIN l‘(»sr goi 141

Şi iarăşi zicem rU|;ăcji!DHa (ie mai rus cti Iar când se (ace Liiur&;liiaceaujaiinain(esf[n(i-
n metanii’. tâ, zice Preotul la fiecare slavă a StiJiologiei;
Apni Iară şl iară.,.
an
Sfinte Dumnezeule...
i^oainnc iniiueşte Cade-se a şti:
(de 12 ori)
liă in Lavi'a cuviosului părinteiui nostru Sava
Apoi ru(!Â(!luoca' nu cântăm l’avecerni;a io liiserică: ci o ce-
tcfjte fiecare in cliiiie, Aija ara apucat.
Prea sfântă Treime, stăpâ- i'ir in Ciiinoviile din Palestina, se cântă
i ’avecerniţii asşa:
nie de o fiinţă, împărăţie ne­
despărţită, ceea ce eşti pricina In ceasul al zecelea
tuturor bunătăţilor, binevo-
Intră paraclisierul. face o metanie (lelui mai
eşte şi pentru mine păcătosul, mure sji nier^o i»! Invp'rle in tnarfi de ori,
întăreşte şi înţelepţeşte inima Dupfi care ne adunăm tuţl in liiseriră, tăcând
tiecaie ntetaniile ceW orânduite; $i aşteptăm
mea şi şterge toată întinăciu- pn(intel, până se strânu toţi suu mai mnili
nea mea. Luminează gândul Şl 8i'i!lândn-6e I'rcutul din strana lui. face
obii^Duita metanie liţuinenului, şi incepe :
meu, ca totdeauna să te slă­
Binecuvâotht este Dumnezeul nostru...
vesc, să te laud, să mă închin 1 ar noi ziccm: am
ţie şi să zic: Unul sfânt, unul A min.
Domnul lisus Hristos, întru Împărate ceresc,^[inie Dumnezeule,
slava lui Dumnezeu Tatăl, \ eniţi s.î ne inciiinăm
(de orii
Amin. i^i Îndată Psalmul HO îHfr
Apoi: 1>umnezeulp, spre ajuto'ul meu ia aminie...
A|toi Începem canonul cvi mare
• ie numele Dotnoului binecuvântat do acum
şi până in veac, tacându-i in patru părţi cu Irmoasele şi !
(du trei orii i^fAri^lm loi seara
troi metanii IrmoHsele de căte donâ ori
A p o i:
r ,\ M )M I, C F L M AHK
ine voi cuvânta prc Domnul...
l'acerea siaotuliii părintelui nostru Andrei
t'ând punem mfisli, zicem ţ;i Psalmul 144
O iteanni lero.sulimileaniil.
i nălţa-Te-voiu Dumnezeul meu... i aceni la tie«‘ure Tropar trei iDciiinaciuni.
BC [acc Apolis.
''iintari'a l-i,i, glusul al i5-i*‘a
!;ii iei^iud in tiudâ. căutam dupA olticeiu Sli-
hira lirBmului iar preotul rosteşlo rugAciuDllc
I cele oliiijiiulte. pomeneijte pro cei morţi şl
jutor şi acoperitor s'a fă- ^
tace desIvAriţitul Apolis. cut mie spre mântuire, m
„Acesta este Dumnezeul meu ^
Să se ştie. „şi-l voiu slăvi pre el; Dum- M
Această râuduialâ se l'acc, după Vecernie, „nezeul părintelui meu şi-l U
io tot fifâatul post nefiind Liturghia cea mai
inaiote sfinţită.
„voiu înălţa pre el, căci cu
Şi n’ain luat obiceiu să facem această litur-
mărire s’a preaslăvit. ^
glilepânăMiercuii, casăposteescâ,după pre-
l^ripeala po care o zicem ^
daoie, ţoală îrătimea; iar cel cc vor putea,
să postească până Vineri. M iluejte-mă Dumnezeule, miiucşte-mă. ^
Iritife **■;%
;X54cy/:

142 «3 UINI §0»


4H?
De unde voiu începe a plân­ Dar eu ce voiu pătimi, nebă-
ge faptele vieţii mele tică­ gând seamă totdeauna de cu­ JH6-
loase ? Care începere voiu vintele tale cele de vieată. m
pune Hristoase, acestei tân­
Slavă, a Tpelnu‘1
guiri de acum? Ci ca un mi­
lostiv dă-nii iertare greşalelor. Treime, fiinţă prea înaltă,
căreia ne închinăm întru o
Vino^ ticăloase suflete, îm­ unime, ridică de deasupra mea
preună cu trupul tău, de te lanţul cel greu al păcatului
mărturiseşte la Ziditorul tu­ şi, ca un milostiv, dă-mi la­
turor. Părăseşte de acum do­ crimi de umilinţă.
bitocia cea dinainte şi du lui
Dumnezeu lacrămi de po­ acum, a Născătoarei.

căinţă. Născătoare de Dumnezeu,


nădejdea şi folosirea celor ce
Râvnind n e a s c u ltă rii lui
¥^ Adam, cel întâi zidit, m'am te laudă pre tine, ridică de
deasupra mea lanţul cel greu
cunoscut pre mine desbrăcat
n al păcatului şi, ca o stăpână,
de Dumnezeu, de împărăţia
4H« cea vecuitoare şi de desfătare, curată, mă primeşte pre mine
H cel ce mă pocăesc.
pentru păcatele mele.
.'^1 iarăşi Jrmusul cel <liQtăi, iu loc de Tata
Vai, ticăloase suflete! Pen­ vHsie, oilhtft Aşa facem Ih tnalc c&ntfirile
tru ce te-ai asemănat Evei Cântarea a 2-a, Irmos
celei dintâi? că ai căzut rău
şi te-ai rănit amar; că te-ai a aminte cerule, şi voiu grăi
atins de pom şi ai gustat cu
¥¥i îndrăzneală dobitocească mân­
H
I şi voiu lăuda pre Hristos.
„Carele a venit din Fecioară
H care. „cu trup“.

In locul Evei celei simţite, |a aminte cerule, şi voiu grăi


făcutu-s’a mie Evă înţelegă­ pământule, primeşte în urechi
toare cugetul cel cu poftă tru­ glasul celui ce se pocăeşte faţă
pească; arătându^mi cele dulci de Dumnezeu, şi-l laudă pre
şi gustând pururea din bău­ dânsul.
tura cea amară.
Ia aminte, Dum nezeule,
Dupre dreptate s'a lepădat Mântuitorul meu, cu ochiul tău
Adam din Edem, nepăzind o cel blând şi-mi primeşte măr­
poruncă a ta, Mântuitorule. turisirea mea cea călduroasă.
ÎNTÂIA SAPTAMANA iu n POSI' go» 143

Greşit-am mai mult de cât Ta; milostiveşte-te spre mine,


toţi oamenii, însumi am gre­ Mântuitorule, cu îndurareaTa.
şit ţie; ci te milostiveşte, A^ân-
tuitorule, ca un Dumnezeu Căutat-am spre frumuseţea
spre făptura ta. pomului şi mi s’a amăgit min­
tea, şi acum zac gol şi mă
C iu’p făcând grozăviei pati­ ruşinez.
milor mele, cu pofte iubitoare
de desmierdare, mi-am stricat L ucrat-au pre spatele mele
frumuseţea minţii. toţi începătorii răutăţilor, lun­
gind asupra mea fărădelegea
Viforul răutăţilor m’a cu­ lor.
prins milostive. Doamne; ci
M avA , u Tr^'liuui.
ca lui Petru, tinde-mi şi mie
mâna ta. pre tine unul. Dumnezeul
tuturor,în trei feţe te laud;
|ntinatu-mi-am haina trupu^ pre Tatăl şi pre Fiul şi pre
lui meu, şi mi-ain spurcat po­ Sfântul Duh.
doaba cea dupre chipul şi du-
Şii acum, r NAsrAtoarel.
pre asemănarea ta. Mântuito­
rule. preacurată Fecioară, Născă­
toare de Dumnezeu, ceea ce
|ntunecatu-mi-am frumuse­ una eşti prea lăudată, roagă-te
ţea sufletului cu dulceţile pof­ cu de-adinsu!, să ne mântuim.
telor, şi cu totul, toată mintea,
C’âinjircH a Irmos
ţărână mi-am făcut.

Ruptu-mi-am acum vest­


mântul cel dintâi, carele mi
P re piatra cea neclătită a
poruncilorTale, Hristoase,
„întăreşte mintea mea“.
l-a ţesut mie Ziditorul din în­
ceput, şi pentru aceasta zac Foc dela Domnul plound
acum gol. oarecând, a ars Domnul de
demult pământul Sodomite-
Imbrăcatu-m’am în haină nilon
ruptă, pe care mi-a ţesut-o
mie şarpele cu sfătuirea, şi In munte scapă suflete, ca
mă ruşinez. Lot acela, şi fugi în Sigor.

Lacrămile desfrânatei, In­ Fugi de aprindere o suflete!


durate, si eu le vărs înaintea Fugi de arderea Sodomului!
144 •«§ §0*

n Fugi de stricăciunea dumne- „auzul Tău şi m’am temut.


m zeestei văpăi. „Slavă puterii Tale, Doamne**.

Greşit-am Ţie singur eu,gre- Lucrurile Tale nu le trece


şit-am mai mult de cât toţi, cu vederea, zidirea ta nu o
î| Hristoase Mântuitorule, nu mă părăsi, drepte Judecătorule;
trece cu vederea. că de am şi greşit eu însumi,
ca un om, şi mai mult de cât
Ig Tu eşti păstorul cel bun; tot omuljiubitorule de oameni,
5^ caută-mă pre mine mielul, şi dar ai putere ca un Domn al
rătăcit fiind, nu mă trece cu tuturor a ierta păcatele.
vederea.
S e apropie, suflete, sfârşitul
5| Tu eşti dulcele lisus, Tu eşti se apropie, şi nu te grijeşti; ÎHd
p Ziditorul meu; întru Tine Mân- nu te găteşti. Vremea se scur­
^ tuitorule niă voiu îndrepta. tează, scoală-te, aproape lângă
uşi este Judecătorul; ca un
m Mărturisescu-mă Ţie, Mân­
vis, ca o floare trece vremea
j i tuitorule: Greşit-am Ţie fără
vieţii. Pentru ce în deşert ne
î l măsură; ci Iasă-mi, iartă-mi,
turburăm.
UI ca un îndurat.
|ţ| siiivfl. a '['iTimt'i. D eşteaptă-te o sufletul meu! ^
Ia seama faptelor tale care ai ^
4Hţ O Treime, unime Dumne- făcut, şi le dă pre ele înain- ^
m zeule, mântueşte-ne pre noi tea ochilor tăi; varsă picături m
jg de înşelăciune şi de ispite şi de lacrămile tale; spune cu
de primejdii. îndrăzneală faptele tale şi cu- ^
!^i ftcu u i, II N’il3 c 5 tu u ro i. getele tale lui Hristos, şi te ^
îndreptează. ^
Bucură-te, pântece primitor
de Dumnezeu; bucură-te,sca­ N'a fost în viaţă păcat, nici ^
unul Domnului; bucură4e, faptă, nici răutate, care să n'o
Maica vieţii noastre, fi săvârşit eu, Mântuitorule,
I Aamrcii I U. Irmo-
cu mintea şi cu cuvântul, cu ^
voinţa şi cu gândul, şi cu şti- ^
uzit-a proorocul de veni­
A rea ta, Doamne, şi s’a
„temut, că vrei să te naşti din
inţa; şi cu fapta păcătuind, ca
altul nimenea, nici odinioară.
îHf

„Fecioară şi oamenilor să te Dintru aceasta m’am jude- Uf


„arăţi, şi a grăit: Auzit-am cat, dintru aceasta m'am osân- ^
«g INTAfA S\I'T A M A N \ DIN T n s i’ g^. 145

n diteu, ticălosul, adecă din cu- părăţia şi întocmai cu scaunul;


S iloştinţa mea, de cât care ni- şi strigŢie cântarea cea mare,
|| mic nu este în lume mai silnic; ce se cântă întreit întru cele ^
î l Judecătorule,Mântuitorul meu de sus. îf*p
^ şi cunoscătorul, milostive-
jg şte-Te şi mă scapă şi mă mân­ Şi ai născut, şi eşti Fecioară ^
ji tueşte pre mine, robul Tău. şi ai rămas întru amândouă
Scara care a văzut de de- cu firea Fecioară. Cel ce s’a ^
^ mult marele între Patriarhi, născut înoeşte legile firii, şi
J| suflete al meu, este arătarea pântecele a născut nesimţind ^
suirii celei de lucrare, şi a dureri. Dumnezeu unde voeşte, ^
îl înălţării gândului. Deci, de se birueşte rânduiala firii; că
^ voeşti să vieţueşti cu lucrarea face câte voeste. JHt
P şi cu cunoştinţa, şi cu înălţa- Cântai ua n-a, Iriuof). ^
g rea gândului, înoeşte-te.

D
e noapte mânecând iubi- ^
H Arşiţa zilei a răbdat patri- torule de oameni, mă rog
arhul’ pentru lipsă, şi gerul „luminează-mă, şi mă îndrep- ^
m nopţii a suferit, în toate zilele „tează la poruncile Tale, şi mă
făcând câştigare, păstorind, „învaţă. Mântuitorule, să fac ^
îl trudindu-se şi slujind, ca să-şi „voiaTa“ .
ia amândouă femeile.
n In noapte vieaţa nieami-am
Două femei se înţeleg; Iu­ trecut pururea, că întunerec ^
ţi crarea şi cunoştinţa întru gân- s’a făcut mie şi negură adâncă
|j| dire. Insă, prin Lia lucrarea, noaptea păcatului; ci ca pre ^
^ ca pre ceea ce a fost cu mulţi un fiu al zilei arată-mă. Mân-
copii; iar prin Rahil gândirea, tuitorule. ^
ca pre cea cu multă osteneală.
Că fără de ostenele, nici lu­ LuiRuvim asemănându-mă, gt
crarea, nici gândirea nu se va eu ticălosul, făcut-am sfat ne- |î|
îl săvârşi, suflete. cuvios şi călcător de lege asu-
pra lui Dumnezeu celui înalt, jnt
||jt a l'PtMfnt’ l
spurcându-mi patul meu, pre-
Î^Nedespărţită în fiinţă, nea- cum acela al tătâni-său. ^
î| mestecată în feţe. Dumnezeu
îi Te cunosc pre Tine, Dumne- Mărturisescu-mă Ţie, Hri- jhc
î| zeire, una în Treime, ca pre stoase împărate; greşit-am, H
n ceea ce eşti întocmai cu îm- ca mai înainte fraţii Iui losif,

10
146 •>9 :N1 §0*

H vânzând rodul curăţiei şi al în- C&ntârca li a, Irmos:

^ ţelepciunii. trigat-am cu toată inima


IU De cei de un sânge s’a dat, S mea către induratul Dum-
„nezeu, şi m’a auzit din iadul
^ s'a vândut în robie, dulcelesu-
JÎ flet cel drept, spre închipuirea „cel mai de jos, şi a scos din
^ Domnului; iar tu suflete cu „stricăciune vieaţa mea“.
P totul te-ai vândut răutăţilor L acrămi din ochii mei. Mân­
î
l tuitorule, şi suspinuri dintru
adânc curat aduc Ţie, strigând ÎHt
Lui losif celui drept şi minţii ftti
inima mea: Dumnezeule, gre-
UI lui celei curate urmează, tică-
şit-am Ţie, milostiveşte-Te
loase şi neiscusite suflete, şi
spre mine.
H nu te spurca cu pornirile cele
fără pricepere, pururea făcând Instreinatu-te-ai suflete, de
^ fără-de-lege. la Domnul Tău, ca Datan şi ÎHt
ca Aviron; ci din toată inima
|i| De s’a şi sălăşluit în groa- strigă: lartă-mă! Ca să nu te
^ pă oare când losif, Stăpâne împresoare pre tine prăpastia
Doamne, dar spre închipuirea pământului.
m îngropării şi a sculării Tale a
ţ i fost aceasta; iar eu, ce-Ţi voiu Ca o junice sălbătăcită ase-
jg aduce Tie întru acest chip vre- mănatu-te-ai suflete lui Efrem;
U odată? ca o căprioară păzeşte-ţi vieaţa ÎHt
de curse, înălţându-ţi cu aripi
siuvA. H Treiincl
mintea, cu lucrarea şi cu gân­
Pre Tine Treime Te slăvim, direa.
pre unul Dumnezeu; sfânt,
sfânt, sfânt eşti Părinte, Fiule Mâna lui Moise ne va face
şi Duhule, fiinţă singură prin să credem, suflete, cum că,
sine, unime, căreea pururea poate Dumnezeu vieaţa cea
ne închinăm. leproasă să o albească şi să
‘ I acum, H Nâsnâioarci. o cureţe; nu te deznădăjdui
dar, măcar de şi eşti lepros.
Din tine s’a îmbrăcat întru
a mea frământătură. Dumne­ Slavă, a TrylDJPl

zeu, cel ce a zidit veacurile, T reime sunt, neamestecată,


^ Maică Fecioară, ceea ce eşti nedespărţită; despărţită dupre
^ nestricată şi nu ştii de bărbat; feţe, şi unime sunt din fire
^ şi a împreunat lui-şi firea unită; Tatăl, zice, şi Fiul şi
omenească. duninezeescul Duh.
•» § INTAIA iîAl»TAMANA I>1N POST ^ 147

aniiD), a N&scâtoarei vezi şi necazul meu, şi ia a-


Îl Pântecele tău ne-a născut minte acum la judecata mea;
H nouă pre Dumnezeu, cu chipul şi Tu mămilueşteca un îndu­
m ca şi noi; deci, ca pre un Zi- rat, Dumnezeul părinţilor.
m ditor a! tuturor, roagă-l,Născă-
m toare de Dumnezeu, ca prin Saul, oarecând, dacă a pier­
rugăciunile tale să ne îndrep- dut asinii tătâne-său, suflete,
degrab a aflat împărăţia du-
H pre întâmplare; ci păzeşte-te
CUN'L»AC să nu greşeşti, alegând mai
^ glasul a (î Ie» cu deadinsul poftele tale cele
H ^ uflete ai meu, suflete al dobitoceşti, de cât împărăţia
H ^ meu, scoală! Pentru ce lui Hristos.
n dormi? Sfârşitul se apropie,
m şi vei să te turburi. Deşteap- David dumnezeescul părin­
H tă-te dar, ca să se milosti­ te, de a şi greşit oarecând în­
vi vească spre tine Hristos Dum- doit, suflete al meu, cu să­
nezeu, cel ce este pretutinde- geata prea curviei săgetân-
nea şi toate le plineşte. du-se şi cu suliţa robindu-se
pentru pedeapsa uciderii; dar îfif
I ântarea 7 a. Irmos tu cu mai grele lucruri boleşti,
H |T''^Ş't-am, fără-de-lege am din pornirile cele din voia ta.
^ v J făcut, nu ne-am îndreptat
m „înaintea Ta, nici am păzit, 1 mpreunat-a David oare­
„nici am făcut precum ne-ai când nelegiuirea cu nelegiuire,
„poruncit nouă; ci nu ne pă” că a amestecat preacurvia cu
|j| „răsi pre noi până în sfârşit, uciderea; dar îndată îndoită
„Dumnezeul părinţilor". pocăinţă a arătat Iar tu, su­ m
n flete, mai viclene lucruri ai
Greşit-am, păcătuit-am şi făcut, necăindu-te către Dum­
m am lepădat porunca Ta; că nezeu.
^ întru păcate m*am zămislit, şi
am adaos ranelor mele, rană. David oare când a însemnat
Ci Tu mă niilueşte ca un în- cântarea, scriindu-o ca într’o
^Hţ durat, Dumnezeul părinţilor. icoană, prin care-şi mustra
fapta care a lucrat, strigând:
n Cele ascunse ale inimii mele Milueşte-mă! că Ţie unuia am
m le-am mărturisit Ţie, judecă- greşit, Dumnezeului tuturor;
torul meu. Vezi smerenia mea, însuţi niă curăţeşte.
m m i
14S lA ’NI §0*

oarecând, mai presus de cele Ăit


Treime neamestecatâ, ne­ pământeşti. Deci la suirea ace-
ţi despărţită, de o fiinţă, unime stuia cugetă suflete al meu.
on
H sfântă; lumini şi lumină, şi trei
m Sfinte şi unui Sfânt, se laudă Eliseiu luând oarecând co- a*î
Treimea Dumnezeu; ci laudă jocul lui Ilie, aluat dela Dom- ^
^ şi prea slăveşte, suflete, vieaţă nul dar îndoit; iar tu o, su-
şi vieţi, pre Dumnezeul tuturor. flete al meu, acestui dar nu ^
ucum. a Năi^câUmrci
te-ai împărtăşit pentru neîn-
frânare. îHt
m Lăudâmu-te, bine-te-cuvân-
tăm, încliinămu~ne ţie, Născă- Curgerea Iordanului, oare-
toare de Dumnezeu; că ai când, a stătut de o parte şi
născiit pre unul din Treimea de alta prin lovirea cojocului ^
m cea nedespărţită, pre Fiul şi lui Ilie,prin Eliseiu; iar tu, o
UI Dumnezeu, şi tu singură ne-ai suflete al meu, acestui dar nfs
deschis nouă, celor de pre nu te-ai învrednicit pentru ne- ^
pământ, cele cereşti. înfrânare.
îHt
n
( ’ântarea 8 a, Irmos Samariteanca oarecând a ^
m T^re cela ce-l slăvesc oştile primit pre cel drept cu gând ^
|[| I „cereşti şi de dânsul se bun; iar tu, o suflete! n'ai U
^ „cutremură heruvimii şi sera- adus în casă nici strein, nici ^
„fimii, totă suflarea şi zidirea, călător. Pentru aceasta te vei ^
„lăudaţi-1, îl binecuvântaţi şi-l lepăda afară de cămară, tân- H
„prea înălţaţi întru toţi vecii“. guindu-te. g
Minţii celei spurcate a iui
m Milueşte-mă pre mine, cel Gheezi, pururea te-ai asemă- m
ce am greşit, Mântuitorule;
nat, ticăloase suflete; a căruia ^
||| ridică-mi mintea mea spre în-
iubire de argint leapădă-o ma-
ţ| toarcere. Primeşte-mă pre
car la bătrâneţe. Fugi de fo- ^
mine, cel ce mă pocăesc; mi­
cui Gheenei, depărtându-te ^
ji lueşte-mă pre mine, cel ce de răutăţile tale. ^
strig: Greşit-am Ţie, mântu-
lUaccuvăntâm pre Tatăl.. ^
l eştcMTiă, nelegiuit-am, milu-
î? eşte-mă. P ărinte, celace eşti fără în- H
ceput; Fiule, cel împreună fără
n Ilie cel ce s’a purtat în car, de început; Mângâitorule cel ^
m suindu-se în căruţa bunătăţi- bun, Duhule cel drept; nască- ^
^ lor, s'a înălţat ca spre cer torule al lui Dumnezeu Cu- ^
•Og INTAIA S.M'TAm ANA I'lN l'0S7 go* 149 ^
u
vântiiliii, Cuvinte al Tatălui din cari celor de al doilea, u
celui fără început^ Duhule cel adică celor nedrepţi ai urmat, ^
viu şi făcător, Treime unime o suflete, greşind lui Dumne- ^
milueşte-niă. zeu, iar nu celor dintâiu.
Şi acum. a Nftbrtloarei
L egea a slăbit, nu lucrează ^
(ja nişte văpsele mohorîte Evanghelia, şi toată Scriptura
¥^ s’a ţesut trupul lui Emanuil, întru tine nu este băgată în ^
înlâuntru în pântecele tău, seamă; profeţii au slăbit şi
4^ Preacurată, c:ea ce eşti pro­
tot cuvântul celui drept. Şi ^
firă înţelegătoare* Pentru a- ranele tale, o suflete, s'au în- ^
¥^ ceasta, Născătoare de Dumne­
nnilţit, nefiind doctor să te
¥^ zeu, cu adevărat pre tine te vindece. ^
¥i
cinstim.
C-Ântarca U a, (roios
Pildele Scripturii celei nouă ^
îţi aduc ţie, ca să le aducă
wî IVIaştereazămislirii celei fără pre tine suflete spre umilinţă.
H i 1 sămânţă este netâlcuită; Râvneşte dar drepţilor, iar de
„rodul Maicii celei fără de băr- păcătoşi te leapădă; şi îmblân- ^
„bat este nestricat! că naşte- zeşte pre Hristos, cu rugăciu- ^
„rea lui Dumnezeu înoeşte nile şi cu postul şi cu curăţia
jî| „firile. Pentru aceasta pre tine şi cu smerenia. M
„toate neamurile, ca pre o
Hristos s’a făcut om, che­
^ „Maică, mireasă a lui Dumne-
mând la pocăinţă pre tâlhari
jjS „zeu, cu dreaptă credinţă te
şi pre curve. Suflete, pocăeşte-
îi slăvim.
te că s'a deschis uşa împără- ^
jj| Mintea s'a rănit, trupul s’a ţiei acum şi o apucă mai’nainte M
trândăvit, duhul boleşte; cu- fariseii şi vameşii şi prea-
jî| vântul a slăbit, viaţa s^a omorît, curvarii, pocăindu-se.
jj| sfârşitul este lângă uşi. Pentru Hristos s’a făcut om,înipre- U
^ aceasta, ticălosul meu suflet, unându-se cu mine prin trup
ce vei face, când va veni ju- şi toate câte sunt ale firii, cu ^
fHţ decătorul să cerce ale tale ? voia le-a împlinit, afară de
păcat; arătându-ţi ţie, o sufle-
gt
A dusu-ţi-am am inte, suflete,
te, pilda şi închipuirea sme-
|J
de la Moisi facerea lumii şi
reniei sale,
^ toată Scriptura cea aşezată de
ţ| acela; care îţi povesteşte ţie H ristos pre vrăjitori i-a mân- | j
de cei drepţi şi de cei nedrepţi; tuit, pre păstori i-a chemat, ^
W. .
:>/-W
150 «0§ LUNI §0»

mulţimea pruncilor o a făcut Critului, nu înceta rugându-te


mucenici, pre bătrânul l-a mă­ pentru cei ce te laudă; ca să
rit şi pre văduva cea bătrână. scăpăm de toată mânia, ne­
Cărora n'ai râvnit, suflete, nici cazul şi stricăciunea şi de gre­
lucrurilor, nici vieţii. Ci vai şeli să ne mântuim noi, ceice
ţie, când te vei judeca! cinstim pururea pomenirea ta.
Apoi căntâio {rniosul iu ataâodouă stratieli*
Postindu-se Domnul patru f)up& sfârâitul Canonului, inccpem Psalmul
ai patrulea.
zeci de zile în pustie, mai pre ('âaci am strigat eu, auzitu-m'ai...
urmă a flămânzit, arătând firea Şl ceiialu Psalmi ai PavccernUni.
cea omenească. Suflete, nu te I a A Uluia,
lenevi! De va năvăli asupra trei njetanit «1 todatfi inoeprni a doua stare
C ătreTine. Doamne,am ridicat suflclul meu...
ta vrăjmaşul, cu rugăciunea Şi atii doi Frialmi, zioând ia f*rdr<;itul acestora.
şi cu postul departe îl gone­ A liluiu
şte de la picioarele tale. i'U trei Inchluâolunl.
Apoi Imsepe strana maro.
Slav&, a rroimcl.
< u noi este Dumnezeu...
Pre Tatăl să-I lăudăm, pre ţ.i zicem aceste Stlhun lu yias mare «i cu
dulce cântare, zicând o atraiiA unul şi rA8-
Fiul să-l prea înălţăm, dum- punzând oealalta altul.
^8e^lenea zicem §1:
¥¥. nezeescului Duh cu credinţă I- irea colur îăra de trupuri..
să ne închinăm, Treimii celei Şi. i'U tflud llu
nedespărţite, unimii dupre fi­ i red intru unui Dumnezeu..

inţă: ca unei lumini şi lumi­ Apoi l’reotul zice


Prea sfântă Stăpână...
¥¥i nilor şi vieţii şi vieţilor, făcă­ /ii e cetctul tot H'-eeaşi.
toarei de vieaţă şi luminătoare .Şl taccm to(i cÂte o mctaniin Aeemcneu tn
marginilor. corn şi la celelalte StiliurI de rufjâclune
ia toate, iar cflnd zicem ’
acum, a N&scfttoarci Dumnezeule, curâţeşte-ne pre ooi păcătoşii...
(de ori)
Cetatea ta păzeşte-o, Prea­ iMcera trei metanii
curată Născătoare de Dumne­ Apoi, s îinto Dumnezeule fjl aceste Tropare
|ire clacul al li-lea. pe cuie ie c&ntam cu
zeu, că întru tine aceasta cu glae mare M cu cftntare dulce
41^
41^ credinţă împărăţind, întru tine 1. umineaza ocliii mei, ilristoase Dumnezeule...
41^ se şi întăreşte şi prin tine bi­
¥^ SlavA.
¥¥i ruind, înfrânge toată supăra­ S prijinitor sufletului meu, fii Dumnezeule...
4i4? rea, robeşte pre vrăjmaşi şi ■ji acum
îndepărtează pre supuşii ei. r ii nu avem indrâznealii...
i«ii Bunt iţi alte Tropare care J>e cântâ piest*'
sfinte al lui Dumnezeu Andrele, rnsg& te lui zile Marti şi -loi seors. sunt ace§tea
Dumoeieu pentru noi. N eudormirea nevăzuţilor mei...
Stih. nutâ !ji mă auzi, Doamne...
A ndreie cinstite şi părinte r ât va fi de înfricoşată judecata ta, Doamne...
de trei ori fericite, păstorul Slavft
'm m m z T M m m m :: • - - ' A * * . ' • . ' . ' ••A— . A

«0§ ÎN TÂIA S A I’T A m ANA DIN POST go» 151

1, acrirui da-mi mie, Dumnezeule... lavă întru cei de sus lui Dumnezeu
si pre pământ pace .,
auum. r> oamne, scăpare Tc-aî făcut nouă ..
X crufinată nădejdea ta... I nvredniceşle-ne, Doamne, in noaptea,.
1) oaiuue ntilueşte
Apoi
(de 4u ori) S finte Dumnezeule, I' rea sîântă Treime,
Preotul T utul nostru..
Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri Preot il
Şi nigAiiiunea I ă a Ta este impfiratiu.
Ap"i cfimăm rar iji Irunios pe ^«Insul iil I) lea
P oamue, Doamne, celace ne mântueşti
pre Doi .. D oamoe al puterilor fii cii noi...

Apoi: ^1 Io ccaiatt^ Plran.i tot aceast». ţi zice «tranu


cea care a locepul. Stlli
V cDiţi să ne incbinăm
I, ăudaţi pre Dumnezeu intru sfinţii lui... n
(de •( urli
iara^i c&iitQ:
[’calmul r.i)
D oamnc al puterilor..-
M ilue^te-mă, Dumnezeule...
Apoi cealaltă etranii. zicft.Slili.
Fsalmul in i
I, ăudaţi pre el întru puterile lui, lăudaii...
Doamne, auzi rugAciunea mea... Doamne al puterilor fii cu noi...
!ji ^i în c ă .
Doamrio atotputernice, Dumnezeul Lău d aţi pre Dumnezeu intru sfinţii lui,
părinţilor noijtri. lăudaţi pre el intru tăria puterii lui.
\poi Doamne al puterilor fii cu noi..
Ap<MKtiana ro a începui
Sfinte Dumnezeule/r atăi nostru,
.>lnvă
l'reotul
Doamne, de n’um avea prc sfinţii tăi...
c ă a Ta este împărăţia..,
i;i după
A mia. £a'ttD) aceste Tropare dei^ralMie M uite sunt mulţimile greoaielor mele... ' ’ rea
glasul al M U 'n ; sfântă Născătoare de Dumnezeu... ' oată nă­
dejdea mea spre tine o pun.,
Miiueşte ne, prc noi, Doamoc...
Dyarane milueşte n
Slttvft
(de tii uri)
jioiimne, milueşte ne pre noi.. i
i}\ acum
t’ ela ce io toată vremea ., ''oam ne milueşte i
l'le trei orii
r
l^ija milostivirii deschide nonă,,. H
Doamne milueşte Slu vj, el anuni M
(de 4(1 urij. C cea CC oşli mai cinstitA ..
I ntru numele Domnului, binecuvintează
Slav6, H(Mim
părinte.
I eea ce eşti mai cinstită...
l’rcotul;
Intru Q u m eie Domnului binecuvintcazu
părinte, Dumnezeule, miloetiveijtf-Tespre noi..
Şi faccm iii tiietanii, dupi obioeiu, cu ruga-
Preotul'
ciunca sfântului Tffi'm făc' ntiu le rar, ca «A
Pentru ru|.;u.ciunilc sfinţilor părinţilor noştri, 60 potrivciis ’A to ţi.
ţi ru^ăi iunoa aceasta \pui tncepe cel mai m are'
^ tăpâne, Dumnezeule, părinie... M'intc Dumnezeule
Apoi ?i dupa
i atăl nostru
V cniţi să ne incliinăm...
Doamne milueşte, <le 12 ori, tji zicem lu^ă-
(de trei ori) ciuii^s, ficere a lui l’avel Monnhul. din Mo-
st naâtlroa făcătoarei de blnc^
Dojmne, auzi ruguciuoea mea.. Nespurcată, neintinatâ...
îltieC36C36C360eC)lU6UeC3fiC5âC)6C26C36£a6!5K36C36C3ât3eC36C36C36C36t36C2ieCa6C36C3eC36Că6£3fiC)eC3e£3ICadC36<96CîeOeC3K36C36C3606(500Kile
152 •0§ MAHTI §0* ^

^ i nc fi;i nutifl, ytăpuni’, lură de osândă.. gând: Dărueşte-ne nouă tu­


Irnlbiâ liii^'uiiuuulje toii In p.'imânt, ţi z ij?
^ Trcoiul cu Klas niare ni^ăciuDcii dp)& turor întoarcere, şi ne scapă
VficerQia mare de Gheena.
^ s liipuiic mult rnilostivu...
Slavă, glB6 acolâi^).
dupfl rui'&ciuuo, faco inctiioA^iunc col mai
Podoliia C cca ce eijti izvorul m ile i..
^ mare citre fiati. ş\zii i ':

B ine cuvântaţi părinţi sfinţi, S osit-a vremea pocăinţii,


şi-nii iertaţi, mie păcătosului, arată rodurileînfrânării, o su­
toate câte am greşit cu cu- flete al meu! Caută spre cei
vântul, cu lucrul, cu cugetul, ce mai 'nainte s'au pocăit.
si cu toate simţirile mele. Strigă către Hristos: greşi-
t’am, mântueşte-mă, precum
tar noi r^ p un d eui;
ai mântuit, bunule Stăpâne, pre
^ j) uînnezeu să te ierte parinle sfintc-
M iQcepe (lin strana HtâDi;a iliipA raaduiaift. vameşul, carele a suspinat din
UDUI după allul să îaca umimoiiva. a cero şi inimă; Cela ce unul eşti mult
^ a lua lert&t’lunc. pănă cAnd w sfflr^iisc totl.
Jjj ^i aşa incepe Preotul a zU‘o.
îndurat.
r n S â ne riig.iui pentru l)iiic iTCilinsioiul ‘>i acum. a Nfiscâtoarel.
jg Reşei* (\ j
Î5 celelalte prccum 6au alezat de dcmuU In C eea ce eşti folositoare căl­
vevblle rÂndupli; şi aşs mcrijc livoaru 1h
chilia sa duroasă creştinilor, roagă pre
Această rânduiaiâ se face In tot Rtfintul punt Fiul tău, pururea Născătoare
^ la ravccernită de Dumnezeu, să ne mântu­
iască de toată răutatea cum­
plită a vrăjmaşului, şi să ne
Marţi întâia săptămână. dea iertare de cele ce am
greşit; pentru milostivirea în­
I LA UTRENIE durărilor, prin rugăciunile tale
DupA tn!&ia Stiliologie, Sedeioeio din Octoili
Maică Fecioară.
Uupti a doua Stiliolngie. ^(>di‘a]iia, ţ'lâeul
I>upa a treia Stiliokigie, ^tdeaiou, giaaul al
ai 2-l(ii
f) lea
Podoliia l’ rya binecuvântată eşli-..
Doamne, ajungând la ziua
inecuvântat este darul a doua a mântuitorului post,
prea cinstitului post, că strigăm către Tine: Umileşte
Moisi printr’însul s’a mărit şi le­ inimile noastre ale robilor Tăi
gea cea scrisă cu slove pe les­ şi primeşte rugăciunile noastre
pezi aluat, şi tinerii mai puter­ cele cu frică, dă-ne nouă a
nici de cât focul s'au arătat. alerga prea lesne călătoria
Deci, cu aceasta săstingem pa­ postului, iertare şi mare milă.
timile trupului cele arzătoare, Slavă, «cecai^i
Iui Hristos Mântuitorului stri­ !>i acum. a NAicfituarel de Uumnezeu.
w*MxeAw**^i*5fc5k5k^iR:*jk?ic5K5K)k5toic)w6
^ M
*0§ IS T M A sM 'T A M A N A DIN Pn ST §0» 153 M
W ^
CO I’i)dul)io: P re cuvântul col împreună...
alese să ne apropiem toţi prin p
jH R ădăcină, ceea ce ai odrăslit post, lăsând năvălirile desfă- |jj
fe floarea cea dumnezeească, si- ţărilor, care râvnesc la cele M
H criule şi sfeşnice, şi năstrapă de jos. Şi în norul cinstitelor
m cu totul de aur, sfântă masă vedenii intrând, să vedem
jj| care porţi pâinea vieţii; ca singură frumuseţea cea dorită m
Jj pre un Fiu al tău şi Dumne- a lui Hristos; îndumnezein-
zeu, roagă-i pre El dimpreună du-ne cu taină prin dumne- U
^ cu sfântul Inainte-Mergăto- zeestile suiri. ^
IH rul, să miluiască şi să mântu- Vai mie! Ce voi să fiu? Ce ^
^ iască pre cei ce te mărturi- voi să mă fac lucrând păcatul,
sesc pre tine Născătoare de şi de Stăpânul ne înfricoşau-
Wî Dumnezeu. du-mă eu, necunoscătorul ?
jg CANONI'L \llN]-;il'!.ri
Pentru aceasta mai’nainte de
|J| ^1.’ letcbto a doua cuntarc ilin l'saltirp
judecată sunt osândit. Drepte gf
^ th ic A n t a h i:
judecătorule,bunule, întorcân- ^
^ Cântarea a :! a, glasul al - Ira. Innns
du-mă, mântueşte-mă pre u
mine, cel ce Te-am mâniat ^
m \ A edeţl, vedeţi că Eu sunt mai mult de cât toţi oamenii. M
« T cel ce am mântuit în mare
\ NiHcatuurei Uc numnezeu.
HI „şi am săturat în pustie pre
^ „poporul Israiltenesc şi apă Pământe nelucrate, cela ce u
jg „din piatră am izvorît oanie- ai odrăslit pre hrănitorul tu-
j[| „nilor; ca Îmbrăcându-Mă în- turor, carele'şi deschide mâna ^
„tru cel ce a căzut în strică- şi de bună voinţa lui se sa- ^
„dune de demult, să-l trag la tură tot vieţuitorul cu puterea ^
„mine, pentru nespusa milă“. cea dumnezeească, întăreşte ^
t cu pâinea vieţii inimile cele
^ liu. IJ'niin«‘i«'ul Jiostni, «lavA j'ie. slăbănogite prin saţiul greşa- ^
lelor celor rele. M
H T rezeşte’te, priveghează,
Alt lrBi08, ({iaeiil ei M tia. ^
suspină, lăcrămează prin post; \ edeţi, vedeţi... ^
leapădă toată sarcina păcatu-
V eniţi să ne adunăm în că-
lui, suflete; ca prin călduroasă
mara sufletului, dând rugă-
pocăinţă să scapi de foc, şi
ciuni Domnului, şi strigând: y
cu plângere pentru patimi să
Tatăl nostru, carele eşti în S
H rupi haina cea de jale, luând ceruri, slăbeşte, lasă datoriile ^
î l vestmântul cel dumnezeesc.
noastre şi le iartă. Cela ce ^
g Spre muntele faptelor celor esti unul mult îndurat. M
m - «®§ MAHŢl §(»•

jiy
^ B lândeţele sufletului nostru Căutarea a 8'&, Irmos.
C el ce a ia?hipuitlui Moisi...
m în post arătându-le, să nu ne
^ mâhnim pentru schimbarea eapădă, suflete, somnul le-
doritelor zile; că ne strălucesc
^ nouă faptele evlaviei.
L nevirii celei rele şi cu dra- U
goste priveghează spre dum- |J[
Slavă, a Trelmfii. nezeeştile porunci; se apropie m
C eea ce eşti fără de început mirele, deci purtând lumină,
^ nezidită, în trei feţe, unime, sârgueşte-te, să-I întâmpini,
doamnă, împărăţie a veacuri-
lor, preTine Tatăl şi pre Fiul P re mine, cel rănit rău cu ^
şi pre sfântul Duh, Te slăve- sabia desfătărilor, cu doctoria U
şte mulţimea îngerilor şi toată voiei milostivirii Tale îndurate U
firea oamenilor. tămădueşte^mă. Cuvinte, casă ^
Teslăvescînvecicumulţămită. gf
Şl acum, a Nă«cftl«arei

îl P re tine mărirea neamului De patimi vătămătoare, de m


nostru, cea cu toate bunătă- pismă şi urîciune, şi de toată
iîM? ţile, te lăudăm. Că prin tine, răutatea opreşte-te, suflete,
m Fecioară, ne-am îndumnezeit; hrănindu-te cu bucatele cele ^
w? că ai născut nouă pre Hristos, ce aduc desfătarea cea de sus,
5^ Mântuitorul şi Dumnezeu, Ca- fără materie. ^
rele ne-a deslegatpre noi din A N'ANUătuarei de Oumoezeu
MV blestem.
Slavă'f'ie, DumoczGiil nostru, s la v » 'j ie
Născătoare de Dumnezeu M
curată, tămădueşte ranele su-
Cine a stins focul? Cine a
fletului meu, şi patimile inimii, ^
încuiat gurile fiarelor? Postul
şi răsvrătirea minţii; ca ceea u
cel ce a mântuit pre tineri
ce eşti singură ajutătoare pa-
^ din cuptor şi pre proorocul cătoşilor, şi zidul celor sfă- ^
Daniil de la mâncarea leilor;
râmaţi.
UI pre carele să-l cuprindem şi
noi, fraţilor. Alt Irino t; ^

^ Irmosul: |»i'0 Filcătonil făpturii... ^

H Vedeţi, vedeţi, că eu sunt C u postirea înălţându-ne su- m


^ „Dumnezeu, cela ce m'am îm- fletele toţi Ia ceruri, rugăciuni ^
^ „brăcat cu trup de a mea bine primite să aducem Dom- ^
UI „bună voie, ca să mântuesc nnlul jfifr
ÎI „pre Adam, cel căzut prin
UI „amăgirea şarpelui, cu călca- Duhul umilinţii luând, să
jg „rea poruncii". lăcrămăm pentru răscumpă- P
^ ÎNTÂIA S 4 IT A M A S A DIN POST SO* 155

rarea sufletelor, lăudând pre Dumnezeu văzătoare, rugaţi


Hristos în veci, pre Dumnezeu cel lesne iertă­
B[Qccuvânt6m pre T a(A l.
tor, să mântuească sufletul
cel înviforat în luciul desfă­
T reime, ceea ce eşti de o tărilor lumeşti si în valurile
> i
fiinţă şi uninie nezidită, şi patimilor, şi care se primej-
Dumnezeul tuturor, pre Tine dueşte prin năvălirile duhuri­
Tepreaînălţămîntru toţi vecii. lor celor protivnice.
¥^ Şt acum. a Năficâtoarei

F ă rugăciune pentru noi cei Vino suflete, scoală-te din


W răutatea cea râvnitoare spre
¥^ ce te lăudăm pre tine prea
¥¥i curată, să ne apărăm de tot cele de jos. Cu aripile bună­
felul de ispite şi de primejdii. tăţilor, prin postire uşurân-
du-te, desfătează-te întru gân­
Slttva lie. nuinnfzeul nostru, slavft Tie.
dirile cele luminoase, care
Desfătarea bogatului defăi- pricinuesc desfătarea bunătă­
mându-o, veniţi să postim cu ţilor, făcându-te prin credinţă
¥i Lazăr, ca şi pre noi să ne cuvios lui Dumnezeu.
4^ încălzească sânul lui Avraam.
#S A Nâscâtuarci du I)umnezeu.
Si lÂuilAni, tiino 8â cuv&DtAm
4H^ ne iQCtijQăm Doioiiului Cine va face auzite laudele
4i^ tale, Preacurată? Ceea ce ai
W( Irm osul.
născut mai pre sus de tot gân­
41^ Pre Făcătorul a toată făp- dul pre lăudatul Stăpânul şi
41^ „tura, de carele se spăimân- Domnul, pre care îi laudă ce­
„tează îngerii, cântaţi-l po- tele îngereşti. Pre acela roa-
„poare, şi-l prea înălţaţi întru gă-l, Fecioară nenuntită, pen­
ÎI „toţi vecii“ .
¥i tru poporul cel păcătos.
Cilntarea a 9 a. IrmoK.
¥^ I i ill paiiiânteiii ciiic...
Alt Iftiîfts isaic, (IflDlueîrte...
41^
¥^ V reme este bine primită. Să
«
C ine din pământeni alune-
cându-se, aşa a mâniat
pre Dumnezeu cândva? Cine
aducem, fraţilor, iui Dumne­
zeu daruri de bunătăţi, sosit-a
¥^ a urmat pornirile răutăţii şi ziua mântuirii, întru care le­
¥^ pădând lucrurile întunerecului
s’a arătat sălaş păcatului, pre­
cum eu ticălosul? Ci Dumne­ să ne îmbrăcăm în lucrurile
zeule, voitorul milei. Tu mă luminii, precum strigă Pavel.
milueşte. Precum a ucis Domnul cu
P uterilor îngereşti, cele de nost nre vrăimasul, asa şi

r
:>^:«)4cwwwWMCiwîicswMCMCwwDicsKMCJfcwc
1S6 «0§ \IM{Ţ[ SOt‘

noi veniţi să sfărâmăm tot cu „numele lui, pre carele slăvin-


acesta săgeţile şi vicleniile „du-l pre Fecioara o fericim“,
lui, fiecare zicând: Mergi îna­ l.iijniaAnilM. Treimicu glasului, lie trei uri
poia mea, satane! când va LA KTJliUAVNA
vrea să ne ispitească. Slilllld ZIUM iriBBU] Bl 3-lcu. ilIfeUŞl l'I hsu I

Slavă, a 'Irt'iioci S ă începem, popoare, postul


Intru o fiinţă Te laud pre cel fără prihană, carele este U
Tine, Treime fără de început, mântuirea sufletelor; să ser­ u
u
vim Domnului cu frică, cu un- u
¥^ cinstită, începătoare de vieaţă, tuldelemn al facerii de bine u
nedespărţită unime. Părinte, u
Cela ce eşti nenăscut, Cuvinte să ne ungem capetele şi cu
şi Fiule, Cela ce eşti născut apa curăţiei să ne spălăm fe­
şi sfinte Duhule, mântueşte- ţele. Să nu grăim multe întru
ne pre noi cei ce Te lăudăm. rugăciuni; ci precum ne-am
41^ învăţat, aşa să strigăm ; Tatăl
Şi HCUQi, a NiiscAldiii-i
nostru carele eşti în ceruri,
Mai pre sus de minte este iartă-ne nouă greşalele noa­
naşterea ta, Maica iui Dum­ stre, ca un iubitor de oameni.
•!^ nezeu. Că întru tine zămisli­ stihul M u I Diplutu-nc-ani ciiniitieaţa de
rea s’a făcut fără de bărbat, mila Ta...
41^ şi după naştere ai rămas Fe­ Tut ac'tvaţi u
cioară. Dumnezeu este cel ce Slib 2 - Ş i tie lumina Doiiiniilui...
4(^ Apui MartiricH
«4^ s’a născut, pre carele slăvin-
du-L,pre tine Fecioară te fe­ F rica împăraţilor şi a tira­
4(^ nilor o au lepădat ostaşii lui u
4i^ ricim. u
4(^ Hristos, şi cu bună îndrăs- u
W? Slava Ţie, Duinnrzj'ul nostru, Kluvft Ţie neală şi bărbăteşte pre el l-au
¥^
CU postul apropiindu-ne mărturisit Domn al tuturor,
spre muntele rugăciunilor, să Dumnezeu şi împărat al nos­ u
4H? vedem şi noi cu inimă curată tru; şi se roagă pentru sufle­ u
¥^ pre Dumnezeu, lespezile po­ tele noastre.
i»^ runcilor primindu-ie înlăuntru S I hvh . ţi Hcuiii
u
H NAsuiituarci
ca şi Moisi; strălucindu-ne cu u
¥¥i slavă prin faţa dragostei lui. Născătoare de Dumnezeu, u
¥^ ceea ce eşti folositoare tutu­ M
Irmosul
ror celor ce se roagă ţie, spre
U
Isaie dănţueşte, Fecioara a tine îndrăznim, cu tine ne lă­
„avut în pântece şi a născut udăm, întru tine este toată ¥ U
^ „Fiu pre EmanuiI, pre Dum- nădejdea noastră, Roagă-te u
jj« „nezeu şi omul. Răsăritul este Celui ce s’a născut din tine.
"R
«og [N’1'\1A S A P I A M Â N A din VOSV 157

cUncioasă, Sionul; căci cu judecată şi cu milo­


pentru netrebnicii robii tăi. stivire se va Diâitul robia lui. Şi se vor sfă­
Apoi c«lclalU* iji ApoIiMil râma cei farade lege, şl păcătoşii Împreună,
şi cei ce au părăsit pre Domnul se vor sfârşi.
Pentru că acum se vor ruşina iutru idolii săi,
pre cari i-au făcut, şi se vor ruşina pentru
{grădinile lor care le-iiu iubit. Şi se vor ruşina
pentru lucrurile mâinilor sale, intru care ei
au voit, Că vor fi cu un Terevint ce şi-a le­
La ceasul al şaselea. pădat frunzele sale, şi ca o grădina fără apă.
Şl vd fi virtutea lor ca pusderiile căiţilor, şi
Troparul proorocii'i i^lasul 1 iii lucrurile lor Împreună ca scânteiele focului;
şi vor arde cei fără do lege, şi păcătoşii Îm­
preună, şi nu va fi cine sa-i stingă, Cuvântul
P entrucă suntem nemernici care s’a făcut cătrj Isaia, feciorul lui Amos,
pre pământ, ca toţi părinţii pentru ludea şi pentru Ieru salim : Şi va fi in
zilele cele de apoi aralut muntele Dumuulu ,
noştri, viaţa noastră cea scurtă ;i casa lui Dumnezeu pro vârfurile munţilor;
păzeşte-o fără păcat, Mântu­ şl !-;c va inalţu mai presus de di aluri, şi vor
veni la Dânsul toalo neamurile. Şi vcr merge
itorul nostru, şi ne milueşte neamuri multe, şi vor zice; Veniţi să ne suim
ia muntele Domnului, şi la casa Dumnezeului
pre noi, ca un iubitor de oa- lui lat.'ov; şl ne va spune nouă calea Sa şi
tjţ meni. vom merge pre dânsa.
l’rocItUuen, glasul al 4 le i.
■ilavft, (ţi R'‘um: lot acea-sta
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pro
l'rooliiiiit'ii, al mine.
hi aminte glasul rugăciunii mele, imparului Sllh Milueşte-mă, Doamne, că neputincios
meu şi Dumnezeul meu. sunt.
î'tili: (Iraiurile muie ia-le in urevhi. Doamne
înţelege strisfarwa moa.
^ Oiu proorooia Isaivi ci'iire.
^ ( ’ap l iu. Verall! al 19 li’H

aţa zice Domnul. De veti vrea şi de


mă veţi asculta, buuătăţile pământului
MARŢ! SEARA
veţi mânca; iar de nu veţi vrea, şi de
nu mă veţi asculta, sabia vă va mânca pre La Doajune slri;;at am : Stiliinlo Trlodulul,
voi, Cii gura Domnului a giăit acestea. Cum glasul ul 2 loa
s’a făcut păcătoasă cetatea cea credincioasă
I'rosumla. I ’ rccum To-ai arătat, llristoase.-.
SioQUi, plină de judecată, intru care a dor­
mit dreptatea, şi Inlru care acum sunt ucigaşi!

C ei ce am fost scoşi din


Ar^Motul vostru nu este lămurit; cârciumarii n
tăi amestecă vinul cu apă. Domnii tăi nu se
m pleacă; părtaşi sunt furilor, iubitori de daruri,
rai pentru mâncarea cea
U* !ri umblă după mită; pre cei săraci nu-i ju- amară oarecând, acum prin
decâ, şi judecata văduvelor nu o socotesc.
Pentru aceasta aşa zice Stăpânul, Daninul oprirea poftelor să ne silim a
Savaot, cel puternic al lui larail: V ai! celor intra iarăşi; strigând Dumne­
puternici ai lui Israil, că nu va înceta mânia
mea asupra celor protivnici, şi judecată pen­ zeului nostrn: Cela ce Ţi-ai
tru vrăjmaşii mei voiu face. Şi voiu aduce
mâna mea preste tine, şi te voiu lămuri spre
întins pre cruce palmele, oţet
curăţenie; iar pro cei necredincioşi ii voiu bând şi fiere gustând, şi Cela
pierde, şl voiu lepăda pre toţi cel făriidelege
ds la tini', şi pre toţi semeţii voiu smeri. Şi ce ai răbdat durerile piroane-
voiu pune judecătorii tăi ca şl mai’nalnte ţii lor, scoate toate desfătările
sfetDîcii tăi ca din inceput. fji după aceasta
te vei chema cetatea dreptăţii, Mitropolie crc- cele prea amare din sufletele
158 •0§ MMiTI §0.

noastre; şi pentru milostivirea I) e toţi cei cc nifi goneso scapă-uiă-

îndurărilor, inântueşte pre ro­ De la Facere cctirp.

bii Tăi. Cap, 1. Vers 11.

p
Cei ce am fost izgoniţi din
Rai oarecând pentru mâncarea
din pom, acum prin crucea
z is-a D oainul: s;i se tacă luminători pe
tîlria cerului, să lumiueze pămânlul, şi
să despartă inlre zi şi iolre coapte: şi
să fie spre semne, spre vremi şi spre zile şi
spre ani, f;ii să fie spre lumioare pe tăria ce
fcn
rului ca să lumineze pe pământ, şi s’a făcut
^ T aîntr’însul ne-am sălăşluit; aşa. i;'i a făcut Dumnezeu doi luminători mari,
m care cruce, spre rugăciune o luminătorul cel mai mare spre stăpânirea
zilei, şi luminătorul cel mai mic spre stăpâ­
n aducem Ţie, mult îndurate, şi nirea nopţii, şi stelele. Şi i-a pus Dumnezeu
J| cu credinţă toţi ne rugăm: pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ,
ţji să stăpânească presle zi şi preste noapte,
^ Izvoare de lacrimi acum tri- şi să despartă intre lumină şi Intre înlunerec.
Şi a Vitzut Dumnezeu cîi este bine şi s'a făcut
mite-ne nouă, în vremea po- searii. şi s'a făcut dimineală, ziua a patra.
jI ştirii, curăţind toată întinăciu- Şl a zis Dumnezeu rodească apele vietăţi
cu suflete vii, şi păsări .sburâtoare pe pământ
nea patimilor, şi a păcatelor sub tăria cerului, şi ti'a făcut aşa. Şi a făcut
51 noastre. Ca toţi să strigăm Ţie Duiiiiiezeu chitii cei mari, şi tot sufletul vie­
tăţilor oe viează, carc le-au rodit apele din­
cu deadinsiil: Doamne, slavă tru sine dupre felul lor, ^i toată pasărea
sburătoare dupre fel; şi a văzut Dumnezeu
Ţje. că este bine; şi le-a binecuvântat Dumnezeu,
Altft Stibiră, glaaul al 2*tea zicând: creşteţi şi vă înmulţiţi, şi umpleţi apele
mărilor, şi păsările să se înmulţească pe pă­
Podobie: L a rautfiţile luom rilor melti... mânt. Şi 8’a făcut seară şi s'a Mcut dimineţii
ziua a cincea.
Dărueşte-mi şi mie Cuvinte I'rorhltoOD, ((laşul al .VIea
desfătarea postirii, precum lui
H Adam raiul odinioară şi a gu- D oamne. Dumnezeul nostru,
sta din toate poruncile Tale, cât este de minunat numele îHe
jg Dumnezeul nostrn, şi a mă Tău în tot pământul.
feri pururea de rodul păcatu- s tih :

^ lui, carele al oprit. Ca să ajung (’ ;l s'a iiuilţat mare cuviiiiţi Ta mai pre sus
di; ceruri.
cu bucurie Ia purtătoarea de
De la Pll«ie « etir«
vieaţă patima Ta cea de pre
Cap. 1 Vers Ut)
cruce.
Iar (lela Miueiu. puneai '.i âtiliiri. nţolepciunea pe uliţu se laudă, şi pre
căi indrăznire aduce. Pe vârfurile
^ Slavi, Bi acum; a NăscAtourei- zidurilor se vesteşte, şi la porţile cC’
lor puternici strSjueşte, şi in porţile cetăţii
îl cutezând grăeşte. ( ’âtă vreme cei fără de
Pruciilmen, al (i lua răutate se vor ţinea de dreptate, nu se vor
ruşina; iar cei nepricepuţi, fiind poftitori de
Doamne, Dumnezeul meu, baljocoră, necredincioşi Ifăcândn-se au urit
ştiinţa, şi vinovaţi sau făcut cercetărilor, lată
spre Tine am nădăjduit, mân- vă pun înainte jjraiul sfatului meu, şi voiu
tueşte-mă. învăţa pre voi cuvântul meu. Că am strigat,
ei nu m'aţi auzit, şi am tins cuvinte, şi n'aţi
^tih; luat aminte: ci netrebnice aţi făcut sfaturile
«>§ INTAIA S.M'TA.MANA I;1N POST §«• 159

raele, şi n'aţi brij^ut seauui de cercetările mele, Martirica


I'entru aceasta !ji eu voiu râde de peirea
voastră, mă voi bucura când va veni vouă Mucenicii Tăi, Doamne, ui­
pierderea, şi când va năvăli asupra voastni
fără de vi'ste tiirburarea, iri vii veni supiira- tând cele din vieaţă, şi nebă- îHlf
rea asemenea viforului; şi eâod va veni vouă
necazul f^i incopjurarea eetuţil. Că va ii când
gând seamă de munci pentru
Jiifi veţi ciiema. eu nu vă voiu auzi pre voi; vieaţa ce va să fie, aceleia
c;iuta-mâ-vor pre mine cei răi, şl nu nul vor
alia; că au urât inţeiepciucea, şi îrica Dom­
s’au făcut moştenitori* Pentru
nului nu o au primit, nici au voit să ia aminte aceasta şi împreună cu îngerii
la sl'aturile nu’le. şi au batjocorit invâţăturile
se bucură; pentru rugăciunile ÎHt
mele. Pentru aceasta vor mânca iodurile avi
căilor lor, şi se vor sătura (le păgflnătatea loi'. lor, dărueşte poporului Tău
l'eEtru CH făceau etrâmbutalea pruncilor, se
vor omori, şi cercetarea va pierde pro cei mare milă.
necredincioKi. Iar cela ce mă va asculta pre
mine, va locui spre D&dejde, s?i se va odihni SiavA, 1(1 Hcum. a Cru< ii N ^riiloarei. Itisâ^i
fără îric-i de tot răul. l’oilobia.

Apoi O ! prea slăvită minune; O


I nvredniceşte-ne, Doamne.., taină nouă! O, înfricoşată rân-
şi Kcteniilti. duială! Fecioara a zis, dacă ÎHt
LA STIHOAVNA Te-a văzut răstignit în mijlo­
Miiiira zilei, iţlasii! al 8-jeu. iiioi;ur i^lasul
cul a doi tâlhari, pre Tine pre
Să nu săvârşim postul nu­ carele fără durere cu minuni
mai cu părăsirea mâncărilor, Te-a născnt. Şi a plâns, zicând:
ci cu înstreinare de toată pa­ Vai mie, prea iubite Fiule!
tima cea pământească; ca ro­ Cum Te-a pironit pre cruce
bind trupul, carele tlrăneşte poporul cel cumplit şi nemul-
stă împotriva noastră, vred­ ţămitor.
nici să ne facem împărtăşirii >i ceulalt rAudiiiala, precum ii'a nratat.
mielului, Fiului lui Dumnezeu,
celui ce s^a junghiat de bună
voie pentru lume; şi duhov- Marţi întâia săptămână.
niceşte să prăznuim cea din
LA PAVECERNIŢA
morţi învierea Mântuitorului; dupa ce 7.if»M'i INalmul G9
la înălţime ridicându-ne, întru iMimiiezeule, sprt; ajutorul meu...
lumina bunătăţilor, şi cu de­
sfătarea faptelor noastre celor I ânlăm (.'ANONl'li oel mare,
('Ântorea M a , ^laaul al U I^Ai
alese, veselind pre iubitorul irmo»
de oameni.
jutor şi acoperitor s’a fă-
Mill

Cntrc Tine ara ridicat ochii mei...


A „cut mie sjTre mântuire.
„Acesta este Dumnezeul meu
Israel SiUiira areasln. Apot Stih „şi-L voiu slăvi pre El; Dum-
Miliio<(c-no pre noi, Doaumc... „nezeul părintelui meu, şi-L
■aci?’* '

•0§ MAKI'I S#

^Hî „voiiiînăiţapreEljCăci cu slavă rule, dar ştiu că eşti iubitor


H „s’a prea slăvit“. de oameni; baţi cu milă şi Te
^ (dl» (louĂ uri) milostiveşti fierbinte, pre cel
V®o ce plânge îl vezi, şi alergi ca
H Covârşind cu uciderea lui un părinte, chemând pre cel ÎH6-
H Caiii, din bună voinţă m’am pierdut.
51 făcut ucigaş sufleteşte! cuno- ÎHi-
SIftvâ, a TrtMint'i,
U| ştinţe, hrăuindu-nii trupul şi m
^ oştind asupra lui cu faptele Treime, fiinţa prea înaltă,
H mele cele viclene. căreea ne închinăm întru o
unime, ridică dedeasupra mea
Nu m'am asemănat, lisuse, lanţul cel greu al păcatului,
dreptăţii lui Avei, Daruri pri- şi ca un îndurat dă-mi lacrimi
mite nu Ţi-am adus Ţie nici
de umilinţă.
^ odinioară, nici fapte dumne-
Şi ucuni. H N'HKPătoarel
|J| zeeşti, nici jertfă curată nici
2^ vieaţă fără prihană. Născătoare de Dumnezeu,
nădejdea şi folositoarea celor
H Precum Cain, aşa şi noi, m
ce te laudă pre tine, ridică
m ticăloase suflete, am adus fapte
deasupra mea lanţu! cel greu
^ spurcate făcătorului tuturor, al păcatului, şi ca o Stăpână
51 şi jertfă cu prihană, şi vieaţă Curată, mă primeşte pre mine
IU netrebnică; pentru acestea ne-
cel ce niă pocăesc*
II am osândit dimpreună.
<jţdtarea a 2 m Irrros
Ziditorule, făcându-niă lut

I
^ viu, ai pus întru mine trup şi a aminte cerule, şi voiu grăi
^ oase, şi suflare de viaţă! ci, şi voiu lăuda pre Hristos,
o Făcătorul meu, Mântuitorul „Carele a venit din Fecioară m
meu şi Judecătorule, prime- „cu trup“.
(»1p ilouA nn)
şte-niă pre mine cel ce mă
pocăesc. Cusutu-mi-a haine de piele
îl Mărturisesc Ţie, Mântuito- păcatul, golindu-mă de haina
rule, păcatele care am făcut, cea dintâi ţesută de Dumnezeu.
şi ranele sufletului şi ale trupu-
îmbrăcat sunt cu îmbrăcă­
H lui meu, care tâlhăreşte mi-au
minte de ruşine, ca şi cu nişte
I I pus mie asupră cugetele cele
frunze de smochin, spre vă­
ucigătoare din lăuntru.
direa patimilor mele cele de
Jg De am şi greşit, Mântuito- bună voia mea.
•OS IM',\1\ S \ IT \ M A N A I»l“- PI 161

H Inibrâcatu-m'am urît cu hai- răţeşte-mă; că nimenea din ^


m nă înipestrită şi sângerată, cei din Adam n’au greşit Ţie |j|
Wţ prin curgerea vieţii celei cu precum eu. ^
m pătimişi iubitoare de desfătări. I rcimci.

^ Căzut-am întru întristarea Pre Tine, unul Dumnezeul ^


^ patimilor şi în stricăciunea tuturor, în trei feţe Te laud: H
ţi cea trupească, şi pentru acea- Pre Tatăl, si pre Fiul, şi pre ^
Hl sta acum vrăjmaşul mă ne- Sfântul Duh. U
căjeşte. \'i n ru in . a N'dhi-iiloiiicl. ^

n '
Preacurată Fecioară Născă- ^
UI Vieaţă iubitoare de cele pă-
mânteştişi iubitoare de averi, toare de Dumnezeu, ceea ce
^ prin neînfrânare alegând eu, una eşti prea lăudată; roagă-te s*
H Mântuitorule, m'am împresu- cu deadinsul, să ne mântuim.
rat acum cu sarcină grea. Căiilaira h ::-a. Irmos ^

Î
|[| Impodobitu-mi-ani chipul ntăreşte, Doamne, pre pea-
Mi trupului cu îmbrăcăminte de tra poruncilor Tale inima ^
ţ| multe feluri de cugete gro- „mea cea clătită; că însuţi
« zave, si mă osândesc. „eşti sfânt şi domn“ .
•ru
îl (irijitu-m’am cu deadinsul
numai de podoaba mea cea Izvor de vieaţă Te-am câşti-
dinafară, nebăgând seamă de gat pre Tinesurpătorul morţii gj
cortul din lăuntru cel dupre şi strig Ţie din inima mea
chipul lui Dumnezeu. mai'nainte de sfârşit: Greşi- ^
t-am! Milostiveşte-Te şi mă
Q |ngropat-am, Mântuitorule, mântueşte. ^
ţi cu patimile frumuseţea chipu-
g lui celui dintâi; ci precum Greşit-am, Doamne, greşi- ^
j| drahma oarecând, aşa mă t-am Ţie, milostiveşte-Te spre ||
caută şi mă află. mine; că nu este cineva între m
oameni, din cei ce au greşit,
Greşit-am, ca şi păcătoasa pre carele să iiu-1 fi întrecut
strigŢie,însumi am greşitŢie; eu cu păcatele, ^
^ primeşte-mi. Mântuitorule, ca
ţ| mir şi lacrămile mele. Păcătoşilor din vremea lui ^
Noe am urmat. Mântuitorule, gt
^ Fii mie milostiv, strig Ţie ca moştenind osândirea acelora, ^
jjg şi vameşul; Mântuitorule, cu- întru cufundarea potopului. ^
«MC:
n
163 •ag MARTI g^

Iui Karn aceluia, batjocori­ Piveghiază o ! suflete al


torului de tată, urmând sufle­ meu, şi te fă lăudat, ca cel
te, n’ai acoperit ruşinea celui mare între Patriarhi; ca să
de aproape, cu faţa înapoi dobândeşti lucrarea cu gân­
întorcându-te. direa cea înaltă; ca să te faci
minte văzătoare de Dumnezeu
Q arderea păcatului fugi, şi să ajungi în norul cel ne-
suflete al meu, ca şi Lot. Fugi apus cu gândirea şi să te faci
de Sodoma şi de Gomora; neguţător de lucruri mari.
fugi de văpaia a toată pofta
dobitocească. Pe cei doisprezece Patri­
arhi născândU“i cel mare între
^ueşte-mă. Doamne, mi- Patriarhi, ţi-a făcut ţie cu tai­
!ueşte-mă! strig către Tine, nă, suflete al meu, scară spre
când vei veni cu îngerii Tăi, suirea cea de lucrare; pre fiii
să răsplăteşti tuturor dupre săi, ca pre nişte temeiuri şi
vrednicia faptelor* trepte,ca nişte suişuri, preaîn-
Slavft, a Trelniei. ţelepţeşte aşezându-i.
Teime neamestecată, nezi­
lui Isav celui urît asemă-
dită, fire fără început, care
nându-te, suflete, ai dat amă­
Te lauzi în treimea feţelor,
gitorului tău întâia naştere,
măntueşte-ne pre noi, cari ne
a frumuseţii celei dintâi; şi
închinăm stăpânirii Tale cu
de Ia binecuvântarea părin­
credinţă.
!$[ acum, a Născătoarei
tească ai căzut şi îndoit te-ai
amăgit, ticăloase, cu lucrarea
Fiul cel fără de ani din şi cu gândirea; pentru aceasta
Tatăl, subt ani l-ai născut, acum pocăeşte-te.
neştiind de bărbat, Născătoare
de Dumnezeu; minune streină! Bioms'a chemat Isav, pen­
că aplecând ai rămas Fecioară. tru marea înverşunare a ame­
i’ântarpa a l-a, Irmos*
stecării cu femei. Căci cu ne-
înfrânarea pururea aprinzân-
uzit-a profetul de venirea
A ‘•Ta, Doamne, şi s'a temut;
„că vreai să Te naşti din Fe-
du-se şi cu desmierdările spur-
cându-se, Edom s’a numit,
care va să zică, înfierbântarea
„cioarăşi oamenilor săTe arăţi sufletului celui iubitor de pă­
„şi a grăit: Auzit-am auzul cate.
„Tău şi m’ani temut: Slavă
„puterii Tale, Doamne". Ik Iov cel din gunoi, auzind
kife‘ae*'ie*ţe** * * * * * ’*■ ** * * * * * * * * ‘*‘*
n ^ |j
î^ *^ ._. ÎNTÂIA S,U>'IAMANA1)1N r u i i _ _ ^ U

g o! suflete al meu, că s'a îa- „dreptează la poruncile Tale m


m dreptat, n’ai râvnit bărbăţiei „şi mă învaţă, Mântuitorule;
UI aceluia; n’ai avut întărirea „să fac voia Ta“.
gândului iui, întru toate care wh> 'irl) ^
ai cunoscut, în cele ce ai ştiut
y\izit-ai de sicriul lui Moisi, M
şi în cele ce te-ai ispitit; ci
suflete, cel purtat de apele şi m
^ te-ai arătat nerăbdător. de valurile râului, că s’a pă- ^
(^! ce era mai înainte pe zit de demult ca întru o că- ^
W scaun, acum se vede gol în mără, fugând de lucrul cel ^
ţ| gunoi, cu rane; cei cu mulţi amar al sfatului Iu; Faraon. ^
ÎH
w fii şi mărit, de năpraznă fără
ai auzit, ticăloase su- JHt
iHţ de fii şi de casă lipsit; că
fle^, de moaşele ce ucideau
ţj socotia gunoiul palat şi ranele
oarecând lucrarea curăţiei cea gt
ţ| mărpritar,
bărbătească fără de vârstă, ^
>lavA, a 'l'reimei suge acum înţelepciune, ca ^
ri^^spărţita în fiinţă, nea- marele Moisi. m
^ mestecată în feţe, Dumnezeu ]«di ţi-ai omorît mintea Io- ^
TecunoscpreTinedumnezeire
vindu-o, precum marele Moisi
una Treime; ca pre ceea ce
pre egipteanul, ticăloase su- m
eşti întocmai cu împărăţia şi flete; şi cum te vei sălăşlui, ^
întocmai cu scaunul; şi strig spune-mi, în pustietatea pati- m
- Ţie cântarea cea mare, ce se milor prin pocăinţă? ^
cântă întreit întru cel de sus.
“ri Hcum, a Niiscfilnarei
(1pustietăţi a locuit marele gt
Ş ai născut şi eşti Fecioară Moisi; vino dar suflete de ur- ^
şi ai rămas întru amândouă mează vieţii lui; ca să te în-
cu firea Fecioară; Cel ce s’a vredniceşti a vedea şi arătarea int
născut înoeşte legile firii şi lui Dumnezeu cea din rug.
pântecele a născut nesimţind
'jOiaguI lui Moisi te închi-
dureri. Dumnezeu unde voeşte,
pueşte, suflete, carele a lovit ^
se birueşte rânduiala firii, că marea şi a închegat adâncul, ^
face câte voeşte. cu însemnarea dumnezeeştii
* &olarva » h, (rmu8
Cruci; prin care vei putea şi
tu să săvârşeşti lucruri mari. gf
D e noapte mânecând iubi-
' „torule de oameni, mă
„rog luniinează-mă şi mă în-
aron a adus lui Dumnezeu
foc W ă prihană, fără vide-
;^^^d!cK S>K^4c$S moE
f?n
164 <*3 M-'HTi got

şiig; iar Ofni şi Kinees, ca şi timilor cea iubitoare de dul- fsn


tine,siinete,auadus Iui Dumne­ ceţuri. ^
zeu vieaţă spurcată şi străină.
Slttvâ, H Trd m ,‘i
Puţurile hananeeştilor gân-
¥ik duri, mai mult ai cinstit suflete
îhs Pre Tine Treime Te slăvim, de cât vâna pietrii, din care ^
pre unul Dumnezeu; sfânt, izvorul în ţe le p c iu n ii varsă
sfânt, sfânt eşti Părinte, Fiule curgerile teologiei. ^
şi Duliule, fiinţă singură prin fttt
sine, Unime căreea pururea Cărnurile cele de porc şi
căldările şi bucatele cele egip- an
fii ne închinăm.
teneşti, mai vârtos de cât cele ^
n Şl acum. a NinrMoarel.
cereşti ai voit, suflete al meu; ^
«
Din tine s'a îmbrăcat întru ca şi de demult necunoscăto’
n a mea frământătură Dumne­ rul popor în pustie.
zeu, cel ce a zidit veacurile,
Maică Fecioară, ceea ce eşti Când a lovit Moisi, sluga ^
nestricată şi nu ştii de băr­ Ta, piatra cu toiagul, cu în-
bat, şi a unitlui-şi firea ome­ chipuiremai^nainte a însemnat ^
nească. coasta Ta cea de vieaţă facă- s*
toare; din care toţi băutură ^
('ântarra u (>-a. Irn od: de vieaţă scoatem, Mântuite-
trigat-am cu toată inima rule. ^
S mea către Induratul Dum-
„nezeu şi m'a auzit din iadul
Cearcă suflete şi iscodeşte, ^
ca Isns al lui Navi, ce fel este ^
„cel mai de jos şi a scos din
pământul făgăduinţii şi locu- ^
„stricăciune viaţa niea“.
eşte într’însu! cu bună legiuire. ^
(de iluuă orii
Slavfl, a Tfelmel.
Valurile p ă ca te lo r mele, Treime sunt, neamestecată, ^
Mântuitorule, ca in Marea Ro­ nedespărţită; despărţită după |]|
şie întorcându-se, m’au aco­ feţe; şi unime sunt din fire j j
perit degrab, ca oarecând pre unită, Tatăl, zice şi Fîul şi
Egipteni şi pre Voevozi. dumnezeescul Duh.
Voie slobodă fără pricepere >i acum. h N'Asvat mrel

ai avut, suflete, ca şi Israil Pântecele tău ne-a născut


mai îîiainte; că mai mult de nouă pre Dumnezeu, cu chipul
cât dumnezeeasca mană ai ca şi noi, deci ca pre un zi- ^
ales neînţelepţeşte lăcomia pa­ ditor al tuturor roagă-l, Născă-
a"

lNr\lA
_ SAPTAMANA iun 1S3

îţ toare de Dumnezeu, ca prin S upus-ai trupului tău, vred­


rugăciunile tale să ne în- nicia ta cea nerobită şi ca alt
ifiţ dreptăm. f
u
Ahitofel, aflând pre vrăjmaşul,
^ CONDAl' suflete, te-ai plecat după sfa­ u
^ i'laeul q1 Tilca turile lui; ci le-a risipit pre u
acestea însuşi Hristos, ca tu u
^ Suflete al meu, suflete al să te mântueşti adevărat.
meu, scoală! pentru ce dormi?
îs Sfârşitul se apropie şi vrei să Solomon cel minunat, cel
te turburi. Deşteaptă-te dar! plin de darul înţelepciunii, m
fluî ca să se milostivească spre acesta,făcând vicleşug înaintea
tine Hristos Dumnezeu, cel lui Dumnezeu oarecând, s'a
ce este pretutindenea şi toate depărtat de la dânsul; căruia
e plineşte. şi tu ţi-ai asemănat bleste­
CâaUrcu 7 a, Irmnci:
mată vieaţa ta, suflete. U
k» ^reşit-ain, fărădelege am D e desfătările poftelor sale
M^yJ făcut,nune-amîndreptat silindu-se, s*aîntinat, vai mie!
„înaintea Ta, nici am păzit, iubitorul înţelepciunii, iubitor u
Vi „nici am făcut precum ne-ai de femei desfrânatefăcându-se u
III „poruncit nouă; ci nu ne pă- şi înstreinat dela Dumnezeu; m
u
Ji „răsi pre noi până în sfârşit, căruia tu, o suflete, ai urmat M
„Dumnezeul părinţilor". cu gândul, prin desmierdări
u
u
spurcate.
Purtându-se sicriul în car,
când s’au întors juncile, nu- L ui Rovoam, celui ce n'a
mai cât s'a atins Zan acela ascultat sfatul tătâne-său, ai
jj| de dânsul, s’a certat de mânia râvnit suflete, împreună şi lui
lui Dumnezeu. Deci, de în- lerovoani, slugii celei rele ce
drăzneala aceluia fugind, su- s'a viclenit oarecând; ci fugi
flete, cinsteşte bine cele dum- de asemănarea lor şi strigă
iiezeeşti. lui Dumnezeu: Greşit-am, mi-
lueşte-mă.
J| Auzit^ai de Avesalom, cum
Slavfl. H Trt'iiiii'.i
UI s’a sculat împotriva firii. Cu-
^ noscut-ai faptele lui ceie spur- T reime neamestecată, ne­
cate, cu care a batjocorit patul despărţită, de o fiinţă, unime
lui David, tătâne-său; ci şi tu sfântă; lumini şi lumină şi
ai urmat pornirilor lui păti- trei sfinte şi unul sfânt, se
« maşe şi iubitoare de desfătări. laudă Treimea Dumnezeu; ci
^"3
5KMCW5KWWWW» WW5ic?li,5^-;v56c5& H*P
^ 166 «6§ §0*
■-.....-■

III laudă şi prea-siăveşte, suflete, rele a plâns cu tânguire ceta­
|j| vieaţă şi vieţi, pre Dumnezeul tea Sionului şi lacrimi a vărsat
H tuturor. Urmează vieţii lui celei plân­
Şi ueuin. u Nuscâluaroi. gătoare şi te vei mântui.
.

UI ăudămu-te, bine-te-cuvân- 1 onaa fugit în Tars, cunos­


tăm, închînămu-ne ţie, Născă- când mai nainte întoarcerea
toare de Dumnezeu; că ai ^inevitenilor, că a cunoscut
jg născut pre unul din Treimea ca un prooroc milostivirea lui
cea nedespărţită, pre Fiul şi Dumnezeu; pentrucă se feria
UI Dumnezeu, şi tu singură ne-ai să nu mintă proorocia lui.
deschis nouă celor de pre pă-
^ mânt cele cereşti. e Daniil ai auzit, o suflete,
j|V cum a astupat gurile fiarelor
rânt&rea B a , IrmoB.
în groapă; ai înţeles cum ti­
y re cel ce-1 slăvesc oştile nerii cei ce au fost cu Azaria,
cereşti, şi de dânsul se au stins, prin credinţă, văpaia
|[| „cutremură heruvimii şi sera- cuptorului cea arzătoare.
^ „fimii; toată suflarea şi zidi- P re toţi cei din legea veche
î| „rea, lăudaţi-1, bine-l-cuvân- i-am adus ţie, suflete, spre
Jj- „taţi si-1 prea înălţaţi întru pildă; urmează faptele celor
ÎS „toţi vecii», iubite de Dumnezeu ale drep­
^ ™ ■
ţilor, şi fugi de păcatele celor
* u, suflete, lui Ozia râvnind,
vicleni.
lepra lui întru tine îndoit o
HliiecuvâiilîUn pre Tatăl...
ai luat; că cele necuvioase
UI cugeţişicelefărăde lege faci; P ărinte, cela ce eşti fără M
î l lasă cele ce ai şi aleargă la început, Fiule, cel împreună
pocăinţă. fără de început, Mângâietoru-
le cel bun, Duhule cel drept;
^ e Nineviteni ai auzit, su- născătorule al lui Dumnezeu
^ flete, că s’au pocăit către Dum- cuvântului, cuvinte al Tatălui M
nezeu cu sac şi cu cenuşă, celui fără de început, Duhule
î l Acestora n^ai urmat; ci te-ai cel viu şi făcător. Treime,
III arătat mai rău de cât toţi, cei Unime, milueşte-mă,
ce au greşit mai'nainte de lege .^>1 acum. a NăBcătoarHi.
şi după lege.
C a din nişte vopsele moho­
^ e Ieremia cel din groapa râte s’a ţesut trupul lui Ema-
:u noroi ai auzit, suflete, ca- nuil, în lăuntru în pântecele
M
CWWMCWWW
:yc

INTAIA SAPTÂMANA I)IS r n S T ^ 167 u


^ tău Preacurată, ceea ce eşti I n pustie a locuit Mergăto- m
porfiră înţelegătoare. Pentru rul-lnainte al darului şi locui- ^
aceasta, Născătoare de Dum- torii din toată ludeea şi Sa- M
nezeu, cu adevărat pre tine maria auzind au alergat şi ^
te cinstim. şi-au mărturisit păcatele lor,
"o botezându-se voioşi; cărora ^
Irmosul tu, suflete, n’ai urmat.
^ lăudâm. hlne s& cuv&Dtăm.. ' ill
^ p re cel ce-1 slăvesc oştile cereşti..,
bv
unta cinstită este şi patul
('ftQtarea 9‘a, Irmos: neîntinat, că Hristos amân- ^
SSjVî aşterea zămislirii celei fără două le-a binecuvântat mai
J|1M sămânţă este netâlcuită; înainte, ospătându-se trupeşte ^
„rodul Maicii cel fără de băr- şi în Cana Galieii la nuntă ^
î| „bat este nestricat; că naşte- apa în vin prefăcând; arătând |jf
^ „rea lui Dumnezeu înoeşte întâia minune, ca tu să te pre- ^
SSl „firile. Pentru aceasta pre tine faci, o suflete. ||
ţî „toate neamurile, ca pre o ^ ristos a întărit pe parali- ^
„Maică mireasă a lui Dumne- ticul cel ce şi-a ridicat patul gj
„zeu, cu dreaptă credinţă te şi pre tânărul cel mort l-a în- M
slăvim viat şi pre fiul văduvii, şi pre ^
(de ilnuA nrj) al sutaşului, şi Samarinencii
H ristos s’a ispitit, diavolul arătându-se, a închipuit mai m
Ji il ispitea, arătându-i pietrele 'nainte ţie, suflete, închinarea |J[
(Mî ca să le facă pâini. In munte cea în duh. M
îl L-a suit, să vadă toate împă’
^ răţiile lumii întru o clipeală. p re ceea ce-i curgea sânge '44^
^ Teme-te, o suflete, de înşelă- o a tămăduit Domnul, cu atin*
dune, trezeşte-te, roagă-te gerea de poala Lui; pre cei u
w în tot ceasul îuî Dumnezeu. leproşi i-a curăţit; pre orbi şi ^
pre şchiopi i-a luminat şi i-a
Ţ urtureaua cea iubitoare de îndreptat; pre surzi şi pe muţi ^
^ pustie, sfeşnicul lui Hristos, şi pre cea gârbovită până ia
glasul celui ce strigă, a glă- pământ, i-a tămăduit cu cu-
suit predicând pocăinţa; Irod vântul; ca tu să te niântueşti, p
îl a făcut fără de lege cu Iro- ticăloase suflete.
diacla. Vezi dar, suflete al meu,
Slava, a TreiDiei.
^Hî să nu te prinzi în cursele ce-
lor fără de lege, c i cuprinde p re Tatăl să-L slăvim, pre
w pocăinţa, Fiul să-L prea înălţăm, dum-
w
^ 168 •«§ M IH U 'D d go* ^
« ■ ------ ~—— — — -^= U
^ nezeesculiii Dull cii credinţă <i U hu 1 dl l' Ina

să ne închinăm; Treimii celei I'djhil'ip ! osiî cel cu buo chip-


;4#
w nedespărţite, IJnimei dupre
fiinţă; ca unei lumini şi lumi-
nilor şi vieţii şi vieţilor, făcă-
C ela ce ai dat tuturor ne-
pătimire cu patimile Tale, ^
iubitorule de oameni, omorând
toarei de vieaţă şi luminătoa- patimile trupului meu cu cru-
^ rei marginilor. ceaTa, învredniceşte-măave- u
•:i ii. iiiM, ft Nii'Ciityarcl dea dumnezeeasca patimă,
C etatea ta păzeşte-o, Prea- prin post plăcând slavei Tale; ^
curată, Născătoare de Dum- ca să iau din destul mare milă.
nezeu, ca întru tine aceasta Siu>A, tul iiiousla, acum, u Crucii Nfiscâ ^
cu credinţă împărăţind întru lonri‘l. ^laft ^
l’tulolile ; C e e a ce eşti izvorul milii,.,
tine să şi întăreşte şi prin tine
biruind, înfrânge toată supă- F ecioaraşi Maica Ta, Hris- u
rarea şi robeşte pre vrăjmaşi toase, văzândU'Te întins pre ^
şi îndreptează pre supuşii ei. lemn, mort, plângând cu amar
iiiilu mI I u i K u tiu it'Z tu \ m lif c I f Iu i
zicea: Fiul meu, ce taină în- gj
^ I m m iic z e ii ix^otru n o i fricoşată este aceasta? Cela ^
Andreie cinstite, de trei ori ce dăruieşti tuturor vieaţă veş- ^
wî fericite, păstorul Critului, nu nică, cum mori de voie pre ^
îv înceta rugându-te pentru cei cruce cu moarte de ocară? ^
ce te laudă, ca să scăpăm de IMip«l H Ireii) Slilioluf^k'. Sodnalna. ^
Lilasul al M i'P . ^
toată mânia, necazul şi stri- '■aciitoarei de vioati'i cruci... ^
căciunea; şi de greşeli să ne
V remea cea dătătoare de ^
mântuim noi, cei ce cinstim
lumină a postului, care acum u
pururea pomenirea ta.
kif o ai sfinţit şi o ai dăruit nouă, ^
^ «!’ ' ^âutiiiu Iu aiiiEludoufi s(raii('U‘
Doamne, învredniceşte-ne pre m
IniKiHiiI
noi toţi, cu umilinţă curată,
Naşterea ziunialirii,,,
să o săvârşim în pace, prin ^
jBla'tă '.n l iiaii -t l'-npi’ernUi '
puterea crucii, unule iubitorule U
i C S © © © © S )d O (S g )G D g ) de oameni. ^
u
^ttsrt.lulai'ediiiH5»iarini «rnidi Sftsi'flloRrn
Miercuri întiliii săptămână, l’iiduliia Milostiviro avfind...

C u cinstită crucea Fiului tău


LA UTRENIE
fiind păziţi, Stăpână curată,
^ 'i 11 ifl S h iiiit g io , ■'(‘(U I i i p I p i lm Născătoare de Dumnezeu, toa- ^
tă năvala vrăjmaşului prea
¥¥;
•o§ i .v i ’Aia s a i -I'Am Ana din i‘(»yr go* 169

Mii L eninul crucii înfrânare lu­


itii lesne o întoarcem înapoi. Pen-
H tril aceasta dupre datorie pre mii a înflorit; pre care cu dra­
tine te fericim, ca pre Maica goste sărutându-o, să culegem
luminii şi singură nădejdea toată rodirea dumnezeeştilor
^ sufletelor noastre. porunci ale lui Hristos.
Apui i't>t(ro (Jiu U vsalco a, Kdu dii] blAiilul P urtând înfrânarea patimi­
loan Suârurul Pnalniul .*>(1. lor, să ne răstignim acum
ranoiiul Mineiului. ŞI TrlrAotarea Domnului trupul, şi gândul
So cuteşlo a trcia cAnture din P^altiro nostru să-l omorîm prin dum-
l-'âDlarea Da, (glasul al 2-Iea, irmos
Vi- nezeeasca vieaţă.
1 nflorit-a pustiul.
na Siavâ, a Trcfmol
C ă ne răstignim mădularele T rei feţe slăvesc ale unui
prin postire, să ne trezim chip: pre Tatăl, pre Fiul şi
întru rugăciuni precum scrie, pre Duhul; o stăpânire a Dum-
şi să vieţuim pre urma Celui nezeirii, o împărăţie a tuturor
îl ce a pătimit şi patimile a şi lumină.
oniorît. Ş a r iiin a NâKL-Atoarct

V ărsând păcatul cel amar, N aşterea ta, Preacurată, s'a


să ne nevoim a plăcea lui arătat înfricoşată; că Dumne­
jg Hristos,Celui cea gustat fiere zeu este cel ce s’a făcut om;
bună voie şi a surpat cu Carele s’a născut fără început
^ crucea pre începătorul rău- din Tatăl şi din tine mai pre
i J ••
tatu. urmă s’a întrupat fără de
bărbat.
L uând păcatul obiceiu, mă Sittva Ţie, I'umnezeul nn^tru. ’|le
trage la pierderea cea desă- L audrăstignireaşiîmpunge-
4 ^ vârşită; ci Tu mă scapă de rea dumnezeeştii Tale coaste,
dânsul, cu cruceaTa, îndurate, din care scoţi băutură fără de
mult milostive.
moarte în toate zilele, Hri-
K KAsrAloHroi do Dumnrztfu stoase, şi mă sfinţesc.
jg D oamnă, ceea ce stăpâneşti IrmiiBul
Vi
toate făpturile, ca ceea ce al I ntăreşte-ne pre noi întru
^ născut pre Mântuitorul, scapă- „Tine, Doamne, cela ce prin
« mă de robia vicleanului si „lemn ai omorît păcatul, şi
singur luptătorului. „frica Ta o sădeşte în inimile
AU irmoH gtaeul (K'olnşl „noastre, ale celor ce Te lău-
îH I ntiircţtc-ne pre noi... „dăm pre Tine“.
¥H
'k**

«ţ 170 •6gMI!:RCUlU So*


- u
TAnlaroa S-a, Irmus cu suliţa s’a împuns în coasta
II cuptorul col cu toe...
cea izvorîtoare de vieaţă, lău-
Liptorul patimilor arde su­ daţi-L, bine-L“Cuvântaţi şi-L u
fletul meu, ci cu roua milii prea înălţaţi întru toţi vecii. U
H Tale potoleşte*l, cela ce ai iz- U
^ vorît izvoare de nepătimire, C ela ce judeci tot pământul,
înaintea judecăţii ai stătut; cu
din nestricata coasta Ta, răs-
palme Te^au bătut, Te-au bat­
^ tig n in d U "T e,fâcătorule de bine,
jocorit, pre cruce Te-au spân­ u
pentru multă plecăciunea Ta.
zurat, scoţându-mă din strică­
I nălţatu-ne-ai pre noi ceiciunea păcatului celui de de­
căzuţi în răutate, cu înălţarea mult, întru toţi vecii.
^ Ta pre cruce, Hristoase. Pentru BluecuvAntAm pre TatAl.
aceasta ridică-mă pre mine, T reime, ceea ce eşti o dum­
cel ce m’am alunecat întru nezeire, fire nedespărţită şi
adâncurile păcatului, şi mă despărţită dupre feţe, stăpâni­
wî întăreşte pre piatra mântuirii, re neclătită. Părinte, Fiule şi uu
ca să slăvesc stăpânirea Ta. Duhule, pre Tine Te lăudăm
întru toţi vecii.
C u suliţa Ta Hristoase, cură-
^ ţind putrejunea inimii mele, Şi acum, a N&se&toarei.
u
UI vindecă-mă de tot pre mine, N ăscătoare de Dumnezeu, u
pre carele m’a vătămat şar- Curată, ceea ce eşti poartă
m pele cu dinţii cei veninaţi, şi-mi cerească, uşa mântuirii tuturor
^ dă ca să umblu nemişcat în creştinilor, primeşte rugăciu­
dumnezeestile cărări. nea celor ce te fericesc întru
^ A N&sc^loarei de Dumnezeu toţi vecii.
J|V
P re tine, făclia cea luminoa- Slavft l'iR, Dumnpzeul D o slru , 8lav& Ţio
să şi sfeşnicul, întru carele C ruce a iui Hristos, ceea ce
sălăşluindu-se focul dumne- ai îndreptat pre tâlharul spre
zeirii, a luminat pre cei cu- credinţă, învredniceşte-mă şi
m prinşi de noaptea stricăciunii, pre mine, cu întărire, spre că­
lîl te cinstim toţi, preacurată, lătoria postului, să ajung la
binecuvântând naşterea ta. închinarea ta şi să mă fac viu.
AlUrmuh. Irmosul. Sfi l&ud&m, bine cuvAulAm...
i’ <ia ce ai in chipu it,.
P re Cel ce a închipuit mai
P re Cel ce s^a răstignit pre „înainte în rug lui Moisi mi-
ţ|: lemn în mijlocul tâlharilor şi „nunea Fecioarei, în muntele
, } g î n t â i a s ă p t ă m â n ă d in p o s t
171

„Sinai oarecând, lăudaţi-L, bi­ I* re Maica, Fecioara...

ţ i „ne-L-cuvântaţişi-Lprea înăl- O ! milostivireaTa, Doamne,


|j| ,jţ^ţi ÎJitrii toţi vecii“. că ai răbdat cruce, piroane
( âutarea !i a, Irmos: şi suliţă, pentru mine cel osân­ U
| j| I' iul Părintelui... dit spre stricăciune; pentru U
M
aceastaTe laud pre Tine, Hris- M
¥¥. ai luminat de cât soarele toase.
ka..
strălucind postul, darul,
j»? cel cu multă lumină vesteste C rucii, trestiei, piroanelor,
tuturor razele crucii şi stră- suliţii şi patimilor Tale, cele M
lucirile cinstitei patimi şi ziua de vieaţă făcătoare, toate po­
m învierii cea mântuitoare. poarele închinându-ne cu cân­
tări Te lăudăm, Hristoase.
C urăţiasăo iubim, depăcat
Slavă, a Treimcl
să fugim, mijloacele cu cură-
ţie să ne încingem, ca să ne U nime în trei ipostasuri,
arătăm curaţi, Celui ce numai Treime prea singuratecă, dom­
jj| El însuşi, din toţi, este curat şi nie stăpânitoare, fire întocmai
}n!^ cearcă curăţia, Mântuitorul slăvită, Părinte, Fiule şi dum-
|j| sufletelor noastre. nezeescule Duhule, mântue-
şte-ne pre noi pre toţi.
H ristoase, cu fricaTa piro- Şl afium, a Nâsc&loarei.
^ neşte trupul meu, Cel ce ai
B ucură-te, curăţitoarea lu­
j| pironit pre cruce păcatul lui
mii, Născătoare de Dumnezeu;
Adam; desleagă legătura rău-
către care năzuind toţi păcă­
taţilor mele; frânge săgeţile
toşii, află pururea împăcare
m vicleanului, cu suliţa Ta Stă-
cu Dumnezeu.
lll pane, şi mă păzeşte de vătă-
ţî marea acestuia. Slavâ Ţie, Dumoezuul nustru, slavA 'liC'

A SftBcăloaroi do Dumnezeu. C rucea Ta, Doamne, întă-


kif rindu-mă şi pre mine, dărue-
F ecioară Preacurată, ceea şte-nii bunule să săvârşesc sta­
ce ai născut pre unul judecă- diul postului cu bună nevoinţă.
torul cel prea drept şi lesne
Irmosul.
iertător, pre Hristos Domnul,
scapă-mă de judecata şi de P re Maica Fecioara, cea Cu-
focul şi de munca care mi-a „rată şi fără prihană, cu cântări
*¥ pricinuit mie îndulcirea păca- „de laude, toţi credincioşii, ca
m „pre o Născătoare de Dumne-
Alt Irmos: „zeu, cu evlavie o slăvim
172 iog .Mirin i n\ ^

l.uiiiinUd'lH ili> tre ori


se vede, care se arată ochilor
l,\ M IIin A V N A
mei, o Stăpâne? Cela ce ţii
'jiiiHt(jla Hnira z il c i . tila s n l n\ s Irn
toată făptura, pre lemnTe-ai
ridicat. Şi mori, Cela ce dai
Veniţi prin post să supunem vieaţă tuturor! Născătoarea
Vi patimile gândurilor, acoperin- de Dumnezeu, cea preacurată,
du-ne cu aripi duhovniceşti. Ca plângând a zis, când a văzut
trecând uşor viforul vrăjmaşu­ pre cruce pre Cela ce a stră­
lui cel pornit, să ne facem vred­ lucit negrăit dintr’însa. Dum­
nici a ne închina crucii Fiului nezeu şi om.
lui Dumnezeu, celui ce s'a jun­
Şl c b I hU IIo CkhsuI liilălu cu Cali<<Dm.
ghiat de voie pentru lume. Şi gl)i(iiiul(de luvtanll «i Apuil»:u).
duhovniceşte să prăznuim în­
vierea cea din morţi a Mântui­
Vi
torului. \n munte suindu-ne,
Vi împreună cu apostolii să slă­
¥^ La ceasul al şaselea.
Vi vim pre Fiul cel iubitor de
4^ oameni, carele a luat toată iilijm rul iiroFiîţici. jfiuBul n l'y im .
Vi
puterea de la Tatăl.
k^ tii făptura noastră, ştii ne­
W? Stiti: putinţa noastră, iubitorule
v^ \ iiiplutu-iie-ara dimineaţa de mila Ta...
de oameni; greşit-am, dar nu
Tut ac'ewlu ne-am depărtat de la Tine,
Vi Apui Stlti.
Dumnezeule, nici am tins mâi­
W^ ş i Kă fio luniioa Domnului..
Murlirira
nile noastre către dumnezeu
Vi străin; fie-ţi milă de noi cu
Vi Mucenicii lui Hristos cei
Vi nebiruiţi, biruind rătăcirea cu bunătatea Ta, îndurate.
Vi
Vi puterea crucii, aţi luat darul StavA, ^i aciiiD; lot accaslti

Vf vieţii veşnice. De îngrozirile Apoi Prochimen, ulseul a] 4-le«


Vi tiranilor nu v’aţi spăimântat; M ;ii'larisi-ii!ă-voiu Ţie, Doamne, fU luulă
Vi
rănindu-vă cu munci, v’aţî ve­ inima mea.

selit, Şi acum sângiurile voas- hlili


\ cscli tmi-voiu ţi mă voiu bucura...
Vi tre s’au făcut tămăduiri su­ Piii [u'ofujiu K uIl'I ccliri'
Vi fletelor noastre. Rugaţi-vă, să
Vi Citp i!. \erhui al 3 |ra
Vf se mântuească sufletele noas­
Vi ccKlea grăeşte Domnul: Din Sion va
Vi tre. ieşi liTea, ţi cuvântul Domnului din
VI Ierusalim. Şi va judeca intre neamuri,
sliivn, iji ufiiiu, tt .Nfthcfitiiiirri ^'i urii
şi va hotări înlre popoare multe, gi-iji vor
l ’tiduliic . O, lU'ca slăvită ininui;o .. îace săbiile lor fiare de plug şi suliţele lor

3!l Ce priveală este aceasta ce


seceri; tjl nu va ridica neam împotriva altui
neam sabie, şi nu se vor mai iavăţa a se
•OS IM s A r i ' A M A N A UIN l'<‘s T 173

bate. Şi aciim tu, casa lui lacov, veniţi să


umblăm ÎDtni lumina Domnului. Că a lepă­
silnice. Tot înscrisul nedrept
dat pre poporul său, pro casa lulTacov, pen­ să-l s’^ fgem . Sădăm flămân­
tru că s’a umplut ţara lor de vrăji ca şi a
celor străini, şi îii mulţi străini s’au născut
zilor pâine şi pre săracii cei
lor. Că s'a umpiut [ara lor de argint şi de fără case să-i aducem în ca­ ifHe
aur şi nu au număr vistieriile lor. Şi s’a um­
plut pământul lor de cai şi n ’au număr că­ sele noastre; ca să luăm de
ruţele lor, şi s’a umpîut pământul lor de Idoli, la Hristos Dumnezeu mare
lucrurile mfiinilor lor, şi s’au închinat acelor
pe carj i-a făcut degetele lor. Şi s'a plecat milă.
flmul şi s’a smerit bărbatul şi nu mi se va
faoe milă de dânşii. Şi acum intraţi în pietre I d ( ! >lnuă i<ril
şi vă ascundeţi în pământ de la fata îngro­
zirii Domnului şi de slava tăriei l u i ; când
se va scula să sfărâme pământul. Că ocliii De este vreo cuviinţă, de
Domnului sunt înalţi, ia r omul este smerit
şi se va plcca înălţarea oamenilor şi se va este vreo laudă, se cuvine
inălţa Domnul însuşi în ziua aceea. sfinţilor; că săbiilor şi-au ple­
1‘roi'hinifn. ylflsul «i *î loa. cat grumajii pentru Tine, Cel
i'rept este Domnul şi dreptate iubeşte, în-
ce ai plecat cerurile şi Te-ai
dreptiri a văzut faţa lui.
■SlIll pogorît. Vărsatu-şi-au sângele
pre Domnul am nădăjduit, cum veţi zice pentru Tine, Cel ce Te-ai mic­
suflelului meu. şorat pre Tine însuţi şi chipul
ceHlHllft randulalft a vpusurllor, preriiHi robului ai luat. Smeritu-s'au
s a arătat mai liiuintn şi A|i(iliaiil
până la moarte, sărăciei Tale
urmând. Cu ale cărora rugă­
ciuni, dupre mulţimea îndu­
rărilor Tale, Dumnezeule, mi- 01
MIKRCURI SEARA lueşte-ne pre noi.
IN SĂPTĂMÂNA în t â ia
m
AjKfl poclubnii (> al(> tui Icicif, ('luhiil
hupă obişnuitul l’fliitm, Cati.uni;i IB m1 -J I . . .
l^o<tr»inft‘ t’ r c c ’nn Tc-ai ariitdl> iiristoase... m
(Când se iace liturgliia cea mai ’nainte
^ sfinţită, zice preotul după fiecare stere a Ca pre nişte fulgere stră­ 01
||| Catismei, ectenia mică). 0t
lucitoare, trimiţându-vă pre 01
voi în toată lumea, Sisus, soa­ 01
Ji l4 Itoitnuiti fîtrigat-am, pmn'tn hliliinln p»
0(
||o HI lip In scoiite din (eniniţă...
rele dreptăţii cel înţelegător, 0t
ji^ l)ela ijlHsuliierau'l SUhira ?Uei, rppManiiu •
a gonit, cu strălucirile dum-
01
T O A[irii M^rtirica deia acelaşi glas \poi tu'i
jjn port.tlini' - a’p 'i'ruHlutui, f tr n (!eln Minei nezeeştei predicii voastre, în-
]|V ru[ifllnd utm tunerecul înşelăciunii, văzăto­ 0t
''lili'ra zIU" ilhhiil al S Ira. riniiiir yiatul
rilor de Dumnezeu apostoli; 0!
ostindu-ne, fraţilor, tru­ şi a luminat pre cei ţinuţi în­
peşte, să ne postim şi du- tru întunerecul necunoştinţei.
^ hovniceşte. Sădeslegăm toată Pre carele rugaţi-L să ne tri­
legătura nedreptăţii. Să rupem mită şi nouă luminare şi mare
j[| încurcăturile tocmelelor celor milă.
mim
174 M iE m ’i'iti g<»

i-a Domnul, sâ rodească pământul su­


ti dumnezeeasca căruţă a
bunătăţilor suindu-se Hie, cu
Z flet viu dupre el, de cele cu patru pi­
cioare şi de cele ce se târăsc ţi fiare
pc pământ, dupre f e l; şl s’a făcut aşa
l'âcut Djuinezeu fi'irele pământului dupre fe­
a
^ postul tiinci luminat, s’a suit lul lor, şi dobitoacele dupre felul lor, şi toate
spre înălţimea cerului. Aces- cele ce se târăsc p ’ pământ dupre felul lor.
Şi a văzut Dumnezeu că sunt bune. Şi a zis
tuia râvneşte smeritul meu su- Dumnezeu: Sâ facem om dupre chipul şi du­
^ flet, şi posteşte de toată răuta- pre asemănarea noastră, ca să stăpânească
peştii m irii ^i paserile cerului şi dobitoacele
|j| tea,pismaşi vrajba şi de desfă- şi tot piniântul şi toate cele ce se târăsc pre
pământ. Şi a făcut Dumnezeu pre om ; dupre
n tarea cea trecăbare şi îndul- cliipul Iui Dumnezeu l-a făcut pre dânsul;
citoare. Ca să scapi de întris- bărbat şi femeie i-a făcut pre ei. ş i i-a bine
cuvântat Dumnezeu, zicând; Creşteţi şi vă
tarea cea cumplită şi vecui- inmultiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi pre
^ toare a Gheenii, strigând lui c l : şl stăpâniţi peştii mării şi pasările ceru­
lui şi toate ccle ce se târăsc pe pământ, şi
m Hristos: Doamne, slavă Ţie. a zis Dumnezeu: lată am dat vouă ţoală iar­
ft Alta a lui Teodor, glaiul al 5 Ion.
ba 00 face sămânţă de semănat, care este
deasupra pământului; şi tot pomul care are
Podoble (iiviua^e părinte.,. In 8ioe rod cu sămânţă de semănat, ca să
fie (le mâîicare vouă şi tuturor fiarelor pâ-
|î| ^ostoli dumnezeeşti, rugă- mâatului şi tuturor pasărilor cerului şi tutu­
ror vietăţilor ce sc târăsc pe pământ, care
m torii cei prea fierbinţi ai Iu- uu în sine suflet viu ; şi toată iarba verde,
mii şi părtinitorii drept-mări- (la să aibă de m âncare; şl s'a făcut aşa. Şi
a văzut Dumnezeu toate câte a făcut şi iată
torilor, având puterea îndrăz- erau bune !ia rte ; şl s'a făcui seară şi s’a
^ nirii către Hristos, Dumnezeul făcut dimineaţă ziua a şasea. Şi s’a săvârşit
cerul şi pământul şi toată podoaba lor. Şi a
UI nostru, rugaţi-L pentru noi, swârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrurile
n rugămu-ne vouă, prea cinsti- sale, care a îăeut- Şi s'a odihnit i i ziua a
şaptea de t >ate lucrurile sale care a lăcut.
m ţilor, ca să trecem lesne vre- Şi a bioe-Ciivântat Dumnezeu ziua a şaptea
şi o a sfinţii pre e a ; că întru aceea s'a o-
^ mea cea bună a postului, şi dihnit de toate lucrurile sale, care a ioceput
m să luăm darul Treimii celei de Dumnezeu a face.

o fiinţă. Prea lăudaţilor, mari l’riuhimfn. platani al ('>tra


p predicatori, rugaţi-vă pentru şi mă auzi Doamne, Dumuezeul meu.

’ sufletele noastre. Sllh


î^rnă eând. Doamne, mă vei uita până în
J|*l (iinMinpîij i.SlavA,ijiurum ; a\:isfivioorci sfârşit? Până când Întorci faţa Ta de către
mine ?
Be face le^Iro tu cAiielnitH, fif.i Kvrtnj^he-
lie Iar cAdiI este ha st* cutpaec'ii Angliei in. .Şl <iu[iu aceasta xiro hiiiconu!
prunceşte '
atunci iji cu t'^ăimheiia. Ibr preotul luâod cu amândouă maicile că- ^
Tlminji liuă... dolniţa şi sfeşnl-ui cu făclia, siă înaintea ^
I'roi'liinu'ii, ^'lasul hI Tj Iţ*» !tflutel meHP. răutAnd Hpre ItăH&rit «i uinhiu - ^
tiftnjd cr,ucf, z ic p ., ^
T Doaoinft oe vei păzi, şi ne vei apftra fi inţelepriuDe d re p ţi. n j
(le neamnl acesta în veuc, Ajfoi ii>t(jrcAiidit hu npre apus cAlrn ptipor, xli-e
*j^mina lui Hristos iumiiează tuturor.
Slili reiciu l
<ntueşlp-nm, OofiDiDe, că a lipsii cel ciivio.s
De hi pilde eeiiro
Itt lanere le llrc Dijii-onul luăm aminte!
Cap 1 \’erR 24 r.Hp al if-k-u, W rN i-iu
•0§ INT\IA SAFTAMANA IHN I’OST g^i 175 M

le! I)e vci primi graiurile mo!c şi (ic I)umnez»u. «arele e.^te deHâv&rşit in taine JHţ
peDtrucâ sunt Hlinţitc mal oaiotc. ^
<ei ascunde poruncile mele la tine,
■a auzi urcctiia ta înţelepciunea ^1 Dupl^ sfârşitul Heruviculul, trei lu e ^
vei lipi inima tu de cunotjliniâ iji o vei pune
tanil, ru r’apptplo dPRCopente
¥i l-'iulul tău .^pre invftţătură. Că de vei chema I niNiiNii 1 1 .
iDţelepcmnea şi de vei da glasul tău cunoş-
W tiD^ii şi de vel căuta măestriacu plas mare; i^aKlaţi şi vedeţi, <'ă buii oti- nomniil.
iHs >i de o vei (.muIh pre dânsa ca urf'intu^ si Rluia,
jjS tie o vei cerca ca prc nişte comori, aluncea
jjţ vei ciinoaîjle frica Domnului tjlcuno^liiUa lui
(do trei ori)
tH( Dumnezeii vel afla, G& Domnul dil iiUelep- Oupa debeliiderea uşilor, zlco Diaconul*.
W eiuriea (;i din ^'«ra lui iese cunuşliiHu iji ^ l'rica lui Dunioezeu, cu credinţă şi c i r '
jjft îtiinţa. Ki păslreuză ajutor celor ce lucrează dragoste să vl\ apropiaţi,
Jn mântuire ş\ apără mergerea lor. l'^l păzeşte
JHj căile dreptaiilor :ji veghiazâ asupra căii ce-
Ittr oui făc&nd o Dietânie, cftutim
fg lor ce se tem de dânsul, Atuncea vel cu-
jjg njaijte dreptjitea şi judecata şi vei l'ace ţoale
ftie-voiu-cuvânta pre Dom­
Jn căile bune, l)c va veni Înţelepciunea in sân- nul în toată vremea, pururea
jg tlul tâu şl de va plăcea fjliinţtt sufletului lău,
Jj alunei sfatul bun le va pâzi şi cuj^etul drept lauda Lui în gura m ea\^i-
Jg le va apăra, ('a sft lo scape de calea rea şi nea cea cerească şi paliarul ^
(ie onul ce nu y:răeşte nimica de crezul: de
m cei ce au liisit căile cele drepte şi umb’flin vieţii gustaţi, şi vedeţi că bun
m căile iDtunerecului, De cei ce se veselesc de
rele şi se bucură de răutăţile celor răi, Ale
este Domnul. Aliluia
ÎS căror cărări sunt ntortocliiate şi strâmbe
rfi umbletele lor. ^ceia te vor depărta de calea
(de trei urii
r| dreaptă şi tn vor intstreina de la gândul cel După <'e zice Preotul KchmiPul
rg l)uii, l'iiilo, s\ nu te apuce petine fifutiilrnu, Tdldeauna acum şi pururea şi ia vecii
CO cdre lasil inviiţiitura tinereţilor şi uită Icpea
vecilor.
Jg lui Dumnezeu, (îă şi-a pus lăngă moarte casa
sa şi I iDgă iad cu cei pământeşti cărările Strana, lUin,
sale, Toll cei ce umblă pre dânsa nu se vor se umple gura no tstra
intoarcc, nici vor ejunge la cârftri drepte: >iluia
că nu-i vor apuca pre ei anii vieţii, Că de
(dp ori)
ar îi umblat pe căi bune. ar fi aflat cărările
celor drepţi netede; cei buni vor fi locui­ I)up& ruijâciunoR Amvimulul. zlcom
tori pe pănirint şi cei fără răutate vor ră­ fie numele Domnului binecuvântat,..
mânea pre el Că drepţii vor moşteni pămfin-
lui. şi coi curaţi vor rfimânea pro dunsu!, Inr ''I trei iDchioaciUDl
c ile necredincioşilor vor pieri do pe pă­ LUie voiu cuvănta pre Domnul...
mânt, şi cei îără-de-lege vor pieri dintr’unsul.
M Dl All dă \Qu[orii.?l8eraoe Apotisul deplin ^
După i'«rimli zice f’reolul ftco ţie! AcoiiNta rÂaduială (mc In affiptul ptiHi.ua
îşi diaconul iltelepciune, câud ehte Liturghia cea Dini Inalote «finlIlA.^
' Şi tp i'Antă' 6 se Indreptezo riicăciiinea Iar unde nu rste l.ltiirplii" se cAolă la Vc
mea.,. cornip Stlldn H din Triori i,l din \lin«t«
Şl cealuUa r&nduială a Liturglilei colvi niiii SlavA. şl acuoj; a Nlsi'ătonrel. după glasul
Înainte fiflniită Mlneiiilui, Stilumvna din Triod Idiomela zilei
du dună uri ;i Martirk-n. ■Hre estu l a : Doam
IIP strlgat-am Slav;). f>l aciiru, Hf-elaşlglan ."^l
Cade-se a ş ti; ««bijiiuim! ApoliR
CAnd se lui-c h^irea mare ou Kfititele da niasii ni kp d^ puţina iii&ucare UKcait.
ruri. râmâretli câat« Viei •lui in aceasta sapuiniână masA du pu-
nnm. ci rAm&nem pniiind pinfi Vjprrl, ţi
4uiii puterile cereşti.
Mtuuci iiierBÂnil ia masfi. aiAoeim,
xe ţiie aHemenea cftuU preotul poartă
la t^ircB marc ilurDOizeeţtlle lamo cad jos
Re iDcbinft şl c&ntărutil >
?i poporul «I
tflc (lumne^ceaHca Inchiii&ciuue lui llristoH
176 •0 § M t l'. iU 'l U i go»

Miercuri întâia săptămâniuL Eu sunt cel căzut în tâlhari,


LA PAVECERNIŢÂ ^ în cugetele mele; cu totul
fO ''ppijl f « tji in z ile le cp hu trecui. onn
sunt rănit acum de dânseleşi
tHHI HI'RHt CânUD plin de bube! Ci Tu însuţi
'lin »'0 l tHHrf viind de faţă, Hristoase Mân­
\1 cuvio;4ului piiriiiiHliiI iiontru AodrcI ( ri- tuitorule, vindecă-mă.
tcaniil. ImsaliiDKoanul .'>1 farem tu fipi-urp
Tfojiar trei înrhinftc iimi, zir/irul «j Stihul Preotul văzându-mămai’na-
Miluc-^te-niă, Dunuiozt'iilc, milueifte-njri. inte, ni*a trecut, şi Levitul, vă-
( U fi t A r e a 1 -i. {î IjihuI u I (5 i i 'a /rmng
zându-mă gol întru răutăţi,
S jutor şi acoperitor s’a fă- nu m’a băgat în seamă, iar
W cut mie spre mântuire, Tu, lisuse,Cel ce ai răsărit din m
acesta este Dumnezeul meu Maria, venindu-mi de faţă,
şi-L voiu slăvi pre EI, Dumne- j»
milueste-mă. ÎHt
„zeul părintelui meu şi-L voiu ('uvioaftâ mâioă Marii*, roag&-te Iul DiiioDezeu

„înălţa pre el, căci cu slavă S’a licntru noi an
„preaslăvit. Tu îmi dă dar luminător din un
fin
( lie 2 (ir i) osârdia ta cea dumnezeească an
Din tinereţe, Mântuitorule, de sus, ca să scap de întune- an
poruncile Tale am lepădat şi recul patimilor, şi să laud din an
mi-am trecut toată viaţa cu inimă faptele vieţii tale cele an
frumoase, Marie. an
pofte, negrijindu-mă şi lene- an
vindu-mă; pentru aceasta strig Slavu, n Trcinioi.
Ţie, Mântuitorule: măcar la Treime, fiinţă prea înaltă,
sfârşit, niântueşte-mă. căreea ne închinăm întru o
unime, ridică de deasupra mea
Pre mine, cel lepădat îna­ lanţul cel greu al păcatului,
intea uşilor Tale, Mântuitorule, si ca o milostivă dă-mi lacrimi
măcar la bătrâneţe, nu mă de umilinţă.
lăsa în iad deşert; ci mai'na-
Şi aiiim. u NAst-âlodrei
inte de sfârşit, ca un iubitor
de oameni, dă-mi iertare gre- Născătoare de Dumnezeu,
şalelor. nădejdea şi folositoarea celor
ce te laudă pre tine, ridică de
Avuţia mea, Mântuitorule,
deasupra mea lanţul cel greu
cheltuindu-o în desfrânări, pus­
al păcatului şi, ca o stăpână
tiu sunt de roduri evlavioase,
curată, mă primeşte pre mine
şi flămânzind strig: Părinte
cel ce niă pocăesc.
al îndurărilor, apucând Tu îna­
inte milueste-mă. >'&nttirea a L’ a. Irmof*
H
«&§ INl'AfA SAPTAm ANA d in p o s t go* 177

AU Ir m o i'

I
a aminte cerule şi voiu grăi
şi voiu lăuda pre Hristos, V edeţi, vedeţi! că eu sunt
„carele a venit din Fecioară „Dumnezeu, carele am plouat
„cu trup. „mană şi apă din piatră am
„izvorît de demult în pustie
A lunecatu-m'am curveşte ca „poporului meu, cu singură
şi David şi m’am înoroit; ci „dreapta şi cu tăria mea.
mă spală şi pre mine cu la-
crămile mele, Mântuitorule. V edeţi, vedeţi! că eu sunt
Dumnezeu. Ascultă, suflete al
Nici lacrimi, nici pocăinţă meu, pre Domnul cel ce stri­
nu am, nici umilinţă. Ci Tu în­ gă şi te depărtează de Ia pă­
suţi acestea, Mântuitorule, dă- catul ce! mai dinainte, şi te
rueşte-mi-le, ca un Dumnezeu. teme, ca de un nefăţarnic ju­
Pierdut-am frumuseţea cu decător şi Dumnezeu.
care am fost zidit întâi şi ne­ Cui te-ai asemănat mult pă­
vinovăţia mea. Şi acum zac
cătoase suflete ? Vai demine!
gol şi mă ruşinez.
lui Cain celui dintâi şi lui La-
Uşa Ta să nu mi-o închizi meh aceluia, ucigându*ţi cu
atuncea, Doamne, Doamne, ci pietre trupul, cu fapte rele, şi
să o deschizi mie, celui ce omorându-ţi mintea cu por­
mă pocăesc către Tine. nirile cele dobitoceşti.
Ascultă suspinurile sufletu­ p re toţi cei mai 'nainte de
i lui meu şi primeşte picăturile lege trecându-i, o suflete! lui
% ochilor mei, Doamne, şi mă Sit nu te-ai asemănat, nici lui
mântueşte. Enos ai urmat, nici lui Enoh
îi
I ubitorule de oameni, cela cu mutarea, nici lui Noe. Ci
ce voeşti să se mântuească te-ai arătat sărac de viaţa
toţi, Tu mă chiamăca un bun drepţilor.
şi mă primeşte pre mine, cel T u însuţi, suflete al meu,
ce mă pocăesc. ai deschis jgheaburile mâniei
A M&scâtoârei de D uiddozgu Dumnezeului tău şi ţi-ai înecat
preacurată Fecioară, Năs­ trupul, ca şi tot pământul şi
cătoare de Dumnezeu, ceeace faptele şi viaţa, şi ai rămas
una eşti prea lăudată, roagă- afară de mântuitoarea corabie.
te cu de-adinsul, ca să ne CuvioaBă melcul Mario, roagă-to Iul Dumaezou
mântuim. peo(ru tiol. f

10
**8^ *
jEw3c3cî:'ic

178 •OgMlRKCrKI go.

C 11 toată osârdia şi cu dra­ şi vino la pământul, carele


goste ai alergat către Hristos, izvorăşte de-a-pururea nestri-
iirîiid calea cea dintâi a păca­ căciune vie, pe care Avraam a
tului, şi în pustiile cele neum­ moştenit-o.
blate hrănindu-te, şi poruncile
lui cele duninezeeşti curat să- D e Avraam ai auzit, suflete
7<"ft
vârşindu-le. al meu, carele şi-a lăsat oare-
Slavft, a Trelmel.
când pământul părinţilor şi s’a
făcut nemernic. Ci voirii ace­
T reinie fără de început, ne­ luia urmează.
zidită, nedespărţităUnime, pri-
meşte-mă pre mine, cel ce L a stejarul din Mamvri, os­
mă pocăesc, şi mă mântueşte pătând patriarhul pre îngeri,
pre cel ce am greşit. A Ta a luat la bătrâneţe vânatul
zidire sunt, nu niă trece, ci făgăduinţei. ÎHf
mă iartă şi mă scapă de osân­
da focului. I nţelegând de Isaac, tică­
loase suflete al meu, că s’a jer­ ÎHe
A N&scfitoarel (Jo Dumnezeu.
tfit, cu taină, jertfă nouă Dom­
Preacurată Stăpână, Născă­ nului, urmează voinţei Lui.
toare de Dumnezeu, nădejdea
celor ce aleargă la tine şi li­ A uzit-ai, suflete al meu, de
manul celor înviforaţi, pre mi­ Ismail, că s'a gonit ca un fe­
lostivul şi făcătorul şi Fiul tău, cior din servă; trezeşte-te,
fă-L milostiv şi mie, cu rugă­ vezi ca nu cumva păcătuind,
ciunile tale. să păţi ceva asemenea.
Cântarea a 11-a, Irmos Cuvloabh tiiaicfi Marle, roaRil-le Iul Durone
zeu pentru Dul
I ntăreşte, Doamne, pre pea-
^ tra poruncilor Tale, inima C uprins sunt de furtuna şi
„mea cea clătită; că însuţi de întreitele valuri ale păca­
„eşti Sfânt şi Domn“. telor. Ci tu, maică, acum mân-
tueşte-mă şi mă scoate la li­
ÎS B inecuvântarea lui Sim nu manul dumnezeeştei pocăinţi.
o ai moştenit, ticăloase suflete,Cuvioasii malcfi Mărie, roa(|;&'le ]ul LhitDoe-
IS şi moştenire desfătată n’ai zeu pentru noi.
luat ca lafet în pământul ier-
R ugăciune cu osârdie adu­
fe tării.
când şi acum cuvioasă, către
D in pământul Harran, adică prea milostiva Născătoare de
jg din păcat, eşti suflete al meu, Dumnezeu; cu rugăciunile tale.
MaiKyy:yf.y'yc xM -y:yt-.yirM »c»cv5ţc:<<:»:»C5pţcMC>x:!«5K
•0§ în t â ia SAIT^MAN^ d in P0«T gd* 179

deschide-nii dumnezeeştile in- ca să mă aduci, Hristoase, ^


trări, Părintelui Tău.
^ Slavft, A Treimel.
îw
L ucrat-ai mântuire în mijlo-
î l T reime neamestecată, nezi- cui pământului, îndurate, ca m
« dită, fire fără început, care să ne mântuim; de bună voie ^
« Te lauzi în Treimea feţelor, pe lemn Te-ai răstignit; Ede- ^
niântueşte-ne pre noi, care mul cel ce se încuiase s'a H
H ne închinăm stăpânirii Tale deschis; cele de sus şi cele ^
ţj cu credinţă. de jos, făptura şi toate nea- ^
^1 acum a N^lscăloaroi. murile minunându-se, se în- ^
ţ| P re Fiul cel fără de ani, din chină Ţie. M
« Tatăl snbt vreme L-ai născut,
Să-mi fie mie scăldătoare ^
^ neştiind de bărbat, Născătoare
sângele cel din coasta Ta, îm-
J* de Dumnezeu. Minune streină!
« Câaplecând,airămasFecioară.
preună şi băutură şi apa ier- ^
w tării ceea ce a izvorît. Ca să ^
iH Tântarea 4-a, Irmos.
mă curăţesc cu amândouă, ^
n .
A uzit-a proorocul de veni- ungându-mă şi bând şi ca o
„rea Ta, Doamne, şi s'a ungere şi băutură, Cuvinte, ^
„temut; că vrei să Te naşti cuvintele Tale cele de vieaţă.
iHt
n „din Fecioară şi oamenilor să
P ahar, Biserica a câştigat
!| „Te arăţi şi a grăit: Auzit-am
coasta Ta cea purtătoare de ^
w „auzul Tău şi ni’am temut;
vieaţă, din care a izvorît nouă
g „slavă puterii Tale, Doamne".
îndoit izvorul iertării şi al cu-
T rupul mi-am spurcat, du- noştinţei, spre închipuirea ce- m
M hui mi-am întinat, preste tot lei vechi şi celei nouă, a amân-
g m’am rănit; ci ca un doctor, doror le g ilo r, Mântuitorul
g Hristoase, amândouă prin po­ nostru.
ţi căinţă le tămădueşte, spală-le,
^ curăţeşte-le, Mântuitorul meu, O ol sunt spre a intra în că-
arată-le mai curate de cât mară, gol sunt şi de a merge I?
zăpada. la nuntă şi la cină; candela
IHţ mi s'a stins, fiind fără de unt-
H T rupul Tău şi sângele, ră- delemn, cămara mi s'a închis, gţ
^ stignindu-Te, pentru toţiŢi-ai dormind eu. Cina s’a mâncat; oî
ţfi pus Cuvinte; trupul adică, ca iar eu fiind legat de mâini şi m
să mă înoeşti, iar sângele ca de picioare, m'am lepădat gf
să mă speli. Duhul Ţi-ai dat, afară. ^
180 iO§ MIERCURI g^

■'lavă, a I’reiinei- De voi cerca lucrurile mele,


H Nedespărţită în fiinţă, ne­ Mântuitorule, mă văd pre mine
H amestecată în feţe, Dumnezeu însumi întrecând pre tot omul
Te cunosc pre Tine, Dumne­ cu păcatele; că întru cuno­
zeire, una în Treime; ca pre ştinţă gândind am greşit, iar
ceea ce eşti întocmai cu îm­ nu întru necunoştinţă.
părăţia şi întocmai cu scaunul;
şi strig Ţie cântarea cea mare, M ilostiveşte-Te, milostive-
ce se cântă întreit întru cei şte-Te, Doamne, spre zidirea
de sus. Ta; greşit-am, iartă-mă, cela
ce eşti însuţi din fire curat,
acum. a N&scăto&rcl.
şi afară de Tine nimenea altul
Ş i ai născut şi eşti Fecioară nu este fără pată.
şi ai rămas întru amândouă
cu firea Fecioară; Cel ce s'a Pentru mine ai luat chipul
născut înoeşte legile firii şi meu, Dumnezeu fiind; arăta-
¥^ pântecele a născut nesimţind t-ai minuni, vindecând pre cei
¥^ dureri. Dumnezeu unde vo- leproşi şi întărind pre cei slă­
4HJ bănogi; curgerea celeea ce-i
¥^ eşte, se birueşte rânduiala
firii; că face câte voeşte. curgea sânge o ai oprit. Mân­
n tuitorule, cu atingerea de poa­
n
¥^ Cântarea D-a, Irmos
lele Tale.
n
-ÎH^ e noapte mânecând, iubi-
D torule de oameni, mă rog
„luminează-mă şi mă îndrep-
Cuvioasa raaică Marie, roagă-lo Iul Dumoe-
zeu pootru qoI.

Repejunea Iordanului tre-


H „tează la poruncile Tale şi mă cându-o, ai aflat odihnă, fu­
4Hţ „învaţă. Mântuitorule, să fac gind de dulceaţa trupească
„voia Ta“. cea cu durere; din care şi pre
noi scoate-ne cu rugăciunile
Greu la minte m’am făcut,
tale cuvioasă.
Doamne, ca şi Faraon cel cum­
H plit, lanis şi lamvri la suflet Slavă, a Treimei.

şi la trup, cufundat cu gândul. P re Tine Treime Te slăvim


Ci ajută-mi mie, Mântuitorule. pre unul Dumnezeu, Sfânt,
C u lut mi-am amestecat gân­ Sfânt, Sfânt eşti Părinte, Fiule
dul, eu ticălosul. Spală-mă, şi Duhule, fiinţă singură prin
sine, Unimecăreea pururea ne
Stăpâne, în baea lacrămilor
mele, mă rog Ţie, aibă făcând închinăm.
haina trupului meu, ca zăpada. Şi acum, a Născătoarei
¥¥.
«>§ în t â ia SAPTAM\NA d i n POijT go* 181

D in tine s'a îmbrăcat întru tueşte-mă dintru adâncurile


H a mea frământătură, Dumne- păcatului, cele neumblate, şi
^ zeu, cel ce a zidit veacurile din desnădăjduire.
m maică Fecioară, ceea ce eşti S la v ^ a Txeimci.
UI nestricată şi nu ştii de bărbat,
T reime lu n f neamestecată,
^ şi a împreunat Lui-şi firea
nedespărţită; despărţită dupre
omenească.
feţe şi unime sunt din fire
Cftntarea a 0 a. Irmos: unită; Tatăl zice şi Fiul şi
dumnezeescul Duh.
UI ^ trigat-am cu toată inima
^ O către induratul Dum- Şi acum, a Născâtoarel
j| „nezeu şi m’a auzit din iadul pântecele tău ne-a născut
„cel mai de jos şi a scos din nouă pre Dumnezeu, cu chipul
m „stricăciune vieaţa mea“. ca şi noi; deci ca pre un Zidi­
tor al tuturor, roagă-L, Născă­
H Stăi împotrivă şi te oşteşte toare de Dumnezeu, ca prin
^ asupra patimilor trupeşti, ca rugăciunile tale să ne îndrep­
li lisus asupra lui Amalic; biru- tăm.
ind pururea gândurile cele
C o N D A C
w înşelătoare, ca şi pre Gava-
g oniteni* glasul al 6-loa.
Suflete al meu, suflete al
T reci preste firea cea curgă- meu, scoală! Pentru ce dormi?
toare a vremii, ca mai'nainte Sfârşitul se apropie, şi vei să
m corabia, şi te fă moştenitor te turburi. Deşteaptă-te dar,
pământului aceluia al făgă- ca să se milostivească spre
duinţei, suflete: Dumnezeu po- tine Hristos Dumnezeu, cel
runceste. ce este pretutindenea şi toate
le plineşle.
î l P recum ai mântuit pre Petru
UI cel ce a strigat, mântueşte-mă, (’’Aotarea 7-a. Irmos

^ 1 5 aşa apucând înainte. Mântui- reşit-am, fărădelege am


m torule; scapă-mă şi pre mine
de fiară, tinzându-Ţi mâna Ta,
G făcut, nu ne-am îndreptat
înaintea Ta, nici am păzit, nici
şi mă scoate din adâncul pă- am făcut precum ne-ai porun-
^ catului. „cit nouă; ci nu ne părăsi pre
„noi până în sfârşit, Dumne-
k pre Tine Te cunosc liman „zeul părinţilor^.
î l liniştit stăpâne, stăpâne Hris-
jg toase! Ci apucând înainte, mân- Greşelile lui Manasi ţi-ai
f*

182 «Og MIKRCIIRI

câştigat cu voinţa, suflete, pu­ acum, a Născătoarfi. ^

ţ i ind ca nişte chipuri patimile, Lăudămu-te, bine-te-cuvân-


şi înmulţind idolii; ci pocăinţei tăm, închinămu-ne ţie, Născă-
|î| lui râvnind cu osîrdie, câştigă toare de Dumnezeu; că ai
^ umilinţă. născut pre unul din Treimea ^
cea nedespărţită, pre Fiul şi p
Necurăţiilor lui Ahaav ai Dumnezeu; şi tu singură ne-
râvnit,sufletealmeu. Vaimie! ai deschis nouă celor de pe
^ te-ai făcut locaş spurcăciuni- pământ cele cereşti. M
lor trupeşti şi vas urît pati-
Cftntaroa 8-a, Irm os: ^
milor* Ci dintru adâncul tău
suspină şi spune lui Dumne- D r e cela ce-I slăvesc oştile
zeu păcatele tale. ^ cereşti şi de dânsul se
„cutremură heruvimii şi sera- ^
Incuiatu-s'a ţie cerul, sufle- „fimii, toată suflarea şi zidi- ^
te, şi foamete dela Dumnezeu „rea lăudaţi-l, bine-l-cuvân- îHt
te-a cuprins, de vreme ce nu „taţi şi-l prea înălţaţi întru M
te-ai plecat cuvintelor lui Ilie „toţi vecii“. m
Tesviteanul, ca şi Ahaav oare-
când. Ci Sarathencei asemă- Drepte Judecătorule, Mân- ^
nându-te, hrăneşte su fle tu l tuitorule, milueşte-mă şi mă
jg proorocului. scapă de foc şi de groaza ce 13
voiu să petrec la judecată, du- ^
^ Ars-a Ilie oarecând pre cei pre dreptate; iartă-mă mai
m de două ori câte cincizeci, când înainte de sfârşit, prin fapte ^
^ a junghiat şi pre proorocii cei bune şi prin pocăinţă. gj
de ruşine ai Isavelei, spre mu-
strarea lui Ahaav. Ci fugi, su- Ca tâlharul strig Ţie, pome-
^ flete, de asemănarea acestor neşte-mă; ca Petru plâng cu ^
doi, şi te întăreşte. amar. Iartă-mă, Mântuitorule,
kst strig ca Vameşul; lăcrimez ca s#
Slavâ, a, Treimei.
păcătoasa. Primeşte-mi tân-
nnţ Treime neamestecată, ne- guirea, ca oarecând a Hana-
J î despărţită, de o fiinţă, Unime neencei. ^
^ sfântă. Lumini şi lumină şi u
trei sfinte şi unul sfânt, se T ă m ă d u e ş te putrejunea U
laudă Treimea Dumnezeu. Ci smeritului meu suflet, Mân^ M
^ laudă şi preaslăveşte suflete, tuitorule, unuletămăduitorule. p
vieaţă şi vieţi, pre Dumnezeul Pune-mi doctorie vindecătoa-
tuturor. re şi untdelemn si vin, lucru- ^
* JHf
*0^ î n t â i a SAl’TAMANA DIN POST ^ 183 ^

^ rile cele de pocăinţă şi umi- „reasă a lui Dumnezeu, cu u


linţă cii lacrimi. „dreaptă credinţă te slăvim**.

jj| Hananeencei şi eu urmând Boalele tămăduind, săraci-


|!| strig, niiiueşte-mă, Fiul lui lor bine a vestit Hristos Cu- ^
David! Mă ating de poală,ca vântul. Pre şcliiopi i-a vinde- ^
ceea ce-i curgea sânge; plâng cat, împreună cu vameşii a
î? ca Marta şi ca Maria pentru mâncat, cu păcătoşii s’aames- ^
^ Lazăr. tecat; sufletul fetei lui lair, ce- gt
^ UlDccu>âDlfttn pe TaUI..
lei moarte mai dinainte, l-a ^
întors cu atingerea mâinii. ^
Părinte, cela ce eşti fără
început, Fiule cel împreună Vameşul s’a mântuit şi pa-
fără de început, Mângâitorule cătoasa s’a înţelepţit, iar fa- ^
cel bun, Duliule cel drept; riseul lăudându-se s'a osândit.
născătorule al lui Dumnezeu Că vameşul striga: niilosti- p
Cuvântului, Cuvinte al Tată- veşte-Te, şi păcătoasa: milue- ^
m lui celui fără început, Duhule şte-mă. Iar fariseul se trufia h
cel viu şi făcător, Treime, U- zicând: Dumnezeule, mulţă- U
H nime, milueşte-mă. mescu-Ţi şi celelalte graiuri
^ si acuui, a NâscAloarei ale nebuniei lui.
m
M Ca din nişte vopsele moho- Zacheu vameş a fost, dar
râte s'a ţesut trupul lui Ema- s'a mântuit; şi fariseul Simon
« noii, în lăuntru în pântecele s’a smintit şi păcătoas^ şi-a p
ţs tău Preacurată, ceeace eşti luat deslegare de ^ îâ re , de \
^ porfiră înţelegătoare. Pentru la cel ce are putere a ierta
^ aceasta, Născătoare de Duni- păcatele; căreia sârgueşte de
nezeu, cu adevărat pre tine urmează, suflete. ^
¥i te cinstim.
J5 Cântarea 5}-a, Irmos ;
N'ai râvnit păcătoasei, o ti- gj
călosul meu suflet, care luând jî
Î l AJaşterea zămislirii celei fă- alabastru cu mir, cu lacrimi |j
ţ| ră de sămânţă este ne- a uns picioarele Domnului şi U
g „tâlcuită, rodul Maicii celei cu părul le-a şters. Căci i-a
î î „fără de bărbat este nestri- rupt înscrisul păcatelor ei ce­
„cat; că naşterea lui Dumne- lor de demult.
„zeu înoeşte firile. Pentru
jj^ „aceasta pre tine toate nea- Cetăţile cărora le-a dat Hri­
■" „murile, ca pre o maică mi- stos bunavestire, ştii, suflete
'f m h
184 •0§ .TOI U
u
al meu, cum s'a blestemat;
u
Critului, nu înceta rugându- u
teme-te de pildă, să nu te faci te pentru cei ce te laudă, ca
ca acelea; care asemănându- să scăpăm de toată mânia,
le Stăpânul cu cele din So- necazul şi stricăciunea şi de
doma, până la iad Ie-a osândit. greşeli să ne mântuim noi, cei
ce cinstim pururea pomenirea u
S ă nu te arăţi, o sufletul ta.
meu, mai rău pentru desnă- m
Apoi căQlăiu Irmosul In amândouă corurllc .
dăjduire, auzind credinţa Ha- Naşterea zămisllrilM.
naneencii, pentru care cu cu­ A^ojieuea 9! cealaltă rftaduială a Pavecorn Uei
vântul lui Dumnezeu s'a tă­ u
măduit fica ei. Strigă din a-
dâncul inimii, ca şi aceea lui
Hristos: Fiul lui David, mân- Joi Întâia săptămână.
tueşte-mă şi pre mine.
Slavft, n Trcimel.
LA UTRENIE
P re Tatăl să-L slăvim, pre Dupii Întâia Stihologie, Sedeloele Apostolilor
din Octoili, şi a Născ^toarct.
Fiul să-L prea înălţăm, dum-
Apoi cotire.
nezeescului Duh cu credinţă
[)up& a doua Siihologlo, Sedealua. glasul al
să ne închinăm, Treiniei celei 2 ’lea.
nedespărţite. Un im ii dupre Podobia; C ela ce ai inţelepţit pre pescari.
fiinţă; ca unei lumini şi lumi­
nilor şi vieţii şi vieţilor făcă­ ela ce ai arătat pre apo-
toarei de vieaţă şi luminătoa­ stoli luminători în mar-
rei marginilor. ginile lumii. Cuvinte al lui
Dumnezeu, lum inează prin
Şi acum, a Nâscâtoarci.
propoveduirea lor inimile noa­
Cetatea ta păzeşte-o,Prea- stre cu lumina bunătăţilor şi
^ curată Născătoare de Dumne- cu postul le curăţeşte, dând
JÎ zeu, că întru tine aceasta cu pocăinţă de întoarcerea robi­
credinţăîmpărăţind, întru tine lor Tăi; ca să Te slăvim Mân­
se şi întăreşte şi, prin tine bi- tuitorule, pre Tine, cela ce eşti
ruind, înfrânge toată supăra­ însuţi prea bun.
ţi rea şi robeşte pre vrăjmaşi şi Slavă, aceeagl
^ îndreptează pre supuşii ei. acum, a Născătoarei, asemenea.

cg Cuvioase Părinte Andreje, rusgă-te lui [)uiii- Născătoare de Dumnezeu,


^ nezeu pentru noi.
nu mă trece cu vederea, pre
Andreie cinstite şi părinte mine cel ce am nevoe de spri­
de trei ori fericite, păstorul jinul tău. Că întru tine a nă-
<«§ im ’AiA s ăp tA m A n A d in p o s t 185

dajduit sufletul men, milueşte- Cu undiţa dulceţii amăgin-


niă. du-niă vicleanul, rob m’a ră­
Djpâ a irom Scihologie, iSodcnlna glasul al pit; ci voi, apostolilor, cari
Tilea.
I'odoblc i ’ ro tine cea niai sfântă...
aţi vânat lumea cu cuvântul,
41^ din răutatea lui scăpaţi-mă.
Rugămu-ne vouă celor doi­
sprezece apostoli, rugaţi-vă A rătatu-v^aţi raze ale soa- ^
ca să trecem cu pace postul relui slavei, prea lăudaţilor
cel mai luminat de cât alte apostoli, gonind întunerecul |j
bunătăţi şi locuitorul cerurilor înşelăciunii. Luminaţi-mă dar
şi să luăm rodurile mântuirii. şi pre mine, cel întunecat de ÎS
îi
Că voi cu adevărat sunteţi în­ toată răutatea. M
tărirea pământenilor şi scă­ A N&SRătoaroi Je Dumnezeu.
parea sufletelor noastre.
S triga-voiu noaptea şi ziua
^lavA, tot accasta.
acum, a Născăiuarei
către tine, fiind necăjit şi mă
voiu mântui şi voiu trece zi- M
Pre tine, mai sfântă decât dui desfătărilor, cu ajutorul
heruvimii şi mai înaltă decât şi cu puterea ta, Fecioară, ^
cerurile, prea lăudată Născă­ fiind îngrădit.
toare de Dumnezeu, cu ade­
Alt Iriuos, L'lasul al fi-lGa, al lui Teodor.
vărat mărturisindu-te, te avem I. ucrurile runciuelii Talc, Doamne...
păcătoşii mântuire şi te aflăm
întru p rim ejd ii folositoare. Raze prea luminoase ale
Pentru aceasta nu înceta ru- soarelui dreptăţii fiind, apos­
gându-te pentru noi, ceea ce tolilor, aţi luminat lumea cea
eşti întărirea şi scăparea su­ pământească, gonind întune­
fletelor noastre* recul înşelăciunii.
Pdaimul 50 Alăută a Mântuitorului cu
Şi câiiliim ('AN O N FL Mineiului pe t i; lar adevărat mişcată de Duhul, a-
rr)i:fl[itArik‘ duprerândiiiala lor. şi&eceteştu
a 4-a rilntarn din Psaltiro.
postoli,cunoscându-vă pre pă­
T]tICAN rAKi;\ l.U I lOSM'
mânt, cântaţi cântarea voas­
tră cea cu glas frumos şi Iu- M
('âDtttrea 4 n, {!laKul al 2-lea. irmos :
mea la Dumnezeu o întoar- P
\'eDit-ai din l-'ecioarft .
ceţi. ^

R azele postului primindu-Ie,


străluceşte suflete şi fugi
de întunerecul păcatului; ca
S I hva , s

Pre Treimea întru o fiinţă ^


Ire im e i ^

să-ţi răsară ţie lumina iertării slăvindU’O, pre unul Domnul


prin dumnezeescul Duh. Dumnezeu să-L lăudăm; pre ^
A"
u
186 ^ go, u
?£ Fim-- tTfetegr-—
^ Tatăl cel născut,^'şi pre Duhul In căruţa duninezeeştilor p
cel viu. bunătăţi să ne suim, curăţin- |j|
Şi acum, a Nâsc&toarel. du-ne prin post şi să ne înăl- ^
Fecioara în pântece Te-a ză­ ţăm gândul spre înălţimea ^
ir^. mislit, Doamne, şi Te-a născut văzduhului, cântând: Binecu- u
pre Tine, Emanoil; că ai ieşit vântaţi lucrurile Domnului pre ^
spre mântuirea poporului Tău, Domnul. ^
ca să mântueşti pre unşii Tăi, A Nftscătoarul do Duniaczcu,

^ iubitorule de oameni. I^mas-ai Fecioară nevătă- ^


^ Slavă Ţiti. Dumnezeul nueiru, Rlavâ Tie. mată, născând focul dumne-
zeirii. Deci arde patimile su-
^ IXimnezeescule şi prea cin-
stite număr al celor doispre- fletelor celor ce strigă ţie întru ^
zece apostoli, roagă-te lui credinţă, cu glasul îngerului:
Hristos pentru noi, rugămu-te, Tu singură eşti pricina bucu- ^
ca să trecem cu putinţă mă­ riei. ^
sura acestor patruzeci de zile. u
AU Irmos; (UvioijU Tai tiriCri..,

Irmosul; <3t ^ Pre trâmbiţile Duhului, pre u


u
Lucrurile ico n o m iei Tale, apostolii Iui Hristos lăudându-i, s*
„Doamne, au spăimântat pre strigăm; Binecuvântaţi lucru- ^
„profetul Avacum; că ai ieşit rile Domnului pre Domnul.
„sp re mântuirea poporului Ca pre nişte rugători ai lumii ^
„Tău; ca să mântueşti pre unşii şi surpători înşelăciunii, pre ^
„Tăi ai venit"'. apostolii Iui Hristos să-i lău-
Cântarea a 8-a, Irm os; dăm, strigând: Binecuvântaţi
Porunca muncitorului,..
lucrurile Domnului pre Dom­
V ă postim de toată dulceaţa, nul.
^ îngrăşându-ne simţirile cu Binecuvântăm pro Tatăl...
postul şi băutura umilinţei; cu
căldură să bem, cântând: Bine­ FVe Treimea cea prea sfântă g
cuvântaţi lucrurile Domnului în Tatăl, în Fiul şi în Duhul, u
pre Domnul. lăudându-o cântăm: Binecu-
vântaţi lucrurile Donmului pre
¥¥. Rugaţi-vă apostolilor să mă Domnul.
fac părtaş stării celei dea- M
:?i acum. a Născătoarei. ^
dreapta eu, cel vinovat de
multe păcate şi de judecată, Naşterea ta cea nespusă, h
când veţi şedea cu Hristos să Curată, toţi oamenii o lăudăm ^
judecaţi pre oameni. cu bună credinţă, strigând: ^
im t m m
*!>§ INT\IA S\IT\mANA d in m S T ^ 187
U

|l^ Binecuvântaţi toate lucrurile Din fântânile cele mântui­


J| Domnului pre Domnul. toare, precum zice proorocul,
Slivi^ Ţie, DumnezHul noMru, §lavA Ţie. scoţându-şi apostolii apa ne­
muririi, pre cei însetaţi adapă
Apostoli rugaţi-vă, ca sâ să-
pururea cu învăţăturile vieţii.
vârşim noi în pace zilele cele
K ciirăţitoare, strigând: Binecu- Făcându-vă domni ai împă­
g vântaţi toate lucrurile Dom- ratului ceresc, apostoli, aţi
îg nului pre Domnul. supus toată lumea să-L cins­
^ Sr^ InudAm, hiiio Ră cuv&atâni.. tească numai pre el, să i se
Îl Cuvioşii Tăi tineri în cuptor, închine şi să-L slăvească ca
g „Hristoase, cântând au zis: pre un Dumnezeu.
p Binecuvântaţi toate lucrurile Slavă, a Treifficl.
„Domnului pre Domnul". Treime nedespărţită, Unime
iu
C&Dtarea !) a. irmos: atotfăcătoare şi atotputernică,
IVe Du(iinez(M; i ol ucîiii’Apiit,.,
Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte,
J| ^ ru ncat fiind în luciu! cel Tu eşti Dumnezeul meu, Domn
^ ^ ^d ânc al desfătărilor, chem şi lumină; şi Ţie mă închin
^ adâncul milostivirii Tale, în- lăudându-Te.
^ dreptătorule, mântueşte-mă. acum. u NftKCAtoarci.

izvorule al milostivirii, dă-mi Pre tine, Maică, Fecioară


^ acum umilinţă şi suspinuri, ca Curată, te fericim neamurile
să plâng noianul cel fără mar- neamurilor; că te-ai făcut cu-
gini al răutăţilor mele. răţitoare lumii, născând nespus
pre Mântuitorul şi făcătorul.
|[| Cu cinstitele rugăciuni ale Slava Ţie. Dumnezeul nostru, slavâ
^ apostolilor Tăi, lisuse, dă-mi
Ceată a apostolilor, păze-
K să mă închin cinstitei învieri,
jH şi dumnezeeştei Tale patimi. şte-ne pre noi,cei cevă lăudăm
şi ne învredniceşte, casă tre­
ku A NâscAtuarei dc Dumnezeu.
cem întru umilinţa inimii, toate
Ceea ce ai făcut cerească zilele postului celui de lumină
w frământătura noastră cea pă- purtător.
mântească, cu sălăşluirea lui Irm osul;
Dumnezeu întru tine; ceea ce
eşti cu totul fără prihană, mân- Slăvim, Hristoase, pre cea
tueşte-ne de primejdii. „cu totul fără prihană, Curata
AU IfmOfi Mivim. lln.'tuuM», pro cea cii
„Maica Ta; că mai pre sus de
loliil.. „fire Te-a născut dupre trup,

[
188 •OS -TOI Sot M

„pre Tine cel ce ne-ai scos


„pre noi din toată rătăcirea
„şi stricăciunea". La ceasul al şaselea.
U
Troparul proorociei, glasul !
I.uminânda glubului. de trei ori.
LA STIIIO AVN A ântueşte-ne pre noi, Dom­
iStiliira zilei, dupre obicelu, do douâ, ori. ne, de vrăjmaşii cei ne­
(ilasul al ii loa. Samoglasaica: văzuţi, ca nu cândva să zică m
Doamne, Tti nii-ai pus mie păgânii: Unde este Dumne­
păcătosului pocăinţa, vrând să zeul lor?Să cunoască,Stăpâne,
mă mântueşti pre mine ne­ că treci păcatele poporului
vrednicul, cu niilaTa cea ne­ Tău, celui ce se pocăeşte. u
măsurată. înaintea Ta cad ru- acuiM, (ut aceasta
u
gându-mă: Smereşte cu po- f’ro'.'hiiiio'i. glasul al 41ea. Pualiu lîi u
u
stiriie sufletul meu; căci către 1' ând va ÎQtoarce Domnul robia poporului său u
Tine, cel unul mult milostiv, Stib ;
u
am năzuit, Zis-a cel nebuD iotru inima sa, nu este
Dumnezeu.
M'irtirii'a Iliu profc(ia Isaici cctire
u
Ca nişte luminători, în lume ('ap. !!, Vers. I J .
u
luminaţi şi după moarte sfin­ [nălţa-se-va Domnul însuşi în ziua aceea.
ţilor mucenici, după ce cu bună Că ziua Domnului Savaot va veni preste
tot semeţul §i trufaşul şi preste tot cel
nevoinţă v’aţi nevoit. Deci iualt şi măreţ; §i se vor smeri. Şi preste tot
având îndrăzneală, rugaţi pre cedrul Livanului cel înalt şi prea Înălţat şi
preste tot stejarul Vasanului. Şi preste tot u
Hristos să miluiască sufletele muntele înalt şl preste tot dealul înalt,
noastre. preste tot turnul înalt şi preste tot zidul înalt. u
^1 preste toată corabia mării şi preste toată u
vederea frumuseţii corăbiilor. Şi se va smeri
Slavă, şi acum ; n Nuscâloarci
tot omul şi va cădea înălţimea oamenilor şi u
Născătoare de Dumnezeu, se va înălţa Domnul însuşi in ziua aceea. u
Şi-şi vor ascunde toţi idolii săi. băgându-i în u
folositoarea tuturor celor ce se peşteri şi in crăpăturile pietrelor şi in găurile
pământului, din naintea feţii înfricoşării Dom­ u
roagă ţie, la tine îndrăsnini, cu nului şi din naintea slavei tăriei Iul, când se
tine ne lăudăm, întru tine este va scula să sfărâme pământul. Aşa în ziua u
aceea va lepăda omul Idolii săi cei de argint u
toată nădejdea noastră. Roa- şi de aur, cari i-a făcut lui-şi, ca să se Incliine
gă-te Celui ce s'a născut din celor deşarte şi liliecilor; şi ii va băga in
gaura de piatră vârtoasă şi in crăpăturile
tine, pentru nevrednicii robii pietrelor de faţa mâniei Domnului şi de slava
tăi. puterii lui, când se va scula să piardă pă­ M
mântul. m
îji oolelflllf ale lUreuiei şi Aptilisul. l'i-ui’iiiiiiiMi, glasul al 4-lea. l'âalm \i
M
1) oamne, cine va locui in lo ca ifu lT ă u ?..
Silli u
( ela ce umblă îără prihană şi lucrează Hit
dreplate.
u
INTM A ^.\IT,\M \N\ l'l\ §0. 189

Că aceea a adus oamenilor


moarte; iar aceasta fără stri­
JO I SEARA căciune izvorăşte lumii nemu­
rire, ca din alt izvor al raiu­
Diipft I’daliiiul incHpAtor, obii^nuita SlihuloRie.
lui, cu vărsarea iz-vorâtorului
liSl'o am n e strigut-am, Stihiri samogiasoice
ale I'riodului n liii iosif. gl-iHiit ttl doilea de vieaţă sângeleTăuşi a apei.
I'oilob ic l*re luminătorul nostru .. Pentru acestea toate s’au în­
viat. Prin carele şi nouă în-
re mine, cel întunecat de dulceşte-ne desfătarea postu­
înşelăciunile luptătorului, lui, Dumnezeul lui Israil, cel
luniinează-mă, Hristoase al ce ai mare milă.
meu, Celace ai întunecat oare- .^1 de ia Mioei 3.
când soarele răstignindu-Te Slavâ, acum ; a Născătoarei

pre cruce şi ai strălucit cu IVoohimcQ, glasul al 4>lea, Psalm 15.


n ine voiu cuvânta pre Domnul, cel ce m'a
adevărat credincioşilor lumina înţelepţii pre mine.
cea adevărată a iertării. Ca SlUi:
umblând întru lumina porun­ I’ hzeşte mă, Doamne, cS spre Tine am
cilor Tale, să ajung curat la nădăjduit.

raza cea mântuitoare a în­ Dtila I'accro cetire


Cap. 2, vere 4, l’salin 10.
vierii Tale.
ceasla este cartea facerii cerului şi a
Pre lemn, M ân tu ito ru le, p f t m f t D t u l u i , când s'a făcut, in care z i
H făcut Domniil Dumnezeu cerul
spânzurâudu-Te ca o viţă ai pfimflntul ţi toată verdoaţu câmpiilor, mai
adăpat lumea, Hristoase, cu inainie de a răsilri pre pământ ?i toată iarba
larinei mai'nainte de ce s a făcut. C;i nu dă­
vinul nestricăciunii. Pentru duse Dumnezeu ploaie pre r amant şi omul
nu era să-l lucreze i7.vor ieijia din p«niânt
aceasta strig: Adăpându-ma şl adăpa toată faţa păn Antiilui. ^^i a făcut
cu mustul umilinţei celei ade­ Dumnezeu pre om, ţărână luând din pământ,
şi a suflat in faţa lui suflare de vieaţă, ţi s a
vărate, pre mine, cel întunecat făcut omul cu suflet viu. Şi a sădit Dumne­
pururea cu beţia păcatelor, zeu rai in Edem spre răsărit şi a pus acolo
pre omul, pre carele l-a lăcul. şi e mai făcut
întâreşte-mă acum a posti de Dumnezeu Bă răsară incă din pământ tot po­
mul frumos la vedere şi bun Ia mâncart‘ şi
diilceţi, Mântuitorule, ca un pomul vieţii in mijlocul raiului şi pomul şti­
bun şi de oameni iubitor. inţei binelui şi al răului, Şi râu eşia din Edem,
spre udarea raiului, carele de acolo se im
Altfi podoblP 8 lui Teodor, fţias acelaşi. parle i a patru capete Numele unuia Fteon ;
acesta Înconjură tot pământul H vilatului;
Podobie: acolo este aur şi aurul pîimântuluj aceluia
eete bun şi acolo este rubin şi piairă verde.
0, câtă este puterea crucii Şl numele râului celui de al doilea (îheon ,
jj* Tale! Aceasta a înflorit Bise- acesta incunjuriî tot pământul Ktjopiei. .Şi râul
cel (le al treilea Tigrul; acesta merge împo­
■ ricii înfrânarea, smulgând din triva .Vsirilor. Iar râul al patrulea Eufrat. vŞl
rădăcină n e în frâ n a re a lui a luat Domnul Dumnezeu pre omul precare
l-a făcut şi I-a pus In raiul desfătării să-l
Adam cea din Edem, oarecând. lucreze şi să-l păzească, şi a poruncit Dom-
190 •<>§ .101 §0*

nul Dumnezeu lui Adam, zicând: Din tot po­


mul carele este în rai să măi.âuce mâncare ;
iar din pomul cunoştinţei binelui şi al răului
C ei ce dorim să ne îm-
să nu mâncaţi dintr'insul, c ă ori îd ce zi veţi părtăşiiîi Paştilor dumnezeeşti,
mânca dintr’îasul cu moarte veţi muri. Şi a
zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine să fie
care nu se încep din Egipt, îHt
omul singur, să i facem Iui ajutor asemeni a ci din Sion, să ridicăm din ^
lui. î^i a mai făcut Dumnezeu iucn, din pă­
mânt toate pasările cerului, şi toate fiarele mijloc aluatul păcatului prin
ţarinei şi Ie-a adus la Âdam, să vadă cum le pocăinţă. Să ne încingem niij- ^
va numi. Şi tot sufletul viu, cum l-a numit
Adam, acesta este numele lui. loacele noastre cu omorîrea ^
Procltimcn, ({laşul al 4 lea plăcerilor. Să ne împodobim
SI P ăzeşte-mii, Doamne, ca lumina ocliiului.
picioarele cu încălţăminte opri- ^
Stlti; A uzi, Doamne, dreptatea mea,,.
Dela Pildu celirf toare despre toată calea rea,
Cap. 1, vers. 2. şi să ne întărim cu toiagul m
iule, nu uita legile mele şi cuvintele credinţei; să nu râvnim vrăj-
mele să le păzească inima ta. Că iu i-
gime zilelor şi anii vieţii şi pace vor
masului crucii Stăpânului, fă- ^
adaogă ţie. Milostenia şi credinţa sa nu-ţi cându-ne pântecele Dunine-
lipsească şi le intaşură pre dâiisele pre gru­
mazii tăi şi le scrie pe lespezile inimii tale zeu. Ci să urmăm celui ce ^
şi vei afla milă. Şi să gândeşti bine înaintea
lui Dumnezeu şi a oameniJor. Să aibi nădejde
prin post ne-a arătat biruinţă m
cu toată inima in Dumnezeu şi cu înţelep­ asupra diavolului, Mântuitoru- ^
ciunea ta nu te mări. Intru toate căile tale
să-l cunoşti pre dânsul, ca să indrepteze caile