TRIODUL

OUÂNDUIALA SERVICIULUI BISERICESC CU

Î n c e p e r e d e l a d u m in ic a v a m e ş u l u i ş i
A FARISEULUI PÂNĂ LA SFÂNTA ÎNVIERE.
EDIŢIA V

IHSTITDTUL DiBLIC Şl DE MISIUIIE AL BISERICII ORTODOHE ROmlflE

1946
INSTITUTUl. BIBMC 51 DH MISIUNF. Al. BISIiRlU!
ORTODOXI: ROMANI;
roMITETUL DE CONDLCERH

t A T H A N A S IH B A R L A D E A N L L , Arliiereu-Vicar a) Sfintei Pa­

triarhii, Episcop-Loeoteocnf al Râţooieulill-Noul Severin, Dclegsliil
Sfântului Sinod; IO N D. Ş T E F Ă N E S C U , Profesor la Universităţile
din Bucureşti ţi Paris, Preşedinte; Arhimandritul Dr. V A S iL li
V A S IL A C H E , Star*l-Locţiitoral Sfintei Mănăstiri Antim ; Ec. Sta\ r.
Dr. D U M IT R U F E C IO R U , Parohul Bisericii „Cuţitul d« Argin'."
din Bucurejti, Dr. lO R G U D. IV A N , Asistent ta Facultatea do
Teologic din Bucureţti, membri
 '^^RIODUL se numără printre cele mai de seamă $i mai folositoare cărţi
de ritual. Cuprinzând in deosebi slujbele din postul mare, el este
poate cartea cea mai apropiată de suflet si mai răscolitoare de
gânduri. ^Punerea" Triodului, adică începutul folosirii lui, care are
loc la vecernia din ajunul Dum inicii Vameşului şi Fariseului, este un eoe-
nimeni pentru credincioşii legafi strâns de Biserică, $i un eoeniment deosebit în
mănăstiri. „Facerile' sau, cu un cuoânt mai cunoscut, cântările înfăţişează mai
toate opere de înaltă poesie şi smerita cugetare creştinească, care farmecă sufle­
tul si înoiează nremurî de adâncă şi curata simţire eoanghelicâ. Ele sunt nedespărţite
de amintirea mişcată a ceasurilor de reculegere şi de curăţire a conştiinţa pen­
tru oricine a aout norocul să le petreacă în cuprinsuri mănăstireşti sau, in
biserici de mir, unde se urmează după tot tipicul. Jriodul oferă rugăciuni şi
^desfătări sufleteşti de cel mai înalt ordin: carte de meditaţie, ea îndeamnă la
mărturisire şi cuprinde nibrante chemări si rugăciuni de iertare către Dumnezeu
si Maica Domnului^ „Acoperământul" tuturor necăjiţilor.
Institutul Biblic şt de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române a ooit cu tot
dinadinsul să dea la lumină un Triod cu adeoărat îngrijit. 'Nevoiţi, cu nesfârşită
părere de rău, să organizăm pentru un viitor, pe care nu l puţem hotărî, cer^
cetarea ştiinţifică a textului şi folosirea unei limbi româneşti cât mai frumoase,
am urmărit o prezentare potrivită pe hârtie aleasă şi în caractere citeţe şi elegante.
Am dorit luminăm înţelegerea bogatului său cuprins cu ilustraţii gândite după
cuviinţă si executate de artişti crescuţi în cinstirea oieţii si simţirii bisericeşti.
Împrejurările nespus de protionice ne-au pus piedici mari şi piedici de neînvins.
Am fost nevoiţi lucrăm, în condiţii pe care le vor preţui alţii mai târziu, în
mii 1945, 1944 şi 1945. Am fost siliţi, spre durerea noastra, să renunţăm la multe
planuri. Ne^a gonit din urmă şi ne=a grăbit mereu şi nevoia de a tipări, iute,
o carte de cea mai mare lipsă, din care nu mai avem nici un exemplar mai
oechiu. Ne:am judecat singuri si cunoaştem toate lipsurile cărţii, pe care am
doritto frumoasă. 'Ne^au scăpat greşeli, care puteau fi îndreptate, şi unele care
trebuiau îndreptate neapărat. Acestea toate sînt în legătură cu scrierea cuvintelor
1 şi cu întrebuinţarea literelor mari. Nu am ajuns apoi să întemeiem o ilustraţie
nouă, şi am păstrat, în mare parte, gravurile triodului Mănăstirii Neamţ, neîn>
locuind decât pe acelea unde putem întrebuinţa mai cu folos o idee teologică
exactă. Am organizat o „poarla" ,nouă“, pe al cărei revers am vrut să rămână
âmintirea bisericii Antim si strălucitului ei ctitor, fiindcă în mănăstirea acestuia
lucrează Institutul Biblic.
 Socotim de nenoe, să Adâugim câfei)<J lâm iiriri:
/. Textele ăpostolilor, începuturile si sfârşiturile cihinglicliilor, prccum $i pn=
rimiile, începând cu utrenia Miercurii din sciptcimână a cinccâ, sînt date loate
după Biblio din !944 ;
2. Vecernia mică si tyecernia mare de Sâmbătă, în ajunul Floriilor, s’au pus
la un loc, sub o singura graourâ, si s a aşezat ilustraţia Intrării în Ierusalim în
fruntea slujbei de dimineaţă a Floriilor, fiindcă loate capetele de pagini, din
Sâmbăta lui Lazăr pănă în Sâmbăta cea Mare, încep cu slujba utreniei. : j
J. S'a făcut cap de pagină cu ilustratie ta miczonoptică, în Sâmbăta lui
I.azâr în loc de Vineri, la oecernie (în a şasea săptămână), cum era în Triodul
deld Neam tu.
4. Ceasurile din Vinerea Mare sînt date după Biblia din anul 1944.
' 5. A două parimie din Sfânta si Marea Vineri seara c urmată de un frag=
ment din Cartea Sirieneasca.
6. Textul Prohodului este cel nou, după ediţia Institutului aprobată de Sfântul
Sinod. In textul oecfiiu, erau capete de pagină cu frontispicii la stările a doua
$i â treia. Acestea s’au desfiinţat.
7. Sinaxarele si oiata sfintei Maria Egipteanca se datoresc părintelui D.
FeclorU) care le^a tradus din nou.
D t»

Poarta, ilustrafiile noi $i această prccuoântare se datoresc profesorului I* D»

Ştefânescuţ care a purtat şi grija înfăţişării cărţii. La aceasta au ajutat, ca inimă
şi deosebită pricepere, părintele protosincel Firmilian Marin si d-l Teodor N.
Manolache*

U 6 Decembrie 1945, Inali Prea Sfin(i(ul Patriarh NICODIM al României

a implinft 80 ani de vârstă, Cu puţine zile iridiiitc, impiirisc ciudiet-i dc ani
de preoţie j iar, peste câteva luni, în cursul anului 194&, împlineşte şapte ani
dc patriarhat. Sub domnia plină de nădejdi a Maicsfâţli Saie^eJelSul M IHAflf
Biserica $1 Tara aşteaptă dtla puterea lui Dumne/eu înfăptuirea făgăduinţelor
celor mari pe care le îngăduie zorile vremiK
lacbinăm, cu adâncă smerenie, şl accastă carte, înalt Prea Sfin(ltulul
PATKIARH MCODiM întru aducerea aminte dc totdeauna a păstoriei sale
binecuvântate» $1 pentru slava Bisericii ţi viitorul feiiclt al Neamului Românesc.
 T RI o D U L
AD1CÂ

TRE1-CÂNTĂRI CU DUMNEZEU CEL SFÂNT.

jjj Can' cuprinde slujba dumnezeească, cu începere de la Dumineca Vameşului
” şi a Fariseului pâoă la Sfânta înviere.

îi
im D U M JN lt A
n
ÎN CARE SE C ET EŞT E SFÂNTA EVAN G H ELIE A P ILD EI
VAM EŞULUI Ş I A FA RISEU LU I.
SliilillA neftM U Ve/Trrufi, după Piilmul obl^uuit. cftntftm l- ericit bftrbatul .. cetind rulisoia n
tnali La Doamne strigaf-am,puQe,j, stiliirile pe 10. cftnlAnrt dio OctoUi atihiri ale InvierH
1)1 ' ale lui Annlolie iar din Triod aceslo doiiâ trtiomelo, repeliod pe ccu dlotfli.
<ila& Mu strigând: Dumnezeule, milosti-
ă nu ne rugăm ca Fariseul, veşte-te spre noi păcătoşii.
fraţilor, că cel ce se înalţă ido 2 onj
pre sine, se va smeri; ci să Fariseul de slava deşartă
ne smerim înaintea Iui Dum­ biruindu-se, iar Vameşul cu po­
nezeu caVameşul,prin postire, căinţă plecându-se, a venit la
«■
 tine însuţi, Stăpâne. Ci acela
lăudâiidu-se, s’a lipsit de bună­
tăţi; iar acesta negrăind, s'a
învrednicit darurilor. In aceste
suspinuri întăreşte-mă, Hris-
n
toase Dumnezeule, ca un iu­
H bitor de oameni.
H din primejdii sufletele noastre.
SU vă, Oinsiil al 8 U>n
^ Atotţiitorule, Doamne, ştiu
H cât pot lacrămile! Că pre Eze-
H chia din porţile morţii l-au ri­
n
dicat, pre cea păcătoasă din
păcatele cele de mulţi ani o
au mântuit; iar pre Vameşul,
mai pre sus de cât pre Fari^
seul, l-au îndreptat. Ci mă rog,
n împreună cu aceştia numărân-
H du-mă, să mă milueşti.
¥^
¥^ Şl acum n Născăloarci, ccn dint&iu, a glasului
dc rdnd.
1, A L I '1' 1 K
¥¥, Stihirn tiraiuiilui. Jupa «ihicciii.
MiiVR, (ilHsUl al ii Ii h
¥^ Cunoscând, suflete al meu,
osebirea Vameşului şi a Fari­
seului, urăşte glasul cel trufaş
¥^
al aceluia; iar a acestuia pof­
¥¥. teşte-! rugăciunea cea cu bună
umilinţă şi strigă: Dumnezeule
¥^ milostiveşte-te spre mine păcă­
¥^ tosul şi mă milueşte.
¥^
¥^ Şi uiMiin. a NAscâtuarei lovierii. acelaşi glaft
¥^ Fără sămânţă, din Dumne-
¥^ zeescul Duh si cu sfatul Ta-
* -
tălui, ai zămislit pre Fiul lui
¥^
Dumnezeu, pre cel ce este din
Tatăl, fără mumă mai’nalnte de
veci şi pentru noi din tine fără
de tată fiind, cu trup l-ai nă­
scut, şi prunc cu lapte l-ai
hrănit. Pentru aceasta nu în­
ceta a- 1 ruga, să se mântuiască
LA STIHOAVNA
Siitiirilo Octoiliiihil. după alfa vita
al fi-ifa M
îngreuiaţi fiind ochii mei,
de fără de legile mele, nu pot
să privesc şi să văd înălţimea
cerului; ci mă primeşte capre
Vameşul, pre mine, cel ce mă
pocăesc. Mântuitorule, şi mă
milueşte.
Şi acum. a Ndscfitoarei, aoela(^i giaii
Biserică şi uşă eşti, palat şi
scaun împărătesc, Fecioară, cu
totul cinstită; prin care Răs­
cumpărătorul meu, H risto s
Domnul, celor ce dormiau întru
întunerec, s'a arătat, Soarele
dreptăţii fiind, vrând să lumi­
neze pre cei ce i-a zidit dupre m
chipul său, cu mâna sa. Pentru
aceasta cu totul lăudată, ca
ceiace ai agonisit îndrăsneală,
ca o maică, către dânsul, roa-
gă- 1 neîncetat să se mântuiască
sufletele noastre.
Troparul. Glaâul ! Iu.
»^ăscâloare de Dumnezeu Fecioara...
(de 3 ori)
 *0§ VAMf^îrUU’l A l A llIS E l I,i'I go> 3
-- .................... -' ■ -----
\|ini bt‘ fur e liintM'ii\Anlurt*a pHînjlor 9I ce vieaţa mea; ci cu rugăciunile ^
tiro ilin IJpisittU'N* Apostolilor, lur <ln nii fio
liu'f iiriv('t:ln‘if. /u'uin Troparul Invioril ţil al tale spală-mă de toată ne-
S isrfttnHfpi (le iMim riC/'eii curăţia.
S
Se cade să ştim:
Apoi «ilttbul Bl lilea, Siiti: Milueşte-mu
Slujba sfântului care cade !□ Duminica Dumnezeule dupre marea mila Ta, şi dupn*
aceasta şi in Duminica l'iului desfrânat o pu- mulţimea indurărilor Tale, curăţeşte fără de
uem Vineri la l^avecerniţÂ sau câod va so­ legea mea.
coti cel mai marc.
Dacă sfântul caro cade in aceste Dumioici Sl Stihirii aceasta;
etite Sfânt mare. slujba lui nu se amână.
Deasemenea. dacă utâatul din aceste Duminici La mulţimea faptelor mele
estesîâot mic, insă oflte hramul bisericii, sluj­
ba lui nu se amână. Ci facem priveghere şi celor rele, cugetând eu, tică- jHt
*câDtâm slujba hramului, ca pe a întâmpinării losul, mă cutremur de înfrico-
Domnului.
Despre tipicul întâmpinării Domnului, caută şatazi a judecăţii; ci îndrăs- ^
la sfârşitul acestei cărţi la litera A
nind spre mila milostivirii tale, |î
ca David strig ţie; Milueşte-
mă Dumnezeule dupre mare ^
LA UTREN IE mila ta.
Uuit.u«‘i ; >umnezeueste Domnul Apoi Diaconul «au Preotul zice:
pe L'i.mil'» irtiliiiiiii ziccm Tropiirui itivierii f(n
fir iIhiiii (III "la\ii Şl aci'iii, a Nas.’ăloarpi de Mântueşte, Dumnezeule, poporul Tău,,,
l);)'iin«';iMi .\[i<n iitii^nuitoU* Slilioloifll Sodel
tielo iK'iuiiiiiiiii iMipi I erlclţi cei fără priliană, l’oamne milueşte, 'Je 12 ori
Trf'ptroif ''oborul Îngeresc. Iparoi AntiioH
uelp-i P.’n ’iiiirciiiil ^itisulut. Ioată suflarea, Mc fon I» u I . ( u mila i$l cu Indurăillc...
KviiiiilirlM învierii, ili; rămi. învierea lui
Hrlstog văzând-.. I'.salmul >" Canoanele su pun al învierii din Octoili ^
ru irmoKuI pn 4. al Crucii ijl învierii pe '2. al
' i\... iiia^iil )il >
<it‘a. Născătoarei de Dumuc/eu pe 2 şl al Triodu ^
lui pe li. ^
Iar df‘ (ie va Intănipla pomenirea vre unui
Uşile pocăinţei deschide-mi srânt mure. punem Canonul Învierii cu irmosul ^
pe 4. al Sfântului pe 1 i;t al Triodului pe ii ^
mie, Dătătorule de viaţă; că
H mânecă duhul meu la Biserica CANt)NL' L
S ta cea sfântă, purtând locaş racuroa iul tiheorRbie,
1 al trupului, cu totul spurcat,
Cântarea t.tilasulal l> lea, Irmoa.
f Ci ca un îndurat curăţeşte-1,
iî cu mila milostivirii tale. <'a pre uscat umblând Urail... •

■'''.kluiirv
pilde îndem nând pre ^
C
U
In cărările mântuirii îndrep- toţi Hristos, spre îndrep- ^
tează-mă, Născătoare de Dum­ tarea vieţii, pre Vameşul în- |j
nezeu, căci cu păcate grozave alţă din smerenie, arătând pre ^
mi-amspurcat sufletul şi cu le- Fariseul că s’a smerit dintru ^
nevire mi-am cheltuit toată înălţare. ^
 •OS
H
D in smerenie văzând cinste
m făcătoare de înălţime, şi din
înălţare cădere rea, râvneşte
m la bunătăţile Vameşului şi u-
ţ| răşte răutatea Fariseului.
p Din trufie se împrăştie tot
binele, iar din smerenie piere
^
A|y toată răutatea; f care să o îm-
brăţişăm noi credincioşii, des-
U| pfeţuind, dupăadevăr,năravul
^ cel măreţ.
^ împăratul tuturor, vrând să
fie ucenicii lui smeriţi în cu-
gete, sfătuindu-i, îi învăţa să
Ijl râvnească suspinului Vameşu-
^ lui şi umilinţei.
c a Vameşul suspin şi cu
tânguiri neîncetate mă apro-
5^ piu eu, Doamne, acum la mi-
lostivirea ta; milueşte-mă şi
î l pre mine, cel ce-mi petrec a-
|J| cum vieaţa cu smerenie.
m Gândul, sfatu l, nădejdea,
m trupul, sufletul şi duhul, către
tine mi-am pus, Stăpână; sca-
^ pă-mă de vrăjmaşii cei cum-
m pliţi, de supărări, şi de în-
grozirea cea viitoare, şi mă
m mântueşte.
('îiiJiViisiilc,
' eschide-voiu gura mea..-
( ijiil.in H < ;i In n n s
\ u L'sle Sl'âut precum Tu, Doanioe...
{H'MIMt \ go»
in gunoiu şi din patimi se S
D înalţă cel smerit, şi din
înălţimea b u n ă tă ţilo r cade
m
rău tot cel înalt cu inima; de ^
al căruia nărav al răutăţii să ^
fugim.
ii lava deşartă deşertează ^
bogăţia dreptăţii; iar smerenia ^
risipeşte mulţimea poftelor. ^
Căruia noi urmând, aşează-ne
în partea Vameşului, Mântui- jw
torule. P
c a Vameşul şi noi bătân- p
du-ne în piept, strigăm cu u-
milinţă: Dumnezeule, milosti- ^
veşte-te spre noi păcătoşii! ca ^
să luăm iertarea aceluia.
S pre râvnă să venim credin-
cioşii, săvârşind blândeţele şi
vieţuind cu smerenie, cu suspi- ^
narea inimii, cu plâns şi cu ru- ^
găciune; ca să luăm iertare de JHt
la Dumnezeu.
ÎHt
S ălepădăm,credincioşii,tru- 3 ^
fia cea fără măsură, cumplita
mândrie, urâta înălţare şi cru- ^
zimea cea rea a Fariseului, cea
necuvioasă lui Duumnezeu. gf
îHr
''i iicijm, !i N«>cntunrci
I ntru tine ceiace eşti singură ^
scăpare nădăjduindu-mă, să nu ^
pierd nădejdea cea bună; ci să ^
dobândesc Preacurată ajutorul îHfr
tău, mântuindu-mă de toată ^
spurcăciunea celor rele.
 •}§
SediuUiia silasu! al 4-Iea. l'otiobia;
De <<rab ne intâmpină,,-
Smerenia a înălţat pre cel
ruşinat de răutăţi, pre Vameşul
ce a suspinat şi a strigat către
Ziditorul, milostiveşte-te! Iar
înălţarea a surpat din dreptate
pre ticălosul Fariseu ce a grăit
cu trufie. Deci să urmăm celor
bune, depărtându-ne de la
răutăţi.
Slavă.
Smerenia, odinioară, a înăl­
ţat pre Vameşul ce a strigat
cu plângere, milostiveşte-te! şi
l-a îndreptat. Lui să ne ase­
mănăm toţi cei ce am căzut
întru adâncul răutăţilor; să
strigăm Mântuitorului dintru
adânculinimii: Greşit-am!mi­
lostiveşte-te, unule iubitorule
de oameni.
Şi acum. a NSscătoarei.
Primeşte Stăpână, degrabă,
rugăciunile noastre şile du Fiu­
lui tău şi Dumnezeu, Doamnă
cu totul fără prihană. Scapă din
primejdii pre cei ce aleargă că­
ra tine; strică meşteşugirile,
surpă semeţia celor ce se
într’armează nedumnezeeşte,
Preacurată, asupra robilor tăi.
('ftntarca 4 a, Irmos:
flristos este puterea mea...
rătat-a, Cuvîntul, smerenia
A a fi calea cea aleasă aînăl-
ţării, smerindu-se până şi la
m m m w
VAMKŞI^iri A FAHISKl'lJfl § q»
chipul cel de rob; căruia ur­
mând Oficine, smerindu-se se
înalţă.
Jnălţatu-s'a dreptul Fariseu
şi a căzut; iar Vameşul cel în­
greuiat cu mulţimea răutăţilor,
s'a smerit şi s’a înălţat, fără
nădejde îndreptându-se.
Pricinuitoare de sărăcie, din
bogăţia bunătăţilor s^a arătat
înălţarea; şi îndestulare iarăşi
smerenia îndreptării din sără­
cia cea desăvârşită, care să o
câştigăm.
Zis-ai mai'nainte. Stăpâne,
că stai cu adevărat împotriva
celor ce se mândresc; iar ce­
lor smeriţi, le dai, Mântuito­
rule, darul tău. Deci trimite-ne
darul tău nouă celor ce ne-am
smerit.
Sliîvâ.
Către dumnezeiasca înălţare
suindu-ne pre noi p u ru rea
Mântuitorul şi stăpânul, a a-
rătat smerenia făcătoare de
înălţime; că a spălat cu mâi­
nile sale picioarele ucenicilor.
acum, a Născătoarei
Ca ceea ce ai născut lumina
cea neapropiată. Fecioară, ri­
sipeşte întunerecul sufletului
meu cu raza cea luminătoare,
şi îndreptează vieaţa mea Ia
cărările mântuirii.

6 •®§ DUMINICA
Cântarea a, Irm os:
CU dumnezeească strălucirea ta...
m maşilor, ajutorindu-ne şi din
(^ ă ne sârguitn a urma bună-
m v3 taţilor Fariseului şiarâvni
^ smereniei Vameşului; urând
H necuviinţa greşelilor cea de la
^ amândoi, adică trufia şi pier-
itk
m
zarea.
,Văditu-s'a călătoria dreptăţii
P rin curgerea vieţii, tot de
P cea deşartă, de oare ce a însoţit
*1 cu dânsa Fariseul trufia; ase-
^ menea şi Vameşul cu bună-
tatea cea făcătoare de înălţime,
câştigând împreună mergă-
H toare smerenia.
m Intru bunătăţi, ca un şeză-
tor în căruţă, se părea Fari-
seului că aleargă; iar Vameşul
pedestrualergând,caprelângă
^ o căruţă, bine a trecut, înju-
m gând smerenia cu umilinţa.
Pilda V am eşu lu i înţele-
gând-o toţi cu mintea, veniţi
să-i urmăm cu lacrămi, adu-
ţ l când Iui Dumnezeu duh umilit,
UI cerând iertare păcatelor.
H
H Să lepădăm, înţelepţilor, de-
^ parte năravul cel măreţ şi urât,
H trufaş şi obraznic al Fariseului,
cel mult lăudăros şi cumplit,
H ca să nu ne lipsim de dumne-
H zeescul dar.
4Hf
^ Şi acum, a Născătoarei.
Ceea ce eşti bună, trimite to-
iag de putere nouă tuturor ce­
m .
§fl*
lor ce scăpăm la tine; ca să
biruim în mijlocul tuturor vrăj­
toată vătămarea scoţându-ne.
Cântarea 6 -a, Irmos ;
Marea vieţii văzându-o...
odată, au alergat Fariseul
şi cu Vameşul. Deci acela
de mândrie fiind cuprins, s’a
primejduit în chip ruşinos; iar
acesta s'a mântuit prin sme­
renie.
Călătoria vieţii cu cea drea­
ptă schimbându-o, noi să ur­
măm înţelepciunii celei dorite
a Vameşului şi să fugim de
trufia cea urâtă a Fariseului,
ca să fim vii.
Să urmăm obiceiurilor bune
ale lui lisus, Mântuitorul, şi
smereniei lui, noi ce dorim a
dobândi sălaşul bucuriei celei
fără sfârşit, sălăşluindu-ne în
locul celor vii.
Arătat-ai, Stăpâne, ucenici­
lor tăi smerenie înaltă; căci
încingându-te cu ştergătorul
preste mijloc, şi spălându-le
picioarele, le-ai poruncit să ur­
meze acestui obiceiu.
Slavă.
Fariseul şi-a petrecut vieaţa
cu bunătăţile, şi Vameşul cu
greşelile; ci acela, din înălţa­
rea cea stricătoare de minte,
 «0§ VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI
^ ---— =
i|W
ÎP aluat smerenia; iar acesta s’a
H înălţat, arătândU"Se smerit cu
mintea.
Şl acum, a N ăscătoarei.
UI Gol fiind zidit, întru nerău-
m tate şi întru viaţă neamâgi-
iJl toare, m’a îmbrăcat vrăjmaşul
Wî cu răutatea călcării de poruncă
m şi cu grosimea trupului; iar
apm prin mijlocirea ta Fe­
ll cioară mă mântuesc.
CON D A C U L
1^ Glasul al 4-lea, d u p ă P odobhi:
UI Arătatu-Te-ai astăzi...
|î| Să fugim de vorba cea tru-
UI faşă a Fariseului şi să ne în-
văţăm înălţimea graiurilor ce-
lor smerite ale Vameşului, cu
iHi pocăinţă strigând: Mântuito-
m rul lumii, milostiveşte-te spre
I robii Tăi.
î| AU coQdac, glasul al 3-!ea, d up ă Fodobia ;
« l'tecioara astăzi...
M Suspinuri ca ale Vameşului
să aducem Domnului, şi la
^ dânsul să cădem ca la un Sta­
ll pân, noi păcătoşii; că voeşte
mântuirea tuturor oamenilor
şi dă iertare tuturor celor ce
secăescxăpentrunois^aîntru"
jjj pat, Dumnezeu fiind împreună
cu Tatăl, fără de început
i c o s.
Pre noi înşine, fraţilor, toţi
să ne smerim, cu suspinuri şi
cu tânguiri să ne batem gân-
go» 7 ^
— ^
durile. Ca atuncea, la jud^ecata ^
cea veşnică, să ne arătăm a-
colo credincioşi, nevinovaţi, m
dobândind iertare; că acolo
este odihna cea adevărată, pe
care să ne rugăm acum să o ^
vedem noi. Acolo durerea, în-
tristarea şi suspinurile cele M
dintru adânc sunt depărtate,
din Edemul cel minunat. Al ^
căruia făcător este Hristos, ^
Dumnezeu fiind împreună cu
Tatăl, fără de început.
PROLOG
u
PE SCURT DESPRE SINAXA6ELE LUI ÎANTOPOL u
LA SLUJBA TRIODULUI.
Sinaxarele lui Nichiîor Calist Xantopol arată
pentru îiecare din prazolcile vestite ale Trio- ^
duiui pricina pentru rare s’au rânduit, cum
s'au rânduit, când au luat început şi pentru
^
ce sunt aşa acum. E le au îost orânduite de ^
sfinţii şi de Dumnezeu purtătorii Părinţi cu ^
amănunţită g rijă ; încep de la Dumineca Va- ^
mpşului şi Fariseului şi ţia până la Dumineca
tuturor Sfinţilor.
Se cuvine aşa dar ca iuainte de cântarea ^
a şaptea a canonului să se citească mai întâi, ^
după cum este datina, sinaxarul din Mineiu ^
şi apoi sinaxarul Triodului. După cilirea si- ^
naxarului din Minei vei spune aşa: ^
z ^ s ln aceeaşi zi îacem pomenire de pilda din
/ sfânta Evanghelie a Vameşului şi Fariseului.
^
^
‘Y Cij.'-A’;.
^ hllHURL!^ ' ^
Trăind ca fariseul, departe eşti de biserică;
Căci Hristos este înlâuntru aceluia carc-l pri-
meşte cu smerenie. ^
Alte stihuri la T rio d ;
'Ziditorul al celor de sus şi al celor de jos,
l^rimeşte de la îngeri cântarea întreit sîântă.
•ar de la oameni, primeşte T rio d u l!
(u ajutorul Iui Dumnezeu, încem astăzi
şiTrioduI.Triodulaîostintocm jtcu în­
ţelepciune şi in chipul cel mai bun şi
cum se cuvenea de mulţi din sfinţii şl purtătorii
de Dumnnezeu părinţii noştri, făcători de
cântări, insuflaţi fiind de Sfântul Duh. Primul
 8 •&S i>i:minic.\ §0»
dintre toti părinţii, cari au izvodit cânta­
rea triodică, [adică a celor trei cântărij,
după părerea mea spre a inciiipui sîâu-
la ţji îQccpatoarea de viaţii Treime, a
l'ORt raarelo poet Cosma. Ii]l a izvodit cân­
tările ce se cântă în marea şi slâota săptă­
mână a patimilor Domnului şi Dumnezeului
şi Mântuitorului nostru lisus Hristos, cu acro-
stiti, după numele fiecărei zile. După pilda
lui şi alţi părinţi, dar mai mult decât alţii
Teodor şi losiî Studiţii, au alcătuit, cu aceeaşi
râvnă ca şi Cosma. cântări pentru celelalte
sîiptămâui ale sîântului şi marelui post al
Patruzecimii, Cântările lor au fost întrebuin­
ţate mai intăi in Mănăstirea fitudion. In cea
m a i^ a re parte ei au alcătuit şi au cadenţat
¥¥. odele şi celelalte cântări ale Trlodului n-
dunund şi strunfîâud material din sfinţii Pă­
rinţi- Aşa dar pentrucă Dumineca se socote­
şte cea dintâi dintre zile, după cum Dumineca
învierii se socoteşte întâia, a opta şi cea din
urmă, au făcut Foarte bine când au pus Luni
cântarea întâia, >îarţl cântarea a doua, Miercuri
W? cântarea a treia. Jo i cântarea a patra, Vineri
kJi cântarea a cincia, Sâmbătă cântarea a şasea,
¥^ a şaptea şi celelalte două, a opta şi a noua;
acestea pentrucă sunt mai de seamă, sunt co­
mune tuturor zileler săptămânii. Tot aşa a
făcut şi dumnezeescui Cosma la canonul din
¥^ Marea Sâmbătă, căci a alcătuit numai patru
cântări: cântarea a şasea, a şaptea, a opta
şi a noua. Mai târziu, prea înţeleptul împărat
¥^ TiCon a poruncit lu iM arcu monahu, episcopul
Tdruntuluî, să-i facă canon deplin.
Cartea aceasta se numeşte pe nedrept Triod,
¥¥: căci nu are totdeauna trei cântări, ci are şi
41^ canoane depline. După părerea mea şi-a luat
¥^ numele sSu din pricină că cele mai multe
canoane au trei cântări sau pentrucă, după
¥^ cum am spus, canoanele din săptămâna mare
kn au fost alcătuite la început din trei cântări.
W? Când s?inţif noştri Părinţi au alcătuit această
¥f. carte de sluibă, scopul lor a fost ca să ne
W? aducă aminte pe scurt prin întreaga carte a
¥^ Triodului de toată binefacerea dintru început
a lui Dumnezeu faţă de noi: ca să ne amin­
tească tuturora că am fost plăsmuiţi de e l ;
că prin călcarea poruncii, dată nouă spre
4HÎ încercare, am fost alungaţi din desfătarea
¥^ paradisului; că am fost izgoniţi din pricina
zavistiei şarpelui şi vrăjmaşului, începătorul
răutăţii, doborât din pricina mândriei; că am
fost îndepărtaţi dela bunătiiţile raiului şi am
ajuns să fim conduşi de diavol; că Fiu l lui
Dumnezeu şi Cuvântul, prin milostivirea milii
sale, a plecat cerurile şi s’a pogorît, a locuit
în Fecioară şi s’a făcut om ; că ne-a arătat
chipul de a ne sui la cer, prin vieţuirea Sa,
prin Smerenia Sa mai cu seamă, prin postul,
prin indepartarea de rele şi prin celelalte
fapte ale L u i; că a pătimit, a înviat şi s'a
suit iarăşi la cer; că a trimis pe Sfântul Duh
sfinţilor Lui ucenici şi apostoli; că Fiul lui
Dumnezeu şi Dumnezeu desăvârşit, a fost pre­
dicat de ei pretutindenea; câşidumnezeeştii
apostoli au făcut minuni prin harul Preasfân­
tului Duh; că in acelaş timp au adunat, prin
predica lor, pe toţi sfinţii dela marginile lumii,
umplând lumea cea de sus. Aceasta a ş i fost
la început gândul Ziditorului, Prin cele spuse
am arătat care este scopul Triodului.
Aceste trei sărbători: a Vameşului şi Fa­
riseului, a Fiului Risipitor, a Înfricoşatei J u ­
decăţi au fost izvodite de sfinţii Părinţi ca un
fel de pregătire şi îndemnare, ca să ne pre­
gătim şi să fim gata pentru ncvoinţele du­
hovniceşti ale postului, lepădând deprinderea
noastră cea ticăloasă-
Cea dintâi din aceste sărbători ne înfăţi­
şează pilda Vameşului şi a l<’ariseului. Această
săptămână se mai numeşte şi vestitoare. In
adevăr, după cum cei cari vor să meargă la
război sunt vestiţi mai dinainte de generali
despre timpul când va începe lupta, ca să-şi
curăţeasoă şi să-şi ascută săbiile, ca să-şi
cerceteze bine toate celelalte arme, ca să în­
depărteze orice piedică spre a se arunca cu
râvnă in luptă şi spe a-şi lua cele de tre­
buinţă; de multe ori, înainte de luptă, Ii se
ţin ostaşilor cuvântări, li se spun povestiri şi
pilde ca să înflăcăreze sufletele lor şi eă în­
depărteze dela el lenea, trândăvia, frica şi
orice altă prim ejdie; tot astfel şi sfinţii Pă­
rinţi vestesc mai dinainte, ca printr’o trâm­
biţă, lupta ce o vom da prin post împotriva
diavolului, spre a curăţi păcatul care a pus
stăpânire mai dinainte pe sufletele noastre şi
care s'a prefăcut în venin din p ric in a timpului
îndelungat de când ne stăpâneşte; mai mult
încă, să ne sârguim să dobândim faptele bune
pe care nu le avem şi, într’armându-ne cum
se cuvine, să mergem pregătiţi spre nevoin-
ţele postului. Aşa dar pentrucă cea dintâi
armă pentru dobândirea virtuţii este pocăinţa
şi smerenia, iar cea mai mare piedică mân­
dria şi îngâmfarea, sfinţii Părinţi ne înfăţi­
şează în cea dintâi sărbătoare a Triodului
această pildă vrednică de credinţă din dum-
nezeeasca Evanghelie. Prin fariseu ne îndeam­
nă să ne ferim de păcatul mândriei şi al îngâm­
fării; iar prin vameş ne îndeamnă sK ne
însuşim smerenia şi pocăinţa, virtuţi protivnice
acestui păcat. CpI dintâi şi cel mal rău dintre
păcate este mândria şi îngâmfarea- Din pricina
mândriei şi îngâmfării a căzut diavolul din
cer; mai naînte era şise numea luceafărlu-
mînos; djn pricina lor este şi se numeşte
întunerec. Tot din pricina ncestui păcât a
fost alungat şi Adam, începătorul neamului
omenesc, din desfătarea raiului. Prin această
pildă ne îndeamnă sfinţii Părinţi să nu ne
mândrim cu faptele noastre t)une, să nu de-
* * * * * * * * * * * * * * * * *

•0§ VAMEŞULUI ŞI A FAlî^SEULUI §o»

Eăimâm pe aproapele, ci să îim totdeauna

smeriţi. Căci Domnul celor mândri le stă îm­
cătoşi cu lanţurile desnădăjdu-
potrivă, iar celor smeriţi le dă har. Şi este irii îi leagă. Ci să ne sârguim a
mai bine ca să se Întoarcă cel păcătos decât
să se mândrească cel care face fapte bune. scăpa de amândouă răutăţile,
„Vă spun vouă, zice Domnul, că s’a coborit noi râvnitorii Vameşului*
vameşul mai îndreptat decât fariseul". Aşa
dar pilda aceasta ne arată că nimeni nu trebue
să se mândrească, chiar dacă face fapte bune;
Cu rugăciune să cădem la
dimpotrivă să se smerească şi să se roage Dumnezeu! nostru, cu lacrimi
din suflet lui Dumnezeu, chiar dacă ar fi
căzut ÎQ cele mai mari păcate. Făcând aşa
şicususpinurifierbinţi,urmând
nu este departe de mântuire. smereniei Vameşului celei înăl­
Vameş este omul care ia dela ocârmuire
dreptul de a lua v a m ă ; el cumpără acest ţătoare, şi să cântăm noi cre­
drppt cu multă nedreptate şi pentru aceea dincioşii : Bine eşti cuvântat,
ia d4a oameni vamă mai mare decât se cuvine.
Fariseu este omul care se socoteşte desă- Doamne, Dumnezeul părinţi­
ED vârşit în toate, depăşind pe ceilalţi oameni
^ prin ştiinţa sa.
lor noştri.
iu Saducheul, care-şi are numele dela un oare-
i!w care Sadochic, este omul care se crede drept, Slavă.
î o căci Sedec înseamnă dreptate. L a evrei erau
^ trei erezii: Eseii, Fariseii şi Sadticheii; aceştia I nvăţând pre ucenici mai îna­
^ din urmă nu credeau in înviere, în îngeri şi
î v în Duhul Sfânt.
inte le-ai poruncit, Stăpâne, să
sju Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor tăi fă- nu cugete cele înalte, ci să se
^ cători de cântări, Hristoase, Dumnezeul nostru,
^ milueşie-ne şi mântueşte-ne pe noi, Amin. unească cu cei smeriţi. Pentru
CâDtarea 7-a, frmys
aceasta, Mântuitorule, noi cre­
dincioşii strigăm ţie: Bine eşti
Dătător de rouă..
cuvântat Dumnezeul părinţilor
H lucrurile îndreptării înăl" noştri.
UI ţându-se Fariseul, în la-
Şi acum, u Născătoarei-
ţurile slavei deşarte răus^aîn-
|j| curcat, lăudându-seprestemă- Frumuseţea şi scara cea
sură; iar Vameşul înălţându-se dumnezeească, pe care mai
m cu aripile smereniei, prea uşor înainte a văzut-o lacov, de jos
H s’a apropiat de Dumnezeu. întinsă către înălţime, pre tine
te cunoaştem a fi Preacurată;
UI Prin mijlocirea smereniei,
pogorînd de sus pre Dumnezeu
H ca de o scară servindu-se Va-
întrupat, şi pre oameni prin-
H meşul s’a înălţat la înălţimea
tr^însa ridicându-i.
M cerurilor; iar Fariseul, cu pu­
ţi treda uşurime a trufiei înăl- Cântarea 8 -a, îrm o s:

ţându-se, s’a pogorît în adân- Din văpaie cuvioşilor-

cimea iadului.
H Pre cei drepţi vânându-i vi-
ţ| cleanul, îi fură prin mijlocirea
C u minte smerită suspinând
Vameşul, a aflat pre Dom­
nul milostiv, şi s’a mântuit; iar
* 1 slavei deşarte; iar pre cei pă­ prin mijlocirea cea rea a limbii
 10 •0§
ce grăia cu trufie, a căzut Fari­
seul din dreptate.
De trufia gândului Fariseu­
lui şi de numirea curăţie!, să
fugim noi credincioşii, râvnind
smereniei şi gândului Vame­
şului, celui bine primit.
Cuvintele Vameşului credin­
cioşii să le grăim în sfânta B i­
serică: Dumnezeule, milosti-
veşte-te! caîmpreună cu dânsul
să aflăm iertare, scăpând de
pieirea Fariseului celui mult
lăudăros.
Suspinării Vameşului să ur­
măm toţi şi, cu Dumnezeu vor­
bind, să strigăm către dânsul
cu lacrămi fierbinţi: lubitorule
de oameni, greşit-am! Milos­
tive îndurate, milostiveşte-te
şi mă mântueşte.
BiDecuvâniăni pre Tatăl, pre Fiul si pre
Sfântul Duh, Ilomnul.
Spre suspinul Vameşului s’a
uitat Dumnezeu, şi pre el în-
dreptându-1 , l-a arătat pildă
tuturor; ca să se plece pururea
cu suspinuri şi cu lacrimi, ce­
rând deslegarea păcatelor.
Şi acum, a Născătoarei.
Nu ştiu alt sprijin afară de
tine, Curată şi cu totul fără
prihană. Pre tine te pun ru­
gătoare, pre tine mijlocitoare
către cel ce s’a născut din tine;
scapă-mă de toate cele ce mă
întristează.
DUMINICA §0*
CÂotarea 9-a, Irojos;
FTe Dumnezeu a-1 vedea...
L uând dela Hristos cale de
înălţare smerenia, pilda
mântuirii, să dorim obiceiul
u
H
Vameşului. Şi lepădând de- ^
parte înălţarea trufiei, cu minte ^
smerită să facem pre Dumne-
zeu îndurător. ^
Trufia sufletului să o lepă- M
dăm, să câştigăm cuget drept
cu smerenie, să nu ne sârguim ^
a ne îndreptăţi pre noi înşine,
să urîm deşarta mândrie, şi
să milostivim cu Vameşul pre
Dumnezeu. ^
Să aducem rugăciuni de u- ^
milinţă, cu osârdie. Ziditorului m
ca Vameşul; lepădându-ne de
nerecunoscătoarele rugi ale ^
Fariseului; de glasurile cele cu ^
laudă mare, care aduc defăi- ^
mare împotriva aproapelui; ca S3
să ne agonisim pre Dumnezeu
milostiv şi lumină. m
Cu multă adunare de păcate gj
îngreuindu-mă,am întrecut pre
Vameşul cu prisoseala răutăţii,
şi am câştigat şi trufia cea lău- fî
dărosă a Fariseului, făcându-
mă în totul pustiu de toate bu- ^
nătăţile. Doamne, fie-ţi milă de ^
mine. M
învredniceşte fericirii tale p
pre cei ce sunt săraci cu duhul ^
pentru tine, că după învăţătura
poruncii tale, aducem ţie duh S
m m m m
•»§ VAMEŞULUI Şl A FARISEULUI
umilit. Şi primlndu-I, Mântui­
torule, niântueşte pre cei ce-ţi
slujesc ţie.
f^lavâ.
Vameşul suindu-se în bise­
rică cu credinţă oare-când, şi
rugându^se lui Dumnezeu s*a
îndreptat, căci cu suspinuri
viind şi cu lacrimi şi cu sfă-
râ|narea inimii, toată povara
păcatelor a lepădat-o prin ru­
găciune.
Şi acum. a NUscătoaroi.
Dă-ne nouă a te lăuda, a te
slăvi şi a te ferici după cuviinţă,
celor ce te cinstim pre tine
Preacurată, şi mărim naşterea
ta, ceeace eşti singură bine­
le cuvântată. Că tu eşti lauda creş­
tinilor, şi către Dumnezeu ru­
gătoare bine primită.
LUMINÂNDA
!i lavierii din Octoib.
yiavă a Triodului, după Podobia :
Cu ucenicii să ne suim...
Să fugim de grăîrea cea
înaltă şi înrăutăţită a Fariseu­
lui, şi să ne învăţăm smerenia
Vameşului cea prea aleasă, ca
să ne înălţăm, strigând către
Dumnezeu,împreună cu acela;
Milostiveşte-te spre robii tăi,
I cel ce te-ai născut din Fecioară,
I Hristoase Mântuitorule, şi răb-
1dând crucea de voie, ai ridicat
[ lumea ta cu dumnezeeasca
î putere.
§0» 11
Ş[ acum, a Născătoarei.
Făcătorul zidirii şi Dumne­
zeul tuturor a luat trup ome­
nesc,Născătoare deDumnezeu,
din curatul tău pântece, întru
tot lăudată, şi toată firea mea
cea stricată o a înoit; lăsân-
du-te după naştere iarăşi ca şi
mai nainte de naştere. ÎPentru
aceasta cu credinţă toţi lău-
dându-te, strigăm: Bucură-te
lauda lumii.
LA \.\vm-]
Stiliiri; diu Octuiii 4 ale iQvIerif, şi ale
Triodului acestc t ifliomcle.
Glasul M u
Să nu ne rugăm ca Fariseul,
fraţilor; că cel ce se înalţă pre
sine, se va smeri. Să ne sme­
rim înaintea lui Dumnezeu ca
Vameşul, prin postire, stri­
gând : Dumnezeule, milostiveş­
te-te spre noi păcătoşii.
Fariseul de slava deşartă bi-
ruindu-se iar Vameşul, cu po­
căinţă plecându-se, au venit la
tine însuţi Stăpâne. Ci acela
lăudându-se, s'a lipsit de bună­
tăţi ; iar acesta negrăind s^a în­
vrednicit darurilor. Intru a-
ceste suspinuri întăreşte-mă,
Hristoase Dumnezeule, ca un
iiI: iubitor de oameni.
Glas P<
Still: Scoalâ-Te Doamne, Daamezeul meu,
■ Înalţă S 3 inîna 'l'a, uu uita pre sâracli Tăi
până îu sîârşit.
M 12
m Cunoscând suflete al meu
osebirea Vameşului şi a Fari­
seului, urăşte glasul cel trufaş
al aceluia; iar a acestuia pof-
teşte-i rugăciunea cea cu bună
umilinţă, şi strigă: Dumne-
m zeule, m ilostiveşte-te spre
mine păcătosul, şi mă milueşte.
stih: Mărturisl-ma-voi
tie, Doamne, cu toată
^ iiim a m.’a, spune-voi toate niiiiunile tale
Glasul Fariseului cel mult
lăudăros, credincioşii urându- 1
şi râvnind rugăciunii Vameşu­
lui, celei cu bună umilinţă, sme-
rindu-ne pre noi înşine, să nu
cugetăm cele înalte; ci să stri­
găm cu umilinţă: Dumnezeule,
milostiveşte-te spre păcatele
noastre.
Slavă. (Has 8.
Pre Fariseul ce se îndrepta
pre sine lăudându-şi faptele,
l-ai osândit, Doamne, şi pre
Vameşul, ce s^a smerit şi cu sus-
pinuri’ a cerut iertare, l-ai în­
dreptat. Că nu primeşti cuge­
tele cele măreţe şi inimile cele
umilite nu le defăimezi. Pentru
aceasta şi noi cu smerenie că-
lll dem înaintea ta: Cel ce ai pă-
^ timit pentru noi, dă-ne iertare
î l şi mare m ill
fji acum.
prea binecuvântată eşti
Dumnezeu...
• 0§ DUMINICA got
Doxoîogia mare, Ecteniile şi Apolisul. Apoi
obişnuita l-itie. în pridvor, la care cântăm ;
Slavă, şi acum.Stihira Evangheliei dela titi enie.
I)jp â Apolisul Litiei se ceteşte inv<jţătuMi
cuviosului Teodor Studitul şi cânlăm Troparul
cuviosului Teodor pe glasul al 8-lea:
Al or(odoxiei indreptălorule... Iară a Născn*
toarel.
Ceasul I-iu şi Apolisul dcplin-
mmmmmmmmmmmmm
Se cade a şti
Că toate cele 11 Stîliiri ale Evangheliilor
dela Utrenie, începând din această Duminică
până la Duminica tuturor Sfinţilor, se cântă
in pridvor, Ia Litiile Utreniilor,
la Slavă, Ş i acum.
Iarăşi să se ştie
Că dintru această Duminică începem a ceti
în pridvor, după Apolisul Litiei, invătătura
sfântului părintelui nostru Teodor Studitul;
pe care o ceteşte Egumenul, dacă este de
faţă; iar de nu, o ceteşte Eclesiarhul. Fraţii
stau, ascultând cu luare aminte.
LA LITURGHIE.
M
le ricin lo din Oi^toih pe ti. :?i di.i Triod,
Căutarea li-u, pe 4. Prochimenul (ilasului de
râmi. Apostolul către Timotciii;
Hvanghelia de la Luca.
m m m vL
l ăudaţi pre Domnul din ceruri...
Iar de se va întâmpla Sărbătoarea întâmpi­
nării Domnului în Sâmbăta lăsatului de carne,
slujba morţilor de seara şi de dimineaţa se
cântă Ia biserica cimitirului. Ia r de nu este
biserică la cimitir, atuncea se cântă Sâmbătă,
înaintea Duminecii Fiului desfrânat; iar în
Născătoare de Sâmbăta lăsatului de carne se cântă numai
slujba întâmpinării.
•IzC..
 DUMINICA
IN CARE S E C ET EŞT E SFÂNTA EVANGHELIE CU PILD A
FIU LU I CELUI DESFRÂNAT.
SaTibulă seara la Veccroiu, după fis^iliuul cel ubişaull, cântăm Fericit bărbatul... CaMsma toatri.
L i l)oamne strigat am... punţ*iii Stilurile pe IU. cântând din Octuih: llStihiri iile învierii,
:i a!y lui Anatolic şi nle Triodului pe 4. repetindu-le.

(ilasul l-iu.
P n ţară fără de păcat şi plină
H de vieaţăm'ani încredinţat
şi, semănând păcatul, cu secera
am secerat spicele lenevirii şi,
în loc de snopi, am grămădit
stogurile faptelor mele, pe care
nu le-am şi aşternut în aria
m pocăinţii. Ci te rog pre tine,
^ preaveşnicul, lucrătorul nostru
|j| Dumnezeu, vântură pleava lu-
crurilor mele în vântul niilosti-
^ viril tale, şi adună grâu: ierta­
ţi rea sufletului meu; încuindu-
mă în jitniţa ta cea cerească,
şi mă mântueşte.
{de 2 uri)
S ă cunoaştem, fraţilor, pu­
terea tainei, că prea bunul Pă­
rinte, întâmpinând pre fiul cel
desfrânat, carele s'a întors de
la păcat la casa părintească,
îl îmbrăţişează şi iarăşi îi dă-
rueşte cunoştinţele siavei sale;
şi veselie de taină face celor
de sus, înjunghiind viţelul cel
hrănit; ca noi să vieţuim cu
vrednicie celui ce a junghiat
 14 «Og D Î’MINK’A §0* ________

atimcea, iubitorului de oameni Risipind bogăţia darului ce­

Părinte, şi celui slăvit, ce s'a lui părintesc, m'am păscut, eu
junghiat, Mântuitorului sufle­ ticălosul, împreună cu dobi­
telor noastre. toacele cele necuvântătoare şi,
(d e 2 ori) poftind hrana lor, leşinam de
81avă. Glasul al 2-lea. foame, nesăturându-mă. Ci în-
O ! de cât bine m'am lipsit, torcându-mă la Tatăl cel mi­
eu ticălosul, pre mine însumi! lostiv, strig cu lacrăm i: P ri­
O! de*la ce împărăţie am căzut, meşte-mă ca pre un năimit, pre
eu pătimaşul! Avuţia care am mine cel ce cad la iubirea ta
luat, o am cheltuit, porunca de oameni, şi mă mântueşte.
o am călcat. Vai mie ticăloase acum, a Născătoarei
suflete! că în focul cel veşnic, Făcătorul şi răscumpărăto­
vei să te osândeşti. Pentru rul meu. Preacurată, Hristos
aceasta m ai’nainte de sfârşit, Domnul, din pântecele tău
strigă către Hristos Dumne­ ieşind, întru mine îmbrăcân-
zeu: Primeşte-mă, Dumnezeu­ du-se din blestemul cel dintâi,
le, ca pre fiul cel desfrânat, pre Adam l-a slobozit. Pentru
şi mă milueşte. aceasta, ţie Preacurată, caMai-
acum, a Născiitoaroi, cea dJitniu cii lui Dumnezeu şi Fecioarei
a glasului (ie râod.
V o h o d : liU m in â lin ă ...
cu adevărat, strigăm fără tă­
Prochimecul: Domnul a împărăţit. cere ca îngerul: bucură-te!
]A LIT IK
Bucură-te, Stăpână, folositoa-
Stihira liraimiiui după obiceiu.
rea şi acoperământul şi mân­
Slavă, (llasul al 4-lea, tuirea sufletelor noastre.
Ca fiul cel desfrânat am ve­ Troparul, de trei ori:
nit şi eu. Indurate, carele toată Născătoare de Dumnezeu Fecioară...
vieaţa o am cheltuit întru în- Şi cealaltă urmar*^ n Priveglierii, după
obiceiu
streinare; risipit-am bogăţia, Iar de nu eKte Privegtiere, ziceiu: troparul
care mi-ai dat, Părinte; pri­ învierii şi al Născătoarei.
Apoi Apolisul.
meşte-mă pre mine, cel ce mă
pocăesc, Dumnezeule, şi mă
milueşte.
!?i aouîD, a N'ăs(‘ătoiirei, acelaş glas. LA UTRENIE
(•aută spre rugăciunea robilor tăi...
La Dumnezeu este Domnul: 'i'roparul In
vierii, dc două ori; Slavă şi acum, a Născă-
I.A STlllOAVNĂ
loarei. si obişnuitele Stilioldgii. Poiieleul, cei
Stiliiriie Ootolliuhii dupii Alfa-Vita- doi Psalmi obişnuiţi, la cari adaugăni si al
Slavă, (îla 'u l al 6*lea- treilea Pealni; la rlul Vavllonului... cuAlllu-
 «>§ FIULUI CKUII DESFRÂNAT ^ 15

ifl. frumos. Aotifoanelfi şi prochimenul glusului. Slavfl.

Ţoată suflarea, ivvanghelia învierii. învierea
lui Hristos. Braţele părinteşti acum tin-
Psalmul oO
zându-le, primeşte-mă, Doam­
Slavâ, (ilasul al 8 -lea.
ne şi pre mine ca pre desfrâ­
Uşile pocăinţei... natul, prea îndurate; ca să
^i acum, a NMscritoarei, acelaşi glas: te slăvesc cu mulţumită.
]n c M r l l e mântuirii...
Şi acum, a Nflscatoarei.
^ Apoi Stihira, Glasul al 6-lea.
StiliiMilueşte ină Dumnezeule dupre mare A rătându-ţi, Dumnezeule,
mila ta...
toată bunătatea spre mine, treci
l,a mulţimea faptelor mele...
mulţimea greşalelor mele, ca
(Caută-le înapoi Ia pagina 7)
un făcător de bine; pentru dum-
Mâatueşte, Dumnezeule, poporul tău...
şi Ecfo n isu l:
nezeeştile rugăciuni ale Mai­
( u mila şi cu îndurările...
cii tale.
; Canoanele se pun: al învierii, din Octoih, cu
ipfiiosiil pe 4, al Crucii şl al învierii pe 2, al Catavasie.
Născătoarei de Dumnezeu pe 2 şi al
Zicem Irmoasele Canonului;
Triodului pe G.
[Iar Blujba de Ia Mineiu o cântăm la
Cântarea lui Moisi luând, su-
Pavecerniţă, V iaeri seara]
„flete, strigă: Ajutor şiacope-
„ritor mi-a fost mie spre mân-
Faccrta lui losif.
„tuire; Acesta este Dumne-
Cântarea 1, U I uhuI al 2-lea, Irmos :
„zeul meu, şi-l voiu prea slăvi
Cântarea Iul Moîsî...
„pre El.

isuse, Dumnezeule, primeş- Cântarea :fa, Irraus:

I te-măacum şi pre mine cel

ce mă pocăesc, ca pre fiul cel
.\tiatea mea cea neroditoare...

eşindu-mi cu totul din fire,

desfrânat; căci toată viaţa în
lene mi-am petrecut şi pre
tine te-am mâniat.
w I^u am risipit dumneze-
J easca bogăţie, care mai ’nainte
- mi-ai dat; depărtatu-m'am de
la tine, necurat vieţuind, mi­
lostive Părinte. Primeşte-mă
dar şi pre mine cel ce mă
întorc.
1 ca un stricat la minte, m'am
lipit de izvoditorii poftelor; ci
mă primeşte, Hristoase, ca pre
desfrânatul.
Urmând glasului celui pier- | j
dut, strig: greşit-am. Părinte, ^
îmbrăţişează-mă şi pre mine
ca pre acela, şi nu mă lepăda.
Slavă.
 16
T inzându-ţi, Hristoase, bra­
ţele tale cu milostivire, prime-
şte-mă pre mine, carele mă în“
torc din laturea cea depărtată
a păcatului şi a poftelor.
Şi acum, a Născătoarei.
i C eea ce eşti bună între fe­
mei, îhibogâţeşte-mă, Preacu­
rată, cu chipurile bunătăţilor
tale şi pre mine, cel ce am să­
răcit pentru păcate multe; ca
să te slăvesc.
Catavasie.
M intea mea cea neroditoare,
„aducătoare de roadă arată-o,
„Dumnezeule; lucrătorule al
„bunătăţilor şi săditorule al ce-
„lor cuvioase, cu milostivi-
rea ta.
Sedeiloa, Glasul l-iu, Podobie
Mormântul Tău...
G răbeşte de-mi deschide
braţele părinteşti, că rău mi-am
cheltuit vieaţa mea. Ci căutând
spre bogăţia cea necheltuită
a îndurărilor tale, Mântuito­
rule, nu-mi trece cu vederea
acum inima mea cea sărăcită;
că ţie, Doamne, cu umilinţă
strig: Greşit-am, Părinte, la
cer şi înaintea ta.
Slavă,.-
Tot Sedeaina: Grăbeşte de-mi deschide...
Şi acum, a Născătoarei.
ceea ce nu ştii de mire, Cu­
rată Născătoare de Dumnezeu
•o§ d u m in ic a go*
Fecioară, care singură eşti fo-
lositoarea şi acoperământul
credincioşilor, izbăveşte de pri­
mejdii şi de necazuri şi de
cumplitele nevoi pre toţi cei
ce-şi au nădejdile spre tine,
Fecioară; şi cu dumnezeeştile
tale rugăciuni mântueşte su­
fletele noastre.
Câotarea 4-a, Irmos:
[\;aşterea Ta cea dia Fecioară...
B o g ăţia bunătăţilor, care
mi-ai dat, cerescule Pă­
rinte, o am risipit rău, făcân-
du-mă rob streinilor cetăţeni.
Pentru aceasta strig: Greşit-am
ţie ! primeşte-mă ca odinioară
pre desfrânatul, întinzându-mi
braţele tale,
L a toată răutatea m’am robit
plecându-mă ca un ticălos fă­
cătorilor de pofte, şi din firea
mea ieşindu-mi prin nebăgare
de seamă, milueşte-mă, Mân­
tuitorule, cerescule Părinte,
pre mine, cel ce scap la îndu­
rările tale cele multe.
Slavă.
De toată ruşinea m^am um­
plut, necutezând a căuta la
înălţimea cerului, că îără so­
coteală m'am plecat păcatului.
Iar acum întorcându-mă, cu
umilinţă strig: Greşit-am ţie,
împărate al tuturor, primeş­
te-mă.
CMC ;
 •®§ FIUL[ll CELUI DKSFRÂNAT
acum, a Nascdtoarei
i(S
Ajutătoarea oamenilor, nă-
m dejdea cea tare a tuturor creş-
4Hţ tinilor, scăparea celor ce se
î l mântuesc, Preacurată Fecioa-
ră, mântueşte-mă cu rugăciu-
nile tale cele de maică şi vieţii
U celei ce va să fie mă învred-
H mceşte.
Catavasie.
N aşterea ta cea din Fecioară,
„prorocul mai ’nainte văzân-
„du-o, a propovăduit strigând:
„Auzit-am auzul tău şi m’am
„temut; că de la amiază-zi şi
„din muntele cel sfânt şi um-
„brit ai venit, Hristoase".
Cântarea 5-a, Irm o s:
N oaptea trecând...
|| 8 0 obitu-m’am cetăţenilor ce-
m“ lor streini, şi la loc strica­
ţi ciosm’am depărtat, şi de ruşine
î i m'am umplut; iar acum întor-
^ cându-mă, strig ţie, Indurate:
Greşit-am!
Deschide-mi acum milosti-
virea cea părintească, mie ce-
^ lui ce mă întorc de Ia răutăţi,
cerescule Părinte, şi nu mă
lepăda, cela ce ai milă prea
îndestulată.
Slava.
Nu cutez a căuta sus la înăl­
ţime, că te-am mâniat pre tine,
Hristoase, fără măsură; ci ştiind
gO* 17
milostivirea ta. Indurate, strig
ie: Greşit-am! milostiveşte-te
şi mă mântueşte.
Şi acum, a Născătoarei-
P rea sfântă Fecioară plină
de dar, ceea ce ai născut cură­
ţirea tuturor, uşurează povara
cea grea a păcatelor mele, cu
rugăciunile tale.
Catavasie.
N oaptea trecând, s'a apro-
„piat ziua şi lumina în lume a
„strălucit. Pentru aceasta te
„laudă cetele îngereşti şi te
„slăvesc pre tine, Hristoase
„Dumnezeule".
Cântarea 6-a, Irm o s :
in tru adâncul păcatelor...
A
dâncul păcatelor mă cu­
prinde pururea şi valul
greşalelor mă cufundă; îndrep-
tează-mă lalimanul vieţii, Hris­
toase Dumnezeule, şi mă mân­
tueşte, împărate al slavei.
B ogăţia părintească o am ri­
sipit rău şl, sărăcind, m^am um­
plut de ruşine, rob făcându-mă
gândurilor celor neroditoare.
Pentru aceasta strig ţie, iubi-
torule de oameni, îndurându-
te, mântueşte-mă.
Slavă.
P re mine cel rupt de foamea
a tot felul de bunătăţi şi înstrei-
 i ’-air-^^'Jfr'a:**'*,-
xc;^^> k j 4c5^
n
n.
nat de la tine, prea bunule, mi-
lueşte-mă şi mă mântueşte,
Hristoase, acum, pre cel ce mă
¥¥. întorc si laud iubirea ta de
»
oameni.
Şi acum, a Născătoarei.
Stăpână, ceea ce ai născut
¥^ pre ^Hristos, Mântuitorul şi
Domnul, mântuirii învrednice-
şte-niă; că am sărăcit de tot
M*--j
felul de bunătăţi, Fecioară Cu­
rată, ca să laud slăvirile tale.
Catavasie.
¥¥:
41^ Intru adâncul păcatelor sunt
¥¥. „cuprins, Mântuitorule, şi în
„marea vieţii mă cufund; ci
„precum ai scos pre lonă din
¥^l „fiară, aşa mă scoate şi pre
¥¥. „mine din patimi, şi mă mân-
„tueşte“.
CONDACTX
(lUfi'il al 3-Iea, dupii Podobia;
Fecioara asiazi...
De la părintească slava ta
depărtându-mă neînţelepţeşte,
¥^ întru răutăţi am risipit bogăţia
¥¥, care mi-ai dat. Pentru aceasta
¥^Â
4*^ glasul desfrânatului aduc ţie:
Greşit-am înaintea ta, Părinte
¥^
îndurate! Prim eşte-m ă pre
n mine, cel ce mă pocăesc, şi mă
fă ca pre unul din argaţii tăi,
¥^
¥^ ICOS
Să auzim scripturile Mântui­
torului nostru, care ne învaţă
r^-âr-Ar* i r * ' * * * - : ^
C;)ţ(;î4:>Jcj«34cjkMC?«5«î«:i«w
•»§ DUMINICA §0» M
ÎHt
totdeauna cu glasul său, pentru
cel ce a fost desfrânat şi în
urmă iarăş s'a înţelepţit; şi cu
credinţă să urmăm pocăinţei
celei bune a acestuia; şi, celui
ce ştie toate cele ascunse, cu
inimă smerită să strigăm: Gre­
şit-am ţie, Părinte îndurate, şi
nu suntem vrednici nici odi­
nioară să ne chemăm fii ai tăi,
ca mai înainte; ci ca cela ce m
eşti din fire iubitor de oameni,
tu ne primeşte şi ne fă ca pre
unul din argaţii tăi,
SINAXAR M
LA DUMINICA n u illl DHSFKANAT
Sinaxarul din Mineiu, apoi acesia,
In aceeaşi zi lacepi pomeoire de pilda Fiului
desfrânat din Sfânta Evanghelie; pe care â
dumnezeeijtii noştri Părinţi au aşezat-o în a
doua Duminică a Triodului.
STIHURI.
('h iar dacă ai fi desfrânat ca şi mine,
îndrăznind, vino;
C ăci uşa milostivirii duiiioezeeşti a
l'ost deschisă tu turor! M
unt unii oameni, cari, cunoscând că au
fâvârşit multe fapte rele. că au trăit
din tinereţe in chip dosirii băiat, că §i-au
petrecut viaţa in beţii şi desfrânări şi că au
căzut ăstfel in adâncul păcatelor, a]ung In des-
nâdejde, care este odrasla mândrii-i. Din prici­
na desnădejdei nu vor ca niciun cMp să se mai
sârgulascâ să fie virtuoşi, a^a că săvârţeyc
UQ roiu de păcate şi cad mereu in aceleaşi
şi laal mari păcate. Sfinţii Piirinţi, purtâcdu-'e
laţă de astfel de oameni cu multă dragoste
şi părinteşte şi voind să-i scoată din desnă-
dejde, au aşezat acum, după p'lda Vameşului
şi Fariseului, pilda Fiului desfrânat. Prin a-
ceasta ci le s:nulg din rădiiciuii păcaiul des-
nădejdei şl-i ridică iarii?i spre săvârşirea v ir­
tuţii; arată prin Fiul cel desfrânat, oanjeuilor
încărcaţi cu multe păcate îndurarea iubitoare
de oameni şi prea bună a lui Dumnezeu ; in-
¥nyiC'Ac:i

853 l'iI'L U i « ' l i n r>K.S[‘llAN AT 19

w Ijţişeazii, prin pilda spusă de iiristos, câ uu Spre pocăinţă şi cainţa pe păi'ătos, ea şi po

este Di-'l un păcat care să biruiască voinţa
^ cea iul)itoare de oameni a Domnului.
Uoi sunt îiii omului, adică ai Cuvântului lui
Diimnozeu întrupat: drepţii iţi păcătoşii. Fiul
^ cel iiiîii inaie este omul care stăruie totctcauiiu
^ in poruncile şi in calea cea Lună a lui Dum-
^ nezeu şi niciodată nu se depărtează de lil.
Fiul cel mai tânăr este omul care a poftit
păcatul, care a tăgăduit prin lapte ruşinoase
Imprcutiă-vicţuirca cu Dumnezeu, care a irUit
in chip desfrânat, cheltuind iubirea de oameni
Fiul rcl desfrânat. In adevăr căinţa este cea
mal bună armă şi o pavăză puternică pentru
înlăturarea săgeţilor vrăjmaşului.
Cu iubirea Ta de oameni cea negrăiţii.
Hristoase, Dumnezeul nostru, milueşte-nc pe
noi, Amin.
Câutiii'i’a r-a,'rnms:
Heruvimilor asemănâiidu-se...

D
ce o avea Dumnezeu pentru el, cary n'a pas- esfătărilor trupeşti m 'a n i
trat in el întreg chipul lui Dumnezeu, care plecat ca un ticălos şi
a urm^t vicleanului diavol, care a slujii, prin
If^ plăcerile sale, voinţei diavolului, care n'a m'am făcut rob cu totui năs- ^
^ putui să-şi sature pol'ta. In adevăr păcatul cocitorilorde pofte ;şi tn'amîn-
^ este Iară de saţ; prin deprindere, păcatul In-
cânta prin cseace vrem elnic l'ace plăcere, l-l streinat de la tine, iubitorule
^ se aseamănă cu roşcovele, mâucarea porcilor,
Roşcovele, in adevăr, la început sunt dulci,
de oameni. Iar acum strig cu
dar mal pe urmă sunt amare sji asemănătoare glasul celui rătăcit: Greşit-am,
paielor. Tot aşa este îndeobşte păcatul Dur
*H|( Fiul cel desfrânat, pentrucă pierise de foamea Hristoase, nu mă trece, ca cela
^ virtuţii, şi-a venii indată lu lire şi vine la ce eşti însuţi milostiv.
lik Tatăl său zicând; „Tată am păcătuit la cer
şi inaintea t a ! Nu mai sunt vrednic să mă
mai numesc liul lău !“ Tatăl îl primeşte pe Nici cum îndrăznind a căuta
cel ce se căeşte; nu-1 ţine de râu ; dimpo- la înălţimea cerului, strig ţie, ||
trivă, il slrâDge la piept şi-l îmbrăţişează, ară-
tânciu-i indurările sale duainezeeşti şi parin- împărate al tuturor; căci cu
teşii, li dă haină, adică Sîânlul Botez, pecete
şi inel, adică harul Preasfântului Duh. Pe
nepriceperea eu însumi te-am
^ lâQgâ aceasta ii dă şi încălţăminte, ca să nu mâniat, nebăgând seamăde po­
mai fie vătămate umbletele sale cele potrivit
voii lui Dumnezeu de şerpi şi de scorpii, ci
runcile tale. Pentru aceasta ca ^
mai degrabă să poată sdrobi capetele lor. In cela ce esti însuti bun, nu mă
urmă. Tatăl, cuprins de mare bucurie, junghie
pentru el viţelul cel gras, adică pe Fiu l său lepăda pre mine de la faţa ta.
Qoul-Nîlscut, şi ii dă să se împărtăşească cu
trupul şi sângele lui. Fiu l cel mai mare, ini- Slavă. 5^^
nuiuiiidu-se de milostivirea nemăsurată a Ta-
tălui, cârteşte. Dar Tatăl cel iubitor do oa- Cu rugăciunile apostolilor
^ moni ii lachide gura, întorcându-l dela gân­
durile lui cu linişte, prin vorbe blânde şi şi ale proorocilor, ale cuvioşi- u
bioevoitoare, spunâadu-i: „Tu totdeauna eşti
cu mine; tu trebuia sa te bucuri s;i să te ve-
lor şi ale cinstiţilor mucenici, ||
sele:ti impreuni cu Tatăl tuu, câci acest t'iu şi aie drepţilor, iartă-mi, Doani- ^
al meu a fost mai iiainte mort prin păcat ^i
a inviat, câindu-se de toate celc ce fără de
ne, toate câte am greşit, mâni- ^
judecat?ile săvârşise; a fost pierdut, pentrucă ind, Hristoase, bunătatea ta ;
s’a iiidopurtat de mine prin deprinderea plă-
ferilor, dar a fost găsit de mine, care am su- ca să te laud întru toţi vecii.
fsrit din adâncul inimii pentru el şi I-am che-
mat ioapoi prin dragostea sufletului meu“ .
■<i ucuui, u ’ ă9cato,t;-iji.
Această pildă poate să se şi despre po-
îHţ porul evrtu şi despre noi.
Sîinţii Părinţi deci au orânduit în această Născătoare de Dumnezeu, m
^ Duminică, pilda MuluidesJirânat pentru această ceea ce te-ai arătat mai lumi- ^
pricina; ca să curme desnădejdea si teama
||| de a ne apuca de fapte bune (?i ca s.i îndemne nată de cât Heruvimii şi de-
4H? 20
cât toate oştile cereşti, cu a-
ceştia roagă pre Duninezees-
cui Cuvânt al Tatălui celui fără
început, pre carele l-ai întrupat
Preacurată, ca toţi să ne în­
vrednicim binelui celui veşnic.
Catavasie.
H aruvimiloraseniănându-se
„tinerii, dănţuiau în cuptor,
„strigând: Bine eşti cuvântat
„Dumnezeule! că întru adevăr
„şi judecată ai adus asupră-ne
„acestea toate, pentru păcatele
„noastre, Cel ce eşti prea lă-
„udat şi prea slăvit întru toţi
„vecii".
Cântarea 8 -a, Irm o s:
re cela ce a închipuit...
^ I ela ce te-ai pogorît pre pă-
^ mânt cu sărăcie de bună
voie, ca să mântueşti lumea,
pentru multa milostivire; mân-
tueşte-mă pre mine, cela ce am
sărăcit acum de toată fapta
H bună, ca un milostiv.
^ D e la poruncile tale depăr-
tându-mă, m'am făcut rob în-
^ şelătorului, ca un ticălos. Iar
H acum întorcându-mă, primeş-
II te-mă, ca odinioară pre desfrâ­
ul natul; pre mine cel ce cad
înaintea ta, cerescule Părinte.
BiDecuvântâm pre Tatăl...
P S upunându-mă cugetelor ce-
^ lor de stricăciune făcătoare.
•OS DUMINICA §0»
m*am întunecat şi de Ia tine
m’am depărtat, cu totul ieşin-
du-mi din minte, Indurate. Pen­
tru aceasta pre mine, cel ce
cad cu pocăinţă înaintea ta,
mântueşte-mă.
Şi acum, a Născătoarei.
Preacurată, Născătoare de
Dumnezeu, ceea ce eşti singură
îndreptarea celor căzuţi, în-
dreptează-mă şi pre mine cel
sdrobit, cu tot felul de păcate,
şi smerit
Catavasie.
Să lăudăm, bine să cuvântăm...
P re cela ce a închipuit mai
„'nainte în rug, lui Moisi, mi-
„nunea Fecioarei, în muntele
„Sinai oarecând, lăudaţi-l, bi-
„ne- 1 cuvântaţi, şi-l prea înăl-
„ţaţi întru toţi vecii".
CâDtarea 9-a, Irmos;
D ili pământeni ciue a auzit.,,
ezi-mi, Hristoase, necazul
V inimii, vezi întoarcerea
mea, vezi-mi lacrămile, Mân­
tuitorule, şi nu mă trece pre U
mine; ci mă îmbrăţişează iarăşi
cu milostivire, numărându-mă ^
împreună cu mulţimea celor
mântuiţi; ca să laud cu mul-
ţămită milele tale.
Ca tâlharul te rog, pome-
neşte-mă! ca Vameşul întris-
tându-mă, mă bat în piept şi

•®§ FIULUI CELUI DESFRÂNAT §0*
strig: Mi(ostiveşte-te, primeş-
te-mă, prea îndurate, ca pre
cel desfrânat, pre mine cel ce
mă întorc de la toate răutăţile
mele, împărate al tuturor; ca
să laud plecăciunea ta cea prea
multă.
it»
Suspină acum suflete al meu
prea ticăloase, şi strigă lui Hris-
tos: Doamne, cela ce ai sărăcit
de a ta voie pentru mine, în­
suţi tu mă îmbogăţeşte pre
«1^
41^ mine cel sărăcit de toafâ fapta
bună, cu bogăţia bunătăţilor,
ca un bun şi milostiv.
Slavă.
veselia care ai făcut oare-
când, Bunule, pentru întoarce­
rea cea de voie a fiului pier­
kH dut, fă-o acum şi spre mine,
kii păcătosul, tinzându-mi cinsti­
tele tale braţe; ca mântuin^^
du-mă, să laud plecăciunea ta
m cea prea multă.
kH
Şi acum, & Născătoarei-
cu luminătoarele tale rugă­
ciuni, Fecioară, luminează-mi,
ill4; rogu-mă, ochii cei înţelegă­
tori, ce sunt întunecaţi cu rău­
tatea, şi la calea pocăinţii mă
povăţueşte. Ca, dupre datorie,
să te laud pre tine, ceea ce
ai întrupat mai pre sus de cu­
vânt pre Cuvântul
Catavasie.
Din pământeni cine a auzit
M
’
21
„una ca aceasta; sau cine a
„văzut vre-odinioară: Fecioa-
„ră să se fi aflat având în pân-
„tece,şi fără durere să fi născut ^
„prunc? In acest chip este mi- M
„nunea ta, şi pre tine, Prea- ^
„curată. Născătoare de Dum-
„nezeu, Marie, te mărim".
l u m in An d a
a învierii diu Octoih
Apoi a Triodului, după Podobia:
pernei auziţi glas,..
Bogăţia darului, care mi-ai
dat, Mântuitorule, ducându-mă
în ţări streine eu ticălosul, rău
o am cheltuit, vieţuind desfrâ­
nat, şi o am risipit dracilor, în-
şelându-mă; ci acum întorcân-
du-mă, primeşte-mă ca pre
rătăcitul. Părinte, îndură-te şi
mă mântueşte.
Slavă.
Asemenea-
Cheltuind avuţia ta. Doam­
ne, o am risipit, şi m'am su­
pus eu ticălosul dracilor celor
vicleni; ci tu, prea milostive |
Mântuitorule, îndură-te spre ^
mine desfrânatul şi mă cură-
ţeşte pre mine spurcatul, dân- ^
du-mi haina cea dintâi a îm- ^
părăţiei tale.
Şi acum, a Născătoarei. ^
SfântăMaică Fecioară, bine-
vestirea cea mare a apostoli­
lor şi a mucenicilor, a prooro-

22 ^ DUMINICA
cilor şi a cuvioşilorj fă milostiv
îîoită robilor tăi pre Fiul tău
şi Domnul, de Dumnezeu Năs­
cătoare, când va şedea să ju ­
dece pre fiecare dupre vred­
nicia faptelor.
* L;\ IXW K
■li I Oi-tciih. 4 nln Invinril îsI 1 a lui
..l> . ,.i !tl.: Trioilului ixca^.U) iiJiomcIc
Glasul 2-lea,
Glasul desfrânatului aducţie,
Doamne, gr eşit-am înaintea o-
chilor tăi, Bunule; risipit-am
bogăţia darurilor tale; ci mă
primeşte pre mine cel ce mă
pocăesc. Mântuitorule, şi mă
mântueşte.
G lasul ul 1-leii.
SliJi ;*'Coală-te, Doamne, Dumnezeul meu
ioalţă-se mâna ta, nu uita pre săracii tăi
până în eîârşit.
Ca fiul cel desfrânat am ve­
nit şl eu, Indurate, carele toată
;% vieaţao am cheltuit în ţări stre­
ine; risipit-am bogăţia care
mi-ai dat, Părinte; primeşte-mă
pre mine cel ce mă pocăesc,
Dumnezeule, şi mă milueşte.
I lulHijj dl ■I •!.
■ li ârturisl-niă-voiu tie, Doamne, OU toa-
tâ inima mea, spune-voiu toate minunile tale.
Cheltuind în desfrânări ave­
rea părintească şi risipindu-o,
pustiu m'am făcut, sălăşluin-
M du-mă în oraşul viclenilor ce-
H tăţeni; dar neputând mai mult
l i răbda locuirea cea dimpreună
ill* ;
cu dânşii, întorcându-mă strig
ţie, induratului părinte: Gre-
şit-am la cer şi înaintea ta! Şi
nu sunt vrednic să mă chem
fiul tău; fă-mă ca pre unul din
argaţii tăi. Dumnezeule şi mă
milueşte.
siavîi |»îasul al fi-Ica.
Bunule Părinte, depărtatu-
m'am de la tine, ci nu mă pă­
răsi, nici să mă faci netrebnic
împărăţiei tale. Vrăjmaşul cel
cu totul viclean m'adesbrăcatşi
mi-a luat bogăţia; darurile cele
sufleteşti le-am risipit ca un
desfrânat Deci sculându-mă şi
întorcându-mă către tine strig:
Fă-mă ca pre unul din argaţii
tăi, Cela ce pentru mine ţi-ai
întins pre cruce prea curatele
tale mâini; ca să mă scoţi de
la fiara cea cumplită şi cu haina
cea dintâi să mă îmbraci, ca
un mult milostiv.
!ji uuum
]'rea binectivâniată eşli...
Isijxoiogia Kcieui ie ^i Apoiisul, Apo'
Lit!?, Iii f)rif!Voi. ia cin e cântăm :
!'h'vA, J-,!i Stihini i']\ :riyl)piiei ily iu
; '■ c ie.
)i inviitaturn GuviosiiiuiTtiOiior
culeiaile. ca la Dtnninicu Vameşului ;-i tsi-
riseuini. ( ’«aKul l-iu şi Apolisnl rirplin
LA LITURGHIE.
FeHciPilp din Ot;tC'iii, pe fi «lia Triod.
iîuarod n u, , ?- -l-
ProciiiitK'OUI yliisu'ui <ii- TiHii], Aposioiul
•’iitre t'-iriuteui V de lu Luuu.
 .'4C5k 5« 2«:«:»C5« 3« 5KXC
>1^
• )§ F i n . i n CEI.lII DESFRÂNAT
CniNONICDL
Lăudaţi pre Domnul din ceruri.
Cade-se a ş ti:
Că în săptămâna lăsatului de carne, nu cân­
tăm Alilui». Deasemenea lăsăm, din Psaltire,
o catismăilelaUtrenie şi o cetim laVecernie-
Xu se celesc nici Mijloceasurile şi nici Ca-
u^mul de rugăciune a; prea si'intei Născătoarei
de Dumnczîu dela Pavecorniiă- Iar Pave-
¥î .'crni;a se ceteşie cea mică.
n La îel lacem tjl io săptămâna brânzei, alară
d ‘ Miercuri şl V in eri; despre care vezi În­
semnarea din acesto zile.
in acesta săplămână cetim in fiecare zi, ia
Utreoie, cuvântul sfânt Iul Macarie despre
I’atruzecinic şi Cincizecime; cuvânt care
începe aşa:
l'lil moi, se bucură Inima mea de voi...
SA SE 5i:TlL Că slujba sîinţilor ce vor cădea
in Sâmbăta şi Duminica lăsatului de carne, se
cântă, ^;iQÎ incinte, la Pavecerniţcle ce au
trecui-
Asemenoa îacem şi in Sâmbăta şi în Dumi*
'a^ nica lăiatiîlui de brânză, sau cum va voi cel
mai mare; aîară de cazul când s'ar Întâmpla
pomenirea vre-unui Sîânt mare, sau hramul
bisericii-
IN SÂMBĂTA
I.ĂSA'rui.lll Dl: CAKNH
Ka'’eai pumenirea tuturor color din veac ador­
miţi. otrodocşllor cref^tini, pAriii',ilor
iji iraţilor noştri.
seara.
După l’ijrtlmiil iaceprilor şi obişnuita Stiholo-
jţjfl, la l)oamne strifţat-am punem Siibirilp.pe
(k cântând; din Octoili 3 stlhîri niuceniceşti
a!9 glasului de râud şi din Triod aceste
3 podobnice.
(îltiBUl Hi H leu, dU| a Fodobia:
in raiul ccl din Fdem...
23
go»
stăzi, credincioşii săvârşim
lor celor din veac, anume: a
celor ce întru credinţă au vie-
ţuit creştineşte. Să lăudăm pre
Mântuitorul şi Domnul şi să
cerem cu deadinsul, ca să dea
ei răspuns bun, în ceasul ju­
decăţii, Ia însuşi Dumnezeul
nostru, cel ce va să judece tot
pământul, dobândind cu bucu­
rie starea cea de-a-dreapta lui,
în partea drepţilor şi întru mo­
ştenirea cea luminată a sfin­
ţilor ; şi să se facă vrednici
împărăţiei lui celei cereşti,
Mântuitorule, cela ce ai răs­
cumpărat pre oameni cu sân­
gele tău şi, cu moartea ta^ din
moartea cea amară ne-ai mân­
tuit pre noi şi vieaţă veşnică
ne-ai dat cu învierea ta. Odih­
neşte, Doamne, pre toţi cei a-
dormiţi întru buna credinţă, în
pustii sau în cetăţi, în mare
sau pre pământ şi în tot locul;
pre împăraţi, pre arhierei şi
preoţi, pre sihaştri şi pre cei
Ia oîaltă adunaţi, din toată vâr­
sta, din tot neamul; şi-i învred­
niceşte împărăţiei tale celei
cereşti, t i^ 'j
După scularea ta din morţi,
Hristoase, moartea nu mai stă­
pâneşte pre cei ce au murit în
buna credinţă. Pentru aceasta
ne rugăm cu deadinsul, odih­
neşte în curţile tale, în sânul
 24 •&§
lui Avraam pre robii tăi, ceice
ţi-au slujit ţie în curăţie, dela
Adam până astăzi; pre părinţii
şi pre fraţii noştri, prietenii şi
rudele şi pre tot omul ce a lu­
crat afe vieţii cu credinţă şi
la tine, Dumnezeule, s^au mu­
tat în lAulte feluri şi în multe
chipuri, şi-i învredniceşte pre
ei împărăţiei tale celei cereşti.
Slavă. OlaBul al 8 lea. v aceasta, Mântuitorule, odih­
Plâng şi mă tânguesc, când
gândesc la moarte şî văd în
mormânturi zăcând frumuse­
ţea noastră, cea zidită dupre
chipul lui Dumnezeu, grozavă,
neslăvită, neavând chip. O mi­
nune! Ce taină este ^aceasta,
care s'a făcut pentru noi? Cum
ne-am datJstricăciunii? Cum
ne-am înjugat cu moartea? Cu
adevărat, precum este scris,
dupre porunca lui Dumnezeu,
a celui ce dă odihnă celor ră­
posaţi.
Şi auufn, a Născătoarei, pe glasul de rând.
fn locul Prochimenului, câniâni Aliluia... pe
Glasul :i 8 *iea.
Stih: l ericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai
primit, Doamne/şi pomenirea lor din neam
în neam. /
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vor să­
lăşlui şi sămânţa lor va moşteni pământul.
IA STIIIOAVNĂ
Două stihiri alo rauceaicilur şi una a morţilor,
din Octoll), ale glasului de râad, cu stihurile
dâ mai sus.
SÂMBĂTA got
Slavă, Glasul al fi-lea
A lui JoaD Damascliin.
începătură şi stat mi-a fost
mie porunca ta cea ziditoare,
că voind să mă alcătueşti vie­
ţuitor, din fire văzută şi nevă­
zută, trupul mi-ai zidit din pă­
mânt, şi suflet mi-ai dat cu
dumnezeeasca şi de vieaţă fă-
cătoarea ta suflare. Pentru
neşte pre robii tăi, în laturea
celor vii şi în corturile drep­
ţilor.
Şl acum, a Născătoarei.
Cu rugăciunile celei ce te-a
născut pre tine, Hristoase, şi
ale mucenicilor tăi, ale apos­
tolilor, ale proorocilor, ale ar­
hiereilor, ale cuvioşilor, ale
drepţilor, şi ale tuturor sfinţi­
lor; pre robii tăi cei adormiţi
odihneşte-i.
A p o i:
Acum slobozeşte ; Sfinte Dumnezeule ;
Tatăl nostru.
Şi în d ată;
Troparul glasul al 8 -lea,
Cela ce prin adâncul înţe­
lepciunii, cu iubirea de oameni,
toate le chiverniseşti şi cele
de folos tuturor le dărueşti,
însuţi făcătorule odihneşte,
Doamne, sufletele robilor tăi;
că spre tine şi-au pus nădej­
dea, spre făcătorul şi zidito­
rul şi Dumnezeul nostru.
 lu t m
•Og LASATIJLri DE CARNE §(!• 25
u
^ Slavii, .>
<1 ai^uin; a NăscHtuarei, asenieocii. junghiaţi ca nişte miei, fiind
Îl Pre tine zid şi liman te avem, mutaţi la vieaţa cea neîmbă-
şi rugătoare bine primită către trânitoare şi pururea veşnică,
Dumnezeu; pre carele l-ai năs- sfinţilor; aceluia cu deadinsul.
cut, Născătoare de Dumnezeu, Mucenicilor, vă rugaţi să ne
UI nenuntită, mântuirea credin- dăruiască nouă deslegare da­
i deşilor. toriilor.
Bine eşti cuvântat Doamne.. M
^ Apoi Etîtaiiia ţi Ap(ili8ul,
Cei ce aţi umblat pre calea
Dupii H[)o!inul Veceroiel, fatîym Paailiidă [len
’rii roi nînrţl: şi cântăm c-BnonuI raorlllor al cea strâmtă şi cu scârbe, toţi
glasului de râod
cari în vieaţă crucea ca jugul
£0 aţi luat şi mie mi-aţi urmat cu
/ / / f r e* Jji^<i......^^*/ / r r r t u
credinţă; veniţi de luaţi daru­ u
rile, care am gătit vouă, şi cu­
LA UTREN IE
nunile cereşti. u
i)|^ i'upfttTi I) Psalmi, Aiiluia p" iţlasul a! H lea,
apoi Troparul de două ori. Bine eşti cuvântat Doamne...

t eia ce cu adâncul inteiepciunii... Chipul slavei tale celei ne­

u Slrtvft, !^i acum ; a Nâsc&toflrei. grăite sunt, măcar deşi port
ranele păcatelor; milueşte zi­ M
Pre Tine zid şi ilman...
direa ta, Stăpâne, şi o cură-
^ LiupA obişnuitele Stiholoi^ii. sc ccte^tc cii- ţeşte cu îndurarea ta, şi moş­
^ vani, pentru nel oio \ \, diaupistola iulâia cil
^ îrc Corintcni.şi sc câLtîi Fcnciţiceiîărapriha- tenirea cea dorită dărueşte-mi,
Qă-.., pe doufi stări, cu stibu] (le glasul al &-!ea
făcându-mă pre mine iarăşi 5H(
^ Uine eşti cuvântat Doamne... cetăţean raiului.
^ iar dii;'â Hreasia. ’i’r o ,w c ie morţiior, glflbul Bine eşti cuvântat Doamne..
al Ti-iea cu iiripeula:
Cela ce cu mâna dintru ne­
i^ine e^ti cuvAotat Doamne, Invatii-ne pre uoi
^ mdroptui'ile Tale. fiinţă m'ai zidit şi cu chipul
tău cel dumnezeesc m'ai cins­
Ceata sfinţilor a aflat izvo- tit, iar pentru călcarea porun­
m rul vieţii şi uşa raiului; să cii iarăşi m’ai întors în pământ,
|j| aflu şi eu calea, prin pocăinţă; din carele am fost luat; la cel
eu sunt oaia cea pierdută, dupre asemănare mă ridică,
jj| chiamă-măj Mântuitorule, şi cu frumuseţea cea dintâi Iarăşi
Wî m^mântuieşte. împodobindu-mă.
ilinc P'i'ii cuvântat I toamne
nine eşti cuvânttit DoairiDe.

Jg Cei ce pre mielul lui Dum- Odihneşte, Dumnezeule^ pre

nezeu aţi mărturisit şi aţi fost robii tăi şi~i aşează în raiu, |î
iHc
 -*"^-yrV

36 SÂMI3ATA §0*

unde cetele sfinţilor, Doamne, SlavA. şi acum: a NAHcAtoarcl.

şi drepţii ca luminătorii stră­ Cela ce ai răsărit lumii din

lucesc. Pre adormiţii
>
robii tăi Fecioară, Hristoase Dumne­
îi odihneşte, trecându-le lor zeule, şi printr’însa fii luminii
toate oiiresaleie,
♦
ne-ai arătat, mi!ueşte-ne pre
Rlavă. noi.
Pre o Dumnezeire în trei I ’s a lm u l 511
¥i străluciri cu bună credinţă să
Şi cAntfim stihurile
o lăudăm, strigând: Sfânt eşti
Sil euiituiii Doniiiiilui.
¥^
Părinte, fără de început, Fiule
cel împreună fără de început, Iar (^nnoaocle 6C căaiâ : ui hraoiului cu Ir
ruosul pc fi. şi in Trlod pe N. Şt c&utAni şi a
şi Duhuîecel dumnezeesc; lu- doua cAnlare. fftrft stiburi; iar celrlalte cu
minează-ne pre noi, cari cu fttffiuri.

¥^ credinţă slujim ţie, şi ne scoate i ANONin,

W( din focul cel de veci.
FaCiTca I ui it'odor Stuiiitui i‘i acroshliul:
l?l acum.
¥^ Cel iievrcdnic Teodor..,
¥^
¥^ Bucură-te Curată, ceea ce ai
Cântarea !-a. Glasul al 4-lca, Iroio*
născut pre Dumnezeu cu trup,
(.’ dalnre t>ii iiiălţâni popoare...
¥^ spre mântuirea tuturor; că
neamul omenesc a aflat mân­
oţi să ne rugăm lui Hristos,

ifi;’
tuire prin tine; şi noi să aflăm
raiul, Născătoare de Dumne­
zeu, Curată şi binecuvântată.
T făcând astăzi pomenire
morţilor celor din veac, ca să
izbăvească de focul cel veşnic
Aliluia.
iiuia, Aliluia,
niuLiiu, Aliluis,
Jiiiiuin, omvu
Slavă Ţie |ie immut'-
Damno- pre cei ce au adornîit în cre­
zeule,
î . du tro i o ri. H u p » a o e u s la , K c Ic iiih pen
n i r e i tnorţi
. lu r ă ţ;i
. iu rfi c u p ae o ... l* i« u tu l dinţă şi în nădejdea vieţii celei
•ii'p l iu m ii’e z e iil d i i l i u r i i o c ; ia r n n i îio a n i- veşnice.
b
ne m ilueţjttM k* |m U'» o r i î^i d u p n [']cf‘ *Di«

Sedt’aliiu ^diiNui h 1 T)*!?» Cu adâncul judecăţilor tale,

Hristoase, prea înţelepţeşte ai
Odihneşte, Mântuitorul nos­
rânduit mai înainte sfârşitul
tru, cu cei drepţi pre robii tăi,
vieţii fiecăruia, hotarul şi locul.
şi-i sălăşlueşte pre ei în curţile
Pentru aceasta mântueşte, prea
tale, precum este scris; trecân­
Indurate, la judecată, pre cei
du-le ca un bun greşalele lor,
ce i-a acoperit pământul în
cele de voie şi cele fără de tot locul.
voie, şi toate cele întru ştiinţă
şi întru neştiinţă, iubitorule de Cela ce ai dat hotarele vieţii
oameni. noastre, însuţi pre cei ce au tre-
 i-jk-'ir A'-*-;
JHf
•OS LA SA T t’L n DI-: CARN'r §0» 27

¥¥i cut din noaptea vieţii acesteia, Cântare să înălţăm popoare,

arată-i fii zilei celei neînserate, „minunatului Dumnezeului no-
Doamne: pre preoţii ortodocşi „stru, cela ce a mântuit pre ^
¥¥.
şi pre împăraţi şi pre tot po­ „israil din robie; cântare de gf
I porul tău.
Pre credincioşii pre cari i-a
„biruinţă cântând şi strigând;
„Să cântăm ţie, cela ce eşti
^
M
„însuţi Stăpân“. ^
acoperit apa, şi războiul i-a sC’
cerat, şi* pre cari i-a omorît (’AaiHreB II h , lrmo«
cutremurul, şi tâlharii i-auucis,
edeţi, vedeţi, că eu sunt P
W(
<f¥.
şi pre cei ce i-a ars focul, Mi­
lostive, rândueşte-i în partea
drepţilor.
V Dumnezeul vostru, cel ce
„m’am născut mai înainte de
|j
^
ilt¥ „veci din Tatăl şi din Fecioară, ^
Toate datoriile trupului tre- „mai pre urmă, fără bărbat H
cându-le cu vederea. Mântui^ „m'am întrupat şi am deslegat ^
torul nostru, în orice vârstă a „păcatul strămoşului Adam, ca M
întregului neam omenesc, pu- „un iubitor de oameni“. ^
ne-i înaintea judecăţii tale, să
răspundă neosândiţi ţie. Zidi­ Vedeţi, vedeţi, că eu sunt
torului. Dumnezeul vostru, carele cu
dreaptă judecată am întărit
SInvfi, n Treimei U
hotarele vieţii, cel ce primesc
ţ| Trei feţe în ipostasurile sale din stricăciune, întru nestri-
ale unei firi laud: pre Tatăl cel căciune, pre toţi cei adormiţi
{H nenăscut, pre Fiul, cel ce s’a întru nădejdea învierii celei
născut, şi pre Duhul Sfânt; o veşnice.
împărăţie fără început, o stă­
pânire şi o dumnezeire. Doamne, cela ce primeşti
din cele patru margini ale lu­
a '..I mii pre cei ce au adormit cu
Cu adevărat tu te-ai arătat credinţă, în mare sau pre pă­
cer pre pământ, mai mare de mânt, în râuri, în izvoare sau
cât cerul cel mai de sus, Fe­ în bălţi şi în puţuri, pre cei
cioară, ceea ce nu ştii de mire; ce s’au făcut mâncare fiarelor
că din tine a răsărit Soarele şi pasărilor şi jigăniilor, pre
în lume, cel ce stăpâneşte toţi îi odihneşte.
dreptatea. Doamne, ceia ce cu palma
i utiivasii.*. Ta toate le-ai despărţit mai
i^'.ccm limoA.»plf a m tu i <uikiii înainte, pre cei ce s’au des-
 28
legat în patru stihii alcătue-
şte-i şi-i înviează la venirea
ta; toate datoriile cele întru
ştiinţă şi cele întru neştiinţă
iertându-le lor.
|[| O, cât va îi de înfricoşată a
^ doua venire a ta, Doamne! Că
venind în chipul fulgerului pre
pământ, vei să scoli toată zi-
direa să se judece. Atuncea
m pre cei ce au vieţuit ţie cu
^ credinţă învredniceşte-i să fie
îl împreună cu tine, întâmpinân-
jg du-te.
^ Slavft. ft Iroimel-
m Unime prea d esăvârşită,
m Dumnezeule prea înalte, cela
ce eşti în trei ipostasuri, Pă-
rinte, cel nenăscut, Fiule unul
55 născut, şi Duhule, cel ce pur-
cezi din Tatăl, şi prin Fiul te
arăţi; o fiinţă, o fire, o domnie,
o împărăţie, mântueşte-ne pre
noi pre toţi.
J?i Qcum, ii Xâscâtoarci.
^ Negrăită este minunea na-
^ şterii tale, Maică Fecioară; că
UI în ce chip ai şi născut şi îm-
^ preună curată petreci? Cum
ai născut prunc, şi nu ştii nici
H cum de ispită bărbătească?
|î| Precum ştie Cuvântul lui Dum-
nezeu, cel ce s^a născut din
^ tine mai presus de fire, cu
ÎS cuvioasă înoire.
Ctttavasie.
Vedoţi, vedeii, că Eu sunt Duinnezeu—
•®§ SAMBÂTA
CÂQtarca 3-a, Irmos:
cuvântule al lui Dumnezeu...
P re cei ce şi-au petrecut că­
lătoria vieţii cu credinţă
dreaptă, învredniceşte-i. Dum­
nezeule, a se încununa cu cu­
nuna dreptăţii şi a dobândi
bunătăţile cele veşnice.
Pre cei răpiţi fără veste, pre
cei arşi de trăsnete, pre cei
ce au murit de ger şi de toată
bătaia, odihneşte-i Dumneze­
ule, când toate cu foc le vei
lămuri.
Pre cei ce au înotatîn marea
vieţii cea deapururea furtu­
noasă, învredniceşte-i să a-
puce Ia limanul nestricatei vie­
ţii tale, Hristoase, cei ce au
fost ocârmuiţi în vieaţă de
dreapta credinţă.
pre cei ce i-au luat spre
mâncare toată firea celor din
mare şi a păsărilor cerului,
pentru judecăţile tale, Hristoa­
se Dumnezeule, înviază-i cu
cinste în ziua cea de apoi.
Slavă, a Trelmet-
Unimea cea dumnezeească
când o despart cu gândul în
trei feţe, fără amestecare, în­
dată împreun cele nedespăr­
ţite; că precum este graba ful­
gerului, aşa şi cea întreit stră­
lucitoare sevedeîntruounime.
 •0§ LASATUI-UI de c a rn e
Şl acum, a N&ecMoarei.
î l N ecunoscută este minunea
ţ| ta, că ai născut fără de băr-
jg bat, şi fecioria ta, după ce ai
născut, curată o păzeşti. Pentru
aceasta mulţimea îngerilor şi
îs neamul omenesc te laudă în
veci.
I
Catavasie,
P re părinţi, pre moşi, pre
Cuvântule al lui Dumnezeu
W
„cela ce ai întărit cerurile cu
n „mâna ta, întăreşte şi inimile
H „noastre, ale celor ce nadăj-
„duim spre tine, întru lumina
„cunoştinţei tale celei adevă-
„rate“.
n olaltă adunaţi, pre tineri şi pre ^
SedcBtna, glaiul al 5-lea, de doiift ori,
n Podobio:
I’ re cuvântul cel împreunii...
Cela ce pentru noi ai răbdat
n
n crucea şi moartea şi ai omorît
n iadul, şi împreună ai sculat pre
H cei morţi, odihneşte MântuitO’
rule pre cei ce s'au mutat dela
noi, ca un Dumnezeu, iubitor
de oameni. Şi la înfricoşata şi
îngrozitoarea ta venire, Dătă-
torule de viaţă, învrednice-
şte-i împărăţiei tale, ca cela
ce ai mulţime de îndurări.
SlavA, acum, a NăscAtoarei.
A coperământul tău cel grab­
nic şi ajutorul şi mila arată-o
spre robii tăi; şi alinează valu­
rile gândurilor celor deşarte.
Preacurată. Si sufletul meu cel
go* 29
X_|b
căzut ridică-l, Născătoare de ^
Dumnezeu; că ştiu, Fecioară,
ştiu că poţi câte voeşti.
C&Dtarca 4-a, Iriuofei:
V rând sâ Te întrupezi...
m
strămoşi, de la cei dintâi
până la cei de apoi, cari s'au
^
mutat în bună lege şi în bună U
credinţă, pre toţi pomeneşte-i,
Mântuitorul nostru. ^
P re cei ce li s'a întâmplat
a-şi sfârşi vieaţa cu credinţă m
în munte, în cale, în locuri pu-
stii; pre sihaştri şi pre cei la
bătrâni, cu sfinţii, Hristoase,
sălăşlueşte-i. m
P re cei ce cu credinţă şi-au ^
mutat vieaţa degrab, din în- m
tristare şi din bucuria ce le ^
va fi venit fără nădejde, pre ^
cei ce au pătimit în zile bune ^
sau în nenorocire, pre toţi o- ^
dihneste-i Mântuitorul nostru, jw
m
P re cei ce i-a omorît frigul
sau i-a răpit calul, sau grindina, SJ
zăpada şi ploaia înmulţită; şi ^
pre cei ce i-a omorît cărămida, ^
sau ţărâna i-a împresurat, Hri- m
stoase. Mântuitorul nostru o- U
dihneşte-i. |{
Slavâ, a Treimol.
Minunat lucru, că Dumnezei-
rea este una şi întreită! toată
’ înr
 30
în fiecare faţă fără despărţire;
că Tatălui şi Fiului şi Duhului
Sfânt ne închinăm, ca unui
Dumnezeu.
Şi acum, a Năs<^iitflHrei
Indreptează-ne cu rugăciu­
nile tale, ocârmuindu-ne, pre
noi ce‘ înviforaţi de valul pă­
catului, la limanul cel de mân­
tuire, Născătoare de Dumne­
zeu, şi ferindu-ne de toate
răutăţile.
C u ta va sif.
Vrând a te întrupa din mun-
„tele cel umbros, Cuvinte, din
„singurăNăscătoarea de Dum-
„nezeu, proorocul a cunoscut
„cu privire dumnezeească şi
„cu frică a slăvit puterea ta“.
Cântarea 5-a. Irmos;
Miliiecâ duhul meu cfltre.
F ăcând astăzi pomenire tu­
turor celor ce au murit cu
bună credinţă din veac, Doam­
ne, cu deadinsul strigăm ţie:
Pre toţi odihneşte-i cu sfinţii
tăi.
Pre cei ce i-ai luat din tot
neamul şi neamul, din împă­
raţi, din boeri, sau din sihaştri,
întru credinţă dreaptă, îndu­
rate, izbăveşte-i de munca cea
veşnică.
Ştiind cele de folos ale tu­
turor celor ce i-ai zidit, pre cari
•0§ s \M1{4TA §»
i-ai lăsat, Doamne, să moară ^
prin căderi năprasnice fără ve-
ste, mântueşte-i de toată mun-
ca. Dumnezeul nostru. ^
De focul cel pururea arză-
tor, şi de întunerecu! cel în-
grozitor, şi de scrâşnirea din-
ţi!or,şi deviermele cel ce mun- U
ceşte fără de sfârşit, şi de toată ^
munca, izbăveşte Mântuitorul m
nostru, pre toţi cei ce cu ere-
dinţă au murit. îHt
S I hvh , « Treimol
Unimeîn treiipostasuri,ceea ^
ce eşti de un scaun, fără înce-
put, care unime o ai cu des- ^
părţirea feţelor şi firea în feţe;
uneşte-ne pre noi întru o voie ^
a poruncilor tale. ^
Şl acum. a Xâwcâfoart'i
Mai pre sus slăvită de cât gt
Serafimii cei cu chipuri de foc,
te-ai arătat Preacurată; că ai
născut pre acela, de care ei ^
nu se pot apropia, pre lisus
Mântuitorul; care cu întrupa- m
rea a îndumnezeit frământă-
tura pământenilor.
Catavasic,
Mânecă Duhul meu către ^
„tine. Dumnezeule, pentru că
„lumină sunt poruncile venirii m
„tale. Deci întru acelea lumi- ^
„nează mintea noastră. Stă- ^
„pâne, şi ne povăţueşte pre
„calea vieţii*'.
¥^ . ^
^ to^ LĂSATULUI l)K CARN’ i: gjj» 31

>*
C'Antarea B-a, IrmoA: ^1 ucum, a Nâscâ(osrci
m
l ’i'inieijtc-uju pro miijc...
fe Saltă lesee, strămoşule, că ^
I ^ ^ ela CC ai deslegat durerile din rădăcina ta, din Curata Fe-
I ^ morţii, pătimind, începă- cioară a răsărit floare deviea- m
tortile al vieţii, Dumnezeul no­ ţă, Hristos Dumnezeu, cel ce
ii stru, prc^robii tăi, cei din veac a mântuit lumea. ^
% adormiţi, odihneşte^i.
Catavjisic.
I Pre cei ce, cu judecăţile tale
Primeşte-mă pre mine cel
51 cele negrăite, i-au omorît bău-
„cuprins de păcate multe, iu- ^
turile cele cu farmece, otră-
„bitorule de oameni, carele
vile, înecările de oase, cu sfin­
„cad la îndurările tale, şi ca ^
ţii, Doamne odinneşte-i.
„pre proorocul. Doamne mân- ^
Când vei judeca toate, stând „tueşte-mă“ . jHt
goale şi descoperite înainteafe-
ţei tale, atuncea, îndurate, să-ţi C O M ) AC

fie milă de cei ce ţi-au slujit GlOBul til h-lea. JHf

^ cu credinţă, Dumnezeule.
Cu sfinţii odihneşte, Hris- ^
S Trâmbiţând Arhanghelul tău toase, sufletele adormiţilor ro- ^
ţ| cu trâmbiţa cea de apoi, spre bilor tăi, unde nu este durere, ^
% scularea în viaţă a tuturor, nici întristare, nici suspin; ci ^
^ atuncea, Hristoase, odihneşte vieaţă fără de sfârşit. ^
pre robii tăi. îHt

hivredniceşte. Dumnezeule,
. împreună cu slugile tale pre
jjî credincioşii cei din veac, pre
îl cari i-ai luat, şi pre tot neamul
omenesc, ca să te slăvească.
Slavă, a Trelmel.
Stăpânie dumnezeească în­
treit sfântă, ceeace eşti de un
scaun, Părinte, Fiule, şi Du-
hule; tu eşti Dumnezeul meu,
cela ce cu stăpânirea ta cea a
tot puternică toate le cuprinzi.
ICOS. ^
Tu însuţi eşti fără de moar- ^
te, cela ce ai făcut şi ai zidit ^
pre om; iar noi pământenii din
pământ suntem zidiţi şi întru
acelaşi pământ vom merge, p
precum mi-ai poruncit, cela
ce m’ai zidit şi mi-ai zis: că ^
pământ eşti şi în pământ te
vei întoarce, unde v.om merge ^
toţi pământenii, făcând tângui- ^
rea cea deasupra gropii cân­
tare: Aliluia.
 32 •o§ p AmdAta
SINAXAR
IN SAM DATA l.A S A T lll.L II D H CAKNE
4»^ •Siaaxarul dio Mineiu; upoi accsta.
Ill uceea^i zi duaioezceştii Pariaţi au liotărit
pomenirea tuturor celor din veac adormiţi, in­
tru bună credinţă, ia Qâdejdeuinvieriive^nice,
• S T IH IR I
H obşte. E i au primit, după cum s’a spus, această
l ’itu, Cuvinte, celor morţi greşalele
N carătându-ţi moartă milu l'a cea mare!
nii oanioDi adeseori au murit pe ne^
aşteptate printre străini: pe mare, in
munţi neumblaţi, in prăpăstii, iu cră­
păturile pământului, de ciumă, do
Ifoame, in războaie, de foc, de ger ţi de alte
l’olurite morţi. ^?i se poate că din pricina să­
răciei şi a iipdei n'au avut parte să li se t’act\
ini slujba şi pomenirea orânduită. Pentru aceea
dunmezeeştii l*arinţi, mânaţi de dragostea de
oameni şi hind învăţaţi de sCintii Apostoli, au
butărit ea întreaga Biserică să facă pomenire
de obşte pentru to(i aceştia, ca şi ei, cari la
rândul lor n ’au avut parte de slujbele cele
orânduite, din pricina unei Întâmplări oare­
care, să fie cuprinşi în pomenirea obştească
de acum- Slinţii Părinţi arată că slujbele îâ*
cute pentru ei le pricînuesc mare îoloe. Acea­
sta este cea dintâi pricină pentru care Bise­
rica lui Dumnezeu săvârşeşte pomenirea
sufletelor, In ai doilea loc, este cu cale să
83 Jacâ azi şi pomenirea sufletelor, pentrncă
mâine are să se prâznuiască a doua venire a
lui llristos; prin aceasta Biserica îmblânzeşte
pe Înfricoşătorul şi dreptul Judecător, ca să
se poarte faţă de suflete cu obişnuita sa milă
şi sâ le aşeze intru desfătarea cea făfţăduită.
Dar mai cu searaă şi pentru următoarea pri­
cină; Sfinţii Părinţi aveau să aşeze în Dumi­
nica viitoare pomenirea izgonirei lui Adam
din r a i; deaceea izvodesc, prin prăznuirea de
H azi a tuturor morţilor, o oarecare odihnă şi
popas, punând astfel, prin odilina de azi, sfârşit
tuturor prăznuirilor faptelor săvârşite de
Diimaezeu penlru mântuirea noastră. In chipul
acesta, odată cu [)umineca izgonirii lui Adam
se iu din nou, ca dela început, pomenirile
iHţ tuturor celor săvârşite de Dumnezeu pentru
noi. In adevăr cea mai de pe urmă faptă a
lui Dumnezeu pentru mântuirea noastr;^ va
fi cercetarea vieţii noastre de dreptul Ju de­
cător; iar prin pomenirea ei. Biserica înfri­
¥i coşează pe oameni spre a săvârşi cu uşurinţă
nevoinţele postului.
Sâmbăta facem totdeauna pomenirea sufle­
telor celor adormiţi, căci Sâmbăta înseamnă
§o>
in limba ebraică odihnă. Aşa dar facem, iu
ziua de odihnă a zilelor, rugăciuni pentru
cel cari au murit, deoarece ei s au odihnit
de toate lucrurile pământeşti şi de toate ce
lelalte; iiir pomenirea lor s’a orânduit să se
facă In fiecare Sâmbătă.
Astăzi, insă, facem pomenire de obşte,
rugându-ne pentru tot creştinul. Dumnezeeştii
Părinţi, cunoscând că parastasele, pomenile
şi liturghiile făcute pentru răposaţi le pri
cinuesc mare uşurare şi folos, au poruncit
ca Biserica să le facă şi în deosebi şi de
poruncă dela sfinţii Apostoli, precum zice şi
Dionisle Arcopagitul.
Că slujbele făcute pentru suflete le sunt
de folos Be vede intre multe altele şi din
istoria sfântului Macarie.
Sfântul Macarie a găsitpe când mergea pe
drum o c-lpălână uscată a unui Klin păgân
şi a întrebat;
— Au oare păgânii vreodată oarecare mân­
gâiere in iad ?
Căpâţâna a răspuns:
— Au, Părinte, mare uşurare când te rogi
tu pentru cei răposaţi!
Marele Macarie. rugându-se lui Dumnezeu,
a făcut aceasta, pentrucă dorea să ştie daca
slujbele pentru cei mai dinainte adormiţi le
sunt de vreun folos.
Dar şl Grigorie Dialogul a mântuit, prin ru­
găciunile sale, pe împăratul Traian. Dumne­
zeu, insă, i-a spus să nu se mai roage nici­
odată pentru păgâni.
Mai mult, după cum se istoriseşte, impărn-
teasa Teodora, prin rugăciunile sfinţilor şl
mărturisitorilor bărbtiţi, n scos din chinurile
iadului şi ii mântuit pe uritorul de liumnezeu
Teoîii. f^i (irigoneTeologul,in cuvântul rostit
ia moartea fratelui său Chesarie, arată că
sunt bune pomenile făcute pentru cei răposaţi-
Iar marele llrisostom, în tâlcuirea la Epistola
către Filipcni,spune astfel: „Să purtăm grijă
de folosul celor cari au răposat. Să le dăm
lor ajutorul ce li se cuvine, adică milostenii
şi prinoase. căci aceasta le aduce uşurare,
mare câştig şi folos. In adevăr, nu s'au le­
giuit acestea in zadar şi la Întâmplare şi nici
n’au fost predate Bisericii Iui Dumnezeu fără
rost de prea înţelepţii ucenici ai Domnului,
ca preotul sa facă pomenire la înfricoşatele
taine de cei în credinţă adormiţi*', ^ri iarăşi:
J . a împărţeala averiî tale. testamentul tau
să aibă impreună-moştenitor eu copiii şi ru ­
dele tale şi numele dreptului Judecător, iar
pomenirea săracilor sâ nu fie dată Ia o parte!
î'iU sunt chezăş de folosul ce l vei aveai"
Marele Alanasie spune; „Chiar dacă s’ar r i­
sipi in aer cel săvârşit in credinţă nu înceta
de a aprinde la mormânt candelă şi lumânări.

î
l «0§ L A S A 'n a jJl DE CARNE
Ju cilouiauli IU ajutor pe Hnstus Dumuczeu, Cau-
Ju (lela ţi luiJiauurile suni primiio ile Dumnezeu
lO ţi udui; luaiiu rasptata; daca muriuj a lusl
uu uu pacatjs, ca sa-i deslege pacalele; dacă a
jjî IcisL uii om ilrepi, ca su se (aca uilaugire dy
^ i'dspliiia, mr duca a îost poalo cineva slrâin
j|Q ij] sarac, ţi nu are pe nimeui caro sa-j poarte
^ ilo ynja miru ae«stea, alunei Dumnezeu, caro
^ e.ite aropt şi iubitor de uauieiil, va da pe
^ deasupra şi aceluia diu pncina sărăciei, iu
^ dup potrivit* mila dupa cum însuşi ştie. De
altiei şi cel care aduce prluoase pentru unii
^ C;i aceştia ia parte împreuna cu ei la rasplatâ,
ca unul ce a aratat dragostea pentru mântu-
^ irea aproapelui, ca şi aceia care unge cu mir
^ pe altul, el mai inlâi miroase frumos, dim-
^ potriva cei cari nu ijdeplincsc l'agaduinieie
Şl legamialele lacute de cei morţi vor l'i ne-
Iji-iişit osândlH''. Uupă cum spun dumnezeeştii
l’ui'inti, suut de folos celor morţi, toate cele
^ co se fac pentru ei până Iu a duua venire a
jlj[ lui llristos şi mai cu seama acelora cari au
săvârşit puţine fapte bune in timpul când
erau printre cei vii. Şi cu toate ca dumne-
zeeaaca Scriptură Îngrozeşte uneori,după cum
se Şl cuvine, spre îndreptarea celor mulţi,
totuşi, in mare parte, iubirea de oameni a lui
Duiuuezeu birueşte. In adevăr daca in balanţă
se vagasi că sunt egale laptele bune cu cele
rele, atunci birue iubirea de oameni a lui
Duiimezeu; iar dacă talerul cu iapte rele
atârna mai pu(in, şi atunci birueşte marea
lui liunătate.
Trebue sâ se ştie că dincolo ne vom cunoa­
şte tuţl uuii pe alţii iji vom cutioaşlo chiar pe
aceia ţ>e cari nu i-am văzut uiciodata, după
cum bpuiie dumuezeescul iirisostom, care
dovedeşte aceasta din pilda bogatului nemj-
lostiv Şl a «aracului Lazăr- Cu ţoale acestea
nu ue vum vedea sub uq chip trupesc; loţi
: voiu avea aceeaşi vârstă; qu ne vom cunoaşte
I ilu[)ii iiiiiiţişarea trupului, ci cu ocliiul pătnin-
i ziilor ul «uiletului, după cum spune (irigorie
I Teologul, In cuvântul rostit la moartea lui
Cliesarie; „Atunci, prea iubite i'rate, te voj
vedea luiuiuos şi .slăvit, aşa cum do multti ori
mi te-ai arătat Iu v is T Ia r marele şi slâvitul
Aianasie, deşi In Întrebările către prerectul
Aotioti uu spuQe aşa, totuşi in cuvântul de­
spre cei ailiirmiţi zice: până Ia invierea
^ obştească s a dat sfinţilor să se cunoască unul
Î g po aliul şi sa se bucure Îm preună; dur păcă-
“ toijii suntlipsUi de acest Uar; sfinţilor muce­
nici li s'a dat să privească şi să cerceteze
cele (le se l'ac de noi- L a invierea cea de
obîjle.insâ, când se vor arăta faptele ascunse
ale tuturora, toţi ne vom cunoaşte unii pe
alţii"- Trebue să se ştie că acum sufletele
drepţilor petrec in nişte jocuri osebite; şi
ditnpotrivă suîletele păcătoşilor, la rândul lor,
uoele se bucură in nădeidea mântuirii, iar
TT»»»
33
altele sc intribtează in aşteptarea cumplilelur
munci. In adevăr sfinţii, după cum ni)une
dumnezecscul Apostol, „n ’aii primit Inca fă-
gâd Liinţa bunătăţilor, căci Dumnezeu, rânduind
mai dinainle ceva mai bun pentru noi, n’u
voit ca să ajungă la desăvârşire fără noi“ .
Trebue sa se ştie că nu toţi cci cari au
căzut In |)răpastii, in foc şi in mare, şi au
murit din pricina acestora, şi cei cari au pierit
de frig ţi do foame, pătimesc acestea din
pOrunca lui Dumnezeu, iiotaririle lui Dum­
nezeu sunt a ş a ; unele dm ele se tuc priu
bunăvoinţa sa, iar altele prm îngăduinţă, dar
şi unele şi altele se săvârşesc spre lUşUinţa-
rea, îngrozirea şi indreptarea celorlalţi. Dum­
nezeu, prin raţiunea sa mai uainte cunoscă­
toare, şiie şi cunoaşte totul şi se săvârşesc
toate prin voinţa lui, după cum spune sfânta
Evanglielio despre vrăbii. Nu este, insa, iJum-
nezeu cel care iiotărăşte ca omul să moara
intr’un chip sau altul, ci întâmplarea face ca
unul sa moara spânzurat şi altul de moarte
bunu, unul să moară bătrân, iar altul tanâr.
Dimpotrivă Dumnezeu a iiotării odaia pentru
totdeauna in deubşte, lungimea vieţii omeneşti
şi felurile in care poate muri omul. In cuige-
rea atâtor ani ai vieţii omeneşti, se petrec
dit'erile feluri de morţi; Dumnezeu, insa, nu
liolăraşte dintru inceput felul morţii fiecărui
om. ci numai il cunoaşte. Ia r dacă marele ÎHt
Vasilie vorbeşte de predestinai'ea vieţii, atunci
face aluzie ia cuviinele: „Pământ eşti şi in K*f
pământ vei merge!" Căci Apostolul spune
scriind ('oriuteuilor : „Penlrucă va împărtăşiţi
cu nevrednicie, pentru aceea ^unl intre voi
mulţi neputincioşi şi bolnavi şi mulţi mor".
Iar David spune: „Nu mâ smulge in mijlocul
zilelor mek*!“ ; şi: „ ( ’u palme măsurale ai
pus zilele mele“ . iar Solomon zice: „l'iule,
cinsteşte pe talal tnu Ca să trăeşti n iu lţian i!“ ;
şi iaraşi: „Ca S;\ nu mori înainte de vreme".
In cartea lui Iov, Dumnezeu zice lui Mlifas:
„V'aşi fi pierdut pe voi, dar n’am făcut o din
pricina robului meu Iov“'. D.n aee.ste locuri
din Scriptura, se vede că vieaţa nu arc hotur.
Iar dacă afirmâ cineva aceasta, atunci înţe­ ÎHt
legi' prin hotar voinţa lai Dumnezeu. In ade­ itn
văr Duinnczeu adaugă zile cui vrea, iar uitula
i le micşorează ; pe toate insă le orâiidue-rte k*l
spre folos, Iar când Dumnezeu va voi, râu-
daeşte şi felul şi timpul morţii- l'rin urmaro
hotarul vieţii fiecărui om, d pâ cum spune
marele Atanasle, este voinţa şi sfatul lui I Him-
nezeu, Cu acest cuvânt şi cu adâncul jude­
căţilor '['ale, Ilristoase, vei tămădui şi spusele
Marelui Vasille, care zice: „Moartea vine când
se împlineşte hotarul vieţii". Noi insa spiineiti
că hotarul vieţii este voinţa Iui Dumnezeu,
Căci dacă este liotar vieţii, pentru ce ne ru­
găm de Dumnezeu şi de doctori, şi ne rugăm
pentru copii?
 34 •Og >W1HAT.\ §fl.

'Irebue s a s e ţtie !>I aceasta că pruncii

^ morţi botezaţi se bucură de desfătarea bunH-
vântat în veci, Doamne Dum­
m
^ tăţilor cereşti; iur cei morţi nebotezaţi şl nezeul părinţilor noştri.
^ piuncii pâtîânilor nu vor merge nici in desîă-
^ tiiri.‘!i raiului, nici in giieenîi.
^ Dupu ce a iCîjit sufletul din trup du se mai
Cela ce ai zidit din pământ
^ injîrijL'.^te de cele de aioi, ci toideauna se ţărâna trupului şi cu duh o ai
^ mgrijeijlt^ de cele de acolo.
^ I^'uCvMU parastas de irei zile, pentriica io a înviat, îndurate Mântuitorule;
^
^
ireia zi ouiulişi schimba îotaţiţjiarea ; praznic
de aDua zile, pentrucâ atunci incepe să se
pre cei ce i-ai luat odihneşte-i, îrt-
^ descompună trapul, uîară de inimii; şi para- Dumnezeule, întru viaţa cea
^ stjs de patruzeci de zile, pentrucă atunci se
^ pierde şi inima. Alcătuirea omului se lace
neîmbătrânitoare.
^ tot la îel in a treia zi se formează inima;
^ în n noua zi bc fixează in trup ; iar iu a patru- sia\A. a Trcimci.
^ zecea zi, so alcătueşte desăvârşit trupul
^ Aşează, Stăpâne Hristoase, sul'letele celor Să se laude dumnezeirea ca fut
^ mai dinainte adormiţi in corturile celor drepţi
^ ai tăi, şin e railueşte pe noi, ca Cela ce eţti şi cum ar fi trei sori, cu o
^ fără de moarte. Amin. amestecare a luminii: Tatăl şi fc*t
' 'iiiH'irca ■-'I, In iiu s. Fiul şi dumnezeescul Duh, unui
^ ' el ce ai InteiEOiat pământul..
în fire, şi în trei ipostasuri.
JHt
nrum. « jNAacAfOârel ait
^ C ăvârşind pomenirile celor
îl ce au murit, cu bună cre- Cântarea lui David cântăm m
dinţă, din veac, strigăm: Bine ţie, munte al lui Dumnezeu, ÎW
eşti cuvântat în veci, Doamne, numindu-te Fecioară,întru ca­
Dumnezeul părinţilor noştri. rele sălăsluindu-se Cuvântul an
dupre trup, ne-a îndumnezeit
Pre cei ce au murit în buna pre noi duhovniceşte întru M
credinţă fără veste şi pre cre­ an
sine.
dincioşii ce au adormit de lo­
virea a tot felul de aruncare, Catuvasie.
a fierului, a lemnului, a tot fe­
Cela ce ai întemeiat pămân-
lul de piatră odihneşte-i, Dum­
„tul întru început şi cerurile
nezeule.
A „cu cuvântul le-ai întărit, bine
Laînfricoşată venirea ta. In­ „eşti cuvântat în veci, Doamne,
durate, pune de-adreapta oi­ „Dumnezeul părinţilor noştri“.
lor tale pre cei ce ţi-au slujit ÎH
iJAulareu 8 a Irmut»;
ţie, Hristoase, în vieaţă, cu
p re cel co s'a preaslâvit...
dreaptă credinţă, şi la tine s’au
ÎH
mutat.
' ândueşte pre robii tăi, Hri­
stoase, în ceata aleşilor tăi,
C ela ce ai risipit mai înainte
umbra morţii, răsărind ca
soarele din mormânt, fii ai în­
ca să strige ţie: Bine eşti cu­ vierii şi măririi veşnice fă,
 •()§ LĂSATULUI DE CARNE got 35

H Doamne, pre toţi cei ce au cându-1 , adăpi pre credincioşi

^ murit cu credinţă.
Cunoscătorule al celor ne-
M arătate şi ascunse, când vei
j| vrea să descoperi lucrurile în-
j[| tunerecului şi sfaturile inimilor
noastre, atuncea să nu pui în
jj| socoteală faptele tuturor celor
ce au adormit întru credinţă.
^ Când vei şedea pre scaun
H şi vei porunci să stealajude-
î| cată cei adunaţi, cu trâmbiţa,
ţ| de la marginile pământului,
n să-i ierţi atuncea pre toţi, Hris-
jS toase, ca un milostiv.
cu apa nemuririi în veci.
Catavasie.
sa l&udăm bine flâ covântâm...
Pre cel ce s’a preaslăvit în
„muntele cel sfânt şi a arătat
„lui Moisi în rug, prin foc, taina
„pururea Fecioarei, pre Dom-
„nul lăudaţi-I şi-l prea înălţaţi
„întru toţi vecii". u
C&Dtarea 9a, Irmos;
Naşterea pururea Fecioarei...
nde este locaşul sfinţilor

jj| Pre cei ce au murit din în-

U tăi, celor ce se veselesc,
acolo învredniceşte. Doamne,
îHt

^ tâmplări de năprasnă, şi din să se bucure toţi cei din veac

ţi chiotul tare, şi din alergarea adormiţi întru credinţă şi întru
n grabnică, de palmă, de pumn nădejde. m
S şi de lovireacu piciorul,Doam-
Pre toţi credincioşii ce au
K ne al slavei, de vreme ce au
pierit din mânia lui Dumnezeu,
î| adormit întru credinţă, iartă-i
cu feluri de trăsnete de moar­
f5 în veci.
te din cer căzute, sau pămân­ m
km
BiaecuTâDtăm pre TatU.. tul desfăcându-se, sau marea km
învăluindu-se, Hristoase, odih- km
Ca pre o unime întru o fiinţă neşte-i.
km
km
te laud, ca pre o Treime în
feţe te cinstesc, Părinte, Fiule P re cei ce au murit de muş­ km
km
şi prea Sfinte Duliule. Stăpânia căturile cele veninate, de în­ km
cea fără de început a împără­ ghiţirea şerpilor, de călcarea
km
km
ţiei tale o slăvesc în veci. cailor, de spânzurare şi de su­ km
km
Şl Bcunt, A N&iCătoftTei. grumarea de cel de aproape, 'km
cari au slujit ţie cu credinţă, km
k^
Izvor pecetluit al apei vieţii odihneşte-i. km
te-ai arătat Fecioară, Născă­ km
km
toare de Dumnezeu, că, pre Toată vârsta, pre bătrâni şl
Domnul fără de bărbat năs- tineri, pre voinici şi copilandri, |]|
 36
H
pre copii şi pre pruncii cei fără
devreme, firea bărbătească şi
cea femeiască odihneşte,Dum­
nezeule. pre credincioşii cari
i-ai luai.
Pre fiecare anume, din cei
ce au murit cu credinţă, din
H veac şi din neamuri şi din
neam, atuncea, Hristoase, în­
tru venirea ta, învredniceşte-i
¥^ fără de osândă a staînainteata.
Slavi, a Treimei.
Cela ce eşti un Dumnezeu
în Treime, slavă Ţie neîncetat!
H
H Că deşi este fiecare faţă Dum­
nezeu, dar în fire, unul este
H Tatăl si Fiul si Duhul, cu cele
¥^ trei luminate osebiri.
¥^ ŞI ai’ura, a Nfis^âioarel
Mai pre sus de minte este
îl
naşterea ta, că ai născut pre
cela ce este de mai înainte, şi
ai alăptat negrăit pre dătăto­
rul de hrană lumii, şi ai cul­
cat pre cela ce cuprinde toate,
pre însuşi Mântuitorul nostru,
Hristos; ceeace eşti cu totu!
fără prihană.
H
Câtavasio.
Naşterea pururea Fecioarei,
„ce s’a arătat mai înainte le-
„giuitoruluiîn munte, prin foc
„şi prin rug, spre mântuirea
„noastră a credincioşilor, cu
„cântări neîncetate să o slă-
„vim “.
•0§ SAMBATA g^
lu m in An d a
Ptjdobia; c ^ lu ce ai impuduliii corul.. ^
Cela ce stăpâneşti pre cei m
morţi şi pre cei vii, ca un Dum-
nezeu, odihneşte pre robii tăi SJ
in locaşurile aleşilor tăi; că de p
au şi greşit, Mântuitorule, dar |j
nu s’au depărtat deia tine. ^
S la r i, asemeoea.
Odihneşte pre robii tăi în
locul celor vii, Doamne, de ^
unde s'a depărtat durerea, ^
scârba şi suspinarea; iartă-le, ^
ca un iubitor de oameni, cele gj
ce în viaţă au greşit; că singur
eşti fără de păcat, şi Stăpân m
celor morţi şi celor vii. ^
Şl acum, a NAscfttoarei
Marie, mireasă dumnezeea- ^
scă, roagă neîncetat pre Hris- ^
tos pentru robii tăi, împreună
cu proorocii grăitori de Dum- ^
nezeu şi cu adunările muceni-
cilor,cu arhiereii şi cu cuvioşii,
şi împreună cu toţi drepţii, ca
să ne facem moştenitori
V îm- h
o ftf
părăţiei cerurilor.
LA LAimH
Stihirile pc 4, Oiasul al 8'lca
Podobia: In raiul eei din Edom .,
V eniţi fraţilor, toţi mai îna­
inte de sfârşit, ca văzând ţă­
râna noastră şi neputinţa firii
noastre, să ne vedem sfârşitul
şi părţile vasului celui trupesc;
 LĂSATULUI DE CARNK §0»
şi că praf este omul, mâncare
^ viermilor şi stricăciune; căus-
cate sunt oasele noastre şi nici
îl suflare având. Să ne uităm în
UI mormântyri,casă vedem unde
este slava? unde frumuseţea
chipului ? unde este limba
care grăia frumos? unde sunt
sprâncenele sau unde este
ochiul? Toate sunt pulbere şi
^ umbră. Pentru aceasta fie-ţi
Jl milă, Mântuitorule, de noi pă-
cătosii.
H Pentru ce se înşală omul,
lăudându-se? Dece se turbură
kn în deşert lutul, cel ce preste
^ puţin iară aceiaşi se face? Căci
nu socoteşte ţărâna, că praf
este frământătura, lepădare
putrejunii şi stricăciunii! Deci
^ de vreme ce lut suntem noi
^ oamenii, pentru ce ne lipim
kii de pământ ? Şi de oarece sun-
|j| tem de un neam cu Hristos,
de ce nu alergăm la dânsul ?
Deci toată vieaţa cea muritoa-
re şi curgătoare lăsând, să
urmăm vieţii celei nestrica-
H cioase, care este Hristos, lumi-
narea sufletelor noastre.
Cela ce ai zidit pre Adam
cu mâna ta şi ai pus hotar
w nestricăciunii şi morţii, Mân-
î| tuitorule, şi vieţii celei dupre
dar, şi l-ai mântuit de strică-
dune, mutându-l la vieaţa cea
dintâi; însuţi, Stăpâne, fă ro-
Jjţ bilor tăi, pre care i-ai luat de
iHs
37 ^
--- - M
la noi, odihnă cu drepţii, în ^
ceata celor aleşi; şi scriindu*Ie
numele lor în cartea vieţii şi, îHfr
întru glasul Arhanghelului, în-
viindu-i prin sunetul trâmbiţei,
învredniceşte-i pre ei împâră-
ţiei tale celei cereşti.
Hristos a înviat, deslegând
din legături pre Adam cel
întâi zidit şi sfărâmând tăria
iadului; îndrăsniţi toţi morţii, ^
că s’a oniorît moartea, s'a pră- U
datşi iadul împreună cu dânsa, gt
şi Hristos a luat împărăţia, cel ^
ce s'a răstignit şi a înviat. ^
Acesta ne-a dăruit nouă ne- ^
stricăciunea trupului; acesta ^
ne va scula pre noi şi ne va m
dărui învierea, şi slavei ace- ^
leia va învrednici, cu veselie, ^
pre toţi câţi cu credinţă neabă- ^
tută au crezut într’însul, cu
căldură. |
SIhtA, QIw u I al 2-lea. ^
Ca O floare se veştejeşte şi g j
ca un vis se trece şi se des- M
leagă tot omul. Şi iarăşi su- snt
nând trâmbiţa, morţii ca din- ^
tr'un cutremur, toţi se vor seu- u
la, întru întâmpinarea ta, Hris-
toase, Dumnezeule. Atuncea,
Stăpâne, pre cei ce i-ai mutat
dela noi, aşează-i în locaşurile
sfinţilor tăi, odihnind sufletele
robilor tăi, Hristoase.
acum, a Născătoarei
Bucură-te, Marie, Născătoa- | j
re de Dumnezeu, locaşul cel
 38 « § SAMBATA lă sa t u lu i de CARNK g^

nestricat şi cu totul sfânt, pre­ gâni; iar mucenicii, pătimind,

cum strigă proorocul: Sfânt au dobândit cele ce au poftit.
este locaşul tău, minunat întru Şi cetele acestora se roagă ţie
dreptate! ^ împreună cu ceeace te-a năs­
cut, să odihneşti^ Dumnezeule,
LA STIHOAVNA sufletele pre care le-ai luat, iar
Stih rile pjdobnice ale Iul Teofaii, dla Octolh. pre noi să ne învredniceşti îm­
MU ale eloBulu! de rftnd. părăţiei tale; cela ce ai răbdat
M¥ Slavă, glasul al 0-lea, a lui DaniaBcbin. crucea pentru mine osânditul,
¥^
Mântuitorule şi Dumnezeul
Durere s'a făcut lui Adam
kif meu.
gustarea din pom, de demult
*¥
în Edem, când şarpele şi-a Rine este a se mârturi'<i... Sfinte Dumne­
W? vărsat veninul; că printr'însu! zeule, Tatfll nostru...
¥i
a intrat moartea, care mănâncă Şi Troparul; Cela ce cu adâncul Înţelep­
ciunii... Slava, şi acum: Pre tine zid şi liman •
pre tot neamul omenesc. Ci Apoi Ceasul Mu ţ^l Apullsul.
venind Stăpânul, a surpat ba­
laurul şi ne-adăruit nouă odih­
nă. Deci, către dânsul să stri­
«
găm; Fie-ţi milă. Mântuitorule, LA LITURGHIE.
şi pre cei ce i-ai luat odih­
W? Fericirile dla Caoonul Triodului, CAntarea
neşte-! împreună cu aleşii tăi. 8-a şi a O-a Procbiraen, Apostolul către Co-
Hi^ riateol ei al morţilor, către TesaloDiceoi;
4i^ Şi acum, a NăBRâtoarcl. Evanghelia de la Loca, şl a mor(llorde la loan.

Mii
Tu eşti Dumnezeul nostru, CHINONICUL
carele cu înţelepciune toate
Mii Fcriciţi pre care i-fli ales !:i i-ai primit.
¥i
le-ai făcut şi le-ai plinit. Pro­ Doaranp, Sji pomenirea lor in neam şi in neam.
kH oroci ai trimis, Hristoase, ca CADE-SE A ŞTI; Că aceasîă rânduialâ a
«? morţilor se face neschimbată fjl in Sâmbăta
să proorocească venirea ta, şi liusaliilor.
k ii Ucenici ca să propoveduiască De va cădea, in această zi, sfântul sau sfăota
kii al căror liram ii are biserica, slujba morţilor
măririle tale: Aceia au pro- din această Sâmbătă se cântă la biserica ci­
poveduit venirea ta, iar aceştia mitirului, dacă parohiti are biserică apui te a
cimitirului; iar in biserica principală se cântă
<k^ cu botezul au luminat pre pă­ slujba tiramulul.
k^
i!H?

«?
■W?

w?
 jjm

r«inrmjTi :vVAtM-Kf^'-v^^wV.t^H^/rk -ncKot^if*?■ M

M
^
H( M

¥^
H
¥^
W
¥^

P
)i^
*Af
¥^
¥¥. U
«

ÎI
^
H(
■f#
U
DUMINICA u

L A S ATU L U I D E C A R N E
4i^ Ş im h iii «tiar» la Voc«roie, iJijpS r«Hlm jl ci*l ylijrtriiijt, râBiftin ' cricit liarhiiiul,
W(
cetiaii Catiamn (oniă. La Doamne strigil-am . punem tl hir * 'n- III
cftntăud dia OctoiL: K fll.hlri aie inv^un ,i .. uio ,ip \ ~•J|(^ i„r «;
Truiilului 1 pooohii <
’(•
ÎI ii.anut ni iMea. Uup/i Podohiii
u
'l'nalâ nădejdea puiiulu'şi. u

and vei vrea să vii să j divanului tău pre toţi, stând

faci judecată dreaptă, ; înaintea ta, puterile cereşti, şi
dreptule judecător, şezând pre oamenii cu frică judecându-se,
punul slavei tale, râu de foc fiecine, precum a lucrat; atun- u
înfricoşând, va trage înaintea cea să-ţi fie milă de noi, şi să
{|
¥¥i
40 «0§ DUMINICA
ne învredniceşti, Hristoase, în
partea celor mântuiţi, ca un
¥¥. îndurat, cu credinţă te rugăm.
îf Cărţile se vor deschide şi
|J| se vor arăta faptele oamenilor
înaintea divanului tău celui
de nesuferit, şi va răsuna toată
^ valea plângerii cu groaznică
scrâşnire, văzând pre toţi cei
^ ce au greşit trimişi în mun-
cile cele veşnice, cu dreaptă
^ judecata ta, şi fără de folos
plângând, îndurate. Pentru a-
ceasta te rugăm pre tine, bu-
nule, să-ţi fie milă de noi, cei
î l ce te lăudăm, unule, mult mi-
lostive.
¥¥,
Trâmbiţele vor suna, şi mor-
mânturile se vor deşerta, şi se
va scula toată firea omenea­
ţ i scă, cutremurându-se; cei ce
au făcut bine, cu bucurie se
^ vor bucura, aşteptând să ia
^ plată; iar cei ce au greşit, vor
tremura cumplit văitându-se,
în muncă trimiţându-se şi de
^ ceialeşidespărţindu-se.Doam-
ne al slavei, milostiveşte-te
spre noi, ca un bun, şi ne în-
Wî vredniceşte stării celor ce te-au
iubit pre tine.
^ Plâng şi mă tânguesc, când
m îmi vine în simţire focul cel
vecinic, întunerecul cel mai
m dinafară şi tartarul, viermele
cel cumplit şi scrâşnirea din-
' ţiior cea neîncetată, şi durerea
ce va să fie celor ce au greşit u
preste măsură, şi pre tine cel ^
prea bun, cu vicleană voe,
te-au mâniat, dintre cari unul
şi cel dintâi sunt eu, ticălosul.
Ci,judecătorule, ca un îndurat, ^
mântueşte-mă cu mila Ta.
S la v ft, ( ila s u l a l 8>)ei. ^
Când se vor aşeza scaunele
şi se vor deschide cărţile şi m
Dumnezeu va şedea ia jude-
cată, o! ce frică va fi atuncea! g*
îngerii stând înainte cu frică ^
şi râul de foc curgând, ce vom
face atuncea noi oamenii cei
vinovaţi cu multe păcate? Şi
când îl vom auzi chemând pre jw
cei binecuvântaţi ai Tatălui
întru împărăţie, iar pre cei pă-
cătoşi trimiţându-i în muncă, ^
cine va suferi acea înfricoşată ^
răspundere? Ci unule iubito- ^
rule de oameni. Mântuitorule,
împărate al veacurilor, mai iHf
înainte până ce va sosi sfâr- ^
şitul, prin pocăinţă întorcân- ^
du-mă, milueşte-mă. ^
Şi aenm, a Nâicdtoarei, M
cea diotftiu, n de rftnd. ^
Vohod ; l.um iDă lin ă ..
PfOchlnieDul: Domnul s a impăruţit. ^
Şi colelalte ^
LA MTIE ^
Stihlre hramului, după oblceiu. ^
SlavA. Ulfiflul al 7*!ea ^
C unoscând poruncile Dom- ^
nului, aşa să vieţuim: pre flă- ^
on
 * •*
U SA TUU II nil (’AKNL
mânzi să-i hrănim, pre setoşi
W să-i adăpăm, pre cei goi să-i
W îmbrăcăm, pre streini să-i a-
Vi ducem în casă, pre bolnavi şi
W
pre ă \ din temniţă să-i cău­
tăm; ca să zică şi către noi,
Vi cei ce va să judece tot pă­
Vi mântul: Veniţi, binecuvântaţii
Vi Tatălui meu, de moşteniţi îm­
Vi
Vi părăţia ce s’a gătit vouă.
Vi
Vi tcum, u N'ăHCă(oarei
Vi
Suptacoperământul tău, Stă-
vi până, toţi pământenii scăpând,
strigăm ţie, Născătoare de
w Dumnezeu, nădejdea noastră:
w izbăveşte-ne pre noi de gre-
^ şalele cele fără de măsură, şi
vî mântueşte sufletele noastre.
\,K STIHOAVNA
Stihklle Octoihulul, diipJi Al!- -Vifa
W SlaT«, aiaiu' al 81ea
^ Vai mie, înegritule suflete!
^ Până când de la răutăţi nu te
mai curmezi?Până când zaci
^ în lene? Dece nu-ţi adufci a-
minte de înfricoşatul ceas al
morţii? Dece nu te cutremuri
4 »^ cu totul de înfricoşata jude-
cată a Mântuitorului? Oare ce
Vi vei să răspunzi, sau cum vei
să dai seamă? Lucrurile tale
stau faţă, spre mustrarea ta,
faptele tale te vădesc, pârân-
du-te. Deci, o suflete! Vremea
Vi a sosit, aleargă, apucă înainte
UI şi cu credinţă strigă: Greşit-
w am, Doamne, greşit-am ţie;
wk
§0* 41
ci ştiu, iubitorule de oameni,
bunătatea ta; păstorul cel bun, JH
nu mă despărţi pre mine de
la starea cea de-adreapta ta, ÎH
pentru mare mila ta.
Şl ac!um, a Nâs< At nrei, gtflfr
Fecioară ce nu ştii de mire,
care ai zămislit negrăit pre
Dumnezeu cu trup, MaicaDum-
nezeului celui prea înalt, pri­ h
meşte rugăciunile robilor tăi,
ceea ce eşti cu totul fără pri­
hană, care dărueşti tuturor cu­
răţire de greşale; primind a-
cum rugăciunile noastre, roa-
gă-te să ne mântuim noi toţi,
TropHiul, (l« trei o r i;
Născătoare de Dumnezeu Fecioară... Şi ypa-
lalln iim arp H t»flve«!i’ rii. iliipA ohirelii
^ frtco {’:;!:•■ din f’tipteîo Apostolilor.
Iar de nu eato lu i'rijfiu io clupft, Acum elo-
bozeşte. .Troparul Invinrii, SI b v A i^I ai-ura h
NARc&loarel ^1 Apollsiil
LA UTRENIE.
injinnezeu esle Domnul, Troparul InTlerlI
de două ori; SUvfi, şl «c-um, a Xaucă'oarof
uhHnullt^lc Siibolocli
apol.i’iivftatul Sî Grl^orlo TeoioRul,
!u trul pârli, dpsjire liihlrea NAracl, caro
tijcopo a^iii
[{ărbaţi fraţi, dimpreună cu cei săraci..
impA acopA l'olloionl. Anliloancl», I'rociil-
mcmil clasului s| i<;vani'lielia Învierii învie­
rea lui Hristos.ivairiui; :,i).
SirtvA, i 'ia»^ul al S-loa
i'şile Pocăinţei...
Şl acum, .Vilwi'rtiMuu'i, acpiH!’ giuf
|D cărările măntuirii...
Aiiiii Stihira Olasul nl tl-ltm
Suli Milueşte-raă, Dumnezeule dupre mire
mila tu...
la luuHimea faptelor mele.(Caut'-U’. lua
] oi. la pu^juia 3)
H
42 DUMINICA
Mântueţ;(e, huiniiezeule, i)oporul tău... Şl
Ecfonisul;
T u mila ţi cu iodurjlrile...
Canoaaele ae pan; al Învierii, did Octoib, cu
irmosul pe 4, NAtc&toarei de Dumnezeu
po 2 ^ al Triodulul pe 8.
CANONUI.
Facerea Iul Teodor Studltul
CAntarea i a, Glasul al 6'lea, IrmOB:
Ajutor şi ai'oporilor...
iua cea înfricoşată
>
a venirii
^
î l taie, celei cu totul negră-
^ ite, mă cutremur cugetându-o,
şi cu frică mai 'nainte o văd;
Wî întru care vei şedea să judeci
pre cei vii şi pre cei morţi,
jg Dumnezeul meu, A Tot Puter-
w nice,
Wî
^ Când vei veni, Dumnezeule,
Wî cu mii şi cu negure de puteri
jS cereşti ale îngerilor, învred-
jg niceşte-mă, Hristoase, şi pre
mine, ticălosul, a te întâmpina
pre nori.
Wi Vino, suflete al meu, de ia
întru tine ziua aceea şi ceasul
jjj întru care Dumnezeu de faţă
î i va veni; şi te tângueşte şi
plângi, ca să te afli curat în
w ceasul întrebării.
îl Mă îngrozeşte şi mă înfri»
coşează focul cel nestins al
^ gheenei, viermele cel cumplit,
î l scrâşnirea dinţilor; ci slăbeşte
şi-mi lasă greşalele, şi în sta-
î? rea cea dimpreună cu aleşii
tăi, Hristoase, rândueşte-mă. |
go.
Glasul tău cel dorit, care va
chema la bucurie pre sfinţii
tăi, să-l aud şi eu, ticălosul,
şi să aflu nespusa desfătare
a împărăţiei cereşti.
Să nu intri cu mine la ju
cată, aducând faptele mele,
cercând cuvintele şi îndrep­
tând poruncile. Ci cu îndură­
rile tale, trecând cu vederea
răutăţile mele, mântueşte-mă
a tot puternice.
Slavă, a Trcimel.
Unime în trei ipostasuri,
prea Stăpânitoare, Domnie a
tuturor, prea desăvârşit Stăpâ­
nitoare, stăpânie preste toate,
tu însuţi mântueşte-ne pre noi.
Părinte şi Fiule şi Duhule prea
sfinte.
Şl acum, a N&acitoarei
Cine a născut fiu nesemănat
dupre legea părintească? Pre
acesta dar îl naşte Tatăl fără
de maică. Prea slăvită minu­
ne! Că tu ai născut, Curată,
pre Dumnezeu împreună şi
om.
Catavasic.
Ajutor şi acoperitor s'a fă-
„cut mie spre mântuire, acesta
„este Dumnezeul meu,şi*Lvoiu
„preaslăvi pre el. Dumnezeul
„părintelui meu,şi-Lvoiu înălţa
„pre el, căci cu slavă s’a praa-
„slăvit“.

•>§ LASATDLITI DE ('AHNE
CAQtATCâ l*a, IrlDOs;
Intarcfrlo, Do-ininc, pre pia'ra...
D omnul vine, şi cine va su-
ferHrica lui? Cine se va
arăta feţei lui? Ci fii gata, o
Î! suflete, spre întâmpinarea lui.
Mai înainte să apucăm să
plângem, şi să ne împăcăm
cu Dumnezeu mai 'nainte de
W sfârşit, că înfricoşat este di­
¥^ vanul la care toţi cu grumazii
plecaţi vom sta.
W Milueşte-mă, Doamne, mi-
W lueşte-mă, strig ţie, când vei
¥^
veni cu îngerii tăi, să răsplă­
teşti tuturor dupre vrednicia
faptelor.
Cum voiu răbda nesuferita
mânie a judecăţii tale, Doam­
ne, neascultând porunca ta?
Ci să te înduri de mine în
ceasul judecăţii.
Intoarce-te, suspină, ticăloa­
se suflete, m ai^^iiite până ce
va lua sfârşit turnul vieţii, până
nu-ţi va închide Domnul uşa
cămării.
Păcătuit-am, Doamne, ca al­
tul nimenea din oameni, gre­
şind mai pre sus de cât omul;
ci mai înainte de judecată fii
mie milostiv, iubitorule de oa­
meni.
B Troimel.
Treime neamestecată, nezi­
dită, fire fără început, ceea ce
»c5te^56c:«c *:?>c
§0» 43
eşti lăudată în trei feţe, mân- ^
tueşte-ne pre noi, cel ce ne în- |J|
chinăm cu credinţă stăpânirii M
tale.
Şl acum, a NăBcăloerel
U
^
Odrăsilt-ai, Preacurată, cu
naştere fără de sămânţă, pre
Cuvântul celviu,întrupându-se
în pântecele tău, iar nu schim-
bându-se. Slavă naşterii tale,
Maica lui Dumnezeu.
Catavasie.
întăreşte, Doamne, pre pia-
„tra poruncilor tale inima mea,
„ceea ce se clăteşte, că singur
„eşti sfânt şi drept“.
Scdealoa, 0(a«ul a] 6-lea.
Gândesc la ziua cea înfrico­
şată şi plâng de faptele mele
cele viclene; cum voiu răspun­
de împăratului celui nemuri­
tor? şi cu ce îndrăzneală mă
voiu uita Ia judecătorul, eu des-
mierdatul? Milostive Părinte,
Fiule unule născut şi Duliule
sfinte, milueşte-mă.
S l.v l, «
In valea plângerii, în locul Jf#
ce ai rânduit, când vei şedea, ^
m ilo stive , să faci judecată ^
dreaptă, să nu vădeşti cele as- |5
cunse ale mele, nici să mă ru- H
şinezi înaintea îngerilor; ci te 3 J
 44 «Og DUMINICA go»

milostiveste, Dumnezeule, şi Dumnezeule, cele ascunse ale ^

5 ^ mă milueşte* tuturor stau de faţă, ^
sl
iŞi AC um , a Niiscătoarei Să nu viu la pământul plân- ^
gerii, să nu văd locul întune- ^
Nădejflea lumii cea bună,
recului, Hristoase al meu, Cu- ^
î§ Născătoare de Dumnezeu Fe-
vinte, nici legându-mă de mâini ^
|j| cioară, a ta singură şi înfrico-
şi de picioare să fiu lepădat SW
^ şată ajutorinţă cer; milosti-
afară din cămara ta, având îm- U
veşte-te spre poporul cel ce
brăcămintea nestricăciunii în- ^
lesne se primejdueşte, roagă
tinată, eu nevrednicul. U
pre milostivul Dumnezeu, să
^ izbăvească sufletele noastre de Când vei despărţi pre păcă-
toată certarea, ceeace eşti una toşi de cei drepţi, judecând
m bine cuvântată. lumea, rândueşte-mă a fi una
din oile tale, alegându-mă din- u
C&Qtarea 4-a, Irmos:
tre capre, iubitorule de oameni,
Auzit-a proorocul de venirea ta... ca să aud glasul tău cel bine ^
WX cuvântat.
^ W osit-a ziua, iată înaintea uşi-
lor este judecata; suflete Făcându-se întrebare de Iu-
priveghează! aici împăraţii îm- cruri şi cărţile deschizându-se, ţ»
preună şi boerit, bogaţii, să- ce vei să faci, o ticăloase su- ^
racii se vor aduna şi îşi va flete! Ce vei să răspunzi la u
lua fiecare om dupre vrednicia judecată, neavând roduri de ^
^ faptelor. dreptate, ca să aduci Iul Hris-
tos. Ziditorul tău? ^
Intru a sa rânduială, sihas-
m trul şi arhiereul, bătrânul şi Auzind cuvântul cel cu plân- ^
tânărul, sluga şi stăpânul, se gere al bogatului în văpaia u
^ vor întreba; văduva şi fecioara muncilor, plâng ticălosul şi mă
iJl se vor îndrepta; ci vai atuncea tânguesc, întru aceeaşi osândă
detoţiceicenuvoraveavieaţă fiind, şi mă rog: Milueşte-mă,
^ nevinovată. Mântuitorul lumii, în vremea ^
judecăţii. U
^
N emitarnicăestejudecata ta,
SlATă, a Treimei ^
neînşelat divanul tău de graiul
^ cel meşteşugit, că nu ascunde P re Fiul din Tatăl, şi pre ^
^ dreptatea vorba cea iscusită Duhul slăvesc, ca din soare Iu- ^
a ritorilor, nici aducerea mar- mina şi raza; însă pre Fiul
H torilor o amăgeşte; că Ia tine, dupre naştere, că şi naştere p
-.5C^3o ;:5K:)ţc
 iO§ lă s a tu lu i DK CAHN1-;
este, iar pre Duhul dupre ie­
şire, că şi ieşire este; pre duiri’
nezeeasca Treime ceaîmpre-
una fără început, căreia se
închină toată făptura.
Şl acum, a Nâsc&toarel.
Fecioară, prunc născând şi
curăţia păzind, tu cinstită te-ai
arătat, născând pre Dumnezeu
şi omul, pre acelaşi unul în
amândouă chipurile; minunea
ta, Fecioară Maică, spăimân-
tează tot auzul şi cugetul.
Catavasie.
A uzit-a proorocul devenirea
„ta, Doamne, şi s’a temut, că
„vrei să te naşti din Fecioară,
„şi oamenilor să te arăţi, şi
„a zis: Auzit-am auzul tău şi
„m'am temut, slavă puterii tale,
„Doamne“.
Ciotarea 5>a, Irmos
noaple mânecând eu...
C utremur nepovestit şi frică
va fi acolo; că va veni
Domnul, şi împreună cu dânsul
lucrul fiecăruia din oameni. Si
cine dar de aicea nu se va
plânge ?
R âul cel de foc mă turbură,
mă topeşte, mă roade scrâşni-
: rea dinţilor şi întunerecul a-
; dâncului; deci, în ce chip şi
! cum voiu face să milostivesc
I pre Dumnezeu ?
^ 45
Iartă, Doamne, pre robul tău, m
ca nu cândva să mă dai mun-
citorilor celor amari, îngerilor
celor cumpliţi, între cari nu
poate, acolo, a se afla odihnă.
Domnul şi Voevodul dim­
preună acolo, bogatul şi cel
neslăvit, cel mare împreună şl
ce! mic, se vor îndrepta întoc­
mai ; ci vai fiecăruia, care nu
va fi gata.
S lăbeşte, Iasă, Doamne, şi
iartă câte ţi-am greşit ţie, şi să
nu mă arăţi acolo înaintea în­
gerilor, întru osânda focului şi ÎHf
a ruşinii celei fără de sfârşit.
y.T
F ie-ţi milă, fie-ţi. Doamne, de
zidirea ta; greşit-am ţie, iar-
tă-mă; că, din fire, curat numai
tu eşti, şi altul afară de tine
nimenea nu este fără spurcă­
ciune.
SlavA, a Treimi'i.
U na în fire, pre tine, Treime
te laud, care eşti fără de în­
ceput, necuprinsă de minte,
stăpânitoare, împărăţitoare, u-
nime, prea desăvârşit Dumne­
zeu, şi lumină,şi vieaţă, şi făcă­
toare lumii.
Şl acum, a NAncatoarei.
1 ntru cinstită naşterea ta cea
mai pre sus de fire, legile firii ^
arătat se desleagâ; că fără să- ^
mânţă ai născut pre Dumnezeu ^
 46
H cel născut din Tatăl mai’nainte
51 de veacuri.
Catavasie.
n locul cel blestemat! Ci glasul ^
De noapte mânecând eu, iu­
ţ i „bitomle de oameni, luminea-
« „ză-mă, rogu-mă; şi mă în-
„dreptează şi pre mine spre
„poruncile taie şi mă învaţă
î l „Mântuitorule, să fac voia ta“^
^ Cântarea C a, Irmoi:
n pedeapsă veşnică.
Ikfi Slri 'at-am cu toată inima..,
H Slav&, a Trelmel.
51 ¥ a înfricoşata venirea ta,
5*1-/ Hristoase, când te vei arăta
(Hţ din cer, şi se vor pune scau-
51 nele, şi se vor deschide cărţile,
fie-ţi milă, fie-ţi, atuncea, Mân-
51 tuitorule, de zidirea ta.
n $1 acum, a Năicătoarel
51 Acolo nimica nu va putea a-
iHţ juta, fiind judecător Dumne-
5 ^ zeu: nici învăţătura, nici meş-
teşugul, nici mărirea, nici prie-
teşugul ;fără numai puterea ta,
51 cea din fapte, o suflete al meu!
Acolo împreună va fi dom-
51 nul şi voevodul, săracul şi bo-
51 gatul,sufleteîNicitatăvaputea,
H nici mumă va ajuta, nici frate
51 va izbăvi de osândire.
La înfricoşata întrebare a
H judecătorului cugetând suflete,
51 îngrozeşte-te de aicea, găteş-
te-ţi răspunsul, ca să nu te
osândeşti în legăturile cele
veşnice.
DUMINICA got
îw
Să nu aud. Doamne, zicân- i î
du-mi-se: la-ţi al tău, de la
tine gonit fiind; nici:Du-te în
cel dorit al drepţilor. ^
Din porţile iadului izbăveş- 15
te-mă, Doamne; mântueşte-mă
din prăpastie şi din întunere-
cui cel adânc, din cele de de- ^
subt ale pământului şi din focul ^
cel nestins, şi de toată altă ^
^
^
Dumnezeirea, unimea Trei- m
mii o laud: pre Tatăl şi pre
Fiul, şidumnezeesculDuhjpu-
terea a unei stăpânii ce se deS’ ^
parte în trei ipostasuri. ^
^
Tu eşti uşa, prin care singur
lisus. Fiul tău, a trecut, cel ce
a intrat şi a ieşit, şi cheile fe- jHt
cioriei nu le-a stricat, Curată; ^
cel ce a zidit pre Adam. ^
Catavasie.
Strigat-am cu toată inima ^
„mea către milostivul Dumne- |]ţ
„zeu, şi m’a auzit din iadul ^
„cel mai de jos, şi a scos din
„stricăciune viaţa mea“.
CONDAC M
Glasul Mu
Când vei veni, Dumnezeule,
pre pământ cu mărire şi toate
se vor cutremura, şi râul cel
 eog LĂSATULUI DE CARNE go*
de foc înaintea divanului va
curge, cărţile se vor desciiide
şi cele ascunse se vor vădi;
atuncea să mă izbăveşti de
focul cel nestins şi să mă în­
vredniceşti a sta deadreapta
ta, Judecătorule prea drepte.
ICOS.
De înfricoşat divanul tău
aducându-mi aminte, prea bu-
mile Doamne, şi de ziua ju­
decăţii măînfricoşezşi mătem,
vădit fiind de cunoştinţa mea.
Când vei şedea pre scaunul
tău şi vei face întrebare, atunci
nimenea nu va putea tăgădui
păcatele, adevărul vădindu-le,
şi frica cuprinzând. Că tare va
suna atuncea focul gheenei, şi
păcătoşii vor scrâşni; ci mă
niilueşte, mai 'nainte de sfârşit,
şi mă iartă, Judecătorule prea
drepte.
SINAXAR
l.ADUMINICA l.ĂSATtlI.LlI 1M-; CAKNH
i^loaxarul dio Mlnui, apoi acesta
In aoeeaiji zi facem pomeoirca veoirci a
doua, intru siavfi. a Domnului nostru lisus
Iliistoti,
STimiiu.
C&Q(1 Jiiilecătiir»' tuturor v;i sta jiulenând
[(lAmântul,
Sfi mă judeci, vrednic Hlml de cuvântul:
[„Veniţi 1» m iue!'
47
upa cele douu (jiltle dm Dumimcilt! Ire- ^
cutu, pilda Vdincţului şl Fariseului i)i
pilda Fiului risipitor, duamezteţUi i'a-
riuti au rânduit in ucuastă Duiuiulua pome-
nirea celei cie a doua veuiri a Ouniuuiui,
pentru ca nu cumva uuiul, uflâud diu atieie ^
pilde despre iubirea de ouiueni a lai Dum­
nezeu, Sci trăiasca lara nicio spuuau-
da-şi; „Duiuuczeu este iutjitor de oatueui!
Dai^ă nia vuiu depărta de păcat, mduta voiu
dobândi toiul ." Au rânduit deci Uauiueze-
eşlii 1‘arinli iu aceasta Duminica pomeuirta
Înfricoşatei zile a celei de a duua venin a
Domnului, ca iofrlcuşându I pe oauieui prin
moarte si pritî aşteptarea cniuiiiiior ce vor
să fie, să i iutoarcn spre virtute po cei co ^
trăesc Iară nicio grijă i}i sa uu se mcreadft îHt
numai in iubirea sa de oauieni.ciaa se uite ^
!ji la aceea că uumnezeu este un Judecător ÎW
drept, care râsplătcifte fiecăruia dupa laptele ÎHt
lui. Dealtfel trebuia să vina Judecătorul
sufletelor care au mers mai 'uamte. intr'un
fel oarecare, sărbătoarea de azi pune oare­
cum astăzi sfârijit tuturor sarbîiioriior, deoa­
rece u doua v e D ire v a Ii cea diu urmă faplă
din toHte cele săvârijiie de Dumnezeu pentru
noi. Caci trebue sa avem in vedere câ in
Duminica viitoare, duiuueiieeştii PuriDU au ^
alezat pomenirea începutului lumii şi a izgo­
nirii lui Adum din rai, iar in sarbătoarea de
astă/i e.ste pomenirea s{arf?itului tuturor tap-
telor noastre tjl a iiisăţi lumii. iSocotesc că
au alezat această Bâibatoure in Duminica
lăsatului de carne pentru a ne opri, de frica
sărbătorii, (lela desfătări iji dela mancari prea ^
multe şi pentru a oo indemna spre dragostea ^
de aproapele, iji altfel: se pune aici săi bă- ^
toarea de faţă, pentrucă din pricina desfălârii
a:n fost izgonit! din rai şi um ajuns sub ju-
decată »:i blest(‘in, !^i puntrucă in Duminica ^
viitoare avem să fim izgoniţi din rai, in chip JHt
simbolic, prin Adam, pânâ când va veni liris-
stos spre a ne duce iarăşi in rai.
Sc numeşte a doua venire, pentru motivul
că Întâia oară Hristos a trăit cu trupul printre
uoi, dar blând şi Kâr.i slava. La a doua venire,
insa, va veni din cer cu minuni mai presus
de fire ţi cu mare stnilucire; va veni in
trup ca să fie curoscut do toţi că el este cel
care a venit iutdia oară spre a mântui nea­
mul omenesc, iar acum a doua oara. ca să-l
judcce da(‘ă a [âzit bine poruncile ce i-au
fost date. Nimeni nu ştie când va îi venirea
lui. Domnul a ascuns-o cliiar lipostolilor săi.
Cu toate acestea a arătat că inainte de ve­
nirea sa vor fi unele semne, lămurite mai
pe larg de unii din sfinţi. Se spune că a doua
venire va fi (lupii treccrea celor şapte mii
de ani. Înainte di> veniK-alui va veni Antihrist.
Se va na^te, după cum spune sfântul Ipoiit
»1 Romei, dintr'o femee deslrâoată, fecioară
JS 48 ««§ D(JM1NICA
cu numele, dintru Evrei, din seminţia iu) Dan,
riul lui lacov. Se vu purta ca şi cum nr trai
(lupii ilrislos, va lace minuni, câte u făcut şi
ilrislos, va învia morţi, roluşi pe loaie le
va [ace in chip miouinoe, d u c u adevărat;
!ji naşterea şi trupul toate celelalte minuni,
după cum zice Apostolul- „Atunci, zice el, se
Va descoperi fiul pierzării, cu toata puterea
şl Bemne !;i miauni mincinoase". Dar, dupft
cum spune loan Damaschin. nu se va iotrupa
diavolul, ci va Ii un om născut din deslrâ-
nare. Va lua asupra sa toată lucrarea sata­
nei ţi se va arăta pe neaşteptate Apoi se
va arăta bun şi blând tuturora. Va Ii atunci
îoamete mare. Va veni, aşa zicâud, in aju­
torul poporului; va cerceta dumnezeeştile
Scripturi; va ţine post şi va I i silit de oa­
meni să He ales împărat. Va iubi mai cu
seamă pe poporul evreu, se va aşeza io Ie ­
rusalim şi va zidi templul Iudeilor. Cu şapte
timpuri înainte, după cum zice Uanlil, va
v e D lE Q O h ş i Ilie, propoveduind poporului să
nu l primească. Antihrist Insă ii va prinde
şl-l va munci, apoi le va tăia capetele. Cei
cari vor voi sâ râmână crediocioiji vor îugi
departe; pe cel care li va f(ăsi in munţi li
va ispiti p[in draci. Dar, din pricina celor
aleşi, se vor micşora cele şapte timpuri. Va
îi îoameto mare; toate stihiile lumii se vor
schimba incăt aproape să dispară toate.
După acestea va II pe neaşteptate venirea
Domnului din cer, ca un îulger, mergând
Înainte cinstita lui cruce. Râu de loc cloco­
titor va merge Înainte, curâţiod tot pământul
de oiiasnie. Îndată, va Ii prins Antihrist şi
slugile lui şi vor li daţi focului veşnic. I.a
sunetele de trâmbiţe ale îngerilor, va veni
deodată, deia marginile pământului şi din
toate stiiiiile, tot neamul omenesc in Ierusa­
lim, căci acesta este centrul lumii, şi acolo
vor sta tronurile de judecată. Toţi oamenii se
vor schimba intru nestricăciune cu propriile
lor trupuri şi suflete şi vor avea aceeaşi
formă. însăşi stihiile lumii vor primi o schim­
bare în mai bine. Domnul, printr’un singur
cuvânt, va despărţi pe drepţi de păcătoşi.
vor merge lucrătorii faptelor bune spre a
primi viaţa veşnică, iar păcătoşii iarăşi spre
a primi chinul veşnic. Şl nu vor inceta nici­
odată acestea, nici viaţa veşnică, nici chinul
veşnic.
ÎI Dar troliue să se ştie câ llristos nu va în­
treba atunci nici de post, nici de sărăcie,
nici de minuni, cu toate că sunt bune şi a-
H cestea, ci de cele ce sunt cu mult mai bune
decât acestea, de milostenie şi do milă. Va
spune drepţilor şi păcătoşilor şase lucruri:
..Am flămânzit şi mi-aţi dat să mănânc; am
însetat şi mi-aţl dat să beau; străin am fost
şi ni’ati primit; gol am fost şi m'aţi îm brăcat;
bolnav am fost şi maţi cercetat; in temniţă
§0»
am fost şi aţi venit ia mine. lutrucat aţi făcut
unuia dintre aceşti mai mici, mie aţi 1jU ' u i 1“
Aceste î'apte bune poate să le facă oricine
după puterea sa.
Aşa dar, atunci toată limba va mărturisi câ
Domnul este lisus ilnstos imru sinva lui Dum­
nezeu Taiâl.
Ciiiuurlie despre care vorbe.ţte slănta l>
vanghelie sunt acestea; acolo va fi plangerea
şi scrăşnirea dinţilor; viermele lor nu se va
sfârşi şl focul lor nu se va stinge; şi „arun-
caţi-l in intunerccul te l mai diu afa ra !“ . Pe
toate acestea Biserica lui Dumnezeu holărit
le primeşte.
Biserica iui Dumnezeu socoteşte că des­
fătarea şi inipai'âţia corurilor este petrecerea
sfinţilor cu Dumnezeu, strălucirea ce o vor
avea şi urcarea la Dumnezeu ; iar ( tiinul şi
întunerecnl şi cele asemenea este depărta­
rea de Duiiiiiezeu şi mustrarea sifletelur pri­
cinuită de conştiinţa că au Tds I lipsite, din
pricina nepăsării .■;i a desfătării trecătoare,
de strălucirea duninezecascâ,
t’u iubirea ta de oameni cea negrăită, Hris-
toase Dumnezeule, invredniceşte-ne de gldsul
tău cel dorit, numără-ne in rfindul celor de-
a-dreapta ta şi nc milueşte pe noi. Amin,
«.'ftntarcrt 7-a. JrraoB'
<i reşit-am fără de lege ,
S ă cădem, credincioşilor, şi
să plângem mai înainte de
judecata aceea; când cerurile
vor pieri, stelele vor cădea şi
tot pământul se va clăti; ca
să aflăm milostiv, la sfârşit, pre
Dumnezeul părinţilor.
N emitarnicăva fi întrebarea,
înfricoşată va fi acolo jude­
cata, unde înaintea judecăto­
rului nu se va tăinui nimica,
unde nu va fi cu putinţă a se
face făţărie cu daruri; ci fie-ţi
milă de mine, Stăpâne, şi mă
apără de mânia ta cea înfri­
coşată.
D omnul vine să judece, cine
va suferi arătarea lui? înfri­
 •Og LÂSATUUJ1 DE CAHNF
H
coşează-te, ticăloase al meu
suflete, înfn'coşează-te, şi-ţi
găteşte lucrurile tale spre ie*
şirea ta; ca să afli milostiv şi
îndurat pre însuşi Dumnezeul
părinţilor.
Focul cel nestins mă turbu­
ră, şi îngrozirea cea amară a
¥^ viermilor; iadul cel stricător
de suflet mă sperie, şi în dea-
¥i jiins de umilit nici de cum nu
n mă fac; ci, Doamne, Doamne!
H
n mai ’nainte de sfârşit, întăre-
şte-mă cu frica ta.
^H( Cad înaintea Ta şi aduc ţie,
n „cit nouă. Ci nu ne părăsi pre
H ca nişte lacrimi, graiurile me­
>x
le. Greşit-am, precum nici pă­
n „zeul părinţilor*^
n cătoasa n'a greşit, şi fără-de-
H
H lege am făcut ca altul nime­
nea pre pământ; ci Te îndură,
H Stăpâne, spre făptura Ta, şi
iarăşi mă chiamă.
Intoarce-te, căeşte-te, desco­
iH(
H peră cele ascunse, zi lui Dum­
iHî nezeu, celui ce toate le ştie:
H Tu ştii ascunsurile mele, unule
Mântuitorule; Tu însuţi mă
niilueşte, precum cântă David,
dupre mare mila Ta.
Slavă, 6 Trelmel.
Pre trei, ca pre unul, întru
o fiinţă, şi unul în trei feţe Te
laud; acestea sunt: Tatăl, Fiul
şi Sfântul Duu; o putere, o
voie şi lucrare; un Dumnezeu
întreit sfânt, o împărăţie sin­
gură stăpânitoare.
^ 49
Şi acum, a Născătuarti
Ieşit-a Dumnezeu, Cel prea ^
frumos, din cămara pântece-
lui tău, ca un împărat îmbră- s*
cat cu haină ţesută de Dum-
nezeu, roşită în văpseaua cea ^
de taină a prea curatului tău U
sânge, ceea ce nu ştii de mire,
şi împărăţeşte tot pământul. îHt
Ciiiavasto.
Greşit-am, fâră-de-lege am
„făcut, nu ne-am îndreptat îna- ^
„intea Ta, nici am păzit, nici
„am făcut precum ai porun- ^
M
„noi până în sfârşit, Dumne- U
M
Cflntarcii 8 h J p iq u h ' ^
p r e cei ee-l slăvesc o^liic.. ^
ugetand Ia întâmpinarea M
înfricoşatei venirii Tale ^
celei de a doua, Doamne, mă
cutremur de certarea Ta, mă îHt
tem de mânia Ta şi strig ţie: H
Mântueşte-mă de ceasul acela gj
în veci. S
Când vei judecaTu,Dumne-
zeule, toate, cine din pămân- h
teni, fiind înconjuraţi de pa- ^
timi, vor suferi? Că atunci ^
focul cel nestins şi viermele
cel neadormit va cuprinde în
veci pre cei osândiţi. m
Când vei chema toată sufla- ^
rea la olaltă, ca să iei seama,
 50
H Hristoase, mare frică va fi a-
tuncea, mare nevoie, de oa-
rece numai faptele singure vor
ajuta în veci.
¥¥.
Judecătoruie a toate, Dum-
nezeul meu şi Doamne, fă să
aud atuncea glasul Tău cel do-
H rit, să văd lumina Ta cea mare,
m să privesc la corturile Tale, să
mă uit la slava Ta, bucurân-
|î| du-mă întru toţi vecii.
Drepte judecătoruie, Mân-
tuitorule, milueşte-mă şi mă
m scapă de focul şi de îngrozi-
H rea ce am să întâmpin pre
H dreptate la judecată; lasă-mi
lîjl mai înainte de sfârşit mân-
"a
tuire, prin fapta bună şi prin
V• I w
pocamţa.
^ Când vei şedea, judecăto-
rule, ca un milostiv, şi vei ară-
|[|| ta, Hristoase, înfricoşată slava
ta, o, ce frică va fi atuncea!
ţjţ Cuptorul arzând, şi toţi temân-
du-se de judecata cea nesu-
W, ferită.
4^^ rioecuvantAm pro Talâl..
Pre un Dumnezeu dupre fi­
ţi inţă cinstesc, trei feţe laud du-
m pre osebire; altele, iară nu de
^ altfel; că Dumnezeirea una
este, în trei feţe: Tatăl, Fiul
si dumnezeescul Duh.
SI acum, a Nâscătoarci.
^ Din luminatul pântecele tău
4 H4 ieşind Hristos, ca un mire din
«0§ DUMINICA §0»
cămară, a luminat lumină mare
celor din întunerec; pentrucă
strălucind soarele dreptăţii,
lumea a luminat, Curată.
Catavasie.
Să lAudăm biae 8& ouv&nt&m...
Pre cel ce-1 slăvesc oştile
„cereşti, şi de dânsul se în-
„fricoşează Heruvimii şi Se-
„rafimii, toată suflarea şi făp-
„tura lăudaţi-L, binecuvân-
„taţi, şi-L prea înălţaţi întru
„toţi vecii“ .
Cântarea f^a, Irmos.
N aştena zămislirii...
omnul vine ca pre păcă­
D toşi să-i muncească, pre
drepţi să-i mântuească; să ne
înfricoşăm şi să plângem, şi
să luăm simţire de ziua aceea,
întru care descoperind cele
nearătate şi cele ascunse ale
oamenilor, va răsplăti cele du­
pre vrednicie.
Infricoşatu-s'a şi s'a îngrozit
Moisi văzându-Te din spate;
dar eu ticălosul cum voiu suferi
văzând faţa Ta atunci, când
vei veni din cer; ci să-Ţi fie
milă de mine, Doamne, cu în­
durare căutând spre mine.
Daniil s’a temut de ceasul
întrebării, iar eu ticălosul ce
voiu pătimi, Doamne, viind la
acea zi înfricoşată? Ci îmi dă
 *0§ LEA T U LU I UE CARNE
mai ’nainte de sfârşit, cu plă­
cere a sluji Ţie, ca să dobân­
desc împărăţia Ta.
R)cul se găteşte, viermele
se rândueşte; cinstea veseliei,
iertarea, lumina cea neînse­
rată, bucuria drepţilor. Deci,
cine este acel fericit, ca să
scape de munca celor dintâi,
şi să moştenească cele de a
doua?
Să nu mă întoarcă dela faţa
Ta, Doamne, mânia urgiei Ta­
le, nici să aud glasul Tău cel de
blestem trimiţându-mă în foc;
ci să intru în bucuria cămării
H Tale celei nestricăcioase, şi eu
atiincea, cu sfinţii Tăi.
Mintea mi s’a rănit, trupul
mi s'a trândăvit, nii se bolnă­
veşte duhul, cuvântul a slăbit,
vieaţa mi s'a omorît, sfârşitul
este lângă uşi. Pentru aceasta,
ticălosul meu suflet, ce vei
ace când va veni judecătorul
să cerce ale Tale?
Slavă, a Trelmeir
Unule, născătorule al unuia,
Părinte al Fiului celui unul
născut, şi unule Fiule al unuia,
umină şi strălucirea luminii,
şi unule Duhule sfinte, numai
al unuia Dumnezeu, care eşti
cu adevărat Domn al Dom­
nului; o Treime, unime sfântă,
mântueşte-mă pre mine, cel
ce grăesc de dumnezeirea Ta.
gc» 51
Şl acum, a Nâscăto&rei.
Minunea naşterii Tale mă ui-
meşte,ceea ce eşti cu totul fără U
prihană; spune cum ai zămi-
slit fără sămânţă pre Cel ne- m
cuprins? cum ai rămas Fe-
cioară, născând ca o maică? s*
Acest lucru preste fire, cu ere-
dinţa primindu-l, închină-te
Celui născut, căci câte le vo- ^
eşte le şi poate.
Catavaeie. îHt
Naşterea zămislirii celei fără
„sămânţă este netălmăcită, ro- gj
„dul Maicii celei fără de băr-
„bat este nestricat, că naşte-
„rea lui Dumnezeu înoeşte fi-
„rile. Pentru aceasta, pre Tine,
„toate neamurile, ca pre o m
„Maică mireasă a lui Dumne-
„zeu, cu dreaptă credinţă te ^
slăvim". U
LUMINANDA
8 laviorll dio Octoih; apoi sTrlodului, dupA ^
Podobla.
îHr
Cu ucenicii să ne suim ••
Lazm acea înfricoşata a ju- ^
decăţii şi a slavei Tale celei ^
negrăite gândind, mă îngro- ^
zesc cu totul, Doamne, şi tre- ^
murând strig cu frică: Când
vei veni, Hristoase Dumne- m
zeule, cu slavă pre pământ, ^
ca să judeci toate câte sunt, m
atuncea să mă izbăveşti de
toată munca pre mine ticălo- ^
ÎHr
 52
sul, învrednicindu-mă a sta
deadreapta Ta, Stăpâne.
Slnv:\
l^ id o b lc ; F e m e i a u z iţi...
lată vine ziua Domnului A
Tot Stăpânitorului, şi cine va
suferi frica venirii lui? Căci
cuptorul arzător şi ziua mâniei
este, întru care Judecătorul va
şedea, dând fiecăruia dupre
vrednicia faptelor.
iicuni. Ii NAscâtoarel
La ceasul întrebării şi al ve­
nirii celei înfricoşate a Stăpâ­
nului celui iubitor de oameni,
gândind, cu totul mă cutre­
mur şi, întristându-mă, strig
către Tine, prea drepte jude­
cătorul meu si »
unule mult în-
durate: Primeşte-mă pre mine
cel ce mă pocăesc, pentru ru­
găciunile Născătoarei de Dum­
nezeu.
l \
stiliiri din Octoih 4 ale ÎDvlerit i^l 1 a lui
Ariatollis M Triodului aceste 4 idlomole
Glasul al G-loa.
Gândesc la ziua aceea şi la
ceasul, când avem să stăm
toţi goi, ca nişte osândiţi, îna­
intea nemitarnicului Judecă­
tor; că atuncea trâmbiţa va
sima tare, şi temeliile pămân­
tului se vor clăti, şi morţii din
mormânturi vor învia, şi toţi
de o vârstă se vor face; şi
cele ascunse ale tuturor vor
fO§ DUMINICA go*
sta de faţă înaintea ta. Şi vor
plânge şi se vor tângui şi în
focul cel mai dinafară vor
merge cei ce nici odinioară
nu s’au pocăit; iar ceata drep­
ţilor va intra în bucurie şi în
veselie, în cămara cerească.
8 (lh : Marturisi-ni?i-voiii (ie. Doamne, cu toată
jtiiin!! nica, s(iune-voi toate miiiUEile 'l'ale-
O ! ce ceas va fi atuncea, şi
ce zi înfricoşată, când va şe­
dea Judecătorul pre scaunul
cel înfricoşat! Cărţile se vor
deschide, şi faptele se vor vădi,
şi cele ascunse ale întunere-
cului se vor arăta; îngerii vor
alergaîmprejur, adunând toate
neamurile. Veniţi de auziţi îm­
păraţi şi domni, robi şi cei slo­
bozi, păcătoşii şi drepţii, boga­
ţii şi cei săraci, că vine Judecă­
torul, cel ce va să judece toată
lumea. Şi cine va putea sta îna­
intea feţii lui, când îngerii vor
sta vădind lucrurile, cugetele,
L A U D K
şi gândurile cele din noapte şi
cele din zi? O, ce ceas va fi
atuncea! Ci mai ’nainte de ce
va sosi sfârşitul, sârgueşte-te
suflete, strigând: Dumnezeule,
întoarce-mă şi mă mântueşte
ca un îndurat.
Glaiul al B-lea.
Stih; Veseli-iuft-voi şi mă voi bucura ihtru
tine, cânta voi numele tău, loalti',
Daniil proorocul, bărbatul
doririlor fiind, dacă a văzut
puterea lui Dumnezeu, aşa a

•0§ U SA TU LU I DE CARNE §o>
Strigat: Judecătorul a şezut şi
cărţile s’au deschis. Vezi, su-
flete al meu, de posteşti, nu
ti defăima pre vecinul tău. Pere­
ţi şte-te de bucate, dar nu osândi
^ pre fratele tău; ca nu cumva
^ trimiţându-te în foc, să te to-
peşti ca ceara; ci fără împie-
||| decare să te ducă Hristos întru
împărăţia Sa.
Glasul l-In.
^
Scoală-ic. Doamne. Dumnozeul meu,
inaHâse mâna ta. du uita pre săracii tăi
pâDă la sfârşit.
Să ne curăţim mai *nainte
pre noi, fraţilor, cu împără-
teasa bunătăţilor; că iată a
îHî venit, aducându-ne nouă bo-
găţie nepieritoare; potoleşte
^ umflarea poftelor şi împacă
^ cu Stăpânul pre cei ce au gre-
şit. Pentru aceasta cu veselie
să o primim pre dânsa, stri-
gând Iui Hristos Dumnezeu:
Ceia ce ai înviat din morţi,
îl păzeşte-ne neosândiţi pre noi,
^ cei ce Te slăvim pre Tine, cela
^ ce însuti esti fără de păcat,
w
^ Slavă, tot aceata.
Şl acum, a N&scâtoarel:
Prea liiiiecuvâiitiilă eşti ..
^ Doxolojţia mare, Ecteaiile şl Apolliul.
Apoi obi^aalta Libe, la pridvor, la cârc
^ ointtffl Slavă si acuui, Slihlra Evangheliei,
^ dela Utrenie.
Apoi BA ceteşte lavăţitura Cuviosului Teo-
^ dor Studltul, şl celelalte după oblceiu.
Ceasul Mu «1 ApoUaul depila.
I
! $ îîm î:
M m
53 ^
LA LITURGHIE.
Fericiriic diti Octoih pe O iţi ilin ('auoniil
Triodiilui, căutarea l>-a. |ie 4
Apostolul fîftirc (VjrintHuf; llvanKlielia
dola Mntuiu.
CHlNONICin.
L ăudali pre Dniiiiiul diu ceruri...
Altul:
H ucuraţi-vă drepţi intru Domnul.,.
U
DUMINICA SEARA. m
u
u
La D oamne slrigat-am.. cânlĂju. după oM u
celu. 3 Stihiri din Uctdih 9( 3 ale Sîftniulul u
dela Mineiu. Slavă $1 uouQ], u Nâflcâtoarci
LA SllHOAVKA
eăDtăm, diD Triod. Saniuylasuica zlJet
Olasul al 8-lea. u
u
ăcomind, ne-am supus go­
L liciunii celei dintâi, biruiţi uu
fiind de gustarea cea amară,
u
şi dela Dumnezeu ne-am le­ u
pădat. Ci să ne întoarcem la u
pocăinţă, şi să ne curăţim sim­ u
ţirile asupra cărora este răs- uu
boiul, făcând începerea pos­
tului; cu nădejdea darului
inimile întărindu-ne, iar nu u
cu mâncările, întru care cei
ce au umblat nu s'au folosit.
u
Şi întru acest chip vom mânca u
Mielul lui Dumnezeu, întru
sfânta şi purtătoarea de lu­ u
mină noaptea învierii. Cel ce
s’a adus junghiere pentru noi
şi s'a împărtăşit pre sine u-
cenicilor la Cina cea de taină;
care risipeşte întunerecu! ne-
 m n
¥¥i m
54 •08 LU NI d im in e a ţ a §0»

S ă luilin aminte de noi...

¥¥; cunoştinţii cu lumina învierii
Sale. După a doua Stiiiologle. «ântAm din Tried
sedeaina, glasul Mu.
Sllh; răfre tine am ridicat ochii mei... Fodoble; Piatra tiind pecelluila...

Tot BCC8 BI& 8 aiD0 glaBiiic&.

eschisu-s'au porţile dum-
^pol Stih; Milueşte-ne pre

A mucenicilor.
noi, Doamne...
D nezeeştei pocăinţe, să ne
apropiem cu grabă curăţin-
Mucenici ai Domnului, tot du-ne de mâncări şi de pofte,
locul sfinţiţi şi toată boala tă­ ca nişte ascultători ai lui Hri-
m măduiţi. Şi acum rugaţi-vă, să stos, Cel ce a chemat lumea
se mântuească din cursele vrăj­ întru împărăţia cerească. Ze-
maşului sufletele noastre, ru- ciuiala a tot anul aducând
¥^ gămu-vă. împăratului tuturor, ca şi în­
vierea Lui, cu dragoste, să o
Slavd, şi acum; a Născfttoarol
¥^ vedem.
W? Cele cereşti te laudă pre
¥^ tine, cea plină de dar Maică, SIiT&, fot Bceuta.

¥i care nu ştii de mire; şi noi Şi aoum, a N&Bcătoarel

¥i slăvim naşterea ta cea neur­ prea sfântă Fecioară, întin-

mată, Născătoare de Dumne­ zându-ţi dumnezeeştile tale
zeu. Roagă-te să se mântu­ mâini cu care ai purtat pre
iască sufletele noastre. Ziditorul, care s'a întrupat cu
W dumnezeirea, roagă-L ca să ne
Să se ia aminte
izbăvim de ispite, şi de patimi,
Cade-se a şti că, iucepâiid din această zi
pâDu la Sâmbăta din săptămâna a t^asea. Sti- şi de primejdii, noi cei ce te
hoavneie Vecerniei şi Utreniei dlo Octoih lăudăm pre tine cu dragoste
se lasfi şi, ia locul lor, se câutu stihirile samo-
glasnice ale zilei din Tried. şi strigăm ţie: Slavă Celui ce
Tipicul despre loaintea-prăsnuirii întâm­ s’a săiăsiuit întru tine; slavă
¥¥i pinării Domnului, caută-1 la sfârşitul cărţii,
¥i la lit, B- Iar tipicul despre Praznicul întâm­ Celui ce s’a născut din tine;
¥¥. pinării, caută -1 la lit.D-
slavă Celui ce ne-a liberat pre
W? noi prin naşterea ta.

In Lunea brânzei Canoanele se cftntă, după obiceiu. din Octoih

şi din Minelu. iar la CÂntările la care Trlu-
dul are Trlcântare, lăsăm din Octoib amân-
douA canoanele şl punem; Trlcântarea din
LA UTRENIE, Triod 9l canonul din ^Qneiu.

î U D umnezeu este Domnul..Troparul Sfân- CANONUL

j tulul, de 2 ori; SlavA ol acum, a Născătoarei,
: dup.'i iduHul troimrulul. După tntâia Stihologie, al Bf&ntului din Minriu cu Irmoiul pe O «i
i cÂntnm Sedcalna dlo Octoih, ţi cotim cuvântul aceaită Tricftntare: compunere a lui loelf.
;marelui Vasiile, despre post, cu Începutul: Cântarea 1 a, |laiul l-iu, Irmos;

^ - e W K .eit.^ -
j^'ioro^" 5n^"W i^"^rTi
Cântare de biruinţă...
*1 ¥ uminate sunt cele dinain-
L tea prăznuirii înfrânării;
*1 strălucite sunt astăzi începu-
turile postului. Pentru aceasta
să alergăm împreună, fraţilor,
^ cu nădejde şi cu multă osârdie.
Lui Adam, strămoşului, ur-
mând cu călcarea de poruncă,
î l m’am scos din desfătare eu
*1 ticălosul. Drept aceasta cad
înaintea ta cu pocăinţă şi cu
plângere: Doamne, mântue-
m şte-mă.
începutul umilinţii şi al po-
căinţii este înstreinarea de
răutăţi şi oprirea de pofte.
Pentru aceasta să ne sârguim
a face tăerea lucrurilor viclene.
^ A Născătoiirel.
De noaptea păcatelor fiind
^ întunecat, la tine acum alerg
^ cu deadinsul Stăpână, ceea ce
m ai născut pre Hristos, soarele
dreptăţii, celor dintru întune-
rec; mântueşte-mă.
Mtâ Tricâotare
Glas iţi Irmo8 acelaşi
i||tf
lată, mai 'nainte s'a deschis
p uşa pocăinţii, veniţi dar iubi-
terilor de Dumnezeu, să ne
sârguim să intrăm printr'însa,
m mai ’nainte până ce nu o va
închide pre ea Hristos nouă,
î l ca unor nevrednici.
^ Apropiatu-s’a această întru ;
"îs
i, jA v-\Va C' ( t o
în SÂITAMAI \ BRÂNZEI go»
tot cmstită săptămână de acum,
mai ’nainte curăţitoare, vestin-
du-neprimăvarasfântului post,
care luminează trupurile şi su­
fletele tuturor.
Sîavfl. a Treimei-
N eamestecată, nezidită Tre­
ime sfântă, unime prea bună,
Părinte şi Fiule şi Duhule cel
de o fire, păzeşte pururea pre
cei ce seînchinăţie cu credinţă. U
Şl Qcum, a Nâscfitoarei.
Biruitu-s'au hotarele firii în­
tru tine. Fecioară, cu totul cu­ U
rată, că născând fără de băr­
bat pre Dumnezeu, ai rămas U
curată, ca şi mai 'nainte de u
naştere, iarăşi, nevătămată. U
Irmosul
Cântare de biruinţă să cân-
„tăm toţi lui Dumnezeu, cel
„ce a făcut minunate semne,
„cu braţ înalt, şi a mântuit
„pre Israil, că s’a prea slăvit“.
După a .S-a cAntare. Sedcalna (iela Miuelu.
Slavă, şi acum; a Nâscătuarcl. După a G*»
căotare, coudacul ei Icosul sfântului.
Cântarea H-a, irmos. u
D e care se iofricoşcazâ...
ieaţa mea toată în desfrâ-
y nări cheltuindu-mi, m’am
făcut rob amarilor şi viclenilor
cetăţeni. Ci acum, pofind să
mă întorc către îndurările tale,
Hristoase, nu mă trece.
Petrecerea vieţii mele este
 'JkJx.
«i 56 «Og LUNI niWlNEAŢA
^ ^---- ^
cumplită şi ruşinată, iar mila
îndurării tale este nemăsu-
rată, iubitorule de oameni,
^ Mântuitorule; ci îmi dă vre-
^ me de pocăinţă mie, celui ce
cer şi cu dragoste Te laud.
îl Vieaţa cea ticăloasă a lui
Cain am poftit, vrednicia minţii
mele omorându-mi cu adevă-
^ rat, şi tremur, Făcătorule de
UI bine, de judecata Ta; să nu
mă osândeşti cu acela în veci.
A NAsciiiuarel do Dumu^^Pii
F ecioară prea lăudată, care
ÎS singură eşti ajutătoare tare
credincioşilor către Dumne-
zeu, izbăveşte-mă de întune-
î? rec şi de munca ce este gătită
celor ce vieţuesc rău.
kx
^ AU canon, IrmoR:
Cântarea celor fără dc Iru p ,.
Ig Aceasta este vremea pocă-
inţii, pentru aceasta cu bun
gând să începem fraţilor, stri-
m gând: Binecuvântaţi lucrurile
Domnului pre Domnul.
Astăzi de mâncări lepădân-
^ du-ne, să ne sârguim a ne le-
m păda şi de lucrarea păcatelor,
pocăindu-ne şi dupre vrednl-
jg cie strigând: Binecuvântaţi lu^
^ crurile Domnului pre Domnul.
BinecuvftDUra pro Tatâl...
|[| A Treimul-
p S lavă ţie, Treime sfântă, ne-
văzută, căreia întru unime ne
a»
^
închinăm şi cu credinţă Teslă- ^
vim. Mântueşte pre robii Tăi
de toată vătămarea. ^
M
ii
Şl acum, a N&scÂtoarei
Bucură-te, întru tot fericită ^
curată Fecioară; bucură-te, M
slujitoare şi Maică a Domnu- ^
lu i; bucură-te acoperemântul ^
lumii, Născătoare de Dumne- j|jt
zeu, binecuvântată Marie, cu
totul luminată.
[rmoBul:
Să lăudăm, h nesa <'uvâiujiin..,
Cântarea celor fără de trup ^
„aducem ţie, ca şi tinerii în
„cuptor; şi cântând, zicem
„Binecuvântaţi lucrurile Dom- ^
„nului pre Domnul“. M
Câfltarea 9 a, [rmos: ^
Norul cel purliiîor... ^
U paşnică aşezare, cudra-
C goste curată, să primim ^
credincioşii, prea sfinţită vre-
mea sfântului post, cerând ier- | J
tare de cele ce am greşit fie- îHt
care, ca să dobândim bucuria
cea de acolo.
u
lată vremea pocăinţei, înce-
put este aceasta de înainte
prăznuire a postului. Scoală,
suflete al meu, cu căldură; ^
împacă-te cu făcătorul de bine, p
Dumnezeu, ca să scapi de ^
acea judecată dreaptă şi în-
fricoşată cu adevărat. 'Q
îHf

In SjUT'AMANA BUÂNZIiI
Intrările şi uşile cele din
ţi 'naintea postului, să nu le
îtk spurcăm nimenea, cu neîn-
H frânarea şi cu beţia. Ci prin
curăţia gândurilor, cu osârdie
să intrăm, ca să luăm cunu-
P nile nestricăciunii şi rodurile
ostenelelor, după vrednicie.
^ k N&scătoarei de Dumoeceu.
î i Nu înceta rugând pentru noi
UI pre Cel bun, care singur ştie
neputinţa noastră, să izbă-
m vească de foamete şi de pier-
zare de cutremur şi de toată
m răutatea, cetatea care te cins-
teşte pre tine, Născătoare de
S Dumnezeu, nădejdea pămân-
ţ| tenilor.
Mi Irmoi;
pre line, u^u cea văzută,.,
Intrat-a vremea pocăinţii,
îl nu pregeta suflete al meu;
dă pâine flămânzilor, roagă-te
Domnului zi şi noapte şi în
H tot ceasul, ca să te odihnească.
precum ne-am părăsit de
cărnuri şi de multe mâncări,
aşa şi de toată vrajba cea
jg către aproapele, de desfrânare
S şi de minciună şi de tot răul
n să fugim.
M Slavft, a Troimei:
I nchinu-mă Dumnezeirei ce­
4^ lei fără de început, care e-
ste una în fire şi în trei feţe;
*
'icsCcdgc
^ 57
slăvesc în Treime unimea cea ^
nedespărţită şi de un scaun. H
acum, a Ndsoătuarei
T u eşti lauda credincioşilor, „ .
Fecioară, nădejdeaşifolosinţa.
Pre tine cu versuri de cântări M
te slăvim neîncetat, Născă­
toare de Dumnezeu Marie;
mântueşte pre robii tăi.
IrmoHul:
P re tine, uşa cea văzută de
„lezechiii profetul, prin care ^
„nimenea n*a trecut, fără nu-
„mai Dumnezeu singur, Năs- ^
„cătoare de Dumnezeu Fe- p
„cioară, cu cântări te slăvim“. gj
Svetliim, din Octoih, SIfivft, h sîâutuîul
dauA arc; iar dacu nu, Slavâ acum, a
N'ăHcâtoarei.
LA 8TIH0AVNA
isamo^lasnica, {?lasui al ^
In toată vremea postul este U
de folos celor ce-l iubesc şi-l
fac pre dânsul. Că nici supă- m
rările drăceşti nu îndrăznesc ^
asupra celui ce posteşte, ci SHt
încă şi păzitorii vieţii noastre, g!
îngerii, mai cu deadinsul stau
pre lângă noi, cei care ne cu- ^
răţim cu postul. ^
ytiii ■ mpliitu-ne-sni dimitieala de miia..,
!^i iarăi^ acccaşi Stlhlrn. ^
S tlb , ţ;i fîî fie liimisa Domnului... ^
>Hp
A mucoDlcllor. ^
V eniţi popoarelor săcins- U
tim cu toţii pomenirea sfinţi-
lor mucenici, că priveală fă- M
 58 •0§ M A K n D)M1N!'AT.\ go»

candu-se îngerilor şi oameni­ S lav ft, şl a c u m ; a N& fic& toar«l.

lor, cununile biruinţii de la Pre cea slăvită şi preacu­

Hristos au luat şi se roagă rată, adevărat Născătoare de
na pentru sufletele noastre, Dumnezeu, să o lăudăm cu
>h^ bună credinţă, ca pre o maică
S la v n . şi t c u m , t N ă ic â t o a r e l
a Iui Dumnezeu, zicându-i ca
Fără sămânţă ai zămislit din îngerul, să se bucure. Bucu­
im Duhul Sfânt şi pentru aceasta ră-te, maică sfântă a Fiului
privindu-te, pre tine te lău­ [ui Dumnezeu, Celui ce s’a în­
W? dăm. Bucură-te, prea sfântă
w trupat; bucură-te, locaşul
kH Fecioară! Sfântului Duh; ceea ce te rogi
Si se şUo, că L uoi tn s ă p trim â n R b r â n z e i, pururea pentru noi, ca să se
m â n c ă m d e d o u ă o r i In zi. mântuească sufletele noastre*
Troparul Srftntulul al N&sc&tuarel

JiX
4»^
kS{
MH LUNI SEARA Să se ia aminte
ki}
H\f U D o u n u ie stiigut-am. . c a o t ă m .d u p f t o b i o e iu : [)e se v a î n t â m p l a p r a z n ic u l î n t â m p in ă r ii
d i a O c to ib şl ^ a lo S f d a tu lu i. d c la D o m n u lu i în s ă p t ă m â n a b r â n z e i : L u n i, M a r ţi,
kif M iiie iu S lu vA , fi s [ d u l u l u l ,d a c ă a r c ; In r d a c ă s a u J o i , s ă se c a u te T ip ic , la s lă r ş it u l c ă r ţii,
n u , S lu v a a c u m , b N& sc& toarui. la lit e r a E.
•11^
3t^ L A S T IH O A V N A k r d a c ă ÎQ a iD te - p răzQ u ire a î n t â m p i n ă r ii , s a u
după prăzDuirea se v a î n t â m p la L u c i s a u
S a m o g la s Q ic a , ( îla R u l a l 8-lea. M ie r c u r i î q această s ă p t ă m â n ă , caută la t i ­
p ic u l dela s fâ r ş itu l cărţii, l a lit e r a p .
rin post să ne sârguim a
__ ne curaţi de spurcăciu­
kst nea păcatelor noastre şi, prin
k3i
MU milostenie şi prin iubirea de In Marţea Brânzei.
ki$ oameni către săraci, a intra
ksi
în cămara mirelui Hristos, Cel LA UTRENIE
ce ne dă nouă mare milă.
D u p ti Î n t â ia S tih o lo g ie , c  n tă n i S e d e lo c lc
\.<le 2 o r i) d o la O o to ib

D upă a doua S tlb o lu p le . c â o tă m d in T rio d

C'i z ic e m S uhijrilt* c o le obn^nuite, r a şi Du-
<)i^ iniuicft tOHra. A p o i. a M u c e n ic iU ir . S e d e in a g la s u l a l H-Ica

Mucenicii Domnului, rugaţi P o d o b ie P re In ţ e le p c iu n ('a ...

Mif pre Dumnezeul nostru şi ce- rea bunule Cuvinte care,

¥¥ reţi sufletelor noastre mulţi­ împreună cu Tatăl şi cu
kit
mea îndurărilor şi iertare de Duhul, ai zidit cele văzute şi
¥ii multe greşeli, rugămu-vă. cele nevăzute cu înţelepciunea
 •0 § tN s A n ’AMANA lilL lN Z E lg o* 59

cum B’a arătat L u n i; şi celclalto urm ează

ta cea negrăită, bine voeşte, tot aşa.
m milostive, să trecem cu pace î?i Tricfintarea Ini loslî
^ adâncă vrem ea luminatului
Cântarea n ^-a glasul a l U-tca, Irmos;
m post, risipind înşelăciunea pă-
Ca ploaia pre troscot..
Ig catului cel amar; dându-ne
umilinţă şi lacrimi de tămă- trălucitu-ne-au nouă lumi­
H duiri şi iertare de greşale.
Ca postind cu suflet neîndoit
S nat ca nişte
>
zori razele
pocăinţii, adică înainte intră­
H şi cu duh osârduitor, să lău- rile înfrânării.
dăm stăpânirea ta, împreună
cu îngerii. De întunerecul cel mai din­
afară mântueşte-mă, Hris-
^ Slavă, tot aceantH.
toase, cu mulţimea milii Tale,
^ Şi acum, a NĂscfitoarei ca un îndurat
Pre înţelepciunea şi cuvân-
tul, în pântecele tău zămislin- Scoate-mă din foc şi dela
^ du-L negrăit, Maica lui Dum- viermele cel neadormit, Mân­
tuitorule, cu nevoinţa pocăinţii
|î| nezeu, lumii ai născut pre Cela
ce ţine lumea. Şi în braţe ai curăţindu-mă. U
^ avut pre Cela ce cuprinde U
\ NâBcâ oarei de [>umnezou
S toate, pre dătătorul de hrană U
Fecioară prea lăudată, fii
^ al tuturor şi făcătorul firii, U
nouă cale de pocăinţă, îndrep-
m Pentru aceasta te rog pre tine,
tându-ne spre uşile mântuirii.
^ prea sfântă Fecioară, şi cu U
m credinţă te slăvesc, ca să mă Alt Irmofl, glasul ul 2-lea:

g curăţeşti de păcate, când voiu L u a li aminte poporul mcii...

vrea să stau înaintea feţii Zi-
V remea pocăinţii a sosit, să
jî| ditorului meu; Stăpână Fe-
ne grăbim iubitorilor de Hris-
wf cioară Curată, dă-mi atunci
tos, să ne curăţim de toate
m ajutorul tău. Pentrucă poţi câ-
păcatele, şi să ne arătăm Stă­
^ te Ie voeşti, ceea ce eşti cu to-
pânului fericiţi.
tul fără prihană.
^ Apoi cetim uuvAntul marelui Vu8ile cu
P oştire curată, fără păcat,
taceputui: să ne sârguim să săvârşim
p entru m ilţămite., acum neîncetat, ca să aflăm
Apoi Psalmul 50.
iertarea greşalelor.

CANOANELE M uit milostiv eşti, Hristoase,

e&Di& dlQ Octolb ş! din Mmeiu. prc- că primeşti pururea, bunule,
 60 MARŢI DIMINEAŢA

pre toţi întru pocăinţă. Pentru strigând necurmat: Lăudaţi, ^

aceasta toţi Te slăvim pururea. binecuvântaţi şi prea înălţaţi
pre Hristos în veci. ^
|l^ Slavă, a Treimoi.

p Pre Treimea întru o unime S ă ne grăbim a omorî pre

jg să o lăudăm, iietăiată, neame- vrăjmaşul cel ce ne vânează
^ stecată, nedespărţită în fiinţă, cu aduceri aminte de lăcomie, ^
jj| şi despărţită în feţe, pre un şi care ne înşeală simţirea cu ^
Wf Dumnezeu. neînfrânarea d u lc e ţii celei ^
scurte. Cu rugăciunea neîn- ^
Şi acum, a Nâscătoarel. cetată lăudând, binecuvântând ^
jj| C urată Fecioară Maică, roa- şi prea înălţând pre Hristos ^
® gă pre cel ce L-ai întrupat ca întru toţi vecii. u
|î^ pre un om, Prea Sfântă, şi ca
A Născătoarei d« Dumn«*a ^
jg pre un cuvânt, ca să mântu-
^ iască din primejdii pre robii Fecioară, ceea ce ai făcut
tăi cerească frământătura noastră
^ Iraioiul;
cea pământească, fă roditoare
de bunătăţi, cu ploaia îndu- gt
Luaţi aminte poporul meu
rărilor tale, brazda sufletului ^
^ „la legea mea, plecaţi urechea meu cea înţelenită şi stricată, ^
jg „voastră spre graiurile gurii
care strigă şi înalţă pre Hris- u
„mele; că numele Tău, Doam-
tos în veci. ^
„ne, am chemat“.
Alt Irmos: ^
4»^ Cântarei 8 a, Irmos: Pre col ce a incliipuil... ^
||^ Din Tutăl cel l'arti de început ..
S ă ne curăţim acum mai
J^ '% 7 rem ea de pocăinţă este.
'nainte nu numai de mâncări, u
^ ▼ G răb eşte a arăta lui ci şi de faptele rele, şi să în-
Dumnezeu roduri vrednice de
cepem credincioşii cu gând
w pocăinţă, suflete al meu. Scoa-
călduros a ne arăta Ziditoru- u
iă-te şi strigă cu deadinsui
lui luminaţi, în veci.
jg prin posturi şi prin rugăciuni:
î l Lăudaţi, binecuvântaţi şi prea Aşa se cade nouă să pos- U
jg înălţaţi pre Hristos în veci. tini, nu cu vrajbă şi cu sfadă, ^
nu cupizmă şi cu prigonire, u
s ă ne curăţim mai înainte,
nu cuîngâmfare şi cu vide- ^
fraţilor, simţirile cele sufle-
şug ascuns, ci ca şi Hristos, u
teşti. Şi de Domnul să ne li-
cu smerenie.
pim acum cu deprinderi de
«î umilinţă; cu pocăinţă curată Cei ce miluesc pre săraci, ^
iHf
 ■Og ÎN SÂPTAm ANA BRANZEI go» 61

împrumută înţelepţeşte pre spre mântuire; unule Mântui- ^

Mântuitorul. O, bucurie nea­ torule mult milostive. ^
semănată! Că dă, din destul, Vai mie, cât este de înfri- ^
răsplătirile bunătăţilor, întru coşat judeţul cel fără de mită, ^
toţi vecii. la care goi avem a da răs-
Binecuvftiit&m pre Tatăl... puns, pentru răutăţile care am ^
făcut în vieaţă. ^
Slavă Tatălui şi Fiului şi
H Sfântului Duh, că un Dumne­ Rourează-ne nouă picătura ^
n zeu sunt aceşti trei; şi îm­ milostivirii, făcătorule de bine,
preună cu îngerii, noi oamenii ca să cufunde toată spurcă- ^
neîncetat Te lăudăm pre Tine ciunea noastră, dându-ne pri-
4H? cini de pocăinţă. sj
prea sfântă Treime întru toţi
vecii, Intrând toţi cu inimă voioasă ^
Şl acam, a Născătoarei şi luminaţi prin uşile cele din Sj
'naintea sfântului post, să adu- ^
Bucură-te, Fecioară Curată cern lui Hristos cântări de mul-
Născătoare de Dumnezeu, Ma­
ţumire. avt
rie, curăţirea lumii, fruntea or­
todoxiei. Roagă-te să se mân- A Niiscfttosrei de P uidd Gzc u . ^
tuească din focul cel nestins, Pre tine, sprijinitoarea cea ^
cei ce te slăvesc pre tine întru tare şi nădejdea cea adevă- ^
toţi vecii. rată, lăudându-te, cu bună ere-
dinţă te rugăm: Roagă pre s*
Irmosul:
Fiul Tău, Fecioară, să ne mân-
S i I&ud&m, bine să cuvftntim...
tuiască pre noi.
Pre cela ce a închipuit mai (R*
„înainte oarecând în rug lui Alt Irmos: ^

„Moisi minunea Fecioarei, în pecloria ta... ^

„muntele Sinai, lăudaţi-l, bi- Acum mai 'nainte să ne cu- U

„ne-1 cuvântaţi, şi-l prea înăl- răţim cu post şi cu lacrămi, ^
„ţaţi întru toţi vecii “. şi cu fapte mari, ca să aflăm P
Cftntarea O-a, Irmoi:
milă mare.
pre tine rugul cel ne ars... Să urmăm acum fecioare- ^
eschide-ne nouă milosti­ lor celor înţelepte, iubitori de ^
D virile cele prea curate
ale îndurării tale, cela ce ai
Hristos, şi să ne sârguim a
întâmpina pe Hristos cu fă-
s*
U
dăruit oam enilor pocăinţă clii luminoase. ^
 62 •0§
Acum să urmăm lui Ilie,
care a postit şi a fugit de
Izabeia cea vicleană; ca în
acest chip să ne înălţăm dela
pământ.
Slavă, a Treimei.
Sfânt, Sfânt, Sfânt, întreit
sfinte Părinte Atotţiitoruie, şi
Fiule cel de o fiinţă, cu Duhul,
o dumnezeire.
Şi acum, a Născătoarei
Intru tine ne lăudăm, şi ia
tine scăpăm curată, cinstită
pururea Fecioară, scapă-ne
de muncă pre noi pre toţi.
Irmosul:
Fecioria ta Născătoare de
„Dumnezeu cea nespurcată,
„care nu o a ars focul dum-
„nezeirii, pre aceasta pururea
„o slăvim“.
I.A STIHOAVNA
^tltiira, gicuul al 3-Ica
Să primim popoarelor pos­
tul cu dragoste, că a sosit în­
cepătura duhovniceştilor ne-
voinţe. Să lăsăm dulcea pa­
timă a trupului şi să creş­
tem darurile sufletului. Să pă­
timim împreună ca nişte robi
ai lui Hristos, ca să ne şi
preaslăvini împreună ca nişte
fii ai lui Dumnezeu. Şi Duhul
cel sfânt sălăşluindu-se întru
noi, va lum ina su fle te le
noastre.
MAUŢI SEAIiA §«•
Stih:
l'niplutu-ue-am diiniaeaţa de mila t a ..
Tot acoa StihlrH.
Still: Şi să fie lumina Domnului,.,
A Mucenicilor.
F rica împăraţilor şi a tira­
nilor o au lepădat ostaşii lui
Hristos, şi cu bună îndrăz­
neală şi bărbăteşte l-au măr­
turisit pre El Domn tuturor.
Dumnezeu şi împărat al nos­
tru ; şi se roagă pentru su­
fletele noastre.
Slava, Şl acum. u Născatoarei.
Născătoare de Dumnezeu,
folositoare tuturor celor ce se
roagă, spre tine ne încredem
şi cu tine ne lăudăm, întru
tine este toată nădejdea noas­
tră; roagă pre Cel ce s'a năs­
cut din tine, pentru netrebnicii
robii tăi.
MARŢI SEARA
De id ItK'opiitul Vecerniei începem metaniile
şi i'iitii^nia dupi) obicci, Ia rând.
La i>oaiiiDe «trigat-am... cântăm I) atiliiri din
Ootolti, ale pocAinţei, şi B din Miaeiu, ale
sfAntulul; Slavâ. a sfântului; iar dacă nu are.
Slavă, şi acuu a NAcătoarel^Cnicli.
• , Prochimenul zilei.
■ /‘ U i'C __
Invredniceşte-ne, Ooamnp... şl Kctenllle.
LA STIHOAVNA
S&mOi;laflDlca, t^Iasul Mu.
u bucurie să primim cre­
dincioşilor vestirea pos-

«0§ ÎN SAFTÂMANA UKANZKlg<)s
tului, cea insuflată de Dum­
nezeu, precum mai înainte Ni-
nivitenii, şi apoi desfrfnatele
şi vameşii, vestirea pocăinţei
de la loan. Prin înfrânare, să
ne gătim spre împărtăşirea
stăpâneşte! sfinţenii celei din
Sion; cu lacrimi să ne curăţim
mai ’nainte spre dumne-
zeeasca spălare, cea printr’în-
sul; să ne rugăm a vedea să­
vârşirea
> Paştilor
f celor ce se
închipuesc aicea, şi arătarea
celor adevărate; să ne gătim
spre închinarea crucii şi a în­
vierii lui Hristos Dumnezeu,
strigând către dânsul: Nn ne
ruşina pre noi din nădajduirea
noastră, iubitorule de oameni.
sub Către tine am ridicat ocliii mei...
Şl larft^ Bceaetă stibiră.
Stlii; Milueşte-ne pre noi, Doamne...
A mucenicilor
O, cât este de bună neguţă-
toria voastră, sfinţilor, că sân-
giurile v'aţi dat şi cerurile aţi
îl moştenit, şi în scurtă vreme
fiind ispitiţi, în veci vă bucu­
raţi. Cu adevărat bună este
neguţătoria voastră, că cele
stricăcioase părăsind, cele ne-
stricăcioase aţi luat; şi cu în­
gerii dănţuind, lăudaţi neîn­
cetat pre Treimea cea de o
fiinţă.
SlarA. acum: a ^JA8cA(oa^cl
Poduble. Prea lăudaţilor mucenici...
Curata Fecioară, oarecând
Z'/iC.
63
văzând pre lemn, pre Cel ce
L-a născut din pântece fără
sămânţă nerăbdând ră n ire a
inimii, mâhnindu-se a zis:
Cela ce cu voia ţii toată făp­
tura, cum Te-ai ridicat pre
cruce ca un osândit? Vrând
cu adevărat să mântuesti pre
om.
Acum sU»l)ozeijle, Sfinte Dumnezeule
^1, (lupă 'Ibtul nostru
Troparele;
Născătoare do DumnozBU...; o metanie.
Slavft:
iotezătorul lui Hristos... larăş o metanie.
;^1 acum.
Kugali-vji pentru nui... mea o metanie
[jjibt milostivirea (a,,, fârâ raetuDie.
IK>amne milueşte. de 4ii nri. Slavft, ţii acum.
('eea ce cijli mai cinstită... Intru numele
Domnului binecuvinl^fr/â I’ârinte. Pre o tu l:
(.el ce esto binecuvAnlat Hristos, Dumne­
zeul nostru.. ŞI noi zloeui rugăciunea:
Împărate ceresc, pre credinciosul... şi trei
metaail mari, cu ruL'âriunea sîÂntulul EIrem
iwamne iji Stăpânul vielii mele .. ţi relelulte
12 lnclnDfi.ciuDl; ţi sfârşiod iar zicem rugăriu
nea, precum R'a zIh mai «iis: Doamne şi
Stăpânul vieţii melc... i^i o metanie mare.
Apoi •■Sfinte Dumnezeule, ijl dupA Tatăl nostru,
Doamne mllue^îe, de 12 ori. Slavft. i«l acum,
rwamne m ilu ţ e , de trei ori, I^necuvintează'
{^*1 ntpuslul ^avecerniţH rea maro. cu Die
tanli. Dup/l ()5(le-sc să te fericim, Tropareln
2 ilel (|il al hramului iiii otpustul cel mic
Tut aija facem :l Joi seara
Sâ se ia aminte
De se va întâmpla Inuinte-prâznuirea Întâm­
pinării Domnului Miercuri sau Vineri, îq săp­
tămâna brânzei, cuulă Ia sfârşitul cărţii la
litera O. Iar de se vu întâmpla Praznicul în­
tâmpinării Miercuri sau Vineri, în săptă­
mâna brânzei. Bă se caute la sfâri;itu] cărţii
Ia litera li.
 64 «9§ MIERCURI DIMINEAŢA go»

tângust cu plângere şi a stri­

gat; Cum pătimeşti Cela ce
In Miercurea brânzei. eşti din fire nepătimitor, prea
dulcele meu Fiu ? Laud bună­
\fiezo-Doptica, cu motaniiie nj. tatea Ta cea prea multă.
Apoi, cetim Cuvântul marelui ^asille despre
LA UTRENIE post, cii Inccputul;
M ângâiati-vA , m î'ingâiali-vu popoiiil n.fu..
(’ântAin Aliluia^ pe plusul Oetoihiilul. şi troj-
01 lelo tMasului. Apoi. douft Caliume, cele Psalm 50.
nl)if«nui(o.
('auouncle sc câutâ din Octolti, al Crucii cu
SA 8E :?Tli; ('A Miercuri şi Vinari, in săpUV Irmosul po 6, din Minei, al sfântului pe 4, şl
loâna brânzei, cântăm Alilum şi facem iiie- (lin Triod pe 4 Iar In care Cântare no vine S g
taQii şi seara şi dimineaţa, precum s’a arătat Tpjpesneţul. cftntficn din Triod, cu Irmosul pe S J
mai sus; şi ajunăm după rânduială. Mijlo- O, şl Tripesneţul pe 8. Apoi Irm osul ^
Ceasurile nu le cetini, clilar clacă s’ar întâmpla in acest fel de Cântare se lasă CiQODu! Qjtoiliu-
vreuQ sfânt, şi ar avea bl T io p ar; îâră numai lui şi al sfântului din M ineiu; şi cântăm Mineiul ^
dacă va fi praznicul întâmpinării seu Aflarea în cântările cele ce sunt mai sus, in acest ^
cinstitului Cap al Sfântului loan Înainte Mer­ chip; întâia Cântare a Canonului din Octoih ^
gătorul, sau hramul sfântului; ca aUinceu cu Irmosul pe 4, şi din Mineiu al sfântului, îjlf
cântăm Troparul, şi nu facem dccăl numai Cântarea l-a şi a 3-a, pe 6, şi in Triod pe 4.
trei metanii mari. Asemenea cântăm Cântarea 8-a cu a 6 a, şi
I)upA Itilăia Sliholo(;ic, cântăm Si'dclDele, din a f)-a cu a 7-a. .-rif
Oi’toili, ule orucij
CANONUL T R IO D U U ÎI ^
IHip^ H (ioun Sliliiilo(iit‘, Si'dfllna Ti-lodulul, Facerea lui Andrei (îriteanul. ^
^ glasul al 2-lea-
Cântarea l-.i, glasul al 4*lea, Irm o s : ^
||S Podohie:
ânta-voiu Ţie, Doamne, H
^ O eea ce c^li izvorul milii..

Binevoeşte, Hrîstoase Duni-

C Dumnezeul meu, că ai
„scos pre popor din robia
îl nezeule, cu nespusa ta iubire „Egiptului şi ai acoperit că-
UI de oameni, să trecem noi „ruţele lui Faraon şi puterea ^
^ smeriţii cu pace săptămâna
UI cea c u râ ţito a re din’naintea
U postului; surpă meşteşugirile Postindu-se Domnul dupre ^
vrăjmaşului, şi cu crucea Ta omenire spre învăţătura noa-
pre toţi ne mântueşte, Cela ce stră, a biruit pre ispititorul; ^
însuţi ştii ale inimilor. arătând cele ce sunt ale firii ^
noastre şi hotar puindu-ne g|
^ tot aceaeta. nouă. p
!^l ai'um, a XAHCftloaref-Cnicll
Dumnezeescul Moisi prin g
*1Stând înaintea crucii Tale, postire s’a învrednicit în Si-
î i ceea ce Te-a născut fără să- nai a vorbi cu Dumnezeu faţă
mânţă, şi nesuîerind a le v e ­ către faţă; aceluia credincioşii
ls dea fără dreptate pătimind, s’a să râvnim.
 I n' $.\p t AmAna b u A n z e i §0» 65

M ilostiveşte-te, Doamne, Apoi Tricântarca lui lotiit.

spre poporul Tău, şi căutând, Cântaroa 3-a, glaaiil nl 2-lea, Irnioe:
ca un Dumnezeu, cu ochiu pre puai'tii crcdintoi--

milostiv, cercetează pre toţi ntinsu-Ţi-ai palmele pe ^

cu mulţimea îndurărilor Tale. 1 cruce, omorît-ai blestemul ^
cu moartea Ta şi ai înviat cu
A N A s c A lo a fo i d u D a m n e z e u .
patima Ta pre oameni. Pentru
T oţi la tine alergăm, Năs­ aceasta lăudăm dumnezeească
cătoare de Dumnezeu, ca la o răstignirea Ta, lisuse iubito-
ajutătoare tare, spre rugăciuni rule de oameni, Dumnezeul
îndemnându-te, ca să scapi nostru.
turma ta, de toată primejdia.
Q u mancarea cea din lemn ^
CăQtarea S-a, Irm os. omorându-ne, cu lemnul cru- Uf
I ntru Dom nul Dumnezeul cii Tale ne-am înviat. Ci a-
* meu s'a întărit inima mea, ceasta o aducem Ţie spre ru- ^
„pentru aceasta cei neputin- găciune, trimite-ne nouă dar ^
„cioşi s'au încins cu putere". şi milă, făcătorule de bine, ^
Stăpâne mult îndurate.
IS^inunatul Enoh prin pos­
tite s’a mutat de pre pământ. jşile cele din 'naintea pos- m
Aceluia râvnind, să ne mutăm tu liii s’au deschis, nevoinţa ^
del a stricăciune la vieaţă. înfrânării se apropie; cu căi-
duroasă voinţă să ne sculăm
Cu rugăciuni şi cu posturi ca să luăm darul cel dat de
să facem milostiv pre Mân^ Dumnezeu, care potoleşte ar- ^
tuitorul; că se bucură Zidito­ sura păcatului.
rul de pocăinţa făpturilor Sale.
vremea cea fericită a pos- ^
Găteşte-te, o suflete, şi te tului, care străluceşte razele
curăţeşte mai ’nainte de pa­ pocăinţii a răsărit; să ne apro- ja*
tima lui Hristos, ca să prăz- piem cu grabă, scuturând în- ^
nueşti Ia în v ie re duhovni- tunerecul cel prea adânc al ^
ceşte, împreună cu EL lenevirii, toţi veselindu-ne.
A Născăloartil du Dumtiezeu postul să-1 sfinţim cu dra-
Ca ceea ce ai născut pre goste; să propoveduim opri-
Dumnezeu, roagă-L neîncetat rea poftelor, să strigăm cu
pentru noi; că la tine năzuim, lacrămi către Stăpânul: Dă-ne U:
Născătoare de Dumnezeu, noi Doamne dar, să ne ajutorezi ^
păcătoşii. spre voile Tale, mult îndurate. ^
iVf.
^ 66 MIKRCURI DIMINEAŢA g«i
primind darul postului, să
preaslăvim pre Cel ce ni l-a
dat spre mântuire; şi să-i lu-
ţ:\ crăm cu deadinsul, ca să luăm
iertarea greşalelor noastre,
‘ din mâna Celui ce ne-a făcut.
\ S iRcâtuapi'i lie Damno/.eu,
potoleşte turburarea pofte­
lor mele, tămădueşte ranele
sufletului meu, ridică-mă din
somnul lenevirii cu mijlocirea
ta, cu ajutorul tău prea sfântă
Stăpână, Maică Fecioară.
Alt Iruiiitj, ueela(?i
^GDlea mea cea stearpă...
Inălţându-Te de voie pe
^ cruce, M ân tu ito ru le, toată
făptura pământului s'a clătit,
şi s'a rupt catapeteasma bi­
sericii.
Rănitu-Te-ai pre cruce, lisu-
^ seal meu, pentru mine,şiTe-ai
^ împuns în coastă, bunule; pen-
tru aceasta cu credinţă mă
închin dumnezeeştei stăpânirii
n Tale.
SlaVH. a Trcimoi
Plecând genunchile la pă-
mânt, mă închin Tatălui, pre
Fiul slăvesc, şi pre Duhul laud,
î l stăpânirea cea cu o voie şi
în trei ipostasuri.
Jji ai’uai, a Nliiiifltoflrci
|!| Necuprinsă este taina naş-
terii tale, prea curată Marie,
^ că ai născut pre Dumnezeu
fără ispită bărbătească, şi ai
rămas nestricată.
Slavă (IC Dumnezeul Dostru, s’avă (io
Sfinţind, Hristoase, vremea
postului cu putereaTa, niântu^
eşte-ne pre noi, cei ce ne în­
chinăm Ţie, de toate laţurile ^
vrăjmaşului.
Irmosul; ^
Mintea mea cea stearpă fă-0 p
„roditoare de bunătăţi, lucră-
„torule al celor bune, sădi- ^
„torule al celor folositoare, M
„cu milostivirea Ta“ .
Sodeloa din Miaetu, a «(autului. Slava, $1
acam, a CruclI-Nâ^soAtoarei.
C&Qtarea 4-a, Irmos
uzit-am auzul Tăuşim'am
A temut, cunoscut-am lu-
„crurile Tale şi m’am spăi-
„mântat, Doamne".
Avraam, prin bunătăţi şi prin
iubirea de străini, a primit
pre Treimea, care a venit la
el îngereşte.
Bogăţia nefurată este darul
postului, şi cel ce se îmbogă­
ţeşte cu aceasta, se va înibo- ^
găţi de Dumnezeire.
Veniţi să plângem împreună
cu cuvântul, prin credinţă stri­
gând: Dumnezeule, fii milostiv U
nouă, celor ce am greşit mult.
A SH<cătoar€i de tiumoozou.
Maică fără prihană, binecu- ^
 «o§ ÎN sAi»tAmAna HRAN’ZEI ^
vântată Fecioară curată, roagă
pe Fiul tău şi Dum nezeu!
nostru pentru lume.
O&Qtarea 5-a, Irmos'
C ela ce ai răsărit lumina şi
ai luminat zorile, şi ai
„arătat ziua, slavă Ţie; slavă
„Ţie, lisuse, Fiul lui Dumne-
„zeii“.
Postind o d in io a ră Moisi
în muntele Sinai, văzător de
Dumnezeu s'a făcut, şi llie pe
căruţă de foc s’a înălţat
prin postire a gustat odini­
oară înţeleptul Isaia din căr­
bunele acela, când s'a atins
cu cleştele de buzele lui.
postind mai ’nainte Da­
niil împreună cu cei trei tineri,
fălcile leilor au sfărâmat si
*
au
călcat văpaia cea arzătoare.
A Nf\8căto&rei de Humnezcu.
curată Născătoare de Dum­
nezeu, ceea ce fără stricăciune
ai purtat pre Dumnezeu în
pântecele tău, păzeşte turma
ta şi o fereşte nevătămată.
Căutarea O-a, IroioB;
recum ai mântuit pre lona
P proorocul, Hristoase Dum-
„nezeule, aşa şi pre mine scoa-
„te-niă dintru adâncul greşa-
„lelor şi m.ă mântueşte, unule
„iubitorule de oameni".
pre lona, cinstitul post I-a
i
67 M
păzit de cliili oarecând; să
postim dar din inimă, ca să
scăpăm de nevoia gheenei.
Ninivitenii, cu pocăinţă fier­
binte şi cu dragoste, au pre­
făcut urgia lui Dumnezeu;
acelora, cu pofta, toţi să ur­
măm.
Postul de acum ne cheamă
pre noi la pocăinţă; să aler­
găm dar toţi, cu dragoste, şi
să cunoaştem ce este darul
postirii.
A iNABCâtoarei du Dumnezeu.
Ceea ce ai născut cu mijlo­
cire nespusă pre Mântuito­
rul lumii Hristos, Dumnezeul
nostru, pre acela nu înceta
rugându-L, să mântuiască tot
neamul celor ce te laudă pre
tine.
DupA & 6^a cântare, Coiulanul sfâutuUil; ivr
dacă DU are Bfftntul Condao, zicem A niu-
ccuicilor, de Iu Seduloe.
CÂatarcQ 7-a, Irmua:
umnezeul părinţilor, nu
D ne ruşina pre noi, iubi-
„torule de oameni, rugămu-
„ne; ci fă cu noi dupre blân-
„deţele Tale în veci".
Să ne facem şi noi ca Da-
niil acela, care prin post a ^
îmblânzit în groapă pre leii
cei ce răcniau. m
Celor trei tineri să urmăm
cu frică, ca să scăpăm şi noi
 S8 «egMU'.HCrUi
tie focul gheenei, precum şi
aceia de cuptorul Vavilonului.
S ă postim şi noi cu inima
curată, şi să ne curăţim tru­
pul, şi tot duhul cu totui iui
Dumnezeu să-i închinăm.
\MaHCAtourci de 1> muezeu
^ ecioară Maică curată, nu
înceta rugând pre Cuvântul
cel mai’nainte de veacuri, ca­
¥¥: rele s’a întrupat din tine, să
mântuiască sufletele noastre.
OâiUttrert fi Irmos
W ă slăvim pre îm p ăra tu l
Hristos Domnul, pre care
„L-au mărturisit în cuptor ti-
„nerii cei robiţi, cu glas mare
„grăind: Toate lucrurile lău-
„daţi^L şi-L prea înălţaţi întru
„toţi vecii“,
P oştind mai ’nainte losif,
a scăpat de amestecarea fe-
nieei celei fără de lege, şi îm­
părăţia a dobândit. P e n tru
aceasta şi noi să stingem, cu
postul, săgeţile cele aprinse
ale vrăjmaşului Veliar.
C u postul, David a căpătat
biruinţă asupra celui de alt
neam şi îm p ă ră ţia a aflat,
i Pentru aceasta şi noi, prin
înfrânare, să luăm biruinţă
asupra vrăjmaşilor, şi întru
Domnul să ne încununăm,
S ă păzim şi noi bunătăţile
acestora: bărbăţia lui Iov,ne-
*5
D I M I N ’L A T A ^
viclenia lui lacov, credinţa lui
Avraam, curăţia lui losif şi vi­
tejiile lui David.
A Năst^ătoarcl do Oumnozcu.
P re Împăratul, Hristos, pre
care L-a născut nouă Fecioara
Maria, şi după naştere a ră­
mas Fecioară curată, toate lu­
crurile lăudaţi-L, ca pre un
Domn, şi-L prea înălţaţi întru
toţi vecii.
TricAotarea. AU Irmos
f* ra nutiinezeu cei ce s’a poyorit...
In chipul crucii ridicându-şi
Vloisi palmele, în munte, a
biruit pre vrăjmaşi; iară Tu,
Mântuitorule, pre cruce mâi­
nile întinzându-Ţi, ai omorît
tăria iadului cea a tot pier­
zătoare.
C u piroane pre cruce piro-
nindu-Te şi în coastă împuns
fiind, Hristoase Mântuitorul
meu, ai izbăvit pre pământeni
din blestem si>
bucuriei celei
fără de sfârşit părtaşi i-ai ară­
tat ; pentru aceasta binecu­
vântăm iubirea Ta de oameni.
Răsărind vremea postului,
duhovniceşte luminează sim­
ţirile sufletului şi goneşte ne­
gura patimilor. Pentru aceasta
să-l cuprindem din inimă, înăl-
ţând pre Hristos întru toţi vecii.
P ostul omoară patimile cele
de suflet pierzătoare, şi des-
¥k
•>§ IN SAPTAMANA D<5\NZLI
*îî fătările cele omorîtoare, şi cu
m adevărat aşează pornirile şi
mişcările inimii. Deci, să-l pri-
m mim cu credinţă şi cu osârdie.
Nu ca pre o începere de
jj| post, ştiind credincioşii această
sfântă zi, o cinstim cu gând
J| curat, ci pentru că este in-
trare şi mergere către uşile
îl cele dinaintea postului.
|J| A Nâscfttoarel do Dumncziju-
^ Dcscilide-ne nouă, celor ce
îl batem, şi mila tachiemăm Fe-
|[| cioară, ceea ce eşti a oame-
nilor grabnică scăpare şi în-
m tru toate tare ajutătoare, şi
^ celor din nevoi adevărată spri-
î| jinitoare.
All Irmofl
1M\' ctl ce a incliipuit...
|î| R idicându-Te pre cruce, Stă-
Jji pâne al tuturor, iarăş ai che-
^ mat pre Adam împreună cu
m Eva, Hristoase Mântuitorule,
şi ducându-i în raiu, Te laudă
IU pre tine întru toţi vecii.
S Inălţându-te Tu, Hristoase,
S pe cruce de voie, razele soa-
|î| relui de frică s’au stins şi ziua
|[| a apus. Pentru aceasta tâlha-
ţi-v rul Te-a mărturisit pre tine
^ Dumnezeu întru toţi vecii.
^ iiiaocuv&Dt&m pre Tatai
întocmai cu Tatăl, pre Fiul
şi pre Duhul Sfânt credem
a fi, Sfânta Treime întru o
§«• ^9 U
dumnezeire, căreia CU credinţă
ne închinăm, învăţătura Iui ^
Arie pururea călcând-o. IU
Şi acum, i\ Nii câlourvi
Cum te voiu lăuda după
cuviinţă, Născătoare deDum-
nezeu Fecioară, eu cel întu- u
necat acum cu multe păcate? ^
Ci o Prea Sfântă! Iartă-mi k
în d ră z n e a la proastei mele ^
cântări.
SlQvâ (te, Dumnezeul noHiru, Sl&vâ [lu. ^
C ruce: nădejdea credincio- | j
şilor, arma împăraţilor, slava
preoţilor, tăria sihastrilor, cu M
puterea ta pre toţi cei ce te ^
slăvesc mântueşte-i în veci.
IrniUKul
Sft lăudiim, bino sd cnvaDlAiu..
pre Cel ce a închipuit mai
,,'nainte oarecând în rug, lui u
„Moisi, minunea Fecioarei în M
„muntele Sinai, lăudaţi-L, bl-
„ne-L cuvântaţi şi-L prea înăl- ^
„ţaţi întru toţi vecii“ .
i’uotgm:
,.eea ce eşti iiuii cirstiUi...
C>âularca O a, inimu
S lăvim toţi iubirea Ta de
oameni, Hristoase Mân-
„tuitorul nostru, cela ce eşti ^
„slava robilor Tăi şi cununa
„credincioşilor; Cela ce ai slă-
„vit proslăvirea celeia ceTe-a
„născut pre Tine“.
 70 •0§ MIERCURI DIMINEAŢA g«i
Moisi în Egipt marea a des­
făcut şi pre popor l-a trecut
şi l-a hrănit în pustia cea ne­
umblată, cu postul făcând mi­
nuni.
lisus al lui Navi cu înfrâ-
narea a sfinţit pre popor şi
¥^ cu sorţi le-a împărţit pământul
H făgăduinţii, trecându-i mai
*« 'nainte Iordanul.
¥^
Gliedeon acela numai cu
¥¥: trei sute de bărbaţi, cu lumi­
¥^ nile, a biruit pre cei de alt
neam, cu înfrânarea şi cu ru­
găciunea ; aceluia şi noi râv­
■it« nind să ne asemănăm.
-W?
A Nâsefttoarfii de Uiimnezuu.
¥^ Bucură-te Curată, prea cins­
¥¥i tită, lauda fecioriei, întărirea
¥^ îngerilor, ajutătoarea oame­
nilor, bucuria lumii, Marie,
Maica şi slujitoarea Dumne­
zeului nostru.
\pot Tnc&utarca, Irmos.
W« I'rc Dumnezeu Cuvântul...
¥^ Pre cruce dumnezeeştile
¥^ palme Întinzându-Ţi ai împreu­
¥^ nat cele de mai'nainte osebite
4»^
Mântuitorule; şi mijlocind, ai
adus ca un dar Tatălui fiinţa
omenească cea osândită.
W< Pentru aceasta lăudăm prea
curată răstignirea Ta.
Darul sfântului post strălu­
¥^ cind, ne trimite nouă raze, cu-
¥^
răţind mai’nainte curgerea
a
gândurilor şi gonind întune-
recul saţiului. Pentru aceasta
cu osârdie să-l primim cre­
dincioşii. u
Postul cel purtător de lu­
mină plinind, paharul dumne-
zeeştilor daruri astăzi mai
'nainte ni-l arată tuturor; ci
vrând să luăm şi noi parte din
acestea, spre folosul sufletului,
să ne rugăm Stăpânului tutu­ u
ror ca să ne ajute.
Cu piroanele dumnezeeşti-
lor tale mâini, ai pironit în­
durate păcatele noastre pe u
cruce, şi cu suliţa coastei Tale
u
ai rupt viclenele scrisori ale
u
u
păcatelor şi smintelelor celor
rele; pentru aceasta lăudămu
preacurata Ta răstignire. u
u
Cărarea cea bună a bună­ u
tăţilor se deschide, nevoinţa
u
dumnezeeştilor posturi, iată, u
u
tuturor se găteşte; cei ce voiţi
să vă nevoiţi dupre lege, ru­ u
gaţi pre Hristos să ne dă­
u
ruiască nouă pace de sus. u
u
A NâscAtoarei de Dumnezeu.
Cu ru g ăciu n ea cea prea
grabnică, cu acoperământul
tău cel privighetor, cu ajuto­
rul tău cel tare Stăpână Cu­
rată, păzeşte acum pre cre­
dincioşii robii tăi, de toată
asupreala protivnică, de pa­
timi, de greşeli, şi de ispite
mântueşte-ne.
 IN SA P T A m ANA lUiÂNZKf
Vi Alt Irmos
Fre ceea ce a zăm islit..
Pre lemnul crucii de voie
jg pironindu-Te, pre noi pre toţi
ne-ai mântuit din blestemul
^ legii. Pentru aceasta dupre
|[| datorie pre tine Te slăvim,
^ Hristoase.
^ Toţi ne închinăm patimilor
Tale, Mântuitorule, care de
bună voie le-ai primit, ca să
^ scapi neamul omenesc din ro-
bia vrăjmaşului.
| l| Slavă, a Treimei
Din veac şi fără stricăciune
a născut Tatăl pre Fiul şi Du-
w hui este de o fiinţă cu Tatăl
^ şi cu Cuvântul, Treime ne-
JS despărţită.
^i acum, li Născătoarei.
Prea binecuvântată Marie,
jj| roagă pre Mântuitorul, cel ce
s'a întrupat din tine, ca să ne
dea iertarea păcatelor, nouă
păcătoşilor.
Slav& ţie. Dumnezeul nostru, Slavă ţie.
Pre cei ce te iubesc pre
tine, Cruce, învredniceşte-i cu
jj| puterea ta de a trece vremea
î| postului cu pace, şl-i scapă
« de robia vrăjmaşului.
|J| Irmos
Pre ceea ce a zămislit dupre
„trup în pântece, mai pre sus
„de fire, pre Cuvântul cel ce
„a strălucit mai’nainte fără de
§0» 71
„ani din Tatăl, pre singură ţţ*
„Născătoarea de Dumnezeu,
„credincioşii să o slăvim“. u
Svetolna clanului din Octoih r Tri*iinci,
(1p troj or».
1A s rilio W S A
Samo^'lafenica zilei, j^lasiil Mu
De bucate postindu-te, su~ ^
flete al meu, şi de pofte necu- u
răţindu-te, în deşert te lauzi
cu nemâncarea; că de nu ţi M
f .. . . -
se va tace ţie pncma spre ^
îndreptare, ca un mincinos vei
fi urît de Dumnezeu, şi răilor m
draci te vei asemăna, cari nici
odinioară nu mănâncă. Deci
caută să nu faci netrebnic po-
stul, păcătuind; ci nemişcat
să rămâi spre pornirile cele u
fără cale, părându-ţi că stai
înaintea Mântuitorului celui ce U
s^a răstignit, şi mai ales că te ^
răstigneşti împreună cu cel ce ^
s’a răstignit pentru tine; stri- ^
gând către E l : Pomeneşte-niă,
Doamne, când vei veni întru m
împărăţia Ta. ^
■
ţlmplutu-no-am diminealii (ie mil:i ta .. ^
Şl aceeaşi Btihirâ
Stih: 2^1 Bă fie lumina DornouIuL.
A mucoDiC'Ior.
Pre voi prea lăudaţilor mu­
cenici nici scârba, nici strâm- St
torarea, nici foam ea, nici | j
goana, nici primejdia, nici mâ- ^
nia fiarelor, nici sabia, nici
focul cel îngrozitor n’au putut
¥¥. ^ MIEKCUKI 1)IM1N1;ATA §^
72

clunile, zicprn nrftyi ru g ă d u u ^ toat •: f^atnoe

să vă despartă de Dumnezeu. şi Blăpâ'iu vieţii mele. ® mftanjft nare

¥¥. Ci mai vârtos pentru dragos­

A(lTi('}?ain« cca fi.il lâ ; la c n re ciilm InvAtfltu
ra peDtru crediu|A n siantuiui Toudor^uditiil
tea ce aţi avut către dânsul La ceas •! IntAI.Troparu : Hnilneata auzi ijlasul U
meu. * ^iDtan . Ş i; & S 3 umple
V' nevoindu-vă, ca şi cum aţi fi gura m ea.. Ditpft Sfinte Dumnezeule, Troparul.
4'-- fost cu trupuri streine, nu v'aţi 'ţiSrali ue ictâmpină pre Doi, Ibamna m luc­
ite, 'j ■r ori, Si rugfli'-unea; Q i» ce in toată
adus aminte de fire, nebăgând vrein ei:, *bimu9 milueşte, Sluvft şl
J.v
seamă de moarte. P e n t r u Hiium. j f.g jyai cinstitii... ttru nu- 5^
mtileDo:nnuluibinecuvinteaznpărinte. IQ"-
aceasta dupre vrednicie, pen­ lanl io o'ii?nuito Sfinte Dumnezeule, MDamne

3^ tru durerile voastre, aţi luat

milueşte, do 1- ori nţjgţog^e lumina cea ads-
văratfi. î ' PUS 'il
^'i plată; îm p ă ră ţie i cerurilor Apoi Litic iu pridvor ic e iiiilR potilru
moştenitori v’aţi făcut. Rugaţi- morţi. U
vă pentru sufletele noastre. Ictru ac eaţi Mu rctin a b ftnzci. «.etin»»easul
a' 3-iea i^i al U lea ' u lOctatiil cu
acum. a Născătoarei. Troparele postului. u
in'f Fodoliia (a Crui’lll La ccosjri, i i cu>pot nu lovim u
La oeHiml al ^aaeiea.
^^ecioara cea fără prihană
Trop irul projruciei g'aăul ai !i-le<
dacă a văzut pre mielul înălţat
pre cruce, plângând a strigat: împărate sfinte, Atotputer­ u
nice, de care se înfricoşează şi
u
¥¥. Prea dulcele meu fiu, ce ve­
W dere nouă şi prea slăvită este se cutremură toate, mântueş-
¥^. aceasta? Cum, cela ce ţii toate te-ne pre noi; că poţi ierta
Mii cu mâna, Te-ai pironit pre lemn păcatele ca un milostiv.
cu trupul? SiavA, 9l acum; tot ancasta, u
¥¥
Apoi Apoi Prochlmeo, glaaul aJ 0-lea.
4»^ Manlue^te. Doamne, poporul tău...
,\jiayi(e ano iiiârliirisi... uiute Dumnezeuli-;
P® atul no^ru Troparuf. Ij, Bisorjca slavei Stih'
U k stâud.. oaame milueşte ^
îîluva ţr acuui Cggjj cinstiiă. *olru Q ilre Tine, Uoauine, voiu t;triga...
numele Domnului binecuvintează părinte. Dio provruuia lui loll c«tir«
Preoiul: Cap. 2, 12.
it^ ^el ce este bine cuvântat
k^ cestca grăeşte Domnul: Intoarceti-vă
3t^ H ristos, Dumnezeul nostru, la mine din toată inima voastră, cu
post şi cu plângere şi cu tânguire, şl
«? totdeauna, acuma şi pururea vă rupeţi inimile voastre, iar nu liaineie voa­
n't si în vecii vecilor, Amin, stre. Şi vă Întoarceţi la Domnul Dumnezeul
* ' vostru: că milostiv şi indurat este, îndelung
răbdător iji mult m ilostiv; şi-I pare rău de
'mpărate ceresc, pre creciiDciosu!.. noutăţile oamenilor. Cine ?tle, doară 6e va
laoeiJi trei metanii niarf, cu riigSciutica Întoarce şi se va căi, şi va lăsa după sine
Sfântului K f r e u : binecuvântare şi aducere de jertfe şi de dar
Domnului Dumnezeului vostru. Trâmbiţaţi cu
H, trâmbiţă In Sion, sfinţiţi postul, vestiţi vinde­
carea, adunaţi popor, slitiţiţi adunare, alegeţi
la llecare Inchlnichinp' IV a jn ^ cu je purătojilc- preoţi, adunaţi pruncii cari sug ţâţă. Să iasă
mă pre mine pîicâlosul. incnmr.- mirele din aşternutul său şi mireasa din că-
"*
«>§ t.N SA IT A m ANA UlLXNZKI §«i
inaru sa (ntre tindă şi între altar vor plânge
preoţii, cari slujesc Domnului, iji vor zice:
iiultir^j te, Doamne, de poporul tău, şi du
da ino^jtenirea ta spre ocară, ca să o stăpâ­
nească pre dânsa păgânii ? Ca să nu se zică
in neaimiri: (înde este Dumnezeul lo r? Şi 1
s a Idciil Domnului milă de pământul Său, şi
s’a indurat de poporul Său. J;>1 a răspuns
Hanitiiil. !ji a zis poporului său; Iată eu vă
vuiu trimite vouă grâu şi vin şi untdelemn,
)^i vă veţi sătura de dânsele, şi nu vă voiu
mai da pre voi spre ocară intre neamuri. Şl
pre cela ce este despre miazănoapte ii voiu
eoni (iela voi, şi-l voiu alunga in pământ
¥>i fără apă, şi voiu pierde faţa lui la marea cea
dintâi, iji dosul lui in marea cea de apoi;
!ji so vfiinălta putrejunea Iul, şl se va ridica
W? piiloiiroa lui; că şi-a slăvit Domnul lucrurile
sale. ( ’utcază pământule, bucură-te şi te ve-
selcijte;• nn
că a« \ _______ i ___„ X
mărit tDomnul
ca să facă. În­
drăzniţi voi dobitoacele câmpului, că au îo-
coKit câmpii pustiei, că pomul şi-ft dat rodul
Vi via şi smochinul şi-au dat tăria lor. Şi
vi'i, fiii Sionului, bucuraţi-vă şi vâ veseliţi
intru D o didu I, Dumnezeul vostru; că va da
vouă burate intru dreptate, şi va trimite vouă
Dlu«ie timpurie şi târzie, ca şi mai înainte,
''i se vor umplea ariile de grâu, şi se vor
vărsa teascurile de vin şi do untdelemn. Şi
voiu rasplălivouă pentru anii cari i-au mân-
ciil lăcustele, omizile şi gândacii şi pălltura;
Mit puterea mea cea mare care am trimis o asu­
pra voastră, şi mâncând veţi mânca, şi vă
vf'ţi sătura, şi veţi lăuda numele Domnului
Dumnezeului vostru, care a făcut minuni cu
voi, şi nu se va ruşina poporul meu in veac
Vi
Vi Proctiimeu, glasul al 7-Iea.
Vi
Vi l^immil va da lărie poporului său.
Vi *'onin«l va binecuvânta pre poporul său
cu pace...
S tih ;
Vi
AiluceU Domnului pre Iii lui Dumnezeu ..
Apnl T'ejrrab să ne iplâmpine Indurările
Vi
liile Pilite Dumnezeule. ce.ela te obişnuite
Vi
al? pofituluT. Spvf rugăciunea. Dumnezeule
Vi
si Doamne «1 puterilor... cotim impreuQâ
(loasul al 9-loa.
W Diip^i Hoeagta, Ohedniţa şl Fericirile, fără
cAntaro, Slavă, Şl hcuid . P omeneşte-ne pre
^ m)i,l(oumic...?^ închinăciuni tr d : Ceata ce-
^ reast*ă.,.9 colelalto. ^1 după- Taiâl nostru,
^ondacul hramului şi al elânlulul,Slav* C‘ u
^ sfinlliodilmeşte, llristoase,''?' acwni: C eea ce
îo ositqace creştinilor, ■
•‘oamne milueşte...
ţ j dd jn (Ie „rl. Sla\Â si acum ('eea ce eşti mai
ciDetită... metanii.mari, ţi cele iMochinâ-
cniui,
W acAAftlâ 8c tncepe Vecernia V eniţi
SH ne inchinăm,,,
73
Psalmul 1U8
Hinecuvintează suflete al mc’u pre Domnul.
Şl celolalti^
M IERCURI SEARA
La Doamne strigat-am... Punem gUhlrile
după oWcelu.
Slavă, şl acum ; a Nfiscitoarei.
Prochimen, glasul a l Y l e a ;
Dumnezeule, intru numele Tău iiiântueştc-mă.
şi intru puterea Ta mă judecit.
i_
SUb'
L)umnezeule, auzi rugăciunea mea. ia in
urechi graiurile gurii mele.
Din prooroda lui loll cetire
Cap. 3.
Iceitea grăeşte Domnul: Să se scoale
şi su se sue toate neamurile la valea
lui losafat; cil acolo voiu şedea sil ju-
dec’ toate neamurile dimprejur, 'frimiteţi co-
soare, că a sosit culegerea de struguri; in­
traţi şl calcaţi, că este plin jgheabul; se varsă
tocitorile, că s au înmulţit răutăţile lor. Gla­
suri au răsunat in valea uciderii; Că aproape
este ziua Doi:inului. in valea judecăţii. Soa­
rele şi I-una se vor întuneca, şi stelelo Îşi
vor ascunde lumina lor; şi Domnul diu Sion
va striga, şi d n Ierusalim îşi va da glasul
Bău. Şl se va clăti cerul şi pământul, şi Dom­
nul DU se va îndura de poporul său, şi va
întări pre feciorii lui Israil. Şi veţi cunoaşte
că eu fiunt Domnul, Dumnezeul vostru, cel
ce locuesc in Sion, in muntele cel st'âul al
meu. Şi va ii Ierusalimul sfânt, şi streinii nu
vor mai trece printr’insul. Şi va fi in ziua
aceea, pica-va din munţi dulceaţă şi din dea­
luri va curge lapte, şi din toute izvoarele
Iudeii vor izvorî ape, şi izvor din casa Dom­
nului va ieşi şi va adăpa Valea Sitimului. m
i-lgiptul spre pierdere va îi. şi Idiiniea ud
câmp pustiu, pentru nedreptăţile făcute fe­
ciorilor ludei, căci au vărsat sânge drept îd
pământul lor. Şi ludeea in veci va avea lo­
cuitori, şi ierusalimul din neam in neam. Şi
voiu cere iiiapoi sângele lor şi nu-1 voiu cu-
răţi; şi Domnul va locui in 8ion.
Pfiichimen, slnsul al R \ct.
^ă nfidăjduiască Israil spre Domriul de acum
şi până In veac.
 74 •0§ .101 DIMINKAŢA
Hlil, ,|Oamne, nu s'a iuălţat inima mea,
nici s’;tu înălţat Ofhii mei...
Apoi invrodaiccşte-nc Doamne în seara
acesstiî...
LA ST1H0AVNA
>timogla8iiica zil^M, g Lsu l nl 31c r -
Răsărit-a primăvara postu­
lui şi floarea pocăinţii. Deci
să ne curăţim pre noi fraţilor
de toată spurcăciunea, şi dă­
tătorului de lumină cântând
să-i zicem: Slavă Ţie, unule
iubitorule de oameni.
stih: r.iitre tine am ridicat ocliii m ei..
î?i ianişi StinioijIrisnKa.
Sllh. Miliii3ş(e-ne yre noi Doamne.
A Muceiiii'ilur
Mucenicii Tăi, Doamne, cu
credinţă întărindu-se, cu năde^
jdea adeverindu-se şi cu dra­
gostea crucii Tale sufleteşte
unindu-se, au stricat tirania
vrăjmaşului, şi dobândind cu­
nunile, cu cei fără de trup se
roagă pentru sufletele noastre.
SlavA. şi acum; a NAsi-âtoun-i
Ceeace eşti mai întâi sfântă
curată, lauda cetelor cereşti,
cântarea apostolilor, plinirea
proroocilor, Stăpână primeşte
rugăciunile noastre.
Acum slobozenie; (luţM Tatnl noslru, Tropa
n ii KÎintului, Suvft, şi acum; a Nascatoart-i.
A{iOi Koteulilrt: Milueşte-ne pre noi, Diimce-
zeule... Şi trei met mii mari. F ie numele Dom­
nului. nme Vi)iu cuvânta pre Domaiil, Cade-se
să te îericim ; Apolifiiil. ieţirpa in Fridroi iţi
l.itio peutru coi morţi. dupA ohicolu.
CAUE-SI' A ^'TI: Că îu Palestina, care este
in părţile lerusaiimiiliii, nu am apucat de la
I.» jfc»»
go»
Sfinţii Părinţi să se îacă nici Uturghie obiş­
nuită, nici liiturgliia mai înainte sîinţită. Mier­
curea şl Viuerea, in săptămâna brânzii; că
intru acestc douii zile cântăm Alilum, cu me­
tanii seara t-i dimineaţa, prccum s’a arătat
mai sus.
Iar ilupă Vceernio,
In aceste doua zile mâncăm brânză şi ouă.
pÂzind pravila celui între sfinţi părintelui
nostru Nichifor, Patriarhul Constautinopoîei,
mărturisitorul.
SA S li y i'lE DEASKMENKA Că în Miercurea
brânzei, seara, oetiin Pavecerniţa mică şi
cântăm din Mineiu slujba sfântului ce se va
întâmpla S;m bălă la rând; Canonul şi
Stiliirile Vecerniei.
^^^^ ^
PRNTRli PRAZNICUL AFLARH
CINSTITULUI CAP AL SF. lOAN
INALNTE MERGĂTORUL.
De se va întâmpla Luni sau Marţi sau Jo i
în săptămâna brânzei, să se caute tipicul la
sfârşitul cărţii, Ia literal.
Iar de se va întâmpla Miercuri sau Vineri
in săptămâna brânzei, să se cdute la sfârşitul
cărţii, la litera j.
•s■ •w*
QDQDQD&QDQDQDQDQDQDQD
Joi la Utrenie
I^iipn intfila Stiludogie. Sedi'lncle din Octoih
ale Apostolilor
l< ipa â doui Siitiu'iOKie, Si)deluulu Triodului,
glasul al r>-lca.
Podobîa. Pre Cuvântul cel impreuuă...
stăzi în cu n u n ează toţi
apostolii postul cel de
patru-zeci de zile şi mai
înainte curăţitor, şi sfinţesc
vremea postului cu puterea lui
Hristos Mântuitorului, vestind
mai 'nainte tuturor învierea
Lui şi se roagă Domnului, ca
să miluească sufletele noastre.
 «§ÎN sAp i AmAna
III Slftva, tot uoeiuita- Şi acum a Nâflt'âloartii.
Fecioară Preacurată, ceea
ce eşti acoperământ celor ce
necurm at nădăjduesc întru
w tine, mântueşte-i de tot felul
jj| de ispite şi de nevoi şi de
kJf primejdii cumplite, rugându-te
Fiului Tău împreună cu apos-
^ tolii Lui; şi mântueşte pre toţi
ÎS cei ce te laudă pre tine.
^ Apoi celim CuvâDtul sîântului AnaKlae e,
i^umenul muQtelui Siaai. Şi psalaiul 50.
^
^
(ar Canoanele cântăm, prccuiii cBte obiceiul,
(lin Octoib şi din Mineiu. Iar iu pesocle caro
au tricântare. lăsăm la o parte cântările
din Octoib-
Vf Tricântiirca lui loslf.
Cănturt^a 4-a, glatiul al 4<lea, Irmos.
/Vuz't*a Proorocul..
uminat-au lumea cu raza
L cunoştinţii de Dumnezeu
ucenicii Tăi, Doamne, şi rătă-
wf cirea o au întunecat, risipind
lîl întunerecul înşelăciunii; cu ru-
jjj găciunile lor mântueşte pre
cei ce Te laudă pre tine.
Uşile cele dinaintea pos-
tului, ce sunt încununate cu
m bunele roduri ale nevoinţelor,
Jţ primesc pre cei ce aleargă cu
Mii trezvie. Deci să alergăm îm-
^ preună t o ţ i credincioşii de
w grab, cu laude şi cu cântări
de taină.
Pentru îndrăzneala neînfrâ-
w nării, primind haine de mu-
K ritor, m'am îmbrăcat în ele,
euticălosul;ciTu,FiulluiDum-
HUANZEI §«• 75 ^
nezeu, îmbracă-mă cu vest-
mântui luminat al naşterii de
a doua. ^
Vieaţa mea s’a sfârşit cu vi- ^
cleşuguri şi cu toată necurăţia, ^
ci scap la Tine, cel prea în-
durat; apucă înainte şi mă ^
mântueşte, Hristoase, Dum- ^
nezeule, cu bunătatea Ta. u
A Nliscătoarfil do Durnuu/eu.
Zămislit-ai în pântece, mai ^
pre susde cuvânt, şi ainăs- ^
cut mai presus de fire, de ^
Dum nezeu Născătoare, pre jHf
Stăpânul făpturii. Căruia ne- ^
încetat te roagă, să ne mân-
tuiască de toată mânia, pre
noi cei ce te fericim pre tine.
Alt Irnioh, (jlauiil itl 2'li’a
V c n i‘i-ui din l'Pi'iunrii.
u
^
^
Risipind întunerecul neîn-
frânării cu razele învăţăturilor H
voastre, apostoli aţi luminat ^
cu înfrânarea pre toţi cei pă-
cătoşi şi pre cei drepţi, ca 3
nişte prea lăudaţi. g
Ca nişte mărgăritare lumi- ^
noase, apostoli ai cuvântului,
toate marginile le-aţi împodo- u
bit cu postirea şi aţi înfru- ;[j
museţat acum cu adevărat ^
spiţa cea de bun neam a su- ^
fletelor noastre. ^
Cuptorul poftelor cu roua
postului răcorindu-!, apostoli,
pre toţi oamenii i-aţi învăţat
 76 JO I DIMINEAŢA go»

1|0
să-l aibă ca o cetate nejefuită Darul pocăinţei cel dumne-
şi locuinţă de sfinţenie. zeesc s’a arătat, mântuire adu­
când celor ce petrec întru ne-
^ Slavă.
voinţele şi în luptele sudorilor
4»^ Greşit-am mai mult de cât şi o ste n e le lo r ei. Pentru
toţi oamenii, eu ticălosul, şi am aceasta aleargă sufletul meu
păcătuit fără căinţă, ca Manasi; către Stăpânul tău, cerând să
wî ci fă-mi, Doamne, mijlocire iei iertare păcatelor tale celor
^ de pocăinţă, mai înainte de a multe.
mă topi moartea.
Curgerea postului celui dat
kk acum, a N scătoarei. de Dumnezeu s'a deschis. Deci
m Pre tine liman de mântuire să-l întâmpinăm luminat, cei
jg şi zid nemişcat, toţi credin- ce avem trebuinţă de milă; că
^ cioşii te ştim, Stăpână Năs- însetează Induratul de mân­
cătoare de Dumnezeu; că tu tuirea noastră, şi se întinde
wî cu rugăciunile tale, scapi din să dea iertare celor ce-L caută
primejdii sufletele noastre. cu osârdie şi Ii slujesc cu U
dragoste.
Irmos;
Suflete, opreşte-ţi gura cu u
u
Venit-ai din Fecioară, nu
postul şi cu cuget de pace şi u
„sol, nici înger; ci Tu însuţi,
hrăneşte pre Domnul cu fa­
UI „Domnul, te-ai întrupat şi m'ai
cerea de bine, aducându-I lui
„mântuit pre mine tot omul.
bucatele bunătăţilor, ca nişte
„Pentru aceasta strig Ţ ie: Sla^
jertfe bine mirositoare, şi strigă u
^ „vă puterii Tale, Doamne“.
neîncetat; Bine-cuvântaţi lu­
Cântarea v a Irmos; crurile Domnului pre Domnul.
Toate le-ai aşr'zat...
A NAflc&toarcI de Pamiiezeu.
î l Ţ ot pământul s’a umplut
1 de lauda Ta, Doamne, că Sfântă Născătoare de Dum­
^ peste el a trecut dumne- nezeu, ceea ce stăpâneşti pre
zeeasca vestire a dumneze- toţi, primind rugăciunile robi­
eştilor Tăi ucenici; din adâncul lor tăi, mântueşte-mă de în-
necunoştinţii întorcându-1 la tunerec şi de focul cel nestins,
^ cunoştinţă, ca să cânte: Bi- curăţind mulţimea răutăţilor
necuvântaţi lucrurile Domnu- mele cu mijlocirea ta, şi cu
jg Iui pre Domnul, şi-L prea înăl- singură dumnezeească rugă­
ţaţi în veci. ciunea ta.
 •OgtN SA PT A m ANA BRANZKI go* 77

yj
Alt Irmos:
tine, prea bunule Mântuitorul
nîricoşfitu-s’au de nr spurcatul... meu. Caută spre darurile care
P re voi, apostoli, dându-vă cu dragostele aduc Ţie Dum- m
|î| Hristos ca o lumină în toate nezeul meu, în vremea pos-
ţ| marginile lumii, v*a zis: Mer- tului. H
jtg gând între neamuri, învăţaţi Şi arum, i\ Născl^toareî de Dumnezeu ^

UI ca să Mă ştie pre mine, că F ericit s’a făcut pântecele ^

fiind cu trup m^am hrănit cu MaiciiiuiDumnezeu, de vreme ^
H postul, şi călcând toată pute- ce a primit pre Cuvântul, ca- m
H rea vrăjmaşului, am arătat rele s’a amestecat cu chipul P
î| oamenilor calea cea dreaptă. omenesc dupre ipostas, prin |î
ţ| A rătat-ai, Hristoase, postul grosimea trupului ce a luat ^
jg spre iertarea oamenilor, şi dintr'însa; şi s’a arătat cetate p
H spre lepădarea poftelor; că lui Dumnezeu, întru care a ^
II printr'însul apostolii Tăi bine binevoit a locui Cel prea înalt M
ţi-au plăcut, şi luminători lu- si Domnul Dumnezeu. Pentru
minaţi pre pământ s’au arătat; aceasta strigăm ţie: Bucură-te, ^
w propoveduind pre Domnul în cea plină de dar. Curată Năs- ^
|j| trei feţe şi întru o fiinţă tu- cătoare de Dumnezeu. ^
turor celor ce^L laudă. IrmoH. ^
S a lăudăm, bi ic «ii cuvântam...
T rimişi aţi fost de învăţă-
I nfricoşatu-s’a de nespurca-
torul Hristos, o ! ucenicilor,
„tui trup, cel întru o podoabă
m propoveduitori neamurilor, ca „cu sufletul, al tinerilor celor
H să le lu m in aţi cugetele cu „cu bună credinţă, şi s’a de- îw
^ dumnezeeştile învăţături, să se
„părtat focul cel neostenitor,
H oprească de pofte şi de bu- „ce se hrănise cu multă ma- gt
^ cate, să iubească înfrânarea, „terie; şi văpaia cea pururea
jj| şi să-L cunoască pre dânsul, „vie potolindu-se, cântare ve-
j[| Domn şi Ziditor lumii şi fă- „cuitoare se cântă: Pre Dom- ^
ţl cător de bine tuturor.
„nul toate lucrurile lăudaţi-L, ^
UluecuvâDtâm pre Tatiil... „şi-L prea înălţaţi întru toţi M
,vecii‘^
|j| P recum Cain ucigaşul oare-
so c â D lă : *-'« cşli mai cinsliU'i...
^ când, aşa şi eu, nu am adus
CfiDtarca l-a Irmos:
j| jertfa sufletului meu fără pri-
C ă mi-a făcut mie mărire...
hană, Hristoase, fiind biruit de . ^
iitrucă v'a
cuget necurat; ci nu mă urî pre I j entrucă trimis cca. .pre p
v'a trimis
jj| mine cel ce viu cu post către * niştenişte luminitori
luminitori neînşelă- ||
neînşelă-

■Ac}
78 Ǥ
tori în lume, ca să ne scoa­
teţi din adâncul păcatelor, lău­
dăm cu bucurie pre Cel ce v'a
întărit pre voi, ca pre nişte
apostoli ai Săi.
Pentru că v'a trimis Hristos
pre voi înţelepţilor, ca nişte
sare în lumea cea de demult
neînţeleaptă, ca să o înţelep-
ţiţi spre cunoştinţa Lui, II lău­
dăm cu credinţă.
pentrucă mulţimea greşeli­
lor celor cumplite m’a cuprins,
cu lacrămi cad înaintea Ta,
Hristoase, cerând să-mi dai
loc de iertare în vremea pos­
tului.
pentrucă sunt legat cu lan­
ţuri nedeslegate ale poftelor
mele,suspin şi strig către Tine,
Mântuitorule: Slobozeşte-mă
şi pre mine, ca să laud cu
bucurie milostivirea Ta.
A N^scătourei (Jo [ ’umaozcLJ.
Fiind căte-a arătat Dumne­
zeu pre tine, Fecioară Curată,
ajutătoare neamului omenesc,
nu lipsi rugându-L cu deadin-
sul pentru noi credincioşii.
Alt Irmos
( ’GCii ce ai incflpul in pintece .
Postul a arătat ceata apos­
tolilor în toată lumea, stră­
lucind cu raza Ta cea dunine-
zeească si luminând neamu­
rile.
■k.
J<il DIMLNEATA §«•
Ceata Ucenicilor Tăi, lisuse,
iubitorule de oameni, a în­
văţat neamurile păgânilor să
strângă bogăţia postului.
Glăsuirea cea de douăspre­
zece strune, adică adunarea
apostolilorTăi, dărueşte oame­
nilor bogăţia înfrânării şi iz­
vorul mântuirii.
Siavă.
Cu glasul curvarului strig
către Ttine, Doamne, Părinte
îndurate! greşit-am, mântueş-
te-mă; să nu mă desparţi de
slava Ta.
acum. u N&sc&toare)
Ceea ce ai purtat în pânte­
cele tău pre Dumnezeu, ca pre
un om, şi vieaţa lumii ai is-
vorît; pre tme te lăudăm, prea
sfântă Fecioară.
Irm o s:
ceea ce ai încăput în pân-
„tece pre Dumnezeu cel ne-
„încăput, şi ai născut bucuria
„lumii, pre tine te lăudăm
„prea sfântă Fecioară^.
STBionlnit glasBlui
I a STIUOAVNA
Samuglatiiiicu zilvi, al l^lea
Strălucit-a buna podoabă a
înfrânării, care goneşte negura
cea drăcească; sosit-a cinstea
postului, aducând tămăduirea
patimilor sufleteşti. Cu aceasta
oarecând Daniil şi tinerii cei
 •OS ÎN S A IT A m ANA liHAN’ZI-:i
n din Vavilion întrarmându-se,
acela a înfrânat gura leilor,
iară aceştia au stins văpaia
cuptorului. Cu cari împreună
mântueşte-ne şi pre noi prin
acelaşi post, Hristoase, Dum­
nezeule, ca un iubitor de oa­
meni.
stih:
¥¥i I3iipiutu-ne-am diraineaţa de mila t î i ..
Tot Stlbira aucatita.
Stih: să îie lumina Domnului ,,
K niuceDicllor
n cari să ne sârguim să ne fa­
Ca nişte luminători în lume
WÎ străluciţi şi după moarte, sfin­
ţilor, cu nevoinţă bună nevo-
indu-vă; deci având îndrăs-
neală, rugaţi pre Hristos, să
iniluească sufletele noastre.
SlavA. 1)1 a c u m ; a jNAscăloariii.
Ceea ce eşti între femei
sfântă, Născătoare de Dumne­
zeu, Maică care nu ştii de
nuntă, roagă pre împăratul şi
Dumnezeul, pre carele L-ai
născut, să ne mântuiască pre
noi, ca un iubitor de oameni.
Apoi: Bins este a ne mărtunsi Domnului.,.
Apoi: Sîinte Dumnezeule: DupATiitălNostru,
iM p a ru l; Siasft, Şl acum a .Nascfttoarol fie
Dumoczcu, ccnsul 1. dupA oblcciu
şi OtpUBtilI.
JO I SEARA
Incppcra eltiiba ou mcianil, şi r-lttinite toaip.
prccLibi am urtilal şi mai iiiuiiilc. Iu .Marliu
brânzei,
79
l.a IHifttuno stri{jat-um. .Stihirile dupft obicelu.
Slava, ei ncum. u Nâs.t&toaroi dc [iudjoozou
ijiiiiiiM iiii;i.. Prut'himeuul zilei.
I A S'I'IIIOAVNA
Samo(;lat)ii]C(( zilei, (riasul al 2<lcu.
Crucea Domnului este în-
frânarea a toată desfătarea,
şi lege de postire celor ce se
închină ei fără încetare. Că cei
ce privesc neîncetat la Cel ce
s’a pironit pre dânsa, îşi răs­
tignesc trupul împreună cu
patimile şi cu poftele. Dintru
cem şi noi curaţi prin post;
să ne împărtăşim cu Cela ce
s'a împărtăşit nouă cu iubirea
de oameni prin patimi şi dintru
a Sa nepătimire a împărţit
firii noastre, Cela ce are mare
milă.
SUh:
l ’ ălrcî line am ridicat ociiii mei...
Şi iar aceasta:
Stih; Miiiici^te no pro noi, Doimne...
A Murcnlcilor
Mucenicii cei ce n’au poftit
desfătarea pământească, ce­
reştilor bunătăţi s'au învred­
nicit şi s’au făcut împreună
cetăţeni cu îngerii. Doamne,
cu rugăciunile lor milueşte-ne
şi ne mântueşte pre noi.
Slavă, "ji acum; a Orucii-Ni^s.atiiarei
l’odobie: i'tmd du pre lemn.,,
Pre strugurul cel prea copt,
pe care nelucrat I'-ai purtat
în pântece. Curată, dacă l-ai
 80 ViNKRI DIMINEAŢA

văzut spânzurat pre lemn, smerenia noastră şi vezi pre

plângând te-ai tânguit şi ai cei de pre pământ, milostive-
strigat; Fiule, pentru mine, şte-tespre poporul cel ce este
ceea ce Te-am născut, pică în primejdii, binecuvântată Nă­
dulceaţă, făcătorule de bine, scătoare de Dumnezeu, petreci
prin care să se curăţească neîncetat rugându-te ca să nu
toată beţia patimilor, cu dum- pierim rău. Roagă, ca o Prea­
nezeeştile mângâeri, ca un curată, pre Dumnezeu cel lesne
milostiv. iertător, să mântuiască sufle­
tele noastre, prea sfântă Fe­
|t^ Acum slobozeşte pre robul tău...
cioară.
lî^ Troparul: N ăscătoare de Duinnezeu cele-
^ 'eUe.f&cAnd metauiile cele mati Apoi Apollsul.
Apoi cetim cuvâotul mur lui V ubI io. despre
Cetim Pavccerniţa cea maro c« mctâoij pre-
post, al c&rula Itt. eptit este'
^ cum s a ar&tat Marti.
Trâm biţaţi cu trâmbiţa la luoă qouh .

Psalmul 5U
('aDOaneie se pun; din Octoib, din Mineiu,
şi ale Trioduiul, iar la Cântările c^-ri au Tri-
cântare, lăsăm acele Cântări ale Octoibului
In Vinerea Brânzei ale Mineiulul, şi urmăm dupre cum s‘a Jfif»
arătat in Miercurea aceasta.
LA UTRENIE CANONUL T R lO n r U JI ^
Uluia,
După cdl 6 Ps&lml. cântăm I A pe glaaul Facerea Iul losif ^
Oct')lliului şi Troimicllo gUsuluL CÂaterea l-a, glasul al 8-lea, Irm ui. ^
Dup\ tot via Stibolagie, Ş b z .ioiI c I o vrucli, (lin Apa Irerând-o,. ^
Octoib.

V
Oupâ a doua Stihologio, ^cz&ndele Trioduiul-
remea cea dumnezeească |jţ
Glasul ill 7*Iea a postului a strălucit tu- ^
nalţă cornul bisericilor, cin­ turor lumina cunoştinţii, risi- ^
stită cruce, surpă trufia pind întunerecu! păcatelor. ^
ereticilor cu puterea ta şi ve­ Să-l p r i m i m dar cu inima ^
seleşte cetele ortodocşilor; în- umilită. H
vredniceşte-ne să ajungem şi Iată, frumuseţea pocăinţii
noi toţi ia înălţarea ta şi să preface sufletele cu venirea ^
ne închinăm ţie, aşternutului postului. Să intrăm într’însul P
picioarelor lui Hristos, că întru cu trezvie noi, credincioşii, ca
tine ne lăudăm, lemn binecu­ să luăm dezlegare păcatelor. ^
vântat.
siavft I
$lav&, tot accasta. Domnii, Stăpânii şi Heruvi- ^
Şl acum, a Crucii-Născâtoaret. mii şi toate Puterile, rugaţi-
Ca ceea ce ai îndurare spre vă, ca să săvârşim noi cu po- ^
 «o§
căinţă vremea postului, şi cu
toată curăţia.
a NAsc&tonrcl.
Sfântă Fecioară, ceea ce
singură eşti sprijin credincio­
şilor, dă-ne rugăciunea ta aju­
tătoare în vremea postului,
tuturor celor ce te ştim pre
tine, Curată Născătoare de
Dumnezeu.
Cântarea 3*a, Irmos:
Doamne, ct'lu ce ai Jăcut celo ,.
ă fugim cu primirea pos­
S tului de patimile cele pier­
zătoare de suflet, şi să arătăm
roduri de u m ilin ţă, cei ce
mai’nainte am mâniat cu pă­
catele pre Dumnezeul cel în­
durat.
Toţi să poftim cu osârdie,
să ne aprindem acum cande­
lele cu untuldelemn al faptelor
bune, ca să intrăm cu fecioa­
rele cele înţelepte în luminata
cămară, bucurându-ne.
SlATâ.
Grăitorilor de Dumnezeu
profeţi, cuvioşilor mucenici şi
dumnezeeştilor u c e n i c i ai
Mântuitorului, rugaţi-L pre
dânsul să începem bine şi să
sfârşim cu plăcere vremea
postului, rugămu-vă.
Şi acum. u Nilticâtoaroi
Ca pre o pricină a tuturor
bunătăţilor, pre tine, Stăpână,
In sAitAm Ana hrAnzei ^ 81 ^
-
toţi cu.deadinsul te rugăm, ca m
să vii împreună cu noi în lupta
postului şi prin mijlocirea ta
să ne dărueşti şi sfârşitul lui ^
mântuitor. * ' ^
IrmuB ^
Doamne, cela ce ai făcut
„cele de deasupra crugului ce-
„resc, şi al Bisericii zidito- m
„rule, Tu pre mine mă întă-
reşte întru dragosteaTa: că gt
nTu eşti marginea doririlor şi U
întărirea c r e d in c io ş ilo r ,
unule iubitorule de oameni**,
După Q a a CânUiPo, îjlezanria Mitmlulul: Sluvâ. M
p
«1 ucuiii, a Trucli-NAticâloarol
CAnlaroa >l-a. Irmus
ÎHf
Auzit'îim Doamne tainii.,.
I n ce chip se ivesc zorile, aşa
şi darul postului acum ne ^
pune înainte vremea pocăinţii,
risipind întunerecul păcatelor, m
Să hrănim pre săraci, ca să ^
luăm milă în loc de milă; şi ^
cu apa cea dumnezeească a ^
postului să ne spălăm întină™
ciunile sufleteşti.
SlaTâ. ^
Cereştilor îngeri, rugaţi pre
dătătorul de bine să primească ^
nevrednica noastră pocăinţă,
cu nemăsuratele îndurări. ^
Curată, curăţitoarea celor
ce greşesc, sfântă Stăpână, cu ^
îf*f
 82 •0§
mijlocirea ta rupe zapisul pă­
H catelor mele.
OfiDiarea 5-a, irmos
entru ce m'ai lepădat de la
n P faţa ta, Cela ce eşti lu-
„miiiă neapusă, şi m'a acoperit
H „întunerecul cel strein pre
n „mine, ticălosul? Ci mă în-
n „toarce şi la lumina poruncilor
„Taleîndreptează căile mele,
¥^ „rogu-mă“.
H
Intru această zi făcând în­
4H?
¥i ceput curăţirii vieţii, să ne
gătim cu bucurie credincioşi­
lor spre nevoinţă; aducând
¥^ ostenelele trupului şi bună
¥^ rodirea sufletului Stăpânului
¥^ tuturor.
4H?
Pre Moisi postul l-a arătat
¥^
părtaş minunatei vederi de
¥^ Dumnezeu. Acestuia dar su­
flete al meu urmând, primeşte
'H postul, puind întru tine dum-
n
nezeeşti suiri, ca să vezi lu­
mina lui Dumnezeu.
Cu rugăciunile sfinţilor apo­
stoli şi cu ale sfinţilor muce­
¥^ nici, învredniceşte^ne pre noi,
lisuse îndurate, să trecem vre­
¥^ mea postului cu pocăinţă şi
n
cu toată părăsirea de păcate,
¥^ rugămu-ne.
A N^c&toarci do Dumnezeu
H
¥¥, Vrând să intrăm prin uşa
postului, te rugăm pre tine, uşa
lui Dumnezeu Stăpână, să
VlNEHl DIMINEAŢA §«•
intri împreună cu robii tăi şi
să ne lăţeşti cu adevărat gân­
durile şi cugetele, ca să facem
voile cele mântuitoare.
Apoi TrIc&Dtarea iui losil
CăDtarea 5‘ a, Glasul al (Mea, Irmos ;
Cu (Iuranezeească lumina Tu...
ironindu-ţi mâinile pre cru­
P ce, împungându-te cu su­
liţa în coastă, iubitorule de
oameni, ai rupt zapisul lui
Adam cel căzut. Pentru acea­
sta dătătorule de vieaţă, cu
laude Te slăvim.
Puindu-mi asupră cu vicle­
şug şarpele cel viclean pa­
timi sufleteşti, m'a alungat din
raiu; iar Tu, Mântuitorule, pi­
ronindu-ţi palmele pe cruce,
m’ai tras la înălţimea nestri-
căciunii.
Dumnezeeasca vreme a po­
stului, care curăţeşte suflete-
ştile patimi şi spală ranele cele
trupeşti, a sosit acum credin­
cioşilor. Să alergăm dar cu
toţii, şi cu dragoste să o primim.
Vremea cea bună s’a arătat,
care îmbracă toată faţa cu
dumnezeeasca veselia sufletu­
lui; deci veniţi să o primim
bucuroşi, cu post şi cu rugă­
ciuni mai înainte curăţindu-ne.
Post, lacrimi, rugăciuni şi
deprinderi smerite să aducem
celui ce s^a smerit pentru noi.
 •»§ I n SAm M ÂN A BRÂiN7.1'l go»
vS ca în ziua postirii să ne dea
iertare de cele ce am greşit
tS A Născătoarei do Duranozou.
Cu strălucirile tale cele lu­
minoase, Stăpâna lumii cea
bună, goneşte întunerecu! su-
« fletului meu şi noaptea păca-
j| tului meu, ca să-ţi cânt cu
ţ| dragoste şi să te fericesc.
Alt Irmos, glasul ai 8-lua:
[•onlru ce iii'ai lepădat.
CrucliTalemăînchin, Doam­
ne iubitorule de oameni, prin
care m’am izbăvit. Si laud mân-
)
^ tuitoarele şi dumnezeeştile pa-
n timi, Stăpâne, prin care am
jH scăpat din patimile mele cele
g cu durere, Cuvinte, mutându-
« mă la vieaţa ce nevătămătoare.
Nădăjduindu-ne îti Cruce, le­
pădăm dela noi înşelăciunea
protivnicilor, şi întru dânsa
credincioşii întărindu-ne, cu­
noscuţi ne-am făcut lui Dum­
nezeu, şi ca nişte miei aleşi
de curând născuţi, am băut
laptele cel neînşelător.
fllavă, a Trelrael
pre l atăl şi pre Cuvântul şi
pre Sfântul Duh, toţi slăvim,
întru o fiinţă; cunoştinţă lumi­
nată puind, închinăciunea de
obşte şi despărţirea dupre feţe,
fără amestecare şi fără schim­
bare.
83
Ş i acum, h NAKC&tuarci
Nădejdea marginilor lumii
şi bucuria robilor tăi tu eşti.
Fecioară curată. Păzeşte, Prea­
curată, pre cei ce cinstesc
chipul tău cu dragoste, şi cu
rugăciunile tale pre noi pre
toţi ne mântueşte de cel strein,
ca o prea milostivă.
Slavă Ţio, liumncxonl nofttru, lin
Calea Ta cea dreaptă, în-
dreptează-o, Doamne, tuturor
robilor tăi, celor ce cinstesc cu
dragoste nevoinţa postului, şi
pre noi ne întăreşte cu îndem­
nurile cele mai spre bine, în-
vrednicindu-neîmpărăţieiTale
celei sfinte.
Irm osu l:
ponlni ce m ai l^’piidat de la fala ta
< âutarea G-a, IrmoR'
Curăţoşte-mii, Mântuitorule..
Postindu-se Răscumpărăto­
rul, ne-a hotărît nouă această
vreme curăţitoare de spurcă­
ciunile sufleteşti. Deci să ne
apropiem credincioşii cu inimă
fierbinte, ca să luăm iertare.
Hristoase, cela ce ai primit
suspinul vameşului şi ai pri­
mit plângerea păcătoasei, cea
din suflet, primeşte ca un iu­
bitor de oameni şi rugăciunile
noastre, dăruindu-ne iertare.
Slavft.
CU rugăciunile propovedui-
torilor şi ale proorocilor, ale
 84
mticenicilor şi ale apostolilor
tăi, ale cuvioşilor, ale arhie­
reilor şi ale tuturor drepţilor
tăi, trimite Hristoase suflete­
lor noastre iertare de păcate.
Şi Hcum, a Născătoarei
Ceea ce singură ai întărit ne­
putinţa fiinţii omeneşti cu dum-
nezeească naşterea ta, prea
Curată, arată-te ajutătoare mie
celui ce intru în dumneze-
ească curgerea postului.
Irm os:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule,
„că multe sunt fărădelegile
„mele, şi dintru adâncul rău-
„tăţilor mă scoate, rogu-mă,
„căci către Tine am strigat şi
„m’ai auzit, Dumnezeul mân-
„tuirii mele“ .
După C/Antarea n n-a, Coadacul stântalui; Iar
daca DU are sl&utul coodac, zicem A muce-
niciior dela glasul de rând.
Cântarea 7-a. Irmos:
Coconii evroeşti tn cuptor...
uminându-se Ilie odinioară
L cu postul, o suflete! s^a
înălţat în căruţă de foc* Ace­
stuia asemănândU'te, omoară
nestâmpărările cu înfrânarea.
Iată vremea postirii îţi arată
lumina mântuirii; nu te lenevi,
o suflete al meu! văzând că
Dumnezeu rabdă îndelung; ci
strigă cu deadinsul: Prea bu­
nule, milueşte-mă.
VINERI DIMINEAŢA
Slavâ.
Postul întărind pre tineri,
i-a păzit focul nearşi. Ci cu ru­
găciunile lor, lisuse, izbăveşte-
mă de focul cel veşnic, cu
multă milostivirea Ta.
Şi acum, a Născătoarei
Ceea ce eşti singură ajută-
toarea oamenilor, fii nouă, ro­
bilor tăi, ajutătoare în vremea
postirii; ca întru pocăinţă spre
plăcerea ta făcând, să luăm
împărăţia cerurilor.
C&Dtaroa B-a, Irmos
e şapte ori cuptorul, mun­
D citorul Haldeilor l-a ars
„nebuneşte cinstitorilor de
„Dumnezeu. Iar văzându-i pe lut
„aceştia cu putere mai bună
„mântuiţi, Făcătorului şi Izbă-
„vitorului au strigat: Tineri
„binecuvântaţi, preoţi lăudaţi,
„popoare prea înălţaţi-L întru
„toţi vecii".
Cuptorul pocăinţii să-l aprin­
dem cu osârdie, şi într’însul
să ardem toate desfătările tru­
pului şi să ne rugăm celui bo­
gat întru milă, să nu luăm is­
pita focului celui ce va să fie,
strigând: Preoţi bine-L cuvân­
taţi, popoarelor prea înălţaţi-L
întru toţi vecii. m
Vremea postului ce vine ne
va fi nouă îndemn a părăsi
tot păcatul. Ci să nu ne plecăm
'M U
«0§ In săptăm â n a 13RÂNZD go» 85 ^
^ ---------— --------- ----

în jos, nici cu lene să alergăm, Cela ce cu crucea Ta ai stri- U

^ ca în scurte şi în puţine zile cat despărţirea şi păretele cel
să spălăm spurcăciunile cele din mijloc al vrajbei, înnoind gj
5^ de mulţi ani; cu umilinţa inimii, în marginile lumii pace bogată; ţg
g pre unul Dumnezeul nostru dă-ne, Hristoase, să trecem
^ lăudând întru toţi vecii. postul ce vine cu pace; noi ^
cei ceTe lăudăm pe tine. Dom-
^ Cetele îngerilor, adunarea
nul, neîncetat şi te prea înăl- ^
îl mucenicilor, sfântul sobor al
ţăm întru toţi vecii. H
dumnezeeştilor apostoli, mul-
ţimea cuvioşilor, a arhiereilor Astăzi darul postului raze H
şi a proorocilor, pre Tine Te de soare revarsă tuturor, cu-
roagă Bunule, prea îndurate, răţind mai întâi întunerecul ^
H dă pocăinţă adevărată robilor cel din păcat. Deci cei cuprinşi
UI Tăi în vremea postului ce a de multe feluri de patimi, cu ^
îl intrat acum. bucurie apropiindu-ne, să pri- ^
mim darul cu dragoste, stri-
^ A Născătoarei de Dumnezeu.
gând: Pre Domnul lăudaţi-L ^
Născătoare de Dumnezeu şi-Lpreaînălţaţiîntrutoţivecii.
Preacurată, la tine scăpăm,
Cu amărăciune culegând cel ^
milueşte-ne pre noi cu rugă- întâi zidit, în raiu, odinioară ^
ciunea ta cea bună şi fă în’
mâncarea cea fără socoteală,
J| durat nouă, tuturor, pre Fiul
s'a lepădat, şi osândindu-se ^
w tău şi Domnul, în vremea po-
s'a alungat din desfătare. Dar
|[^ stului ce vine acum; spre mân-
pironindu-TeTu, Hristoase, cu gt
tuirea credincioşilor, celor ce
piroane pre lemn, ai pironit ^
^ te laudăpre tine întru toţi vecii. înscrisul cel viclean al păcatu- ^
^ Trlcântarea, glasul al B*lea, Irmos lui aceluia. Pentru aceea lă- u
^ Pentru legile părinteşti... udăm milostivireaTaceamultă ^
Nepăzind moştenirea părin- întru toţi vecii. ^
tească, ne-am robit legii păca- Legea postului lepădând,
tului; dar întinzându-Ţi pal- ne-am alunecatîn groapapăca- M
mele tale pre dumnezeeasca tului. Deci trebuia să fie postul M
cruce, slobozire tuturor ai dă- de acum, ca săvârşindu-1 noi, M
m ruit printr'însa; pre care cu îndurate, să ne trimiţi nouă |îf
UI credinţă o aducem Ţie în zilele dar din cer şi pace bogată,
cele sfinte. Milueşte-ne, îndu- celor ce strigă: Pre Domnul ^
î| rate, pre noi cei ce Te prea lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru
« înălţăm întru toţi vecii. toţi vecii. ^
m i
 86 «•S VINEHI D1AUNEAŢA
A NAscAt(*nrei do UQmnezou.
Prea sfântă Fecioară ceea
ce eşti celor căzuţi îndreptare,
păcătoşilor mijlocitoare, strei­
nilor odihnă, celor întristaţi
mângâere, risipeşte, Preacu­
rată, întristarea sufletului meu
şi te roagă să mi sedeamân-
gâere de sus de la Dumnezeu,
mie celui ce-ţi cânt cu osârdie
şi te laud întru toţi vecii,
¥^
AU Irmos:
hcorii şl cerurilc...
¥^ Văzându-Te firea zidirilor
îndurate pironit pe cruce cu
«? trupul, s'a mutat lumina zilei
întru întunerec, pământul s'a
clătit şi toate s'au cutremurat.
Pe înălţimea crucii împre’
ună ai înălţat firea omenească,
¥¥. şi din dumnezeeascaTa coastă
|!| bogăţie de mântuire ai izvorît,
UI Mântuitorule, celor ce se în-
^
*1
chină cu credinţă prea curate-
lor Tale patimi.
« Binocuvfintfim prc Tatăl..
Un Dumnezeu este treimea
^ nemutându-se Tatăl în iposta-
^ sul Fiului, nici Fiul schimbân-
U| du-se în purcedere; ci osebite
^ şi dimpreună pre câte trele,
51 o lumină, un Dumnezeu slă-
H vesc în veci.
Şl ttcum, a Nâticdioarel
Spune cum ai născut pre
-y Cel ce a strălucit din Tatăl
§•*
fără de ani, pre Cel împreună
cu Duhul sfânt lăudat? Intr’alt
chip nu, ci numai precum ştie
singur Cel ce bine a voit a se
naşte dintru tine, în veci.
SlavA Ţifi, Dumnezeul nostru, slava Ţie
Primind pocăinţa noastră,
ca cela ce eşti bun din fire, izbă-
veşte-ne, Doamne, de cursele
vrăjmaşului, ca prin credinţă şi
cu dragoste să lăudăm acum
sfântă stăpânirea ta.
Sa lAudăm bino să cuvAntăm.
IrmuB
Îngerii şi cerurile, pre Cel
„ce şade pre scaunul slavei
„şi ca un Dumnezeu este lâ-
„udat neîncetat, bine-L cuvân-
„taţi, lăudaţi-L şi-L prea înăl-
„ţaţi întru toţi vecii.
Şl ije caută:
CAtitarea O a. Irmos:
păimântatu-s'a de aceasta
S cerul şi marginile pămân-
„tului s'au minunat; că Dum-
„nezeu s’a arătat oamenilor
„trupeşte, şi pântecele tău s'a
„făcut mai desfătat de cât ce-
„rurile. Pentru aceasta, Născă-
„toare de Dumnezeu, începă-
„toriile îngereşti şi omeneşti
„pre tine te măresc“ .
Iată vremea cea luminătoare
a venit, ziua cea sfântă a stră­
lucit. Fugi de întunecatele tale
patimi, o suflete! şi primeşte
4
m± U
«0§ÎN s A p t â m â n a b r â n z e i ^ 87 îh t

• ^
î l razele care te povăţuesc la durilor cele nemăsurate, şi ^
*1 lumină, bea umilinţa ca nişte îngreuiaţi cu sarcini de păcate ^
w vin, veseleşte-te şi urăşte be- cu anevoie a se purta. Ca du- u
^ ţia desfătărilor. pre datorie să te slăvim, ca pre
o Născătoare de Dumnezeu, u
Cu adevărat foarte bună
este vremea postului, care o Tricântarea, alt IrmoR
ai dat, Hristoase, tuturor cre- N u se pricepe toata limba-.

iJl dincioşilor spre biruinţa păca- N u se pricepe nici o fire a ^

telor, spre iertarea cea de oamenilor şi a îngerilor să
îl mântuire şi spre primirea da- mulţumească milostivirii tale, ^
î| ruriior; întru care Te rugăm, Făcătorule de bine; căci cu ^
U Mântuitorule, fă-ne părtaşi pre trupul de voie pentru noi ai ^
|[| toţi bunătăţilor Tale. sărăcit şi pre lemn pentru sf#
LU

Varsă spre noi, îndurate, noiTe-ai răstignit, blestem fă- ^

milele Tale cele bogate, dupre
kn obiceiu, dă-ne lacrimi curăţi-
toare de spurcăciuni şi gân-
^ duri a Te iubi pre Tine, cre-
dinţă şi dragoste curată, po-
căinţă din destul şi apropiere
desăvârşit către Tine, unule
Cel mult îndurat
îl Dumnezeeasca mulţime a
w tuturor, îngeri şi cete prea
w lăudate ale sfinţilor, rugaţi-vă
îl acum cu deadinsul Celui bun,
^ să ne întărească pre noi, să a-
î| Iergăm fără împiedecare acea-
îî stă dumnezeească călătorie a
postului, şi purtători de bi-
^ ruinţă să ne facă.
u A Născătoarei d t Dumiezeu.
Iubitoare de bine Fecioară,
ceea ce ai născut pre Mântuito-
rul cel bun, îmbunătăţeşte-ne
S Stăpână pre noi cei plini de
U răutăţile patimilor şi ale gân-
cându-te ca să ridici blestemul u
cel dintâi al omenirii. ^
Luminata zi a postirii a so- ^
sit, vino să o întâmpinăm, su-
flete a! meu, cu faţă luminată, u
cerând dela Stăpânul să ne |îf
trimită nouă de sus dar şi să
aflăm îndreptare de multe gre- u
şeii; ca să nu ne ispitim acolo ^
întru înfricoşata gheenă. u
Sosit-a acum sfânta intrare
a pocăinţii, luminând sufletele m
tuturor celor ţinuţi întru în- ^
tunerecul păcatelor. Pentru M
aceasta, suflete al meu, abătân- ^
du-te de la întunecarea saţiu- ||
lui poftelor, sârgueşte-te a afla m
acolo desfătarea cea veşnică.
P e lemn întinzându-Ţi de ^
voie mâinile, toate cele 'depăr- ^
tate le-ai adunat, dătătorule
de viaţă, şi cu suliţa în coastă
 88 •0§
¥¥i
dătonile, ai îndreptat răutatea
ce a răsărit din coastă. Pentru
aceasta mulţumind, lăudăm
îndurarea Ta.
mi Venind acum purtătorul de
iit^ lumină post, ne chiamă la
masă de nevoinţă. Pentru acea­
sta şi noi credincioşii cu toţii
kH să primim cu trezvie cinstitul
4*^ lui pahar, cel de lacrimi cu-
răţitor, ca să nu ne ispitim
acolo cu lacrămile cele fără
iî« tămăduire.
kH f\ NâacAtOQrci d#i Ilumnozoii.
*? Ceea ce eşti sprijinltoarea
kk
tuturor celor ce nădăjduesc
întru tine şi folositoare ne­
adormită celor din nevoi, Năs­
cătoare de Dumnezeu, sca-
pă-ne pre noi de gheena cea
veşnică şi de amarele munci
41^ care ne aşteaptă; ca dupre
datorie să lăudăm măririle tale.
¥( Alt Irmo8
itii Strein lucru este m aicilcr..
m R anelor Tale ne închinăm,
ki$
4*^ dătătorule de viaţă, prin care
ne-am mântuit din păcatul pa­
timilor; că prin cinstită crucea
Ta,ne-am cunoscut pecetluiţi
<W? spre mântuirea şi apărarea,
¥¥. despre toată cursa vrăjmaşului.
Luminează cu strălucirea
crucii tale, cela ceTe-ai răs­
tignit de bună voie pentru
41^ mântuirea tuturor, sufletele
VlNEIil DIMINEAŢA §»
care laudă patimile Tale, întru
tot îndurate; îndreptează-le
şi le povăţueşte pre cărarea
vieţii.
Am greşit călcând poruncile
Tale şi de la începerea dum-
nezeeştii Tale cărări, Mântuito­
rule, departe ne-am abătut cu U
neîngrijire, iubitorule de oa­ U
u
meni ; ci îndurate, chiamă din u
înşelăciune sufletele noastre. u
u
u
Slavâ. u
Laudă, cinste şi slavă Trei- u
mei se cuvine, ca unei dum- u
nezeiri şi unei împărăţii ne­ u
amestecată, netăiată; unei
Dumnezeiri închinându-ne, că
netăiată este cu firea, şi ne­
încetat se slăveşte.
u
Şi acum, a Născftloarol.
u
Milostiveşte-Te întru tot în­ u
durate împărate al slavei, pen­ u
u
tru rugăciunile prea cinstitei u
Tale Maice, când vei veni să
judeci pre robii Tăi, ca un mi­
lostiv; că întru Tine toţi am u
crezut, şi pre Tine Dumnezeu
Teştim.
Slava rie. Duinaozeul nostru, sluvfi ŢIc.
Postul cel purtător de lu­
mină acum sosind, urmează
a se primi masa nevoinţelor
cea pusă înainte. Pentru acea­
sta dar cu tresvire şi cu cură-
ţitoare lacrimi, credincioşii să
primim acest pahar, ca să ne
 ••§ ÎN SA IT A M A N A b i i A n z e i go> 89 u
by
u
^ ispitim acolo cu lacrimile cele sfinţilor Tăi toatăzidireaprăz- ^
^ nesecate. nueşte: cerurile se veselesc cu ^
Irm osul:
îngerii şi pământul se bucură u
^o cu oamenii. Pentru rugăciunile ^
Strein lucru este maicilor
lor milueşte-ne pre noi. ^
„fecioria, streină este şi fe­
l l „cioarelor naşterea de fii; iar SlAvft, şj acum , li leucii.

„întru tine Născătoare de Dum- Preacurata, dacă Te-a văzut ^

„nezeu, amândouă s^au rân- pre cruce răstignit, plângând ^
^ „duit. Pentru aceasta toate a strigat ca o maică: Fiul meu ^
m „seminţiile pământului, pre şi Dumnezeul meu, prea dul- ^
„tine neîncetat te slăvim", cele meu Fiu, cum rabzi pa-
iUmiD&Qda. T'rclmica glaiului, dn Iroi ori, timă de ocară? U
i}i celelalte.
A p iil; n in e este a ne raiirturisi Domnului
^ LA STlliOAVN'A
sfinte Dumnezpiile
^ liQlădi Samojjlusnica zilei, glasul h I B-tcn
După T atăl nostru
Mai'nainte de crucea cea Troparul. in Biserica slavei tale stând.
^ mântuitoare, păcatul împără' [toamne milueşte da jn ori
îl ţind, păgânătatea stăpânind, se ’rectul
jJl fericea desfătarea cea trupea-
scă a oamenilor şi poftele cele Cel ce este bine cuvântat, ^
trupeşti puţini Ie defăimau; Hristos, Dumnezeul nostru,
iar de când s'a petrecut taina totdeauna, acum şi pururea
şi în vecii vecilor, Amin.
îl crucii şi s'a stins tirania dră-
ceaşcă, cu cunoştinţa de Dum- împărate ceresc.,, şl laceni îî metanii mari
nezeu, bunătatea cerurilor pe- (Ml nj^{ftoiuno3 '’uviosulul pftrintelitl nuitrii

jJl trece pe pământ. Pentru acea-

l'!!rem S lr u l: u
îioamne şi Stăpânul vierii mele. u
sta postul se cinsteşte, înfrâ- m
îl narea străluceşte, rugăciunea
\pol celelalte închinăciuni u
l>u[tA cnre, Cea^^ul îniAI liupfl ohlcelu fel dupft H
^ se săvârşeşte, şi mărturie este lueianiilH ceio objiţnulte, oetim Invâiaturn
cuvtoiului pflriotelui nostru TM»lor Stuilltul;
îl vremea aceasta, care ni s'a apoi ApnllHiit.
U
dat dela Hristos, Dumnezeu, u
cel ce s’a răstignit, spre mân-
î| tuirea sufletelor noastre. u
«sub. [■mplutu-ne-uin dimioealu de iniia ta- Intru aceiaşi Vineri a brânzei s*
repetlo) t<.t accoi^ta. u
î l stih' iji fie luniiua Domnului .
(letim ceaBurttc cu metanj), precum am aiâtat ^
MIerourl. La ceasul al câiilfim t; opunil ^
Şl a Mucenicilor, Profeiiei. Klaeul al 81oa. gj

w Doamne, întru pomenirea Dă-ne nouă ajutor celor din

 90 •>§ VINKRI SEARA S»

cinului său să nu gândească in inima sa; şi

necaz, Doamne, şi ne mântu-
eşte pre noi, Cela ce te-ai nă­
scut din Fecioară, iubitorule
41^
de oameni.
jurământul cel mincinos să nu-l iu biţi: pentru
că toate acestea le-am urlt, zice Domnul,
atotstăpnoitorul.
ProchimCD, glasul al 3-lea

Slavă, şl acum ; (nt accaita. C ântaţi Dumnezeului nostru,

Prochimeu. ylasul I-iu.
cântaţi; cântaţi, împăratului
nostru, cântaţi.
Fie, Doamne, mila Ta spre
noi precum am nădăjduit întru ?>tih T oate neamurile plesniţi cu mâinile...

Tine. Şi celelalte toate, precum e’a arătat In Mier­

curea brânzei. U
Stih ; Bucurati-vĂ drepţilor intru Domnul; SA S E Ş T IE :
celor drepţi se cuvine lauda-
W{ Din proorocia Zahafiol Cfttlro.
Că in Sâmbâta şi Duminica brânzei, Miaeiul
nu BO cântă; ci slujba sfinţilor ce se vor în­
tâmpla o cântăm la Pavecerniţă mai ’naiate,
Cap. y. Slih 7.
W sau când va vrea mai marele bisericii.
şa grăcşte Domnul, atotstăpânitorul:
Iată eu voiu mântui pre poporul meu tsâmbătă in Hăptămâna brânzei-
dlD pămâutui răsăritului, şi din pămăn-
I'acem pomenire tuturor cuvioşilorşi de Dum­
¥^ tul apusului, şi-l voiu aduce pre dânsul in
nezeu purtătorilor păriuţi, cei ce au strălucit
W« ţara lui, şi-l voiu aşeza în mijlocul Ierusali­
înfni nevoinţă.
41^ mului, şi-mi va fi mie popor §1 eu voiu fi lui
¥^ Dumnezeu, întru adevăr şi intru dreptate.
Acestea zice Domnul, atotstăpânitorul: Să se
întărească mâinile voastre cari au zidit in
zilele acestea cuvintele acestea din gura pro­
orocilor, din ziua dintru care s’a întemeiat
casa Domnului, atotstăpânitorul, şi de când VINERI SEARA
s’a zidit biserica. Pentru că mai'nainte de zi­
lele acestea plata oamenilor n’a fost spre Cântăm Vecernia mal de timpuriu. După Psal­
folos, şi preţ nu aveau dobitoacele; şi nici mul începător, Catisma
cela ce intra, nici cela ce ieşea nu avea
pace de necaz. Şi am trimis pre toţi oamenii, Către Domnul câud m’om necăjit,■
■
fiecare asupra vecinului său. Iar acum, nu
l,a p f’airnc strigat-anv cântăm Stihirile po-
precum în zilele cele dintâi, voiu face Eu în
dobnice, puindu*lo pe 6, ţi repeţlndU’le.
zilele acestea rămăşiţii poporului acestuia,
zice Domnul, atotstăpânitorul; ci voiu face Podobie,glasulal8-loa:V enititolicrodiudoţii.
pace, viea îşi va da rodul său, şi pământul
îşi va da pâinea sa. şi cerul îşi va da roua eniţi toţi credincioşii să
sa; şi cu sorţi voiu împărţi rămăşiţii poporu­
lui meu toate acestea. Şi va fi, in ce chip aţi
lăudăm cetele cuvioşilor
tost, blestem între neamuri, casa Iudei şi părinţi: Pre Antonie căpete­
casa lui Israil; aşa vă voiu mântui pre voi,
şi veţi fi întru binecuvântare. îndrăzniţi şi să nia, pre luminatul Eftimie; pre
se intărească mâinile voastre 1 Pentru că aşa fiecare deosebi şi pre toţi îm­
zice Domnul, atotstăpânitorul: In ce chip am
gândit să vă necăjesc pre voi când m’au mâ­ preună, şi vieţile acestora, ca
niat pre mine părinţii voştri, zice Domnul,
atotstăpânitorul, şi nu mi-a nărut ră u ; aşa am
alt raiu al desfătării cu gân­
aşezat şi am Gândit in zilele acestea, să fac dul socotindu-le, cu bucurie
bine Ierusalimului, şi casei Iudei. îndrăzniţi!
Acestea sunt cuvintele care să le faceţi:
să strigăm: Aceşti pomi cari
(irălţi adevărul fiecare către vecinul său; i-a sădit Dumnezeul nostru,
adevăr si judecată de pace. şi drept judecaţi
îq porţile voastre şi nimenea din voi răul ve­ aceştia înflorind, rodurile vie-

•o§ In sA p t A m A na
ţii cele nestricăcioase le-au
51 adus lui Hristos, ca să hră-
■ nească sufletele noastre. Către
cari să strigăm: Fericiţi pur­
tători de Dumnezeu, rugaţi-
vă să se niântuească sufletele
noastre. (de 2 ori)
Bucură-te, Egipte credin­
cioase, bucură-te, Libie prea
cuvioasă, bucură“te, Tebaido
aleasă, bucură-te, tot locui şi
cetatea şi laturea, care aţi hră­
nit pre cetăţenii împărăţiei ce­
reşti; şi pre aceştia cu înfrâ-
narea şi cu ostenelele cres-
cându-i, i-aţi făcut doririlor lui
Dumnezeu bărbaţi desăvârşiţi.
Aceştia luminători sufletelor
noastre s'au arătat; aceştia, cu
raza minunilor şi cu semnele
faptelor, au strălucit înţelep-
ţeşte în toate laturile. Către cari
să strigăm: Părinţi preafericiţi,
rugaţi-văcasă ne mântuim noi!
(de 2 ori)
Cine din pământeni vaspune
minunatele voastre vieţi, pă­
rinţi din toată lumea? Şi ce
limbă va povesti sfinţitele întru
duhul nevoinţele şi sudorile
voastre? Nevoinţele bunătăţi­
lor, topirea trupului, luptele
patimilor cele din privegheri,
rugăciuni şi lacrimi. Voi în
lume ca nişte îngeri cu ade­
vărat v’aţi arătat; voi înşivă
puterile drăceşti desăvârşit le-
aţi surpat, făcând minunate şi
u
m i Anzih §o» 91
prea vestite semne. Pentru a-
ceasta rugaţi-vă cn noi, prea
fericiţilor, ca să aflăm bucuria M
cea fără sfârşit. ^
(de 2 ori) ^
KlnvA,
Sufletul, cel dupre chipul lui
Dumnezeu, ferindu-l nevătă­
mat şi mintea, prin pustnicie,
puind-o stăpână preste pati­
mile cele pierzătoare, v^aţi ur­
cat cât s’a putut la cea dupre
asemănare. Că vitejeşte silin-
du-vă firea, v'aţi nevoit să su­
puneţi cel mai rău celui mai
bun şi trupul să-l faceţi rob
Duhului. Pentru aceasta, siha-
ştrilor, v’aţi arătat înălţime
locuitorilor pustiei, celor ce
bine se nevoesc ajutători, în­
dreptători bunătăţilor prea
adevăraţi. Şi acum prea cu-
vioşilor, sfărămându-se oglin­
zile, curat vedeţi în ceruri pre
sfânta Treim e; rugându-vă
fără mijlocire, pentru cei ce
cu credinţă şi cu dragoste vă
cinstesc pre voi.
Rctiai, li N>)soătoarei, cea dintâi a i^IhauI u I
de râod dela Ootoib.
Liim iiiă lină-
ProRhlmen. ulaEtil al 7-lea. ^
Dumnezeule, sprijinitorul ^
meu eşti Tu şi mila Ta mă va ^
întâmpina. U
stih : Scotite-mă dela vrfijuiaijii mei, Dumne- ^
zeule, iji de cci cose scoală asupra mea mă ^
mâatueşte. Sf
 92 •!>§ VlNKKl SKAHA §0*

Uiu pro(u[ia hit Zaliariti cctire către dânsul: Pomeneşte-mă,

Cap. 8 Doamne, când vei veni întru
ccKlca i;pfteşte D oeguuI, alotstăpunito- împărăţia Ta.
m l: Postul al patrulea, (ji postul al
cincilea, şi postul al şaptelea, ţii postul
al zocciea, vor fi casei ludei fipre I)uc‘urle .«i stih: f a lr e tine am ridicat oclili mei...
spre veselie, şi de serbări voioase. Să vâ ve­ Iarăşi această StihlrA.
seliţi dar, şi adevărul şi pacea s?i o iubiţi
W Aceasta zice Domnul, atotetăpAoilorul; V’^or A|»(il MIh Milue:;te-De pre Qoi, Doamne...
veni iQcă popoare multe ?i cei ce locuesc In
A Mucenicilor.
MH cetăţi multe !?i locuitorii unei cetăţi se vor
aduua la altă cetate zicând : Mergând, să
k4 mergem să ne rugăm feţei Domnului, şi să Sfinţii mucenici, rugându-se
căutăm faţa Dumnezeului atotstăplinitorul in pentru noi şi pre Hristos lău­
kif Ierusalim; merge-voiu şi eu. f>i vor veni po­
dând, toată înşelăciunea a în­
poare multe, şi neamuri multe, şi vor căuta
faţa Domnului, atotstăpânitorul, In Ierusalim, cetat, şi neamul omenesc prin
k4 ca să facă milostivă faţa Domnului, atotstă-
credinţă se mântueşte.
pânitorul. Acestea zice Domnul atotţiitorul:
k^ In zilele acelea, apuca-se-vor zece oameni
(liQ toate limbile streine, şi se vor apuca de Slavă, <ilasul al h lea. U
poalele hainei bărbatului Iudeu, zicând : Mer- U
k4 ge-vom cu tine, pentru că am auzit, că Dum­ Mulţimile călugărilor pre
nezeu cu voi este.
voi, îndreptătorilor părinţi cu- u
kx l ’rooliluii'ii. nl O-K'a
vioşi, vă cinstim; că prin voi
k^i (il cflntăm cu dulco c&ntaro) pre cărarea cea dreaptă, cu u
kH Să nădăjduească Israil spre adevărat, a umbla, am cuno­ u
k^ u
k^ Domnul, de acum şi până în scut. Fericiţi sunteţi că lui u
k^ veac. Hristos aţi slujit şi puterea
k^
kif vrăjmaşului aţi biruit; cei ce
¥i stih: Doamne nu s’a înălţat inima mea, nici
s'au inălţat ochii mei... sunteţi cu îngerii împreună
k^ Invrednicpşte-ne Donmne . vorbitori, cu drepţii şi cu sfin­
k^ ţii împreună locuitori. Cu cari U
k3f LA STlliOAVNA U
k9 Stihlrn Samo^lasniea, tjlasul al 2-li‘u rugaţi-vă Domnului, să mi-
kii U
k^ Să ne curăţim, fraţilor de luească sufletele noastre. U
«? U
k^ toată spurcăciunea trupului şi ^1 auum. a N'ăHouluurei
Vi a sufletului; făcliile sufletelor l’odijhia ' U prea slăvită minuce...
kii
noastre să le luminăm cu iu­ Bucură-te, odorul curăţiei!
k^
k^ birea de săraci, nemâncând Bucură-te, sălăşluirea cea cu­
kii unul pre altul cu clevetirea; rată a lumii celei fără de ma­
kn
Mif că a sosit vremea, întru care terie! Bucură-te, capul mân­
iHi mirele va veni să răsplătească
k^ tuirii noastre! Bucură-te, pro-
k^ tuturor dupre fapte. Să intrăm poveduirea apostolilor! Bucu-
k^
k^ cu Hristos împreună cu fecioa­ ră-te lauda mucenicilor! Bucu-
k^ rele cele înţelepte, cu glasul ră-te. Preacurată plinire a
k^
k^ acela al tâlharului, strigând profeţilor, ceea ce eşti cu totul
U
 •)§ ÎN' S X n ’ÂMÂNA BRÂNZEI 93
S»

fără prihană! lumina pustni­ V KZl:

cilor şi a sihaştrilor şi mân­ De va fi odovania praznicului Întâmpinării ^

in Siimbăta aceasta, să se caute Tipicul la W
tuirea credincioşilor. litera iK ) ^

A p o i:

Acum Blobozeijte pre robul lău...

!?l după Sfinte D um ne zeule zlcnni tropnrul.

('lasul al 4 loa
In Sâmbăta brânzei ÎHt-
Dumnezeul părinţilor noştri»
carele faci pururea cu noi du- LA UTRENIE
pre blândeţele Tale, nu de­ Dupa cci li PBulmi et <lupâ intAia Stiboiogic ^
Sedoulua, ^lui^ui al ^
părta mila Ta dela noi, ci prin
Podobie: porunca cea cu taină... îHt
rugăciunile lor în pace îndrep- I ^
tează viaţa noastră. |u strălucire, părinţilor. Iu- îHt
minându-neşi caîntr'un ^
SlQTâ, şi Bciim, a NăacAtoarnI.
raiu vesel acum intrând, din
Taina cea din veac ascunsă pârâul desfătării să ne îndul- ^
şi de îngeri neştiută, prin tine, cim; vitejiile acestora cu mi- ^
Născătoare de Dumnezeu, ce­ rare socotindu-le, să urmăm îm
lor de pre pământ s'a arătat; bunătăţilor lor, Mântuitorului
Dumnezeu întru unire neame­ strigând: Cu rugăciunile lor, ^
stecată întrupându-se, şi cru­ Dumnezeule, fă-ne pre noi ^
cea de voie pentru noi luând; părtaşi împărăţiei Tale celei ^
prin care, înviind pre cel întâi cereşti.
>

zidit, a mântuit de moarte

SlavA, asemoDBB.
sufletele noastre.
Pre începătorul sihaştrilor, | î
Tot acest tropur ii zicem şi ia : H uninezcu
este D om nul, Im U lr o n M
Pavel, şi pre Antonie, înţelep­
DupA acouHta, IJotonia:
tul, şi pre Eftimie şi pre cei­
Milueşte-ne pro noi, Duitinezeulo...
lalţi părinţi, cu un glas să-i sî
Şi trei niotanil mari-
lăudăm toţi, şi pre dânşii să-i ^
A p o i:
rugăm, ca să roage neîncetat
Fie Dumeie D o m n u l u i , (de trei ori) H iu e voi
pre Hristos pentru noi, cari
cuvânta pre D om nul săvârşim dumnezeească şi
Cade-se să te fericim... prea luminată pomenirea lor;
t^i ApullHUl. slăvind cu cântări pre Mân­
ţi se tace masA d un â ohici?iu, prerinn R’a tuitorul şi Domnul.
ariitftt «i Ic M icrcureii br&Qzci.
$i acum . u NâNCâtoaroi
U i'aveceraitâ, C anonul m orillor ( el do rdnd
ai glasului, Ia cimitir. Mulţumim ţie, pururea, Năs-
TYYWCTXXYTY J TOYTy XTTOTTOrg XTTTŢ
 94
cătoare de Dumnezeu, şi te
slăvim curată şl ne închinăm
ţie, lăudând naşterea ta, ceea
ce eşti plină de daruri, stri­
gând neîncetat: Mântueşte-ne
pre noi, Fecioară, întru tot
milostivă şi prea bună, şi ne
răpeşte de la înfricoşata pâră
a dracilor, în ceasul întrebării;
ca să nu ne ruşinăm noi ro­
bii tăi.
Dupîl a (loun Stihologle, Sodealna glasul
al
Podobie; pîlstoreşti..
pre Antonie şi pre Eftimie
şi pre toţi ceilalţi purtători de
Dumnezeu părinţi, toţi să-i
lăudăm cu cântări, prăznuind
pomenirea lor; că aceştia se
roagă Domnului pentru toată
lumea, ca să ne mântuim de
blestemul cel de demult şi să
scăpăm de muncă.
rugăciunile îngerilor,
proorocilor, apostolilor, muce­
nicilor, aleşilor Arhierei şi ale
tuturor cuvioşilor, trimite mi­
lele tale tuturor, Mântuitorule,
şi pace lumii, şi Bisericii li­
nişte dărueşte-i; Cela ce pentru
noi de bună voie ai luat trup
din Fecioară,
SUvâ, iiItA Sedeatofi;
„ ,
Pydobio. F
„oruDca cea cii taină..
^a întru o livadă, plină de
fionie bunătăţilor, a pusnicilor
celor purtători de Dumnezeu
SĂ M B A Ţ ^ niM lN K A Ţ A
umblând, ne umplem de miro­
sul cel dulce; căci cu nevoin-
ţele supărărilor întărindu-se,
trupul prin postire şi-au su­
pus duhului, ca pre un rob,
vieaţă îngerească pe pământ
vieţuind; pentru aceasta slavei
s’au învrednicit.
i^i acum, a N&s(^âtoarei
Qn rugăciunile celor fără
de trup ai Tăi, Hristoase, şi
ale Mergătorului înainte, ale
apostolilor, proorocilor şi mu­
cenicilor; ale tuturor sfinţilor
şi cuvioşilor şi ale bunei Maicii
tale, celei neispitită de bărbat,
fiind îmblânzit, dă-ne nouă să
umblăm întru luminaTa şi ne
învredniceşte să aflăm împă­
răţia Ta, pentru milostivirea
îndurărilorTale.
Apoi cetim cuviateie sfântului Efrem despre
pfiriotll cei ce s au ; iji ruceoi trei p&rţi-
CANOANia.K
Al brnmuliil, cu IrmoBuI pe 6, i;i al sfinţilor
pe 8.
■H cîlntam DomDUlui..
S
O&Dtarcu l-a glasul al 8-lea, Irmos.
^ vin ta re să iD rilţăni i'o p o jiio .
riToţi împreună cu cântări
X duhovniceşti, cu un glas,
să lăudăm pre dumnezeeştii
părinţii noştri, cei ce au stră­
al 8-lea
lucit întru sihăstrie; pre cari
i-au izvodit Egiptul, Tebaida
şi Libia, tot locul, cetatea şi
laturea.
gucură-te, începătorule al
 •>s In SMn-A.NLLNA UUAN’Zhi
sihaştrilor, prea slăvite Anto­
nie, Amoane de Dumnezeu
purtătorule, lauda Nitriei, Ar-
senie îngere, puternicul tăcerii,
şi Amona, purtătorule de duh.
Veseleşte-te vasul lui Dum­
nezeu, cu adevărat, Agatoane
cel cu suflet sfinţit, Ahilo şi
Amonie, florile pustiului, Anu-
vie şi Alonie, Amonata şi An-
timie, luminate mărgăritare ale
bunătăţilor.
Sfeşnicile alegerii, astăzi să
se laude de noi, Aris şi Apolos
cel mare; luminile ascultării,
Atre şi Acachie; cu aceştia şi
Avvachir, împreună străluce­
şte ca un luceafăr.
Hotar vieţii celei înalte s'a
arătat Avxentie, şi nevoitor al
curăţirii, Avramie cel mare;
cu cari Afrodisie, stâlp înfrâ-
nării, împreună cu Atinodor,
se cinstesc.
Străluceşte ca o stea pe cer
între sihastri, Amonie şi dum-
nezeescul Anina; luminează
împreună cu aceştia şi marele
Antioh şi Agapit, cel foarte
luminat, şi alţii strălucind îm­
preună cu aceştia.
Cu cântări sfinţite să lăudăm
pre marele Atanasie, care lu­
minat a sihăstrit în muntele
Atonului, pre luminătorul cel
mare a toată lumea; cu ale
go* 95
căruia rugăciuni, toţi să ne
mântuim.
Cu vieţile, cele însuflate de
Dumnezeu, v'aţi arătat rai B i­
sericii, cu adevărat, înţelepţi­
lor fericiţi părinţi, toţi dupre
nume. Faceţi rugăciuni pentru
noi către Domnul, neîncetat.
Veniţi credincioşilor, iubi­
tori de mucenici, să cinstim
pre răbdătorii de chinuri cu
cântări preste ani; şi cu laude,
întru credinţă. Iui Hristos,
Dumnezeul nostru, cântând să
strigăm: Să cântăm Ţie unuia
Stăpânului.
SInvA, & Trolmel.
Trei feţe, prin sine singure,
ipostatice ale unei fiinţe, laud:
pre Tatăl cel nenăscut, pre
Fiul cei ce s’a născut, şi pre
Sfântul Duh; o împărăţie fără
început, o stăpânire şi o dum­
nezeire.
Şi ucum, a S’AKu&toarei
Bucură-te, prea sfânt locaş,
lână de Dumnezeu rourată,
izvorule cel pecetluit al apei
celei fără de moarte. Păzeşte
Stăpână cetatea ta nebiruită
de nici un fel de vrăjmaşi.
CalJivasit*
Cântare să înălţăm popoare
„minunatului D um nezeului
„nostru. Cel ce a scăpat din
„robie pre Israil, care cânta
 96 «0§ SAMBA t A DIMINB.\ŢA go»
„cântare de biruinţă şi striga:
..Să cântăm Ţie unuia Stăpâ-
„nului“.
Iar H (ti)iia Cântare tlirj I'snllire nu o câniam ;
i.'l c&uliiu l'ripoula;
ruvio.jilor p irinti rugati-vă lui Damnozeu
pentru noi.
('AntJircH L’-ft. IfuifiR;
edeţi, vedeţi, că eu sunt
V „Dumnezeul vostru, care
„m’am născut mai’nainte de
„veci din Tatăl, şi din Fe-
„cioară, fără de bărbat, mai
„pre urmă m’am întrupat, şi
„am deslegat păcatul strămo-
„şului Adam; ca un iubitor de
„oameni.
Acum ne umplem de mi­
reasmă, alergând ca în alt rai
al bunătăţilor sihăstreşti, cele
sădite de Dumnezeu; care cu
postirea şi cu lacrimi le-au
înflorit, în multe feluri roduri
de vieţi alese aducând lui
Dumnezeu, prea cuvioşii.
ix Marele Visarion, care vie-
j I ţuind vieaţa pasărilor, ca alt
înger; noul Iov, încă şi tarele
îs Veniamin, încă şi Vitalie lu-
W minătorul, care a mântuit pre
desfrânata, şi dumnezeescul
M Vitimie, şi măritul Vavila, cu
aceştia să se laude.
^ Cu înălţimea vieţii, cer te-ai
făcut, o Venedicte! şi casă a
înţelepciunii,păstoruleVasian;
încă şi oarecare Vasilie a
luat cununa ascultării, că în
mormânt de viu locuind, arată
nouă lumina ascultării.
Cinste să se dea lui Ghe-
lasie, căci acest pururea po­
menit a domnit preste patimi.
Laudă lui Gherasim, căruia i-a
slujit fiara, că a venit la dânsul
pentru săvârşirea bunătăţilor;
slavă şi lui Ghermano, părin­
tele, împreună şi lui Gaie, în­
ţeleptul, slujitorul lui Hristos.
David, carele este cinstea
şi lauda Tesalonicului, primi­
torul de Dumnezeu DaniiI, să
se laude cel mult întru minuni
şi cu lucrul şi cu cuvântul; Da­
niiI al schitului, Dia şi Dalmat,
mai marii siiiaştrilor, întări­
rea credinţii.
Ascultarea, cu mult mai buni ^
de cât lumina stelelor, a ară- ^
tat pre Dometian şi pre Do-
metie, gânditorii de Dumne­
zeu, ca pre doi luminători, Iu- m
minându-ne pre noi; cu ace­
ştia împreună şi cei nenumiţi,
cu cinste să se laude.
Ca o bogăţie neîmpuţinată
este credincioşilor, a cuprinde
sicriul cu moaştele celor ce
s'au nevoit pentru Domnul,
cu bună credinţă! Veniţi, fra­
ţilor, să-i lăudăm ca pre nişte
mucenici, luând prin credinţă
tămăduiri sufletelor şi trupu­
rilor.
 *0§
StHVă, H Treimel.
Unime, Ceea ce eşti prea
desăvârşită, prea înalte Dum-
nezeule, în trei ipostasuri:
Părinte, Cela ce eşti nenăscut,
şi Fiule, unule născut, Duhuie
Cel ce purcezi din Tatăl şi
prin Fiul te arăţi; o fire, o
fiinţă, o domnie, o împărăţie,
mântueşte-ne pre noi pre toţi.
Şl Bciim, a Kăscâluarur
Singură tu ai adus omenirii
naştere streină, singură n’ai
luat stricăciunea cea firească,
primind naşterea neasemăna­
tă, fără stricăciune. Pentru
aceasta credincioşii pre tine
curată, ca pre o Născătoare
de Dumnezeu, dupre datorie,
te prea slăvim.
(latavasie;
Vcticţi, vedeţi, că eu .sunt..
Cftntarea a 3-a, trm ns;
Nu 08(0 ca Domnul .
ntr’alt raiu de bunătăţi al
I minunaţilor părinţi intrând,
să gustăm din însufleţită dul­
ceaţă a acestuia, cea pururea
dătătoare de viaţă, cu credin­
ţă lăudându-i pre ei.
Să se cinstească Eftimie»
steaua cea prea luminoasă, lu­
ceafărul Eladei, Efrem cel de
Dumnezeu insuflat, cu Evlo-
ghie, cel foarte luminos, cari
au strălucit la marginile lumii,
cu faptele şi cu minunile.
In SÂFTAMÂNA BldS'ZKl ^ 97
Să se laude cu cântări mi­
nunatul Zosima şi Zaharia,
prea cinstitul, şi Zinon şi Zoii;
isaia cel mare, şi Ilie cel slă­
vit, cu aceştia să se cinstească.
Laud pre măritul Teodor
al Fermiei, şi pre Ennat prea
lăudatul, cu cari dimpreună
vestesc şi pre Teodul cu Teo­
na; cinstesc pre minunatul şi
marele Teodosie.
Lăudat să fie Teoctist, pă­
storul cel prea ales, şi înaltul
la gând Talasie, marele Teo­
dor, ce s’a numit Sicheotul,
care s’a arătat mare pre pă­
mânt cu semnele si cu mi-
nunile.
Alte stele răsar iarăşi prea
luminoase: colibasul
i loan,7 îm-
preună cu cei trei din scară,
purtători de lumină, şi cu alţii
mai mulţi, cari cu laudă au
strălucit.
Să cinstim, cu cântări şi cu
versuri duhovniceşti, noi cei
ce ne-am adunat, iubitori de
prăznuire, prea cinstita şi cea
de preste ani pomenirea mu­
cenicilor; că pururea se roagă
lui Hristos pentru neamul
nostru.
Slavâ, a Trelitiol
Treime de o fiinţă şi unime,
prea înaltă Dumnezeire, Ceea
ce unimea o ai cu despărţire,
 •og y A M iU ’rA [)Im i n i ;a t a g^

iar firea nedespărţită, ca fe­ lauda lui Teoctist, şi cetele

ţele; uneşte-ne pre noi întru tuturor celorlalţi cuvioşi, cre­
o voie a poruncilor Tale. dincioşii
» să-i slăvim si » să-i
lăudăm cu cântări; cu cari îm­
ti(!Uiii. u NitHCăLoiirci. preună şi cu fecioara, Evpra-
Cort, făcut de Dumnezeu, xia, să o lăudăm, cu toate
mai înainte te-a însemnat femeile cele de Dumnezeu
¥¥, Moisi, care acoperea cu sera­ înţelepţite. Şi cu un glas să
fimii sfintele sfintelor, închi­ strigăm: Rugaţi-vă lui Hristos
puind mai’nainte, Fecioară, a Dumnezeu, să dăruească ier­
ta curată naştere, din care era tare de greşeli, celor ce cin­
să se hrănească Hristos dupre stesc cu dragoste sfântă po­
trup. menirea voastră.
Calavasif. Slavfi, a&eim'iioa
Nu este sfânt, ca Domnul, Legăturile patimilor rupân-
¥^ „şi nu este drept ca Dumne-
du-le, v’aţi lipit de dragostea
¥i^ „zeul nostru, pre care îl laudă bunătăţilor, şi v'i.ţi îmbrăcat
«Hi „toată făptura; şi nu este întru Hristos cu slava cea mai
„drept afară de Tine, Doamne. pre sus de lume, aflând odih­
¥^ Sedcalaa. (glasul a I 4-tca. nă în ostenelele voastre si cu
H
¥^ I ’tidoliie: l)e fjrab ne întâmpină pre noi. - nevoinţele înfrânării dobân-
H Hristos, soarele dreptăţii, dind vieaţa cea de sus. Pentru
aceasta dupre vrednicie vă
n v’a trimis pre voi sfinţilor, ca bucuraţi, împreună cu puterile
H pre nişte raze, să luminaţi pă­
«H( cele de sus, stând şi veselin-
mântul; pentru aceasta lumi­
naţi sufletul meu, cel întunecat du-vă înaintea lui Dumnezeu,
întru răutate, prin dumneze- întru cântare. Purtătorilor de
we eştile voastre rugăciuni, cu Dumnezeu, părinţi ai noştri,
«Hi dumnezeească lumina cuno- cereţi iertare greşalelor, celor
¥^ ştinţii de Dumnezeu, cei ce ce serbează cu dragoste sfântă
pomenirea voastră.
«Hi sunteţi de Dumnezeu fericiţi.
¥¥, fcii Hcum a N^scâtnurcl
AllH, utasul 111 C'U'a
Piidobltt l're iiiţelfipciuneti iji cuvântul.,,
4Hi In noroiul păcatelor m’am
¥^ Blândeţele şi curăţia Iui An­ împlântat şi nu este întru mine
«Hi
«Hi tonie, mărirea şi minunile lui statornicie. Rău m’a înecat
«Hi
Eftimie, smerenia şi tăcerea viforul greşalelor mele. Ci, ca
lui Pavel şi a lui Arsenie, şi ceea ce ai născut pre Cuvân-
 ^ In s A i t Am A n a h k An z k i
ÎHt
tul cel unul iubitor de oameni, Cinstea bunătăţilor. Maca- ^
caută rogu-ină spre mine, ro­ rie cel mare, şi Politic odorul ^
bul tău. Mântueste-mă de evseviei se proclamă; cu ace- M
păcat şi de patimile cele vă­ ştia şi Marco cel foarte lăudat, ^
tămătoare de suflet şi de toată şi cu Dalmatoiu, arapul Moisi.
răutatea vrăjmaşului,Stăpână;
Măresc nevoinţele lui Mar- ^
casă cânt veselindu-mă: Roa-
tinian şi ale lui Malhu, şi um- ^
gă-te lui Hristos, Dumnezeu,
bietele cele pentru curăţia şi ^
să-mi dea iertare de greşale,
faptele bune ale lui Marcliel, ^
că pre tine te am nădejde, eu
mai marele păstorilor; cinstesc ^
robul tău.
şi pre Miilijînvietorul morţilor.
Cdutaroa 4-a, Irm os'
Mucenici ai Iui Hristos, adu- ^
Wand Te întrupezi, Cuvinte . ceţi rugăciuni neîncetate Fă- ^
cătorului şi Ziditorului pentru
L uminătorul în lume arătat
este dumnezeescul llarion,
munte cunoscător marele Iu­
pacea lumii şi pentru cei ce
cinstesc pomenirea voastră cu ^
stin; cu cari şi Ierax să se cântări. ||
cinstească, şi Ivistion cu losif, Slavâ. a Troimvi. ^
vitejii cei aleşi.
Minune, se vede că Dumne- ^
leremia încă a strălucit în zeirea este una şi trei, toată
vieaţă, şi Ishirion s’a arătat în trei feţe fără despărţire, m
cu mare tărie. Cu cari strălu­ că Tatălui şi Fiului şi Duhului
ceşte Carion, Copris, Castor Sfânt, dăm închinăciune întru ^
şi Casian cel prea frumos. o fire. ţi
Şi aiMim, a Nâscfttoaroi ^
Mă minunez de vorba cea
blândă a lui Calist, laud face­ Bucură-te, încăperea lui ^
rile de bine ale lui Lavrentie, Dumnezeu cea desfătată; bu-
şi vestesc fapta cea bună a cură-te, sicriul legii celei nouă; |||
lui Loghin, şi lui Lot îi cin­ bucură-te, năstrapă din care ^
stesc bunătăţile. s’a dat tuturor oamenilor mana
cea cerească. p
Pre Leontie, adâncul teolo­
giei, laud şi slăvesc pre Macsim CatHvasie. ^
noeanul învăţăturilor; mă fă­ Vrând să te întrupezi, Cu- ^
lesc cu Marchian şi laud pre „vinte, din muntele cel um- m
Marco cel supus şi ascultător „bros, din singură Născătoa- ^
de Dumnezeu. „rea de Dumnezeu, profetul
 100 •0§ S A V l l V l 'A I J I M I N I 'A T A §0*

^ „a cunoscut cu vederea dum- nătorul luminătorilor Pahomie,

jS „nezeească, şi cu frică a slă- Palamon împreună pătimito-
p „vit puterea ta“ . rul, dumnezeescul Petronie;
şi împreună cu aceştia să se
Cântarea a. Iriuns
laude Passarion cu cântări
l'in net^ura patimilor..
dumnezeesti.
t
^ ^ en iţl să vedem florile cele
’ pururea vii ale raiului SIflvâ, H Trelmiii

celui din Edem, cele odrăslite Deşi dupre fire Dumnezei­

de Dumnezeu, nevoinţele pă­ rea este una, dupre feţe însă
rinţilor, a cărora singur lucră­ este întreită; întru care ne-ani
H botezat şi întru care credem:
tor este Domnul.
Tatăl, Cuvântul şi Duhul cel
Cu izvoarele cuvintelor lui
de o fiinţă.
Nil se adapă tot sufletul cel
înţelegător; cu sfintele vieţi Şi acuui a NâbCâloarHi.
H
a lui Navcratie si
ft a lui Nicon Preacurată, ceea ce ai nă­
se luminează, şi Natanail cu scut prin cuvânt pre Cuvântul,
Nistlienor îl înfrumuseţează. mai pre sus de cuvânt, pre
Xenofont cu fiii săi întru acela rugându-L nu înceta, ru-
¥¥. bunătăţi strălucind, ne lumi­ gămu-ne, să se mântuească
pururea din primejdii turma ta.
H nează, şi marele Orsisie, iar
mai ales Onufrie; dar pre Pi- Ciitavaaiii
men, cine din oameni îl va
lăuda dupre cuviinţă? Din negura patimilor, ca
„dintr'o noapte prea adâncă,
Pamvo şi cu fapta şi cu „mântuindu-mă, învrednice-
cuvântul să se fericească du­ „şte-mă să mânece duhul meu,
pre vrednicie ca un înalt, şi „rogu-mă, la lumina zilei po-
Pupile măritul, cel ce opreşte „runcilor Tale, Hristoase“.
dracii, să se laude, şi întocmai
¥¥i cu el şi luminatul Pinufrie. <ftntarea U a. lini»?
I're mine cel cupriDS...
Dupre vrednică datorie să inunaţi sunt prea cinsti­
H se cinstească Pafnutie cu ade­
vărat prea măritul, Pier, Pa-
M ţii părinţii noştri, ale că­
rora le sunt dumnezeeştile ne-
termutie, Pavel „prostul“, Piti- voinţe, ale cărora luptele, ale
run cel mare şi exarhul pă­ cărora tămăduirile; că cine
rinţilor* mai mult de cât aceştia au
Luminat să se laude lumi­ arătat tăria minunilor.
453 c3cÎ 3 c î 3 c3 c)coIcS 3 c3c3SI c3c3 c3 c* 3 ^ 3 S ! c* 3 c3 o ^

•os ÎN s A m AMÂNA (iUANZl-:! §0s 101

Ravula cel minunat, Ruî îm­ din rădăcina ta, din curata Fe­
preună, şi Sisoie cel întocmai cioară, a răsărit floarea vieţii,
cu îngerii, să se laude; cu Hristos Dumnezeu, cel cea
cari şi dumnezeescul Erid şi mântuit lumea.
Siluan. Catavasie.

Cer cu patru luminători s'a Pre mine cel cuprins de mul^

arătat pre pământ, această de „te greşeli, care cad la îndu-
două ori îndoită, cu acelaşi „rările Tale, primeşte-mă, iu-
nume numirea Simeonilor, din „bitorule de oameni. Doamne,
cari trei sunt stâipnici şi unul „ca pre proorocul, şi mă mân-
cel nebun pentru Hristos. „tueşte“.
CONDACLIL
Prin mijlocul stelelor ca soa­
(llanul al 8-lea.
rele au strălucit aceia, cărora Prosomia; C a nişte pârgă a firii...
era povăţuitor sfinţitul Sava;
a pre nişte propoveduitori
cu care străluceşte Serapion,
şi Silvan cu faptele, C ai bunei credinţe şi înfrâ-
nători ai păgânătăţli, ai lumi­
Sarmat şi Timoteiu, şi Titoiu nat, Doamne, adunarea pur­
împreună cu Iperehie, şi Far- tătorilor de Dumnezeu, cari
mutie, Foca, Hariton, Herimon, partea cea de subt soare o au
Psoe şi înţeleptul Or, să se strălucit. Pentru rugăciunile
laude. lor, în pace desăvârşit, pre cei
ce Te slăvesc pre Tine şi Te
Sfântă şi lăudată mulţimea
laudă, păzeşte-i, ca să-Ţi cânte
părinţilor, cea amintită şi cea
Ţie: Aliluia.
nenumită, scapă de primejdii
ICOS
pre cei ce săvârşesc pomenirile
voastre cu dragoste. La cele frumoase ale vieţii
m’am uitat, văzând cu gându­
Slavă, a Treirael.
rile cele ce se fac, socotind cele
Pre Tine, Treimea cea mai de întristare ale lor, am plâns
pre sus de toată stăpânirea, şi vieaţa oamenilor şi numai pre
; Dumnezeească unime, lumină voi v’am fericit, cari aţi ales
I şi lumini, Te laud, vieaţă şi partea cea bună, adică a pătimi
I vieţi, minte, pre Cuvântul şi cu Hristos şi a petrece împre­
i pre Duhul Sfânt, un Dumne- ună cu Dânsul, şi a cânta îm­
1 zeu întreit, sfânt. preună cu profetul David: Ali­
I acum H NimciUoarci. luia.
'>1 cotim la I’rolog
I lessee, strămoşule, saltă, că Apoi
H
^ 102 •®S SAMUAt A DIMINKATA §»

patimilor şi a dracilor. Sfinţii Părinţi ne dau

SINAXAR a inţelc^'c oarecum că dacă şi noi vom arăta
aceeaşi râvnă ca şi ei nimic nu ne va împie­
l\ SAMHATA HRA^!ZE1
deca de a săvârşi fapte tot atât de mari ca
şi ei şi de a fi învredniciţi de aceleaşi răs-
[ n aceeaşi zi lacem pomenirea tuturor slin- plăii, căci şi el au avut aceeaşi fire ca şi noi.
(iior bărbaţi şi femei, cari au strălucit prin finii spun că împăratul Iraclie a rânduit
t^iliăstrie. această săptămână a brânzei; înainte de el
se mânca in ea carne. Fiind de şase ani in
«TIH C H I; război cu Cboreoj şi cu Perşii, a făgăduit Iui
Dumnezeu, că dacă-i vii birui va schimba a-
ui'Ictele drepţilor sunt intru nemurire, ceastă săptămână şi o va pune intre post şi
fntru aceea le 1‘acem sîântă pomenire. dulce, lucru pe care l-a şi făcut. Dar eu so­
cotesc că s a întâmplat asta pentrucă a fost
rin sărbătorile de până acum purtătorii
Izvodită de sfinţii Părinţi ca un fel de curăţire
de Dumnezeu, părinţii, ne-au condus cu
de mai înainte; ca nu cumva, trecând deodată
____ cumpătare şi ne-au pregătit să intrăm
dela carne şl lăcomie la o mare înfrânare
iD marea luptă a postului: prin l'rica de ju­
dela mâncare, să ne sîmlim râu şi să ne vă-
decata viitoare ne-au îndepărtat dela desfătare
tămăm astfel buna stare trupească; cu încetul
^i Îmbuibare şi ne-au învăţat cele dintâi stiliii
şi treptat, indepărtându-ne de mâncări grase
ale postului; iar prin săptămâna brânzei, cu-
şi plăcute să primim, ca nişte cai nărăviţi,
răţindu-ne mai dinainte după cum se cuvine,
şi frâul postului printr’o mâncare mai uşoară.
au rânduit In cliip potrivit în mijlocul săptă­
!?i ceeace au făcut prin pilde cu privire la
mânii două zile de post, ca să ne îndemne
cele sufleteşti, aceea au meşteşugit şi cu pri­
puţin câte puţin la post.
vire la celc trupeşti, tăind câte puţin piedi­
lată că au mai pus înaintea noastră şi pe
cile ce ne oi^resc dela post.
to;i l)ărbaţii şi femeile care, prin multe ne-
Pentru rugăciunile tuturor cuvioşilor Tăi,
voinţe si o-itenele, au trăit cu cuvioşie. Asta,
Hristoase Dumnezeul nostru,
ca, prin pomenirea lor şi a luptelor lor, să
mllueşte-ne pre noi!
ne 1‘acâ să intrăm cu mai mult curaj in marea
luptă a postului. Având ca pildă şi călăuză
viaţa lor şi dobândind sprijinul şi ajutorul lor, Cânta ea 7-a, Irmos
vom putea îi gata pentru luptele cele duhov­ 1 ela ce ai răcorit prc tineri,,.
niceşti, mai cu seamă când ne gândim că şi
ci au avut acceaşi fire ca şi noi. Şi după cum eiiiţi sâ aducem cântări du­
îjenerjilii când îşi pornesc ostile la război,
aşezându-se in fruntea lor, îşi îmbărbătează pă datorie femeilor, celor
oîistea, prin cuvintele, pildele şi viaţa bărba­
ţilor din vechime, cari au luptat cu bărbăţie
ce au vieţuit cu cuviinţă şi în­
şi in chipul cel mai strălucit, iar ostaşii, îm­ tocmai cu îngerii, şl să stri­
bărbătaţi fiind prin aceste pilde atacă din tot
sufletul pe duşman cu nădejdea biruinţei. Tot
găm: Pentru ale lor rugăciuni.
aşa fac acum şi purtătorii de Dumnezeu Pă ­ Dum nezeule, mântueşte-ne
rinţi: îmbărbătează pentru luptele cele du­
hovniceşti atât pe b<^rbaîi cât şi pe femei prin pre noi pre toţi.
via^a celor cari au trăit cu cuvioşie şi asa
iml)ărbâtaţi ii conduc spre raarea luptă a po­ purtătoarea de Hristos Vri-
etului. in chipul acesta uitându-ne cu luare
aminte la pilda vieţii lor, să săvârşim, fiecare
ena, cu dumnezeeasca Fevro-
fluDă putere, multele si feluritele virtuţi; mai nia să se cinstească, şi Toma-
întâi dragostea şi depărtarea minţii dela lu ­
crările şi faptele necuviincioase: apoi însuşi
ida cu leria şi Platonida să se
postul; d ir să nu postim numai de mâncări, laude cu credinţă; împreună
ci să postim gi cu limba şi cu mânia şi cu
ochii şi, ca să spun pe scurt, să ne oprim si cu acestea şi Melania.
S!i ne îndepărtăm dela orice faptă rea. Sfinţii
Părinţi au nşezat în acesta zi pomenirea tu­ L audă fie Evpraxiilor celor
turor sfinţilor spre a ne înfăţişa pe cei cari.
prin post şi prin celelalte fapte bune şi î'olo- cu minte îngerească, şi celor
sitoare, au bine plăcut lui Dumnezeu, spre a douăTeodore; Anastasiilor ce­
ne impinge, prin pilda lor, spre nevointavir-
J g tuţUor şi a no inarma cu vitejie împotriva lor prea fericite, mărire şi Iau-
 •ftg I n s \ i ‘1A m \ n a i;u\N7.ri
dă neîncetată, care an servit
minunat lui Dumnezeu.
M aria Egipteanca a fost ca
o lumină în lume, şi cel ce s’a
numit Marin, stea lumii s’a a-
rătat, şi Eufrosina ca un soare
strălucind cu bunătăţile.
Luminoasă ca focul a fost
Teodula întru vieaţă şi a stră­
lucit întru pustnicie iulita, şi
împreună cu acestea luminea­
ză întru fapte prea fericita
Isidora.
C ugetătoarea de cele cereşti
Marina acum să se cinstească
cu Matrona cea mare; Singli-
tichia şi Sarra cu lusta, întru
cântări, ca nişte înţelepte să
se laude.
^ P elaghia, îngerul Domnului;
Taisia, sfeşnicul pocăinţii; şi
ori care alta din femeile, ce
au strălucit în sihăstrii, să se
laude.
SavĂ, n Trelmcl,
U Tatălui, împreună şi Fiului,
S şi Sfântului Duh, cu un gând
g ne închinăm, şi mărindu-L cu
î| credinţă, strigăm: Slavă Ţie
^ Treime, unime, Dumnezeul
nostru.
"-i Hruni. a NftRcSlDsrul
^ Binecuvântată Născătoare
m de Dumnezeu Fecioară,care ai
S născut pre Mântuitorul lumii şi
Ss Stăpânul, pre Acela roagă-L,
g^.
(’rtla\îiMic,
C ela ce ai răcorit pre tineri
„în cuptor şi ai păzit pre ceea
„ce Te-a născut, Fecioară după
„naştere, bine eşti cuvântat
„Doamne, Dumnezeul părinţi-
„lor noştri“.
JHf
' Autarc# H h , Irm oi:
I ela ce s a prenslăvit...
re păstorii şi pre înţelepţii îHf
P dascăli; pre arhiereii bise­
ricii lui Hristos şi pre cuvioşi,
toţi să-i lăudăm, pre Domnul
lăudându-L şi prea înălţân-
du-L întru toţi vecii.
D tipre datorie Vasilie cel
mare, şi cel dupre adevăr mult
nevoitorul Atanasie să se lau­
de întru cântări, cu Grigorie
cel mai ales de cât toţi în teo­
logie.
P re loan cel cu gura de aur
şi pre Kiril, stâlpii cei de Dum­
nezeu înţelepţiţi, să-i lăudăm;
asemenea şi pre Isichie, alt te­
olog, şi pre dumnezeescul Me-
letie, grăitorul de cele dumne-
zeeşti.
Grigorie ale Nisiarilor, şi
ceilalţi doi făcători de minuni
părinţi, şi înţeleptul întru cele
dumnezeeşti Epifanie, împre­
ună cu Amfilohie, luminatul
luminător, să se laude în veci.
 *■***■*•*
Si 104 •0§ SAMBÂTA DIMINEAŢA
pre Mitrofan, lauda preoţi­
lor, cu Nectarie, cu Attic şi
cu Giienadie, împreună şi pre
Anatolic să lăudăm, pre strălu­
citorii cei vii, împreună cu Ev-
sevie şi cu Proclu prea în­
ţelepţii.
pre Nicolae, sfinţitul propo-
veduitor, pre Sofronie cel ade­
vărat cu limba de miere, şi pre
Evlavie laud, şi pre Diadoh,
împreună cu Evstatie şi cu lu-
venalie, căpeteniile părinţilor.
A Treimei.
Hiuecuvânlkjn pre Talăl...
c a pre o unime în fiinţă Te
laud, ca pre o Treime în feţe Te
cinstesc. Părinte, Fiule şi prea
sfinte Duhule; stăpânirea cea
fără început a împărăţiei Tale
o slăvesc în veci.
Şi acum, ri Nascât înrei
Tu, munte al lui Dumnezeu
te-ai arătat. Născătoare de
Dumnezeu, întru care Hristos
locuind, dumnezeeşti locaşuri
a făcut pre cei ce cântă: Pre
Domnul lăudaţi-L şi-L prea
înălţaţi întru toţi vecii.
Catavasie.
lăudăm, biDo Bă cuvântâm..
Pre Domnul, Cel ce s’a prea-
„slăvit în muntele cel sfânt, şi
„a arătat lui Moisi în rug taina
„pururea Fecioarei prin foc,
„lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi
„întru toţi vecii“.
'■***•***
§<)•
f?i câot&ra;
( eoa ce eşli mai ciaijtita .
Cilotaroa a, Irwos:
Vaşterea pururea Fecioare\..
C ine va spune îndrăzneala
lui Ambrosie, şi înţelep­
ciunea lui Ierotei cum o va
povesti? Dar tăria cea pentru
credinţă a Alexandrilor, de
Dumnezeu înţelepţilor părinţi?
Fedim dumnezeescul, Spiri­
don purtătorul de Dumnezeu,
cu Antipatru, cu Pamvo, Palla-
die şi Nonn, dimpreună cu
Ieronim şi cu Ghermano prea
cinstitul, ca nişte luminători
dumnezeeşti să se laude.
Dionisie, cel avut în cele
dumnezeeşti, să se cinstească
ca un tăinuitor al celor cereşti;
asemenea Climent, mult păti-
mitorul, Flavian şi Pavel cel
mare, vestitorii mărturisirii.
Mihail al Sinadelor împre­
ună cu Tarasie; Nichifor iarăşi
cu Teodor cel foarte minunat
şi Teofancelcu nume adevă­
rat sfinţit, să se laude, ca apă­
rători icoanelor lui Hristos.
Petru şi Ignatie purtătorii de
Dumnezeu, ca nişte adevăraţi
Apostoli ai lui Hristos şi sfin­
ţiţi nevoitori, să se laude îm­
preună cu Policarp şi cu Clii-
prian, martirii Mântuitorului.
Prea cuvioşi părinţi şi arhie­
rei ai Domnului, împreună cu
^35Kîî^3c;
u
«0§ ÎN R A H ’AMANA h h A n z e i §0» 105 M
îHt
Slavă, ijl acum; iilta l'o(J()ltio ^
îl sfinţii mucenici şi cu sfintele
Cu Apostolii să ne suim..
|j| femei, toţi cei numiţi şi cei ne-
p numiţi, rugaţi-vă să se mân- P re purtătorii de Dumnezeu IS
îs tuească sufletele noastre. părinţi, cari au strălucit în si- ||
hăstrie, şi pre ierarhi împre-
Slavfl, H Treime!
una şi pre cuvioasele femei, şi ^
Unule în treime Dumneze- cetele sfinţilor mucenici, cu
|!| ule, slavă ţie neîncetat, că de cântări luminat să-i lăudăm, u
şi este Dumnezeu fiecare faţă, ca să ne sfinţim; şi cu rugă- ^
^ dar unul eşti în fiinţă Tatăl, ciunile lor şi ale Născătoarei
^ Fiul şi Duhul, cu cele trei lu- de Dumnezeu, lesne să săvâr-
¥¥. minate osebiri. şim călătoria postului.
Si acum. a Născătoarei. LA LA IID K

Rug aprins cu foc şi near- Punem Stlhiri palru d căutăm Stihirile.

zând a văzutMoisi mai’nainte,
în muntele Sinai, pântecele tău
Fecioară cel primitor de Dum-
nezeu, care a primit focul cel
H nepieritor.
î| Catavasit*.
m Naşterea pururea Fecioarei
^ „ce s’a arătat legiuitorului mai
^ „’nainte prin foc şi prin rug,
jj| „spre mântuirea noastră a cre-
„dincioşilor, cu cântări fărătă-
^ „cere să o slăvim“.
l u m in a n d a
1‘odolile: Femei auziţi...
Mulţimea cuvioşilor părinţi,
cari v’aţi lepădat de lume şi
crucea aţi ridicat împreună cu
cetele mucenicilor, adunarea
arhiereilor şi ceata femeilor,
luminaţi-necasă lăudăm dupre
vrednicie prea luminată pome­
nirea voastră.
lilasul a! 8 lea.
l’udoiilu: î n raiul cel dio lîdem...
Mulţimea părinţilor, cari au
sihăstrit cu cuviinţă, toţi ere- ^
dincioşii cu cântări să o lău- ^
dăm. Şi pre Ierarhii lui FIristos M
să-i cinstim întru laude, cu un ^
dumnezeesc cuget şi cu un ^
suflet, fraţilor; că întru aju- ^
nare au vieţuit, şi întru post ^
curat, şi cu Evanghelia lui SHt
FIristos ne-au luminat. Cu cari
dimpreună să lăudăm şi pre ^
purtătoarele de Dumnezeu şi
luminatele femei, vieţii lor din
suflet râvnind, cu dumneze- u
ească cuviinţă, ca să aflăm a-
colo iertarea gresalelor. s#
Pre cei ce luminat au stra-
lucit în sihăstrie şi cu cuviinţă ^
au vieţuit, să-i lăudăm cu prea |j^
mărire, fraţilor; capre cei ce ^
au vieţuit bine şi la vieaţa veş- H
nică cu bună credinţă s'au mu-
-5*^ 106 • 0§ S A M l l . m DIMINI'AŢA
tat, bucurându-se. Şi Ia odihna
|î| cea nepieritoare şi fericită,
H care este acolo, prin bunătăţi
îl şi prin curăţie drept au aler­
gi gat. Deci dupre vrednicia lor
să-i cinstim, ca să aflăm milă
UI de la Dumnezeu, prin rugă-
ciunea lor, şi veşnică mărire
^ şi bucurie; şi să scăpăm acolo
de muncile cele neîmblânzite.
Ceata tuturor ierarhilor, a-
dunarea drepţilor şi a sihastri­
lor şi a cuvioaselor femei, cari
aţi vieţuit cu bună credinţă, mi-
lostivindu-vă dupre dar, rugaţi
pre Cel singur bun, prea indu­
ratul Domn, să ne miluească şi
pre noi; de osânda cea de a-
colo, cu rugăciunile voastre,
înţelepţilor, să ne mântuim toţi;
şi întru desfătarea ce va să fie
să ne îndulcim fără sfârşit în
veci, bucurându-ne şi noi, şi
neîncetată cântare strigând
M Dătătorului de vieaţă.
Cuvioasă prăznuire lui Dum­
nezeu astăzi credincioşii să
prăznuim, întru pomenirea din
destul a sfinţilor arhierei şi a
sihastrilor, a sfinţilor mucenici
şi a cuvioaselor şi bine cre­
dincioaselor femei. Că cele
stricăcioase şi trecătoare le-au
defăimat cu adevărat şi ca nişte
păianjeni şi gunoaie le-au so­
cotit; ca să dobândească pre
Hristos şi împărăţia lui şi dum-
nezeeştile acelea bunătăţi, care
§0»
ochiul nu le-a văzut, nici ure- u
chea nu le-a auzit cândva. Cu
ale cărora rugăciuni, Dumne- gt
zeule, scoate din stricăciune ^
sufletele noastre. ^
SI hv A, glasul al H leu ^
Cuvioşilor părinţi! în tot pă- m
mântui a ieşit vestirea fapte-
lor voastre, prin care în cer
aţi aflat plata ostenelelor voa- m
stre; risipit-aţi taberile draci-
lor; ajuns-aţi la cetele îngeri-
lor, a cărora vieaţă fără pri- p
hană aţi râvnit; şi acum în- p
drăzneală având către Dom- ^
nul, cereţi pace sufletelor noa- |J|
stre. UI
>1 niMini. II NasrHlnari’i
Născătoare de Dumnezeu,
tu eşti viţa cea adevărată, ca-
re ai odrăslit rodul vieţii; pre
Tine Te rugăm: Roagă-te, Stă-
până, cu cuvioşii părinţi şi cu
toţi sfinţii, să se miluească su-
fletele noastre. ^
Ddxolojfia ( oa nmre, llcleniilo. ApnIt^l!l !>i ^
Ceasul l-iu ^
LA LITURGHIE. S
I «ricinii' liiii Căminul (iftrii.lilor,raiilurcn OT
a :t-a şi a li a pe opt ^
Apostolul zjlei, din cartea <'oa catrp Honinni,
I raţilor, pacea să o iubim. îW
Şi altul al p&riiiţilor. <iiu ceu c&lro (ialutoui.
1-raţilor, roada Duhului este dragostea ,- ^
îW
 ««g I n s .m t A m A n a nnANZKi go» 107

I'ivftnKlinlla de la Malei Sdiiibutti lăsatului de brânză, să St cqptc

/is-a Dumtiul, luati aminte milosltitiia
voastră ..
Si altă [;vani;hcl|p a cuvio^tlur, tot de I h
Mrtlci;
7. is-a Dotnoul, toate'iui sunt date luic dc la
Tatfll meu...
tipicul dcla s[ăr;^itul cârtii, la litera
De se va î.itâm ’la Aflarea cinstitului csp al
SlăDtului loan laaiotc-mer^'utorul io iSâmbălu
lăsatului brânzei să se CHUte tipicul dela
blâr^itul căriii, la litera

CIllNON’lCUL Iarăşi să se ştie:

jiucura^i-vă drepţii iutru Domnul .■

Că dela Dumiuica Vauici^ului şi a Fariseului

pânâ l i Damialca tuturor Sîictilor, in fiecare m
Sănit)âtâ SC citeşte Apuslolul şi Kviinghelia:
Să se ştie:
iotâi, Apostolul şi Evanghelia Sâuibetei de
De se va iatăiopla prazaicul în iimpinârii iu rând !fi apoi ale Sfântului.

m
W?

DUMINICA
LĂSATULUI DE BRÂNZĂ
IZ G U N I H I'A LI I ADAM D IN UAI

SAMBATA SEARA
l.H Vocernia mare. după psalmul cel fihitiuiil cfiniflm iericit barbalal... CritisniH loalA L h
lioamue strigat a m .. punem stilurile po lit, caniand fl1n Ocloih: ;i Stiliin ale Învierii, H ale
Iui Anatolie tjl patru alo Triodului { î Ib bu I ai 11 Ira, Podobic Toată nădejdea ..
4H^
¥^ ăcătoriil meu Domnul,
mărirea lui Dumnezeu m'a o-
sebit, şi m’a dat morţii celei
4»^ luând ţărână din pământ
mai dedesubt în pământ. Ci
41^ şi însufleţindu-mă cu suflare
H de vieaţă, m’a înviat şi m'a Tu ca un stăpân şi îndurat, ia­
răşi mă chiamă.
cinstit a fi stăpânitor pre pă­
mânt tuturor celor văzute şi De veşmântul cel de Dum­
locuitor împreună cu îngerii. nezeu ţesut, m’am desbrăcat
Iar satana, înşelătorul, lucrând eu, ticălosul, prin sfatul vrăj­
cu şarpele, ca printr’o unealtă maşului, neascultând porunca
m'a amăgit prin mâncare, şi de Ta cea dumnezeească, Doam­
 «0§ I . A S A 'l 'l 'l . t l l D M ( lilA N Z A go» 109

ne! Şi m’am îmbrăcat acum raiului şi degoliciuneasa plân­

cu frunze de smochin şi cu gând, se tânguia: Vai mie! celui
haine de piele; căci m'am o- ce m’am supus înşelăciunii ce­
sândit a mânca prin sudori lei viclene, şi ni’am furat şi de
pâine cu muncă; şi pământul mărire m’am depărtat. Vai mie!
s’a blestemat să^mi rodească celui desbrăcat de nevinovăţie
spini şi pălămidă. Ci Tu, cel şi lăsat în sărăcie. Ci, o raiule,
ce Te-ai întrupat din Fecioară de acum nu mă voiu mai des­
în anii cei de apoi, chemân- făta întru dulceaţa ta. Nu voiu
du-mă, iarăşi mă bagă în rai, mai vedea pre DomnulşIDum-
nezeul şi Ziditorul meu; căci
Raiule prea cinstite, podoa­
în pământ voiu merge, din ca­
ba cea frumoasă, locaşul cel
rele m'am şi luat. Milostive
deDumnezeu zidit, veselia cea
îndurate, strig către Tine: Mi-
nesfârşită şi desfătarea, slăvi­
lueşte-mă pre mine, cel ce am
rea drepţilor, frumuseţea pro­
căzut.
feţilor şi sălăşluirea sfinţilor,
cu sunetul frunzelor tale, roa­ 't'i Hcum, a Nâscatoarcl do hiimD zeu.
â i^Iasulul ce va fi i]>> rAnd
gă pre Ziditorul tuturor, să-
Vohod. I.u:iiină lină...
mi deschidă uşile care cu ne-
Piocliim on‘ Oniunul a iinptinUit,..
ascultarea le-am închis; şi să Hi*
\.\ i.rnt:
mă învrednicesc a mă împăr­
tăşi pomului vieţii şi bucuriei, gbioi> iu, SitiliirH T in u n u lu i

Slavâ, jrlaRiil al li-loa

cu care mai 'nainte întru Tine
m’am desfătat. Soarele razele şi-a ascuns,
luna cu stelele în sânge s'au
Adam s'a scos din rai pentru
schimbat, munţii s’au înfrico­
neascultare, şi din desfătare
şat, dealurile s'au cutremurat,
s’a lepădat, de vorbele femeei
când s'a închis raiul, ieşind
amăgindu-se, şi gol a şezut în
Adam cu mâinile bătându-şi
preajma locului, vai mie! tân-
faţa şi zicând; Milostive, mi-
guindu-se. Deci să ne sârguim
lueşte-mă pre mine cei ce am
toţi,să primim vremea postului
supuindu-ne evangheliceştilor căzut.
rândueli; ca printr’însele fă’ >1 HiMiT. a Nft6(.«li'urei
cându-ne plăcuţi lui Hristos, Cu taină te lăudăm pre tine.
să dobândim iarăşi»
sălăsluirea
» Născătoare de Dumnezeu, Ma­
raiului. rie: că te-ai arătat scaun al
NluvA, ol it:i marelui împărat, cort prea
Şezut-a Adam în preajma sfânt mai desfătat de cât ce-
 110
rurile, căruţă de heruvimi, şi
¥¥i
mai presus de cât serafimii,
cămară a măririi; că din tine
a ieşit întrupându’se Dumne­
zeul tuturor* Pre acela roagă-L,
să se mântuiască sufletele
¥¥, noastre,
STIIIOAVN'A o n 'o m i u j i l .
Slavă, glaRul al (i-Icu.
¥^ Scosu-s’a Adam din rai pen­
tru mâncare; pentru aceasta şi
¥^ şezând în preajma lui, plângea
H tânguindu-se, şi cu glas de
in¥. umilinţă zicea: Vai mie! ce am
¥^
pătimit eu ticălosul. O poruncă
¥^ am călcat, a Stăpânului meu,
şi de tot binele m’am lipsit
Raiule prea sfinte, cel ce eşti
pentru mine sădit şi pentru
Eva încuiat, roagă pre cela ce
te-a făcut pre tine şi pre mine
m*a zidit, ca să mă satur de
¥^ florile tale. Pentru aceasta şi
Mântuitorul către dânsul a zis:
¥¥i Zidirea mea nu voiu să piară,
¥^ ci voiu să se mântuiască şi la
¥¥ cunoştinţa adevărului să vină.
Că pre cel ce vine la Mine nu-1
voiu goni afară.
¥¥.
¥¥. , ^ ftciiu), a NâK(‘ătour<n
Făcătorul şi Mântuitorul
¥^ meu, Preacurată, Hristos Dom­
î l nul, din pântecele tău ieşind,
W întru mineîmbrăcându-se, din
blestemul cel dintâi pre Adam
4KJC I-a scăpat. Pentru aceasta ţie,
¥^ Preacurată, ca Maicii lui Dum­
iO§ DUMINICA g ^
nezeu şi Fecioarei cu adevă­
rat, strigăm fără tăcere ca în­
gerul: Bucură-te! Bucură-te
Stăpână, folositoarea şi aco-
peremântul şi mântuirea su­
fletelor noastre.
Acum filobozeşle pre robul tău...
După Sfinfe Dumnezeule
Troparul
Născătoare de Dumiiezeu,
|Uu trei ori)
v:<i cea'altâ urinarp a Privcglioni.
farft do nu este Privcffliere. Troparul învierii
i^i a Nâ8catoaret do Dumnezeu.
V E Z I:
Iar slujba slântului dela Minei se cântă
la Pavecerniţă.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... l'roparui
învierii, de două ori, ($1 al Născăloapei.
.\pi)i obişnuitele Stiboiugii ţi 1‘oiieleul. pre­
cum H'a arătat in Duminica Fiului celui
riHipitor
^i incei)t-iii a ceti cârtind, cea a $ase zile, a
lui loan Gură do aur
Apoi,
eşti cuvântat Doamne Antitomoie
ţ'lasulu*.
Toată sunarea.
J;!i Kvaiigliella l'troniei cea de răud,
luvicrea iul Hristos văzând.
Psalmul Ml.
S la v ă , g la s u l a l 8 ie a
' şile pocăintii deschide-mi mie...
î^i acum.
in cărările m flntuliii..
A|)ol Stih, t'IuRui al U*lea.
Miiueşie mă Damnezeulr...

m
-a mulţimea faptelor mele ..
K-aiită li^ înapoi, pn^ina :\
\
‘\\N{»N'UI< iN V lKIilI
^ Itiii Oi'toiti, al crui jl Ifi\,urii ifi h I Vaso^
luam <le Huninezeu pe s, iar Jin IVIoit pp li
F uo iT c a In i ii'is lo f o r
^ (V în ru ro a I n. d a n u l al
' a pre uscat umblând Israil...
^ ^ in o , ticălosul meu suflet,
UI * de plângi astăzi, de cele
ce s'au făcut cu tine, aducân*
du-ţi aminte de goliciunea cea
dintâi din Eden, prin care te-
^ ai scos din desfătare şi din
bucuria cea neîncetată.
J| l*entru milostivirea cea mul-
jj| tă şi îndurările tale, Zidito-
rule al lumii şi făcătorule al
tuturor, viu făcându-mă întâi
din ţărână, mi-ai poruncit să
K Te laud împreună cu îngerii
W tăi.
l^entru bogăţia bunătăţilor,
w tu ai sădit, Ziditorule şi Doam-
ne, desfătarea raiului în Eden,
poruncindu-mi să mă desfătez
jH întru rodurile cele frumoase,
veselitoare şi nestricăcioase.
^ -^hu.
Vai mie! ticălosul meu su-
îf let, că ai luat volnicie de la
u Dumnezeu să te îndestulezi de
cele ce sunt în Eden, şi ţi s’a
g poruncit să nu mănânci din
rodul cunoştinţii. Pentru ce ai
w călcat legea Iui Dumnezeu?
*•
•og lAsAri iJ i m: ^ 111
at’Qm, a Nusciloaref.
Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară, ca ceea ce eşti du-
pre neam fica lui Adam, iar
dupre dar Născătoare lui Hris-
tos Dumnezeu, pre mine, cel ^
P ry la s i'T llL l alungat din Edem, mă chiamă ^
l i - l i' u , i r u u ^ : iarăşi. ^
iur ( atavasii cântAni Irmoatieic ucrstul
i'audu.
Ca pre uscat umblând Israil,
„cu urmele prin adânc, pre m
„gonaciulFaraon văzându-lîn- ^
„necat, a strigat: lui Dumne- ^
„zeu cântare de biruinţă să-I
„cântăm”.
Ciinlarea .T a. Irnioh
Nu este sfâot...
Varpele cel viclean oarecând
V pismuind cinstea mea, a ^
şoptit în urechile Evei cu înşe- ^
lăciune; de care eu amăgindu- JHfr
mă, vai mie! m’am lepădat din
veselia vieţii.
Mâna cu obrăznicie întin- ^
zându-mi,am gustat din pomul
cunoştinţii, din care mi-a po- U
runcit Dumnezeu să nu gust
nici de cum, şi din dumneze- îHt
easca mărire m'am lepădat cu
amar. ‘ M
Vai mie! ticăloase suflete: ^
Cum n’ai cunoscut vicleşugul? ^
Cum n’ai simţit înşelăciunea şi ^
zavistia vrăjmaşului? Ci mintea
ţi^ai întunecat şi ai călcat po­
runca Ziditorului tău.
¥¥. 112
>>1 acum. u NiUcAtoarul
Nădejdea şi acoperemântul
.. meu, Cinstită, ceea ce singură
51 ai acoperit de demult, prin
naşterea ta, goliciunea lui A-
jţg dam celui căzut, Curată, cu
m nestricăciune iarăşi îmbrăcân-
ÎS du-mă.
Catavasie.
îl
Nu este sfânt precum Tu
„Doamne, Dumnezeul meu,
ţ| „care ai înălţat cornul credin-
„cioşilor Tăi, bunule, şi ne-ai
îl „întărit pre peatra mărturisi­
ţi „rii Tale“.
rO Şczilnd». glasul al 1 lea.
Podobie
Spăinifintatu-s’a I0i5ir...
Lepădatu-s’a Adam din des­
fătarea raiului, prin mâncarea
cea amară, pentru neînfrânare,
nepăzind porunca Stăpânului,
şi s’a osândit să lucreze pă­
mântul dintru care s’a luat şi
cu multe sudori să mănânce
pâinea sa. Pentru aceasta noi
să iubim înfrânarea, ca să nu
plângem afară din rai ca şi
acela, ci să intrăm intr'însul.
Slavă.
Podobla ('el ce te-ai inăltat...
Nu vom tăcea niciodată, Năs*
cătoare de Dumnezeu, a vesti
puterile Tale noi nevrednicii;
că de nu ai fi stătut Tu îna­
inte rugându-Te, cinene-arfi
izbăvit pre noi dintru atâtea
DUMINICA
primejdii? sau cine ne-ar fi
păzit până acum slobozi? Nu
ne vom depărta de la Tine,
Stăpână, că Tu mântueşti pre
robii Tăi pururea din toate
nevoile.
CAntarea 4-a. Irmon
Hrifitos Gsle puterea mea...
C instei m’am învrednicit eu,
ticălosul, de la Tine Stă­
pâne, în Eden. Vai mie! cum
m'ani înşelat, şi de diavolul
fiind zavistuit, ni’am lepădat
de la faţa Ta.
Plângeţi-mă, cete în g e re ş ti,
frumuseţile raiului şi podoaba
pomilor celor de acolo, pre
mine cel înşelat rău şi dela
Dumnezeu depărtat.
Livadă fericită, pomi sădiţi
de Dumnezeu, frumuseţi ale
raiului, acum vărsaţi lacrămi
din frunze ca din nişte ochi,
pentru mine cel golit şi în-
streinat de mărirea lui Dum-
nezeu.
.SlavA
Nu te voiu mai vedea, nici
mă voiu mai îndestula de prea
dulcea şi dumnezeeasca stră­
lucire a ta, prea cinstite ra-
iule; că gol la pământ m’am
lepădat, mâniind pre făcăto­
rul meu.
Şi ucuui, H Nascătoarei-
Prea sfântă Stăpână, ceea
 •<>§ I n SAI'TA m ANA liliANZtl So* 113
u
ce ai deschis tuturor credin­ cel lepădat de la Dumnezeu, ^
cioşilor uşile raiului, pre care şi care am schimbat raiul cu ^
Ie-a încuiat Adam odinioară iadul? M
cu neascultarea, deschide-mi
uşile milei tale. i ricuii' ' ^

C ămară de taină a slăvirii,

Catuvasie.
Hristos este puterea mea,
„Dumnezeu şi Domnul, cinstita
„Biserică cu dumnezeeascăcu-
„viinţă cântă, strigând: Din
Î „cuget curat, întru Domnul
„prăznuind“ .
toţi credincioşii te vestim, pre m
tine, Născătoare de Dumne- ^
zeu, cea cu totul fără prihană.
Pentru aceasta te rog, Cura-
tă, pre mine, cel căzut din ^
cămara raiului, fă-mă iarăşi u
primit într'însul.

râoturea .Va, Irmus; Catavasic. ^

Cu duiiinezoească strălucirea Ta...
y avistuindu-mă vrăjmaşul,
£ j de demult, pentru petre­
cerea cea norocită din rai, urî-
torul de oameni în chip de
şarpe m’a amăgit şi strein de
mărirea cea veşnică m'a arătat.
p lâng şi mă tânguesc cu su­
fletul şi cer să se adaoge ochi­
lor mei mulţime de lacrămi;
C u dumnezeească străluci- ^
„rea Ta, bunule, sufletele ce-
„lor ce mânecă Ia Tine cu ^
„dragoste, mă rog, luminea-
„ză-le; ca să Te vadă, Cuvinte ^
„al iui Dumnezeu, pre Tine
adevăratul Dumnezeu, Cela ce ^
„chemi din negura gresale-
■ n
ÎHf
( ftQ'.area ti 8. Irmo«; ^
M area vieţii văzilodu-o...

când privesc şi văd goliciu­

nea mea, pe care am câşti­
gat-o prin călcarea poruncii
Domnului.
siavâ.
D in pământ am fost zidit cu
mâna Iui Dumnezeu, şi am au­
zit că iarăşi am să mă întorc
în pământ eu, ticălosul. Cine
nu mă va plânge pre mine,
veşmânt de Dumnezeu
C
U
ţesut m’ai îmbrăcat, Mân- ^
tuitorule, în Eden, ca un mi-
lostiv; iar eu am călcat po-
runca Ta, plecându-mă vrăj- ^
maşului, şi gol m'am văzut eu, M
ticălosul. U
S uflete al meu prea ticăloa- m
se, depărtatu-te-ai de Dum-
nezeu pentru neînfrânarea ta;
CV
 114
lipsitu-te-ai de desfătarea ra­
iului; de îngeri te-ai despăr­
ţit; în stricăciune te-ai pogo-
rît; o, ce cădere!
Slavj\
Indură-te, milueşte făptura
mâinilor T ale, atotţiitorule
Dumnezeule; nu mă trece cu
vederea, rogu-mă Ţie, Bunule,
pre mine cel ce m'am despăr­
ţit de ceata îngerilor Tăi,
Şl ACUQ], A NâscAtoare;.
Marie, ceea ce eşti de Dum­
nezeu chemată si Doamnă a
% şi a zrs: îndurate! milueşte-mă
tuturor, ca ceea ce ai născut
pre Domnul, împăratul tuturor
şi Mântuitorul, pre mine cel
ce sunt robit iarăşi mă chia-
mă în desfătarea raiului. .
Cata\ afiii'.
Marea vieţii văzându-o înăl-
„ţându-se de viforul ispitelor,
„!a limanul tău cel lin aler-
„gând, strig către Tine: Scoa-
„te din stricăciune vieaţa mea,
„mult Milostive^.
CONDAr
(ilBGul ni lea
Al înţelepciunii indreptăto-
rule şi de ştiinţă dătătorule,
al celor neînţelepţi învăţăto-
rule şi al săracilor sprijinito-
rule, întăreşte, înţelepţeşte ini­
ma mea, Stăpâne; dă-mi cu­
•ftS DUMIN'CA got
vânt, Cuvinte al Tatălui; că
iată buzele mele nu le opresc
a striga către Tine: Indurate!
Milueşte-mă pre mine cel că­
zut.
I o s.
Şezut-a Adam atunci în
preajma desfătării raiului şi a
plâns, şi cu mâinile bătându-
şi faţa, zicea: Indurate! milu- ÎH
i-
s*
eşte-mă pre mine cel căzut.
Văzând Adam pre îngera-
lungându-l şi încuind uşa dum-
nezeeştej grădini, tare a oftat
Kir
pre mine cel căzut.
Simte durere, raiule, îm­
preună cu lucrătorul care a
sărăcit, şi cu sunetul frunzelor
tale roagă pre ^Făcătorul să î»
nu-ţi încuie uşa. îndurate! mi- JHt-
î»
lueşte-mă pre mine cel căzut.
Raiule prea îmbunătăţite, îHt
prea sfinte, prea fericite, cela
ce eşti sădit pentru Adam şi
încuiat pentru Eva, roagă pre
Dumnezeu pentru cel căzut,
îndurate, milueşte-mă pre mi­
na
ne cel căzut.
SINAXAR
\ j \ D U M IN ICA Ly\SATULLll
DI: IîK AX ZA
Siiiaxarul din Mineiu, apoi acesta.
în acceaşi zi lacpiu pomenire de izgonirea
(lin raiul (iesfâiării a lui Adam col dintâi zidit.
 Mi b tiliu r l
' mpriMinu cu strămoşii, lumea să jelească,
< ăci prin o dulce mânciire, a căzut deotialft.
H tiuiii l'iirinii au alezat pomenirea izgo­
nirii Iui Adam din rai ia inoeputul
ilă itiilui [nist de pati'uziîci do zile spre
H arâtii [,[-iii cât de t'ulosilor este pentru
H iinieiieasc;! leacul postiiliii şi iarăşi (.’ât
H de ribiiKi.s [iicni este liicomia şl lUMiscuItaren.
n Airii (Iar I’arinlii liisând la o pai'to i>oceIcluIte
iieniiniarale făpturi care pentru urn au lost
¥i i;a'ute. ni;-au pus in fala [)e Adam cel dintâi
zi iii Pii s;i ne arate lămurit iiitfli c o m a re riU
H a păiiiiiit, peiilruca u a [)ostit piUIn, al doilea
n IM de atuuci raid a fo.st iiitrodus s<i in firea
« ii().;strîi şi a! Ireilfta ca cea dintâi poruncă a
« lui Dmimozeu dala oamenilor csle virtuiou
n pi>Hluliil. Adani h'h păzit porunca, ci ascultând
4Ht de pântece, d ir mai bine de vicleaaul ijarpe
H priu livu, nu numai câ n'u ajuns Dumnezeu,
H ci !;i-a litras asupra sa mdarlea fji a dat pioirii
H pe toi neaniul omeaesc. Din pricina desfatârii
1H( îji aea'^culludi celui dintâi Adani, Domnul a
« postit patruzeci «le zile i?i a ascultat. Pentru
iiL'eab^ta a u fost izvodii dc sfinţii Apostoli a-
n t'est post de patruzeci do zile pentru ca noi,
n prin puzii poruncii, sâ dclniodim cu ajutorul
¥i pu.stmui uc-stri'*ilciunea pierdută de Adam,
care a piitijuit pentru că n’a păzit poruncii.
n S.ui alta expliL'aie: după cum am spus mai
sus, scopul sfinţilor Apostoli a fost de a cu­
prinde [ie scurt toate laptele săvârşite de
Immnc/.eu dcla Începutul până la slărşitui
Mi lumii. Tricina tuturi»r reieiitr din viata noastră
n Osie căiuarea ptirumii şi căderea lui Adam,
Mi din pricina gustării dio pomul cunoijtin;ei hi-
Mi Qolui ifi ruiiiui. I’oiitru ace.i't motiv sl'intii i'a-
Mi riîiţi nc pun inainte acest l'apt ca să fugim,
dar Qiai liine zi>< ca să tiu trăind in desfrâu.
Mi idam a li)>t plăsmuit dc mâna lui Dumnezeu
in ziua a jjasea; prin sullrtrea in fata a iost
cinstit SI lie chl|) al lui Dumnezeu; a primit
indatâ porunca !-i a loruit in rai până in ceasul
ui ijaselca din zi. ia urmă a călcat poriiuca
«i a fost izgonit dc acolo. l’'ilon l-lvreul spune
că Adam a. stat iu rai o sută de ani. Alţi spun
câ a stat şapte zile sau ^apte ani din pricina
cin^tpi CC n arc numărul şapte. Dar câ Adam
II Întins mâinile !ji s'a atins de fruct in ceasul
ui ifaselea din /.i, a aratat-o şi noul Adain,
I Hriatos, care :^i a Întins mâinile pe cruce in
' essul al ŞîiSclea din zi, tăraâduind nenoro­
cirea Iui Adam. Omul a iosl creat intre stri-
t’âciunc iji neslricatiunc, spre a dobândi po
acea spro care va iaclina prin voinţă. Lui
Dumnezeu ii era cu putiniâ să facă pe om Kă
nu pacătuiassâ dc Ioc, T otişi pentru ca ne-
stricăciunca sa He fji l'apla voinţei lui ii dă
porunca de a se atinge de toţi pomii din rai.
afară de pomul cuno.-rtinţei Idnelul şi răului.
Poate că Dumnezeu i-a ingâduit să cugete a-
Kupra tuturor făpturilor si,văririte de puterea
dumnezeească. dar nu i a îngăduit de fel să
cugete asupra t'iiiilei lui Dumnezeu, (irigorie
Teologul spune că pomii din rai sunt ideile
dumnezeesrti, iar fructul c-sle contemplaţia. Tu
alte cuvinti', spune (irigorie Tco'ogul. Dum­
M
nezeu i-fi ingăduit lui Adani să ceiceteze
sâ cugete asupra tuturor celorlalte ^tiliii ale
umii şi iisupra insusi^irilor lor, iar p:in asta
să slăvească pe Dumnezeu. Aceasta este ade-
virata desfătare. Poate că Dumnezeu i-a in
găduit să cerceteze ifi firpa sa omeneascii, dar
nu i-a îngăduit de loc sâ cerceteze care este
fiinţa lui Dumnezeu, de unde i^i cum a adus
totul la fiinţă din neîiinlă. Adani insă a lâ.sat
la o parte pe toate celelalte stiliii ale lumii
şt a Început să cerceteze pe cele cu privire
la Diimne/.eu, iscodind cu deamăruntul firea
dumnezeească. l'iindcu era incu nedesăvârşit
iji prunc in astfel de lucruri, a căzut, pentru
că satana prin Kva i-a băgat in cap gândul
de a ajunge Dumnezeu. Iar marele si dum-
iiezeescul Krisostom spune că pomul acela
are o iudoită putere, l-^l spune câ raiul a fost
pe pământ şi gânde.^te câ este şi spiritual şi îHe
material, după cum era şi Adam. Amândoi,
şi raiul şi Adam, erau la rcijloc mire strică­
ciune şi nestricăciuiiG. Prin această interpre­
tare se păstrează şi sensul literal al Scripturii
şi totuşi tni se ra i ane numai ia litera Scrip­
turii. -Alţii spunea pumul acela era smocliin,
pentru motivul că indată ce au cunoscut ca
sunt goi s'aa acoperii introbuinţând frunzp de
smocliin. De asta şi Hristos l-a blestemat ca
unul ce a l'ost pricină călcării poruncii. Smo­
chinul are intradevâr oarecare asemănare cu
pacatul, .Mai inlâi, dulceaţa; apoi asprimea
frunzelor şi lipiciimca din [U'icina laiitelui lui.
Sunt unii cari spun că pomul acela simboli­
zează impreunarea ^i cunoaşterea lui Adam
şi a Kvei. Dar interpretarea aceasta nu-i
dreaptă. Aşa dar Adam, după ce a călcat po­
m
runca, dupa ce s’a îmbrăcat cu (rup muritor
şi şi-a primit blestemul, a fost izgonit din
rai. Dumnezeu a poruncit ca sabia il >foc sa
păzească poarta raiului. Adam, fitând in faţn
raiului plângea că a fost lipsit de atâtea bu­
nătăţi, din pricină că n’a postit la timp. l ’rin
Adam s'a iiupărtăşit tot ueamul omenesc a-
coloraşi necazuri <a şi el până ce cel care
iiG-a creat ne-a ridiC'tl din nou la vedica
vrednicie, l-a fost railă dc lirea noastră pân­
gărită dc satana, s’a răscul din sfânta F e ­
cioară şi, vieţuind inlr'nn cliip nespus de ^
bun, ne-a arătat cale't cea adevărată prin Jf||i
fapte cu totul protivnice celor ale lui Adam, ^
adică prin post şi prin smerenie şi a biruit ^
ca măestrie pe cel care no a înşelat, ^
Voind aşa dar purtătorii de Dumnezeu Pă-
 116 Ǥ DUMINICA So*

rlnţi să ne înfăţişeze loate acesle lucruri in
tot cursul Trioflului, mai întâi a pus înainte
îapiel >Vechiului Testament. Cel dintâ! fapt
din acestea este crearea şi căderea lui Adam
dio pricina desfătării, despre care facem acum
pomenire; apoi facem pomenire şi de cele­
lalte fapte săvârşite de Moisi şi de profeţi
dar mai ca seamă facem pomenire de cuvin­
tele proorocului David, adăugând ceva şi din
cele ale harului. Apoi, cu rânduială, facem
pomenire şi de faptele Noului Testament. Cea
dintâi din acestea este Buna Vestire, care
prin nespusa iconomie a lui Dumnezeu, cade
bun prin aceea că a îost izgonit din rai \en-
trucă n a postit. Pentru această pricină deci
a fost aşezată !a începutul postului mare po­
menirea izgonirii lui Adam din rai.
Prio nespusa Ta milostivire, Hristoage Dum­
nezeul nostru. învTcdnlceşte-ne de desfătarea
raiului şi ne milueşte. ca un iubitor de oa­
meni, Amin.
Cântarea a 7 a, Irmos:
Dătător de rouă...

c
aproape totdeauna in sfântul post de patru­
zeci de zile. Apoi facem pomenire de minu­ ela ce stăpâneşti toate vea- ^
nea siivârşită cuLazăr, de primirea Domnului
cu stâlpări şi de sfânta şi marea săptămână curile, Doamne, cela ce Uf
când se citesc sfintele Evanghelii şi se cântă
cu glas dulce sfintele şi mântuitoarele patimi-
m’ai zidit pre mine cu voia ^
In sfârşit facem pomenire de înviere şi de Ta, nu mă trece cu vederea, ^
celelalte fapte prin citirea Faptelor sfinţilor
Apostoli, până la pogorîrea Sfântului Duh,
Dumnezeule, pre mine cel za-
când a început predicarea creştinismului iji vistuit de vicleanul balaur oa- ^
a adunat pe toti sfinţii. în adevăr Faptele sfin­
ţilor Apostoli ne încredinţează despre învierea recând şi care te-am mâniat,
Domnului prin minunile săvârşite de apostoli. Mântuitorule; ci iarăşi mă
Prin urmare am pătimit atâtea pentrucâ
Adam n'a postit o singură dată. De aceea se chiamă.
pune acum, la începutul sfântului post de
patruzeci de zile, pomenirea lui Adam, pen­
tru ca, aducându-ne aminte ce mare rău a
Cu îmbrăcăminte de ruşine
adus nepostirea lui Adam, să no străduim să fiind îmbrăcat, vai mie! în loc m
primim postul cu multă bucurie şi sâ-l păzim
spre a dobândi cu ajutorul lui ceeace n’a de veşmânt luminat, plâng
reuşit Adam, adică indumuezeirea. Să plângem pierderea mea, Mântuitorule,
cu amar, să postim, să ne umilim până ce ne
va cerceta Dumnezeu; căci fără acestea nu şi cu credinţă strig Ţie, bu- ^
căpătăm cu uşuriniă ce-am pierdut, nule: Nu mă trece cu vede-
Trebue să se ştie că acest sfânt şi mare
post este CH o zeciuială a întregului an. Pen- rea, Dumnezeule, ci iarăşi mă
trucă din lene nu ne place să postim totdea­
una şi să ne îndepărtăm de rele, sfinţii Apos­
chiamă.
toli şi dumnezeeştii Părinţi au rânduit acest
SlavA.
post ca un fel de seceriş. In chipul acesta
vom şterge acum, sdrobindu ne inima şi umi- Rănit-a şarpele cel prea vi­
lindu-ne prin post, toate faptele noastre rele
ce le-am săvârşit In cursul inlregului an; de clean tot sufletul meu, cu vi­
asta trebue să-l păzim cu mai multa grijă.
Dar nu numai pe acesta, ci şi pe celelalte
cleşug, şi m'a isgonit din des-
n trei posturi, adică poetul sfinţilor Apostoli, fătarea raiului; ci o,îndurate gt
postul Sântămăriei s?i postul Naşterii Domnu­
lui, căci dumnezeeştii Părinţi au rânduit a- Mântuitorule! nu mă trece cu ^
ceste posturi în legătură cu cele patru ano­ vederea; ci, ca un Dumnezeu,
timpuri ale anului. Mai mult decât pe cele­
lalte insă trebue să cinstim postul acesta iarăşi mă chiamă.
de patruzeci de zile din pricina sfintelor pa-
timi ^i din pricină că Hristos a postit acest Şl acum, a N^scMoarei.
H post şi s'a proslăvit. Moisi a postit patruzeci
n de zile si a primit legea şi l-au postit şi Ilie R ugăciunea mea cea smerită
şi Daniil şi loţi câţi au fost plăcuţi înaintea
lui Dumnezeu. >?i Adam arată că postul este primeşte-o cu milostivirea Ta, M
a"
m m
¥¥i •)§
ceea ce eşti cu totul fără pri-
|[| hană, şi-mi dă, curată, iertare
de greşale mie, celui ce strig
îf neîncetat cu plângere: Nu mă
trece cu vederea prea bună,
^ ci iarăşi mă chiamă.
^ Catavmiie.
^ D ătător de rouă cuptorul I-a
H „făcut îngerul cuvioşilortineri;
„iar pre Haldei arzându-i po-
„runcaluiDumnezeu,premun-
„citoruli-aplecatastriga: Bine
^ „eşti cuvântat Dumnezeul pă-
g „rinţilor noştri“*
^ Cântarea 8-a, Irmos;
^ Din văpaia cuvloijibr...
Îl Cu daruri de multe feluri, o-
jj| dinioară, ai cinstit lucrul mâi-
^ iiilor Tale, unule iubitorule de
oameni; iar cumplitul balaur
cu şuerarea m’a înşelat, vai
mie!golindu-mâde bunătăţile
W ce am avut.
"R
« Pentruce ai ascultat sfatul
cel amar şi dumnezeeştei po-
js runci neascultător te-ai făcut?
u Vai mie! smerite suflet, pre
Dumnezeu ai scârbit, pre ca-
« rele pururea a-l slăvi cu în-
gerii te-a rânduit.
III [linecuv&al&m pre Ts(âl..
Şerpilor şi fiarelor te-ai fă-
4 H{ cut stăpân; cum dară, ai vor-
bit cu şarpele cel pierzător de
suflet, luând sfetnic pre vrăj­
)>
*;>
L Â SA T rU 'l DK BRANZA go» 117
maşul ca pre un prieten ade­
vărat? Vai de a ta înşelăciune
ticălosul meu suflet!
Şl acum, fi Nascătoarel.
P re tine, cortul cel purtător
de lumină al întrupării lui
Dumnezeu, te lăudăm, Marie,
de Dumnezeu dăruită. Pentru
aceasta, mie, celui rău întune­
cat de patimi, arată-mi lumina
îndurării, nădejdea celor des-
nădăjduiţi.
Catavasie.
sa laudftm, bloe sA ouv&DtIm şl Bine tachi­
năm Dofflnuiul câotăod .
D in văpaie cuvioşilor rouă
„ai izvorît şi jertfa dreptului
„cu apă o ai ars; că toate le
„faci, Hristoase, cu singură
„voirea* Pre Tine Te preaînăl-
„ţăm întru toţi vecii“ .
Cioiarea 9-ft, Irmo«-
f re Dumnezeu a l vedea.-.
ulce la gustare mi s’aară­
D tat în rai rodul cunoştin­
ţei; iar săturându-mă de mân­
care, venin s'a făcut sfârşitul
iui. Vai, suflete ticăloase! Cum
neînfrânarea Ta Te-a înstrei-
nat din locaşul raiului.
D um nezeule al tuturor,
Doamne al îndurării, caută
spre smerenia mea cu milo­
stivire şi nu mă trimite departe
de dumnezeescul rai; ca vă­
¥tiÎKiKÎK^wÂ:k;^yK7ic:
118
zând frumuseţile de unde am
căzut, să mă nevoesc cu plân­
geri, să iau iarăşi cele ce am
pierdut.
P lâng, suspin şi mă tângu-
esc, văzând pre heruvim că
este rânduit a păzi cu sabia
cea de văpaie intrarea în E-
dem, cea neapropiată tuturor
călcătorilor de poruncă; vai!
de nu mi-o vei face tu neo­
prită, Mântuitorule.
Îndrăznesc spre mulţimea
milei Tale, Hristoase Mântui­
torule, şi spre sângele dumne-
zeeştei coastei Tale, prin ca­
rele ai sfinţit firea omenească
şi celor ce slujesc Ţie, Bunule,
le-ai deschis uşile raiului, pe
care mai înainte le-a încuiat
Adam.
\ N'/iBcaloarpi dt» P.m nczeu
Ceea ce eşti uşă a vieţii ne­
umblată şi înţelegătoare, Fe­
cioară de Dumnezeu Născă­
toare, care nu ştii de nuntă;
deschide -mi cu rugăciunile
Tale uşile raiului cele încuiate
mai dinainte; ca să Te slăvesc
pre Tine, ajutătoarea mea cea
după Dumnezeu, şi scăparea
cea tare.
('a la v tis ie
Pre Dumnezeu a-l vedea nu
•&S i n \ iiN i( '\ §0*
„este cu putinţă oamenilor,
„spre care nu cutează a căuta
„cetele îngereşti. Iară prin
„Tine, Preacurată, s’a arătat
„oamenilor Cuvântul întrupat;
„pre carele slăvindu-1 cu oş-
„tile cereşti, pre Tine Te fe-
„ricim“.
1,1 MISANMA IN VIKIUI
SiHvâ. aceafitâ Btibiră
Podolila 1 emei auziţi-
P orunca Ta, Doamne, nu am
ascultat-o eu ticălosul, şi go-
lindu-mă de mărirea Ta, vai u
mie! m’am umplut de ruşine,
şi din desfătarea raiului m'am
depărtat; Indurate bunule, mi-
lueşte-niă pre mine cel lipsit, U
dupre dreptate, de a Ta bu­
nătate.
nruiii-
l’odubu' ( u Apostolii să ne suim ..
u
D epărtaţi fiind, Doamne, din
rai mai înainte pentru mânca­
rea cea din lemn, iarăşi ne-ai
adus pre noi prin cruceaşiprin
patima Ta, Mântuitorule şi
Dumnezeul meu. Prin care în- u
tăreşte-ne să săvârşim postul,
cu cuvioasă curăţie, şi să ne
închinăm dumnezeeştei învi­
eri, Paştilor celor mântuitoare;
cu rugăciunile celeia ce Te-a
născut pre Tine.
u
i,A \.\u\n'.
Din O.ttoiii t Mllliin alo ioviorii ţi una a iui
Atiiitolip lai «iii] Trmd nresU* samug^iHiilce.
(ţlHsiii al ,) lea
A dam cu plângere a strigat:
 •«SlASATl’l.l I [*E BUÂNZA §o»
Vai mie! că şarpele şi femeia
dela dumiiezeeascăîndrăziiea-
ă m’a gonit, şi din desfătarea
raiului mâncarea din pom m’a
înstreinat. Vai mie! nu mai pot
răbda ocara. Cel ce eram odi­
nioară împăratul tuturor făp­
turilor celor pământeşti ale lui
Dumnezeu, acum rob m’am
făcut, dintr’o sfătuire fărăde-
ege. Şi cel ce eram oarecând
îmbrăcat cu mărirea nemuri­
rii, cu piele de om muritor cu
jale sunt înfăşurat. Vai mie!
Ce plângere îmi voiu lua întru
ajutor? Ci Tu, iubitorule de
oameni, cela ce din pământ
m’ai făcut, cu milostivirea îni-
brăcându-Te, din robia vrăj­
maşului iarăşi mă chiamă şi
mă mântueste.
Mill M ă?turisi-mă-voiu Tie, Doanme, cu toatft
iniiim raea, spune-voiu toate luiounjle Tale,
C ălătoria bunătăţilor s'a des­
chis. Cei ce voiţi să vă nevoiţi
intraţi, îni:ingându-vă cu ne-
voinţa cea bună a postului. Că
cei ce se luptă dupre lege, du-
pre dreptate seşiîncununează.
Şi luând toată într'armarea
crucii să ne luptăm împotriva
vrăjmaşului, ca un zid nestri­
cat ţiind credinţa, şi ca o pla­
toşă rugăciunea, şi ca un coif
milostenia. In loc de sabie,
postul carele taie toată rău^
tatea de la inimă. Cel ce face
acestea, va primi cununa cea
119
adevărată de la împăratul tu­
turor, Hristos, în ziua jude­
căţii.
(j I hsu I al B leu
Stih V eselimă-voui ţi mă vniu b iK M in i intru
Tine. cânta-voiu numek‘ 'lau, Înalte.
A dam din rai a fost izgonit, U
cu mâncarea împărtăşindu-se,
ca un neascultător. Moisi vă­ U
zător de Dumnezeu s’a făcut, u
cu postul, curăţindu-şi ochii u
sufletului. Pentru aceasta cei
ce poftim să fim locuitori ra­
iului, să ne lepădăm de hrana
cea nefolositoare; şi dorind
să vedem pre Dumnezeu, să u
postim ca Moisi patruzeci de
ziîe. Cu rugăciuni şi cu cereri,
stăruind din toată inima, să
potolim patimile cele sufle­
teşti, să gonim sburdările cele
trupeşti. Uşori să trecem spre
călătoria cea de sus, unde ce­
tele îngerilor cu glasuri fără
tăcere laudă pre nedespărţita
Treime; să vedem neasemă­
nata şi stăpâneasca frumuseţe.
Acolo învredniceşte-ne, Fiule
al lui Dumnezeu, dătătorule de
viaţă, pre noi cei ce nădăjduim
întru Tine, să dănţuim îm­
preună cu oştile îngereşti. Pen­
tru rugăciunile Maicii, celeea
ce te-a născut, Hristoase, şi
ale apostolilor, şi ale muceni­
cilor, şi ale prea cuvioşilor.
Silb Scouiâ-tc. Doamue Dumnezeul meu,
iuuHă-se iniîua ta. uu uita rre săracii tai
pâLiii in siurşit,
 120 DI'MINK’A §0»

S osit-a vremea, începutul DUMINICA SEARA

luptelor celor duhovniceşti, bi­ Htipa laHlmul iibiţDull, Iu Doamne &lri^'at ain,
ruinţa cea împotriva dracilor, [unt'm stihuri IC. ■;! rflnifim Stihiriule ruc&-
io lfi dio Octolli. alB L.'1iis>iiui de rftnd 1,
înfrânarea ceaîntr’armată, po­ Acestea sunt scrise, din toate glasurile, Iu
doaba îngerilor, îndrăznirea isfurşitul căr(ii.
cea către Dumnezeu. Că prin tn Triod ^1 de la Mmel 1), ^uhinlo,
ftl lî lea
aceasta, Moisi s’a făcut vor­ l’odutila: ( ând de pr^; lem n..
i»ii bitor cu Ziditorul şi nevăzut raeerea Iul Io»if
¥^ a primit glas în urechile lui.
Mii
Doamne, prin aceasta învred- înfrânare să ne sârguim
U
¥^ niceşte-ne şi pre noi, să ne
•li^ închinăm patimilor Tale şi
C toţi a smeri trupul, tre­
când dumnezeească măsura
¥^ sfintei învieri, ca un iubitor postului celui fără prihană. Şi
k^
cu rugăciuni şi cu lacrănii să
Vf de oameni.
căutăm pre Domnul, cel ce ne
-W^ SImvA, tut (iKiHiita.
mântueşte pre noi, şi uitare
acum, a NasirAtciur»'! «If Duoirc/fu'
răutăţii desăvârşit să facem,
Ite a binecuvântată eşti...
strigând: Greşit-am Ţie, mân-
I)(i\ol»Kia niiirc.
tueşte-ne ca odinioară pre Ni-
-I >iii>nuita I.itie. (u iin>ivor. ia care câutnm
M¥ Sluvâ.şi B cii! , Siiliiro l‘'.vungh( l.r- neviteni, Hristoase împărate,
¥^ vva&ul I şi ne fă părtaşi împărăţiei ce­
>1 se ceteşte liivftţAtiird poiitru viciliniâ <t reşti, mult îndurate.
fUvioBuIui părintriui uoMni Teodur i^iudilul
*¥ .\pollf!ul
Mă desnădăjduesc, aducân-
du-mi amintedelucrurilemele.
¥^ © g )© S ) © (S )( S S ) © ( S ( S ) Doamne, cele vrednice de toa­
LA LITURGHIE tă munca; că iată neuitându-
¥^ eriiir'le i.;lii»u!ir pe li «i. iliti''anonul T ti"
mă la cinstitele Tale porunci
4HÎ Mântuitorule, rău mi-am chel­
kii dQliil. rftnturoa h a pc i
4t^ Apnitnl. Dlit ^'uiU‘a t.B.t lAtrcHoinani tuit viaţa mea. Pentru aceasta
H llva'iglu'lirt (Jo In Maiei mă rog, curăţindu-mă cu ploile
::i (luiiirczct^a^ra I.it iiţ l 't b !t i Iqtin (iurA pocăinţii, luminează-mă prin m
¥¥. dc âur
4HÎ post şi prin rugăciuni, ca un
¥^ ' U lN O N H ’ t I îndurat, şi nu Te scârbi de
'ăudaţi pre Domaul din ceruri... mine făcătorule de bine al tu­
H cwn • -:i turor, şi prea bunule.
H
Că dintru aeeaelii Duminică până Ia înăiţarea M i b , a Iui Teodor Studltui, ifles ac«Iaţl.
cinstitei Cruci se părăseşte Poiieleul şi se Podobta [>aruriIor ccior mai presus...
cântă numai la l'rivigherile Praznicelor stă­
¥^ pâneşti f)i Ia sîinţil cei mari, Vremea postului să o înce-
 ••S lAsATrLUl m : hhAn’z A gc«
pt'tii luminat, supuindu-ne pre
noi nevoinţelor celor duhovni­
ceşti* Să ne lămurim sufletul,
91^ să ne curăţim trupul.Săpostim
precum de bucate, aşa şi de
Vi toată patima, desfătându-ne cu
bunătăţile Duhului. Intru care
petrecând cu dragoste, să ne
¥^ învrednicim toţi a vedea prea
cinstită patima Iui Hristos,
Dumnezeu, şi sfintele Paşti,
duhovniceşte bucurându-ne.
Vi
Apui diu Mioelu ale sfântului 3 Podobolce
SiB\Â. de are; iar de nu. Slav& acum, a
¥^ N'Ascăluarei, acela^fi glas. din M io rii
Vi; hşire cu cădelniţa.
Vi.
I.umiDă tiDil..
Vi
Vi ProcblmCD maro, glasul al ^-lea'
Vi
Să nu întorci faţa Ta de la
Vi sluga Ta; când niă necăjesc
degrab mă auzi. la aminte spre
Vi sufletul meu, şi-I mântueşte
Vi pre el.
« pomenirea sfinţilor Tăi, Hri-
41^
V i stih Muiiluireii Ta, Dumnczoulc, sumă spri-
iîDească.
Vi Stib V săracii şi sa se vesclcască...
Vi
tih' i'Ăulali pre Dumnezeu şi va Ii viu su­
fletul vostru.
Vi
Vi Şl larAi^i cu glas ruai Înalt
Vi Sâ nu întorci faţa Ta dela sluga Ta.
Vi
Vi
CADE-SE A ŞT I
Vi
Că In toate Duminicile sfintelor patruzeci de
Vi zile, la Vecernie se face ieşirea pentru Pro-
V i chimonul col mare. Apoi învredniceşte-ne
Vi Doamne, trei metanii mari, şi Ectenille.
Vi
Vi LA STIHOAV.SA
Stihlra aceasta, glesul al 4 Ica
Vi Strălucit-a darul Tău Doa­
ÎI mne, strălucit-a luminarea su­
¥i fletelor noastre. Iată vreme
121
bine primită, iată vremea po­
căinţei. Să lepădăm lucrurile
întunerecului, şi să ne îmbră­
căm cu armele luminii. Ca tre­
când noianul cel mare al pos­
tului, să ajungem la învierea
cea de a treia zi, a Domnului
şi Mântuitorului nostru, lisus
Hristos, cel ce mântueşte su­
fletele noastre.
stih (' iitro Tine am ridicat ocliii mei, cela
ce loi'ueştl in cer; iată precum sunt ochii
slugilor in mâinile stăpânilor sfii, precum sunt
ochii roabei in mâinile stăpfinei sale; aşa
ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru,
pânj^ ce se va milostivi spre noi.
^1 cântăm tot acea Slililră
Apoi Still:
Milueşte-ne pre noi, Doîimnc, milue-itp-ne; că
prea mult no am umplut de Iiuia, prea mult
s'a umplut Kurielul nostru; ocară celor ce
Runt intru iiidestulure s-i hula cclor mândri
Şi Martirioa
Cel ce Te prea slăveşti întru
stoaseDumnezeule,fiind rugat
de dânşii, trimîte-ne nouă ma­
re milă.
Slavă a sfântului din Miuciu.de are;Şlacum,
a Năsi'ătdarei, după glasul Mlneiului; Iar de
DU Hre. Slavă acum, a Născătoarcl, glas
acelaţi
Podobla. c a pre ud vitesz..
Cetele îngerilor te slăvesc
pre tine, Maica lui Dumnezeu.
Că pre Dumnezeu Prea curată
l-ai născut, pre Cel ce 'este
pururea cu Tatăl şi^u Duhul
şi carele a aşezat ostile înge­
reşti din nefiinţă cu voia; pre
care roagă-L să mântuiască şi
 122 •>§
să lumineze sufletele celor ce
te laudă pre tine cu dreaptă
credinţă Preacurată.
Acum slobozeştc pre robul Tâu...
S fiote Dumnezeule.cutreiiDPiaall, 1’ rea Sfân­
tă Treime, I atâl nostru «1 aoestetroimro.glo-
Bul 1-iu Născătoare de Dumoezcu...
o mcianic.
Slavă
H otezătorul lui Ilris lo s .
n metanie
sj acum
i{ ugaţi-vă pentru noi...
iDcă u metanie
Apoi cel uiui tJiarn zice cu glas liu )l ri‘t,Milat
aceasta, larg meiauie
Su b milostivirea ta scăpăm noi,.-
Poam ne milueşte
(lin )(< (le ori)
siavA ţi acum
I eoa ce eşti mai cinstita..
1 Dtru numeio Domnului, binecuvintcază
Pă rin te:
l’ruotul iic e Kcfonisul
f o l ce eete binecuvântat, Hristos Dumnezeul
nostru...
.\min.
Apui, ruRăciuiiea
I mparute ceresc...
Şi lacom trei metttnii mari. zicăuii ni»;âclunca
ouvuiBuIui Kîrem SiruI
Doamne şi Stăpânul vieţii
mele, duhul trândăvirii, al gri-
jirii de multe, al iubirii de stă-
pânieşi algrăirii în deşert nu
mi-l da mie.
o ractanip
Iar duhul curăţiei şi al gân­
dului smerit, al răbdării şi al
dragostei, dărueşte-l mie ro­
bului Tău.
DIMINK'A
<) metanie
Aşa, Doamne împărate, dă-
rueşte-mi ca să-mi văd greşa-
lele mele şi să nu osândesc
pre fratele meu; că bine eşti
cuvântat în vecii vecilor, Amin.
o metanie
Apoi K&rulâni icoanclc, la locurile noastrc'
(iupA ohiccl $i zico cel mui mare
lavă Ţie llristoase Dumnezeule, nădejdea
noastră, slavă Tie
SI 60 luc'c rugaciuDia du i'reot iji Apullsul
doplin
Apoi l*iive';nrnilB cc« rincft, ilupă ohirei, cu
iiiriiinâciimi şl cu metaDiile postului
La s la v ă intru cei de sus. ,
trei meiiinii
Canonul NâficAlnarei de Dumnpzeu
( ade se să tâ [ericim ,sfinte Dumnezeule,.
trei metanii
Apoi obişnuitele tropare
I)oamne milucşto
(de 10 ori)
(, ola ce in toată vremea,.
Preotul
jium iezeule, mi’ostive!jte*te-.,
trei metanii mari.
I(uk;a''iuuea Sfântului Ktrem Şirul
D uamne şi stăpânul v ic lii..
i-u ('flolaltc InrlilnflciUDi mici
Apoi
>îinte Dumnezeule,
După
I atăl nostru, Doamne milueşte
(.le Vi on)
■^i ru^Mciunca
sespurcatu, neîntinată; v i ne dă nouă,
Stăpâne.,.
Apullnul.
Spre ştiinţă
Toate Vecerniile <ji'Paveceraiţele din Du­
minicile următoare până la Duminica a cin
cea a sfântului post se vor săvârşi Întocmai,
ca in această Duminică, uescliimbând nimic,
afară de locurile undo se arată ce trebuc
schimbat
 Î N C E P U T U L

S F Â N T U L U I Î>I M A R E L U I P O S T |
L U NI Î N T Â I A S Ă P T Ă M Â N Ă

Ti)ucă Paraclifliîirhul lii ziua. iliii prii'iii» mft:ulle slrâ'ko Ia iiiept, capotele plccatr.cu
i lArzifirii (’.n tuna^Aif-roH <1«- ^eJ^^^^. !ri miu- oclui (ăutând in jos iar cu ochii iulmil c6u
,'..lij ne tuţi după obici‘i in His(îr;cu, cninj tauti \i rătfSrit, ruiţânJu ne pentru păcatele
■ 'in ip lic u furU inelat.M iiu m a i la ^fâr^ll,
uosstrr' t^i ad.icâudu-ne aminlc do moarte, de
:r-| nii'tnnii raari cii nigHcnin^ni; Hofiiniie
rnur.ca cu va isâ tic iji du vivaţa vesjnicâ
' n|iaui! Aceat'la o luctm n iin a ii i iiiuact'H
li in rolplflltp zilp fllr RÎAntuhii ţi mare 1,1 in'tpi-tiil iValmului lii-, ziuo preotul
!iii liii^t, fellm Mliv.oiinpli. M ou lli luotuuli rufiiitiiiinilo l'tri'niel După stânjitul Psalmilor,
iliipri hbin i. lavă " I acu u i,' liluia'i'' apoi I'ctenia
jiiu sp ITooiul Ti('0 oIh^duUh nie- cea mare. ri >âutA cuutiîrUul t-el rânduit,
ii'c ceiui mai mari*. iiiirR in hîiliitui Altar
' liluiai; ; J im i 1 ce ho lulftmpla id Ofiioih.
ii. tnd ifidciiiita. sta inainîea «fiiitei moso
. i'luni Iu chipul (Tiirii. p-ici-. |{ ioecuvântat Still I
este Dumnezeul nostru, noi nBi'unrk’ni.
inin.’- Ii’ip i’r e iit'il'i câili’îjte. iar cetitorul e noapte mânecă duhul meu către Tine
l’-iHiimliT '■*' ui^to riiiiiiuit, / io c Sfiiito D u d i - Dumnezeule; pentrucă lumină sunt porun­
nezcule,i"i iViră m ftm ii dupfi latăln ostru , cile Tale.
’r»'ilul 4'rluiiisiil ( ’ ă a Ta este împărăţia;
Stih -
;i (lupa ' mln, i>oatnne mliueşte, '!•* î-
. eniţl să ue iDctiinăm,'ti- tn-i ori ţi i’ salinii ( ireptate vă iavăţuli cel ce locuili pre pământ.
19 fji 20. iMipij sfArţliiiI hir Sfinte Durane- Stih ;i
i J l zeulC'Aifi ie metanii. 1‘ijpn T atăl nostru, o
Trttpnrt' Ai’pstcfl cftiilfliidu-Ii că rizcuuire va lua pre poporul cel aeînvătat.
’ vif I’fi'ciul "lănttil Alttir îji toatfl blFOriiM Stih 4
\poi E'teu iu
Milucijtc-ne pro noi Dumnezeule.-, \dao^e lor rele Doamne; adaoge rele ce­
PuQtru Vrhiorriil. p r’ lrti H ft fle Apni 1 • lor măriţi ai pământului.
)i>oltiul >1 .lupa flpc.ire Stili. \ liluiadD trei tKi. apoi
h milostiv şi iubitor... I reiiiiica '' - '"ilu l, f*i le râiitam ru umilinţa
{ ’i-tf-ţu DiiQ.şi Indatft (j: ntru numele vi u ijlas iciro $i rar l.a al - leu l’ropar,
Domnului, : rentul s la v ă ftîintei şi cei de '•lavă,Iar iil ' ' i acum. ^
o fiinţă...Id lio tile , i ' p I i i h k I u i i . zn-e \ min, i H IN.iltini ’ liupa lit” tie stare, la
ki . , : cei şaso Psalm i, i irii m etim i cu \ U l u i a , ' ' ă l e Irr' ii^ hinaciuni loţi in-
loi'iiiui, upuiuiid iiguiiiftjalu ■"u l'.clebiarliiilui.
iiiîti liiait I iiimil'- Mi fri'-i Iui Duiiiiii'
I»upa int'Ua Stlhulugie, ^ozăndule, cele do
■II a i>i cum ar \iirbi. .zut ou Duir.;., iimiliiiţH. «lin Octuili
M’li ncfiinu voie sft se .^opiei sc ii, nici t-a Apoi cetini pe Sfântul l^^em >irul.
s.’uipo u - uiua^' • ^ a (Din această zi se începe cetitul dia sfântul
im'ute llcearp i'vle cu «e cetesc, avand Efreiu, care ţiue până in Vinerea Slâlpărilor).
4H?
124 Ǥ LI NI
«E ——
Dupi a dowa Stihologift, Şezânda Trlodulul^
la sfânta şi de a treia zi în- ^
^ a lul lo8lI. GIssol al 2-lea.
viere, care luminează lumea
^ Podobie C'eea ce eşti izvorul m ilei..
cu nestricăciunea.
C u dumnezeescul început al SiBvfi, tot «ccBfila U
postului să câştigăm umilinţă !|ill acum, a N&SCiltoaroi do Dumnezeu

sufletească, strigând: Stăpâne

Hristoase, primeşte rugăciu­ Rugăciunea ta cea nebiruită |j|
nea noastră, ca nişte tămâe câştigându-o în nevoi, scap gt
aleasă, şi ne mântueşte pre minunat, mai pre sus de nă- ||
noi de împuţita stricăciune, dejde, de cei ce mă necăjesc, ^
rugămu-ne, şi de înfricoşata o Maică a Dumnezeului nos- ^
muncă; ca cela ce eşti însuţi tru! Că tu apuci înainte tot- ^
bine primitor. deauna, gonind întunerecul m
multelor păcate, ale celor ce ^
SlavA, tot aceasta; şi acum, a Nasc&tuerai. se roagă ţie cu credinţă. Pen- ^
âsemenod.
tru aceasta cu mulţumită stri-
Ceea ce eşti izvorul milei, găm ţie: Primeşte Stăpână ^
milostivirii ne învredniceşte aceste scurte laude de mulţu-
pre noi Născătoare de Dum­ mită, pentru că-mi eşti mie în- ^
nezeu; caută spre poporul cel tru toate ajutătoare.
păcătos, arată, precum dea- Apo' cetim diu l.avsaicon (=au dlo cuvinteio
pururea, puterea ta; că spre 6fâutului loan Scftrartil.
Psalm ul 50
tine nădăjduind, bucură-te!
Si obişnuita rugAciuoc.
strigăm ţie, precum oarecând Mântueşte Dumnezeule, poporul Tâu...
Gavriil mai marele Voevod al DupA ' aie, In epcm
celor fără de trupuri. Să cântăm Domiiulu',
|)e glubul Canonului il.n Miu^iu al ef&ntului
Şl tarâşl cetim din sfftiitul P^trcm. zilei, cftulând Can^n l ou Irmosul pe i-
După a treia Stihoiogle, Şezăoda lul Teodor, Iar dt'Ia Stiiiul.
glasul al 2-loa Atunci s'au grăbit voevozii Edomului-..
86 încep fl!e tiin Tnud, c.intâod 4 tropar ‘
Podobla; Prea curatului Tâu chip...
«le lui loKif.
Dela ht liul
Prea cinstitul post să-l în­ Domnul, cela ce impărăţeşte veacurile..
cepem luminat, strălucind noi se încep t opare'e lul Teodor câutâud o elra-
lU UQ tropar a doua strasi) u't tropar.
cu razele sfintelor porunci, ale S la v ă : ite im icaişi acum: t» N'aiscâtoafel.
lui Hristos, Dumnezeul nostru, \poi zi''em, cu yla^* mal Înalt
care sunt: strălucirea drago- y lavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie,
cântând cololaltc tropare alo lul Teodor
stii, fulgerul rugăciunii, sfin­ După car»*, zicvui
ţenia curăţiei, tăria bunei vi­ C atavasla, care i Irmoaul Canouului al 2 lea.
tejii. Ca să ajungem luminaţi In ar^a: toi cânt&m Cdutareu 8 a ijl O-a, io
MM:
ÎNTAIA SAPTAMANĂ
toi timpul
Iar d :i’H Căutare o câDlflm a;a
sirana cea marc zi:e atihul!
I'omnul s’a suit în ceruri
cu troparul c k d o d u I u ! din M In o iii
Iar a doua HtruiiA. S tih u l:
ţ.1 va da tărie împăraţilor noştri,
^l ni doilea trcipur al Canittilul din Mliieiu
A|)(ii
'la v ă şi acum iH N/ifl.’âtonrci
cu troparele i inoauliii
I ir la urma ('anoDulul. cuqIâ strana (c a maru
Ipninsul delft a :i-a (!ânta'e a Mineiiilui
îu acest Iei, căutăm ţi a ‘i a rântarp.
După a ('in tare Şo/Jlnda d da MInelu şi
a .N'&scutoarei
lur Cămările a 4 a, a r>a ţ i a 7-a Ie câutăni a^a
Zicom Irmosul Cauunului din MIneiu
4I ielB două Stihuri dola Hfârţitul Căulăni cu
două troparo ale M iu;i' Iul v S la v ă şi acuiu.
:nr Intrp CAatări nu Roi’otim ţi Irmosul, peu-
riK'ă irmosul se zii’O la incoputul (’ântftrilor.
Irmoasele Minatului
ne cănlă după i anon, numai după a !i a ţi a
G a i.'ăQture, pentrucă la aceste Cântâri nu
f:e căută Irmosul Ia ini^eput.
Dnpft u H H Câutnro
be pune Martiricu ^la^ului i^i !^iiiaxarul dela
Minplu.
Să se ştie
că aşa cântăm io tot postul Cântările Psaltirii
iu cele şase zile ale săptămânii. Numai în sip-
tămâna întâia, a cincea şi a şasea cântăm:
l-uni, Cântarea l-a; Marţi, Cântarea 2 a ;
Miercuri, Cântarea 3 a ; Jo i, Cântarea 4-a;
Vineri, Cântările 5-a, 6 -a, 7-a, 8 a şi a 9-a.
La cântarei 9-a, totdeauna rostim: Măreşte
euîlete al meu pre Domnul...
Iar in săptămâna 2-a, 3-a şi a 4-a, Sâmbăta
cântăm toată Cântarea 6 -a pe glasul de rând.
La tel, Cântarea 7-a, 8 -a şi a 9-a,
Cuvine-se să ştim
că de va cădea în zilele de peste săptămână,
afară de Sâmbătă şi Duminică, la Mineiu doi
bfioti Ia rând, cântăm Stihiiile unuia la V e­
cernia iar ale celuilalt la Laude, pe 4.
din post So* 125
Canoanele lor se cetesc.amândouă, pe 6.
Ia r unde Triodul are T ricâutire, cântăm o
singură dată Irmosul sfântului dintâi şi după
Irmos zicem 2 Tropare, uaindu-Ie într’un sin­
gur Tropar, şi Troparul cel dinaintea Tropa­
rului Născătoarei; pe acesta iăsându-I Ia o
parte. Apoi dela sfântul ai doilea zicem: 2
Tropare iatr’unul. Troparul al 3-lea dinaintea
Troparului Născătoarei şi Troparul Născătoa­
rei; iar dela Triod, amândouă Canoanele pe
8, precum s'a zis mai sus.
Să se ştie, daasemenea, că in postul mare
se cântă Mineiul şi Tricântarea; Octoihul fiind
Întrebuinţat numai Duminica, unde nu este
Tricâotare se cântă numai Mineiul.
După a î}-a Cântare, preotul zice Ecten'a
m ică; apoi Şezâada sfântului, odată; Slavă şl
acum, a Născătoarei şi cetire dela Sfântul
loan Scărarul.
După a 6-a Cântare, Ectenia mică şi Mar-
tirica glasului, Dacă slântul are Condac, îl
zicem după Cântarea a 6-a; iar Martirica o
zicem după intâia Catismă. Apoi Sedealna
Oetoihului cu pripeala: MIn'jnat este Dum­
nezeu Intru slinţii săi... şi Sinaxarul zilei
dio Mineiu-
t h i c A n t a u k a ivi i o s i f
CAotarea l-a, iiiaeul al 2-lea, Irmoi:
V eniţi popoare.,,
Aici 86 reteşto întâia Cântare din Psaltire
um voiu plânge acum căde­
C rea mea? Ce început voiu
pune mântuirii mele? Eu cel
ce desfrânat am vieţuit, Indu­
rate, cu judecăţile care ştii,
mântueşte-mă.
I ată vremea pocăinţii, iată
ziua mântuirii, intrarea postu­
lui; suflete priveghează şi in­
trările poftelor închide-le, că­
tre Domnul uitându-te.
î ntreitul val al păcatelor în-
văluindu-se, întru adâncul des-
 126
nâdăjduiriî mă trage; ci la no­
ianul în d u ră rii Tale alerg,
Doamne, mântueşte-mă.
însu-mi eu păcatului m^am
făcut rob, însu-mi eu mi-am
deschis uşa poftelor. Lesne
iertătorule, Cuvinte, întoarce-
mă, mântueşte-mă, cu milos­
tivirea Ta.
A NAsL‘ât;jur»‘l iI p Duiiim'/i'ii
F ecioară, ceea ce ai născut
izvorul nepătimirii, tămădueş-
te-mă pre mine, cel rănit de
patimi, şi din focul cel veşnic
mă scoate, ceea ce singură
eşti de Dumnezeu dăruită,
W t'l Tri<‘AutHro u Iul Tuodor, (ilasul .'i
IrmoiiiilacelcaNi
Veniţi popoare să primim
astăzi darul posturilor, ca o
vreme a pocăinţii de Dumne­
zeu dăruită, şi cu aceasta pre
Mântuitorul să-l milostivim.
Sosit-a acum vremea nevo-
inţelor, intrat-a călătoria pos­
tului; să-l începem toţi cu dra­
goste, aducând Domnului bu­
nătăţi, ca nişte daruri.
^ ia v II rrriiii- I
Unime nealcătuită, întreit
4H? luminătoare, singură prea stă-
pânitoare, atotputernică, atot-
vieţuitoare. Dumnezeule şi
4H? Doamne, Părinte atotţiitorule.
Fiule şi Duhule, mântueşte pre
f.l'NI §d*
cei ce Te cinstesc pre Tine.
•"1 HCimi, a NHScfttijur* I
S ă lăudăm sfântul munte al
lui Dumnezeu, pre Maria cea
nespurcată, dintru care a ră­
sărit soarele dreptăţii celor din
întunerec, Hristos, vieaţa tu­
turor.
. \:i j u , ; nu*tru, Slavh Ţie.
Căruţă de foc aluat pre Ilie
cel luminat, cu postul fiind m
într'armat, pre Moisi l-a arătat
văzător celor negrăite, şi noi
pre acesta primindu-l, vom îHt
vedea pre Hristos.
sifivA Ţie, Uumnftzcul nostril-
A dam a mâncat mâncare şi
l-a alungat din raiu neînfrâ-
narea, iar pre noi, Doamne,
primindu-ne postul, ne va a-
răta vrednici de pocăinţă, iu-
bitorule de oameni.
IriIinNIll
V eniţi popoarelor să cântăm
„cântare lui Hristos Dumne-
„zeu, cel cea despărţit marea
„şi a trecut pre poporul, pre
„care I-a scăpat din robia E-
„giptenilor, că s'a prea-slăvit**.
Diipu u li a CWalaie M.iiliriuu (îlaNUlul
I .Vifnrott •>li Irnui»
1n cuptorul cel de îo c,.
P re mine cel aprins de pofte
şi întunecat la vederea su­
fletului înoindu-mă, Hristoa-
se, cu focuŞ temerii Tale, mă
 •tt§ INTAIA SAPTAmANA (MNI'o ST
luminează cu lumina mântui­
rii; ca să Te slăvesc întru toţi
vecii.
Saţiul poftelor urmând, liră-
neste-te smeritul meu suflet
CU dulceaţa bunătăţilor şi te
îndulceşte mai mult cu desfă­
tarea postului, abătându-te de-
la amărăciunea dulceţilor şi
ÎH viează în veci.
ÎI Fiind orbit la suflet şi de
H din Tatăl; fiind feţe de o fiinţă
beţia patimilor întunecat, nici
cum nu pot căuta către Tine,
unul Dumnezeu, Pentru acea­
sta îndură-te şi mă luminează,
şi-mi deschide mie uşile po-
căinţii.
A NăscStnarpI Jo Hunineieu
Curată, ceea ce ai făcut ce­
rească firea noastră cea pă­
mântească şi stricăcioasă, cu
călduroasa Ta rugăciune, fă
să se îndrepteze rugăciunile
şi cererile noastre, către al
tău Fiu şi al tuturor Dum­
nezeu şi împărat.
Alt Irmos.
Cel Ce nl râcorlt tic demuit
Luminat să primim, credin­
cioşilor, intrarea postului, şi
să nu ne mâhnim, ci să ne
spălăm feţele noastre cu apa
nepătimirii, binecuvântând şi
prea înălţând pre Hristos în
veci.
Cuuntuldelemn almilostivirii
127
ungânduHie capul sufletului,
să nu grăim multe către Tatăl
nostru cel ce este în ceruri, ru­
găciuni trimiţând, binecuvân­
tând şi prea înălţându-l în veci,
intftin pro Tut^l, pro 1 iul. et pri*
Rt&ntul Puii IHminul
P re Tatăl, cel fără început şi
pururea veşnic să-l lăudăm cre­
dincioşii şi pre Fiul, cel împre­
ună fără început, şi pre Duhul
cel ce împreună este strălucit
ale unei stăpânii şi puteri prea
puternice.
Şl acum a S'&Mcâtourel.
M arie,ceea ce eşti chemată
de Dumnezeu, şi cu adevărat
credincioşilor curăţitoare, că
din tine se dă iertare tuturor
din destul, nu înceta îmblân­
zind pre Fiul tău şi Domnul,
pentru cei ce te laudă pre tine.
ţtiHvft h u iiin v z i- itl n ostru . )'ie
oştind Domnul numărul cel
de patruzeci de zile, a cinstit
şi a sfinţit aceste zile de acum,
fraţilor, la care ajungând stri­
găm: Binecuvântaţi şi prea
înălţaţi pre Hristos în veci.
SA lAiiilAm, hint' hAcuvAntâm i^isa iieuK'hlQam
Ijomnuiul canlâna prcii inâiţimiu-l pre
tntni toţi vc< n
Irmosul
Pre Domnul, cel ce a răcorit
„de demult în văpae pre tinerii
„evreilor şi a ars într’însa pre
„Haldei cu prea mărire; să-l
 128
„lăudăm zicând; Binecuvântaţi
„şi-L prea înălţaţi întru toţi
„vecii“.
A(i()l cântăm
^oca ce (i^ti mai cinstilă,,.
P re Dumnezeu Ciiv&ntul...
r<••
iua postului părăsire păca­
Z telor să-ţi fie ţie, suflete,
şi către Dumnezeu plecare şi
apropiere; ca să scapi dintru
adâncul răutăţii şi să iubeşti
numai căile, cari duc la repau­
sul de acolo.
Ş i cu cugetele alunecând,
şi cu trupul greşind, mă tân-
guesc, suspin şi strig: Mân-
tueşte-mă, Doamne, mântue-
şte-mă, cela ce eşti singur fără
« de răutate, şi nu mă osândi
în focul gheenei, pre mine
¥^ vrednicul de osândă.
Cu luminatul veştmânt al
postului îmbrăcându-ne, să ne
desbrăcăm de haina cea în­
tunecată şi rău îngreuiată a
beţiei; şi luminaţi făcându-ne,
prin dumnezeeştile bunătăţi,
cu credinţă să vedem lumina­
tele patimi ale Mântuitorului.
K N&scbtoarei de Dumnezeu.
Pre ticălosul meu suflet, cel
bolnăvit de toate asuprelele
răilor draci, tăm ădueşte-I,
Preacurată Stăpână, ceea ce
ai născut pre tămăduitorul
Hristos, Răscumpărătorul no­
LL’NI
stru, al celor ce te slăvim pre
tine curată, Fecioară nestri­
cată.
Alt Irmos:
P re ceea ce mai presus dc îir e ..
Acum a sosit vremea sfin­
telor posturi, să le începem cu fdt
bune petreceri, că zice: Cu
judecăţi şi cu gâlcevi să nu
vă postiţi.
1n muntele Horeb, cu postul
curăţindu-se Ilie, a văzut pre
Dumnezeu. Să ne curăţim şi fflt
noi inima cu postul, şi vom
vedea pre Hristos.
îHt
Slavâ A Trfîlmd. îrti
St
U nei firi mă închin, trei feţe
laud, pre un Dumnezeu al tu-
tuturor: pre Tatăl, pre Fiul şi
pre sfântul Duh, stăpânirea
cea vecuitoare.
S;ll acum, a Nftscfitoarel
C urată ai născut prunc, Fe­
cioară ai hrănit cu lapte, şi în­
tru acestea amândouă, după
ce ai născut, ai rămas fecioară.
Dumnezeu este cel ce a făcut
aceasta. Nu o întreba dela mi­
ne, în ce chip?
Sluvâ Ţ i 6, Dumnezeul nuatru Ţie.
O zi, se zice că este toată
vieaţa pământenilor celor ce
se ostenesc din dragoste; pa­
truzeci sunt zilele postului, ca­
re să le săvârşim cu bucurie.
Iroiviiul
 •0§ In I'A IA S.\IT,\\tANA r>l\ l'o s r
P re ceea ce mai presus de
„fire cu trup a zămislit în pân-
H „tece, pre Cuvântul cel ce, fără
„de ani, mai înainte a strălucit
n „din Tatăl cu neîncetate laude
„să o slăvim credincioşii".
H l f o ilih U l
n Apoi
n C uvine-se cu adevărat să te
m
H fericim pre tine, Născătoare
«
H de Dumnezeu, cea pururea fe­
ricită şi cu totul fără prihană
H
şi Maica Dumnezeului nostru.
H cerea îngerilor şi mântuirea
n C eea ce eşti mai cinstită de­
cât heruvimii, şi mai slăvită
fără de asemănare decât se­
rafimii; carea fără de strică­
ciune pre Dumnezeu Cuvân­
tul ai născut; pre tine, cea
cu adevărat Născătoare de
Dumnezeu, te slăvim.
o metanitt sl Ectoma
I ara f?i iară cu pace Domnului...
I.'iininftnilft. TreimicH elîKiilul
(r|p trei ori)
l.A T d M A SI'n.AUH,V
sithin uu ci iiumHi;
I. audttţi pre Domnul din ceruri...
Apoi
I'ei trfi ublgnnlH
Iar de suqI !a Minoiu doi sfinţi la rând, cău­
tam s'iara, la Ve(*eruie, Stilurile unuia; iar
ale celuilalt le cântăm diminca(a la Laude, 4
Stihiri, de vor i'i; iar de nu sunt. zice fratele
ce! de râ it l:
T ie slavă se cuvine, Doamne
Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă
înălţăm. Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh, acum şi puru­
rea şi în vecii vecilor. Amin.
go» 129
• lavă Tie celui cene-ai arătat nouă lumina...
■ lavă intru cei de sus Iui Dumnezeu.,,
''i ci‘Ii‘IhUp
f,iv. - iiic.iiii Iuti dl(odtitA, la lorurilo
I I ' - " ' " iinili' stAr».
I'"[m HIT l“ t« iVlMlIii]
ă plinim rugăciunile noastre Domnului...
i unindti-se amândouă stranele,cânlfim :
LA ST lIlcA V N A
Stiliiru al u liH, t.iuj,ur piosul
V enit-a postul, maica cură­
ţie], defăimătoarea păcatului
şi vestitoarea pocăinţei, petre­
oamenilor; să strigăm credin­
cioşii: Dumnezeule milueşte-
ne pre noi,
M ili;
mplutu-nc-am diQjineaţa de niiîa Ta, Doam­
ne, iri ne am bucurat, şi ne-ani veselit în toate
zilele noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele in
care ne-ai smerit pre n o i: anii intru cari am
văzul rele Caută spre robii Tăi şi spre lucru­
rile Tale şi indreptează pre fiii lor.
' '’r»m lot •cetRţ!
Apoi, stih
1 fie lumlaa Domnului Dumnezeului nostru
preste noi; şi lucrurile mâinilor not-stre ie
indrcpteazi spre noi, şi lu efw ile mâiflil«r
noai4r^ io4pep4ează.
M u c i'in c ilo r .
B inecuvântată este oastea
împăratului ceresc. Că de au
şi fost pământeni mucenicii,
dar s'au sârguit a ajunge la
vrednicia îngerească; de tru­
puri negrijindu-se şi, prin pă­
timiri, cinstei celor fără de
trupuri învrednicindu-se. Pen­
tru rugăciunile lor, Doamne,
mântueşte sufletele noastre.
 130 •<>§ I.UN’l §(• m

^InsA. ;j (ruui. tt N/>8C&tottrt>i. U uptt cart- ( u c r m tr e i m e t a n ii m a r i, c u r u

e A c lu n e a c u v io s u lu i p ă r in t e lu i n o s tr u K tre m
pro tine Maică a lui Dum­ în r d u p ă a o c a s tu , faccm 1" in c h la h c lu o i, z i­
c â n d in t a i n ă la fie c a r e lu c h ln u c iu n c
nezeu si Fecioară curată si
S tih u l.
de cât Heruvimii mai sfântă,
Dumnezeule. milostiveştc-Tespre mice
cu glasuri de cântări te slăvim; păcătosul.
căci cu sufletul şi cu trupul A p o i in d i e ie m c u o m i- tan le o ja r y , z ic â n d

te mărturisim, Născătoare de ruf^.kclunea t u n t â n s f â n t u lu i fîtr e m .

ÎHIr
D n p â m etH nii*. i n r e p e ci*l m a i m are
Dumnezeu, ca pre ceea ce ai V cniti să ne incliinum.-.
născut cu adevărat pre Dum­ , (de :i ori) Alt
nezeu întrupat. Roagă-te, ( ; e a s u l l-iu
M
Preacurată, pentru sufletele Ia r la sfârtfltu l p R a lm o lu l a l t r e ile a , z ic e m ,

noastre. S l a v ă ,^ i a c u m , A l ilu iu

CU tr e i m e ta n ii.

Apoi;
Cade*se a şti
Bine este a ne mărturisi
Că in toate Lunile sîâiitului post, la Ceasul
Domnului şi a cânta numelui 1- u nu cetim Catismă; iar in cclelolte zilo
tău, prea înalte, a vesti dimi­ cetim. De fisemenea, Vineri la ceasul întâi şi
la al noulea ceas, nu se ceteşte Catismă.
neaţa mila ta şi adevărul tău
în toată noaptea. Apoi, Troparul:
lilasul al (Mea
(i]e 2 ori)
[)imineaţa vei auzi glasul îHt
si'intG D iim uezeule.ITfa HaDlâTreinic, Tatăl
nostru.
meu, împăratul meu şi Dum­
după co zico Preotul nezeul meu.
c a a Ta es(c inipitrMia- • r&ntândul. factm metanii cu j;enunch^lo la
p.imâQt, ca yl la următoarele doiii Stiburl.
Zicem Troparul
Stib 1
|n biserica slavei tale stând, (.ra iu rile mele ia-lo in urechi, DoamuP,
în cer ni se pare că stăm, Nă­ inţeleye strigarea mea...

scătoare de Dumnezeu, ceea SlUi 2:

ce eşti uşă cerească; deschi- ( ’ăci către Tine mă voiu ruga, Doamne...
de-ne nouă uşile milei tale. .>1 iarăşi

Dimineuţa vei auzi glasul meu-..

^1 zicciu.

Doamne milueşte.-.
.>lavH. ($1 acum.

(de 41' ite ori)

ce te vom chema, o, ceea
l'r?iitul lem! ^i roRtei^te
ce esti cu dar dăruită! Cer?
(,’el CC este liinecuvânlal, Hristos Dumnezeul
nostru: Că ai răsărit pre soarele drep­
\ niîD.
tăţii. Rai ? Că ai odrăslit floa­
împărate ccresc.-. rea nestricăciunii. Fecioară?

*0§
Că ai rămas nestricată. Maică
Curată? Că ai avut în sfintele
tale braţe Fiu pre Dumnezeul
tuturor. Pre acela roagă-1, să
mântuiască sufletele noastre.
ol trcj metanii: apoi
H Paşii mei îndreptează-i du-
pre cuvântul Tău şi să nu mă
stăpânească toată fărădelegea.
ropetim ac«HKta . apoi
îi
S capă-mă de clevetirea oa­
H menilor şi voiu păzi poruncile
H Tale.
« iar zircm
H
FaţaTaarată- 0 preste robul
Tău, si mă învaţă îndreptările
Tale.’
uri :^i iarâi^i eu (•las inHi
inali zicpm
Să se umple gura mea de
lauda Ta, Doamne, ca să laud
î| slava Ta, toată ziua mare cu-
S viinţa Ta.
w
W IV trei ori Apo'
Sfinte Dumnezeule, Pre a Sîilnlu Treime,
S Talăl nostru; Preotul: C ăiiT arsteÎm p ărăţia;
ş) (lup.i \min, zicem Troparul
Luni. Marţi u -Irti. zioctn sceât tropar.
«Pre mărita maică a lui Dum-
“ nezeu şi mai sfântă de cât
sfinţii îngeri, fără tăcere, o
lăudăm cu inima şi cu gura;
Născătoare de Dumnezeu, pre
dânsa mărturisind-o, ca pre
ceea ce dupre adevăr a născut
pre Dumnezeu întrupat şi
ff*:
INTAIA SAIM'AMA n A d in 1’(»ST §<• 131
roagă ne încetat pentru su­
fletele noastre.
!ar M icriuri i^l Vineri, ce zice;
m
D e grab ne întâmpină pre
noi, mai înainte până ce nu
ne robim, când vrăjmaşii Te
liuIescpreTine şi ne îngrozesc M
pre noi, Hristoase Dumnezeul
nostru. Pierde cu crucea Ta
pre cei ce se luptă cu noi, ca
să cunoască cât poate credinţa
drept măritorilor. Pentru ru­ m
găciunile Născătoarei de Dum­
nezeu, unule iubitorule de
oameni.
Iioiim ne niilueşlc...
ÎHt
(<le 40 dc oFi)
(,'ela ce in touti'i vremea şi îh tut ceasul..
Doamne miluc.şte
(lie H o rii
lavă, şi acum : ce e a ce ei^ti mui cinstita...
10 inchiniiciune) îHt
1ntru nume!e Domnului, biiiecuvinteaza
Părinle.
Pre o tu l:
D umnezeule, milostiveşte- ^
Te spre noi şi ne binecuvin- ^
tează; luminează faţa Ta pre- ^
ste noi, şi ne milueşte. ^
2>l larem trei (iietanii mari, cu ru^ACluuea
sfântului Efrem, prccum ariktat mal iaainte ^
Apdi t,\câr)d puţin, locepc cel mal mare'
Sfinte Dumuozeiik', Tatăl nostru. Doamne
Diilue»;!te, lie vj. ori, şi ruiriciunea.
Hristoase, lumina cea ade-
vărată, carele luminezi şi sfin- ^
ţeşti pre tot omul ce vine în
lume, să se însemneze preste
noi lumina feţii Tale, ca în-
tr’însa să vedem lumina cea M
se
 fife
5c: GAc

Si 132 «o§ \ m \
go»

\ eniţi să ne încliiosm
neapropiată. Şi îndreptează
(de n orii
paşii noştri spre lucrarea po­
' t>e cutei^te al trcliea co&s, dupa obioeiu.
runcilor Tale. Pentru rugăciu­ ţit iasfâri'Kul l'>alinulu{el treilea, după Aliluia
nile Preacuratei Maicii Tale, înrepeni ( ’atifi/na ; Iu lifoarestaro a ('atismci.
lă filn l cfllo trei inrliinăciunl
şi a!e tuturor sfinţilor Tăi Amin. i;i;i8)ftrţ;ltul ( ’iilisinei, ceteţul rănduitrăntă :

\ părătoarei Doamne.., Tropar, ylanul al lea

I'i'cntiil Doamne, cela ce pre prea

■'lavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nedejcica
noastră, slavă Ţie.
sfântul Tău Duh, în ceasul al
Iar noi treilea l-ai trimis apostolilor
'la v ă ,? i acum; l>oamne niilueşte, ile tri‘i uri, T ă i; pre acela, bunule, nu-1 lua
l'inocuviiitcază. deia noi ci îl înoeşte întru noi
cei ce ne rugăm Ţie.
Ap-'i 1‘xliliroiiiu. siii'iilmii i'lnsiua Crucv.
pt oaro o p'irifim 1h pif-pi flecan^ ţfi slinlvlt^
icoaiit*. ‘•unt Iu lo<'util« nunstre uudp Rtftiu, in acest tinjp. n(»i !acf*m m iiin ăciu u i cu
lOîii'i Hpoi 1(1 priilviir, Îi5făiiil i.iiic. zii'flnrt i:eniinclielr» pânn I m paniAul, ab«îmenea si la
oi)i<;Liuiti‘le riitî‘i i']iiiii ?,i '’flitul rjv/’iliilura p^'Q- ct ieialte doiii Stihuri:
ir)> creilin(A h ('I.vi(>'IiIiii [AriiitiMui D(>Ktru Silii Inimă curată zideşte intru niioe Dum­
Tcoiiiir Stuiinul, iirei'Mii mai înainte s’a scris, nezeule, şi Di h drept înoeşte ÎLtru cele din
Mii'rciin ‘ i Vjiu'm
lăuntru ale me’e.
Şl se 'Ifiriiii \polis.
Slili Nu mâ lepăda pre mine dela faţiiTa, şl
In arest clii|i s.- Fid* i i lut sîAntiil post, la
riroiiit* !}1 la CcuBul iiiiâi Duhul Tău cel slTintnu-1 lua d e la mine.
ln^ ilupA Apolif- ioi^lril liin tiiisciK'j njer;(fni ■'lavă. şi acuui. a Născătoarei.
<u Unitele in t iiiiiite i <iHslro(:aii Ih uhciilturc :
i?i nu ciiilL' lu« Mil vitflia unul cu altul
{irin intlnâ8tirt\ oh s'a opr;t aceasta dclu Născătoare de Dumnezeu,
Sîiiitii l'nrinţi.
tu eşti viţa cea adevărată, care
ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne
rugăm, roagă-te, Stăpână, cu
sfinţii apostoli, să se miluea-’
Ceasul al Ireilea scă sufletele noastre.
1‘i i r a c l i s i e r u l l o v in d id K m c i d o t r e i o r i, n e ■M cetnii din sfântul loan Scuraru!
u d u a & iD Iti IiiK r r ic 'ă «I. i n n l n t p de. iiio c p t> r r i
f liu jb e i, tm -m n t r e i i i i e t i i n i i in u i u t o a s f in t u l u r
De aioi înainte începe fratele cel rânduit a
Uiji 8i\iul&iii ş tiu te le ii 'u a n e ţ i iu e t ie ie m cu
deştepta fraţii tot timpul sfântului post şi um-
o n ie t a n io m arn r jit r i’ a lta i iţi ilo u A c ă tre
bia binişor şi vede pre cei ce dorm. ecu'ân-
K irA u ilo l i i u d r c i 'p i a i^i h ld n u a .
du-i la ascultarea cetirii, dupii invăţittura
celui ce-1 rândue-şte.
i'f^olul binocuvânt-md, zi' tMW.
iar tiu|i:i cetir;
împărate ceresc
Sfinte Dumnezeule, Tatăl nostru
D oninul Dumnezeu bine este
I’rcolni
cuvântat. Bine este cuvântat
*• ă a Ta este împărăţia
Amin-
Dotfinul ziua, în toatS zilele;
''oamne railue^te
să sporească nouă Dumnezeul
<li* 12 urii mântuirilor noastre; Dumne-
 M
•&§ Î N T A i A S M ’T A M A N A i u n 133

zeul nostru, Dumnezeu a mân­ lumea o mântueşti cu neînce­

tui. tată rugăciunea ta, pomene-
fintc Duinnczcuic... şte-ne şi pre noi. Fecioară,
îl Hrel motani ) întru tot lăudată.
NI cJupS T atăl nostru,
|i oamnc miliieşte
l’ri'oliil ă a Ta este împăniţiaJJiipft \ uiin,
:• |,i .. ,
o^iil im.
<■ e!a ce in toată vremea şi în tot ccasul,..
Troparele, L'lasul al s lea.
1' oamne milueşte
g B ine eşti cuvântat, Hristoa- iHe ■tth)
se, Dumnezeul nostru, cela ce lava, • i acum
'
eea ce eşti mai cinstita...
prea înţelepţi pre pescari ai j ntrii numele Domnului, binecuvinteflzâ
arătat, trimiţându-le lor Duhul Părinte.
Sfânt, şi printr'ânşii lumea ai Preotul
vânat, iubitorule de oameni, h iimnezeule miiostiveşte-te spre noi...
fdiiHiu mi^lduii. prucuui s h la ci-asul
^ slavă Ţie. 1 IU Iar <-cl mai maro idf'epo niy u iun' a
^ S|av;i ' tilpâne Dumnezeule, Ptirinle atolţiitoiule.
l.ir iidradisiiTUl lacu ubiţnuitu ifitianic *iurf
G rabnică şi tare mângâiere t'iiai ţi li»...'vie iu tu il'* lî ‘t î

ţ| dă robilor Tăi, lisuse; când se îmim 8fiir?itul rug'

V ouiţi sd ne incbiuTim
mâhnesc duhurile noastre, nu
(;lt* oii)
te osebi de sufletele noastre, •.. l'>ul Ul
întru necazuri. Nu te depărta
de gândurile noastre întru pri­
mejdii, ci pururea ne întâm­
pină pre noi* Apropie-te de
noi, apropie-te, cela ce eşti
pretutindenea. Precum şi cu Ceasul al şaselea
apostolii Tăi ai fost pururea,
aşa şi cu cei ce doresc de Tine |iU|.i sîariîiiil Psuliiiului h1 tn-ilf», la \liluia,
Infhinfifiuni tr»‘i. J-e iiin-pe i Htlhiiih U
te uneşte, îndurate. Ca fiind lorttii Kliir«a. Aliluia ijitrti jq^liinafiluni Dijp-i
uniţi, să te lăudăm pre Tine, ’ :ll,s!n;i, rtinii ijl riinlft .

ÎS şi să slăvim pre Duhul Tău Tropiir, irlii>:il ;il 2 I<-i

cel întru tot sfânt.
C ela ce în ziua şi în ceasul
'• 1 R Nfi»c-iloart'i
al şaselea pre cruce ai piro­
Îl Nădejdea şi folosirea şi scă- nit păcatul cel, cu îndrăzneală,
J* parea creştinilor, zid nebiruit făcut de Adam în rai; şi za-
celor slabi, liman neviforat, pisul greşalelor noastre rupe-l,
tu eşti, Născătoare de Dum­ Hristoase Dumnezeule, şi ne
nezeu Preacurată. Ci precum mântueşte pre noi.
 C5ÎC5

^ 134 •o§ LUNI M

— ............
Siib 1
Auzi Diimnozciilo |f'a ul men, şi nu trece
^ CLI vederea rugăciunea mea.
H Mih 2
^ I'U c a tro UaiiiQezeii aai strigat, şi Domuul
m'a auzit.
^ ficem trei metauii, precum m:ii iuamic
^ &'a scris.
Slav,i, şi acum, a N;iijC.it(i*ruI.
H Că nu avem îndrăzneală
pentru multe păcatele noastre;
^ tu, pre cel ce s^a născut din
tine roagă-I, Născătoare de
^ Dumnezeu, Fecioară; că mult
poate rugăciunea Maicii spre
^ îmblânzirea Stăpânului. Nu
trece cu vederea rugăciunile
păcătoşilor, Preacurată, că mi-
m lostiv este şi poate să mân­
^
şi în calea păcătoşilor n^astătut. ^
Din proorocia Isaiei, cetire U
Cap. I, Vers I U
u
edenia, care o a văzut Isaia feciorul
lui Amos, care o a vilzut asupra lu-
_ deii, şi asupra Ierusalimului, intru îm­
părăţia lui Ozie, şi a iu l loatam, şi a Iui Aba/,
şi a lui Ezechie, cari au împarJlţitin Iudeen.
Auzi, certile şi ascultă, pamântule, cH Dom­
nul a grăit; F ii am niiseut şi am ridicat, iar
u
aceia s’au lepsdat de mine. Cunoscuf-a boul u
pre Stăpânul său, şi asinul ieslea Domnului
fău ; iar Israil nu m’a cunoscut pre mine, U
u
poporul meu n’a înţeles. V ai neamului celui
pîtcătos, poporului celui plin de păcate, se­
u
minţiei celei rele, feciorilor celor fără de-Iege!
ijăsat-ati pre Domnul, şi aţi mâniat pe s! intui
u
lu iis r a il; întorsu-v'aţi înapoi. Căci încă vâ
răniţi, adăogând îără-de-Iege ? Tot capul Fprc
întristare, şi toatft inima spre durere. Dela
picioare până 1h cap, nu este intr’insul între­
gime, nici bubă, nici vinefeală, nîei rană c j
puroiu; nu este unde pune doctorie, nici
unt-de-iemn, nici legături. Pământul vostru
pustiu, cetăţile voastre s'au ars cu îoc, ţara
u
voastră streinii o mănânci, şi se va pustii

ji tuiască, cel ce a primit a pă-

^ tinii pentru noi.
Apoi, Troparul proteţiei,
^ Doamne, Doamne, de carele
toate se înfricoşează şi se cu-
tremură de faţa puterii Tale,
n înaintea Ta cădem, nemurito-
rule, şi Ţie ne rugăm sfinte:
^ Mântueşte sufletele noastre,
pentru rugăciuneasfinţilorTăi.
Slnvii, auuQi, t«a ^ceA^la
^ PfociiimcD, gluBUl ul -l-lefi
^ Ştie Domnul calea drepţi-
*1 lor, şi calea necredincioşilor
va pieri.
^ Still
*1 F ericit bărbatul, care n'a um-
blat in sfatul necredincioşilor,
risipită nind de neamuri străine. Rămânea-va
faţa Sionului ca o colibă în vie, şi ca un
u
pătul în grădină, şi ca o cetate prădată. Şi
de nu ne-ar fi lăsat nouă Domnul Savaot gă- u
ai ;>-ie»
mâDţă, am fi fost ca Sodomul, şi ne am fi
asemănat Gomorului. Ascultaţi cuvântul Dom­
u
nului, Domnii Sodomului, şi luaţi în urechi
legea lui Dumnezeu, popoarele Gomorului.
C em i este mie de mulţimea jertfelor voastre,
zice Domnul ? Plin sunt de arderile întregi
ale berftccilor, şi seul mieilor, şi sângele u
taurilor, si ale ţapilor, nu voesc, nici măcar
de aţi veni să vă arătaţi m ie ; că cine a ce­
rut aceasta din mâinile voastre ? Nu veţi mai u
adaoge a umbla prin curtea m ea! Măcar de
veţi aduce mie făină de grâu, in zadar, tă-
mâea urâciune-mi este mie. Lunile cele nouă u
ale voastre, şi Sâmbetele, şi ziua cea mare,
nu le voiu su îe ri; postul, şi sărbătorile, şi
praznicile voastre, ie^a urît sufletul meu;
îăcutu-v’aţi mie spre saţiu ; nu voiu mai su­
feri păcatele voaf^tre. Când veţi tinde mâinile
voastre la mine, intoarce-voiu ochii mei de­ Jfif
spre voi, şi de veţi înmulţi rugăciunea, nu
vâ voiu asculta; că mâinile voastre sunt pline
de sânge. Spălaţi-vă şi vă curăţiţi, ştergeţi M
răutăţile din sufletele voastre, înaintea ochi­
lor mei părăsiţi-vâ de vicleşugurile voastre- M
Invăţaţi-vă a face bine ; căutaţi judecata,
mântuiţi pre cei năpăstuiţi, judecaţi pre să­
racul, şi faceţi dreptate văduvei. Şi veniţi să
ne Întrebăm zice Domnul; Şi de vor fi pâoa-
n
 «0§ ÎNTAIA SA IT A M A N A U N l’OST
j|*
tole v.iastrc ca mohorâciunea, ca zapadA le
voiu alb i; şi de vor li ca roşeala, ta lâoa le
^ voiu face albe. Şi de veţi vrea ei niă veţi
^ asculta pre mine. buuătăţile pământului veţi
^ mânca; Iar de nu veţi vrea şi nu mâ veţi
* 5 asculta, sabia va va raâoca pre vo i; c&yura
H Domnului a {,'rrdt aceasta.
ProchimcD. glasul h\ 7-lea
^ S lujiţi Domnului cu frică, şi
vă bucuraţi lui cu cutremur.
W Stih. P entru ce s’au întărâtat neamurile M
popintrele au cugetat cele departe,
J ^ ş u e îH c e cetire diu Biaalul Inan Soârarul
Apoi Troparul
ip? De grab să ne întâmpine
UI pre noiîndurărileTale, Doam-
^ ne, că am sărăcit foarte. Aju-
tă-ne nouă, Dumnezeule, Mân-
^ tuitorul nostru, pentru slăvi-
w reanumeluiTău.Doamne,mân-
tueşte-ne pre noi, şi curăţeşte
«f păcatele noastre pentru nu-
^ mele Tău.
J|V
fiule Uaînnezcule,T atiii nostru ,'’ ;i a Ta
^ este împaniţia...
^ Şi Iroparelc, glasul al li-lea.
M ântuirea ai lucrat cu mij-
locul pământului, Hristoase
j5J Dumnezeule; pre cruce ai în-
^ tins preacuratelemâinile Tale,
îl adunând toate neamurile cele
^ ce strigă: Doamne, slavă Ţie.
î?
Prea curatului Tău chip ne
w închinăm, Bunule, cerând ier-
tare greşalelor noastre, Hri-
K stoase Dumnezeule. Că de
3t^ voie bine ai voit cu trupul a
te sui pre cruce, ca să scapi
din robia vrăjmaşului, pre cei
*S35
ce i-ai zidit. Pentru aceasta
cu mulţămităstrigăm Ţie: Toa­
te le-ai umplut de bucurie.
Mântuitorul nostru, cela ce ai
venit să mântueşti lumea.
S>1 jicuin, a Niisoiiiuarei
C eea ce eşti izvorul milei,
milostivirii învredniceşte-ne
pre noi, Născătoare de Dum­
nezeu. Caută spre poporul cel
păcătos, arată precum deapu-
rurea puterea ta; că întru Tine
nădăjduind, strigăm Ţ ie: Bucu-
ră-te, ca oarecând Gavriil, al
celor fără trupuri mai marele
voevod.
Iar Miprcuri şi Vineri, ziccni n Nasnilnarri
Crueii
P rea mărită eşti Născătoare
de Dumnezeu Fecioară, lău-
dămu-te pre tine; că prin cru­
cea Fiului tău s'a supărat iadul
şi moartea s’a omorît, şi cei
morţi ne-am sculat şi vieţii
ne-am învrednicit; raiul am
luat, desfătarea cea de demult.
Pentru aceasta mulţumind, slă­
vim ca pre cel puternic, pre
Hristos, Dumnezeul nostru, şi
unul mult îndurat.
•• oamnc mllue^te^*^ ori ' d a ce în toaiu
vremea;!^ oamne milueştc/lt* ori
Slava i$i acuoi
t 'c e a ce eşti mai cinstită...
I ntru numele Domnului bine-cuvicteazii
Părinte.
P re o tu l:
timnezeule, milostiveşte-te spre noi...
 136 •0^ :n’I So*

fftOfU] V‘ ;k‘ • •:| l!( l 111 ■

•'. dt!| v I’C Doamne, dupre cuvântul Tău mă InteleptCijte.
ttfillnii: .,: Jr r I'p p «'f’! iiiHi m a r r
•-P'i 2
■
fiutc Dumnezeule
^ ă intre cererea me>i Insinteti Tn. DoaiEcc.
^ u fc.iPUi Iiii iro.'inp- IM)|,a '1 atul noslni, dupre cuvântul T;iu mă nulntuicşte.
’ nmno milueetc'li' I- it I* apui lavii Ţie,
^ Ilrisloaso Dumnezeule, Qiidcjdcu noastră, k ii -p'iloa fiiotMU metanii
^ sluva Ţie- >1.1' '. aouni a NSerAtoarei tic Dumneze-i

ne fa^e Af'olin C ela ce pentru noi te-ai năs­ U

ACrnriUi rândUISllI AC
potit. la h1 trrilpti 1i al
lar undţ! uu be furv eijire. dupn ruirâciunoa
I'uniDezeule şi Doamne al puterilor
'iiualrt /■'•ein
'■eoiţi su uc ÎDcbinăin
(<k* ^ ori)
Şi t easul al !Mvu
Ceasul al nouălea.
Parai'lisierul Jo \ ('? iriii louifi ilp !i iirt
adutnlni In lilsrrjnt ţii. Imierusdiitfiiul l'rontul
iiicriiom
Sfinte Dumnezeule...
Illl|V|
I aliil nostru.,,
l’ronttil
¥¥, ' ă a Tu csle impărutia.
I ourane milueşte
i.ic
¥¥, IJ
'> eniţi sa ne IncliiDuin
iili' ‘ ofii
ţ i fe tim ccMbiiI ni n iiu a li'.
tH î la i'i'|ie n i h c e ti i iM i •■
i'HtiK" I' ' iiDlîin::
¥¥.
H C ela ce în ceasul al nouălea,
î l pentru noi, cu trupul moarte
ai gustat, omoară cugetul tru-
^ pului nostru, Hristoase Dum-
m nezeule, şi ne mântueşte pre
noi.
ă se apropie rut'aciunoa mea înaintea Ta,
111 tol Pltiullj)
(pah
cut din Fecioară, şi răstignire
ai răbdat, Bunule, care cu
moartea pre moarte ai prădat
şi învierea ai arătat ca un
Dumnezeu; nu trece cu ve­ U
u
derea pre cei ce i-ai zidit cu
mâna Ta. Arată iubirea Ta de
oameni, milostive, primeşte U
pre Născătoarea de Dumnezeu, u
ceea ce te-a născut pre Tine,
care se roagă pentru noi; şi u
mântueşte. Mântuitorul nostru, u
u
pre poporul cel desnădăjduit.
'I iHrn>i He face (’i’tiro din Slftniul ju^tj St?»
rnriil. lar dapii cetire zieejii. u
Nu ne da pre noi până în
sfârşit, pentru numele Tău cel
sfânt, nu stica legătura Ta, şi
nu depărta mila Ta de la noi;
pentru Avraam cel iubit de
Tine şi pentru Isaac robul Tău
l i i ’i IV a lJu i , api
.lu(i.'! • 'liirjltiii
şi Israil sfântul Tău. u
■îinte Dumnezeule.’ ’ rea sfântă Treime,J atâl
nostru, l’n-iitul i ;i a Ta este impariHia;îi
tfintrîiti Trnnarole «(M's I ph
(ilasul mI ''■lf>a
V ăzând tâlharul pre începă­
torul vieţii pre cruce, spânzu­
rând, a zis: De n'ar fi fost
Dumnezeu întrupat, carele cu
noi s'a răstignit, nu şi-ar fi
ascuns soarele razele sale, nici
 **'*-SfTlri>r'i'-*
WWMCIWpfcjK^^îîc^W V rii.

H « § )N 1 \ I \ SM t Am ANA I IN 1 D S 'l go» 137

s’ar fi clătit pământul cutre- oincneşte-ne pre noi, Doarane, când ve

voni intru irapfirStia Ta.
murandu-se. Ci, celace toate
iM'l ittUt Miiinrl toato p&iiă la
le-ai suferit, ponieneşte-mă,
lavă Tatălui
Doamne, întru împărăţia Ta. l' omeueşte-ne pre noi, Doamae...
-la v c H i acum
I ’ omeue^te-ue pre noi, Doamne..
I n mijlocul a doi tâlhari, ■oi unindu aniftinlouâ shnnele. cftotă cu
cumpănă a dreptăţii s'a aflat :'ns iiini inalt ?i fU i-apetol'. 'iL'hcufU'rite ■
u
¥¥i crucea Ta; acela adecă, pogo- 1' oineneşte-ne pre noi, Doamne, câod vei
veni intru Împărăţia Ta...
rându-se în iad cu îngreuerea (o tue(anle)
i<^ hulii, iar celălalt uşurându-se 1 omeneste-ne pre noi, Stăpâne, când vei
veni intru împărulia Ta...
de greşeli spre cunoştinţa cu­ (iuruşi o motauie)
W. vântării de Dumnezeu. Hri- r omeneşte-ne pre noi. Sfinte, când vei veni
¥^ întru împărăţia Ta,.,
stoase Dumnezeule, slavă Ţie, liji I r 'A ş I o metanie)
4^
acuii' Api i {‘ptim ■
¥^
Pre mieluşelul şi păstorul C eata cerească te laudă pre
şi Mântuitorul lumii pre cruce Tine şi zice: Sfânt, sfânt, sfânt
văzându-1 ceeace I-a născut, Domnul Savaot, plin este ce­
a zis lăcrămând: Lumea se rul şi pământul de slava ta.
bucură luând mântuire, iar
pântecele meu arde, văzând
« răstignirea Ta, care pentru toţi \ propiaţi-vă către dâ .sul şl vă veţi lumina
şl feţiile voastre nu Siî vor ruşina.

0 rabzi, Fiule şi Dumnezeul Şl lanH l 7,ire

meu. r eata cerească..

SlftVfi.
Doamne mi’ueştedo 4(t ori < elace in toată
vreoiCRj'oamnc miluei;tedo trei ort Flavă, C eata sfinţilor îngeri şi a SHt
acum;' eeace eşti mai cinstită;l ntru nu­ arhanghelilor cu toate cere-
mele Domnului binecuviatează părintei’rco*
'ui li umoezcule, milostlveşte-te spre noi;tii
ştile puteri, te laudă pre Tine ^
la.'i*ru tri'i inctariii mari. /iiAmi iu:;4i.iunta şi zice: Sfânt, sfânt, sfânt, ^
c:\i'8'jlu! lifrcni Iar celclalte IL’ nu îh c v ! Domnul Savaot, plin este ce-
CI 7,i; 0 Di ru g flc iu n j’ ft accasta
rul şi pământul de slava Ta. m
Stăpâne, Doumne lisuse liristoase, Dumne­
zeul uu^tru... !:rl a c u m. ^
Deci mcept' «irana, ciircia Ii est' raoiJul a ' rr7ii:

I <ânla. glasul âl 8 Ica

1 nlru Împărăţia Ta pomeneşte-ne pre noi,
' lâbeşte, iasă, iartă Dumnezeule...
Ap"i îw
Doamne... T atăl nostru,.
rftmâm ît^rieiril cu cântare dulic cu
După H'jfnnls, urmează Cnndacele: cele din
irlHS mare rur, pe acela;;! glns
zilei, fiiptămăiiil m ni sfântului cure ef^te
i- ericiti cei sărsci cu Duhul, că acelora este hramul hispricl!
împărăţia cerurilor... Lir de liramul 1li iirit!uR, zicem! ni
 138 «g U 'M §0»

hramului h) /.tli*i '.i al Klantutui din apca zl crimi. De voiu vieţui şi acum
<li(.i >fâu(ul are ooodac
?l uuum cu lene, sunt vinovat muncii.
(■ eoa ce Cîjli I'olosHoaie... Ci-mi dă mie îndreptare, unule
I» oaninf^ milueştc bunule Dumnezeule, şi mă
(lie 41) (In ori)
milueste.9
S lavă, şi acum
(' cea ce eşti mai cinstita...
I D tru nuinclo Doinruilnl, binecuv'nleazfl
Dă-mi, Hristoase, ploi de
Fărinlc. lacrimi, în ziua cea veselă a
Pren tu l: postului; ca să plâng şi să^mi
II umnezeulo. miloativeşte le spre n o i.
spăl spurcăciunea cea din pof­
.'?i (acoo) rele llî mctaail, Inecmiiatt' mal sus.
Wf cu rugâcluoea SfÂiuuliii Kfrfiii. te şi să mă arăt Ţie curăţit, H
k^ Iar parasiisiorul, făc&nd metanie celui mal când vrei vrea să vii din cer
W? mare şi lufiod biQecuvAnlar«* merpe ţi IrH^e
4i« clojiolul. judecător, Doamne, să judeci
u
4»^ Apoi începe <*01 tii«i mare pre oameni, ca un judecător
V oniţi să no iiirii năm şi singur drept. U
Wf (du ;i uri)
W; şi i ’HaltDul IU3. (*u cifis Hu ţi hl&iid. Alia u lui Te 'dor. t'hiBuI al T) !eu.
!ar preotul cetes^te rugfti’lunlk» Vecerniei tna P cdubit5;C uvioase l'armte-,.
intea sfin ciur Ubi.
După ['«alui, SjavA, i^i acum
V eniţi credincioşilor cu dra­
4i^ A liliiiti goste având ca o pavăză arma U
W? (do 8 ori) cea tare a postului, să întoar­ u
Ecti'Oia ('ca maru şl cetim Catiauia cem înapoi tot meşteşugul în­ u
C ătre Domnul, când m’ara nee jit . şelăciunii vrăjmaşului; să nu u
u
4(^
4»^; Şi la ficcarpi Antilua Siavâ, şi acum
ne îndulcim cu desmierdăciu- M
kSf A iiluia
MU (de ;i on) nile poftelor, ca să nu ne te­
4»^ mem de focul ispitelor; prin u
kli şl faccm trei metmiU.
kn care post Hristos iubitorul de
oameni, cu darurile răbdării U
itii ne va încununa pre noi. Pen­ u
kif u
LUNI SEARA tru aceasta, cu îndrăzneală
4^ţ rugându-ne, cădem înaintea
IN SAL'TAMANA IXTAIA
4(« lui strigând şi cerând suflete­
La ]) (.i&mDc Blrigal um...puDcm Stibira t>, lor noastre pace şi mare milă.
glasul al. 2-lea (a-ere a lui loaif.
Podybia P rc toţi i-am inlcccul... Iar dâia Mineiti, trei fiUhlri.

-m; SUvÂ. ţ i acum ; a Născătoarei de Dumnezeu. ^

V|L
ot păcatul am făcut, pre toţi
stif Tî-am întrecut cu desmier-
its darea. De aşi vrea să mă
L umină lină...

ProchimeD, glasul al 6-let.

^

pocăesc, nu am râuri de la­ A Domnului este mântuirea ^


*¥ «OS ÎNTÂIA SA IT A M A N A DIN I’OST
^ şi preste poporul Tău binecu-
H vantarea Ta.
^ siili 1) oarane, căci s'au î n m u l ţ i t ceice mă
jli necăjesc.
^ D da I'accrc cetirc
^ Gap. l-iu Vers 1 lu.
ntru inceput a îâcut Dumnezeu cerul şi
pământul. Şi pământul era nevăzut şi
SI netocrait şi Intunerec era deasupra a-
(lâncului §1 Duhul lui Dumnezeu se purta pre
deasupra apei. Şi a zis Dumnezeu: Să se facă
lumină! Şi s’a îăcut lumină. Şl a văzut Dum­
nezeu lumina că este bună; ^i a despăr,it
Dumnezeu Intre lumină şl îotre intunerec ;
şi a numit Dumnezeu lumina ziuă şi intune-
rccul l-a numit noapte; şl s’a făcut seară şl
s’a îăcut dimineaţă zi una. Şi a zis Dumne­
zeul: Să 88 facă tărie îq mijlocul apei şi să
Vi îie despărţind apă de apă ! Şi e’a îăcut aşa.
Şi a îăcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dum­
W? nezeu Intre apă, care era deasupra tăriei şi
intre apă, care era sub tărie; şi a numit
Dumnezeu târla cer. Şi a văzut Dumnezeu
că este bine şi s’a îăcut seară §1 s’a îăcut
tilmlneaţă. ziua a doua. şi a zis Dumnezeu:
Să fie adune apa cea de sub cer iati ’o adu­
nare şl să se arate uscatul şl s’a făcut asa.
Şi s’a adunat apa cea de sub cer intru adu­
nările sale. şi s'a arătat uscatul. Şi a numit
Dumnezeu uscatul pământ, si adunările apelor
Ie-a numit mări. ŞI a văzut Dumnezeu că
este bine. Şl a zis Dumnezeu: să răsară pă-
mâQtul iarbă verde, care B ă semene sămânţă
dupre tel şi dupre asemănare, şi pom roditor,
care face roade, căruia fiămâuţa Iui este in-
tp'lnsul, dupre îel pe pământ; şl s’a fficut aşa.
Şi a dat din sine pământul Iarbă verde, care
scamăuă sămânţa dupre fel şi dupre asemă­
nare şl pom roditor, care face roade, căruia
sămânţa lui este îQtr’însul dupre fel, pre pă­
mânt; şl a văzut Dumnezeu că este bine, şi
s'a făcut seară, şi s’a îăcut dimineaţă ziua
im a treia.
FrocblmeD. glasul qI 5-lea
Domnul mă va auzi când
voiu striga către dânsul.
Stib;
( ând am strigat eu auzîtu-m'ai, Dumnezeul
kH dreptăţii mele.
De la l’tlde cetire
U
'*
c;iic .-x
§0* 139
Cap, l-iu, Vers l-iu.
^ Udele lui Solomon, fiul lu i David, carele
u
a impărăţit Iu Israil. A cunoaşte înţe­
lepciunea şi învăţătura, a înţelege cu­
vintele măestriei. a pricepe Invăluclile vor*
belor şi deslegarea cuvintelor celor întune­
coase, şi a socoti dreptatea şi adevSrul, şi
judecată a face, A da celor fără de răutate
meşteşufîire, şl pruncului tânăr ştiinţă şi cuno­
ştinţă. Acestea auz|ndu-le Înţeleptul, mai în­
ţelept va îi, şi cel înţelegător îndreptare va
dobândi. Şi va cunoaşte pilda şi cuvântul în­
u
tunecos, şi.vorbele înţelepţilor şi întrebările
cele ascunse. începerea înţelepciunii este
trica Domnului, şi cunoştinţă bună este tutu­
ror celor ce o fac pre ea. Credinţa in Dum­
nezeu este începerea priceperii; iar cei ne-
cretiincloşi defăirrează înţ«-lepcîunea şi invă-
ţătura. Ascultă, fiule, învăţătura tătână-tău,
şi nu lepăda legile maicei tale. Că cununa
darurilor vei lua pe creşletul tău, şi lanţ de
m
aur împrejurul grumazului tău. H u le, să nu
te înşele pre tine oamenii cei necredincioşi, u
nici sâ voeşti lor. De te vor ruga, zicând:
Vino cu roi, însoţeşte-ne Ia sânge, şi să ascun­
dem in pământ cu strâmbătate pre omul cel
drept; să-l înghiţim pre el ca iadul de viu.
şi să stingem pomenirea Iui de pe pământ.
Averea lui cea de mult preţ să o i::pucâm, şi
vom umplea casele noastre de dobânzi; pu-
ne-ţi soarta ta cu noi şi o pun^ă obştească u
să avem toţi, şi un sac să se îacâ nouă tu­ u
turor. Fiu l meu, să nu mergi in cale cu dânşii,
ci să-ţi abaţi piciorul tău de Ia cărările lor.
u
Că, picioarele lor la răutate aleargă, şi grab­ u
nice sunt a vărsa sânge. Că nu îără dreptate u
se întind irrejile păsărilor; pentru că aceia
ce se însoţesc sângiurile, îşi agonisesc loiuşi
rele, şi sfărâmarea oamenilor călcători do
lege este rea. Acestea sunt căile tuturor celor
ce fac fără de legi, căci cu păgânătatea îşi
răpesc sufletul său. înţelepciunea în răspântii
se laudiî, şi prin uliţe iodrăzneula aduce.
Apoi;
I nvredniceşte-ne Doamne iu seara aceasta..
M
Trei mclnnll, după caro Preotul.
Sâ plinim rugăciunile noastre...
u
LA STIHOAVNĂ 5^
Idiomoia zilei, glasul al 3-loa.
u
S ă postim post primit, bine U
plăcut Domnului; postul cel u
adevărat este înstreinarea de ^
răutăţi, inîrânarea limbii, le- m
 140
pădarea mâniei, depărtarea de
pofte, de clevetire, de minciu­
nă şi de jurământul mincinos.
Lipsirea acestora este postul
cel adevărat şi bine primit.
stih. U ălre tine am rid ijat ochii mei..
^1 tut acuastB, npoi
SUii; M llucştc-ne pre coi, Doamne..
A Mucfnioilor
4»^? M are este puterea muceni­
cilor Tăi, Hristoase, ca îmitor-
4H? mânturi zac şi duhurile go­
¥^ nesc; şi au stricat puterea vrăj­
w? maşului cu credinţa Treimii,
nevoindu-se pentru buna cre­
dinţă.
Siavâ, şl acum . ii N&scâtoarci
N ăscătoare de Dumnezeu,
41 ^ folositoare tuturor celor ce se
roagă, întru tine ne lăudăm,
3H9: întru tine ne este toată nă-
dejdea noastră. Roagă pre cel
jg ce s’a născut din tine, pentru
^ netrebnicii robii tăi.
^ Apoi CaDoneirhul tac*' obişnuita meianir In
mijloc, asenieiiua i$i la etraoe.
Acum slobozfijte pre robul tnu...
Sfinte 1 umnezeulc...
(3 tnohlnAriunl)
Mif
I’re o tu l.
C â a ta este împărăţia...
Şl dupfi A min
c&utâm Troparele giatîul^m .
^ Născătoare de Dumnezeu,
p Fecioară, bucură-te, ceea ce
^ eşti cu dar dăruită, Marie,
Domnul este cu tine. Binecu-
m vântată eşti tu între femei şl
WC binecuvântat este rodul pân-
^M go*
hi
tecelui tău; că ai născut pre U
Mântuitorul sufletelor noastre.
[o metanie)
U
B otezătorul lui Hrîstos pre ÎHf
noi pre toţi ne pomeneşte, ca
să ne mântuim de fără-de-
legile noastre. Că ţie s^a dat
dar a te ruga pentru noi.
(o metanie)
$fîCtm S/Ov's;’
R ugaţi-vă pentru noi sfinţi­
lor apokoli şi sfinţii toţi, ca JHf
să ne ferim de nevoi şi de
necazuri. Că pre voi calzi fo­
lositori către Mântuitorul v'am
câştigat.
o metailio
Apoi se zicc (ie cel mai mare, fâra metanie,
cu ({laj bl&udbor dulccatfi
S ub milostivirea ta scăpăm, MJHf
Născătoare de Dumnezeu. Ru­
găciunile noastre nu le trece
cu vederea întru necazuri, ci
din primejdii ne scapă pre noi,
una curată, una binecuvântată.
n oamne milue:;le
(do 4U ori)
Slavâ, i$l acum
< eea ce eşti mai cinstită.,.
lutru numele Domnului, binecuvintoază
părinte-
Preotul:
C elco - este binecuvântat. Hristos, Dumne­
zeul nostru...
Iar noi
Îm părate ceresc...
Şi zicom rugăciunea cut I o iu I u ) Efrem
L»oamne şi Stăpânul vieţii mele...
(:i metanii şl 12 Incbin&ciuoi)
 ÎNTÂIA SA IT Â M Ă N A DIN l‘(»sr
Şi iarăşi zicem rU|;ăcji!DHa (ie mai rus cti
n metanii’.
Apni
Sfinte Dumnezeule...
i^oainnc iniiueşte
(de 12 ori)
Apoi ru(!Â(!luoca'
Prea sfântă Treime, stăpâ-
nie de o fiinţă, împărăţie ne­
despărţită, ceea ce eşti pricina
tuturor bunătăţilor, binevo-
eşte şi pentru mine păcătosul,
întăreşte şi înţelepţeşte inima
mea şi şterge toată întinăciu-
nea mea. Luminează gândul
meu, ca totdeauna să te slă­
vesc, să te laud, să mă închin
ţie şi să zic: Unul sfânt, unul
Domnul lisus Hristos, întru
slava lui Dumnezeu Tatăl,
Amin.
Apoi:
• ie numele Dotnoului binecuvântat do acum
şi până in veac,
(du trei orii
troi metanii
A p o i:
ine voi cuvânta prc Domnul...
t'ând punem mfisli, zicem ţ;i Psalmul 144
i nălţa-Te-voiu Dumnezeul meu...
BC [acc Apolis.
!;ii iei^iud in tiudâ. căutam dupA olticeiu Sli-
hira lirBmului iar preotul rosteşlo rugAciuDllc
I cele oliiijiiulte. pomeneijte pro cei morţi şl
tace desIvAriţitul Apolis.
Să se ştie.
Această râuduialâ se l'acc, după Vecernie,
io tot fifâatul post nefiind Liturghia cea mai
inaiote sfinţită.
Şi n’ain luat obiceiu să facem această litur-
glilepânăMiercuii, casăposteescâ,după pre-
daoie, ţoală îrătimea; iar cel cc vor putea,
să postească până Vineri.
goi 141
Iar când se (ace Liiur&;liiaceaujaiinain(esf[n(i-
tâ, zice Preotul la fiecare slavă a StiJiologiei;
Iară şl iară.,.
an
Cade-se a şti:
liă in Lavi'a cuviosului părinteiui nostru Sava
nu cântăm l’avecerni;a io liiserică: ci o ce-
tcfjte fiecare in cliiiie, Aija ara apucat.
i'ir in Ciiinoviile din Palestina, se cântă
i ’avecerniţii asşa:
In ceasul al zecelea
Intră paraclisierul. face o metanie (lelui mai
mure sji nier^o i»! Invp'rle in tnarfi de ori,
Dupfi care ne adunăm tuţl in liiseriră, tăcând
tiecaie ntetaniile ceW orânduite; $i aşteptăm
pn(intel, până se strânu toţi suu mai mnili
Şl 8i'i!lândn-6e I'rcutul din strana lui. face
obii^Duita metanie liţuinenului, şi incepe :
Binecuvâotht este Dumnezeul nostru...
1 ar noi ziccm: am
A min.
Împărate ceresc,^[inie Dumnezeule,
\ eniţi s.î ne inciiinăm
(de orii
i^i Îndată Psalmul HO îHfr
1>umnezeulp, spre ajuto'ul meu ia aminie...
A|toi Începem canonul cvi mare
tacându-i in patru părţi cu Irmoasele şi !
i^fAri^lm loi seara
IrmoHsele de căte donâ ori
r ,\ M )M I, C F L M AHK
l'acerea siaotuliii părintelui nostru Andrei
O iteanni lero.sulimileaniil.
i aceni la tie«‘ure Tropar trei iDciiinaciuni.
''iintari'a l-i,i, glusul al i5-i*‘a
jutor şi acoperitor s'a fă- ^
cut mie spre mântuire, m
„Acesta este Dumnezeul meu ^
„şi-l voiu slăvi pre el; Dum- M
„nezeul părintelui meu şi-l U
„voiu înălţa pre el, căci cu
mărire s’a preaslăvit. ^
l^ripeala po care o zicem ^
M iluejte-mă Dumnezeule, miiucşte-mă. ^
 Iritife **■;%
;X54cy/:
142 «3 UINI
4H?
De unde voiu începe a plân­
ge faptele vieţii mele tică­
loase ? Care începere voiu
pune Hristoase, acestei tân­
guiri de acum? Ci ca un mi­
lostiv dă-nii iertare greşalelor.
Vino^ ticăloase suflete, îm­
preună cu trupul tău, de te
mărturiseşte la Ziditorul tu­
turor. Părăseşte de acum do­
bitocia cea dinainte şi du lui
Dumnezeu lacrămi de po­
căinţă.
Râvnind n e a s c u ltă rii lui
¥^ Adam, cel întâi zidit, m'am
cunoscut pre mine desbrăcat
n al păcatului şi, ca o stăpână,
de Dumnezeu, de împărăţia
4H« cea vecuitoare şi de desfătare,
H cel ce mă pocăesc.
pentru păcatele mele.
Vai, ticăloase suflete! Pen­
tru ce te-ai asemănat Evei
celei dintâi? că ai căzut rău
şi te-ai rănit amar; că te-ai
atins de pom şi ai gustat cu
¥¥i îndrăzneală dobitocească mân­
H
H care.
In locul Evei celei simţite,
făcutu-s’a mie Evă înţelegă­
toare cugetul cel cu poftă tru­
pească; arătându^mi cele dulci
şi gustând pururea din bău­
tura cea amară.
Dupre dreptate s'a lepădat
Adam din Edem, nepăzind o
poruncă a ta, Mântuitorule.
§0»
Dar eu ce voiu pătimi, nebă-
gând seamă totdeauna de cu­ JH6-
vintele tale cele de vieată. m
Slavă, a Tpelnu‘1
Treime, fiinţă prea înaltă,
căreia ne închinăm întru o
unime, ridică de deasupra mea
lanţul cel greu al păcatului
şi, ca un milostiv, dă-mi la­
crimi de umilinţă.
acum, a Născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu,
nădejdea şi folosirea celor ce
te laudă pre tine, ridică de
deasupra mea lanţul cel greu
curată, mă primeşte pre mine
.'^1 iarăşi Jrmusul cel <liQtăi, iu loc de Tata
vHsie, oilhtft Aşa facem Ih tnalc c&ntfirile
Cântarea a 2-a, Irmos
a aminte cerule, şi voiu grăi
I şi voiu lăuda pre Hristos.
„Carele a venit din Fecioară
„cu trup“.
|a aminte cerule, şi voiu grăi
pământule, primeşte în urechi
glasul celui ce se pocăeşte faţă
de Dumnezeu, şi-l laudă pre
dânsul.
Ia aminte, Dum nezeule,
Mântuitorul meu, cu ochiul tău
cel blând şi-mi primeşte măr­
turisirea mea cea călduroasă.
 ÎNTÂIA SAPTAMANA iu n POSI'
Greşit-am mai mult de cât
toţi oamenii, însumi am gre­
şit ţie; ci te milostiveşte, A^ân-
tuitorule, ca un Dumnezeu
spre făptura ta.
C iu’p făcând grozăviei pati­
milor mele, cu pofte iubitoare
de desmierdare, mi-am stricat
frumuseţea minţii.
Viforul răutăţilor m’a cu­
prins milostive. Doamne; ci
ca lui Petru, tinde-mi şi mie
mâna ta.
|ntinatu-mi-am haina trupu^
lui meu, şi mi-ain spurcat po­
doaba cea dupre chipul şi du-
pre asemănarea ta. Mântuito­
rule.
|ntunecatu-mi-am frumuse­
ţea sufletului cu dulceţile pof­
telor, şi cu totul, toată mintea,
ţărână mi-am făcut.
Ruptu-mi-am acum vest­
mântul cel dintâi, carele mi
P re piatra cea neclătită a
l-a ţesut mie Ziditorul din în­
ceput, şi pentru aceasta zac
acum gol.
Imbrăcatu-m’am în haină
ruptă, pe care mi-a ţesut-o
mie şarpele cu sfătuirea, şi
mă ruşinez.
Lacrămile desfrânatei, In­
durate, si eu le vărs înaintea
go» 143
Ta; milostiveşte-te spre mine,
Mântuitorule, cu îndurareaTa.
Căutat-am spre frumuseţea
pomului şi mi s’a amăgit min­
tea, şi acum zac gol şi mă
ruşinez.
L ucrat-au pre spatele mele
toţi începătorii răutăţilor, lun­
gind asupra mea fărădelegea
lor.
M avA , u Tr^'liuui.
pre tine unul. Dumnezeul
tuturor,în trei feţe te laud;
pre Tatăl şi pre Fiul şi pre
Sfântul Duh.
Şii acum, r NAsrAtoarel.
preacurată Fecioară, Născă­
toare de Dumnezeu, ceea ce
una eşti prea lăudată, roagă-te
cu de-adinsu!, să ne mântuim.
C’âinjircH a Irmos
poruncilorTale, Hristoase,
„întăreşte mintea mea“.
Foc dela Domnul plound
oarecând, a ars Domnul de
demult pământul Sodomite-
nilon
In munte scapă suflete, ca
Lot acela, şi fugi în Sigor.
Fugi de aprindere o suflete!
Fugi de arderea Sodomului!
 144 •«§ §0*

n Fugi de stricăciunea dumne- „auzul Tău şi m’am temut.

m zeestei văpăi. „Slavă puterii Tale, Doamne**.

Greşit-am Ţie singur eu,gre- Lucrurile Tale nu le trece

şit-am mai mult de cât toţi, cu vederea, zidirea ta nu o
î| Hristoase Mântuitorule, nu mă părăsi, drepte Judecătorule;
trece cu vederea. că de am şi greşit eu însumi,
ca un om, şi mai mult de cât
Ig Tu eşti păstorul cel bun; tot omuljiubitorule de oameni,
5^ caută-mă pre mine mielul, şi dar ai putere ca un Domn al
rătăcit fiind, nu mă trece cu tuturor a ierta păcatele.
vederea.
S e apropie, suflete, sfârşitul
5| Tu eşti dulcele lisus, Tu eşti se apropie, şi nu te grijeşti; ÎHd
p Ziditorul meu; întru Tine Mân- nu te găteşti. Vremea se scur­
^ tuitorule niă voiu îndrepta. tează, scoală-te, aproape lângă
uşi este Judecătorul; ca un
m Mărturisescu-mă Ţie, Mân­
vis, ca o floare trece vremea
j i tuitorule: Greşit-am Ţie fără
vieţii. Pentru ce în deşert ne
î l măsură; ci Iasă-mi, iartă-mi,
turburăm.
UI ca un îndurat.
|ţ| siiivfl. a '['iTimt'i. D eşteaptă-te o sufletul meu! ^
Ia seama faptelor tale care ai ^
4Hţ O Treime, unime Dumne- făcut, şi le dă pre ele înain- ^
m zeule, mântueşte-ne pre noi tea ochilor tăi; varsă picături m
jg de înşelăciune şi de ispite şi de lacrămile tale; spune cu
de primejdii. îndrăzneală faptele tale şi cu- ^
!^i ftcu u i, II N’il3 c 5 tu u ro i. getele tale lui Hristos, şi te ^
îndreptează. ^
Bucură-te, pântece primitor
de Dumnezeu; bucură-te,sca­ N'a fost în viaţă păcat, nici ^
unul Domnului; bucură4e, faptă, nici răutate, care să n'o
Maica vieţii noastre, fi săvârşit eu, Mântuitorule,
I Aamrcii I U. Irmo-
cu mintea şi cu cuvântul, cu ^
voinţa şi cu gândul, şi cu şti- ^
uzit-a proorocul de veni­
A rea ta, Doamne, şi s’a
„temut, că vrei să te naşti din
inţa; şi cu fapta păcătuind, ca
altul nimenea, nici odinioară.
îHf

„Fecioară şi oamenilor să te Dintru aceasta m’am jude- Uf

„arăţi, şi a grăit: Auzit-am cat, dintru aceasta m'am osân- ^
 «g INTAfA S\I'T A M A N \ DIN T n s i’ g^.
n diteu, ticălosul, adecă din cu-
S iloştinţa mea, de cât care ni-
|| mic nu este în lume mai silnic;
î l Judecătorule,Mântuitorul meu
^ şi cunoscătorul, milostive-
jg şte-Te şi mă scapă şi mă mân­
ji tueşte pre mine, robul Tău.
Scara care a văzut de de-
^ mult marele între Patriarhi,
J| suflete al meu, este arătarea
suirii celei de lucrare, şi a
îl înălţării gândului. Deci, de
^ voeşti să vieţueşti cu lucrarea
P şi cu cunoştinţa, şi cu înălţa-
g rea gândului, înoeşte-te.
H Arşiţa zilei a răbdat patri-
arhul’ pentru lipsă, şi gerul
m nopţii a suferit, în toate zilele
făcând câştigare, păstorind,
îl trudindu-se şi slujind, ca să-şi
ia amândouă femeile.
n In noapte vieaţa nieami-am
Două femei se înţeleg; Iu­
ţi crarea şi cunoştinţa întru gân-
|j| dire. Insă, prin Lia lucrarea,
^ ca pre ceea ce a fost cu mulţi
copii; iar prin Rahil gândirea,
ca pre cea cu multă osteneală.
Că fără de ostenele, nici lu­
crarea, nici gândirea nu se va
îl săvârşi, suflete.
||jt a l'PtMfnt’ l
Î^Nedespărţită în fiinţă, nea-
î| mestecată în feţe. Dumnezeu
îi Te cunosc pre Tine, Dumne-
î| zeire, una în Treime, ca pre
n ceea ce eşti întocmai cu îm-
145
părăţia şi întocmai cu scaunul;
şi strigŢie cântarea cea mare,
ce se cântă întreit întru cele ^
de sus. îf*p
Şi ai născut, şi eşti Fecioară ^
şi ai rămas întru amândouă
cu firea Fecioară. Cel ce s’a ^
născut înoeşte legile firii, şi
pântecele a născut nesimţind ^
dureri. Dumnezeu unde voeşte, ^
se birueşte rânduiala firii; că
face câte voeste. JHt
Cântai ua n-a, Iriuof). ^
D
e noapte mânecând iubi- ^
torule de oameni, mă rog
„luminează-mă, şi mă îndrep- ^
„tează la poruncile Tale, şi mă
„învaţă. Mântuitorule, să fac ^
„voiaTa“ .
trecut pururea, că întunerec ^
s’a făcut mie şi negură adâncă
noaptea păcatului; ci ca pre ^
un fiu al zilei arată-mă. Mân-
tuitorule. ^
LuiRuvim asemănându-mă, gt
eu ticălosul, făcut-am sfat ne- |î|
cuvios şi călcător de lege asu-
pra lui Dumnezeu celui înalt, jnt
spurcându-mi patul meu, pre-
cum acela al tătâni-său. ^
Mărturisescu-mă Ţie, Hri- jhc
stoase împărate; greşit-am, H
ca mai înainte fraţii Iui losif,
10
 146
H vânzând rodul curăţiei şi al în-
^ ţelepciunii.
IU De cei de un sânge s’a dat,
^ s'a vândut în robie, dulcelesu-
JÎ flet cel drept, spre închipuirea
^ Domnului; iar tu suflete cu
P totul te-ai vândut răutăţilor
î
l tuitorule, şi suspinuri dintru
Lui losif celui drept şi minţii
UI lui celei curate urmează, tică-
loase şi neiscusite suflete, şi
H nu te spurca cu pornirile cele
fără pricepere, pururea făcând
^ fără-de-lege.
|i| De s’a şi sălăşluit în groa-
^ pă oare când losif, Stăpâne
Doamne, dar spre închipuirea
m îngropării şi a sculării Tale a
ţ i fost aceasta; iar eu, ce-Ţi voiu
jg aduce Tie întru acest chip vre-
U odată?
siuvA. H Treiincl
Pre Tine Treime Te slăvim,
pre unul Dumnezeu; sfânt,
sfânt, sfânt eşti Părinte, Fiule
şi Duhule, fiinţă singură prin
sine, unime, căreea pururea
ne închinăm.
‘ I acum, H Nâsnâioarci.
Din tine s’a îmbrăcat întru
a mea frământătură. Dumne­
zeu, cel ce a zidit veacurile,
^ Maică Fecioară, ceea ce eşti
^ nestricată şi nu ştii de bărbat;
^ şi a împreunat lui-şi firea
omenească.
•>9 :N1 §0*
C&ntârca li a, Irmos:
trigat-am cu toată inima
S mea către induratul Dum-
„nezeu, şi m’a auzit din iadul
„cel mai de jos, şi a scos din
„stricăciune vieaţa mea“.
L acrămi din ochii mei. Mân­
adânc curat aduc Ţie, strigând ÎHt
ftti
inima mea: Dumnezeule, gre-
şit-am Ţie, milostiveşte-Te
spre mine.
Instreinatu-te-ai suflete, de
la Domnul Tău, ca Datan şi ÎHt
ca Aviron; ci din toată inima
strigă: lartă-mă! Ca să nu te
împresoare pre tine prăpastia
pământului.
Ca o junice sălbătăcită ase-
mănatu-te-ai suflete lui Efrem;
ca o căprioară păzeşte-ţi vieaţa ÎHt
de curse, înălţându-ţi cu aripi
mintea, cu lucrarea şi cu gân­
direa.
Mâna lui Moise ne va face
să credem, suflete, cum că,
poate Dumnezeu vieaţa cea
leproasă să o albească şi să
o cureţe; nu te deznădăjdui
dar, măcar de şi eşti lepros.
Slavă, a TrylDJPl
T reime sunt, neamestecată,
nedespărţită; despărţită dupre
feţe, şi unime sunt din fire
unită; Tatăl, zice, şi Fiul şi
duninezeescul Duh.
 •» § INTAIA iîAl»TAMANA I>1N POST
aniiD), a N&scâtoarei
Îl Pântecele tău ne-a născut
H nouă pre Dumnezeu, cu chipul
m ca şi noi; deci, ca pre un Zi-
m ditor a! tuturor, roagă-l,Născă-
m toare de Dumnezeu, ca prin
rugăciunile tale să ne îndrep-
H pre întâmplare; ci păzeşte-te
CUN'L»AC
^ glasul a (î Ie»
H ^ uflete ai meu, suflete al
H ^ meu, scoală! Pentru ce
n dormi? Sfârşitul se apropie,
m şi vei să te turburi. Deşteap-
H tă-te dar, ca să se milosti­
vi vească spre tine Hristos Dum-
nezeu, cel ce este pretutinde-
nea şi toate le plineşte.
I ântarea 7 a. Irmos
H |T''^Ş't-am, fără-de-lege am
^ v J făcut, nu ne-am îndreptat
m „înaintea Ta, nici am păzit,
„nici am făcut precum ne-ai
„poruncit nouă; ci nu ne pă”
|j| „răsi pre noi până în sfârşit,
„Dumnezeul părinţilor".
n flete, mai viclene lucruri ai
Greşit-am, păcătuit-am şi
m am lepădat porunca Ta; că
^ întru păcate m*am zămislit, şi
am adaos ranelor mele, rană.
Ci Tu mă niilueşte ca un în-
^Hţ durat, Dumnezeul părinţilor.
n Cele ascunse ale inimii mele
m le-am mărturisit Ţie, judecă-
torul meu. Vezi smerenia mea,
m m i
^ 147
vezi şi necazul meu, şi ia a-
minte acum la judecata mea;
şi Tu mămilueşteca un îndu­
rat, Dumnezeul părinţilor.
Saul, oarecând, dacă a pier­
dut asinii tătâne-său, suflete,
degrab a aflat împărăţia du-
să nu greşeşti, alegând mai
cu deadinsul poftele tale cele
dobitoceşti, de cât împărăţia
lui Hristos.
David dumnezeescul părin­
te, de a şi greşit oarecând în­
doit, suflete al meu, cu să­
geata prea curviei săgetân-
du-se şi cu suliţa robindu-se
pentru pedeapsa uciderii; dar îfif
tu cu mai grele lucruri boleşti,
din pornirile cele din voia ta.
1 mpreunat-a David oare­
când nelegiuirea cu nelegiuire,
că a amestecat preacurvia cu
uciderea; dar îndată îndoită
pocăinţă a arătat Iar tu, su­ m
făcut, necăindu-te către Dum­
nezeu.
David oare când a însemnat
cântarea, scriindu-o ca într’o
icoană, prin care-şi mustra
fapta care a lucrat, strigând:
Milueşte-mă! că Ţie unuia am
greşit, Dumnezeului tuturor;
însuţi niă curăţeşte.
 14S
Treime neamestecatâ, ne­
ţi despărţită, de o fiinţă, unime
H sfântă; lumini şi lumină, şi trei
m Sfinte şi unui Sfânt, se laudă
Treimea Dumnezeu; ci laudă
^ şi prea slăveşte, suflete, vieaţă
şi vieţi, pre Dumnezeul tuturor.
ucum. a Năi^câUmrci
m Lăudâmu-te, bine-te-cuvân-
tăm, încliinămu~ne ţie, Născă-
toare de Dumnezeu; că ai
născiit pre unul din Treimea
m cea nedespărţită, pre Fiul şi
UI Dumnezeu, şi tu singură ne-ai
deschis nouă, celor de pre
pământ, cele cereşti.
n
( ’ântarea 8 a, Irmos
m T^re cela ce-l slăvesc oştile
|[| I „cereşti şi de dânsul se
^ „cutremură heruvimii şi sera-
„fimii, totă suflarea şi zidirea,
„lăudaţi-1, îl binecuvântaţi şi-l
„prea înălţaţi întru toţi vecii“.
m Milueşte-mă pre mine, cel
ce am greşit, Mântuitorule;
||| ridică-mi mintea mea spre în-
ţ| toarcere. Primeşte-mă pre
mine, cel ce mă pocăesc; mi­
ji lueşte-mă pre mine, cel ce
strig: Greşit-am Ţie, mântu-
l eştcMTiă, nelegiuit-am, milu-
î? eşte-mă.
n Ilie cel ce s’a purtat în car,
m suindu-se în căruţa bunătăţi-
^ lor, s'a înălţat ca spre cer
lA ’NI §0*
oarecând, mai presus de cele Ăit
pământeşti. Deci la suirea ace-
stuia cugetă suflete al meu.
on
Eliseiu luând oarecând co- a*î
jocul lui Ilie, aluat dela Dom- ^
nul dar îndoit; iar tu o, su-
flete al meu, acestui dar nu ^
te-ai împărtăşit pentru neîn-
frânare. îHt
Curgerea Iordanului, oare-
când, a stătut de o parte şi
de alta prin lovirea cojocului ^
lui Ilie,prin Eliseiu; iar tu, o
suflete al meu, acestui dar nfs
nu te-ai învrednicit pentru ne- ^
înfrânare.
îHt
Samariteanca oarecând a ^
primit pre cel drept cu gând ^
bun; iar tu, o suflete! n'ai U
adus în casă nici strein, nici ^
călător. Pentru aceasta te vei ^
lepăda afară de cămară, tân- H
guindu-te. g
Minţii celei spurcate a iui
Gheezi, pururea te-ai asemă- m
nat, ticăloase suflete; a căruia ^
iubire de argint leapădă-o ma-
car la bătrâneţe. Fugi de fo- ^
cui Gheenei, depărtându-te ^
de răutăţile tale. ^
lUaccuvăntâm pre Tatăl.. ^
P ărinte, celace eşti fără în- H
ceput; Fiule, cel împreună fără
de început; Mângâitorule cel ^
bun, Duhule cel drept; nască- ^
torule al lui Dumnezeu Cu- ^
 •Og INTAIA S.M'TAm ANA I'lN l'0S7
vântiiliii, Cuvinte al Tatălui
celui fără început^ Duhule cel
viu şi făcător, Treime unime
milueşte-niă.
Şi acum. a Nftbrtloarei
(ja nişte văpsele mohorîte
¥^ s’a ţesut trupul lui Emanuil,
înlâuntru în pântecele tău,
4^ Preacurată, c:ea ce eşti pro­
firă înţelegătoare* Pentru a-
¥^ ceasta, Născătoare de Dumne­
¥^ zeu, cu adevărat pre tine te
¥i
cinstim.
C-Ântarca U a, (roios
wî IVIaştereazămislirii celei fără
H i 1 sămânţă este netâlcuită;
„rodul Maicii celei fără de băr-
„bat este nestricat! că naşte-
„rea lui Dumnezeu înoeşte
jî| „firile. Pentru aceasta pre tine
„toate neamurile, ca pre o
^ „Maică, mireasă a lui Dumne-
jjS „zeu, cu dreaptă credinţă te
îi slăvim.
jj| Mintea s'a rănit, trupul s’a
trândăvit, duhul boleşte; cu-
jî| vântul a slăbit, viaţa s^a omorît,
jj| sfârşitul este lângă uşi. Pentru
^ aceasta, ticălosul meu suflet,
ce vei face, când va veni ju-
fHţ decătorul să cerce ale tale ?
A dusu-ţi-am am inte, suflete,
de la Moisi facerea lumii şi
^ toată Scriptura cea aşezată de
ţ| acela; care îţi povesteşte ţie
de cei drepţi şi de cei nedrepţi;
W. .
:>/-W
go* 149 ^
u
din cari celor de al doilea, u
adică celor nedrepţi ai urmat, ^
o suflete, greşind lui Dumne- ^
zeu, iar nu celor dintâiu.
L egea a slăbit, nu lucrează ^
Evanghelia, şi toată Scriptura
întru tine nu este băgată în ^
seamă; profeţii au slăbit şi
tot cuvântul celui drept. Şi ^
ranele tale, o suflete, s'au în- ^
nnilţit, nefiind doctor să te
vindece. ^
Pildele Scripturii celei nouă ^
îţi aduc ţie, ca să le aducă
pre tine suflete spre umilinţă.
Râvneşte dar drepţilor, iar de
păcătoşi te leapădă; şi îmblân- ^
zeşte pre Hristos, cu rugăciu- ^
nile şi cu postul şi cu curăţia
şi cu smerenia. M
Hristos s’a făcut om, che­
mând la pocăinţă pre tâlhari
şi pre curve. Suflete, pocăeşte-
te că s'a deschis uşa împără- ^
ţiei acum şi o apucă mai’nainte M
fariseii şi vameşii şi prea-
curvarii, pocăindu-se.
Hristos s’a făcut om,înipre- U
unându-se cu mine prin trup
şi toate câte sunt ale firii, cu ^
voia le-a împlinit, afară de
păcat; arătându-ţi ţie, o sufle-
gt
te, pilda şi închipuirea sme-
|J
reniei sale,
H ristos pre vrăjitori i-a mân- | j
tuit, pre păstori i-a chemat, ^
 150 «0§
mulţimea pruncilor o a făcut
mucenici, pre bătrânul l-a mă­
rit şi pre văduva cea bătrână.
Cărora n'ai râvnit, suflete, nici
lucrurilor, nici vieţii. Ci vai
ţie, când te vei judeca!
Postindu-se Domnul patru
zeci de zile în pustie, mai pre
urmă a flămânzit, arătând firea
cea omenească. Suflete, nu te
lenevi! De va năvăli asupra
ta vrăjmaşul, cu rugăciunea
şi cu postul departe îl gone­
şte de la picioarele tale.
Slav&, a rroimcl.
Pre Tatăl să-I lăudăm, pre
Fiul să-l prea înălţăm, dum-
¥¥. nezeescului Duh cu credinţă
să ne închinăm, Treimii celei
nedespărţite, unimii dupre fi­
inţă: ca unei lumini şi lumi­
¥¥i nilor şi vieţii şi vieţilor, făcă­
toarei de vieaţă şi luminătoare
marginilor.
acum, a N&scfttoarci
Cetatea ta păzeşte-o, Prea­
curată Născătoare de Dumne­
zeu, că întru tine aceasta cu
41^
41^ credinţă împărăţind, întru tine
41^ se şi întăreşte şi prin tine bi­
¥^
¥¥i ruind, înfrânge toată supăra­
4i4? rea, robeşte pre vrăjmaşi şi
îndepărtează pre supuşii ei.
sfinte al lui Dumnezeu Andrele, rnsg& te lui
Dumoeieu pentru noi.
A ndreie cinstite şi părinte
de trei ori fericite, păstorul
LUNI §0»
Critului, nu înceta rugându-te
pentru cei ce te laudă; ca să
scăpăm de toată mânia, ne­
cazul şi stricăciunea şi de gre­
şeli să ne mântuim noi, ceice
cinstim pururea pomenirea ta.
Apoi căntâio {rniosul iu ataâodouă stratieli*
f)up& sfârâitul Canonului, inccpem Psalmul
ai patrulea.
('âaci am strigat eu, auzitu-m'ai...
Şl ceiialu Psalmi ai PavccernUni.
I a A Uluia,
trei njetanit «1 todatfi inoeprni a doua stare
C ătreTine. Doamne,am ridicat suflclul meu...
Şi atii doi Frialmi, zioând ia f*rdr<;itul acestora.
A liluiu
i'U trei Inchluâolunl.
Apoi Imsepe strana maro.
< u noi este Dumnezeu...
ţ.i zicem aceste Stlhun lu yias mare «i cu
dulce cântare, zicând o atraiiA unul şi rA8-
punzând oealalta altul.
^8e^lenea zicem §1:
I- irea colur îăra de trupuri..
Şi. i'U tflud llu
i red intru unui Dumnezeu..
Apoi l’reotul zice
Prea sfântă Stăpână...
/ii e cetctul tot H'-eeaşi.
.Şl taccm to(i cÂte o mctaniin Aeemcneu tn
corn şi la celelalte StiliurI de rufjâclune
ia toate, iar cflnd zicem ’
Dumnezeule, curâţeşte-ne pre ooi păcătoşii...
(de ori)
iMcera trei metanii
Apoi, s îinto Dumnezeule fjl aceste Tropare
|ire clacul al li-lea. pe cuie ie c&ntam cu
glae mare M cu cftntare dulce
1. umineaza ocliii mei, ilristoase Dumnezeule...
SlavA.
S prijinitor sufletului meu, fii Dumnezeule...
■ji acum
r ii nu avem indrâznealii...
i«ii Bunt iţi alte Tropare care J>e cântâ piest*'
zile Marti şi -loi seors. sunt ace§tea
N eudormirea nevăzuţilor mei...
Stih. nutâ !ji mă auzi, Doamne...
r ât va fi de înfricoşată judecata ta, Doamne...
Slavft
'm m m z T M m m m :: • - - ' A * * . ' • . ' . ' ••A— . A

«0§ ÎN TÂIA S A I’T A m ANA DIN POST go» 151

1, acrirui da-mi mie, Dumnezeule... lavă întru cei de sus lui Dumnezeu
si pre pământ pace .,
auum. r> oamne, scăpare Tc-aî făcut nouă ..
X crufinată nădejdea ta... I nvredniceşle-ne, Doamne, in noaptea,.
1) oaiuue ntilueşte
Apoi
(de 4u ori) S finte Dumnezeule, I' rea sîântă Treime,
Preotul T utul nostru..
Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri Preot il
Şi nigAiiiunea I ă a Ta este impfiratiu.
Ap"i cfimăm rar iji Irunios pe ^«Insul iil I) lea
P oamue, Doamne, celace ne mântueşti
pre Doi .. D oamoe al puterilor fii cii noi...

Apoi: ^1 Io ccaiatt^ Plran.i tot aceast». ţi zice «tranu

cea care a locepul. Stlli
V cDiţi să ne incbinăm
I, ăudaţi pre Dumnezeu intru sfinţii lui... n
(de •( urli
iara^i c&iitQ:
[’calmul r.i)
D oamnc al puterilor..-
M ilue^te-mă, Dumnezeule...
Apoi cealaltă etranii. zicft.Slili.
Fsalmul in i
I, ăudaţi pre el întru puterile lui, lăudaii...
Doamne, auzi rugAciunea mea... Doamne al puterilor fii cu noi...
!ji ^i în c ă .
Doamrio atotputernice, Dumnezeul Lău d aţi pre Dumnezeu intru sfinţii lui,
părinţilor noijtri. lăudaţi pre el intru tăria puterii lui.
\poi Doamne al puterilor fii cu noi..
Ap<MKtiana ro a începui
Sfinte Dumnezeule/r atăi nostru,
.>lnvă
l'reotul
Doamne, de n’um avea prc sfinţii tăi...
c ă a Ta este împărăţia..,
i;i după
A mia. £a'ttD) aceste Tropare dei^ralMie M uite sunt mulţimile greoaielor mele... ' ’ rea
glasul al M U 'n ; sfântă Născătoare de Dumnezeu... ' oată nă­
dejdea mea spre tine o pun.,
Miiueşte ne, prc noi, Doamoc...
Dyarane milueşte n
Slttvft
(de tii uri)
jioiimne, milueşte ne pre noi.. i
i}\ acum
t’ ela ce io toată vremea ., ''oam ne milueşte i
l'le trei orii
r
l^ija milostivirii deschide nonă,,. H
Doamne milueşte Slu vj, el anuni M
(de 4(1 urij. C cea CC oşli mai cinstitA ..
I ntru numele Domnului, binecuvintează
Slav6, H(Mim
părinte.
I eea ce eşti mai cinstită...
l’rcotul;
Intru Q u m eie Domnului binecuvintcazu
părinte, Dumnezeule, miloetiveijtf-Tespre noi..
Şi faccm iii tiietanii, dupi obioeiu, cu ruga-
Preotul'
ciunca sfântului Tffi'm făc' ntiu le rar, ca «A
Pentru ru|.;u.ciunilc sfinţilor părinţilor noştri, 60 potrivciis ’A to ţi.
ţi ru^ăi iunoa aceasta \pui tncepe cel mai m are'
^ tăpâne, Dumnezeule, părinie... M'intc Dumnezeule
Apoi ?i dupa
i atăl nostru
V cniţi să ne incliinăm...
Doamne milueşte, <le 12 ori, tji zicem lu^ă-
(de trei ori) ciuii^s, ficere a lui l’avel Monnhul. din Mo-
st naâtlroa făcătoarei de blnc^
Dojmne, auzi ruguciuoea mea.. Nespurcată, neintinatâ...
îltieC36C36C360eC)lU6UeC3fiC5âC)6C26C36£a6!5K36C36C3ât3eC36C36C36C36t36C2ieCa6C36C3eC36Că6£3fiC)eC3e£3ICadC36<96CîeOeC3K36C36C3606(500Kile
 152 •0§
^ i nc fi;i nutifl, ytăpuni’, lură de osândă..
Irnlbiâ liii^'uiiuuulje toii In p.'imânt, ţi z ij?
^ Trcoiul cu Klas niare ni^ăciuDcii dp)&
VficerQia mare
^ s liipuiic mult rnilostivu...
dupfl rui'&ciuuo, faco inctiioA^iunc col mai
^ mare citre fiati. ş\zii i ':
B ine cuvântaţi părinţi sfinţi,
şi-nii iertaţi, mie păcătosului,
toate câte am greşit cu cu-
vântul, cu lucrul, cu cugetul,
si cu toate simţirile mele.
tar noi r^ p un d eui;
^ j) uînnezeu să te ierte parinle sfintc-
M iQcepe (lin strana HtâDi;a iliipA raaduiaift.
UDUI după allul să îaca umimoiiva. a cero şi
^ a lua lert&t’lunc. pănă cAnd w sfflr^iisc totl.
Jjj ^i aşa incepe Preotul a zU‘o.
r n S â ne riig.iui pentru l)iiic iTCilinsioiul
jg Reşei* (\ j
Î5 celelalte prccum 6au alezat de dcmuU In
vevblle rÂndupli; şi aşs mcrijc livoaru 1h
chilia sa
Această rânduiaiâ se face In tot Rtfintul punt
^ la ravccernită
Marţi întâia săptămână.
I LA UTRENIE
DupA tn!&ia Stiliologie, Sedeioeio din Octoili
Uupti a doua Stiliolngie. ^(>di‘a]iia, ţ'lâeul
ai 2-l(ii
Podoliia l’ rya binecuvântată eşli-..
inecuvântat este darul
prea cinstitului post, că
Moisi printr’însul s’a mărit şi le­
gea cea scrisă cu slove pe les­
pezi aluat, şi tinerii mai puter­
nici de cât focul s'au arătat.
Deci, cu aceasta săstingem pa­
timile trupului cele arzătoare,
Iui Hristos Mântuitorului stri­
MAHTI §0* ^
gând: Dărueşte-ne nouă tu­
turor întoarcere, şi ne scapă
de Gheena.
Slavă, glB6 acolâi^).
Podoliia C cca ce eijti izvorul m ile i..
S osit-a vremea pocăinţii,
arată rodurileînfrânării, o su­
flete al meu! Caută spre cei
ce mai 'nainte s'au pocăit.
Strigă către Hristos: greşi-
t’am, mântueşte-mă, precum
ai mântuit, bunule Stăpâne, pre
vameşul, carele a suspinat din
inimă; Cela ce unul eşti mult
îndurat.
‘>i acum. a Nfiscâtoarel.
C eea ce eşti folositoare căl­
duroasă creştinilor, roagă pre
Fiul tău, pururea Născătoare
de Dumnezeu, să ne mântu­
iască de toată răutatea cum­
plită a vrăjmaşului, şi să ne
dea iertare de cele ce am
greşit; pentru milostivirea în­
durărilor, prin rugăciunile tale
Maică Fecioară.
I>upa a treia Stiliokigie, ^tdeaiou, giaaul al
f) lea
Doamne, ajungând la ziua
a doua a mântuitorului post,
strigăm către Tine: Umileşte
inimile noastre ale robilor Tăi
şi primeşte rugăciunile noastre
cele cu frică, dă-ne nouă a
alerga prea lesne călătoria
postului, iertare şi mare milă.
Slavă, «cecai^i
!>i acum. a NAicfituarel de Uumnezeu.
w*MxeAw**^i*5fc5k5k^iR:*jk?ic5K5K)k5toic)w6
^ M
*0§ IS T M A sM 'T A M A N A DIN Pn ST §0» 153 M
W ^
CO I’i)dul)io: P re cuvântul col împreună...
alese să ne apropiem toţi prin p
jH R ădăcină, ceea ce ai odrăslit post, lăsând năvălirile desfă- |jj
fe floarea cea dumnezeească, si- ţărilor, care râvnesc la cele M
H criule şi sfeşnice, şi năstrapă de jos. Şi în norul cinstitelor
m cu totul de aur, sfântă masă vedenii intrând, să vedem
jj| care porţi pâinea vieţii; ca singură frumuseţea cea dorită m
Jj pre un Fiu al tău şi Dumne- a lui Hristos; îndumnezein-
zeu, roagă-i pre El dimpreună du-ne cu taină prin dumne- U
^ cu sfântul Inainte-Mergăto- zeestile suiri. ^
IH rul, să miluiască şi să mântu- Vai mie! Ce voi să fiu? Ce ^
^ iască pre cei ce te mărturi- voi să mă fac lucrând păcatul,
sesc pre tine Născătoare de şi de Stăpânul ne înfricoşau-
Wî Dumnezeu. du-mă eu, necunoscătorul ?
jg CANONI'L \llN]-;il'!.ri
Pentru aceasta mai’nainte de
|J| ^1.’ letcbto a doua cuntarc ilin l'saltirp
judecată sunt osândit. Drepte gf
^ th ic A n t a h i:
judecătorule,bunule, întorcân- ^
^ Cântarea a :! a, glasul al - Ira. Innns
du-mă, mântueşte-mă pre u
mine, cel ce Te-am mâniat ^
m \ A edeţl, vedeţi că Eu sunt mai mult de cât toţi oamenii. M
« T cel ce am mântuit în mare
\ NiHcatuurei Uc numnezeu.
HI „şi am săturat în pustie pre
^ „poporul Israiltenesc şi apă Pământe nelucrate, cela ce u
jg „din piatră am izvorît oanie- ai odrăslit pre hrănitorul tu-
j[| „nilor; ca Îmbrăcându-Mă în- turor, carele'şi deschide mâna ^
„tru cel ce a căzut în strică- şi de bună voinţa lui se sa- ^
„dune de demult, să-l trag la tură tot vieţuitorul cu puterea ^
„mine, pentru nespusa milă“. cea dumnezeească, întăreşte ^
t cu pâinea vieţii inimile cele
^ liu. IJ'niin«‘i«'ul Jiostni, «lavA j'ie. slăbănogite prin saţiul greşa- ^
lelor celor rele. M
H T rezeşte’te, priveghează,
Alt lrBi08, ({iaeiil ei M tia. ^
suspină, lăcrămează prin post; \ edeţi, vedeţi... ^
leapădă toată sarcina păcatu-
V eniţi să ne adunăm în că-
lui, suflete; ca prin călduroasă
mara sufletului, dând rugă-
pocăinţă să scapi de foc, şi
ciuni Domnului, şi strigând: y
cu plângere pentru patimi să
Tatăl nostru, carele eşti în S
H rupi haina cea de jale, luând ceruri, slăbeşte, lasă datoriile ^
î l vestmântul cel dumnezeesc.
noastre şi le iartă. Cela ce ^
g Spre muntele faptelor celor esti unul mult îndurat. M
m - «®§ MAHŢl §(»•

jiy
^ B lândeţele sufletului nostru Căutarea a 8'&, Irmos.
C el ce a ia?hipuitlui Moisi...
m în post arătându-le, să nu ne
^ mâhnim pentru schimbarea eapădă, suflete, somnul le-
doritelor zile; că ne strălucesc
^ nouă faptele evlaviei.
L nevirii celei rele şi cu dra- U
goste priveghează spre dum- |J[
Slavă, a Trelmfii. nezeeştile porunci; se apropie m
C eea ce eşti fără de început mirele, deci purtând lumină,
^ nezidită, în trei feţe, unime, sârgueşte-te, să-I întâmpini,
doamnă, împărăţie a veacuri-
lor, preTine Tatăl şi pre Fiul P re mine, cel rănit rău cu ^
şi pre sfântul Duh, Te slăve- sabia desfătărilor, cu doctoria U
şte mulţimea îngerilor şi toată voiei milostivirii Tale îndurate U
firea oamenilor. tămădueşte^mă. Cuvinte, casă ^
Teslăvescînvecicumulţămită. gf
Şl acum, a Nă«cftl«arei

îl P re tine mărirea neamului De patimi vătămătoare, de m

nostru, cea cu toate bunătă- pismă şi urîciune, şi de toată
iîM? ţile, te lăudăm. Că prin tine, răutatea opreşte-te, suflete,
m Fecioară, ne-am îndumnezeit; hrănindu-te cu bucatele cele ^
w? că ai născut nouă pre Hristos, ce aduc desfătarea cea de sus,
5^ Mântuitorul şi Dumnezeu, Ca- fără materie. ^
rele ne-a deslegatpre noi din A N'ANUătuarei de Oumoezeu
MV blestem.
Slavă'f'ie, DumoczGiil nostru, s la v » 'j ie
Născătoare de Dumnezeu M
curată, tămădueşte ranele su-
Cine a stins focul? Cine a
fletului meu, şi patimile inimii, ^
încuiat gurile fiarelor? Postul
şi răsvrătirea minţii; ca ceea u
cel ce a mântuit pre tineri
ce eşti singură ajutătoare pa-
^ din cuptor şi pre proorocul cătoşilor, şi zidul celor sfă- ^
Daniil de la mâncarea leilor;
râmaţi.
UI pre carele să-l cuprindem şi
noi, fraţilor. Alt Irino t; ^

^ Irmosul: |»i'0 Filcătonil făpturii... ^

H Vedeţi, vedeţi, că eu sunt C u postirea înălţându-ne su- m

^ „Dumnezeu, cela ce m'am îm- fletele toţi Ia ceruri, rugăciuni ^
^ „brăcat cu trup de a mea bine primite să aducem Dom- ^
UI „bună voie, ca să mântuesc nnlul jfifr
ÎI „pre Adam, cel căzut prin
UI „amăgirea şarpelui, cu călca- Duhul umilinţii luând, să
jg „rea poruncii". lăcrămăm pentru răscumpă- P
 ^ ÎNTÂIA S 4 IT A M A S A DIN POST SO* 155

rarea sufletelor, lăudând pre Dumnezeu văzătoare, rugaţi

Hristos în veci, pre Dumnezeu cel lesne iertă­
B[Qccuvânt6m pre T a(A l.
tor, să mântuească sufletul
cel înviforat în luciul desfă­
T reime, ceea ce eşti de o tărilor lumeşti si în valurile
> i
fiinţă şi uninie nezidită, şi patimilor, şi care se primej-
Dumnezeul tuturor, pre Tine dueşte prin năvălirile duhuri­
Tepreaînălţămîntru toţi vecii. lor celor protivnice.
¥^ Şt acum. a Năficâtoarei

F ă rugăciune pentru noi cei Vino suflete, scoală-te din

W răutatea cea râvnitoare spre
¥^ ce te lăudăm pre tine prea
¥¥i curată, să ne apărăm de tot cele de jos. Cu aripile bună­
felul de ispite şi de primejdii. tăţilor, prin postire uşurân-
du-te, desfătează-te întru gân­
Slttva lie. nuinnfzeul nostru, slavft Tie.
dirile cele luminoase, care
Desfătarea bogatului defăi- pricinuesc desfătarea bunătă­
mându-o, veniţi să postim cu ţilor, făcându-te prin credinţă
¥i Lazăr, ca şi pre noi să ne cuvios lui Dumnezeu.
4^ încălzească sânul lui Avraam.
#S A Nâscâtuarci du I)umnezeu.
Si lÂuilAni, tiino 8â cuv&DtAm
4H^ ne iQCtijQăm Doioiiului Cine va face auzite laudele
4i^ tale, Preacurată? Ceea ce ai
W( Irm osul.
născut mai pre sus de tot gân­
41^ Pre Făcătorul a toată făp- dul pre lăudatul Stăpânul şi
41^ „tura, de carele se spăimân- Domnul, pre care îi laudă ce­
„tează îngerii, cântaţi-l po- tele îngereşti. Pre acela roa-
„poare, şi-l prea înălţaţi întru gă-l, Fecioară nenuntită, pen­
ÎI „toţi vecii“ .
¥i tru poporul cel păcătos.
Cilntarea a 9 a. IrmoK.
¥^ I i ill paiiiânteiii ciiic...
Alt Iftiîfts isaic, (IflDlueîrte...
41^
¥^ V reme este bine primită. Să
«
C ine din pământeni alune-
cându-se, aşa a mâniat
pre Dumnezeu cândva? Cine
aducem, fraţilor, iui Dumne­
zeu daruri de bunătăţi, sosit-a
¥^ a urmat pornirile răutăţii şi ziua mântuirii, întru care le­
¥^ pădând lucrurile întunerecului
s’a arătat sălaş păcatului, pre­
cum eu ticălosul? Ci Dumne­ să ne îmbrăcăm în lucrurile
zeule, voitorul milei. Tu mă luminii, precum strigă Pavel.
milueşte. Precum a ucis Domnul cu
P uterilor îngereşti, cele de nost nre vrăimasul, asa şi

r
 :>^:«)4cwwwWMCiwîicswMCMCwwDicsKMCJfcwc
1S6 «0§ \IM{Ţ[ SOt‘

noi veniţi să sfărâmăm tot cu „numele lui, pre carele slăvin-

acesta săgeţile şi vicleniile „du-l pre Fecioara o fericim“,
lui, fiecare zicând: Mergi îna­ l.iijniaAnilM. Treimicu glasului, lie trei uri
poia mea, satane! când va LA KTJliUAVNA
vrea să ne ispitească. Slilllld ZIUM iriBBU] Bl 3-lcu. ilIfeUŞl l'I hsu I

Slavă, a 'Irt'iioci S ă începem, popoare, postul

Intru o fiinţă Te laud pre cel fără prihană, carele este U
Tine, Treime fără de început, mântuirea sufletelor; să ser­ u
u
vim Domnului cu frică, cu un- u
¥^ cinstită, începătoare de vieaţă, tuldelemn al facerii de bine u
nedespărţită unime. Părinte, u
Cela ce eşti nenăscut, Cuvinte să ne ungem capetele şi cu
şi Fiule, Cela ce eşti născut apa curăţiei să ne spălăm fe­
şi sfinte Duhule, mântueşte- ţele. Să nu grăim multe întru
ne pre noi cei ce Te lăudăm. rugăciuni; ci precum ne-am
41^ învăţat, aşa să strigăm ; Tatăl
Şi HCUQi, a NiiscAldiii-i
nostru carele eşti în ceruri,
Mai pre sus de minte este iartă-ne nouă greşalele noa­
naşterea ta, Maica iui Dum­ stre, ca un iubitor de oameni.
•!^ nezeu. Că întru tine zămisli­ stihul M u I Diplutu-nc-ani ciiniitieaţa de
rea s’a făcut fără de bărbat, mila Ta...
41^ şi după naştere ai rămas Fe­ Tut ac'tvaţi u
cioară. Dumnezeu este cel ce Slib 2 - Ş i tie lumina Doiiiniilui...
4(^ Apui MartiricH
«4^ s’a născut, pre carele slăvin-
du-L,pre tine Fecioară te fe­ F rica împăraţilor şi a tira­
4(^ nilor o au lepădat ostaşii lui u
4i^ ricim. u
4(^ Hristos, şi cu bună îndrăs- u
W? Slava Ţie, Duinnrzj'ul nostru, Kluvft Ţie neală şi bărbăteşte pre el l-au
¥^
CU postul apropiindu-ne mărturisit Domn al tuturor,
spre muntele rugăciunilor, să Dumnezeu şi împărat al nos­ u
4H? vedem şi noi cu inimă curată tru; şi se roagă pentru sufle­ u
¥^ pre Dumnezeu, lespezile po­ tele noastre.
i»^ runcilor primindu-ie înlăuntru S I hvh . ţi Hcuiii
u
H NAsuiituarci
ca şi Moisi; strălucindu-ne cu u
¥¥i slavă prin faţa dragostei lui. Născătoare de Dumnezeu, u
¥^ ceea ce eşti folositoare tutu­ M
Irmosul
ror celor ce se roagă ţie, spre
U
Isaie dănţueşte, Fecioara a tine îndrăznim, cu tine ne lă­
„avut în pântece şi a născut udăm, întru tine este toată ¥ U
^ „Fiu pre EmanuiI, pre Dum- nădejdea noastră, Roagă-te u
jj« „nezeu şi omul. Răsăritul este Celui ce s’a născut din tine.
"R
 «og [N’1'\1A S A P I A M Â N A din VOSV 157

cUncioasă, Sionul; căci cu judecată şi cu milo­

pentru netrebnicii robii tăi. stivire se va Diâitul robia lui. Şi se vor sfă­
Apoi c«lclalU* iji ApoIiMil râma cei farade lege, şl păcătoşii Împreună,
şi cei ce au părăsit pre Domnul se vor sfârşi.
Pentru că acum se vor ruşina iutru idolii săi,
pre cari i-au făcut, şi se vor ruşina pentru
{grădinile lor care le-iiu iubit. Şi se vor ruşina
pentru lucrurile mâinilor sale, intru care ei
au voit, Că vor fi cu un Terevint ce şi-a le­
La ceasul al şaselea. pădat frunzele sale, şi ca o grădina fără apă.
Şl vd fi virtutea lor ca pusderiile căiţilor, şi
Troparul proorocii'i i^lasul 1 iii lucrurile lor Împreună ca scânteiele focului;
şi vor arde cei fără do lege, şi păcătoşii Îm­
preună, şi nu va fi cine sa-i stingă, Cuvântul
P entrucă suntem nemernici care s’a făcut cătrj Isaia, feciorul lui Amos,
pre pământ, ca toţi părinţii pentru ludea şi pentru Ieru salim : Şi va fi in
zilele cele de apoi aralut muntele Dumuulu ,
noştri, viaţa noastră cea scurtă ;i casa lui Dumnezeu pro vârfurile munţilor;
păzeşte-o fără păcat, Mântu­ şl !-;c va inalţu mai presus de di aluri, şi vor
veni la Dânsul toalo neamurile. Şi vcr merge
itorul nostru, şi ne milueşte neamuri multe, şi vor zice; Veniţi să ne suim
ia muntele Domnului, şi la casa Dumnezeului
pre noi, ca un iubitor de oa- lui lat.'ov; şl ne va spune nouă calea Sa şi
tjţ meni. vom merge pre dânsa.
l’rocItUuen, glasul al 4 le i.
■ilavft, (ţi R'‘um: lot acea-sta
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pro
l'rooliiiiit'ii, al mine.
hi aminte glasul rugăciunii mele, imparului Sllh Milueşte-mă, Doamne, că neputincios
meu şi Dumnezeul meu. sunt.
î'tili: (Iraiurile muie ia-le in urevhi. Doamne
înţelege strisfarwa moa.
^ Oiu proorooia Isaivi ci'iire.
^ ( ’ap l iu. Verall! al 19 li’H

aţa zice Domnul. De veti vrea şi de

mă veţi asculta, buuătăţile pământului
MARŢ! SEARA
veţi mânca; iar de nu veţi vrea, şi de
nu mă veţi asculta, sabia vă va mânca pre La Doajune slri;;at am : Stiliinlo Trlodulul,
voi, Cii gura Domnului a giăit acestea. Cum glasul ul 2 loa
s’a făcut păcătoasă cetatea cea credincioasă
I'rosumla. I ’ rccum To-ai arătat, llristoase.-.
SioQUi, plină de judecată, intru care a dor­
mit dreptatea, şi Inlru care acum sunt ucigaşi!

C ei ce am fost scoşi din

Ar^Motul vostru nu este lămurit; cârciumarii n
tăi amestecă vinul cu apă. Domnii tăi nu se
m pleacă; părtaşi sunt furilor, iubitori de daruri,
rai pentru mâncarea cea
U* !ri umblă după mită; pre cei săraci nu-i ju- amară oarecând, acum prin
decâ, şi judecata văduvelor nu o socotesc.
Pentru aceasta aşa zice Stăpânul, Daninul oprirea poftelor să ne silim a
Savaot, cel puternic al lui larail: V ai! celor intra iarăşi; strigând Dumne­
puternici ai lui Israil, că nu va înceta mânia
mea asupra celor protivnici, şi judecată pen­ zeului nostrn: Cela ce Ţi-ai
tru vrăjmaşii mei voiu face. Şi voiu aduce
mâna mea preste tine, şi te voiu lămuri spre
întins pre cruce palmele, oţet
curăţenie; iar pro cei necredincioşi ii voiu bând şi fiere gustând, şi Cela
pierde, şl voiu lepăda pre toţi cel făriidelege
ds la tini', şi pre toţi semeţii voiu smeri. Şi ce ai răbdat durerile piroane-
voiu pune judecătorii tăi ca şl mai’nalnte ţii lor, scoate toate desfătările
sfetDîcii tăi ca din inceput. fji după aceasta
te vei chema cetatea dreptăţii, Mitropolie crc- cele prea amare din sufletele
 158 •0§
noastre; şi pentru milostivirea
îndurărilor, inântueşte pre ro­
bii Tăi.
p
Cei ce am fost izgoniţi din
Rai oarecând pentru mâncarea
din pom, acum prin crucea
^ T aîntr’însul ne-am sălăşluit;
m care cruce, spre rugăciune o
n aducem Ţie, mult îndurate, şi
J| cu credinţă toţi ne rugăm:
^ Izvoare de lacrimi acum tri-
mite-ne nouă, în vremea po-
jI ştirii, curăţind toată întinăciu-
nea patimilor, şi a păcatelor
51 noastre. Ca toţi să strigăm Ţie
cu deadinsiil: Doamne, slavă
Ţje.
Altft Stibiră, glaaul al 2*tea
Podobie: L a rautfiţile luom rilor melti...
Dărueşte-mi şi mie Cuvinte
desfătarea postirii, precum lui
H Adam raiul odinioară şi a gu-
sta din toate poruncile Tale,
jg Dumnezeul nostrn, şi a mă
feri pururea de rodul păcatu-
^ lui, carele al oprit. Ca să ajung
cu bucurie Ia purtătoarea de
vieaţă patima Ta cea de pre
cruce.
Iar (lela Miueiu. puneai '.i âtiliiri.
^ Slavi, Bi acum; a NăscAtourei-
îl
Pruciilmen, al (i lua
Doamne, Dumnezeul meu,
spre Tine am nădăjduit, mân-
tueşte-mă.
^tih;
MMiTI §0.
I) e toţi cei cc nifi goneso scapă-uiă-
De la Facere cctirp.
Cap, 1. Vers 11.
z is-a D oainul: s;i se tacă luminători pe
tîlria cerului, să lumiueze pămânlul, şi
să despartă inlre zi şi iolre coapte: şi
să fie spre semne, spre vremi şi spre zile şi
spre ani, f;ii să fie spre lumioare pe tăria ce
fcn
rului ca să lumineze pe pământ, şi s’a făcut
aşa. i;'i a făcut Dumnezeu doi luminători mari,
luminătorul cel mai mare spre stăpânirea
zilei, şi luminătorul cel mai mic spre stăpâ­
nirea nopţii, şi stelele. Şi i-a pus Dumnezeu
pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ,
ţji să stăpânească presle zi şi preste noapte,
şi să despartă intre lumină şi Intre înlunerec.
Şi a Vitzut Dumnezeu cîi este bine şi s'a făcut
searii. şi s'a făcut dimineală, ziua a patra.
Şl a zis Dumnezeu rodească apele vietăţi
cu suflete vii, şi păsări .sburâtoare pe pământ
sub tăria cerului, şi ti'a făcut aşa. Şi a făcut
Duiiiiiezeu chitii cei mari, şi tot sufletul vie­
tăţilor oe viează, carc le-au rodit apele din­
tru sine dupre felul lor, ^i toată pasărea
sburătoare dupre fel; şi a văzut Dumnezeu
că este bine; şi le-a binecuvântat Dumnezeu,
zicând: creşteţi şi vă înmulţiţi, şi umpleţi apele
mărilor, şi păsările să se înmulţească pe pă­
mânt. Şi 8’a făcut seară şi s'a Mcut dimineţii
ziua a cincea.
I'rorhltoOD, ((laşul al .VIea
D oamne. Dumnezeul nostru,
cât este de minunat numele îHe
Tău în tot pământul.
s tih :
(’ ;l s'a iiuilţat mare cuviiiiţi Ta mai pre sus
di; ceruri.
De la Pll«ie « etir«
Cap. 1 Vers Ut)
nţolepciunea pe uliţu se laudă, şi pre
căi indrăznire aduce. Pe vârfurile
zidurilor se vesteşte, şi la porţile cC’
lor puternici strSjueşte, şi in porţile cetăţii
cutezând grăeşte. ( ’âtă vreme cei fără de
răutate se vor ţinea de dreptate, nu se vor
ruşina; iar cei nepricepuţi, fiind poftitori de
baljocoră, necredincioşi Ifăcândn-se au urit
ştiinţa, şi vinovaţi sau făcut cercetărilor, lată
vă pun înainte jjraiul sfatului meu, şi voiu
învăţa pre voi cuvântul meu. Că am strigat,
ei nu m'aţi auzit, şi am tins cuvinte, şi n'aţi
luat aminte: ci netrebnice aţi făcut sfaturile
 «>§ INTAIA S.M'TA.MANA I;1N POST
raele, şi n'aţi brij^ut seauui de cercetările mele,
I'entru aceasta !ji eu voiu râde de peirea
voastră, mă voi bucura când va veni vouă
pierderea, şi când va năvăli asupra voastni
fără de vi'ste tiirburarea, iri vii veni supiira-
rea asemenea viforului; şi eâod va veni vouă
necazul f^i incopjurarea eetuţil. Că va ii când
Jiifi veţi ciiema. eu nu vă voiu auzi pre voi;
c;iuta-mâ-vor pre mine cei răi, şl nu nul vor
alia; că au urât inţeiepciucea, şi îrica Dom­
nului nu o au primit, nici au voit să ia aminte
la sl'aturile nu’le. şi au batjocorit invâţăturile
mele. Pentru aceasta vor mânca iodurile
căilor lor, şi se vor sătura (le păgflnătatea loi'.
l'eEtru CH făceau etrâmbutalea pruncilor, se
vor omori, şi cercetarea va pierde pro cei
necredincioKi. Iar cela ce mă va asculta pre
mine, va locui spre D&dejde, s?i se va odihni
fără îric-i de tot răul.
Apoi
I nvredniceşte-ne, Doamne..,
şi Kcteniilti.
LA STIHOAVNA
Miiiira zilei, iţlasii! al 8-jeu. iiioi;ur i^lasul
Să nu săvârşim postul nu­
mai cu părăsirea mâncărilor,
ci cu înstreinare de toată pa­
tima cea pământească; ca ro­
bind trupul, carele tlrăneşte
stă împotriva noastră, vred­
nici să ne facem împărtăşirii
mielului, Fiului lui Dumnezeu,
celui ce s^a junghiat de bună
voie pentru lume; şi duhov-
niceşte să prăznuim cea din
morţi învierea Mântuitorului;
la înălţime ridicându-ne, întru
lumina bunătăţilor, şi cu de­
sfătarea faptelor noastre celor
alese, veselind pre iubitorul
de oameni.
Mill
Cntrc Tine ara ridicat ochii mei...
Israel SiUiira areasln. Apot Stih
Miliio<(c-no pre noi, Doaumc...
§«• 159
Martirica
Mucenicii Tăi, Doamne, ui­
tând cele din vieaţă, şi nebă- îHlf
gând seamă de munci pentru
vieaţa ce va să fie, aceleia
s’au făcut moştenitori* Pentru
aceasta şi împreună cu îngerii
se bucură; pentru rugăciunile ÎHt
avi
lor, dărueşte poporului Tău
mare milă.
SiavA, 1(1 Hcum. a Cru< ii N ^riiloarei. Itisâ^i
l’oilobia.
O ! prea slăvită minune; O
taină nouă! O, înfricoşată rân-
duială! Fecioara a zis, dacă ÎHt
Te-a văzut răstignit în mijlo­
cul a doi tâlhari, pre Tine pre
carele fără durere cu minuni
Te-a născnt. Şi a plâns, zicând:
Vai mie, prea iubite Fiule!
Cum Te-a pironit pre cruce
poporul cel cumplit şi nemul-
ţămitor.
>i ceulalt rAudiiiala, precum ii'a nratat.
Marţi întâia săptămână.
LA PAVECERNIŢA
dupa ce 7.if»M'i INalmul G9
iMimiiezeule, sprt; ajutorul meu...
I ânlăm (.'ANONl'li oel mare,
('Ântorea M a , ^laaul al U I^Ai
irmo»
jutor şi acoperitor s’a fă-
A „cut mie sjTre mântuire.
„Acesta este Dumnezeul meu
„şi-L voiu slăvi pre El; Dum-
„nezeul părintelui meu, şi-L
 ■aci?’* '
•0§
^Hî „voiiiînăiţapreEljCăci cu slavă
H „s’a prea slăvit“.
^ (dl» (louĂ uri)
V®o
H Covârşind cu uciderea lui
H Caiii, din bună voinţă m’am
51 făcut ucigaş sufleteşte! cuno-
U| ştinţe, hrăuindu-nii trupul şi
^ oştind asupra lui cu faptele
H mele cele viclene.
Nu m'am asemănat, lisuse,
dreptăţii lui Avei, Daruri pri-
mite nu Ţi-am adus Ţie nici
^ odinioară, nici fapte dumne-
|J| zeeşti, nici jertfă curată nici
2^ vieaţă fără prihană.
H Precum Cain, aşa şi noi,
m ticăloase suflete, am adus fapte
^ spurcate făcătorului tuturor,
51 şi jertfă cu prihană, şi vieaţă
IU netrebnică; pentru acestea ne-
II am osândit dimpreună.
Ziditorule, făcându-niă lut
^ viu, ai pus întru mine trup şi
^ oase, şi suflare de viaţă! ci,
o Făcătorul meu, Mântuitorul
meu şi Judecătorule, prime-
şte-niă pre mine cel ce mă
pocăesc.
îl Mărturisesc Ţie, Mântuito-
rule, păcatele care am făcut,
şi ranele sufletului şi ale trupu-
H lui meu, care tâlhăreşte mi-au
I I pus mie asupră cugetele cele
ucigătoare din lăuntru.
Jg De am şi greşit, Mântuito-
MAKI'I S#
rule, dar ştiu că eşti iubitor
de oameni; baţi cu milă şi Te
milostiveşti fierbinte, pre cel
ce plânge îl vezi, şi alergi ca
un părinte, chemând pre cel ÎH6-
pierdut.
ÎHi-
SIftvâ, a TrtMint'i,
m
Treime, fiinţa prea înaltă,
căreea ne închinăm întru o
unime, ridică dedeasupra mea
lanţul cel greu al păcatului,
şi ca un îndurat dă-mi lacrimi
de umilinţă.
Şi ucuni. H N'HKPătoarel
Născătoare de Dumnezeu,
nădejdea şi folositoarea celor
m
ce te laudă pre tine, ridică
deasupra mea lanţu! cel greu
al păcatului, şi ca o Stăpână
Curată, mă primeşte pre mine
cel ce niă pocăesc*
<jţdtarea a 2 m Irrros
I
a aminte cerule, şi voiu grăi
şi voiu lăuda pre Hristos,
„Carele a venit din Fecioară m
„cu trup“.
(»1p ilouA nn)
Cusutu-mi-a haine de piele
păcatul, golindu-mă de haina
cea dintâi ţesută de Dumnezeu.
îmbrăcat sunt cu îmbrăcă­
minte de ruşine, ca şi cu nişte
frunze de smochin, spre vă­
direa patimilor mele cele de
bună voia mea.
 •OS IM',\1\ S \ IT \ M A N A I»l“- PI 161

H Inibrâcatu-m'am urît cu hai- răţeşte-mă; că nimenea din ^

m nă înipestrită şi sângerată, cei din Adam n’au greşit Ţie |j|
Wţ prin curgerea vieţii celei cu precum eu. ^
m pătimişi iubitoare de desfătări. I rcimci.

^ Căzut-am întru întristarea Pre Tine, unul Dumnezeul ^

^ patimilor şi în stricăciunea tuturor, în trei feţe Te laud: H
ţi cea trupească, şi pentru acea- Pre Tatăl, si pre Fiul, şi pre ^
Hl sta acum vrăjmaşul mă ne- Sfântul Duh. U
căjeşte. \'i n ru in . a N'dhi-iiloiiicl. ^

n '
UI Vieaţă iubitoare de cele pă-
mânteştişi iubitoare de averi,
^ prin neînfrânare alegând eu,
H Mântuitorule, m'am împresu-
rat acum cu sarcină grea.
Preacurată Fecioară Născă- ^
toare de Dumnezeu, ceea ce
una eşti prea lăudată; roagă-te s*
cu deadinsul, să ne mântuim.
Căiilaira h ::-a. Irmos ^

|[| Impodobitu-mi-ani chipul
Mi trupului cu îmbrăcăminte de
ţ| multe feluri de cugete gro-
« zave, si mă osândesc.
îl (irijitu-m’am cu deadinsul
numai de podoaba mea cea
dinafară, nebăgând seamă de
cortul din lăuntru cel dupre
chipul lui Dumnezeu.
Q |ngropat-am, Mântuitorule,
ţi cu patimile frumuseţea chipu-
g lui celui dintâi; ci precum
j| drahma oarecând, aşa mă
caută şi mă află.
Greşit-am, ca şi păcătoasa
strigŢie,însumi am greşitŢie;
^ primeşte-mi. Mântuitorule, ca
ţ| mir şi lacrămile mele.
^ Fii mie milostiv, strig Ţie ca
jjg şi vameşul; Mântuitorule, cu-
Î
ntăreşte, Doamne, pre pea-
tra poruncilor Tale inima ^
„mea cea clătită; că însuţi
„eşti sfânt şi domn“ .
•ru
Izvor de vieaţă Te-am câşti-
gat pre Tinesurpătorul morţii gj
şi strig Ţie din inima mea
mai'nainte de sfârşit: Greşi- ^
t-am! Milostiveşte-Te şi mă
mântueşte. ^
Greşit-am, Doamne, greşi- ^
t-am Ţie, milostiveşte-Te spre ||
mine; că nu este cineva între m
oameni, din cei ce au greşit,
pre carele să iiu-1 fi întrecut
eu cu păcatele, ^
Păcătoşilor din vremea lui ^
Noe am urmat. Mântuitorule, gt
moştenind osândirea acelora, ^
întru cufundarea potopului. ^
«MC:
n
 163
Iui Karn aceluia, batjocori­
torului de tată, urmând sufle­
te, n’ai acoperit ruşinea celui
de aproape, cu faţa înapoi
întorcându-te.
Q arderea păcatului fugi,
suflete al meu, ca şi Lot. Fugi
de Sodoma şi de Gomora;
fugi de văpaia a toată pofta
dobitocească.
^ueşte-mă. Doamne, mi-
!ueşte-mă! strig către Tine,
când vei veni cu îngerii Tăi,
să răsplăteşti tuturor dupre
vrednicia faptelor*
Slavft, a Trelniei.
Teime neamestecată, nezi­
dită, fire fără început, care
Te lauzi în treimea feţelor,
măntueşte-ne pre noi, cari ne
închinăm stăpânirii Tale cu
credinţă.
!$[ acum, a Născătoarei
Fiul cel fără de ani din
Tatăl, subt ani l-ai născut,
neştiind de bărbat, Născătoare
de Dumnezeu; minune streină!
că aplecând ai rămas Fecioară.
i’ântarpa a l-a, Irmos*
uzit-a profetul de venirea
A ‘•Ta, Doamne, şi s'a temut;
„că vreai să Te naşti din Fe-
„cioarăşi oamenilor săTe arăţi
„şi a grăit: Auzit-am auzul
„Tău şi m’ani temut: Slavă
„puterii Tale, Doamne".
•ag MARTI g^
Piveghiază o ! suflete al
meu, şi te fă lăudat, ca cel
mare între Patriarhi; ca să
dobândeşti lucrarea cu gân­
direa cea înaltă; ca să te faci
minte văzătoare de Dumnezeu
şi să ajungi în norul cel ne-
apus cu gândirea şi să te faci
neguţător de lucruri mari.
Pe cei doisprezece Patri­
arhi născândU“i cel mare între
Patriarhi, ţi-a făcut ţie cu tai­
nă, suflete al meu, scară spre
suirea cea de lucrare; pre fiii
săi, ca pre nişte temeiuri şi
trepte,ca nişte suişuri, preaîn-
ţelepţeşte aşezându-i.
lui Isav celui urît asemă-
nându-te, suflete, ai dat amă­
gitorului tău întâia naştere,
a frumuseţii celei dintâi; şi
de Ia binecuvântarea părin­
tească ai căzut şi îndoit te-ai
amăgit, ticăloase, cu lucrarea
şi cu gândirea; pentru aceasta
acum pocăeşte-te.
Bioms'a chemat Isav, pen­
tru marea înverşunare a ame­
stecării cu femei. Căci cu ne-
înfrânarea pururea aprinzân-
du-se şi cu desmierdările spur-
cându-se, Edom s’a numit,
care va să zică, înfierbântarea
sufletului celui iubitor de pă­
cate.
Ik Iov cel din gunoi, auzind
 kife‘ae*'ie*ţe**
n ^
î^ *^ ._. ÎNTÂIA S,U>'IAMANA1)1N r u i i _ _
g o! suflete al meu, că s'a îa-
m dreptat, n’ai râvnit bărbăţiei
UI aceluia; n’ai avut întărirea
gândului iui, întru toate care
ai cunoscut, în cele ce ai ştiut
şi în cele ce te-ai ispitit; ci
^ te-ai arătat nerăbdător.
(^! ce era mai înainte pe
W scaun, acum se vede gol în
ţ| gunoi, cu rane; cei cu mulţi
w fii şi mărit, de năpraznă fără
iHţ de fii şi de casă lipsit; că
ţj socotia gunoiul palat şi ranele
ţ| mărpritar,
>lavA, a 'l'reimei
ri^^spărţita în fiinţă, nea-
^ mestecată în feţe, Dumnezeu
TecunoscpreTinedumnezeire
una Treime; ca pre ceea ce
eşti întocmai cu împărăţia şi
întocmai cu scaunul; şi strig
- Ţie cântarea cea mare, ce se
cântă întreit întru cel de sus.
“ri Hcum, a Niiscfilnarei
Ş ai născut şi eşti Fecioară
şi ai rămas întru amândouă
cu firea Fecioară; Cel ce s’a
născut înoeşte legile firii şi
pântecele a născut nesimţind
dureri. Dumnezeu unde voeşte,
se birueşte rânduiala firii, că
face câte voeşte.
* &olarva » h, (rmu8
D e noapte mânecând iubi-
' „torule de oameni, mă
„rog luniinează-mă şi mă în-
* * * * * ’*■ ** * * * * * * * * ‘*‘*
|j
^ U
„dreptează la poruncile Tale m
„şi mă învaţă, Mântuitorule;
„să fac voia Ta“.
wh> 'irl) ^
y\izit-ai de sicriul lui Moisi, M
suflete, cel purtat de apele şi m
de valurile râului, că s’a pă- ^
zit de demult ca întru o că- ^
mără, fugând de lucrul cel ^
amar al sfatului Iu; Faraon. ^
ÎH
ai auzit, ticăloase su- JHt
fle^, de moaşele ce ucideau
oarecând lucrarea curăţiei cea gt
bărbătească fără de vârstă, ^
suge acum înţelepciune, ca ^
marele Moisi. m
]«di ţi-ai omorît mintea Io- ^
vindu-o, precum marele Moisi
pre egipteanul, ticăloase su- m
flete; şi cum te vei sălăşlui, ^
spune-mi, în pustietatea pati- m
milor prin pocăinţă? ^
(1pustietăţi a locuit marele gt
Moisi; vino dar suflete de ur- ^
mează vieţii lui; ca să te în-
vredniceşti a vedea şi arătarea int
lui Dumnezeu cea din rug.
'jOiaguI lui Moisi te închi-
pueşte, suflete, carele a lovit ^
marea şi a închegat adâncul, ^
cu însemnarea dumnezeeştii
Cruci; prin care vei putea şi
tu să săvârşeşti lucruri mari. gf
aron a adus lui Dumnezeu
foc W ă prihană, fără vide-
 ;^^^d!cK S>K^4c$S moE
164
şiig; iar Ofni şi Kinees, ca şi
tine,siinete,auadus Iui Dumne­
zeu vieaţă spurcată şi străină.
Slttvâ, H Trd m ,‘i
¥ik
îhs Pre Tine Treime Te slăvim,
pre unul Dumnezeu; sfânt,
sfânt, sfânt eşti Părinte, Fiule
şi Duliule, fiinţă singură prin
sine, Unime căreea pururea
fii ne închinăm.
n Şl acum. a NinrMoarel.
«
Din tine s'a îmbrăcat întru
n a mea frământătură Dumne­
zeu, cel ce a zidit veacurile,
Maică Fecioară, ceea ce eşti
nestricată şi nu ştii de băr­
bat, şi a unitlui-şi firea ome­
nească.
('ântarra u (>-a. Irn od:
trigat-am cu toată inima
S mea către Induratul Dum-
„nezeu şi m'a auzit din iadul
„cel mai de jos şi a scos din
„stricăciune viaţa niea“.
(de iluuă orii
Valurile p ă ca te lo r mele,
Mântuitorule, ca in Marea Ro­
şie întorcându-se, m’au aco­
perit degrab, ca oarecând pre
Egipteni şi pre Voevozi.
Voie slobodă fără pricepere
ai avut, suflete, ca şi Israil
mai îîiainte; că mai mult de
cât dumnezeeasca mană ai
ales neînţelepţeşte lăcomia pa­
f?n
<*3 M-'HTi got
timilor cea iubitoare de dul- fsn
ceţuri. ^
Puţurile hananeeştilor gân-
duri, mai mult ai cinstit suflete
de cât vâna pietrii, din care ^
izvorul în ţe le p c iu n ii varsă
curgerile teologiei. ^
fttt
Cărnurile cele de porc şi
căldările şi bucatele cele egip- an
teneşti, mai vârtos de cât cele ^
cereşti ai voit, suflete al meu; ^
ca şi de demult necunoscăto’
rul popor în pustie.
Când a lovit Moisi, sluga ^
Ta, piatra cu toiagul, cu în-
chipuiremai^nainte a însemnat ^
coasta Ta cea de vieaţă facă- s*
toare; din care toţi băutură ^
de vieaţă scoatem, Mântuite-
rule. ^
Cearcă suflete şi iscodeşte, ^
ca Isns al lui Navi, ce fel este ^
pământul făgăduinţii şi locu- ^
eşte într’însu! cu bună legiuire. ^
Slavfl, a Tfelmel.
Treime sunt, neamestecată, ^
nedespărţită; despărţită după |]|
feţe; şi unime sunt din fire j j
unită, Tatăl, zice şi Fîul şi
dumnezeescul Duh.
>i acum. h N'Asvat mrel
Pântecele tău ne-a născut
nouă pre Dumnezeu, cu chipul
ca şi noi, deci ca pre un zi- ^
ditor al tuturor roagă-l, Născă-
a"
'Â
lNr\lA
_ SAPTAMANA iun
îţ toare de Dumnezeu, ca prin
rugăciunile tale să ne în-
ifiţ dreptăm. f
^ CONDAl'
^ i'laeul q1 Tilca
^ Suflete al meu, suflete al
meu, scoală! pentru ce dormi?
îs Sfârşitul se apropie şi vrei să
te turburi. Deşteaptă-te dar!
fluî ca să se milostivească spre
tine Hristos Dumnezeu, cel
ce este pretutindenea şi toate
e plineşte.
CâaUrcu 7 a, Irmnci:
k» ^reşit-ain, fărădelege am
M^yJ făcut,nune-amîndreptat
„înaintea Ta, nici am păzit,
Vi „nici am făcut precum ne-ai
III „poruncit nouă; ci nu ne pă-
Ji „răsi pre noi până în sfârşit,
„Dumnezeul părinţilor".
Purtându-se sicriul în car,
când s’au întors juncile, nu-
mai cât s'a atins Zan acela
jj| de dânsul, s’a certat de mânia
lui Dumnezeu. Deci, de în-
drăzneala aceluia fugind, su-
flete, cinsteşte bine cele dum-
iiezeeşti.
J| Auzit^ai de Avesalom, cum
UI s’a sculat împotriva firii. Cu-
^ noscut-ai faptele lui ceie spur-
cate, cu care a batjocorit patul
lui David, tătâne-său; ci şi tu
ai urmat pornirilor lui păti-
« maşe şi iubitoare de desfătări.
^"3
1S3
S upus-ai trupului tău, vred­
nicia ta cea nerobită şi ca alt
u
Ahitofel, aflând pre vrăjmaşul,
suflete, te-ai plecat după sfa­ u
turile lui; ci le-a risipit pre u
acestea însuşi Hristos, ca tu u
să te mântueşti adevărat.
Solomon cel minunat, cel
plin de darul înţelepciunii, m
acesta,făcând vicleşug înaintea
lui Dumnezeu oarecând, s'a
depărtat de la dânsul; căruia
şi tu ţi-ai asemănat bleste­
mată vieaţa ta, suflete. U
D e desfătările poftelor sale
silindu-se, s*aîntinat, vai mie!
iubitorul înţelepciunii, iubitor u
de femei desfrânatefăcându-se u
şi înstreinat dela Dumnezeu; m
u
căruia tu, o suflete, ai urmat M
cu gândul, prin desmierdări
u
u
spurcate.
L ui Rovoam, celui ce n'a
ascultat sfatul tătâne-său, ai
râvnit suflete, împreună şi lui
lerovoani, slugii celei rele ce
s'a viclenit oarecând; ci fugi
de asemănarea lor şi strigă
lui Dumnezeu: Greşit-am, mi-
lueşte-mă.
Slavfl. H Trt'iiiii'.i
T reime neamestecată, ne­
despărţită, de o fiinţă, unime
sfântă; lumini şi lumină şi
trei sfinte şi unul sfânt, se
laudă Treimea Dumnezeu; ci
 5KMCW5KWWWW»
^ 166
■-.....-■
III laudă şi prea-siăveşte, suflete,
|j| vieaţă şi vieţi, pre Dumnezeul
H tuturor.
Şi ueuin. u Nuscâluaroi.
.
UI ăudămu-te, bine-te-cuvân-
tăm, închînămu-ne ţie, Născă-
toare de Dumnezeu; că ai
jg născut pre unul din Treimea
cea nedespărţită, pre Fiul şi
UI Dumnezeu, şi tu singură ne-ai
deschis nouă celor de pre pă-
^ mânt cele cereşti.
j|V
rânt&rea B a , IrmoB.
y re cel ce-1 slăvesc oştile
cereşti, şi de dânsul se
|[| „cutremură heruvimii şi sera-
^ „fimii; toată suflarea şi zidi-
î| „rea, lăudaţi-1, bine-l-cuvân-
Jj- „taţi si-1 prea înălţaţi întru
ÎS „toţi vecii»,
^ ™ ■
* u, suflete, lui Ozia râvnind,
lepra lui întru tine îndoit o
ai luat; că cele necuvioase
UI cugeţişicelefărăde lege faci;
î l lasă cele ce ai şi aleargă la
pocăinţă.
^ e Nineviteni ai auzit, su-
^ flete, că s’au pocăit către Dum-
nezeu cu sac şi cu cenuşă,
î l Acestora n^ai urmat; ci te-ai
III arătat mai rău de cât toţi, cei
ce au greşit mai'nainte de lege
şi după lege.
^ e Ieremia cel din groapa
:u noroi ai auzit, suflete, ca-
M
CWWMCWWW
WW5ic?li,5^-;v56c5& H*P
«6§ §0*
■
rele a plâns cu tânguire ceta­
tea Sionului şi lacrimi a vărsat
Urmează vieţii lui celei plân­
gătoare şi te vei mântui.
1 onaa fugit în Tars, cunos­
când mai nainte întoarcerea
^inevitenilor, că a cunoscut
ca un prooroc milostivirea lui
Dumnezeu; pentrucă se feria
să nu mintă proorocia lui.
e Daniil ai auzit, o suflete,
cum a astupat gurile fiarelor
în groapă; ai înţeles cum ti­
nerii cei ce au fost cu Azaria,
au stins, prin credinţă, văpaia
cuptorului cea arzătoare.
P re toţi cei din legea veche
i-am adus ţie, suflete, spre
pildă; urmează faptele celor
iubite de Dumnezeu ale drep­
ţilor, şi fugi de păcatele celor
vicleni.
HliiecuvâiilîUn pre Tatăl...
P ărinte, cela ce eşti fără M
început, Fiule, cel împreună
fără de început, Mângâietoru-
le cel bun, Duhule cel drept;
născătorule al lui Dumnezeu
cuvântului, cuvinte al Tatălui M
celui fără de început, Duhule
cel viu şi făcător. Treime,
Unime, milueşte-mă,
.^>1 acum. a NăBcătoarHi.
C a din nişte vopsele moho­
râte s’a ţesut trupul lui Ema-
nuil, în lăuntru în pântecele
 :yc
INTAIA SAPTÂMANA I)IS r n S T
^ tău Preacurată, ceea ce eşti
porfiră înţelegătoare. Pentru
aceasta, Născătoare de Dum-
nezeu, cu adevărat pre tine
te cinstim.
"o
Irmosul
^ lăudâm. hlne s& cuv&Dtăm..
^ p re cel ce-1 slăvesc oştile cereşti..,
bv
('ftQtarea 9‘a, Irmos:
SSjVî aşterea zămislirii celei fără
J|1M sămânţă este netâlcuită;
„rodul Maicii cel fără de băr-
î| „bat este nestricat; că naşte-
^ „rea lui Dumnezeu înoeşte
SSl „firile. Pentru aceasta pre tine
ţî „toate neamurile, ca pre o
„Maică mireasă a lui Dumne-
„zeu, cu dreaptă credinţă te
slăvim
(de ilnuA nrj)
H ristos s’a ispitit, diavolul
Ji il ispitea, arătându-i pietrele
(Mî ca să le facă pâini. In munte
îl L-a suit, să vadă toate împă’
^ răţiile lumii întru o clipeală.
^ Teme-te, o suflete, de înşelă-
dune, trezeşte-te, roagă-te
w în tot ceasul îuî Dumnezeu.
Ţ urtureaua cea iubitoare de
^ pustie, sfeşnicul lui Hristos,
glasul celui ce strigă, a glă-
suit predicând pocăinţa; Irod
îl a făcut fără de lege cu Iro-
diacla. Vezi dar, suflete al meu,
^Hî să nu te prinzi în cursele ce-
lor fără de lege, c i cuprinde
w pocăinţa,
w
^ 167 u
I n pustie a locuit Mergăto- m
rul-lnainte al darului şi locui- ^
torii din toată ludeea şi Sa- M
maria auzind au alergat şi ^
şi-au mărturisit păcatele lor,
botezându-se voioşi; cărora ^
tu, suflete, n’ai urmat.
' ill
unta cinstită este şi patul
neîntinat, că Hristos amân- ^
două le-a binecuvântat mai
înainte, ospătându-se trupeşte ^
şi în Cana Galieii la nuntă ^
apa în vin prefăcând; arătând |jf
întâia minune, ca tu să te pre- ^
faci, o suflete. ||
^ ristos a întărit pe parali- ^
ticul cel ce şi-a ridicat patul gj
şi pre tânărul cel mort l-a în- M
viat şi pre fiul văduvii, şi pre ^
al sutaşului, şi Samarinencii
arătându-se, a închipuit mai m
'nainte ţie, suflete, închinarea |J[
cea în duh. M
p re ceea ce-i curgea sânge '44^
o a tămăduit Domnul, cu atin*
gerea de poala Lui; pre cei u
leproşi i-a curăţit; pre orbi şi ^
pre şchiopi i-a luminat şi i-a
îndreptat; pre surzi şi pe muţi ^
şi pre cea gârbovită până ia
pământ, i-a tămăduit cu cu-
vântul; ca tu să te niântueşti, p
ticăloase suflete.
Slava, a TreiDiei.
p re Tatăl să-L slăvim, pre
Fiul să-L prea înălţăm, dum-
^ 168
« ■ ------
^ nezeesculiii Dull cii credinţă
să ne închinăm; Treimii celei
w nedespărţite, IJnimei dupre
fiinţă; ca unei lumini şi lumi-
nilor şi vieţii şi vieţilor, făcă-
toarei de vieaţă şi luminătoa-
^ rei marginilor.
•:i ii. iiiM, ft Nii'Ciityarcl
C etatea ta păzeşte-o, Prea-
curată, Născătoare de Dum-
nezeu, ca întru tine aceasta
cu credinţă împărăţind întru
tine să şi întăreşte şi prin tine
biruind, înfrânge toată supă-
rarea şi robeşte pre vrăjmaşi
şi îndreptează pre supuşii ei.
iiiilu mI I u i K u tiu it'Z tu
^ I m m iic z e ii ix^otru n o i
Andreie cinstite, de trei ori
wî fericite, păstorul Critului, nu
îv înceta rugându-te pentru cei
ce te laudă, ca să scăpăm de
toată mânia, necazul şi stri-
căciunea; şi de greşeli să ne
mântuim noi, cei ce cinstim
pururea pomenirea ta.
kif
^ «!’ ' ^âutiiiu Iu aiiiEludoufi s(raii('U‘
IniKiHiiI
Naşterea ziunialirii,,,
jBla'tă '.n l iiaii -t l'-npi’ernUi '
i C S © © © © S )d O (S g )G D g )
Miercuri întiliii săptămână,
LA UTRENIE
^ 'i 11 ifl S h iiiit g io , ■'(‘(U I i i p I p i lm
•«§ M IH U 'D d go* ^
~—— — — -^= U
<i U hu 1 dl l' Ina
I'djhil'ip ! osiî cel cu buo chip-
;4#
C ela ce ai dat tuturor ne-
pătimire cu patimile Tale, ^
iubitorule de oameni, omorând
patimile trupului meu cu cru-
ceaTa, învredniceşte-măave- u
dea dumnezeeasca patimă,
prin post plăcând slavei Tale; ^
ca să iau din destul mare milă.
Siu>A, tul iiiousla, acum, u Crucii Nfiscâ ^
lonri‘l. ^laft ^
l’tulolile ; C e e a ce eşti izvorul milii,.,
F ecioaraşi Maica Ta, Hris- u
toase, văzândU'Te întins pre ^
lemn, mort, plângând cu amar
\ m lif c I f Iu i
zicea: Fiul meu, ce taină în- gj
fricoşată este aceasta? Cela ^
ce dăruieşti tuturor vieaţă veş- ^
nică, cum mori de voie pre ^
cruce cu moarte de ocară? ^
IMip«l H Ireii) Slilioluf^k'. Sodnalna. ^
Lilasul al M i'P . ^
'■aciitoarei de vioati'i cruci... ^
V remea cea dătătoare de ^
lumină a postului, care acum u
o ai sfinţit şi o ai dăruit nouă, ^
Doamne, învredniceşte-ne pre m
noi toţi, cu umilinţă curată,
să o săvârşim în pace, prin ^
puterea crucii, unule iubitorule U
de oameni. ^
u
^ttsrt.lulai'ediiiH5»iarini «rnidi Sftsi'flloRrn
l’iiduliia Milostiviro avfind...
C u cinstită crucea Fiului tău
fiind păziţi, Stăpână curată,
Născătoare de Dumnezeu, toa- ^
tă năvala vrăjmaşului prea
¥¥;
•o§ i .v i ’Aia s a i -I'Am Ana din i‘(»yr go* 169

Mii L eninul crucii înfrânare lu­

itii lesne o întoarcem înapoi. Pen-
H tril aceasta dupre datorie pre mii a înflorit; pre care cu dra­
tine te fericim, ca pre Maica goste sărutându-o, să culegem
luminii şi singură nădejdea toată rodirea dumnezeeştilor
^ sufletelor noastre. porunci ale lui Hristos.
Apui i't>t(ro (Jiu U vsalco a, Kdu dii] blAiilul P urtând înfrânarea patimi­
loan Suârurul Pnalniul .*>(1. lor, să ne răstignim acum
ranoiiul Mineiului. ŞI TrlrAotarea Domnului trupul, şi gândul
So cuteşlo a trcia cAnture din P^altiro nostru să-l omorîm prin dum-
l-'âDlarea Da, (glasul al 2-Iea, irmos
Vi- nezeeasca vieaţă.
1 nflorit-a pustiul.
na Siavâ, a Trcfmol
C ă ne răstignim mădularele T rei feţe slăvesc ale unui
prin postire, să ne trezim chip: pre Tatăl, pre Fiul şi
întru rugăciuni precum scrie, pre Duhul; o stăpânire a Dum-
şi să vieţuim pre urma Celui nezeirii, o împărăţie a tuturor
îl ce a pătimit şi patimile a şi lumină.
oniorît. Ş a r iiin a NâKL-Atoarct

V ărsând păcatul cel amar, N aşterea ta, Preacurată, s'a

să ne nevoim a plăcea lui arătat înfricoşată; că Dumne­
jg Hristos,Celui cea gustat fiere zeu este cel ce s’a făcut om;
bună voie şi a surpat cu Carele s’a născut fără început
^ crucea pre începătorul rău- din Tatăl şi din tine mai pre
i J ••
tatu. urmă s’a întrupat fără de
bărbat.
L uând păcatul obiceiu, mă Sittva Ţie, I'umnezeul nn^tru. ’|le
trage la pierderea cea desă- L audrăstignireaşiîmpunge-
4 ^ vârşită; ci Tu mă scapă de rea dumnezeeştii Tale coaste,
dânsul, cu cruceaTa, îndurate, din care scoţi băutură fără de
mult milostive.
moarte în toate zilele, Hri-
K KAsrAloHroi do Dumnrztfu stoase, şi mă sfinţesc.
jg D oamnă, ceea ce stăpâneşti IrmiiBul
Vi
toate făpturile, ca ceea ce al I ntăreşte-ne pre noi întru
^ născut pre Mântuitorul, scapă- „Tine, Doamne, cela ce prin
« mă de robia vicleanului si „lemn ai omorît păcatul, şi
singur luptătorului. „frica Ta o sădeşte în inimile
AU irmoH gtaeul (K'olnşl „noastre, ale celor ce Te lău-
îH I ntiircţtc-ne pre noi... „dăm pre Tine“.
¥H
 'k**

«ţ 170 •6gMI!:RCUlU So*

- u
TAnlaroa S-a, Irmus cu suliţa s’a împuns în coasta
II cuptorul col cu toe...
cea izvorîtoare de vieaţă, lău-
Liptorul patimilor arde su­ daţi-L, bine-L“Cuvântaţi şi-L u
fletul meu, ci cu roua milii prea înălţaţi întru toţi vecii. U
H Tale potoleşte*l, cela ce ai iz- U
^ vorît izvoare de nepătimire, C ela ce judeci tot pământul,
înaintea judecăţii ai stătut; cu
din nestricata coasta Ta, răs-
palme Te^au bătut, Te-au bat­
^ tig n in d U "T e,fâcătorule de bine,
jocorit, pre cruce Te-au spân­ u
pentru multă plecăciunea Ta.
zurat, scoţându-mă din strică­
I nălţatu-ne-ai pre noi ceiciunea păcatului celui de de­
căzuţi în răutate, cu înălţarea mult, întru toţi vecii.
^ Ta pre cruce, Hristoase. Pentru BluecuvAntAm pre TatAl.
aceasta ridică-mă pre mine, T reime, ceea ce eşti o dum­
cel ce m’am alunecat întru nezeire, fire nedespărţită şi
adâncurile păcatului, şi mă despărţită dupre feţe, stăpâni­
wî întăreşte pre piatra mântuirii, re neclătită. Părinte, Fiule şi uu
ca să slăvesc stăpânirea Ta. Duhule, pre Tine Te lăudăm
întru toţi vecii.
C u suliţa Ta Hristoase, cură-
^ ţind putrejunea inimii mele, Şi acum, a N&se&toarei.
u
UI vindecă-mă de tot pre mine, N ăscătoare de Dumnezeu, u
pre carele m’a vătămat şar- Curată, ceea ce eşti poartă
m pele cu dinţii cei veninaţi, şi-mi cerească, uşa mântuirii tuturor
^ dă ca să umblu nemişcat în creştinilor, primeşte rugăciu­
dumnezeestile cărări. nea celor ce te fericesc întru
^ A N&sc^loarei de Dumnezeu toţi vecii.
J|V
P re tine, făclia cea luminoa- Slavft l'iR, Dumnpzeul D o slru , 8lav& Ţio
să şi sfeşnicul, întru carele C ruce a iui Hristos, ceea ce
sălăşluindu-se focul dumne- ai îndreptat pre tâlharul spre
zeirii, a luminat pre cei cu- credinţă, învredniceşte-mă şi
m prinşi de noaptea stricăciunii, pre mine, cu întărire, spre că­
lîl te cinstim toţi, preacurată, lătoria postului, să ajung la
binecuvântând naşterea ta. închinarea ta şi să mă fac viu.
AlUrmuh. Irmosul. Sfi l&ud&m, bine cuvAulAm...
i’ <ia ce ai in chipu it,.
P re Cel ce a închipuit mai
P re Cel ce s^a răstignit pre „înainte în rug lui Moisi mi-
ţ|: lemn în mijlocul tâlharilor şi „nunea Fecioarei, în muntele
 , } g î n t â i a s ă p t ă m â n ă d in p o s t
171

„Sinai oarecând, lăudaţi-L, bi­ I* re Maica, Fecioara...

ţ i „ne-L-cuvântaţişi-Lprea înăl- O ! milostivireaTa, Doamne,

|j| ,jţ^ţi ÎJitrii toţi vecii“. că ai răbdat cruce, piroane
( âutarea !i a, Irmos: şi suliţă, pentru mine cel osân­ U
| j| I' iul Părintelui... dit spre stricăciune; pentru U
M
aceastaTe laud pre Tine, Hris- M
¥¥. ai luminat de cât soarele toase.
ka..
strălucind postul, darul,
j»? cel cu multă lumină vesteste C rucii, trestiei, piroanelor,
tuturor razele crucii şi stră- suliţii şi patimilor Tale, cele M
lucirile cinstitei patimi şi ziua de vieaţă făcătoare, toate po­
m învierii cea mântuitoare. poarele închinându-ne cu cân­
tări Te lăudăm, Hristoase.
C urăţiasăo iubim, depăcat
Slavă, a Treimcl
să fugim, mijloacele cu cură-
ţie să ne încingem, ca să ne U nime în trei ipostasuri,
arătăm curaţi, Celui ce numai Treime prea singuratecă, dom­
jj| El însuşi, din toţi, este curat şi nie stăpânitoare, fire întocmai
}n!^ cearcă curăţia, Mântuitorul slăvită, Părinte, Fiule şi dum-
|j| sufletelor noastre. nezeescule Duhule, mântue-
şte-ne pre noi pre toţi.
H ristoase, cu fricaTa piro- Şl afium, a Nâsc&loarei.
^ neşte trupul meu, Cel ce ai
B ucură-te, curăţitoarea lu­
j| pironit pre cruce păcatul lui
mii, Născătoare de Dumnezeu;
Adam; desleagă legătura rău-
către care năzuind toţi păcă­
taţilor mele; frânge săgeţile
toşii, află pururea împăcare
m vicleanului, cu suliţa Ta Stă-
cu Dumnezeu.
lll pane, şi mă păzeşte de vătă-
ţî marea acestuia. Slavâ Ţie, Dumoezuul nustru, slavA 'liC'

A SftBcăloaroi do Dumnezeu. C rucea Ta, Doamne, întă-

kif rindu-mă şi pre mine, dărue-
F ecioară Preacurată, ceea şte-nii bunule să săvârşesc sta­
ce ai născut pre unul judecă- diul postului cu bună nevoinţă.
torul cel prea drept şi lesne
Irmosul.
iertător, pre Hristos Domnul,
scapă-mă de judecata şi de P re Maica Fecioara, cea Cu-
focul şi de munca care mi-a „rată şi fără prihană, cu cântări
*¥ pricinuit mie îndulcirea păca- „de laude, toţi credincioşii, ca
m „pre o Născătoare de Dumne-
Alt Irmos: „zeu, cu evlavie o slăvim
 172 iog .Mirin i n\ ^

l.uiiiinUd'lH ili> tre ori

se vede, care se arată ochilor
l,\ M IIin A V N A
mei, o Stăpâne? Cela ce ţii
'jiiiHt(jla Hnira z il c i . tila s n l n\ s Irn
toată făptura, pre lemnTe-ai
ridicat. Şi mori, Cela ce dai
Veniţi prin post să supunem vieaţă tuturor! Născătoarea
Vi patimile gândurilor, acoperin- de Dumnezeu, cea preacurată,
du-ne cu aripi duhovniceşti. Ca plângând a zis, când a văzut
trecând uşor viforul vrăjmaşu­ pre cruce pre Cela ce a stră­
lui cel pornit, să ne facem vred­ lucit negrăit dintr’însa. Dum­
nici a ne închina crucii Fiului nezeu şi om.
lui Dumnezeu, celui ce s'a jun­
Şl c b I hU IIo CkhsuI liilălu cu Cali<<Dm.
ghiat de voie pentru lume. Şi gl)i(iiiul(de luvtanll «i Apuil»:u).
duhovniceşte să prăznuim în­
vierea cea din morţi a Mântui­
Vi
torului. \n munte suindu-ne,
Vi împreună cu apostolii să slă­
¥^ La ceasul al şaselea.
Vi vim pre Fiul cel iubitor de
4^ oameni, carele a luat toată iilijm rul iiroFiîţici. jfiuBul n l'y im .
Vi
puterea de la Tatăl.
k^ tii făptura noastră, ştii ne­
W? Stiti: putinţa noastră, iubitorule
v^ \ iiiplutu-iie-ara dimineaţa de mila Ta...
de oameni; greşit-am, dar nu
Tut ac'ewlu ne-am depărtat de la Tine,
Vi Apui Stlti.
Dumnezeule, nici am tins mâi­
W^ ş i Kă fio luniioa Domnului..
Murlirira
nile noastre către dumnezeu
Vi străin; fie-ţi milă de noi cu
Vi Mucenicii lui Hristos cei
Vi nebiruiţi, biruind rătăcirea cu bunătatea Ta, îndurate.
Vi
Vi puterea crucii, aţi luat darul StavA, ^i aciiiD; lot accaslti

Vf vieţii veşnice. De îngrozirile Apoi Prochimen, ulseul a] 4-le«

Vi tiranilor nu v’aţi spăimântat; M ;ii'larisi-ii!ă-voiu Ţie, Doamne, fU luulă
Vi
rănindu-vă cu munci, v’aţî ve­ inima mea.

selit, Şi acum sângiurile voas- hlili

\ cscli tmi-voiu ţi mă voiu bucura...
Vi tre s’au făcut tămăduiri su­ Piii [u'ofujiu K uIl'I ccliri'
Vi fletelor noastre. Rugaţi-vă, să
Vi Citp i!. \erhui al 3 |ra
Vf se mântuească sufletele noas­
Vi ccKlea grăeşte Domnul: Din Sion va
Vi tre. ieşi liTea, ţi cuvântul Domnului din
VI Ierusalim. Şi va judeca intre neamuri,
sliivn, iji ufiiiu, tt .Nfthcfitiiiirri ^'i urii
şi va hotări înlre popoare multe, gi-iji vor
l ’tiduliic . O, lU'ca slăvită ininui;o .. îace săbiile lor fiare de plug şi suliţele lor

3!l Ce priveală este aceasta ce

seceri; tjl nu va ridica neam împotriva altui
neam sabie, şi nu se vor mai iavăţa a se
 •OS IM s A r i ' A M A N A UIN l'<‘s T 173

bate. Şi aciim tu, casa lui lacov, veniţi să

umblăm ÎDtni lumina Domnului. Că a lepă­
silnice. Tot înscrisul nedrept
dat pre poporul său, pro casa lulTacov, pen­ să-l s’^ fgem . Sădăm flămân­
tru că s’a umplut ţara lor de vrăji ca şi a
celor străini, şi îii mulţi străini s’au născut
zilor pâine şi pre săracii cei
lor. Că s'a umpiut [ara lor de argint şi de fără case să-i aducem în ca­ ifHe
aur şi nu au număr vistieriile lor. Şi s’a um­
plut pământul lor de cai şi n ’au număr că­ sele noastre; ca să luăm de
ruţele lor, şi s’a umpîut pământul lor de Idoli, la Hristos Dumnezeu mare
lucrurile mfiinilor lor, şi s’au închinat acelor
pe carj i-a făcut degetele lor. Şi s'a plecat milă.
flmul şi s’a smerit bărbatul şi nu mi se va
faoe milă de dânşii. Şi acum intraţi în pietre I d ( ! >lnuă i<ril
şi vă ascundeţi în pământ de la fata îngro­
zirii Domnului şi de slava tăriei l u i ; când
se va scula să sfărâme pământul. Că ocliii De este vreo cuviinţă, de
Domnului sunt înalţi, ia r omul este smerit
şi se va plcca înălţarea oamenilor şi se va este vreo laudă, se cuvine
inălţa Domnul însuşi în ziua aceea. sfinţilor; că săbiilor şi-au ple­
1‘roi'hinifn. ylflsul «i *î loa. cat grumajii pentru Tine, Cel
i'rept este Domnul şi dreptate iubeşte, în-
ce ai plecat cerurile şi Te-ai
dreptiri a văzut faţa lui.
■SlIll pogorît. Vărsatu-şi-au sângele
pre Domnul am nădăjduit, cum veţi zice pentru Tine, Cel ce Te-ai mic­
suflelului meu. şorat pre Tine însuţi şi chipul
ceHlHllft randulalft a vpusurllor, preriiHi robului ai luat. Smeritu-s'au
s a arătat mai liiuintn şi A|i(iliaiil
până la moarte, sărăciei Tale
urmând. Cu ale cărora rugă­
ciuni, dupre mulţimea îndu­
rărilor Tale, Dumnezeule, mi- 01
MIKRCURI SEARA lueşte-ne pre noi.
IN SĂPTĂMÂNA în t â ia
m
AjKfl poclubnii (> al(> tui Icicif, ('luhiil
hupă obişnuitul l’fliitm, Cati.uni;i IB m1 -J I . . .
l^o<tr»inft‘ t’ r c c ’nn Tc-ai ariitdl> iiristoase... m
(Când se iace liturgliia cea mai ’nainte
^ sfinţită, zice preotul după fiecare stere a Ca pre nişte fulgere stră­ 01
||| Catismei, ectenia mică). 0t
lucitoare, trimiţându-vă pre 01
voi în toată lumea, Sisus, soa­ 01
Ji l4 Itoitnuiti fîtrigat-am, pmn'tn hliliinln p»
0(
||o HI lip In scoiite din (eniniţă...
rele dreptăţii cel înţelegător, 0t
ji^ l)ela ijlHsuliierau'l SUhira ?Uei, rppManiiu •
a gonit, cu strălucirile dum-
01
T O A[irii M^rtirica deia acelaşi glas \poi tu'i
jjn port.tlini' - a’p 'i'ruHlutui, f tr n (!eln Minei nezeeştei predicii voastre, în-
]|V ru[ifllnd utm tunerecul înşelăciunii, văzăto­ 0t
''lili'ra zIU" ilhhiil al S Ira. riniiiir yiatul
rilor de Dumnezeu apostoli; 0!
ostindu-ne, fraţilor, tru­ şi a luminat pre cei ţinuţi în­
peşte, să ne postim şi du- tru întunerecul necunoştinţei.
^ hovniceşte. Sădeslegăm toată Pre carele rugaţi-L să ne tri­
legătura nedreptăţii. Să rupem mită şi nouă luminare şi mare
j[| încurcăturile tocmelelor celor milă.
mim
 174
ti dumnezeeasca căruţă a
bunătăţilor suindu-se Hie, cu
^ postul tiinci luminat, s’a suit
spre înălţimea cerului. Aces-
tuia râvneşte smeritul meu su-
^ flet, şi posteşte de toată răuta-
|j| tea,pismaşi vrajba şi de desfă-
n tarea cea trecăbare şi îndul-
citoare. Ca să scapi de întris-
tarea cea cumplită şi vecui-
^ toare a Gheenii, strigând lui
m Hristos: Doamne, slavă Ţie.
ft Alta a lui Teodor, glaiul al 5 Ion.
Podoble (iiviua^e părinte.,.
|î| ^ostoli dumnezeeşti, rugă-
m torii cei prea fierbinţi ai Iu-
mii şi părtinitorii drept-mări-
torilor, având puterea îndrăz-
^ nirii către Hristos, Dumnezeul
UI nostru, rugaţi-L pentru noi,
n rugămu-ne vouă, prea cinsti-
m ţilor, ca să trecem lesne vre-
^ mea cea bună a postului, şi
m să luăm darul Treimii celei de
o fiinţă. Prea lăudaţilor, mari
p predicatori, rugaţi-vă pentru
’ sufletele noastre.
J|*l (iinMinpîij i.SlavA,ijiurum ; a\:isfivioorci
Be face le^Iro tu cAiielnitH, fif.i Kvrtnj^he-
lie Iar cAdiI este ha st* cutpaec'ii Angliei in.
atunci iji cu t'^ăimheiia.
Tlminji liuă...
I'roi'liinu'ii, ^'lasul hI Tj Iţ*»
T Doaoinft oe vei păzi, şi ne vei apftra
(le neamnl acesta în veuc,
Slili
<ntueşlp-nm, OofiDiDe, că a lipsii cel ciivio.s
Itt lanere le llrc
Cap 1 \’erR 24
M iE m ’i'iti g<»
i-a Domnul, sâ rodească pământul su­
Z flet viu dupre el, de cele cu patru pi­
cioare şi de cele ce se târăsc ţi fiare
pc pământ, dupre f e l; şl s’a făcut aşa
l'âcut Djuinezeu fi'irele pământului dupre fe­
a
lul lor, şi dobitoacele dupre felul lor, şi toate
cele ce se târăsc p ’ pământ dupre felul lor.
Şi a văzut Dumnezeu că sunt bune. Şi a zis
Dumnezeu: Sâ facem om dupre chipul şi du­
pre asemănarea noastră, ca să stăpânească
peştii m irii ^i paserile cerului şi dobitoacele
şi tot piniântul şi toate cele ce se târăsc pre
pământ. Şi a făcut Dumnezeu pre om ; dupre
cliipul Iui Dumnezeu l-a făcut pre dânsul;
bărbat şi femeie i-a făcut pre ei. ş i i-a bine
cuvântat Dumnezeu, zicând; Creşteţi şi vă
inmultiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi pre
c l : şl stăpâniţi peştii mării şi pasările ceru­
lui şi toate ccle ce se târăsc pe pământ, şi
a zis Dumnezeu: lată am dat vouă ţoală iar­
ba 00 face sămânţă de semănat, care este
deasupra pământului; şi tot pomul care are
In 8ioe rod cu sămânţă de semănat, ca să
fie (le mâîicare vouă şi tuturor fiarelor pâ-
mâatului şi tuturor pasărilor cerului şi tutu­
ror vietăţilor ce sc târăsc pe pământ, care
uu în sine suflet viu ; şi toată iarba verde,
(la să aibă de m âncare; şl s'a făcut aşa. Şi
a văzut Dumnezeu toate câte a făcut şi iată
erau bune !ia rte ; şl s'a făcui seară şi s’a
făcut dimineaţă ziua a şasea. Şi s’a săvârşit
cerul şi pământul şi toată podoaba lor. Şi a
swârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrurile
sale, care a îăeut- Şi s'a odihnit i i ziua a
şaptea de t >ate lucrurile sale care a lăcut.
Şi a bioe-Ciivântat Dumnezeu ziua a şaptea
şi o a sfinţii pre e a ; că întru aceea s'a o-
dihnit de toate lucrurile sale, care a ioceput
Dumnezeu a face.
l’riuhimfn. platani al ('>tra
şi mă auzi Doamne, Dumuezeul meu.
Sllh
î^rnă eând. Doamne, mă vei uita până în
sfârşit? Până când Întorci faţa Ta de către
mine ?
.Şl <iu[iu aceasta xiro hiiiconu!
prunceşte '
Ibr preotul luâod cu amândouă maicile că- ^
dolniţa şi sfeşnl-ui cu făclia, siă înaintea ^
!tflutel meHP. răutAnd Hpre ItăH&rit «i uinhiu - ^
tiftnjd cr,ucf, z ic p ., ^
fi inţelepriuDe d re p ţi. n j
Ajfoi ii>t(jrcAiidit hu npre apus cAlrn ptipor, xli-e
*j^mina lui Hristos iumiiează tuturor.
reiciu l
De hi pilde eeiiro
Dijii-onul luăm aminte!
r.Hp al if-k-u, W rN i-iu
 •0§ INT\IA SAFTAMANA IHN I’OST
le! I)e vci primi graiurile mo!c şi (ic
<ei ascunde poruncile mele la tine,
■a auzi urcctiia ta înţelepciunea ^1
vei lipi inima tu de cunotjliniâ iji o vei pune
¥i l-'iulul tău .^pre invftţătură. Că de vei chema
iDţelepcmnea şi de vei da glasul tău cunoş-
W tiD^ii şi de vel căuta măestriacu plas mare;
iHs >i de o vei (.muIh pre dânsa ca urf'intu^ si
jjS tie o vei cerca ca prc nişte comori, aluncea
jjţ vei ciinoaîjle frica Domnului tjlcuno^liiUa lui
tH( Dumnezeii vel afla, G& Domnul dil iiUelep-
W eiuriea (;i din ^'«ra lui iese cunuşliiHu iji
jjft îtiinţa. Ki păslreuză ajutor celor ce lucrează
Jn mântuire ş\ apără mergerea lor. l'^l păzeşte
JHj căile dreptaiilor :ji veghiazâ asupra căii ce-
fg lor ce se tem de dânsul, Atuncea vel cu-
jjg njaijte dreptjitea şi judecata şi vei l'ace ţoale
Jn căile bune, l)c va veni Înţelepciunea in sân-
jg tlul tâu şl de va plăcea fjliinţtt sufletului lău,
Jj alunei sfatul bun le va pâzi şi cuj^etul drept
Jg le va apăra, ('a sft lo scape de calea rea şi
(ie onul ce nu y:răeşte nimica de crezul: de
m cei ce au liisit căile cele drepte şi umb’flin
m căile iDtunerecului, De cei ce se veselesc de
rele şi se bucură de răutăţile celor răi, Ale
ÎS căror cărări sunt ntortocliiate şi strâmbe
rfi umbletele lor. ^ceia te vor depărta de calea
r| dreaptă şi tn vor intstreina de la gândul cel
rg l)uii, l'iiilo, s\ nu te apuce petine fifutiilrnu,
CO cdre lasil inviiţiitura tinereţilor şi uită Icpea
Jg lui Dumnezeu, (îă şi-a pus lăngă moarte casa
sa şi I iDgă iad cu cei pământeşti cărările
sale, Toll cei ce umblă pre dânsa nu se vor
intoarcc, nici vor ejunge la cârftri drepte:
că nu-i vor apuca pre ei anii vieţii, Că de
ar îi umblat pe căi bune. ar fi aflat cărările
celor drepţi netede; cei buni vor fi locui­
tori pe pănirint şi cei fără răutate vor ră­
mânea pre el Că drepţii vor moşteni pămfin-
lui. şi coi curaţi vor rfimânea pro dunsu!, Inr
c ile necredincioşilor vor pieri do pe pă­
mânt, şi cei îără-de-lege vor pieri dintr’unsul.
După i'«rimli zice f’reolul ftco ţie!
îşi diaconul iltelepciune,
' Şi tp i'Antă' 6 se Indreptezo riicăciiinea
mea.,.
Şl cealuUa r&nduială a Liturglilei colvi niiii
Înainte fiflniită
Cade-se a ş ti;
CAnd se lui-c h^irea mare ou Kfititele da
ruri. râmâretli câat«
4uiii puterile cereşti.
xe ţiie aHemenea cftuU preotul poartă
la t^ircB marc ilurDOizeeţtlle lamo cad jos
Re iDcbinft şl c&ntărutil >
?i poporul «I
tflc (lumne^ceaHca Inchiii&ciuue lui llristoH
g^i 175 M
I)umnez»u. «arele e.^te deHâv&rşit in taine JHţ
peDtrucâ sunt Hlinţitc mal oaiotc. ^
Dupl^ sfârşitul Heruviculul, trei lu e ^
tanil, ru r’apptplo dPRCopente
I niNiiNii 1 1 .
i^aKlaţi şi vedeţi, <'ă buii oti- nomniil.
Rluia,
(do trei ori)
Oupa debeliiderea uşilor, zlco Diaconul*.
^ l'rica lui Dunioezeu, cu credinţă şi c i r '
dragoste să vl\ apropiaţi,
Ittr oui făc&nd o Dietânie, cftutim
ftie-voiu-cuvânta pre Dom­
nul în toată vremea, pururea
lauda Lui în gura m ea\^i-
nea cea cerească şi paliarul ^
vieţii gustaţi, şi vedeţi că bun
este Domnul. Aliluia
(de trei urii
După <'e zice Preotul KchmiPul
Tdldeauna acum şi pururea şi ia vecii
vecilor.
Strana, lUin,
se umple gura no tstra
>iluia
(dp ori)
I)up& ruijâciunoR Amvimulul. zlcom
fie numele Domnului binecuvântat,..
''I trei iDchioaciUDl
LUie voiu cuvănta pre Domnul...
M Dl All dă \Qu[orii.?l8eraoe Apotisul deplin ^
AcoiiNta rÂaduială (mc In affiptul ptiHi.ua
câud ehte Liturghia cea Dini Inalote «finlIlA.^
Iar unde nu rste l.ltiirplii" se cAolă la Vc
cornip Stlldn H din Triori i,l din \lin«t«
SlavA. şl acuoj; a Nlsi'ătonrel. după glasul
Mlneiiilui, Stilumvna din Triod Idiomela zilei
du dună uri ;i Martirk-n. ■Hre estu l a : Doam
IIP strlgat-am Slav;). f>l aciiru, Hf-elaşlglan ."^l
««bijiiuim! ApoliR
niasii ni kp d^ puţina iii&ucare UKcait.
Viei •lui in aceasta sapuiniână masA du pu-
nnm. ci rAm&nem pniiind pinfi Vjprrl, ţi
Mtuuci iiierBÂnil ia masfi. aiAoeim,
 176
Miercuri întâia săptămâniuL
LA PAVECERNIŢÂ
fO ''ppijl f « tji in z ile le cp
tHHI HI'RHt CânUD
'lin »'0 l tHHrf
\1 cuvio;4ului piiriiiiHliiI iiontru AodrcI ( ri-
tcaniil. ImsaliiDKoanul .'>1 farem tu fipi-urp
Tfojiar trei înrhinftc iimi, zir/irul «j Stihul
Miluc-^te-niă, Dunuiozt'iilc, milueifte-njri.
( U fi t A r e a 1 -i. {î IjihuI u I (5 i i 'a /rmng
S jutor şi acoperitor s’a fă-
W cut mie spre mântuire,
acesta este Dumnezeul meu
şi-L voiu slăvi pre EI, Dumne-
„zeul părintelui meu şi-L voiu
„înălţa pre el, căci cu slavă S’a
„preaslăvit.
( lie 2 (ir i)
Din tinereţe, Mântuitorule,
poruncile Tale am lepădat şi
mi-am trecut toată viaţa cu
pofte, negrijindu-mă şi lene-
vindu-mă; pentru aceasta strig
Ţie, Mântuitorule: măcar la
sfârşit, niântueşte-mă.
Pre mine, cel lepădat îna­
intea uşilor Tale, Mântuitorule,
măcar la bătrâneţe, nu mă
lăsa în iad deşert; ci mai'na-
inte de sfârşit, ca un iubitor
de oameni, dă-mi iertare gre-
şalelor.
Avuţia mea, Mântuitorule,
cheltuindu-o în desfrânări, pus­
tiu sunt de roduri evlavioase,
şi flămânzind strig: Părinte
al îndurărilor, apucând Tu îna­
inte milueste-mă.
•0 § M t l'. iU 'l U i go»
Eu sunt cel căzut în tâlhari,
^ în cugetele mele; cu totul
hu trecui. onn
sunt rănit acum de dânseleşi
plin de bube! Ci Tu însuţi
viind de faţă, Hristoase Mân­
tuitorule, vindecă-mă.
Preotul văzându-mămai’na-
inte, ni*a trecut, şi Levitul, vă-
zându-mă gol întru răutăţi,
nu m’a băgat în seamă, iar
Tu, lisuse,Cel ce ai răsărit din m
Maria, venindu-mi de faţă,
j»
milueste-mă. ÎHt
('uvioaftâ mâioă Marii*, roag&-te Iul DiiioDezeu
i»
licntru noi an
Tu îmi dă dar luminător din un
fin
osârdia ta cea dumnezeească an
de sus, ca să scap de întune- an
recul patimilor, şi să laud din an
inimă faptele vieţii tale cele an
frumoase, Marie. an
an
Slavu, n Trcinioi.
Treime, fiinţă prea înaltă,
căreea ne închinăm întru o
unime, ridică de deasupra mea
lanţul cel greu al păcatului,
si ca o milostivă dă-mi lacrimi
de umilinţă.
Şi aiiim. u NAst-âlodrei
Născătoare de Dumnezeu,
nădejdea şi folositoarea celor
ce te laudă pre tine, ridică de
deasupra mea lanţul cel greu
al păcatului şi, ca o stăpână
curată, mă primeşte pre mine
cel ce niă pocăesc.
>'&nttirea a L’ a. Irmof*
H
«&§ INl'AfA SAPTAm ANA d in p o s t
I
a aminte cerule şi voiu grăi
şi voiu lăuda pre Hristos,
„carele a venit din Fecioară
„cu trup.
A lunecatu-m'am curveşte ca
şi David şi m’am înoroit; ci
mă spală şi pre mine cu la-
crămile mele, Mântuitorule.
Nici lacrimi, nici pocăinţă
nu am, nici umilinţă. Ci Tu în­
suţi acestea, Mântuitorule, dă-
rueşte-mi-le, ca un Dumnezeu.
Pierdut-am frumuseţea cu
care am fost zidit întâi şi ne­
vinovăţia mea. Şi acum zac
gol şi mă ruşinez.
Uşa Ta să nu mi-o închizi
atuncea, Doamne, Doamne, ci
să o deschizi mie, celui ce
mă pocăesc către Tine.
Ascultă suspinurile sufletu­
i lui meu şi primeşte picăturile
% ochilor mei, Doamne, şi mă
mântueşte.
îi
I ubitorule de oameni, cela
ce voeşti să se mântuească
toţi, Tu mă chiamăca un bun
şi mă primeşte pre mine, cel
ce mă pocăesc.
A M&scâtoârei de D uiddozgu
preacurată Fecioară, Năs­
cătoare de Dumnezeu, ceeace
una eşti prea lăudată, roagă-
te cu de-adinsul, ca să ne
mântuim.
go* 177
AU Ir m o i'
V edeţi, vedeţi! că eu sunt
„Dumnezeu, carele am plouat
„mană şi apă din piatră am
„izvorît de demult în pustie
„poporului meu, cu singură
„dreapta şi cu tăria mea.
V edeţi, vedeţi! că eu sunt
Dumnezeu. Ascultă, suflete al
meu, pre Domnul cel ce stri­
gă şi te depărtează de Ia pă­
catul ce! mai dinainte, şi te
teme, ca de un nefăţarnic ju­
decător şi Dumnezeu.
Cui te-ai asemănat mult pă­
cătoase suflete ? Vai demine!
lui Cain celui dintâi şi lui La-
meh aceluia, ucigându*ţi cu
pietre trupul, cu fapte rele, şi
omorându-ţi mintea cu por­
nirile cele dobitoceşti.
p re toţi cei mai 'nainte de
lege trecându-i, o suflete! lui
Sit nu te-ai asemănat, nici lui
Enos ai urmat, nici lui Enoh
cu mutarea, nici lui Noe. Ci
te-ai arătat sărac de viaţa
drepţilor.
T u însuţi, suflete al meu,
ai deschis jgheaburile mâniei
Dumnezeului tău şi ţi-ai înecat
trupul, ca şi tot pământul şi
faptele şi viaţa, şi ai rămas
afară de mântuitoarea corabie.
CuvioaBă melcul Mario, roagă-to Iul Dumaezou
peo(ru tiol. f
10
 **8^ *
jEw3c3cî:'ic
178
C 11 toată osârdia şi cu dra­
goste ai alergat către Hristos,
iirîiid calea cea dintâi a păca­
tului, şi în pustiile cele neum­
blate hrănindu-te, şi poruncile
lui cele duninezeeşti curat să-
7<"ft
vârşindu-le.
Slavft, a Trelmel.
T reinie fără de început, ne­
zidită, nedespărţităUnime, pri-
meşte-mă pre mine, cel ce
mă pocăesc, şi mă mântueşte
pre cel ce am greşit. A Ta
zidire sunt, nu niă trece, ci
mă iartă şi mă scapă de osân­
da focului.
A N&scfitoarel (Jo Dumnezeu.
Preacurată Stăpână, Născă­
toare de Dumnezeu, nădejdea
celor ce aleargă la tine şi li­
manul celor înviforaţi, pre mi­
lostivul şi făcătorul şi Fiul tău,
fă-L milostiv şi mie, cu rugă­
ciunile tale.
Cântarea a 11-a, Irmos
I ntăreşte, Doamne, pre pea-
^ tra poruncilor Tale, inima
„mea cea clătită; că însuţi
„eşti Sfânt şi Domn“.
ÎS B inecuvântarea lui Sim nu
o ai moştenit, ticăloase suflete,Cuvioasii malcfi Mărie, roa(|;&'le ]ul LhitDoe-
IS şi moştenire desfătată n’ai
luat ca lafet în pământul ier-
fe tării.
D in pământul Harran, adică
jg din păcat, eşti suflete al meu,
MaiKyy:yf.y'yc xM -y:yt-.yirM
•OgMlRKCrKI go.
şi vino la pământul, carele
izvorăşte de-a-pururea nestri-
căciune vie, pe care Avraam a
moştenit-o.
D e Avraam ai auzit, suflete
al meu, carele şi-a lăsat oare-
când pământul părinţilor şi s’a
făcut nemernic. Ci voirii ace­
luia urmează.
L a stejarul din Mamvri, os­
pătând patriarhul pre îngeri,
a luat la bătrâneţe vânatul
făgăduinţei. ÎHf
I nţelegând de Isaac, tică­
loase suflete al meu, că s’a jer­ ÎHe
tfit, cu taină, jertfă nouă Dom­
nului, urmează voinţei Lui.
A uzit-ai, suflete al meu, de
Ismail, că s'a gonit ca un fe­
cior din servă; trezeşte-te,
vezi ca nu cumva păcătuind,
să păţi ceva asemenea.
Cuvloabh tiiaicfi Marle, roaRil-le Iul Durone
zeu pentru Dul
C uprins sunt de furtuna şi
de întreitele valuri ale păca­
telor. Ci tu, maică, acum mân-
tueşte-mă şi mă scoate la li­
manul dumnezeeştei pocăinţi.
zeu pentru noi.
R ugăciune cu osârdie adu­
când şi acum cuvioasă, către
prea milostiva Născătoare de
Dumnezeu; cu rugăciunile tale.
»c»cv5ţc:<<:»:»C5pţcMC>x:!«5K
 •0§ în t â ia
deschide-nii dumnezeeştile in-
trări,
^ Slavft, A Treimel.
î l T reime neamestecată, nezi-
« dită, fire fără început, care
« Te lauzi în Treimea feţelor,
niântueşte-ne pre noi, care
H ne închinăm stăpânirii Tale
ţj cu credinţă.
^1 acum a N^lscăloaroi.
ţ| P re Fiul cel fără de ani, din
« Tatăl snbt vreme L-ai născut,
^ neştiind de bărbat, Născătoare
J* de Dumnezeu. Minune streină!
« Câaplecând,airămasFecioară.
w tării ceea ce a izvorît. Ca să
iH Tântarea 4-a, Irmos.
n .
A uzit-a proorocul de veni-
„rea Ta, Doamne, şi s'a
„temut; că vrei să Te naşti
n „din Fecioară şi oamenilor să
!| „Te arăţi şi a grăit: Auzit-am
w „auzul Tău şi ni’am temut;
g „slavă puterii Tale, Doamne".
T rupul mi-am spurcat, du-
M hui mi-am întinat, preste tot
g m’am rănit; ci ca un doctor,
g Hristoase, amândouă prin po­
ţi căinţă le tămădueşte, spală-le,
^ curăţeşte-le, Mântuitorul meu,
arată-le mai curate de cât
zăpada.
IHţ
H T rupul Tău şi sângele, ră-
^ stignindu-Te, pentru toţiŢi-ai
ţfi pus Cuvinte; trupul adică, ca
să mă înoeşti, iar sângele ca
să mă speli. Duhul Ţi-ai dat,
SAIT^MAN^ d in P0«T gd* 179
ca să mă aduci, Hristoase, ^
Părintelui Tău.
îw
L ucrat-ai mântuire în mijlo-
cui pământului, îndurate, ca m
să ne mântuim; de bună voie ^
pe lemn Te-ai răstignit; Ede- ^
mul cel ce se încuiase s'a H
deschis; cele de sus şi cele ^
de jos, făptura şi toate nea- ^
murile minunându-se, se în- ^
chină Ţie. M
Să-mi fie mie scăldătoare ^
sângele cel din coasta Ta, îm-
preună şi băutură şi apa ier- ^
^
mă curăţesc cu amândouă, ^
ungându-mă şi bând şi ca o
ungere şi băutură, Cuvinte, ^
cuvintele Tale cele de vieaţă.
iHt
P ahar, Biserica a câştigat
coasta Ta cea purtătoare de ^
vieaţă, din care a izvorît nouă
îndoit izvorul iertării şi al cu-
noştinţei, spre închipuirea ce- m
lei vechi şi celei nouă, a amân-
doror le g ilo r, Mântuitorul
nostru.
O ol sunt spre a intra în că-
mară, gol sunt şi de a merge I?
la nuntă şi la cină; candela
mi s'a stins, fiind fără de unt-
delemn, cămara mi s'a închis, gţ
dormind eu. Cina s’a mâncat; oî
iar eu fiind legat de mâini şi m
de picioare, m'am lepădat gf
afară. ^
 180
■'lavă, a I’reiinei-
H Nedespărţită în fiinţă, ne­
H amestecată în feţe, Dumnezeu
Te cunosc pre Tine, Dumne­
zeire, una în Treime; ca pre
ceea ce eşti întocmai cu îm­
părăţia şi întocmai cu scaunul;
şi strig Ţie cântarea cea mare,
ce se cântă întreit întru cei
de sus.
acum. a N&scăto&rcl.
Ş i ai născut şi eşti Fecioară
şi ai rămas întru amândouă
cu firea Fecioară; Cel ce s'a
născut înoeşte legile firii şi
¥^ pântecele a născut nesimţind
¥^ dureri. Dumnezeu unde vo-
4HJ
¥^ eşte, se birueşte rânduiala
firii; că face câte voeşte.
n tuitorule, cu atingerea de poa­
n
¥^ Cântarea D-a, Irmos
n
-ÎH^ e noapte mânecând, iubi-
D torule de oameni, mă rog
„luminează-mă şi mă îndrep-
H „tează la poruncile Tale şi mă
4Hţ „învaţă. Mântuitorule, să fac
„voia Ta“.
Greu la minte m’am făcut,
Doamne, ca şi Faraon cel cum­
H plit, lanis şi lamvri la suflet
şi la trup, cufundat cu gândul.
Ci ajută-mi mie, Mântuitorule.
C u lut mi-am amestecat gân­
dul, eu ticălosul. Spală-mă,
Stăpâne, în baea lacrămilor
mele, mă rog Ţie, aibă făcând
haina trupului meu, ca zăpada.
iO§ MIERCURI g^
De voi cerca lucrurile mele,
Mântuitorule, mă văd pre mine
însumi întrecând pre tot omul
cu păcatele; că întru cuno­
ştinţă gândind am greşit, iar
nu întru necunoştinţă.
M ilostiveşte-Te, milostive-
şte-Te, Doamne, spre zidirea
Ta; greşit-am, iartă-mă, cela
ce eşti însuţi din fire curat,
şi afară de Tine nimenea altul
nu este fără pată.
Pentru mine ai luat chipul
meu, Dumnezeu fiind; arăta-
t-ai minuni, vindecând pre cei
leproşi şi întărind pre cei slă­
bănogi; curgerea celeea ce-i
curgea sânge o ai oprit. Mân­
lele Tale.
Cuvioasa raaică Marie, roagă-lo Iul Dumoe-
zeu pootru qoI.
Repejunea Iordanului tre-
cându-o, ai aflat odihnă, fu­
gind de dulceaţa trupească
cea cu durere; din care şi pre
noi scoate-ne cu rugăciunile
tale cuvioasă.
Slavă, a Treimei.
P re Tine Treime Te slăvim
pre unul Dumnezeu, Sfânt,
Sfânt, Sfânt eşti Părinte, Fiule
şi Duhule, fiinţă singură prin
sine, Unimecăreea pururea ne
închinăm.
Şi acum, a Născătoarei
¥¥.
«>§ în t â ia
D in tine s'a îmbrăcat întru
H a mea frământătură, Dumne-
^ zeu, cel ce a zidit veacurile
m maică Fecioară, ceea ce eşti
UI nestricată şi nu ştii de bărbat,
^ şi a împreunat Lui-şi firea
omenească.
Cftntarea a 0 a. Irmos:
UI ^ trigat-am cu toată inima
^ O către induratul Dum-
j| „nezeu şi m’a auzit din iadul
„cel mai de jos şi a scos din
m „stricăciune vieaţa mea“.
H Stăi împotrivă şi te oşteşte
^ asupra patimilor trupeşti, ca
li lisus asupra lui Amalic; biru-
ind pururea gândurile cele
w înşelătoare, ca şi pre Gava-
g oniteni*
T reci preste firea cea curgă-
toare a vremii, ca mai'nainte
m corabia, şi te fă moştenitor
pământului aceluia al făgă-
duinţei, suflete: Dumnezeu po-
runceste.
î l P recum ai mântuit pre Petru
UI cel ce a strigat, mântueşte-mă,
^ 1 5 aşa apucând înainte. Mântui-
m torule; scapă-mă şi pre mine
de fiară, tinzându-Ţi mâna Ta,
şi mă scoate din adâncul pă-
^ catului.
k pre Tine Te cunosc liman
î l liniştit stăpâne, stăpâne Hris-
jg toase! Ci apucând înainte, mân-
SAPTAM\NA d i n POijT go* 181
tueşte-mă dintru adâncurile
păcatului, cele neumblate, şi
din desnădăjduire.
S la v ^ a Txeimci.
T reime lu n f neamestecată,
nedespărţită; despărţită dupre
feţe şi unime sunt din fire
unită; Tatăl zice şi Fiul şi
dumnezeescul Duh.
Şi acum, a Născâtoarel
pântecele tău ne-a născut
nouă pre Dumnezeu, cu chipul
ca şi noi; deci ca pre un Zidi­
tor al tuturor, roagă-L, Născă­
toare de Dumnezeu, ca prin
rugăciunile tale să ne îndrep­
tăm.
C o N D A C
glasul al 6-loa.
Suflete al meu, suflete al
meu, scoală! Pentru ce dormi?
Sfârşitul se apropie, şi vei să
te turburi. Deşteaptă-te dar,
ca să se milostivească spre
tine Hristos Dumnezeu, cel
ce este pretutindenea şi toate
le plineşle.
(’’Aotarea 7-a. Irmos
reşit-am, fărădelege am
G făcut, nu ne-am îndreptat
înaintea Ta, nici am păzit, nici
am făcut precum ne-ai porun-
„cit nouă; ci nu ne părăsi pre
„noi până în sfârşit, Dumne-
„zeul părinţilor^.
Greşelile lui Manasi ţi-ai
f*
182 «Og
câştigat cu voinţa, suflete, pu­
ţ i ind ca nişte chipuri patimile,
şi înmulţind idolii; ci pocăinţei
|î| lui râvnind cu osîrdie, câştigă
^ umilinţă.
Necurăţiilor lui Ahaav ai
râvnit,sufletealmeu. Vaimie!
^ te-ai făcut locaş spurcăciuni-
lor trupeşti şi vas urît pati-
milor* Ci dintru adâncul tău
suspină şi spune lui Dumne-
zeu păcatele tale.
Incuiatu-s'a ţie cerul, sufle-
te, şi foamete dela Dumnezeu
te-a cuprins, de vreme ce nu
te-ai plecat cuvintelor lui Ilie
Tesviteanul, ca şi Ahaav oare-
când. Ci Sarathencei asemă-
nându-te, hrăneşte su fle tu l
jg proorocului.
^ Ars-a Ilie oarecând pre cei
m de două ori câte cincizeci, când
^ a junghiat şi pre proorocii cei
de ruşine ai Isavelei, spre mu-
strarea lui Ahaav. Ci fugi, su-
^ flete, de asemănarea acestor
doi, şi te întăreşte.
kst
Slavâ, a, Treimei.
nnţ Treime neamestecată, ne-
J î despărţită, de o fiinţă, Unime
^ sfântă. Lumini şi lumină şi
trei sfinte şi unul sfânt, se
laudă Treimea Dumnezeu. Ci
^ laudă şi preaslăveşte suflete,
vieaţă şi vieţi, pre Dumnezeul
tuturor.
MIKRCIIRI
acum, a Născătoarfi. ^
Lăudămu-te, bine-te-cuvân-
tăm, închinămu-ne ţie, Născă-
toare de Dumnezeu; că ai
născut pre unul din Treimea ^
cea nedespărţită, pre Fiul şi p
Dumnezeu; şi tu singură ne-
ai deschis nouă celor de pe
pământ cele cereşti. M
Cftntaroa 8-a, Irm os: ^
D r e cela ce-I slăvesc oştile
^ cereşti şi de dânsul se
„cutremură heruvimii şi sera- ^
„fimii, toată suflarea şi zidi- ^
„rea lăudaţi-l, bine-l-cuvân- îHt
„taţi şi-l prea înălţaţi întru M
„toţi vecii“. m
Drepte Judecătorule, Mân- ^
tuitorule, milueşte-mă şi mă
scapă de foc şi de groaza ce 13
voiu să petrec la judecată, du- ^
pre dreptate; iartă-mă mai
înainte de sfârşit, prin fapte ^
bune şi prin pocăinţă. gj
Ca tâlharul strig Ţie, pome-
neşte-mă; ca Petru plâng cu ^
amar. Iartă-mă, Mântuitorule,
strig ca Vameşul; lăcrimez ca s#
păcătoasa. Primeşte-mi tân-
guirea, ca oarecând a Hana-
neencei. ^
u
T ă m ă d u e ş te putrejunea U
smeritului meu suflet, Mân^ M
tuitorule, unuletămăduitorule. p
Pune-mi doctorie vindecătoa-
re şi untdelemn si vin, lucru- ^
* JHf
 *0^ î n t â i a SAl’TAMANA DIN POST
^ rile cele de pocăinţă şi umi-
linţă cii lacrimi.
jj| Hananeencei şi eu urmând
|!| strig, niiiueşte-mă, Fiul lui
David! Mă ating de poală,ca
ceea ce-i curgea sânge; plâng
î? ca Marta şi ca Maria pentru
^ Lazăr.
^ UlDccu>âDlfttn pe TaUI..
Părinte, cela ce eşti fără
început, Fiule cel împreună
fără de început, Mângâitorule
cel bun, Duliule cel drept;
născătorule al lui Dumnezeu
Cuvântului, Cuvinte al Tată-
m lui celui fără început, Duhule
cel viu şi făcător, Treime, U-
H nime, milueşte-mă.
^ si acuui, a NâscAloarei
M Ca din nişte vopsele moho-
râte s'a ţesut trupul lui Ema-
« noii, în lăuntru în pântecele
ţs tău Preacurată, ceeace eşti
^ porfiră înţelegătoare. Pentru
^ aceasta, Născătoare de Duni-
nezeu, cu adevărat pre tine
¥i te cinstim.
J5 Cântarea 5}-a, Irmos ;
Î l AJaşterea zămislirii celei fă-
ţ| ră de sămânţă este ne-
g „tâlcuită, rodul Maicii celei
î î „fără de bărbat este nestri-
„cat; că naşterea lui Dumne-
„zeu înoeşte firile. Pentru
jj^ „aceasta pre tine toate nea-
■" „murile, ca pre o maică mi-
^ 183 ^
„reasă a lui Dumnezeu, cu u
„dreaptă credinţă te slăvim**.
Boalele tămăduind, săraci-
lor bine a vestit Hristos Cu- ^
vântul. Pre şcliiopi i-a vinde- ^
cat, împreună cu vameşii a
mâncat, cu păcătoşii s’aames- ^
tecat; sufletul fetei lui lair, ce- gt
lei moarte mai dinainte, l-a ^
întors cu atingerea mâinii. ^
Vameşul s’a mântuit şi pa-
cătoasa s’a înţelepţit, iar fa- ^
riseul lăudându-se s'a osândit.
Că vameşul striga: niilosti- p
veşte-Te, şi păcătoasa: milue- ^
şte-mă. Iar fariseul se trufia h
zicând: Dumnezeule, mulţă- U
mescu-Ţi şi celelalte graiuri
ale nebuniei lui.
m
Zacheu vameş a fost, dar
s'a mântuit; şi fariseul Simon
s’a smintit şi păcătoas^ şi-a p
luat deslegare de ^ îâ re , de \
la cel ce are putere a ierta
păcatele; căreia sârgueşte de
urmează, suflete. ^
N'ai râvnit păcătoasei, o ti- gj
călosul meu suflet, care luând jî
alabastru cu mir, cu lacrimi |j
a uns picioarele Domnului şi U
cu părul le-a şters. Căci i-a
rupt înscrisul păcatelor ei ce­
lor de demult.
Cetăţile cărora le-a dat Hri­
stos bunavestire, ştii, suflete
'f m h
 184 •0§
al meu, cum s'a blestemat;
teme-te de pildă, să nu te faci
ca acelea; care asemănându-
le Stăpânul cu cele din So-
doma, până la iad Ie-a osândit.
S ă nu te arăţi, o sufletul
meu, mai rău pentru desnă-
dăjduire, auzind credinţa Ha-
naneencii, pentru care cu cu­
vântul lui Dumnezeu s'a tă­
măduit fica ei. Strigă din a-
dâncul inimii, ca şi aceea lui
Hristos: Fiul lui David, mân-
tueşte-mă şi pre mine.
Slavft, n Trcimel.
P re Tatăl să-L slăvim, pre
Fiul să-L prea înălţăm, dum-
nezeescului Duh cu credinţă
să ne închinăm, Treiniei celei
nedespărţite. Un im ii dupre
fiinţă; ca unei lumini şi lumi­
nilor şi vieţii şi vieţilor făcă­
toarei de vieaţă şi luminătoa­
rei marginilor.
Şi acum, a Nâscâtoarci.
Cetatea ta păzeşte-o,Prea-
^ curată Născătoare de Dumne-
JÎ zeu, că întru tine aceasta cu
credinţăîmpărăţind, întru tine
se şi întăreşte şi, prin tine bi-
ruind, înfrânge toată supăra­
ţi rea şi robeşte pre vrăjmaşi şi
^ îndreptează pre supuşii ei.
cg Cuvioase Părinte Andreje, rusgă-te lui [)uiii-
^ nezeu pentru noi.
Andreie cinstite şi părinte
de trei ori fericite, păstorul
.TOI U
u
u
Critului, nu înceta rugându- u
te pentru cei ce te laudă, ca
să scăpăm de toată mânia,
necazul şi stricăciunea şi de
greşeli să ne mântuim noi, cei
ce cinstim pururea pomenirea u
ta.
m
Apoi căQlăiu Irmosul In amândouă corurllc .
Naşterea zămisllrilM.
A^ojieuea 9! cealaltă rftaduială a Pavecorn Uei
u
Joi Întâia săptămână.
LA UTRENIE
Dupii Întâia Stihologie, Sedeloele Apostolilor
din Octoili, şi a Născ^toarct.
Apoi cotire.
[)up& a doua Siihologlo, Sedealua. glasul al
2 ’lea.
Podobia; C ela ce ai inţelepţit pre pescari.
ela ce ai arătat pre apo-
stoli luminători în mar-
ginile lumii. Cuvinte al lui
Dumnezeu, lum inează prin
propoveduirea lor inimile noa­
stre cu lumina bunătăţilor şi
cu postul le curăţeşte, dând
pocăinţă de întoarcerea robi­
lor Tăi; ca să Te slăvim Mân­
tuitorule, pre Tine, cela ce eşti
însuţi prea bun.
Slavă, aceeagl
acum, a Născătoarei, asemenea.
Născătoare de Dumnezeu,
nu mă trece cu vederea, pre
mine cel ce am nevoe de spri­
jinul tău. Că întru tine a nă-
 <«§ im ’AiA s ăp tA m A n A d in p o s t
dajduit sufletul men, milueşte-
niă.
Djpâ a irom Scihologie, iSodcnlna glasul al
Tilea.
I'odoblc i ’ ro tine cea niai sfântă...
41^
Rugămu-ne vouă celor doi­
sprezece apostoli, rugaţi-vă
ca să trecem cu pace postul
cel mai luminat de cât alte
bunătăţi şi locuitorul cerurilor
şi să luăm rodurile mântuirii.
îi
Că voi cu adevărat sunteţi în­
tărirea pământenilor şi scă­
parea sufletelor noastre.
^lavA, tot accasta.
acum, a Născăiuarei
Pre tine, mai sfântă decât
heruvimii şi mai înaltă decât
cerurile, prea lăudată Născă­
toare de Dumnezeu, cu ade­
vărat mărturisindu-te, te avem
păcătoşii mântuire şi te aflăm
întru p rim ejd ii folositoare.
Pentru aceasta nu înceta ru-
gându-te pentru noi, ceea ce
eşti întărirea şi scăparea su­
fletelor noastre*
Pdaimul 50
Şi câiiliim ('AN O N FL Mineiului pe t i; lar
rr)i:fl[itArik‘ duprerândiiiala lor. şi&eceteştu
a 4-a rilntarn din Psaltiro.
T]tICAN rAKi;\ l.U I lOSM'
('âDtttrea 4 n, {!laKul al 2-lea. irmos :
\'eDit-ai din l-'ecioarft .
R azele postului primindu-Ie,
străluceşte suflete şi fugi
de întunerecul păcatului; ca
să-ţi răsară ţie lumina iertării
prin dumnezeescul Duh.
185
Cu undiţa dulceţii amăgin-
du-niă vicleanul, rob m’a ră­
pit; ci voi, apostolilor, cari
aţi vânat lumea cu cuvântul,
din răutatea lui scăpaţi-mă.
A rătatu-v^aţi raze ale soa- ^
relui slavei, prea lăudaţilor
apostoli, gonind întunerecul |j
înşelăciunii. Luminaţi-mă dar
şi pre mine, cel întunecat de ÎS
toată răutatea. M
A N&SRătoaroi Je Dumnezeu.
S triga-voiu noaptea şi ziua
către tine, fiind necăjit şi mă
voiu mântui şi voiu trece zi- M
dui desfătărilor, cu ajutorul
şi cu puterea ta, Fecioară, ^
fiind îngrădit.
Alt Iriuos, L'lasul al fi-lGa, al lui Teodor.
I. ucrurile runciuelii Talc, Doamne...
Raze prea luminoase ale
soarelui dreptăţii fiind, apos­
tolilor, aţi luminat lumea cea
pământească, gonind întune­
recul înşelăciunii.
Alăută a Mântuitorului cu
adevărat mişcată de Duhul, a-
postoli,cunoscându-vă pre pă­
mânt, cântaţi cântarea voas­
tră cea cu glas frumos şi Iu- M
mea la Dumnezeu o întoar- P
ceţi. ^
S I hva , s
Pre Treimea întru o fiinţă ^
Ire im e i ^
slăvindU’O, pre unul Domnul
Dumnezeu să-L lăudăm; pre ^
A"

186
?£ Fim-- tTfetegr-—
^ Tatăl cel născut,^'şi pre Duhul
cel viu.
Şi acum, a Nâsc&toarel.
Fecioara în pântece Te-a ză­
ir^. mislit, Doamne, şi Te-a născut văzduhului, cântând: Binecu-
pre Tine, Emanoil; că ai ieşit
spre mântuirea poporului Tău,
ca să mântueşti pre unşii Tăi,
^ iubitorule de oameni.
^ Slavă Ţiti. Dumnezeul nueiru, Rlavâ Tie.
^ IXimnezeescule şi prea cin-
stite număr al celor doispre-
zece apostoli, roagă-te lui
Hristos pentru noi, rugămu-te,
ca să trecem cu putinţă mă­
sura acestor patruzeci de zile.
Irmosul; <3t ^
Lucrurile ico n o m iei Tale,
„Doamne, au spăimântat pre
„profetul Avacum; că ai ieşit
„sp re mântuirea poporului
„Tău; ca să mântueşti pre unşii
„Tăi ai venit"'.
Cântarea a 8-a, Irm os;
Porunca muncitorului,..
V ă postim de toată dulceaţa,
^ îngrăşându-ne simţirile cu
postul şi băutura umilinţei; cu
căldură să bem, cântând: Bine­
cuvântaţi lucrurile Domnului
pre Domnul.
¥¥. Rugaţi-vă apostolilor să mă
fac părtaş stării celei dea-
dreapta eu, cel vinovat de
multe păcate şi de judecată,
când veţi şedea cu Hristos să
judecaţi pre oameni.
u
^ go, u
In căruţa duninezeeştilor p
bunătăţi să ne suim, curăţin- |j|
du-ne prin post şi să ne înăl- ^
ţăm gândul spre înălţimea ^
u
vântaţi lucrurile Domnului pre ^
Domnul. ^
A Nftscătoarul do Duniaczcu,
I^mas-ai Fecioară nevătă- ^
mată, născând focul dumne-
zeirii. Deci arde patimile su-
fletelor celor ce strigă ţie întru ^
credinţă, cu glasul îngerului:
Tu singură eşti pricina bucu- ^
riei. ^
u
AU Irmos; (UvioijU Tai tiriCri..,
Pre trâmbiţile Duhului, pre u
u
apostolii Iui Hristos lăudându-i, s*
strigăm; Binecuvântaţi lucru- ^
rile Domnului pre Domnul.
Ca pre nişte rugători ai lumii ^
şi surpători înşelăciunii, pre ^
apostolii Iui Hristos să-i lău-
dăm, strigând: Binecuvântaţi
lucrurile Domnului pre Dom­
nul.
Binecuvântăm pro Tatăl...
FVe Treimea cea prea sfântă g
în Tatăl, în Fiul şi în Duhul, u
lăudându-o cântăm: Binecu-
vântaţi lucrurile Donmului pre
Domnul.
M
:?i acum. a Născătoarei. ^
Naşterea ta cea nespusă, h
Curată, toţi oamenii o lăudăm ^
cu bună credinţă, strigând: ^
im t m m
 *!>§ INT\IA S\IT\mANA d in m S T
U
|l^ Binecuvântaţi toate lucrurile
J| Domnului pre Domnul.
Slivi^ Ţie, DumnezHul noMru, §lavA Ţie.
Apostoli rugaţi-vă, ca sâ să-
vârşim noi în pace zilele cele
K ciirăţitoare, strigând: Binecu-
g vântaţi toate lucrurile Dom-
îg nului pre Domnul.
^ Sr^ InudAm, hiiio Ră cuv&atâni..
Îl Cuvioşii Tăi tineri în cuptor,
g „Hristoase, cântând au zis:
p Binecuvântaţi toate lucrurile
„Domnului pre Domnul".
iu
C&Dtarea !) a. irmos:
IVe Du(iinez(M; i ol ucîiii’Apiit,.,
J| ^ ru ncat fiind în luciu! cel
^ ^ ^d ânc al desfătărilor, chem
^ adâncul milostivirii Tale, în-
^ dreptătorule, mântueşte-mă.
izvorule al milostivirii, dă-mi
^ acum umilinţă şi suspinuri, ca
să plâng noianul cel fără mar-
gini al răutăţilor mele.
|[| Cu cinstitele rugăciuni ale
^ apostolilor Tăi, lisuse, dă-mi
K să mă închin cinstitei învieri,
jH şi dumnezeeştei Tale patimi.
ku A NâscAtuarei dc Dumnezeu.
Ceea ce ai făcut cerească
w frământătura noastră cea pă-
mântească, cu sălăşluirea lui
Dumnezeu întru tine; ceea ce
eşti cu totul fără prihană, mân-
tueşte-ne de primejdii.
AU IfmOfi Mivim. lln.'tuuM», pro
loliil..
[
^ 187
Din fântânile cele mântui­
toare, precum zice proorocul,
scoţându-şi apostolii apa ne­
muririi, pre cei însetaţi adapă
pururea cu învăţăturile vieţii.
Făcându-vă domni ai împă­
ratului ceresc, apostoli, aţi
supus toată lumea să-L cins­
tească numai pre el, să i se
închine şi să-L slăvească ca
pre un Dumnezeu.
Slavă, a Treifficl.
Treime nedespărţită, Unime
atotfăcătoare şi atotputernică,
Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte,
Tu eşti Dumnezeul meu, Domn
şi lumină; şi Ţie mă închin
lăudându-Te.
acum. u NftKCAtoarci.
Pre tine, Maică, Fecioară
Curată, te fericim neamurile
neamurilor; că te-ai făcut cu-
răţitoare lumii, născând nespus
pre Mântuitorul şi făcătorul.
Slava Ţie. Dumnezeul nostru, slavâ
Ceată a apostolilor, păze-
şte-ne pre noi,cei cevă lăudăm
şi ne învredniceşte, casă tre­
cem întru umilinţa inimii, toate
zilele postului celui de lumină
purtător.
Irm osul;
Slăvim, Hristoase, pre cea
„cu totul fără prihană, Curata
cea cii
„Maica Ta; că mai pre sus de
„fire Te-a născut dupre trup,
 188 •OS
„pre Tine cel ce ne-ai scos
„pre noi din toată rătăcirea
„şi stricăciunea".
I.uminânda glubului. de trei ori.
LA STIIIO AVN A
iStiliira zilei, dupre obicelu, do douâ, ori.
(ilasul al ii loa. Samoglasaica:
Doamne, Tti nii-ai pus mie
păcătosului pocăinţa, vrând să
mă mântueşti pre mine ne­
vrednicul, cu niilaTa cea ne­
măsurată. înaintea Ta cad ru-
gându-mă: Smereşte cu po-
stiriie sufletul meu; căci către
Tine, cel unul mult milostiv,
am năzuit,
M'irtirii'a
Ca nişte luminători, în lume
luminaţi şi după moarte sfin­
ţilor mucenici, după ce cu bună
nevoinţă v’aţi nevoit. Deci
având îndrăzneală, rugaţi pre
Hristos să miluiască sufletele
noastre.
Slavă, şi acum ; n Nuscâloarci
Născătoare de Dumnezeu,
folositoarea tuturor celor ce se
roagă ţie, la tine îndrăsnini, cu
tine ne lăudăm, întru tine este
toată nădejdea noastră. Roa-
gă-te Celui ce s'a născut din
tine, pentru nevrednicii robii
tăi.
îji oolelflllf ale lUreuiei şi Aptilisul.
-TOI Sot M
La ceasul al şaselea.
U
Troparul proorociei, glasul !
ântueşte-ne pre noi, Dom­
ne, de vrăjmaşii cei ne­
văzuţi, ca nu cândva să zică m
păgânii: Unde este Dumne­
zeul lor?Să cunoască,Stăpâne,
că treci păcatele poporului
Tău, celui ce se pocăeşte. u
acuiM, (ut aceasta
u
f’ro'.'hiiiio'i. glasul al 41ea. Pualiu lîi u
u
1' ând va ÎQtoarce Domnul robia poporului său u
Stib ;
u
Zis-a cel nebuD iotru inima sa, nu este
Dumnezeu.
Iliu profc(ia Isaici cctire
u
('ap. !!, Vers. I J .
u
[nălţa-se-va Domnul însuşi în ziua aceea.
Că ziua Domnului Savaot va veni preste
tot semeţul §i trufaşul şi preste tot cel
iualt şi măreţ; §i se vor smeri. Şi preste tot
cedrul Livanului cel înalt şi prea Înălţat şi
preste tot stejarul Vasanului. Şi preste tot u
muntele înalt şl preste tot dealul înalt,
preste tot turnul înalt şi preste tot zidul înalt. u
^1 preste toată corabia mării şi preste toată u
vederea frumuseţii corăbiilor. Şi se va smeri
tot omul şi va cădea înălţimea oamenilor şi u
se va înălţa Domnul însuşi in ziua aceea. u
Şi-şi vor ascunde toţi idolii săi. băgându-i în u
peşteri şi in crăpăturile pietrelor şi in găurile
pământului, din naintea feţii înfricoşării Dom­ u
nului şi din naintea slavei tăriei Iul, când se
va scula să sfărâme pământul. Aşa în ziua u
aceea va lepăda omul Idolii săi cei de argint u
şi de aur, cari i-a făcut lui-şi, ca să se Incliine
celor deşarte şi liliecilor; şi ii va băga in
gaura de piatră vârtoasă şi in crăpăturile
pietrelor de faţa mâniei Domnului şi de slava
puterii lui, când se va scula să piardă pă­ M
mântul. m
l'i-ui’iiiiiiiMi, glasul al 4-lea. l'âalm \i
M
1) oamne, cine va locui in lo ca ifu lT ă u ?..
Silli u
( ela ce umblă îără prihană şi lucrează Hit
dreplate.
u
 INTM A ^.\IT,\M \N\ l'l\
JO I SEARA
Diipft I’daliiiul incHpAtor, obii^nuita SlihuloRie.
liSl'o am n e strigut-am, Stihiri samogiasoice
ale I'riodului n liii iosif. gl-iHiit ttl doilea
I'oilob ic l*re luminătorul nostru ..
re mine, cel întunecat de
înşelăciunile luptătorului,
luniinează-mă, Hristoase al
meu, Celace ai întunecat oare-
când soarele răstignindu-Te
pre cruce şi ai strălucit cu
adevărat credincioşilor lumina
cea adevărată a iertării. Ca
umblând întru lumina porun­
cilor Tale, să ajung curat la
raza cea mântuitoare a în­
vierii Tale.
Pre lemn, M ân tu ito ru le,
spânzurâudu-Te ca o viţă ai
adăpat lumea, Hristoase, cu
vinul nestricăciunii. Pentru
aceasta strig: Adăpându-ma
cu mustul umilinţei celei ade­
vărate, pre mine, cel întunecat
pururea cu beţia păcatelor,
întâreşte-mă acum a posti de
diilceţi, Mântuitorule, ca un
bun şi de oameni iubitor.
Altfi podoblP 8 lui Teodor, fţias acelaşi.
Podobie:
0, câtă este puterea crucii
jj* Tale! Aceasta a înflorit Bise-
■ ricii înfrânarea, smulgând din
rădăcină n e în frâ n a re a lui
Adam cea din Edem, oarecând.
§0. 189
Că aceea a adus oamenilor
moarte; iar aceasta fără stri­
căciune izvorăşte lumii nemu­
rire, ca din alt izvor al raiu­
lui, cu vărsarea iz-vorâtorului
de vieaţă sângeleTăuşi a apei.
Pentru acestea toate s’au în­
viat. Prin carele şi nouă în-
dulceşte-ne desfătarea postu­
lui, Dumnezeul lui Israil, cel
ce ai mare milă.
.^1 de ia Mioei 3.
Slavâ, acum ; a Născătoarei
IVoohimcQ, glasul al 4>lea, Psalm 15.
n ine voiu cuvânta pre Domnul, cel ce m'a
înţelepţii pre mine.
SlUi:
I’ hzeşte mă, Doamne, cS spre Tine am
nădăjduit.
Dtila I'accro cetire
Cap. 2, vere 4, l’salin 10.
ceasla este cartea facerii cerului şi a
p f t m f t D t u l u i , când s'a făcut, in care z i
H făcut Domniil Dumnezeu cerul
pfimflntul ţi toată verdoaţu câmpiilor, mai
inainie de a răsilri pre pământ ?i toată iarba
larinei mai'nainte de ce s a făcut. C;i nu dă­
duse Dumnezeu ploaie pre r amant şi omul
nu era să-l lucreze i7.vor ieijia din p«niânt
şl adăpa toată faţa păn Antiilui. ^^i a făcut
Dumnezeu pre om, ţărână luând din pământ,
şi a suflat in faţa lui suflare de vieaţă, ţi s a
făcut omul cu suflet viu. Şi a sădit Dumne­
zeu rai in Edem spre răsărit şi a pus acolo
pre omul, pre carele l-a lăcul. şi e mai făcut
Dumnezeu Bă răsară incă din pământ tot po­
mul frumos la vedere şi bun Ia mâncart‘ şi
pomul vieţii in mijlocul raiului şi pomul şti­
inţei binelui şi al răului, Şi râu eşia din Edem,
spre udarea raiului, carele de acolo se im
parle i a patru capete Numele unuia Fteon ;
acesta Înconjură tot pământul H vilatului;
acolo este aur şi aurul pîimântuluj aceluia
eete bun şi acolo este rubin şi piairă verde.
Şl numele râului celui de al doilea (îheon ,
acesta incunjuriî tot pământul Ktjopiei. .Şi râul
cel (le al treilea Tigrul; acesta merge împo­
triva .Vsirilor. Iar râul al patrulea Eufrat. vŞl
a luat Domnul Dumnezeu pre omul precare
l-a făcut şi I-a pus In raiul desfătării să-l
lucreze şi să-l păzească, şi a poruncit Dom-
 190 •<>§ .101 §0*

nul Dumnezeu lui Adam, zicând: Din tot po­

mul carele este în rai să măi.âuce mâncare ;
iar din pomul cunoştinţei binelui şi al răului
C ei ce dorim să ne îm-
să nu mâncaţi dintr'insul, c ă ori îd ce zi veţi părtăşiiîi Paştilor dumnezeeşti,
mânca dintr’îasul cu moarte veţi muri. Şi a
zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine să fie
care nu se încep din Egipt, îHt
omul singur, să i facem Iui ajutor asemeni a ci din Sion, să ridicăm din ^
lui. î^i a mai făcut Dumnezeu iucn, din pă­
mânt toate pasările cerului, şi toate fiarele mijloc aluatul păcatului prin
ţarinei şi Ie-a adus la Âdam, să vadă cum le pocăinţă. Să ne încingem niij- ^
va numi. Şi tot sufletul viu, cum l-a numit
Adam, acesta este numele lui. loacele noastre cu omorîrea ^
Procltimcn, ({laşul al 4 lea plăcerilor. Să ne împodobim
SI P ăzeşte-mii, Doamne, ca lumina ocliiului.
picioarele cu încălţăminte opri- ^
Stlti; A uzi, Doamne, dreptatea mea,,.
Dela Pildu celirf toare despre toată calea rea,
Cap. 1, vers. 2. şi să ne întărim cu toiagul m
iule, nu uita legile mele şi cuvintele credinţei; să nu râvnim vrăj-
mele să le păzească inima ta. Că iu i-
gime zilelor şi anii vieţii şi pace vor
masului crucii Stăpânului, fă- ^
adaogă ţie. Milostenia şi credinţa sa nu-ţi cându-ne pântecele Dunine-
lipsească şi le intaşură pre dâiisele pre gru­
mazii tăi şi le scrie pe lespezile inimii tale zeu. Ci să urmăm celui ce ^
şi vei afla milă. Şi să gândeşti bine înaintea
lui Dumnezeu şi a oameniJor. Să aibi nădejde
prin post ne-a arătat biruinţă m
cu toată inima in Dumnezeu şi cu înţelep­ asupra diavolului, Mântuitoru- ^
ciunea ta nu te mări. Intru toate căile tale
să-l cunoşti pre dânsul, ca să indrepteze caile
lui sufletelor noastre.
tale şi să nu se poticnească piciorul tău. Nu
l^HrtiricB.
fii înţelept întru tine insuţi, ci te teme de
Dumnezeu şi te fereşte de tot răul. Atunci
vindecare va fi trupului tău şi pază oaseior
C elaceTe prea slăveşti întru
tale. Cinsteşte pre Domnul din ostenelile tale pomenirea mucenicilor Tăi, ^
cele dreyte şi-i dă iui pârgă din toutc rodu-
rile tale cele drepte. Ca să umple jitn ţile
Hristoase Dumnezeule, fiind gj
tale de mulţime de grâu şi să se verse teascu­ rugat de dânşii, trimite-ne
rile tale de vin. Fiule, nu defăima învăţătu­
rile Domnului, nici slăbi, fiind certat de dân­ nouă mare milă. ^
sul. Că pre care iubeşte Domnul, pre acela
Slavă, şi acum; a Crucli-N&scătoarel.
îl şi ceartă şi bate pre tot îiu l pre carele
primeşte- Fericit este omul, carele a afhit l’odoM e: ( ’ a pro un viteaz,..
H Înţelepciunea şi muritorul carele a cunoscut
ştiiDţa, Câ mai bună este neguţătoria acestuia D acă Te-a văzut pironit pe H
decât vistieriile aurului şi ale argintului. Că
mai scumpă este decât pietrele cele dem ult cruce, Doamne, mieluşeaua şi ^
preţ. Nu-i stă ei nimica îmi olrivă ce este
rau ; cunoscută este tuturor celor ce o iubesc
Maica Ta, s’a mirat şi a zis:
şi tot ce este scump, nu este vrednic ei-Pen­ Ce vedere este aceasta, prea
tru că lungimea zilelor şi anii vieţii sunt in
dreapta ei şi in stânga ei bogăţie şi slavă,
iubite Fiule ? Acestea Ţi-a răs-
lin gura ei iese dreptatea, legea şi mila pre plătit Ţie poporul cel neplecat
limbă le poartă. Căile ei sunt căi bune şi
toate cărările ei cu pace. Pom de vipaţă este şi fără de lege, carele s’a în- ^
tuturor cplor ce se lipt\sc de dânsa şi cei ce dulcit din multe minunile Tale? U
se reazimă de ea, sunt'ca pre Domnul înte­
meiaţi. Ci slavă smereniei Tale celei
LA s-riHOAVNA nespuse, Stăpâne! ^
Stihira zliel, do două ori, glasul al 4*loa,
insuşi glasul Şi cealaltă râiiiluiaiă, după obiceiu.
ÎS
 r*
^ ÎNTÂIA S A m M A N A niN POST id i M
M
rile Tale trecând cu vederea ^
răutăţile mele, mântueşte-mă ^
Atotputernice. ^
Joi întâia săptămâna* V reniea este a pocăintii, vin
n
către Tine, Făcătorul meu; ri- gt
I LA PAVECERNIŢĂ dică de deasupra mea lanţul cel Şj
acest (,'aHon, din cel mare, al cuvio greu al păcatului şi ca un în- ||
cgsiilui pariutelui nostru, Andrei Criteanui le durat dă-mi lacrimi deumilinţă. ^
II
rusalimiteaQuI
J J ij i ffti'Pm In fiecare tropar irti inrliinăoiunl.
B ogăţia sufletului cheltuin-
||U zicând Stiliul actsta ; du-o întru păcate, pustiu sunt
de creştineşti bunătăţi şi flă-
I! iluefjtc mă, Diimnezeule, milueşte-mă...
C&otarea 1-a, glasul al 6-lea, Irmos;
mânzind,strig: Dătătorule de
llrmoaBele de «fite clouft ori)
milă, apucând înainte, milue- ^
şte-mă. ^
H jutor şi acoperitor s’a fă­
cut mie spre mântuire. Cuvloas matcă Mărie, roagă-to iui Dumne ^
zeu ppiilru noi. ^
Acesta este Dumnezeul meu
jj^ şi“Lvoiu slăvi pre El, Dumne- P lecându-te dumnezeeştilor M
„zeul părintelui meu, şi-L voiu legi ale lui Hristos, la dânsul H
jJl „înălţa pre E I; căci cu Slavă s^a ai venit, lăsând pornirile des- gfr
H „preaslăvit**. fătărilor cele neoprite şi toată ^
fapta cea bună, foarte cu cu-
^ Mielule al lui Dumnezeu, cernicie, ca pre una ai săvârşit. ^
cela ce ai ridicat păcatele tu­ Slavft, a Treimei ^
lii turor, ridică de deasupra mea
T reime, fiinţă prea înaltă, ^
î| lanţul cel greu al păcatului,
căreia ne închinăm întru o
H şi ca un milostiv dă-mi lacrimi unime, ridică de deasupra mea ^
de umilinţă.
lanţul cel greu al păcatului,
InainteaTa cad, lisuse, gre- şi ca o milostivă dă-mi lacrimi m
şit-am Ţie, milostiveşte-Te de umilinţă. H
spre mine; ridică de deasupra $i acum, a Nascâtoarci ^
mea lanţul cel greu al păca­ N ăscătoare de Dumnezeu,
tului, şi ca un îndurat dă-mi nădejdea şi folositoarea celor ^
lacrimi de umilinţă. ce te laudă pre tine, ridică de ^
S ă nu intri cu mine la ju­ deasupra mea lanţul cel greu |J
decată, văzând faptele mele, al păcatului şi ca o Stăpână g*
iscodind cuvintele şi îndrep­ curată mă primeşte pre mine, ^
ţi tând pornirile; ci cu îndură- cel ce mă pocăesc. ^
ii™
 192
Căotarea 2-a, Irmos:
edeţi, vedeţi, că eu sunt
V Dumnezeu, carele am
„plouat mană şi apă din piatră
„am izvorît de demult, în pu-
„stie, poporului Meu, cu sin-
„gură dreapta şi cu tăria Mea“ .
Bărbat am ucis, zice, spre
rană mie şi tânăr spre vătă­
mare, Lameh plângând a stri­
gat; iar tu nu te cutremuri,
o suflete al meu, întinându-ţi
trupul şi mintea spurcându-ţi.
Xurn te-ai meşteşugit să zi­
deşti, o suflete! şi întărire să
faci poftelor tale, de n'ar fi
oprit Ziditorul sfaturile tale,
şi de n'ar fi surpat până la
pământ meşteşugurile tale.
O ! cum am râvnit lui Lameh,
ucigătorul ce! mai din’nainte;
sufletul, ca pre un bărbat,
mintea, ca pre un tânăr, şi ca
pre un frate trupul mi-am ucis,
ca şi Cain ucigaşul, cu porni­
rile cele poftitoare de desfătări. manul celor înviforaţi; pre
piouat-a Domnul oarecând
foc din cer, arzând fărădelegea
cea înfierbântată a Sodonieni-
lor; iar tu ţi-ai aprins focul
gheenei, întru carele vei să
arzi o suflete!
R ani tu-m’am, vătămatu-
m'am, iată săgeţile vrăjmaşu­
lui au pătruns sufletul meu
roi §0 *
şi trupul! lată ranele şi bubele
şi sdruncinăturile strigă, şi
vătămăturile patimilor mele
celor de bună voie.
Cuvioasa malc'i Mărie, rongă-to lui DumDe-
zeu poDtru noi.
Tins-ai mâinile tale către
înduratul Dumnezeu, Marie,
afundându-te întru adâncul
răutăţilor şi ţi-a tins mână de
ajutor cu milostivire, ca şi lui
Petru, cercând cu adevărat
întoarcerea ta.
Slavă, a Treimei.
T reime fără început, nezi­
dită, nedespărţită, Unime, pri-
meşte-mă pre mine cel ce mă
pocăesc, şi mă mântueşte pre
mine, cel ce am greşit ; a Ta
zidire sunt, nu mă trece; ci mă
iartă şi mă scapă de osânda
focului.
^i acum, n Născătoarei
preacurată stăpână, Născă­
toare de Dumnezeu, nădejdea
celor ce aleargă la tine, şi li­
milostivul şi făcătorul şi Fiul
tău, fă-L îndurat şi mie cu ru­
găciunile tale.
(!&ntarea a ^-a, Irm o s;
Î
ntăreşte, Doamne, pre piatra
„poruncilor Tale inima mea
„cea clătită; că însu-Ţi eşti
„sfânt şi Domn“.
A garei celei de demult, Egip.
m m . !MCm^W:«9KM^iK9K9K)KnO«^9^^
H
*i>g IN T A U SAI'I’AmAnA d in p o s t 9^ ld 3

tencei, te-ai asemănat, suflete, tueşte-ne pre noi, cari ne în­

făcândii-te rob de bună voia chinăm stăpânirii Tale cu cre­
¥i ta şi născând semeţia ca pre dinţă.
un nou Ismail. Şl ucuiii. u N'ftiscfttoarei.

S cara lui lacov o ştii, sufle­ P re Fiul cel fără de ani, din
te al meu, care s'a arătat de Tatăl, sub ani l-ai născut, ne-
a pământ până la cer; pen- ştiind de bărbat, Născătoare
n truce n'ai avut treaptă tare, de Dumnezeu; minune streină!
n
buna credinţă? că aplecând ai rămas Fecioară.
H Preotului lui Dumnezeu şi i'âDtarBa a 4-a, Irm os:
m împăratului celui înstreinat uzit-a proorocul de veni­
H
între oameni de vieaţa lumii,
urmează, adică închipuirile
A rea Ta, Doamne, şi s'a
„temut; că vrei să Te naşti din
H lui Hristos. „Fecioară şi oamenilor să Te
H
H „arăţi şi a grăit: Auzit-am
^ntoarce-te, suspină, tică­
n loase suflete, mai'nainte până „auzul Tău şi m'am temut.
H „Slavă puterii Tale, Doamne".
ce nu ia sfârşit zborul vieţii;
n mai’nainte până ce nu-ţi încuie T impui vieţii mele este scurt
Domnul uşa camerii celei de şi plin de dureri şi de vicle­
nuntă. şug; ci întru pocăinţă prime-
n S ă nu te faci stâlp de sare, şte-mă şi întru cunoştinţă mă
H chiamă; ca să nu mă fac câşti­
n suflete, întorcându-te înapoi;
n gare şi mâncare celui strein;
n să te înfricoşeze pilda Sodo- Mântuitorule, însuţi Tu mă
n mului; sus în Sigor mântue- milueşte.
şte-te.
4H( R ugăciuneacelorceTelaudă D upre vrednicia împără­
preTine, Stăpâne, nu o lepăda; tească, fiind îmbrăcat cu dia­
n ci Te milostiveşte, iubitorule demă şi cu porfiră, omul cel
de oameni, şi dărueşte iertare cu multă avere şi dreptul cel
celor ce se roagă Ţie cu cre­ îndestulat de bogăţie şi de
n dinţă. dobitoace, degrab sărăcind de
avere, de mărire şi de împă­
Slavă, a Treimel.
răţie, s'a stins.
T reime neamestecată, nezi­
dită, fire fără început, care Te D e a fost acela drept şi mai
lauzi în treimea feţelor, mân- fără prihană de cât toţi şi n'a
scăpat de cursele şi vicleşu­
gurile înşelătorului, dară tu
fiind iubitor de păcate, tică­
loase suflete, ce vei face, de
se va întâmpla să-ţi vie ţie
cevaasupră din cele negândite?
^ alnic sunt acuma şi semeţ
cu inima, în deşert şi în za­
dar* Să nu mă osândeşti îm­
preună cu fariseul; ci mai ales
dă-mi sm eren ia vameşului,
unule îndurate, drepte, Jude-
cătorule, şi cu acesta împre­
ună mă numără.
Ştiu îndurate că am greşit»
de am ocărît vasul trupulu*
meu; ci întru pocăinţă mă pri­
meşte şi întru cunoştinţă mă
cliiamă; ca să nu mă fac câşti­
gare, nici mâncare celui strein*
Mântuitorule, Tu însuţi mă
milueşte.
Insu-mi idol m'am făcut,
spurcându-mi cu poftele sufle­
tul meu. Ci întru pocăinţă mă
primeşte şi întru cunoştinţă
mă chiamă; ca să nu mă fac
câştigare, nici mâncare celui
strein* Mântuitorule, Tu însuţi
mă milueşte.
N ’am auzit glasul Tău, n’am
ascultat scriptura Ta, dătăto-
rule de lege. Ci întru pocăinţă
mă primeşte şi întru cunoştin­
ţă mă chiamă; ca să nu mă
fac câştigare, nici mâncare
celui strein. Mântuitorule, Tu
însuţi mă milueşte.
('iiviojA& Diaitiă Marie, roai'â-te Iul DumQO?iu
pentru noi.
I n adânc de necuviinţe mari
pogorându-te, nu te-ai oprit
acolo; ci te-ai suit cu prea
slăvire, vederat cu gândul mai
bun, la bunătatea cea desă­
vârşit prin lucrare, minunând,
Marie, firea îngerească.
SlavR, a Troimel.
N edespărţită în fiinţă, "ne­
amestecată în feţe, Dumnezeu
Te cunosc pre Tine, Dumne­
zeire una în Treime, ca pre
ceea ce eşti întocmai cu îm­
părăţia şi întocmai cu tronul;
şi strig Ţie cântarea cea mare,
ce se cântă întreit întru cele
de sus.
Şi uciiD], a NAscâloarpi. 11^
Ş i ai născut şi eşti Fecioară,
şi ai rămas întru amândouă
cu firea Fecioară. Cela ce s’a
născut înoeşte legile firii, şi
pântecele a născut nesimţind
dureri.Dumnezeu undevoeşte,
se birueşte rânduiala firii; că
face câte voeşte.
Căutarea a 5-a, Irm os,
e noapte mânecând. Iubi-
D torule de oameni, mă rog
„luminează-mă şi mă îndrep-
^
„tează pre mine la poruncile ^
„Tale şi mă învaţă, Mântuito- g
„rule, să fac voia Ta“ . |j|
 «>§
C elei gârbovite urmează, o
^ suflete! Apropie-te, cazi la
UI picioarele lui lisus, ca să te
HI îndrepteze, să umbli drept în
ţ| căile Domnului.
UI Deşi eşti fântână adâncă,
î l Stăpâne, izvorăşte-mi ape din
^ prea curatele Tale vine. Ca
wţ bând, ca şi Samarineanca, să
m nu mai însetez. Că izvoare de
^ vieaţă izvorăşti.
H Sileam să mi se facă mie
jH lacrimilemele,stăpâne,Doam-
H ne, ca să-mi spăl şi eu lumi-
{| nile inimii şi să Te văd cu gân-
dul pre Tine lumina cea mai
n înainte de veci.
|CiiYioagi maică Mărie, roa({&-te lui Dumnezeu
pentru noi.
Cu neasemănată dragoste,
prea fericită, dorind să te în-
jj| chini lemnului crucii, te-ai în-
m vrednicit doririi; învrednice-
şte-mădarşi pre mine, să do­
bândesc slava cea de sus.
Sl*v6, & Treimei,
^ P reTine,Treime,Tecântăm,
îl pre unul Dumnezeu; sfânt,
jj| sfânt, sfânt eşti Părinte, Fiule,
M şi Dubiile, fiinţă singură prin
j[| sine, Unime căreea pururea
n ne închinăm.
îl Şi unim, 8 S'flHcâtoaroi.
w Din tine s'a îmbrăcat întru
îl a mea frământătură Dumne­
zeu, Cel ce a zidit veacurile,
în t â ia SArrAMAN'Â DIN POST §0* 195
maică Fecioară, ceea ce eşti
nestricată şi nu ştii de băr­
bat, si a unit lui-si firea ome-
nească.
Cântarea 6-a, Irmos:
trigat-am cu toată inima
S „mea către induratul Dum-
„nezeu, şi ni'a auzit din ia^
„dul cel mai de jos şi a scos
„din stricăciune vieaţa mea“.
E u sunt, M â n tu ito ru le ,
drahma cea împărătească, care
o ai pierdut de demult; ci a-
prinzând făclie pre Mergăto­
rul înaintea Ta, Cuvinte, caută
şi află chipul Tău.
S tăi împotrivă şi te oşteşte
asupra patimilor trupeşti, ca
lisus asupra lui Anialic, biru­
ind pururea gândurile cele în­
şelătoare, ca şi pre Gavaoni-
teni.
Cufluaaâ maică Marie, roagă-te Iul Dumnetâu
pentru ool,
C a să stingi văpaia patimi­
lor, ai izvorît pururea pâraie
de lacrămi, Marie, arzându-ţi
sufletul. Al căror dar dă-mi-1
şi mie, robului tău.
Cuvioasâ maica Maric.roagă telui Dumnezeu
pentru noi
N epătimire cerească ai do­
bândit, prin vieţuirea cea prea
înaltă de pre pământ, maică;
pentru aceasta roagă-te să se
mântuească din patimi, cu ru-

156
găciuniie tale, cei ce te laudă
I I pre tine.
Slavft. H Treime!.
^reime sunt neamestecată,
M nedespărţită; despărţită dupre
feţe şi unime sunt, din fire
^ unită: Tatăl zice, şi Fiul şi
^ dumnezeescul Duh.
^ acum, a Năsnălonrei.
Î i Pântecele tău ne-a născut
UI nouă pre Dumnezeu, cu chi-
î l pui ca şi noi. Deci ca pre un
ziditor al tuturor roagă-L,Năs-
cătoare de Dumnezeu, ca prin
î|; rugăciunile tale, să ne în-
dreptăm.
^ rONUAC
^ ({lasul aI G-Ieit
^ Suflete al meu, suflete al
H meu, scoală! Pentru ce dormi?
Sfârşitul se apropie şi vei să
|[| te turburi. Deşteaptă-te dar,
jj| ca să se milostivească spre
51 tine Hristos Dumnezeu, Cel ce
este pretutindenea şi toate le
H plineşte.
rftataroa a Irnio§:
v J făcut, nu ne-am îndrep-
ui „tat înaintea Ta, nici am păzit,
^ „nici am făcut precum ne-ai
|î| „poruncit nouă; ci nu ne pă-
^ „răsi pre noi până în sfârşit
îl „Dumnezeul părinţilor".
ţS Stinsu-s’au zilele mele ca
ÎS visul celui ce se deşteaptă.
JOI
•a§
Pentru aceasta ca Ezechia lă­
crămez pe patul meu, ca să
mi se adaoge anii vieţii. Dar
care Isaie va să stea pentru ^
tine, suflete, fără numai Dum-
nezeul tuturor. ^
Cad înaintea Ta şi aduc Ţie
ca nişte lacrimi cuvintele mele:
Greşit-am, precum nici păcă­
toasa n'a greşit; şi am făcut
fărădelege, ca nimenea altul ^
pre pământ. Ci, fie-Ţi milă, ^
Stăpâne, de făptura Ta şi ia- S
răşi mă cliiamă. ^
^igropat-am chipul Tău şi ^
am stricat porunca Ta; toată m
podoaba mi s’a întunecat şi
cu patimile mi s’a stins făclia,
Mântuitorule. Ci, milostivin- ^
du-Te, dă-nii bucurie, precum ^
cântă David. lî
Intoarce-te, căeşte-te, des- m
copere cele ascunse, grăeşte ^
lui Dumnezeu, celui ce ştie ^
toate. însuţi. Mântuitorule, Tu |J
ştii cele ascunse ale mele; ci SJ
însuţi Tu mă milueşte, precum
cântă David, dupre mare mila |J
Ta. I
CuvioanA maică Marle, roac^-te lui Liijideczvu ^
pentru noi.
Strigând către Preacurata IU
maica lui Dumnezeu, mai ’na^
inte ai gonit turburarea pof­
telor celor cu sila supărătoare ^
şi ai ruşinat pre vrăjmaşul cel g
 î n t â i a s AIM'AMÂNA
m ce te-a viclenit. Cl dă-mi a-
ciiin ajutor întru necazuri şi
^Hţ mie, robului tău.
Cuv,(.;iHft niaicA Mdrii>. roacA-le lui Dumnezeu
pentru noi.
Pre Hristos, pre carele ai
iubit, de carele ai dorit, pen-
^ tru carele ţi-ai topit trupul
cuvioasă, roagă-L acum pen-
J| tru noi robii tăi; ca fiinJ mi-
nni iostiv nouă tuturor, să ne dea
vieaţă paşnică celor ce-L cin-
stim pre EI.
^ Slavâ, u Treimei-
T reune neamestecată, ne-
m despărţită, de o fiinţă, unime
g sfântă ; lumini şi lumină şi
^ trei sfinte şi unul sfânt, se
^ laudă Treimea Dumnezeu. Ci
laudă şi prea slăveşte, suflete,
vieaţă şi vieţi, pre Dumnezeul
W tuturor.
'.i Ri'Uin, a Na«cfttyarel
jjS Lâudămu-te, bine te cuvân­
ta tăm, inchinămu-ne ţie, Năs-
|j| cătoare de Dumnezeu; că ai
U născut pre unul din Treimea
cea nedespărţită, pre Fiul şi
Dumnezeu şi tu singură ne^âi
deschis nouă, celor de pe pă­
I mânt, cele cereşti.
' Ăntaroa S-n, Irmcp
re Cela ce-L slăvesc oştile
P „cereşti şi de dânsul se
(.cutremură Heruvimii şi Se-
„rafimii, toată suflarea şi zidi’
„rea, lăudaţi-L, bine-L-cuvân-
DIN POST 8o. 197
„taţi şi-L prea înălţaţi întru
„toţi vecii“.
A labastru cu lacrimi turnând
pre capul Tău, Mântuitorule,
ca nişte mir, strig ca păcă­
toasa care cerea milă, rugă­
ciune aduc şi cer să iau ier­
tare.
De n’a şi greşit nimenea
precum eu, totuşi primeşte-
mă, milostive Mântuitorule, şi
pre mine carele cu frică mă
pocăesc şi cu dragoste strig:
Greşit-am Ţie unuia, nelegiuit-
am, milueşte-mă.
Milostiveşte-Te, Mântuito­
rule, spre zidirea Ta şi mă
caută ca un păstor pre mine,
oaia cea pierdută, şi rătăcit
fiind, răpeşte-mă de la lup şi
mă fă oaie întru păşunea oi­
lor Tale.
când vei şedea judecător
ca un milostiv şi vei arăta
slava Ta cea înfricoşată, Hris-
toase, o, ce frică va fi atun-
cea, cuptorul arzând şi toţi
temându‘se de nesuferită ju­
decata Ta.
‘ uviim^aniHicii M arie,roacu lo liii iMimnezeu
pentru noi
Maica luminii celei neapuse,
pre tine luminându-te, te-a
deslegat de întunerecul păca­
telor; de unde primind tu da-
 198 •0§ .101 §0»

rul Duhului, luminează Marie „noeşte firile. Pentru aceasta ^

pre cei ce te laudă cu cre­ „pre tine toate neamurile, ca |J
dinţă. „pre o maică mireasă a lui ^
('iivioaBâmalcâ Mario, roagâ-lc lui Dumnezeu
„Dumnezeu, cu dreaptă ere- U
pentru lo I- „dinţă te slăvim". ^
Minune nouă cu adevărat Milostiveşte-Te, mântueşte- s*
¥^
văzând întru tine maică, dum-
mă. Fiul lui David, milueşte-
nezeescul Zosima, s^a spăi-
mă, cel ce ai tămăduit cu cu- S*
mântat; că înger în trup ve­
¥^ vântul Tău pre cei îndrăciţi
¥^ dea şi cu totul de minune s'a şi glasul cel milostiv ca şi ^
¥^ umplut, lăudând pre Hristos tâlharului grăeşte-mi: Amin ^
¥¥; în veci. zic ţie, cu Mine vei fi în rai,
!lt^
BiuecuvÂDtăm pre Tutâl.. când voiu veni întru slăvirea ^
Părinte, cela ce eşti fără în­ Mea. lî
ceput, Fiule, cel împreună
fără de început, Mângâitorule, Tâlharul Te-a hulit,tâlharul
cel bun, Duhule cel drept; Dumnezeu Te-a cunoscut; că u
¥¥. amândoi împreună pre cruce
in^ născătorule al Iui Dumnezeu
Cuvântului, Cuvinte al Tatălui erau spânzuraţi. Dar, o mult g
¥i Indurate! Ca şi tâlharului ce- 5^
¥¥i celui fără început, Duhule cel
¥¥i viu şi făcător, Treime, unime, Iui credincios, carele Te-a cu-
milueşte-mă. noscut pre Tine Dumnezeu, u
¥¥i deschide-mi şi mie uşa slavei M
Şi acum, a Nâscătoaroi.
41^ împărăţiei Tale. u
«? Ca din nişte vopsele moho­
râte, s'a ţesut trupul lui Ema- F ăptura s'a mâhnit, văzân- ^
*4! nuil, înlăuntru în pântecele du-Te răstignit; munţii şi pie- ^
W tău. Preacurată, ceea ce eşti trele de frică s'au despicat şi ^
¥^' porfiră înţelegătoare. Pentru pământul s'a cutremurat şi ia-
¥^:- aceasta, Născătoare de Dum­ dul s'a golit; şi s'a întunecat
W!
¥i nezeu, cu adevătat pre tine lumina zilei, văzându-Te pre ^
Tine, lisuse, cu trupul pre cruce
¥¥; te cinstim.
Cântarea a D*â, Irm os:
CLxVÎlWlî,t\,'. pironit. ^
aştereazămislirii celei fără R oduri vrednice de pocăinţă U
N de sămânţă este netâl-
„cuită, rodul maicii celei fără
să nu ceri de la mine; cătă-
ria mea întru mine a lipsit.
^
^
¥¥. Dărueşte-mi inimă pururea u- ^
¥¥. „de bărbat este nestricat; că
¥^ „naşterea lui Dumnezeu în- milită şi sărăcie duhovniceas- ^
u
 ••§
î i că; ca să-Ţi aduc acestea ca
0 jertfă primită, unule Mân-
î l tuitorule.
Judecătorul meu şi cunos-
^1 ^ cătoruie, Cela ce vei să vii ia-
răşi cu îngerii să judeci lumea
S toată, atuticea văzându-mă cu
Jj ochiul Tău ce! blând, să Te mi­
ji^ lostiveşti şi să mă milueşti,
îl lisuse, pre mine carele am
greşit mai mult de cât toată
firea omenească.
w
uiaicâ Mario.roagâ-to lui Dumoczcu
jjS pentru noi,
w Toate cetele îngereşti şi a-
î^ dunările omeneşti le-ai spăi-
jg niântat cu viaţa ta cea minu-
îHi nată, ca cei fără de trup vie-
ţiiind şi firea covârşind;
tru care, ca şi cum ai fost fără
îl materie, te-ai suit cu picioa-
wţ rele pre apă, Marie, şi lorda-
^ nul ai trecut.
Cuvioasi'tmfiicn Mttne. roRgĂ-io Iui Dumnezeu
pentru noi.
îl Fă milostiv pre Ziditorul
pentru noi, cei ce te lăudăm
^ pre tine, cuvioasă Maică, să
jj| ne izbăvească de răutăţi şi de
w necazurile care împrejur ne
î^ cuprind. Ca mântuindu-ne, să
w slăvim neîncetat pre Domnul,
^ Cel ce te-a slăvit pe tine.
w LA UTRENIE
1 iv.'ta^o |i.iriaio An<lreii>, roA^fi-tc lui Duiti
oea>u pofit'u nui
M Andreie cinstite şi părinte
S de trei ori fericite, păstorul
« Critului, nu înceta rugându-te
INT\IA S AHTA m A n A niN l'OST §o> 199
pentru cei ce te laudă, ca să
ne izbăvim de toată mânia,
necazul şi stricăciunea, şi de
greşeli necuvioase noi, cei ce
cinstim pururea pomenirea ta
cu credinţă.
SliivA
Pre Tatăl să-L slăvim, pre
Fiul să-L prea înălţăm, dumne-
zeescului Duh cu credinţă să
ne închinăm, Treimii celei ne­
despărţite, unimii dupre fiinţă,
ca unei lumini şi luminilor,
vieţii şi vieţilor, făcătoarei de
vieaţă, şi luminătoarei margi­
nilor,
Şi acum, a Născătoarei.
Cetatea ta păzeşte-o, Prea­
curată Născătoare de Dumne­
zeu; că întru tine aceasta cu
credinţă împărăţind, întru tine
se şi întăreşte şi prin tine bi­
ruind înfrânge toată supăra­
rea şi robeşte pre vrăjmaşi
şi îndreptează pre supuşii ei,
•\poi c&iil&m Irmosul In ainfiudouâ stranele:
N aşterca zilmislirii...
Ş'ici>alalt& ur^uiro a Pdvucuruitul^iOtpustul
^ «I»^
Vineri întâia săptămână.
Troii’iiiirt'le. Dupft intijia Stiliologie, zicem
SeJolnole Crucii, din Oi’lolh, şi a Nascilloaroi
<ie [)uiiiiiC7.eu. DupA u doua Slihologle, Se-
dealna lui luslf. ijiasul al 2-\o&.
Todoble. I osit cel cu buu chip...
 200
|elace cu patimile Tale ai
dat tuturor nepătimire,
omorînd patimile trupului meu
cu dumnezeeasca cruce, în-
vredniceşte-mă a vedea şi cin­
stită învierea Ta, Doamne.
SlavA, tot accăsta.
acum, a (.'riicii-NţiscrUoarfll
W?
W Cu cinstită crucea Fiului tău
w?
4« fiind păziţi, stăpână curată,
Născătoare deDumnezeu,toată
năvala vrăjmaşului, toţi prea
lesne o întoarcem înapoi. Pen­
tru aceasta, dupre datorie pre
tine pururea te fericim, capre
maica lui Dumnezeu şi singu­
ră nădejdea sufletelor noastre-
Dupa H trola Stilioiogie. Sedelna Iui chir
Teodor. ;,'lasul al 2-lea.
l’odobio" C eea ce eşti izvorul miiei .
C ela ce eşti fântâna cură-
ţiei, cu postul păzeşte-ne pre
noi, milostive; caută spre noi,
cari cădem înaintea Ta. Ia a-
minte la ridicarea mâinilor
noastre, Cel ce Ţi-ai întins pal­
mele pre lemn, răstignindu-Te
pentru toţi pământenii, însuţi
cela ce eşti Domnul celor fără
de trup.
Slavâ, tot aceasta,
acum, a Crucii-Nâscătoarei.
Fecioara şi maica Ta, Hri-
stoase,văzându-Te mortîntins
pre lemn, plângând cu amar
a zis: Fiul meu, ce taină în­
fricoşată este aceasta! Cela
ce dărueşti tuturor vieaţă veş­
•9§ VINERI
nică, cum mori de bună voie
pre cruce, cu moarte de ocară? u
u
Psalmul 'i(i
CaRonul Mloelulu^ cu Irmosui po t>, Tri
c&nlHrea ilupâ regulă.
Şi so ctitG9l 6 a f) a C&iUare dio Psailirc.
«lupă obiceli]. M
TRICANTAREA
Cântarea a â-a, itlasul al 2-lea, Irmos
Lum ina celor co zăreau întru.,.
V ăzând păcatul ce este întru
* mine înşelătorul se sileşte
şi ajută păcatului; că se bucură
cu adevărat de pierirea mea.
Ci Tu îmi dă îndreptare, ro-
gu-mă, Mântuitorule, spre ru-
sinarea lui.
U
Cela ce ai biruit stăpâniile u
întunerecului cu crucea Ta, u
scoate-mă din răutatea lor pre u
mine, cel căzut întru adâncul u
u
păcatului şi în groapa faptelor u
celor necuvioase; pre mine,
u
u
cel ce nădăjduesc spre mila u
u
Ta, ca să mă mântuesc. u
Cela ce Te-ai omorît, fiind
întins pre cruce, înviază sufle­
tul meu cel omorît cu păcatul.
Şi mă învredniceşte, Hristoase,
să ajung cu pace Ia cinstită u
învierea Ta, pre mine cel ce u
fac cu osârdie îndreptărileTale.
A N&âcAtuarei de Dumnezeu.
U
Ceea ce eşti luminarea ne­ U
putinţei mele, mântuirea întu­
necatului meu suflet, Preacu­ u
rată, mP.ntueşte-mă Fecioară,
 •>§
mântueşte-mă pre mine cel
pierdut, şi cu haina nestrică-
u ciunii îmbracă-mă pre mine,
cel stricat cu greşeli cumplite.
^ Alt IniKiK. ^lii!<u|
N oaplea trecuDil...
Î l Tu în locul căpăţânii ai pri-
m mit a Te răstigni cu trupul,
unule fără de moarte, făcând
m nemuritor neamul omenesc,
^ si din nou înfrumuseţându-1 ,
î l Doamne.
H Ocara pătimirii Tale lumea
^ văzându-o, toată s’a schimbat,
H Doamne, tânguindn-se pentru
^
H
uciderea Ta cea de la Iudei.
Ci ai răbdat ca să mântueşti
neamul nostru.
Slavă, a Trriiuyi,
Tu eşti, o Treime preasfân-
jj| tă! căreia îţi slujim noi; Tu
eşti şi scăparea şi întărirea
noastră. Deci trimite iertare
greşelilor, celor ce Te laudă
pre Tine întru o fire.
^ Şi acuuj, a Nasuaioarei
III Fecioară, ceea ce eşti în
^ multe chipuri numită, bncură-
te Născătoare de Dumnezeu,
sicriule şi năstrapă şi masă;
w sfeşnice purtător de lumină,
rugule cel cu chipnl de foc,
muntele lui Dumnezeu cel
umbrit.
Slevfi 1ic. Dumnezeul Ddfitrii. «luvâ Ţie.
Lepădându-ne de lume si
INTAIA SÂPTÂMAn A d in p o s t gotf 201
de cele din lume şi împreună
cu Hristos, ca şi cum ne-am
ră stig n i acum, să răbdăm
ocară, batjocori şi altele; ca
împreună cu dânsul să ne
proslăvim.
Irinusul
N oaptea trecând, s’a apro-
„piat ziua şi lumina lumii s'a a-
„rătat. Pentru aceastaTe laudă
„cetele îngereşti şi toate Te
„slăvesc pre Tine, Hristoase
„Dumnezeule^.
Cântarea u h a, Irmos:
I n cuptorul cel de fo -.
C ela ce Te-ai smerit şi Te-ai
înălţat pe cruce pentru
milostivirea, înălţând pre cel
ce a căzut oarecând prin mân­
care din lemn; pre Tine, unule
prea bunule, cel ce însuţi eşti
prea slăvit. Te lăudăm în veci.
C u dormitarea nepurtării de
grijă, am suferit somnul cel
greu al păcatului; ci Tu, carele
ai adormit pe cruce pentru
mine, Hristoase al meu, ridi-
că-mă pre mine cel căzut, ca
să nu mă cuprindă noaptea
morţii.
O rbindu-mă cu desfătările,
îmi port sufletul întunecat şi,
văzându-mă, râde de mine
vrăjmaşul, născocitorul rău­
tăţii. Pentru aceasta luminea-
ză-măşi mă izbăveşte de rău­
tatea lui, Hristoase în veci.
 203 •OS v in i : k i go.

A NA«(.‘»to'irel do r'uniDczou lui Hristos, cornul Bisericii,

Cu lene vieaţa cheltuindii- biruinţa împăraţilor, păzitoa-
mi, mi-am îngreuiat sufletul rea creştinilor; tu eşti lumi- u
cu dormitarea păcatului; ci narea mea, tu şi lauda mea
alerg la neadormită rugăciu­ întru toţi vecii. ^
nea ta, nu mă lăsa, Fecioară IrmoAUl. Să hinr rA cunAdI hu ]. ^
Preacurată, să adorm spre
moarte. Pre Cel ce a închipuit mai ^
„înainte în rug Iui Moisi mi- M
\\l Irmos l ' i e c e l c e a iiie h ip u it...
\t „nunea Fecioarei, în muntele
Cu spini încununându-Te, şi „Sinai oarecând, lăudaţi-L, bi- ^
cu haină de porfiră îmbrâcân- „ne-L"Cuvântaţi, şi-L prea în- jw
du-Te, Te-ai arătat mai frumos, „nălţaţi întru toţi vecii". ^
Hristoase, cu chipul de cât ( â[itart’& a !)-a, Irmos ^
toţi fiii omeneşti, cu slavă Pro iucciilarul cel Inainlea.. ^
strălucind.
t
S
. ufletul cel stricat cu ne- ^
Fiere şi oţet bând, două iz­ cuvioase gânduri, curăţe- y
voare ai izvorît, al vieţii şi al şte-1 cu stropirea sângelui Tău, ^
n e s tric ă c iu n ii, din dumne- dumnezeescule Cuvinte, şi mă u
zeeasca coasta Ta celor ce Te fă părtaş slavei Tale, Hristoa- ^
laudă cu credinţă şi Te slăvesc se, cela ce pentru mine ai u
întru toţi vecii. răbdat neslăvită răstignire. ^
Biaocuvdulum pru Talul,.
u
Cu totul m’amîmpilatHris- ^
Treime, dumnezeire una, toase prin greutatea necuvi- g|
fire nedespărţită şi despărţită oaselor fapte. Şi întristându- ^
în feţe, stăpânie nepieritoare, mă, strig către fine, iubitorule ^
Părinte, Fiule şi Duhule, pre de oameni; Vindecă cu cins- ^
TineTe lăudăm întru toţi vecii. tit sângele Tău ranele sufletu- ^
liciiiu, a N(\B('utoarei tui meu cele nevindecate, ca u
Născătoare de Dumnezeu să laud dumnezeirea Ta.
curată, uşa cea cerească, poarta u
Având răutatea ca mâncare ^
cea de mântuire, primeşte ru­
găciunea tuturor creştinilor,
şi lenevire^a băutură, eu cel u
ce rămân neîndreptat în toate, ^
celor ce te fericesc pre tine
în deşert mă bucur de opri-
întru toţi vecii.
rea mâncărilor; că n’a zis ju
Slav i Ţio, Diimiirzoul nostru. slH\n Ţie. Domnul să fie postul de acest g
Cruce, ceea ce eşti sceptrul fel.
 •0§ INTAIA SAPTAM^NA DIN POST
A N'AHcAlnarol dc Dumoezou
J| Pre tine, ceea ce eştipier-
zătoarea osândirii celei cum-
plite de demult şi mijlocitoarea
apropierii neamului nostru că­
li^ tre Dumnezeu şi punte către
^ Făcătorul, Născătoare de Dum-
w nezeu te slăvim.
Alt Irmos; l'r e m iica, Fecioara.,
Pre lemn rastignindu-te Tu,
făptura s'a clătit, că Dumne-
iM* zeu fiind, ai pătimit trupeşte,
pentru milostivirea îndurări-
^
•v
lor,* ca să ne mântueşti pre
noi.
Vi
PutereacruciiTale, Doamne
w este mare; că închipuindu-o
^ întru noi, îndată şi gonim pu-
terea dracilor.
^ SlavA, a Trelmol
Unime în trei ipostasuri,
w Treime prea singurită, dom-
nească stăpânie, fire întocmai
w slăvită, Părinte, Fiule şi dum-
^ nezeescule Duliule, mântue-
^ şte-ne pre noi pre toţi.
Şi acum, a S'asRt^toaroi
Bucură-te, curăţitoarea lu-
mii, Născătoare de Dumnezeu,
SS la carea năzuind toţi păcăto-
w şii, aflăm pururea împăcare
kit cu Dumnezeu.
kH
Tie, t)utDoczcul nostru, slavA ŢtO
w Cu dumnezeească puterea
Jţ crucii Tale, Doamne, întăreşte-
w mă, casă-Ti aduc Tie vremea
w *
§0* 203
postuluifârăprilianăşi curată.
Irm osul:
P re maica Fecioară, cea cu-
„rată şi fără prihană, cu cân-
„tări de laude toţi credincio- M
„şii, ca pre o Născătoare de
„Dumnezeu, cu evlavie oslă-
„vim“ .
Svetolna i^lasiilui. de troi uri
LA STIHOAVNA
Stitiirtt zilei, do două ori, talanul al K iuu.
HiUiTUr ({tasul.
Vestirea postului să o pri- ^
mim cu bucurie, că de l-ar fi
păzit strămoşul, n’anj^fi sufe-
rit căderea cea din ^ e n . Că ^
frumos era la vedere şi bun la
mâncare rodul, carele m’a o- ^
morît. Să nu ne amăgim cu
vederea, nici să seîndulceasă ^
gâtlejul nostru cu bucate scum-
pe, care după mâncare sunt ^
fără de cinste. Să fugim de |Jţ
neînfrânare, şi după săturare u
să nu ne supunem patimilor.
Să ne însemnăm cu sângele
Celui ce s'a adus pentru noi
de bună voie la moarte, şi nu
se va atinge de noi pierzăto-
rul. Şi vom mânca paştele lui ^
Hristos cele prea sfinţite, spre
mântuirea sufletelor noastre, ^
Martlrlea.
C c vă vom numi pre VOI lîj
sfinţilor? Heruvimi? Că întru
voi s'a odihnit Hristos. Sera­
fimi? Că neîncetat L-aţi slăvit
pre El. Îngeri? Că de trup
 204 •0^ \ iN R K I go»

ua
v’aţi lepădat. Sau puteri? Că ubi-le-voiu Doamne vârtutca mea, Domnul
Vi minuni lucraţi. Multe sunt nu­ este întărirea mea...
Stiii Dumnezeul meu, ajutorul meu...
mirile voastre şi încă mai mari Din l’roorocia Isaiel oclire
darurile. Rugaţi-vă să se mân- Ca^i !i, VefH 1
tuească sufletele noastre.
atâ stăpânul, Domnul Savaot, va lepiida
Mif “slava »fi u'.'utii, ti (’rucil-Nâijc-tUtiiiri*i. dlD ludeia şi din Ierusalim pre cel tare
Podobie' O pi'ca slăvită niituino... __ ^ şi pre cea tare, şi puterea apei, pre uria­
şul şi pre cel puternic şi pre omul ostaş şi

-Wf Dacă Te-a văzut răstignit în pre judecător şi pre prooroc şi pre vrăjitor
şi pre bătrân şi pre căpetenie preste cinci
locul căpăţânei, Mântuitorule, zeci şi pre sletoicul cel minunat şi pre mai
marele meşter de lemn cel înţelept şi pre
ik^ făptura toată s^a schimbat şi ascultătorul de întrebări cel ştiutor. î^i voiu
«f s’a mâhnit clătindu-se, nepii- pune lor domni tineri, şi cei batjocoritori ii
vor stăpâni pre ei- î^i va năvăli popor, om
tând suferi. Iar Preacurata asupra omului şi «tm asupra vecinului său,
•k^ Fecioară şi maica Ta, tângu- şi se va scula cu sfadă pruncul asupra celui
bătrân şi cel necinstit asupra celui de cinste.
indu-se, a strigat către Tine: Că se va apuca omul de fratele său sau de
Vai mie, o Fiul meuî Prea casnicul tatălui său, zicând: haină ai, fii că­
petenie nouă, şi bucatele m ela să fi® sub
*4 ; dulce Mântuitorul meu! Ce tine. Şi răspunzând acela în zffa aceia va
zice: nu voiu fi (ie căpetenie, că in casa mea
este această nouă, prea slă­ nu este pâine, nici liaină, nu voiu fi căpete­
W? vită şi streină vedere? nie poporului acestuia. Că s'a pustiit Ierusa­
4(^ limul, şi ludeia a căzut, şi limbile lor sunt
41^ Hioe este a ne mărturisi Domnului... cu fărădelege, neascultând de Domnul, pen-
trucă acum s’a smerit mărirea lor. Şi ruşinea
.<1 rottlnUa run luiwla, OtMbiil I-iii.f.ir/krulipmă. Feţii lor a stătut împotriva lor, şi păcatul său
« ? Tat a>jn >}l In cululalty Vineri ale blântuluj ca a! Sodomei l a vestit şi I-a arătat. Vaisu-
post. fletului lor! Că au sfătuit sfat rău ei asupra
41^ •T* Ty» sa. zicând: să legăm pre cel drept,că nune
est^ nouă de nici o treabă ; drept aceea, ro-
W? CDGDCOCD 0!) CDCOea C9 CO (lurile mâinilor sale vor mânca. Vai celui fă-
rădelece! Că rele 11 vor veni după lucrul
«? mâinilor lui. Poporu’ meu! Cârmultorii voştri
kV liitru această Vineri. vă jefuesc pre voi. şi cel ce vă silesc vă stă­
pânesc pre voi poporul m e u ! Cei ce vă fe­
4f^ LA AL ş a SKLI-;A CKAS ricesc vă Inşpală pre voi, şi cărarea picioa­
relor voastre o strică. Ci acum va sta Dom­
i roparul I’roorociei. jţlasul al cS-lea nul la judecată şl va pune la judecată pre
u; ponorul său. însuşi Domnul la judecată va
«Î veni, cu bătrânii poporului şi cu domnii lui.
ieaţa noastră cea mult pă­
¥H i'roolilmuii, |jlai$ul al G-leo, Psalm
k!i cătoasă şi năravul ce! ne­ Doamne, ajutorul meu şi Mântuitorul mau..
¥¥: pocăit, întâmpină-le Doamne
M>i
«4 cu îndurările Tale. Că afară {' erurile spun slava lui Dumnezeu..,
iHf de Tine pre altul nu ştim să
Mif stăpânească vieaţa şi moartea; In ştiinţă să fie :
mântueşte-ne ca un iubitor Că slujba sfântului din Mineiu, care se va
ntâmpia Sâmbătă şi Duminică, se cântă la
Ht¥ de oameni* Pavecerniţă sau când va socoti cel mai mare.
'■•avA, >;i Qcum. tot ur-onsta. De se va întâmpla în această Sâmbătă k-
flarea capului sfântului loan, să se caute Ti- ^
Prochinien ^'UhuI al 7-Ich , Psalm 17. picul dela sfârşitul cărţii, la litera ^

S i rvvvvyyrV V V V '
H
•og INTAIA s A H 'W lA N A DIN I'nS'F
u
______________________ _____ _____ ____
n “
H de primejdii ostaş iscusit a!
VINERI SEARA
^ DupA I’dfilmul iD(’epft^*’>
‘. ubI'jnultH Stihdlcijii*
W J,B lioariHu; sliit'at am... puueiii Silliiri 10 ei
i-aiitftm Mihirft 7-ilel, do rtoiift on
«ţ Giasul al .VIca, siouur i^lasul.
n eniti> credincioşilor să Iu-
n «
^ crăm ia lumină lucrurile
îi lui Dumnezeu; să umblăm cu
J* chip smerit ca ziua. Toată
scrisoarea nedreaptă a celui
îl de aproape să o lepădăm de
H lanoi, nepuindu-i împiedecare
spre sminteală. Să lăsăm des­
fătarea trupească, să creştem
darurile sufletului, să dăm ce­
ll lor lipsiţi pâine şi să ne a-
propiem către Hrrstos cu po-
Ji căinţă, strigând: Dumnezeul
H nostru milueşte-ne pre noi.
^ \pui cântăm i;l patru martirio(>, ale ^luHului
X se iotâmpln ia Oi'tdiii
!^i imlata patru iilkmitilb ale Hl&Qtiilui Tew-
dur, iţiutiul al 2-fua
JJ Veniţi toţi iubitorii de mu­
cenici să ne veselim duhov-
niceşte şi să serbăm. Că as­
tăzi, ne pune înainte masa de
ţ| taină mucenicul Teodor, ve-
j[^ selindu-ne pre noi iubitorii de
}J^ prăznuire, şi să strigăm către
dânsul; Bucură-te, purtătorule
de chinuri cel nebiruit, cela
ce ai surpat pe pământ îngro­
zirile tiranilor. Bucură-te, cela
ce ţi-ai dat trupul tău cel de
ţărână muncilor, pentru Hris-
j,, aqwvww
205
tos Dumnezeu. Bucură-te, cela
ce te-ai arătat în multe feluri
oştii celei cereşti. Pentru a-
ceasta te rugăm pre tine, lau­
da mucenicilor: Roagă-te pen­
tru sufletele noastre.
Darul cel de Dumnezeu dă­
ruit al minunilor tale, muce­
nice Teodore, îl întinzi tutu­
ror celor ce aleargă către tine
cu credinţă. Pentru care te
lăudăm pre tine zicând: Pre
cei robiţi îi mântueşti, pre
bolnavi tămădueşti, pre cei să­
raci îmbogăţeşti şi nfSntueşti
pre cei ce înoată cu corăbiile.
Alergarea spre cele zadarnice
a robilor o opreşti, şi arăţi,
pătimitorule, pagubele celor
ce li s’a furat. Pre ostaşi îi
înveţi să se ferească de ră­
pire. Pruncilor dărueşti cu mi­
lostivire cererile. Fierbinte a-
jutător te afli celor ce săvâr­
şesc sfinţită pomenirea ta.
Pentru care, prea sfinţite pă­
timitorule, şi nouă celor ce
lăudăm mucenia ta cere-ne de
la Hristos mare mila. ÎHfr
Dar al lui Dumnezeu prea
mare te-ai arătat, mucenice U
Teodore; că şi după sfârşit,
ca un viu, dai cererile celor
ce aleargă la tine; pentru că n
şi fiul femeei, răpindu-se odi­
nioară rob în oaste păgâneas-
că, venind înaintea ta văduva an
 206
si udând cu lacrimi biserica
ta, tu ca un milostiv pre cal
alb încălecând ai pus pre fiul
ei înaintea ei, nevăzut. Şi după
aceasta, şi cu aceasta, n^ai în­
cetat lucrând minuni. Ci roa­
gă pre Hristos Dumnezeu să
niântuească sufletele noastre.
P re tine, cel numit cu nu­
mele dumnezeeştilor daruri,
te cinstesc de trei ori, feri­
cite Teodore. Că arătându-te
luminător neapus al luminii
celei dumnezeeşti, ai strălu­
cit cu chinurile tale în toată
lumea; şi arătându-te de cât
focul mai puternic, văpaia ai
stins şi capul vicleanului ba­
laur l-ai sfărâmat. Pentru a-
ceasta spre chinurile tale Hris­
tos uitându-se, a încununat
dumnezeescul tău cap. Mare
mucenice biruitorule, ca cel
ce ai îndrăzneală către Dum­
nezeu, cu deadinsul roagă-te
pentru sufletele noastre.
* Slavfi, f^lBBu) b) 6-Iea.
L ucrând vrăjmaşul cu tira­
nul cel ca şi dânsul viclean,ca
printr'un organ, prin rea iz­
vodire se ispitia să spurce cu
bucate, din jertfele cele necu­
rate, pe prea creştinul popor,
cel ce se curăţia cu postul.
Ci tu ai stricat meşteşugirealui
cu chibzuială mai înţeleaptă
şi în vis arătându-te arhie­
reului celui de atuncea, i-ai
«0§ VINKRI
descoperit adâncul gândului,
arătândU'i meşteşugirea cea
necuvioasă a vicleanuhii. Pen­
tru aceasta aducându-ţi ţie
mulţumire, te numim mântui­
tor şi facem în toţi anii po­
menirea minunii ce s’a făcut.
Şi încă ne rugăm să ne pă­
zim nevătămaţi de meşteşu-
girile vicleanului, cu rugăciu­
nile tale cele către Dumnezeu,
mucenice Teodore.
■>l acum; a NAseâtoarel, a ţ^IaHiiUiI ce sc va
Int&uipla (le rAnd.
B-jire, fârA Evanghelie.
\j umiuă lină fin
Prochimen, kI m u I al GleaTraBlm 19
A uză-te Domnul in ziua necazului,..
Sllh; S cuteasca-tc numele Dumnezeului lui
lacoY.
Dola Facere ceilre. ÎHt
Cap. 2. V f » . 20
u pus Ailara nurae tuturor dobitoace­
lor şi tuturor pasărilor corului şi tutu­ am
ror Ilarelor pământului; iară lui Adam
aii
nu s’a aflat ajutor asemenea lui. Şi a pus
01
Dumnezeu gonm in Adani !ji a adormit; şi a
an
luat o coastă dintru ale lui ţi a plinit cu
■urne locul ei. Şi a făcut Dumnezeu coasta,
caro o a luat din Adam, femeie, şi o a adus
pre ea la Adam. !;ii a zis Adam : iată acum
OB din oasele mele şi trup din trupul meu,
aceasta se va chema îemee, pentru că din
bărbatul său s'a luat. Pentru aceea va lăsa
omul pre tatăl său şi pre muma sa şi se va
lipi de femeia sa şi vor fi amilndoi un trup.
î>i erau amândoi goi şi Adam şi l'emeia lui,
şi uu se ruşinau. Iar şarpele era mat inţelept
(lecat toate fiarele cele de pre pământ, care
le-a făcut Domnul Dumnezeu, tji a zis şar­
pele către femeie : ce este, că a zis Dumne­
zeu să nu mâncaţi din tot pomul Raiului ?l^i
a zi« femeia către şarpe: din tot pomul care
osto in Raiu mâncăm, iară din rodut pomu­
lui, care este In mijlocul Raiului a zis Dum-
.’lezeu: să nu mâncaţi dintr'ânsul. nici să vă
atingeţi de dânsul, ca să nu muriţi. Şi a zis
şarpele către fem eie: nu veţi muri cu moarte.
Gâ ştie Dumnezeu, că ori in ce zi veţi mânca
dintr'ânsul, se vor deschide ochii voştri şl
 ÎNTÂIA SAPTAMAN'.\-DIN I'OST 307

H
veii ii ca ni^te duiniczei, cunosciind binele
§i raul. Si a văzut lemeia că bun este poraul
la înăno’aro $i placiit ochilor Iti vedere, şi
umn-.'zeu cu înţelepciune a întemeiat
pământul. §i a gătit cerurile cu price­
15
perea. Intru cunoştinţa lui adâncurile
n cum c!i frumos este a cunoaşte; ţi Uiâcd din s’au deschis şi norii au izvorit apă. F iu le !
H rodul lui ii mâncat şi a dai gi biirbatului eâu
Să nu trcci. ci păzeşte sfatul meu şi gândul.
H şi a mâncat cu dilasa. î:i li s'au descbis ochii
Ca Să tic viu sufletul tău, şi să fie har îm­
H amândorura şi au cunoscut că erau goi.î:iau prejurul tău, şi va fi vindecare trupului tău, îHlf
cutiut frunze de smochin şi 5ji-au lacut aco
şi purtare de grije de oasele tale. Casă um­
perăiiiânl iiupi‘ejiu‘iillru|>ului..şi au auzii gla­
ble in pace. având nădejde iu toate căile
sul Domnului Dumm.‘zeu umblAud priu lU iu
tale, şi ca să nu se poticnească piciorul tău.
dupji umiazăzi.şis’au ascuns Adam !ri femeia
( ’ă de vei şedea, fiiră de frică vei fi, şl de
H lui de câlre faţa Donmului Dumnezeu intre
vei dormi, dulce vei dormi. :>i nu te vei teme
pomii Kaiuiui. Şi a slrit^at Domnul Dumne­ de frica ce va veni asupră ţl, nici de năvă­
zeu pre Adam sji a zis Iu l; Adame. unde lirile necredincioşilor cele împresurâtoare. m
eijli? Iar el a zis: glasul tău am auzit um­
Că Domnul va fi intru toate căile tale, şi va
blând prin l{aiu ijl m’am temui, ca goi sunt
Intiiri piciorul tău. ca să nu te clăteşti. Nu
n şi m'am ascuns- Şi l-a zis Dumnezeu: cine
te lepăda a face bine celui lipsit,când poate
;i-a spus ţie că eşti j i o l î ă r â numai că ai
a ajuta mâna ta. Nu zice: du-te şi să te În­
mâncat din pomul, din carele ţi-am poruncit
torci şi mâine îţi voi da, putând tu face bine,
Dumai diQtru acesta wi nu mănânci, ^i a zis
că DU ştii ce va aduce ziua ce vine. Nu meş­
H Adam; îemeia care mi-ai dat să fie cu mine
aceea lui-a dat din pom şi am mâncat, i^i n
teşugi rele asupra prietenului tău, carele vine
de aiurea şi nădăjdueşte spre tine. Nu fii iu ­
H zis Domnul Dumnezeu fem eei: de ce ai fă­
bitor de vrajbă împotriva omului in zadar,
¥i cut aceasta ? şi a zis femeia : şaipele m’a a-
şi am mâncat. >>i a zis Domnul Dum­
ca să nu ţi facă ţie ceva rău, Nu-ţi agonisi
ocările oamenilor răi, nici « m a căilor lor,
IHt nezeu şarpelui; pentrucă ai făcut aceasta,
Câ necurat este înaimea Domnului tot călcă­
blestemat să fii tu din toate dobitoacele şi
torul de lege. şi cu cei drept! nu seimpreună-
din toate fiarele pământului; pre pieptul tău
Blestemu! Domnului în casele celor necre­
şi pre pântece te vei târî şl pamftiit vei mânca
dincioşi, iar curţile drepţilor bine se cuvin-
in toate zilele vie(iitale. Vrăjmăşie voiu pune
tează. Domnul mândrilor le stă Împotrivă,iar
intre tine şi intre femeie iji între si^mâaţa ta
celor smeriţi le dă dar.
şi ÎDire sămânţa e i ; acela va păzi capul tău ÎHfr
şi tu vei păzi călcâiul ei. Femeei a zis: În­ După iicuusta
mulţind voi înmulţi necazurile tale şi suspi­
nul tău, in dureri vei naşte fii şi spre bărba­ S ă so îndrepteze rugăciunea mea...
tul tău va fi întoarcerea ta; şi el te va stă­ .^i cealaltu rânduiult a Liturghiei cctol mai ÎHt
pâni. Iară lui Adam a zis : pentrucă ai ascul­ . inaiote sllnţite
tat [»lasul femeei tale şi ai mâncat din pomul
din care ţi-am poruncit ţie, numai dintru a-
cela să nu mănănci, şi ai mâncat dintr'insul,
blestemat să fie piimăntul întru lucrurile tale ;
intru necazuri vei mânca dintr'insul in toate
zilele vieţii tale. Spini şi pălămidă va răsări Iar după rugăciunea Amvonului cântăm accst
ţie, şi vei mânca iarba pământului. Intru su­ canon de nii^ftciune, al sfanţului Tfodor
doarea feţii tale vei munca pâinea ta. până Aducflnduse şi euliva, inccpem cu
când te vei întoarce in pământ din care eşti
luat: că pământ eşti şi în pământ te vei in- osiinne, auzi rugăciunea mea...
tonrce. J^i a pus Adam numele femeei sale Apoi
Eva, adică Vieaţă, pentrucă ea este mum^
tuturor celor vii. I ’ umnezeu este Domnul.
i'rooliioifln. gluRul al iMca, l'tiulm. 1^0. ^1 IndHlă Trupariil. glasul al '1 lea

|lnalţă-Te Doamne intru puterea T a ; cânta- M ari sunt isprăvile credin­

; vom şi vom lăuda puterile Tale.
ţei, în izvorul văpăii, ca întru
i SUh;
o apă de odihnă, sfântul mu­
iu oamoe intru puterea T a se va veseli im
I paratul. cenic Teodor s’a bucurat; căci
\Dcla l'lhio ccllre
cu foc tot arzându-se ca nişte
I Cap V»re 19 pâine dulce Treimii s’a adus.
 208
Pentru rugăciunile Iui, Hris-
H toase Dumnezeule, milueşte-
H
H ne pre noi.
fH
H sitivA. U)t aceasta,
H şi acuiQ. a N’âacatoarel-
H
n T oate tainele tale sunt mai
H pre sus de cuget, toate sunt
« prea slăvite, Născătoare de
H Dumnezeu. Cu curăţia fiind
n laudă neîncetat; pentru că ai
pecetluită şi cu fecioria păzită,
n
ffi
maică te-ai cunoscut neminci-
noasă, născând pre Dumnezeu
n cel adevărat. Pre carele, roa-
n 1' u eşti întărirea...
H gă- 1 să mântuiască sufletele
n noastre.
ffi
Şi tmlală Psalmul 50
Milueşte-mă, numuezeule...
Apoi acest CANON, compunere a lui loan
Damaschia, al cărui Acrostih, la Orcci, eslc
acenta
re tiiie te laud cel numit Darul lui Dumnezeu.
<'&utaroa i-a, t^lasul nl 8-lea, Irmos
A p a trecându-o capre uscat..,
re tine, Teodore, ştiindu-
P te iubitor de Dumnezeu şi
fiind legat cu dragostea ta
cea nedepărtată, sufletul şi
trupul meu şl cuvintele laude­
lor, ţie închin.
S e scria porunca cea urîtă
lui Dumnezeu, a aduce jertfe
idolilor, iar nu lui Dumnezeu
celui viu. Ci tu ai venit, nu ca
să jertfeşti lor, purtătorule de
biruinţă, ci ca să te aduci
M jertfă lui Dumnezeu.
H F iind pătruns cu dumneze-
vl\i ;h i So, îHt
îHt
easca dragoste a lui Dumne­
zeu celui prea înalt, muceni­
ce Teodore, te-ai făcut ostaş
Fiului, celui unuia născut şi
darurile nu le-ai greşit.
i;>l acum, a Nă8c&toaroi
ÎW
C etele îngereşti şi omeneşti,
maică ce nu ştii de mire, te Jt#
ţinut în braţele tale pre Zidi­ itk
ÎHt
torul lor, ca pre un prunc.
C&Qtarea a 3-a, IrmoR:
kn
ântare din buzele mele şi
C din sufletifl meu rugăciune an
cu durere aduc ţie, milostive-
şte-te spre mine purtătorule
de chinuri. Teodore.
m
T rupul ţi-ai supus minţii ce­
lei singure stăpânitoare, mare
mucenice, şi cu amândouă slu­
jeşti Ziditorului.
SlavA.
S tătut-ai la judecata cea ti- ÎHt
rănească, vestind Dumnezeu
pre Hristos împăratul; şi te-ai m
lepădat a jertfi celor spurcaţi,
Teodore.
$1 acum, a NÂncătoarol. îw
P re tine toţi creştinii te-am
câştigat scăpare şi zid puru­
rea; pre tine te slăvim fără
tăcere, ceeace nu ştii de mire.
CâfUiLMa a 4-a. Irmuii;
A uzit-am. Doamne,,,
 ^ ÎNTÂIA SAPI'AMANA din POSH'
r v in tainele cele dumneze-
^ I J eşti gustând cu cunoştin-
ţa, mucenice Teodore, fără
j[| sfială ai propoveduit naşterea
î l lui Dumnezeu şi o ai mărtu-
Cei ce slujiau patimilor, so-
w cotiau dumnezeirea pătimi­
ri toare, pre cari, cu duhul lu-
jg minându-te, i-ai mustrat, pă-
Îî timitorule Teodore.
Slavă
Rugămu-ne, fericite Teodo­
re, să ne fii cu rugăciunea ta
ajutător nouă, celor ce te lău­
dăm. Scapă-ne din tot felul
de primejdii şi de patimi.
aruDi, a NAncâtoaroi.
e ceicc, fiind brazdă nearată,
al udrăslit spicul cel de vieaţă
făcător, care dărueşte lumii
vieaţă, Născătoare de Dumne­
zeu, mântueşte pre cei ce te
laudă pre tine.
CAnlarea a fi-a. Irmos:
M âDecaad către Tioe...
ubiţi pre Domnul, cel ce vă
I iubeşte! Strigat-ai, viteazu­
le Teodore, către mucenicii
I cei ce au pătimit împreună
cu tine.
Aprinzându-ţi inima cu
râvnă, purtătorule de biruinţă,
ai ars pre dumnezeoaia cea
cu numire mincinoasă, împre­
ună cu capiştea ei.
§«• 209
Slava, a trelmei.
CU puterea ta cea nebiruită
purtătorule de chinuri, Teo­
dore, pierde îndrăsneala bar­
barilor şi patimile mele.
ACUDi, a Născătoarei
Fecioară, după naştere, te
lăudăm pre tine, Născătoare
de Dumnezeu, că tu ai născut
lumii pre Dumnezeu-Cuvântul
cu trup.
CâDtareâ a Ii-a Irmos:
C urâtetjte-mă pre mioe,..
C a o slabă, ^a o neputin­
cioasă ce era întărâtarea
mincinoşilor dumnezei, spre
izbândirea sa cerea ajutor deia
oameni; de vreme ce se biruia
de împotrivirea nemincinoşi-
lor mucenici, cari propove-
duiau adevărul.
(«1(9 două ori)
SlavA, a Treimei.
I ntărindu-te cu puterea lui
Dumnezeu, lauda mucenicilor
Teodore, muncile cele dela
păgâni ca nişte săgetături de
prunci, fericite, le-ai socotit,
trăinicia celor viitoare mai
înainte văzându-o.
Şi acum. a N&sc&toare!
F ă să ne mântuim de gre­
şeli cu rugăciunile tale, curată
Născătoare de Dumnezeu, şi
să aflăm Preacurată dumne-
zeească strălucirea Fiului lui
 210 i* § V I N l. lU go.

Dumnezeu, celui ce s’a întru­ •ilaMi I rreiiiic’

pat din tine negrăit. In temniţă, ca în cuptorul

tinerilor oarecând, unul din
¥¥. t 0 N n A 1'
nestricataTreime arătându-se,
'.'lUIjlll Hi ^-ll‘(l ţi-a dat îndrăsneală ţie, pur­
Credinţa lui Hristos, ca o tătorule de chinuri, celui ce
pavăză înlăuntru în inima ta cântai: Dumnezeul părinţilor
n primind, puterile cele protiv- noştri, bine eşti cuvântat.
nice le-ai călcat, mult pătimi- >i auutii, a NiiHrAlDiirci
n torule; şi cu cunună cerească
te-ai încununat în veci. Teo­ Când ai vrut să rândueşti
dore, ca un nebiruit. mântuirea noastră, Mântuito­
rule, te-ai sălăsluit în pânte­
L'ânlHrvu a i a. Innc's
Din ludeea vcDind tioerii...
cele Fecioarei, care o ai
arătat folositoare lumii; Dum­
ănitu-te-ai Ia trup, pentru
¥¥.
^H5 R Cuvântul cel ce s'a rănit
dupre trup pentru noi, şi aces­
nezeul părinţilor noştri, bine
eşti cuvântat.
H tuia cu mulţumită veselindu-te, O niliih’H rt ti li'nii»s
[>e şapte ori cuptorul...
4H^ ai strigat, mucenice Teodore:
¥^ rbit fiind la minte, mai
Dumnezeul părinţilor noştri,
¥^ bine eşti cuvântat. O marele nelegiuitorilor te
îngrozia pre tine păgâneşte,
¥¥. Precum s’a pus în mormânt cinstitorule de Dumnezeu ;
şi de bună voie s^a pecetluit pentru ce în deşert ţi-ai pus
¥^ Mântuitorul tuturor, aşa te-ai nădejdile nebune, spre omul
sălăşluit în temniţă pecetluită, carele cu sila a murit? Iar tu
¥^ purtătorule de biruinţă, Teo­ ai strigat: Tineri binecuvân­
dore, strigând: Dumnezeul pă­ taţi, preoţi lăudaţi, popoare
n rinţilor noştri, bine eşti cu­ prea înălţaţi pre Hristos în
vântat. veci.
iH«
Omorît fiind şi de patimile Ca un priceput şi înţelept ^
trupeşti de bună voie scutu- iconom al darului, cu darul
rându-te, nu cu mâncarea, pur- ce s'a dăruit ţie de la Dum- M
¥ii^ tătorule de chinuri, ci cu dra­ nezeu ai strigat. Teodore, ce- ^
¥^ gostea cea dumnezeească hră- lui ce poruncia păgâneşte: |*
nindu-te, al cântat:Dumnezeul Această ruşine să fie mie şi p
părinţilor noştri, bine eşti cu­ celor ce cântă: Tineri bine-
U vântat. cuvântaţi, preoţi lăudaţi, po- M
 f(*t
•o§ N n ir \ s\m M \N \ m posi got 211

poare prea înălţaţi pre Hristos dar nu te-ai ars; că tu ai ars ^

in veci. înşelăciunea, şi stai viu înain- ^
lliiiL M 'iiv a n ttu n p ro T iiI h I
tea lui Dumnezeu, si *
întru ^
X
SI dânsul ca un mucenic te ve- ^
Vitejeşte te-ai nevoit, cu în­
seleşti, purtătorule de biruinţă,
n drăzneală ai mustrat, strigând
şi cinstitorule de Dumnezeu ^
către tiranul: Pentru ce eşti
Teodore.
fără de minte, poruncind să
lăsăm pre Făcătorul şi să slu­ .Sluvâ.

jim cu minciună făpturilor? pre Tine un Hristos Te ştim, p

iar eu cânt: Tineri binecuvân­ pre unul din Treime în două ^
taţi, preoţi lăudaţi, popoare firi desăvârşit; păzeşte pre ^
prea înălţaţi pre Hristos în poporul Tău acesta, precarele
veci. l-ai câştigat cu scump sângele ^
iicuiu. a Ni'iscaionroi,
Tău; pentru rugăciunile lui ^
Cu închipuiri trupeşti, cu
Teodor, purtătorul de biruinţă. ^
multe feluri de graiuri ascunse ^ 1 HOiim tt NhkchI tftroi îHt
« şi cu arătări însemnătoare şi Pre tine mântuitoare întru ^
« închipuitoare, au vestit mai primejdii, ceea ce ai purtat în ^
înainte grăitorii de Dumnezeu braţe pre Dumnezeu cel ne- îHt
H
H naşterea ta, Fecioară, cea mai văzut şi lăudat în ceruri de
ÎI
pre sus de fire şi minunată. toate puterile, şi carele pre ^
¥i Pentru aceasta veselindu-ne, sine s'a dăruit nouă, pururea ^
pre tine cu bună credinţă te te slăvim. ^
lăudăm, prea înălţând pre Hris­ Irujosul ^
tos întru toţi vecii.
P re tine. Maica Iui Dumne- ^
( /uilan'a Ji 'l-fi. Irnuis: „zeu şi Fecioara cea neispitită ^
I’r« (iue cea neispititft,..
¥i „de nuntă, pre tine, ceea ce
n ricina muceniciei tale, Teo­ „ai născut mai pre sus de ^
iH^
P dore a fost dragostea lui
Dumnezeu. Pentru aceasta tru­
„minte prin cuvânt pre Dum-
„nezeu cel adevărat, pre cea
p

pul tău s'a dat focului celui „mai înaltă de cât prea cura-
material, şi prin aceasta ai „tele puteri, cu neîncetate
mers Ia focul cel dumnezeesc, „doxologii te slăvim“. sţ
bucurându-te purtătorule de ''l iDiUlâ,
biruinţă, cinstitorule de Dum­ sfin te Dumnezeule..
nezeu, Teodore. \pi*i Truparul Sfâ'ilulul
\l ari sunt isprăvile credinţei,,,
Mucenicffprea slăvit, ai ars, •^Ittva, (<iniiat'iil
 212
C rti'liiits Iui liristos ca o pavăza..
>i ftciM'i. a N isoiitourci, plusul acelaşi.
C a pre o folositoare şi spri-
jineală tare, toţi cei ce am
greşit am câştigat ajutorul tău
H A cum slobozeşte, S linte Dumnezeule...
cel fierbinte, Preacurată Fe­
cioară, maică Marie, mântuirea
creştinilor. Pentru aceasta nu
înceta rugând pre Mântuitorul,
ca să ne dăruiască iertare.
8e fdco [)ioccuvâiilHr(‘a colivii.
« \poi .
I' ie numele Donmuliii...
Iile irci nnl
}ji i) ine Y o i u cuvâuta pre Domnul...
><i Ke dâ anaîdră de Preol.
î?i Apulieul_____________
Iar unde nu bo fucu l itufiblii cru urni iimiulc
iilinlilA. Rfariţini ceasurile
IhtiiA
S lălicijte, lusă, iartă Dumnezeule,..
.>i după nietiDiile colo ile pe urnirt /irriii
s îinle Dumnezeule, T atăl nostru,
I) outnne iiiilueşte
Ide i:; (tril
A|>oi rui'aeiunea aceut;ta:
l're a Slaiită Treime, Stăpiinie,.,
iji iocepcm Veccrnia
V eni[i să ne inchinăm...
(do trei uni
Şi i*8^ilmul lOIi Apoi obiijnuiiH C'uil^iiiA
('Aiilâm, Ia D oarane strigat-am... ^*tltdrilo pe
U; M aillncc 3, din Octoili, ulo glasului c« va
fi (le riiDd, tilo ^[ăntulu^ 'reo Jo r II.
Slavâ. a slftntului Tcodyr; acura. a N'«cft-
loarci, a ('laşului ce vii fi de r&nd
l'oire DU lacem. L umină llDă.,
i'aremiile.
LA ^TIllOAVNA
Stililra Idlumelâ a zilei
ide duuâ uri)
,\pui Mariirica, i;1uhuI al j lea
VINKRI go»
It inecuvântată este oastea
Slftvn. a slânlului Teod(ir, ulasul al 2-lea
A I dumnozeeştilor daruri...
(CiuUi la Btihirile Vecerniei)
îjl acum, a Născi^toarei;
T oatîl nădejdea mea.
După
T atăl nostru
Troparul
M ari sunt isprăvile credinţei. .
Slavă, ţi acum ; a Născătuarei:
T oate tainele tale...
Apoi, Kcteniile şi trei metanii.
Imbrarâ preotul io lelon mohoril şi incepe:
|{ inocuvântat este Dumnezeul nostru-..
* ^ j r noi cetini
1' iiialmul 142
ţi cclululto, prccum mai Înainte am ar&tal
C anoQUi pe 4
ÎŞI dup:L Rlărşilul canonului, in loc de:
r ade-se să te fericim..
Cântâm Irmosul Cântiirii a !i a
1' re tine, Maica lui Dumnezeu...
Apoi
.s linte Dumnezeule, i atăl nostru
T ro p a ru l;
M ari Buot isprăvile credinţei ..
Slava. C undacul:
C redinţa lui liristos, ca o pavăză.
Şi acum, a Nascâtoarei
C a pre lolositoarea...
Apoi rugăciunea şi IdnecuvAutarca collvci
DupA aceasta:
I’’ ie numele Domnului binecuvântat
ine voiu cuvânta pre Domnul...
Apolit^ul
liilrliiid la masA, (,ntstâm vin şl untdelemn,
pentru ziua minutului.
Obiceiul acesta este luat după datinile din
Lavra cuviosului părintelui nostru Sava $1
din Mănă£tirile de ob^te: ale cuviosului Eft>
role cel mare şi altele. Dar pentru cinstea
2ilei, nu facem aşa. Ci mâncăm prune fierte,
fără de untdelemn, şi varză; iar cei ce vor
voi, mănâncă mâncare uscată ca şi Miercuri
 ^ tNT.VlA S .\ n ’AM AN \ [)IN I’d S I gOi 213 iÎ
— ■~~~— •-m
Spreiştiinţă; să dăruească nouă mare milă. u
In Vinerilc s!ântului post, la Veceruie şi Pa- SI/uA. SHt
v('cerni(ă, nu facem metanii; numai unde
sunt iosemnate, la Liturghia cea mai ioainte Dar dumnezeesc te-a dat lî
sfinţită, adică: dup& Să se indrepteze rugă­
ciunea mea, 3 metanii; după E jire a cu Sfin­ pre tine, spre mântuirea a ^
tele daruri, metanii 3 ; la Fie numele Dom­
nului, a metanii.
toată lumea, Domnul, cel ce ^
Iar Pavecerniţa o cetim pe cea mare, la care te-a întărit întru pătimire; boa-
cântăm Canonul mortHor, la yropniţă, al
glasului de rând.
lele noastre cele sufleteşti tă-
Iar ('anoanele Mineiului, ce se vor întâmpla măduindu'le şi patimile tru­
intru aceasta Sâmbătă şi Duminică, le căntAm
când va socoti cel mai m are; unul il cântăm
peşti biruindu-le, Mucenice
la Pavecerniţa Vinerii, iar altul la Pavecer­ Teodore, roagă pre Hristos
¥^ niţa Duminicii; aşa îacera ia toate Vinerilc
seara, in tot sfâutul post. Dumnezeu să dăruească nouă p
mare milă.
•ik
>1 n»'U!ii, u Na8Cutour*M

Fecioară curată, ceea ce ai ^

¥^ SAMBATA purtat în pântecele tău pre
WJ
¥^ ÎNTÂIA SĂPTĂMÂNA A SFATUU I Dumnezeu cel ce a răsărit din ^
¥i poyT. Tatăl fără patimă mai ’nainte
de veci, pre Cuvântul cel în- ^
LA UTRENIE
Vi tr’un ipostas, şi Fiul cel de o
i'vi şaKc l^aliiii, i'ântAiti itumnezeu fiinţă, pre acesta roagă-L, cu jHt
¥^ este Domnul po ;{lHt>ul iil L'-lea Şi zlcuii
Troparul sfAntului T<;odiir profeţii şi cu mucenicii, cu
M4 cuvioşii, pustnicii şi drepţii, ^
*« Mari sunt isprăvile credinţei...
Ide 2 orii să ne dea nouă deslegare gre-
)H( iji uouin; h NAscătoarci: şalelor. ^
Vi
roate tainele tale...
Apui rctini vioaia htântuliii Irijdut'-
¥^ ^1 obişnuitele SiiholoKii După Hi’cea Psuhtiul M' şi canonul liramului,
liiipti laltiin Sllliolugie, cAntăm Sedelni'lo iiiii* t u IrmoHul w (i. ţi ai sfântului Teodor pe
4H^f'cnii'ilor, (iin O.toiii ale glasului dc rând. H, cflnîund
Vi IIU|)A B (iuuH Stiliolo^ie. clntHiii aceste Se-
Vi lieine aI p sf&ntului Teodor, iţlasul hI 3 tea
s ă cântftm Domnului...
4H{ Pudobie pentru mărturisirea... ( A N O N

al Aefofltili I h tireoi eHle acesta

nfierbântat fiind de adevă­ Tiron cel prea slăvii, lauda Sâmbtuei dintâi.
rul credinţei, ai stins în­ Karcreu lui loan. Mitropolitul K\liaiteuili r. ^
Cântarea l-a. glasul al 4-]c>i. Irmoi»: ^
şelăciunea păgânătăţii, sur­
Descliide-voiu fjura mea.,. ^
pând dumnezeirea idolilor; şi
jertfă dumnezeească făcându- el ce este mai pre sus de P

1 te, cu minunile răcoreşti mar­

ginile lumii, slăvite mucenice.
C toate, pre tine, ceea ce
L-ai născut negrăit, te-a pus
u
^
Roagă pre Hristos Dumnezeu, mai ’nainte de cât toţi aleşii ^
 m m
214 «0§ \MBAtA got

lui; pentru aceasta astăzi lău­

dând pre cel încununat de
dânsul, ţie prea lăudată, mai
D umnezetile,celaceeştimi-
nunat întru sfinţi cu ade-
vărat, minunează întru mine
ţj,
^

înainte începem laudă. mileleTale, Hristoase, dăruin- ^

du-mi cuvânt ca să laud minu- ^
Pre marele între mucenici nile mucenicului Tău. gf
Teodor, pre viteazul cel prea ?Hp
MM. luminat, pre cel prea numit
Tărie întru pătimire şi răb- ^
şi prea slăvit, pre cel întru dare în dureri ai arătat, mu-
minuni vestit de la marginile cenice al luiHristos; şi iarăşi M
pământului până la margini, grabnic ajutorul tău spre noi ^
i*¥ cu cântări îl vom lăuda. ţi-ai arătg^t, Teodore. |j|
Z i de veselie a strălucit în­ l l l V l l

¥^ tru cele de întristare şi mâh­ D reapta credinţă a părinţi­

4»^ nirea lor o a veselit, luminând lor din sufletul său tiranul le-
¥^ de departe cu darul dumne- pădându-o, a voit a umbla
<?»«
zeescului mucenic începutu­ deapururea în sfat păgânesc,
¥^ rile şi zilele cele d in ain tea împotrivindu-se lui Dumnezeu.
sărbătorilor. Şi uciiiii ji ISftNoaldHret
¥¥. P roorociile bărbaţilor, ce au
C el ce s’a jertfit şi în jertfă
a primit sfânta înjunghiere, grăit de Dumnezeu mai de
demult, întru tine arătat s’au
}*^ stropeşte Biserica pre care o împlinit, Maică Fecioară, că
H a ales, ca şi cu nişte curăţiri, cu ai născut Dumnezeu adevărat
sângele celui ce a pătimit pen­
tru dumnezeească slăvirea lui. şi om adevărat, mai pre sus
de fire şi cu minune.
\ N nhi’A U lH M 'l (h- IlUItlIU'/l’ ll.

Catavasie.
F rumos lucru s'a legiuit a
[t eschide-voiu gura meti...
M¥i prăznui, măcar şi fără vreme.
¥^ Pentrucă Stăpâna ceea ce îm­ ('iiiilarca h a. Irninn
I' re ai tâi cântăreţi-
¥¥. podobeşte toate, şi acum s’a
4»^ arătat de faţă la pomenirea orind creştinescul popor a
¥¥.
M¥. celui ce mai înainte s’a pri­
mejduit pentru dânsa prin
D vedea ziua Fiului tău,
spre închipuirea ei Stăpână
sânge. prăznueşte acum mai înainte,
¥^ ti < <<ii al Hrolilhii:! p.ii iiu-
puindu-te pre tine pricina prăz-
rAiilnri'ii 1 a. h 1 ii-lcit, Iniuit» nuirii şi pre măritul muceni­
' n p:e uscat umblând Israil... cul tău.
 «0§ ÎNTÂIA sAl’ l VM\N'A I'IN i’u s r
Biruesc in tot chipul cele
mai bune; că ce! prea mare
între mucenici spre veselie a
întors în tris ta re a vremii,
schimbând greutatea curatu­
lui post spre odihnă.
ki$ Osebit al tău şi cuvios îţi
este darul; că dintru ale tale
este, pătimitorule. Şi noi, pre
cari ne-ai sălăşluit în această
lăture a ta, cu bucurie îţi adu­
HHi cem daruri de laude.
¥^
Pus-ai prea bună temelie
cu vitejiile tale, viteazule, sur­
pând ca pre o nimică, cu băr­
băţia cea mai pre sus de fire,
fiara cea a tot pierzătoare,
care sufla cu foc şi cu ucideri.
¥^
1 urburându-se cumplit noul prea
vrăjmaş, întocmai ca şi cel de
Vi
¥^ demult, a amestecat în bucate goste te fericesc pre tine pu­ u
sângele je rtfe lo r ca nişte
otravă. Ci înşelându-se tică­
¥i losul, s'a biruit cu înţelepciu­
nea mucenicului.
' \ IV .ilinir»‘i d\* lliiinnivi’!i.
Umplutu-s’a tot pământul,
N( Fecioară, a cunoaşte pre Dom­
« nul, cel ce s’a arătat lumii din
tine. Mulţumită fie şi dumne-
¥i zeeştilor mucenici, căci
tr’înşii s’a întărit adevărul.
4H{
N II C!*te Kfâot precum 'I'u, Doamne...
Cela ce mai înainte a şoptit
cu vicleşug în urechile Evei
^ 215
şi pre Adam printr'însa cu
înşelăciune l-a amăgit; acela
şi acum şi-a vărsat veninul
răutăţii, spre înşelăciune.
U ră având în sine, hrănind
turburarea împotriva celor ce
drept vieţuiau, nelegiuitul cău­
ta timp potrivit, în care cu^
geta să isprăvească viclenia.
M iiv •
*Sosit-a începutul z ile lo r
sfântului post, în care tot cre­
ştinul prin multă postire se
curăţeşte pre sine, de toate
ferindu-se.
acuui, a N;iKCut(mn*i
Nădejdea lumii cca tare,
acoperemântul şi folosinţa,
sfântă bună Fecioară, nu
trece cu vederea rugăciunea
robilor tăi, celor ce din dra­
rurea.
u
S ^Ih sii I ni lc:i
l'oiliiliif l'r e înţelepciunea !<i cuvântul..
u
D umnezeeasca întrarmare
u
luând şi înşelăciunea idolilor
u
surpând, pre îngeri ai îndem­ u
nat să laude luptele tale. Căci
cu dumnezeeasca dragoste
aprinzându-ţi mintea, moartea
prin-
prin foc, ca un viteaz, întru
nimica o ai socotit. Pentru
aceasta, dupre numirea nume­
lui tău, dai dumnezeeştile da­
ruri celor ce cer dela tine dare
de tămăduiri, purtătorule de
H 216
biruinţă Teodore. Roagă-te
m Iui Hristos Dumnezeu iertare
^ de greşale să dăruească, celor
î l ce prăznuesc cu dragoste sfân-
tă pomenirea ta.
^ Slavft.
Neplecându-te amăgirilor lui
^ Maximin, ci cu cuvintele lui
Hristos îmbărbătându-te, ca-
kii piştile idoleşti prin foc în ce-
^ nuşă le-ai întors, şi vitejeşte
biruind pre cel protivnic, du-
pre zisa proorocului, ai trecut
^ prin foc şi prin apă. Pentru
aceasta, dupre vrednicia ne-
voinţelor, ai luat răsplătire a
izvorî tămăduiri celor ce cer
aS cu credinţă, purtătorule de
biruinţă Teodore. Roagă-te lui
sa Hristos Dumnezeu, iertare de
^ greşale să dăruiască, celor ce
^ prăznuesc cu dragoste sfântă
pomenirea ta.
jtX
Şi acum. a Nasc&toarci.
Ca o mireasă cu totul fără
^ prihană a Făcătorului, ca o
Maică a Mântuitorului, carea
ţj nu stii de bărbat, ca ceeace
^ eşti locaş celui prea Înalt, prea
lăudată, pre mine cel ce m’am
făcut sălăşluire spurcată fără-
delegilor întru cunoştinţă bat-
jocură dracilor, sârgueşte de
^ măscapă din răutatea acestora,
şi mă fă luminată sălăşluire,
prin fapta bună, Preacurată
primitoare de lumină. Gone-
jg şte-mi norul patimilor, şi stră­
«OS SAMBAt A §0»
lucirii celei de sus mă învred­
niceşte, şi luminii tale celei
curate şi neînserate, cu rugă­
ciunile tale.
Câatnroa & 4-a, irm oi:
Oela ce :?ade în slavii...
, nouă şi prea slăvită a-
O mestecare şi împreunare!
Naşterea cu fecioria le-a unit
cel ce s'a născut Dumnezeu
şi on^ Şi cu zilele de întristare
a amestecat ziua cea veselă,
cinstind pre mucenicul său.
Vezi cum a iubit pre Dom­
nul său, cel ce era ostaş lui
Hristos. Că pre vrăjmaşii lui
cu râvnă şi cu foc i-a pierdut
şi mai la urmă pre sine s’a
adus, cu dragoste, jertfă bună
şi junghiere bine primită iui.
Purtător de biruinţă a scă­
pat din munci viteazul, cu în-
drăznirea cuvintelor şi cu de­
făimarea muncilor, minunând
pre cei ce priveau; şi făcân-
du-se la toată lumea nouă şi
prea slăvită vedere.
Os al lui Dumnezeu şi stă­
pânului meu, pătimind nu s'a
sfărâmat nici după moarte.
O, îndelungă răbdare! tot aşa
şi de ostaşul lui, primindu- 1
focul şi roata, s'au temut a
se atinge de el şi mort fiind.
A Născătoarei lie Dunmozcu.
 •0§ ÎNTAIA SAPTAm ANA niN POST
Slugile vieţii, cari au murit
H împreună cu stăpânul şi îm-
m
ţj
preună au înviat, viază acum
la dânsul veşnic şi pre maica
J| împreună cu Fiui o slăvesc,
îHî binecuvântând pre Tatăl, pre
UI Fiul şi pre Duhul Sfânt.
Alt [rmo6.
Hristos este puterea mea.,.
jHî Sfat s’a sfătuit prea păgânul,
^ şi socotiţi cât este un adevăr
m de înfricoşat! că a gândit ti-
călosul să spurce prin bucate
necurate pre poporul lui Hris-
î l tos.
m La îndeplinire a adus acel
sfat fărădelege, poruncind să
m oprească mâncarea bucatelor
H celor curate şi să pună din
js cele ce le spurcase el cu sân-
giurile.
^
^ ^lavâ
VI . tueşte pre tot ortodoxul.
^ Făcut-a vestită şi cunoscută
ţjj fărădelegea la toţi creştinii.
Pentru aceea cum au înţeles,
s'au adunat toţi împreună, în
sfântă biserica Domnului.
||| acum, a Născfltoarci
^ Pre ceea ce Te-a născut pre
m Tine, cel mai înainte de veci
născut din Tatăl, acum credin-
cioşii o punem rugătoare. Deci
pentru rugăciimile ei îmblân-
zindu-Te, fii milostiv robilor
î l Tăi.
C'&utarca a 5-a, Irmuti.
g<» 217 ^
— ^
Spăimântatu-s’au toate.. ^
stăzi se deschid uşile cele
A d in ain tea darului. Şi
această zi de odihnă acum
M
p
mai înainte închipueşte învie- ^
rea; cinstind aşa de luminat ^
pre luminata Stăpână, şi pre
prea slăvitul mucenic. ^
Dărueşte Dumnezeu dar pre ^
Ttodor cel numit cu numele
darului, celor ce iubesc ară- ^
tarea celui iubit ce s^a arătat,
făcându- 1 lucrător de preaJHt
slăvite, şi săvârşitor de puteri
dumnezeeşti. ^
în?
Nimica nu pot asupra mu- M
cenicului arcele şi săgeţile tale, U
vrăjmaşule al mântuirii ome-
neşti; că şi mort fiind, viază ^
şi priveghează, şi răutăţilor ^
tale stând împotrivă, mân- u
Streină era mai 'nainte mi- ^
nunea ficeilui Dumnezeu;iar ^
cu mărturisirile mucenicilor a ^
luat credinţă n e în d o ită şi m
aceea ce se crede pururea ră- ^
mâne minunată, şi cu ere-
dinţă închinată. gj
Alt Irmos
('■\
i duinnezeeasca lumină...
Arhiereul cel de atunci cu u
totul minunându-se, dacă a
cunoscut sfatul păgânului, cu
laude de toată noaptea a ru­
gat pre Dumnezeu, ca să nu
 218 •OS M M I i V I ’. go*

treacă cu vederea, până în cu nume rău, şi cu nebunie

sfârşit, pre poporul carele este s'a sculat asupra credinţii;
moştenirea
* sa. ci în locul acesteea, a aflat
pre cel cu nume mare.
Dar grabnicul ajutător al
celor ce l-au chemat în ade­ Pătimind, s’a făcut mai în­
văr şi cu căldură, rugăciunile ţelept şi lucrând viteazul, s^a
lor nu le-a trecut cu vederea făcut mai călduros; că deprin-
<)l« nici de cum; ci degrab le-a zându-se bine cu lupta şi cu
dat lor mijlocul spre stricarea biruinţa asupra tiranilor, nici
acelei viclenii. după moarte nu s^a depărtat
de buna faptă.
im \ N.UnAioHroi dt>l)uinn(’<:*'ii,
Dintru înălţime s'a trimis
ajutător cât mai degrab pre Scăpând astăzi Stăpână din
4»^ pământ purtătorul de biruinţe primejdia cea stricătoare de
Teodor, şi mai marelui păs­ suflet, prin minunea muceni­
tor arătându-se, l-a învăţat cului tău, dupre dumnezeiasca
cum să strice sfatul celui fără ta rânduială, amânduror mul­
de lege. ţumită vă aducem.
H II' iiin, u Niisciitofiri i Alt IniioH
4«
Nimenea din cei ce aleargă Marca vieţii văzâodu-o...

cu căldură, Stăpână, Ia a ta De vederea Ta cea streină

folosinţă, nici odată nu se ru­ minunându-se arhiereul a în­
şinează ; ci cere milă şi pri­ trebat: Cine eşti Tu, Doamne,
meşte darul, spre folosul cel cei ce grăeşti cu mine? Ara-
Î I grabnic al cererii. tă-ne şi ne învaţă, cum vom
it li'H lriiit>> afla mai degrab ajutor.
înţelepţii lui nuinnezeH ..
Eu sunt însusiTeodor mu-
U pot posti. Mântuitorule,
N fiii nunţii Taie şi prie­
tenii ; că fiind de faţă Tu, Mi­
cenicul, azis. Ci ascultă: Grâu
fierbând să împărţiţi poporu­
lui ; şi aşa se vor feri de bu­
rele, cu Maica Ta şi cu prie­ catele cele spurcate ale vrăj­
tenul Tău,pre Tine Te ospă­ maşului.
>
tează şi-Ţi slujesc. Slava

Depărtatu-s’a de la Dum­ Cât este de mare minunea

nezeul cel ce mântueşte, de- ta, şi prea mărită folosinţa ta,
părtatu-s’a şi din minte cel Teodore! Pentru aceasta în­
c:*,<
Hi*
 •Og
VS
drăznind toţi, alergăm către
tine şi ne rugăm: mântueşte
pre robii tăi.
> 1 Hi'uni. HS.wcĂt'iarcI
I^ocaş luminii şi sălăşhiire
curată Cuvântului te-ai făcut,
cu bună voirea Tatălui, şi cu
cercetarea Duhului Sfânt. Pen­
¥^ tru aceasta luminează-mă.
n ('D M tA C
itH L'lttHIll «t ft-lCH
-1^
m C redinţa Iui Hristos ca o
pavăză în lăuntru, în inima ta,
primind, puterile cele protiv-
iiice le-ai călcat, mult pătimi-
torule. Si
» cu cunună cerească
_
¥i
¥¥ te-ai încununat în veci, Teo­
dore, ca un nebiruit*
4^ iru s
¥^
Pre Tine, cela ce Te porţi
¥^ pre scaunul luminii, cu mul­
ţumită întru credinţă Te lău­
¥^ dăm. Că dumnezeesc dar ne-ai
¥i
dăruit pre Teodor cel viteaz
în chinuri, pre cel în vieaţă
¥^
de trei ori fericit, ca pre cel
ce este apărător al adevărului.
¥^
¥^
Carele cu gând creştinesc câş­
tigând pre Hristos, s’a arătat
puternic biruitor asupra înşe­
lătorului, ca un nebiruit.
¥i
¥¥, SINAXAR
¥i
IN SAMBATA IX T A IA A H K A X T IL H
ŞI M AKELn POST.
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
In aceeaşi zi, in Sâmbăta celei dintâi săp­
4Hi
fj
ÎNTÂIA s AI'I A m A n A KIN I’OST g«i> 219
»*
tămâni a postului marft, prăznuim neobitjnuita ^
minune săvârşită cu ajutorul colivei de sfân- ^
tul şl slăvitul mare mucenic Teodor Tiron. ^
^TimiUl ^
(' u hranil de colivă, Tiron cetatea lirăneşte,
Ş i lirana pângărită, o nimica o vădeşte. îtt
^*f]| are prigoanS s’a pornitîmpotriva creş-
t'nilor, pe fată iji pe ascuns, pe timpul
lui Iulian Paravatul. El a stăpânit scep­
trul împărăţiei romane după Constanţiu, fiul
lui Constantin cel Maro ei trecuse dela Hris­
tos la închinarea de idoli. Necredinciosul îm­
părat n’a vrut să-i osândeascîl dintr'odaiă
nici cu cruzime şi nici cu neomenie: dim-
potrivfi încerca cu astfel de purtări sii-i facil
păgâni, cScl pe de o parte îi era ruşine sa
se poarte crud cu ei. iar pe de altă parte se ÎW
temea sit nu se înmulţească mai mult creş­ U
tinii. Deaceea s’a pandit vicleanul şi nele- u
piuitul sîi-i spurce oarecum pe ascuns. Şi M
ştiind Cil poporul nostru al lui Hristos mai U
cu seamă în săptămâna întâia a postului mare
caută să 88 curăţească şi să se apropie mai
mult de Dumnezeu, a cliemat pe prefectul
cetflţii şi i-a poruncit să ridice din piaţă n-
bişnuitele cumparilturi de mâncare, adică
pâine şi bîîuturS. şi 8.1 punft în locul lor al­
tele, după ce au fost mai întâi amestecate ou
sâncele jertfelor idoleşti şi au fost spurcate
la facerea lor. A poruncit asta cu pândul cîl
se vor spurca mai cu seamă in aceste 7,ile
(]Pi curătio cel ce vor cumpăra acpstp mân­
cări (le post. Prefectul a adus la îndeplinire u
îndată porunca: a pus !ntoatăpiala mâncări
şi băuturi pângărite de jertfele şî spurcăciu­
nile lor idoleşti,
P a r ochiul lui Dumnozeu, care vede tntul.
care pnnde pe cei deştepţi in vicleniile lor
şi arc crijiî totdeauna de noi robii Iui. a răs­
turnat planurile cele spurcate ale Paravatu-
lul. Dumnezeu a trimis la Kudoxie, arhiereu]
cetfttii, care nu ştia nimic de planul Împăra­
tului. pe marele lui mucenic, pe Tiron, care
a îost ostaş din ceata Tironilor, numit dea-
cppa şi Tiron.
Tiron a stat înaintea episcopului aievea şi
nu în 'fs şi i-a spus aşa:
— ,Scoală-te cât mai repede, adună turma
Iui Hrlfitos şi porunceşte cu tărie să nu cum­
pere nimeni nimic din cele puse în piaţă,
căci sunt spurcate <le necredinciosul impîlrat
cu Rângele jertfelor idoleşti!"
Episcomiî. nedumerit, l-a Întrebat:
— „Cu ce au să se hrănească cei ca rin ’au
merinde acasS. dacă nu vor cumpăra din
cele Ke vând în piaţă? “
— „Fă-Ie colivă, i-a răspuns sfântul, ca să
le potoleşti n evo ia!“
Episcopul, nedumerit iarăşi, şi neînţelegând
 s m m m m m u u m u m u u m m
220 tO§ SAMBATA §0»

ce-i spune, 1-a intretiat:

- ..Ce-i asta co livă?”
curat despre cele necurate. ^
■ ..Urâu I'iert, i-a răspuns Marele Teodor.
A.«a numim nol I^vhaitenii jjrâul fiert!" pre cel ce a stătut împo­ u
Patriarhul a vrut să ştie cine este acesta
care poarta, grijă de poporul creştin. Sfântul triva balaurilor celor răi şi a
i-a spus din n o u : biruit pre cel stricător de su­
- ..Teodor mucenicul lui Hristos, trimis
de el in ajutorul vostru". flete şi vătămător de trupuri
4Hf i ’atriarliul s’a sculat indală şi a vestit mul­
ţimii cele văzute. Lucrând aşa, a păzit ne-
însufleţite, să-l încununăm cu
pângârită turma lui Hristos de planurile îm­ cântări de biruinţă şi cu cu­
păratului duşman i-i paravat. Kl, când a văzut
că este vădită viclenia lui şi că n’a putut
nuni de laude*
lace nimic, destul de ruşinat, a poruncit să
pună flin nouinpiaţăobişnultelec'umpărături. A Născătoarei dc [)umne?.pu-
După ce a trecut săptămâna, poporul iui
Hristos, înălţând mulţumiri binefăcătorului
începătorul neam ului cu­
lor şi muceniculoi, au săvârşit zd această noscând mai înainte mâncarea
Sâmbătă cu colivă pomenirea Iui. Şi de a-
tunci si până acum, noi credincioşii, îooind cea pierzătoare de suflet, nu
minunea, cinstim eucolivi pe Marele Teodor, s'a ferit; iar credinciosul tău
ca să nu se uite cu timpul o faptă aşa de
mare a mucenicului, popor dela mucenicul tău mai
Pe acest Mare Teodor l-a muncit cumplit
păjânul Vringa pe timpul împăratului Maxl-
înainte învăţându-se şi ferin-
min. Mai întâi a fost supus la mari suferinţe. du-se de hrana pierzătoare,
In urmă sfântul a dat foc templului zeiţei pă­
gânilor, iar podoabele templului le-a împăr­
cu el împreună, stăpână, jert­
ţit la săraci- Cu toate că unii au venit la el feşte m u lţu m itele cele de
eu scopul de a-1 sfătui să se lepede de cre­
dinţă, totuşi n’a vru t Aşadar, după ce a pă­ mântuire.
timit multe, în urmă a fost aruncat Intr’un
cuptor foarte încins. Nepătimind nimic din AU Irmoh.
pricina aceluia, şi-a dat lui Dumnezeu duhul Dătător de rouă-.
său în mijlocul cuptorului.
Cu rugăciunile lui, Dumnezeule, milueşte- Răcoritor întristării şi nor
ne gi ne mântuie, Amin.
(.’ântarca a T a. Irm os;
văpăiei te-ai arătat, prea lău­
N'au slujit făpturii.-.
date, şi ai mântuit din cup­
torul cel tirănesc pre toţi cre­
isa-i drepte stăpâne: că nu
Z este lege drepţilor Tăi.
Pentru aceasta maica Ta şi
dincioşii, cari strigă: Bine eşti
cuvântat Dumnezeul părinţi­
lor noştri.
mult minunatrobul Tău acesta,
cu lumina pomenirii lor, astăzi împărate prea fărădelege,
^ desleagă legile postului. ruşinează-te. Şi să se îngră­
dească gura ta care a gândit
Cât este de dulce, mare şi asupra noastră sfat fărădelege.
vesel praznicul de acum, ca­ Că împăratul împăraţilor şi
rele cel mai mare şi mai vi­ Domnul tuturor a stricat pu­
teaz din mucenici, ne-a în- terea ta.
I I semnat nouă cu o minune,
păzind pre poporul Iui Hristos 81avă.
 «0§ ISTAIA SÂI»TAMANA d in I*()ST
luliane fără minte, inima ta
toată s'a umplut de răutate;
dar înţeleptul Dumnezeul no­
stru zădărniceşte ceeace s’a
vărsat dintr’însa cu vicleşug
asupra noastră, celor ce stri­
găm către dânsul: Dar ne dai
nouă cu adevărat!
şi acum, h NftKc&tonrei.
Mai presus de cuvânt a fost
zămislirea ta şi mai pre sus
de minte naşterea ta, Preacu­
rată; că ai născut pre Dum­
nezeu dupre trup, carele a
mântuit pre toţi din strică­
ciune, ceeace eşti binecuvân­
tată. Pentru aceasta acum, de
Dumnezeu N ăscătoare, pre
tine te mărim.
CAntaroa h S n. Irmos
Mântuitorule al tuturor...
C eeace a umplut de bucurie
cu naşterea cele cereşti
şi cele pământeşt:, în această
vreme de întristare, dar de
folos dă celui încununat, să­
vârşind luminat prăznuirile.
Să ne odihnim în Sâmbăta
(ie astăzi, oamenilor, încetând
de ostenelile cele de eri, pen­
tru Cel ce a binecuvântat a-
ceastă zi cu odihna şi cu
prăznirea cea de acum a mu­
cenicului.
Cu adevărat, aceasta s’ar
putea zice cea întâia între
Sâmbete şi Sâmbăta Sâmbe-
g<» 221
telor; plină de dar mucenicesc
şi de dumnezeiască putere şi
pomenire de mare mântuire.
Cu mâncările cele curate
ale împăratului Dumnezeu, a
făcut n etreb n ice cel curat
spurcăciunile împărăţiei celei
fărădelege şi cu preamărita
mijlocire a facerii de minuni,
a sfinţit a şaptea zi.
A Nâfic&loarcl dc Dumne/rii.
Moartea cea cu dragoste a
mucenicilor adeverează taina
ta. Fecioară; căci crezând ei lui
Dumnezeu, ce! ce s'a născut,
carele a suferit de bună voie
patimă, singuri pre sineşi vi­
teji s'au jertfit.
Alt IrraoB
IH u Vfipnie cuvioţilur-
Precum ai scăpat din vă­
paie, mucenice Teodore, cu
dumnezeiasca putere, aşa şi
acum pre noi ne-ai mântuit
însuţi, cu dumnezeiască folo­
sinţa ta, de sfatul celui fără­
delege şi răului viclean.
A seară s’a sălăşluit plân­
gere robilor tăi, prin vicleană
meşteşugirea p ro tivn icu lu i
nostru; iar întru această di­
mineaţă bucurie a strălucit,
mucenice răbdătorule, prin
căldurosul tău ajuton .
Mântuitor pre tine aflându-

222
te noi cei ce am căzut în pri­
mejdii şi scutitor de vicleşugul
vrăjmaşului, mucenice al lui
Hristos,purtătorulede biruinţă
Teodore, pre tine te slăvim
întru toţi vecii*
!>i acum, ft Nflfii’ătoaroi
Nu se pricepe mintea ome­
nească a spune taina naşte­
rii taie, Preacurată. Pentru
aceasta cu dreaptă credinţă,
ca pre o Născătoare de Dum­
nezeu, pre tine te cinstim şi
te slăvim întru toţi vecii.
<Anlaro(i a !i a. Iriiioo.
\ «trierea i;cu nestriciit»,.,
leargă împreună mulţimea
A de pretutindenea la cor­
tul mărturiei şi la darul cel
ajutător al Celui ce a strălu­
cit întru slavă mai mult decât
toţi mucenicii; precarele îm­
preună cu stăpâna tuturor II
slăvim.
Imbărbătează-te, B is e ric a
lui Hristos, şi birueşte pre cei
ce se luptă cu tine în zadar.
Că prietenii lui Hristos şi de
faţă şi departe fiind de tine
se grijesc, ca şi viteazul căruia
îi cânţi laudele.
Pre cel ce se părea de de­
mult a fi mort, lucrurile îl
arată că trăeşte şi după sfârşit
şi că este iarăşi părtinitor cre­
dinţei, cu aceeaşi râvnă, Pre
carele câştigându- 1 făcător de
bine, îl slăvim.
«c
•0§ M M IIAT- got
\ NAseAtoaroi il« Dumrit’/jMi
P re tine, cartea lui Dum- ^
nezeu cea pecetluită, avându-
te ca pre o pecete dumne- ^
zeească, te pun mai presus
de toate cântările şi aduc Ia
tine, Fecioară, toate laudele,
aşa prea mult slăvind pre mu-
cenicul tău. ^
Alt Irmo.s:
i’re DumnczfMi a i vedoa...
Ca un mare viteaz te-ai a- ^
rătat prea lăudate şi mare m
sprijin nouă celor ce cinstim
acum prea cinstită şi fericită ^
pomenirea ta şi isprăvile vi- H
tejiilor tale şi dumnezeescul
ajutor ce ni s’a făcut.
Minunea ta, prea fericite ^
Teodore, ce s'a săvârşit prin ^
s fin te le tale îndestulări, în
toată lumea se laudă. Pentru ^
aceasta adunându-ne în tot
anul, laudă înălţăm lui Hristos, gt
celui ce te-a preaslăvit. sJ
smvii.
Văzând dragostea celor ce
te laudă pre tine, mucenice ^
al lui Hristos, dărueşte-ne şi ^
mai mare dar. Ştiind şi ere-
dinţa câtă este, slăvite muce- ^
nice, nu înceta a fi rugător
prea fierbinte şi mijlocitor ^
către Dumnezeu pentru noi. ^
"ri ai'um. a .Na^catuorci ^
Nu încetăm a te lăuda pre ^
tine. Fecioară, ajutătoarea, a­
 •«§
coperământul, grabnica spriji-
neală şi folositoarea noastră
cea neruşinată. Păzeşte pre
rugătorii tăi de toată răutatea,
izbăvindu-ne pururea de tot
vicleşugul înşelătorului.
l'oildlik*: Cu apostolii sîl ne suim...
Purtătorule de cunună, sfin­
te, împreună cu îngerii stând
acum înaintea scaunului lui
Hristos şi de lumina cea de
acolo umplându-te, biruito-
rule, roagă-te neîncetat pen­
tru pacea lumii şi pentru mân­
tuirea noastră, celor ce cu
bună credinţă săvârşim pur­
tătoarea de lumină pomenirea
ta, Teodore preafericite, mu­
cenice prea lăudate.
(de iJourt ori)
i|ii av’U iii, u Nn^căldiiicl
In pântecele tău, de Dum­
nezeu Născătoare, s’a sălăş­
luit Domnul precum însuşi
ştie, vrând să cheme din stri­
căciune lumea cea pierdută.
Deci aflând toţi mântuire, stri­
gam ţie ca îngerul; Bucură-te
prea lăudată între toate fe­
meile binecuvântată; că ai
născut bucuria la toată lumea.
I.A I-AUDi;
l';iijuui Milih'j 4.
Pmliiijia ' eeace eşti Lucuria cetelor...
Pe viteazul oştirii celei de
sus, ca pre un bărbat într'ar-
INTAIA s A I T A M A N \ d i n l ‘()ST §0» 223
mat al evseviei noastre, adu-
nându-ne credincioşii, cu cân­
tări de taină să-l lăudăm, zi­
când : Vrednicule de minune,
mucenice al lui lisus, roagă-te
pentru cei ce te cinstesc pre
tine.
Cu numirea ta cea dupre Hit
nume, dar lui Dumnezeu cu
adevărat, tuturor celor scâr­
biţi mângâiere te-ai dat Teo­
dore de trei ori fericite. Căci
cu adevărat tot cel ce aleargă
la b is e ric a ta, cu bucurie
luând răsplătirile minunilor
tale, cinsteşte pre Hristos,
Bogăţia şi lumina creştină­
tăţii, cu ostenelele cele muce-
niceşti, adunându-o întru tine,
toată tăria ta dar primit lui
Dumnezeu ai adus, plinind cu
osârdie prin chinuri, chemarea
ta cea de Dumnezeu dăruită.
Cu prea luminată prăznui-
rea dumnezeescului mucenic,
să ne ospătăm toţi şi cu cre­
dinţă să ne veselim, iubitori­
lor de prăznuire; şi cinstind
luminată pomenirea sfârşitului
lui, să lăudăm cu cântări pre
lisus, cel ce l-a preaslăvit.
'^lavă, glut^ul ai li lua
Mu
Dar de sfinţenie şi bogăţie
de dumnezeeasca vieaţă te-ai
arătat lumii, Teodore; că Hri­
stos a preaslăvit pomenirea
 ta, înţelepte; întru care cre­
dincioşii bucurându-ne, cu un
glas lăudăm nevoinţele oste-
nelelor tale.
Şi acum. u N&scâtoarel.
Născătoare de Dumnezeu,
tu eşti viţa cea adevărată,
carea ai odrăslit rodul vieţii.
Ţie ne rugăm: Roagă-te, stă­
până, împreună cu purtătorul
de biruinţă şi cu toţi sfinţii,
să se m ilu ească sufletele
noastre.
LA STIHOAVNA
Sliliirlie Sfântului, {{[IsHul nl 41ea, singur
glasul.
Dănţuesc adunările muce­
nicilor cu bucurie acum, în
biserica ta, purtătorule de bi­
ruinţă, Teodore, şi cetele în­
gerilor săvârşesc nevoinţele
răbdării tale; şi însuşi dătă­
torul de cununi, Hristos, stă
de faţă, daruri bogate cântă­
reţilor tăi cu dreapta Sa dă-
ruindu-le. Pre carele iubin-
du-L, U ai căutat şi aflând pre
acela de carele ai dorit, viezi
împreună cu Dânsul. Pre ca­
rele roagă-L, să mântuească şi
să lumineze sufletele noastre.
SUh; Dreptul cu tioicul va inliori şl ca
cedrul cel din Livun...
Postul cel curat şi fără pri-
liană, la noi acum ajungând,
■săvârşire de minuni muceni-
ceşti a adus cu sine. Că prin
post ne curăţim de spurcă
ciunile,. şi întinăciunile cele
şi prin chinuri
vitejeşti asupra patimilor ne
îmbărbătăm. Pentru aceasta şi
cu darul sfintei ajunări lunii-
nându ne si cu minunile mu- JHf-
cenicului Teodor, ne întărim
prin credinţă întru Hristos;
cerând dela dânsul să dea
mântuire sufletelor noastre.
stih ' Răsădit fiind din ca-^u Domului,
in curţile casei Dumnezeului nostru.
Cu niuceniceasca ta îndrăz-
nire cea către Dumnezeu, Teo­
dore, ai făcut netrebnică me-
şteşugirea vicleanului cea îm­
potriva credinţei lui Hristos,
apărător făcându-te poporului
celui creştinesc, păzindu-l, prin
înştiinţarea minunată, de bu­
catele cele spurcate ale jert­
felor idoleşti. Pentru aceasta
pre tine ca pre un surpător
al idolilor şi mântuitor şi pă­
zitor şi turmei lui Hristos şi
folositor al nostru lesne as­
cultător, cinstindu-te cu cân­
tări, te rugăm; Săse dăruească
prin tine sufletelor noastre ier­
tare şi luminare.
SinvA, glasui al S lea.
Cu bărbăţie niucenicească
creştineşte într’armându-te,
mucenice al lui H ristos, şi
slujba cea adevărată tainic a-
părându-o cu puterea lui, ai
arătat neputincioasă păgână-
tatea idolilor şi cnmplirea ti-

*0§ JN l’ V U
ranilor; nebăgând seamă de
munci şi de focul cel vremeU
nic. Ci, o! cela ce eşti al dum-
nezeeştilor daruri şi cu fapta
şi cu numele, de toată pri­
mejdia mântueşte cu rugăciu­
nile tale, pre cei ce săvârşesc
pomenirea ta.
Stăpână primeşte rugăciu­
U
nile nevrednicilor robilor tăi
n şi ne izbăveşte pre noi de
toată nevoia si
» necazul.
' oeiilnltfi -.lujnii a riren u îi. dujia 'iraiuii-
iîiln. npoi r-'Hsiil intiii m Apnli'Siil
¥i W W W « W W W
^ sj5wS
LA LITURGHIE
l'erii'iriUi iliii Canonul SIumi!:u:
l ’ilfilrtroji !! a !ji a (i‘n. po b
i'nK'tiitiiLMi, iftiiHtil al 7 li>i.
Veseli-se-va dreptul de Dqmnul şi va nădăj­
dui întru dâosul.
Slili
X*P
- A l'T A M W A DlN
Auzi Dumaezeule glasul raeu, când mă rog
călre Tine.
ÎHt
ÎHH
.:ili‘i *i ui Sfântului.
al \ Ifa ■
ÎHt
lireptul ca finic.ul va înflori şi oa cedrul cel
din liivaQ se va înmulţi. Jur
Mill Kăsâdittlindin casa Domnului, in curţile
casei Dumiiczeului nostru vn înflori.
frift
l.vAr>fc;)it*iia «ici» M i>'u ţi a sfjiiU ilii) ÎHt
(lela iotin. JHt
t iiiNnN'iri:i.
Intpu pomenire veşnică va Ii dreptul.
A liluia.
La masă cetim Cuvântul cel de laudă pentru
sfântul Teodor, al sfântului Grijforie Nisis.
yi mâncăm bob fiert, măsline albe şi negre
şi fierturi cu untdelemn; de se va intâmpla
şi colivă, bem şi vin câte două pabare,
pentru sfântul.
Acest obiceîu l-am luat din Luvrele cuviosu­
lui părintelui nostru Sava şi din ale purtăto­
rului de Dumnezeu părintelui nostru Cftimie
Cade-se a sti: %
Că Dumai de două ori ee îngăduie su mân­
căm pe^te intru acest mare post: la Buna
Vestire şi la Duminica l'ioriilor.
^
Când Aflarea cinstitului cap al sfântului îoan
Botezătorul sau 40 de mucenici, cade in Du­
minica cea dintâi a postului, caută Tipicul
la sfârşitul cărţii la lit e r a l
‘:S-i
^^?<c:X-::

fr«f

¥¥,
H

n
¥^
^5-^

¥^
¥^.

¥^.
¥-Â
¥^
H
¥^ DUMINICA
n CEA DINTÂI A SFÂNTULUI POST
¥^
n iN CARE SE POMENEŞTE DREAPTA CRI^DINŢĂ.

SÂMBĂTĂ SEARA
¥^ FACEM OBICINUITA PRIVEGHERE.
¥^
¥^ LA VECERNIA MICA
¥^ Puiiuiii pMlni Snliiri ■ţi i'fintani poddlMiice, fiu'iT. a Im Nicoloe. Ulusiil I >u
M
Pmiuliie ■ f66a ce eşti bucuria cetelor cereşti.-
¥^ M
¥¥. Cu sfintele icoane se lumi­
4H? cum s'a întins lumina bu- I
H nei credinţe spre toţi, ri- i: nează acum, împodobindu-se
H sipind ca un nor înşelăciunea i ca o mireasă, Biserica Iui Hri­
H ÎHt
stos, şi pre toţi îi cliiamă să M
păgânătăţiişiluminândinimile ;
prăznuiască duhovniceşte. Să
H celor credincioşi. Veniţi toţi ;
ne adunăm dar cu un gând
H
4H^ să cădem cu gând bine cins- U
titor închinându-ne, noi drept- ;i şi cu o credinţă, cu bucurie
credincioşii, cinstitelor icoane ;■ slăvind pre Domnul.
ale lui Hristos. Lumea toată se veseleşte,
 I n t A ia d in p o s t §0 t 227 ^
îfit —
că iată Domnul a surpat din înşelăciunea cea întunecată u
înălţime stâpânia păgânătăţii, a Iui Arie a încetat, a lui Ma- ^
cu nespusă rânduială; şi cel cedonie, a lui Petru, a lui Se- M
smeriţi ne-am înălţat astăzi vir şi a luiPirr; şi luminează
ia dreapta credinţă, fiind în­ lumina cea întreit luminătoare. ^
io *
dreptaţi de drept cinstitoarea Stiii luchiiiaţi-vu lui in cui teu cea sîâiilă
împărăteasă. a lui. |jî

Cinstea icoanei se înalţă la Nu se mai laudă mincinoasa ^

chipul cel dintâi, zice sfântul învăţătură a necredincioşilor. %
Vasilie. Pentru aceasta cu dra­ Că Dumnezeu cu drept ere- |J[
goste cinstim icoanele Mân­ dincioasa aşezare a Teodorei
tuitorului Hristos şi ale tutu­ toiag de tărie dă. ^
ror sfinţilor; ca nu cumva a-
dunându-ne acum, să cădem Inălţat-ai cornul celor sme-
despre dânsele în păgânătate. riţi, Născătoare de Dumnezeu, îHt
SlrtvA. !,i iiouin; h N iHi'Jitonrfi născând pre Dumnezeu cuvân-
tul. Pentru aceasta toţi cu ere-
Cel ce este nevăzut, dupre dinţă cinstindu-te, pre tine te ^
irea cea fără început şi dum- slăvim.
nezeească, om s'a văzut. Fe­ Trupariil,jîltisul ui li lou.
cioară, din prea curate sân-
l’rea curatului Tiiu cliip...
giurile tale pentru milostivirea niieâ.
cea prea înaltă. A căruia ase­ Apolitiul.
mănare trupească scriind, cu
cinste ne închinăm Lui toţi
credincioşii şi cu bună cre­
dinţă II slăvim.
I,\ S'riIlO .W N A LA VECERNIA MARE
.siiliini. jîîi'Siil fil otiif;nul[aftilio'i.^ie
<' usa Kufrulului... \
a l»oamnc stn^jat-am... iiunfni siiliui lii.
. -I htiliiri h I>> icvicrii '! hI c lui Ana
De pierzarea necredincioşi­ Inlii' (ji. '1iii Tiiiid, i'atiu poiiuliuict', k I umui
al •' lt‘u
lor, cea făcătoare de strică­ l’ddotiia loată nădejdea puindu-şi...
ciune scăp ân d , cu lumina
dreptei credinţe inimile să ne re Tine cel necuprins, ca­
luminăm credincioşilor, slă­ rele ai strălucit mai îna­
vind pre Dumnezeu. inte decât luceafărul, fără în­
still Aduceţi Domnului slavfişi cinste, adu­ ceput, din pântecele cel ne­
material şi fără de trup al
îi ceţi Domnului slavă numelui lui.
m 22S *0§ DlfMIN'lCA
Părintelui, proorocii cei însu­
ţi flaţi cu Duhul Tău, Doamne,
UI Te-au propoveduit a fi prunc
H întrupat, din ceeace n’a ştiut
|j| de nuntă, unit cu oamenii şi
n aici pe pământ văzut. Pentru
IU cari ca un îndurat, învredni­
ci ceşte kiminii Tale, precei ce
laudă învierea Ta cea nespusă
m şi cinstită.
m Cu cuvântul propoveduin-
H du-Te, grăitorii de Dumnezeu
|î| prooroci, şi cu lucrurile cins-
tindu-Te,vieaţa cea fără sfârşit
^ au câştigat; că nesuferind a
li sluji făpturii, Stăpâne, fără nu-
mai Ţie făcătorului, de lume
toţi evangheliceşte s'au lepă-
dat şi s’au făcut părtaşi pa­
ji timii Tale, pe care mai înainte
o au vestit. Pentru ale cărora dupre trup al lui Hristos ca şi
^ rugăciuni învredniceşte-ne, să
m trecem fără prihană măsura
postului, unule mult milostive.
Din firea Ta cea dumneze­
ul ească, nefiind cuprins, Stă-
pâne, mai pe urmă întrupân-
du-Te, ai binevoit a Te cu-
prinde. Căci cu luarea trupu-
lui, ai luat şi toate osebi­
ţi rile lui. Pentru aceasta scriind
chipul asemănării Tale, cu dor
îl sărutăm, spre dragostea Ta
înăltându-ne; şi dintr'însul
^ luăm dam! tămăduirilor, ur- zeule, mântueşte poporul Tău
mând dumnezeeştilor aşeză-
H mânturi ale Apostolilor.
Sflw M
Prea cinstită podoabă a luat
Biserica lui Hristos, din înăl- ^
ţarea cea prea luminată a
cinstitelor şi sfintelor icoane
ale Mântuitorului Hristos, ale
Maicii lui Dumnezeu şi ale tu- ^
turor sfinţilor. Prin care se ^
luminează şi se împodobeşte
cu darul şi se leapădă de a-
dunarea ereticilor. Şi bucu- ^
rându-se, slăveşte pre iubito- jHt
rul de oameni Dumnezeu, ca- ^
rele pentru dânsa a răbdat ^
patimi de bunăvoie.
îHf
Slav&. d a su l &\
Strălucit-a darul adevăru-
lui; cele ce s*au însemnat de ^
demult întunecat, acum arătat
s'au săvârşit. Că iată Biserica ^
se împodobeşte cu chipul cel
^
cu o podoabă mai pre sus de ^
lume, chipul cortului mărtu-
riei cel mai de înainte însem-
nându-l şi credinţa cea dreaptă
cinstind. Ca ţiind icoana ace-
luia pre carele cinstim, să nu
ne înşelăm. Să se îmbrace cu
ruşine cei ce nu cred aşa! Că ^
nouă ne este spre laudă chipul
celui ce s'a întrupat; căruia 5^
cu bună credinţă ne închinăm, p
fără să-l facem Dumnezeu.
Pre acesta credincioşii săru- ^
tându-1, să strigăm: Dumne-
JH&
şi binecuvintează moşteni-
rea Ta. ^
 in t 4ia din post
•0§ So* 229

Si acum, tt Nftsc;ilourei glasului, din (M n lh U

maicii Tale, Hristoase Dumne­ u
zeul nostru, şi ale tuturor sfin­ u
LA LtTll':
După ohiciMU, Stlhira Hramului
ţilor, să ne d ăru e şti nouă
Slavă, fţlasul al 2 leâ.
marea milă.
B ucuraţi-vă cinstiţi proo­ !?i acum. a NftsrutOHrpi.
M
W roci, cari legea Domnului bine
kU
Vi aţi rânduit şi cu credinţă v'aţi O , minune mai nouă decât
Vi toate minunile cele de demult!
arătat legii celei nouă a Iui
Vf Hristos, Şi mutându-vă la cer, Că cine a cunoscut să fi năs­
k^ pre Acela 11 rugaţi să împace cut maică fără bărbat si •
să
Vf poarte în braţe pre cela ce
lumea şi să mântuească su­
Vi fletele noastre. cuprinde toată făptura? A lui
Vi
4l^ acum. a Nnsrâtoarci. ^Iah acclaşi.
Dumnezeu este voia, cel ce M
W s'a născut. Pre carele ca pre U
un prunc, Preacurată, în bra­ M
Vi T cată nădejdea mea spre
W?
Vi tine o pun Maica lui Dumne­ ţele tale purtându-L, şi îndrăz­
Vi zeu. Păzeşte-mă sub acope­ neală ca o maică către Dânsul
Vi rământul tău. câştigând, nu înceta a-L ruga
S T lllllA V N A pentru cei ce te cinstesc; ca
Vi din Octoih să miluească şi să mântuească
vt
Slavjl, (i>asul ui Însuţi glasul. sufletele noastre
m
ine Cei ce am trecut din necre­
vt dinţă la bună credinţă şi cu Troparul;
u
W? Născătoare de Dumnezeu... u
lumina cunoştinţii ne-am lu­ ucalaltA urmare a Frivpfitiicrii. M
minat, să plesnim cu manile, iar de nu «8te Priveghere după T atâl nostru,
ziccni iniâi Troparul Învierii, apoi Slavg,
precum zice Psalmistul, adu­
Ji^ glasul al 2-lea:
când laudă de mulţumire lui
Dumnezeu. Şi cu cinste să ne Prea curatului Tău chip ne
închinăm sfintelor icoane ale închinăm bunule, cerând ier­
Vi
im Iui Hristos si celor ale Preacu- tare greşalelor noastre, Hris­
ratefi şi ale tuturor sfinţilor, toase Dumnezeule. Că de voie
Vi
care sunt însemnate pe pereţi, bine ai voita Te sui cu trupul
Vi pe scânduri şi pe sfinţitele pre cruce, ca să scapi din ro­
vase; lepădând păgâneasca bia vrăjmaşului pre cari i-ai
V'
credinţă a celor necredincioşi. zidit. Pentru aceasta cu mul­
Vi Pentrucă cinstea icoanei, pre­ ţumită strigăm Ţie: toate le-ai
Vi cum zice Vasilie, trece la chi­ umplut de bucurie, Mântui­
Vi
Vf pul carele s*a închiput. Cerând torul nostru, cela ce ai venit
i»^ pentru rugăciunile Precuratei să mântueşti lumea.
îfl
 230 •»§ d u m in ic a go*

>1 fliiiim, A Nftiicftloaroi. bucurie; acum cerul şi pămân-

Toate tainele tale sunt mai tul se veselesc, cetele îngereşti
jg pre sus de cuget; toate sunt şi adunările omeneşti prea gfr
prea slăvite, Născătoare de ales prăznuind.
Dumnezeu. Cu curăţia fiind
^ pecetluită şi cu fecioria pă- Prea mare facere de bine
m zită, maică te-ai cunoscut ne- văzând, adică mădulările lui u
mincinoasă, născând pre Dunl­ Hristos cele despărţite, adu-
in nezeu cel adevărat. Pre carele nate întru una, cu manile să ^
^ roagă-L, să mântuească sufle- plesnim şi să lăudăm pre
tele noastre. Dumnezeu, cel ce a îndreptat
pacea.
S1UV|\

Datu-s'au astăzi Bisericii

îl LA UTRENIE
4HC
^ La n umnezeu este Domnul,.. Troparul Învierii,
dn dfiimofi.
StJiva
l’ reu curatuluiTău chip.,.
Ui' 1. H .NAHi'atuîtri’1 du numiiez(‘ii
l'oate tainele laie sunt...
uhiyuullclc 5>[itioUi«ii
râmluialft ilujift u Ii Ic im ’j
¥¥i CW O A N KLK
a lr ('ru i ii luvu-ni jji iil NrkKc.itourH
•k' I iiuijm'/Mii, tortte
p<* ; >i iliii ' I f i i i i l |u> *•
i'umputicn^a lui ’IVofiUi Ai^iuNtiliu! Iu
■iryci chI o u 'o^Ih
Astăzi a venit raza cea do Dumnezeu
luminată a bunei credinţe.
C iliilarea 1-u, I'laniil al 1-k'u, Jn u fK .
•\dâncul Mării Ro.şii...
Hi}
ăltând cu veselie astăzi
S noi, credincioşii, strigăm:
Cât sunt de minunate lucrurile
Tale, Hristoase,şi puterea cât
este de mare; cela ce ai făcut
înţelegerea şi unirea noastră.
biruinţile, cu voia şi cu sfatul
cel din îndemnul lui Dumne- M
zeu, al lui Mihail şi al Teo- |J|
dorei, împăraţilor, cari au ţinut îHt
credinţa cu bună creştinătate.
>1ucuui, u Nubuiitmirui ^
ccalultfl
Armele păgâneştilor eresuri
adevărat au pierit; că văzând ^
locaşul tău, Preacurată cinstită, ^
împodobit cu icoane, dupre ^
obiceiul creştinesc, acum cu ^
prea sfinţenie ne bucurăm.
O U a \ a s k ‘. U
V|£
Adâncul mării roşii, cu urme ^
„neudate, pedestru trecându-l ^
„Israil cel de demult cu manile Jf*t
„lui Moisi în chipul crucii, pu-
„terea lui Amaiic înpustie a ^
„biruit“. U
(Viutorua a :i-u, Irujuu. ^
Vesplesjte te de tin e,.

Veniţi gânditorilor de Dum­

41^ nezeu să săvârşim ziua de N u se mai înalţă acum
sprânceana păgânilor e-
on
 •>§ IN T \IA i)lN I'OS'l §» 231

retici; cad puterea Iui Dum­ prin care dracii se gonesc cu

nezeu a întărit ortodoxia. frică şi necredincioşii cu cu­ U
tremur se tânguesc, ca nişte u
Norii, dupre zisa profeţiei, părtaşi ai acelora.
să ne stropească nouă din cer
astăzi roua făcătoare de vieaţă, U
pentru înălţarea credinţei. C u chipurile profeţilor, cu u
feţele apostolilor, cu icoanele
Cu bun vers să vestească u
şi cu închipuirile sfinţilor mu­ u
4i^ trânibiţiie cele de taină ale cenici şi ale tuturor sfinţilor,
apostolilor Iui Hristos, mai cu sfinţenie se împodobeşte;
pre sus de fire, înălţarea cin­ cu ale Mirelui celui netrupesc
stitelor icoane. şi cu strălucirile cele înţele­
¥^
Sluv • gătoare ale miresei se lumi­
41^ nează maica, Sionul cel de sus. u
Să lăudăm pre Hristos, cel
ce ne-a arătat o împărăteasă .Şl Hcuiti, H NăHcftIoHrt'l
*« bine credincioasă şi de Hristos
C elor ce cu dragoste cins­ u
¥^ iubitoare, împreună cu odrasla tesc sfântă icoana ta, Preacu­ u
¥^ ei cea de Dumnezeu încunu­ rată şi adevărat maică a îui
nată. U
¥^ Dumnezeu, te vestesc cu un ÎHf
" uc’ Uiii II N âsi'Atuarpl. glas şi cu credinţă se închină
¥^
W( Locaşul tău cel sfinţit luân- ţie, arată-te păzitoare şi tare
W( sprijineală, gonind toată rău­
¥^ du-l noi credincioşii, Preacu­
4i^ rată, ne rugăm să ne luminăm tatea departe dela dânşii, ca
aciun cu darul cel luminos. ceeace toate le poţi.
i'Aiiiurcu a l-a. Irmoh
H
(lafiuuMc .'■A
¥^ Kidicat pre cruce...

M¥, Veseleşte-se deTineBiserica

u dumnezeească cerceta­ U
„Ta, Hristoase, strigând: Tu
„eşti puterea mea. Doamne
„şi scăparea şi întărirea".
C rea Mângâitorului sfinţe­
şte biserica Ta şi cu venirea
u

lui goneşte înşelăciunea ere­ U

S'MUHlIlH. iflltHUl 1iu
l'inîtiiiK' Toata ingcrească...
sului, cuvinte al lui Dumne­
zeu, mult milostive.
¥^ Dumnezeescul Tău chip în
icoană însemnându-l, naşterea De păgânătatea cea prea
¥i Ta, Hristoase, luminat o vestim, silnică mântuind pre poporul u
minunile cele negrăite şi răs­ Tău,fă-lsă seaprindă cu râvna
tignirea cea de bună voie; creştinătăţii şi cu credinţă să U
¥i
n
 u
232 •>§ : r \ iiN u \ go*

strige: S la v ă puterii Tale, nezeescului ajutor, celui dat

Doamne. de sus credincioşilor.

V^ăzând că se luminează Cela ce eşti unul bun şi iz­

dumnezeeştile locaşuri cu sfin­ vor bunătăţii. Tu înalţă cornul U
ţitele chipuri ale icoanelor lui drept cinstitorilor împăraţi, al
u
Hristos şi ale Născătoarei de celor ce cinstesc icoana Ta. u
iHi Dumnezeu, cu sfinţită cuviinţă Slavft.u
Vi ne bucurăm. u
Lumina cea neapusă a bu­ u
nei credinţe ne-a răsărit nouă,
I mpărăteasa cea împodo­ cu porunca cea de Dumnezeu
ita bită cu cunună, dorind de ade­ însuflată a credincioşilor îm­
vărată împărăţia lui Hristos, păraţi, şi cu voia cea gândi­ u
a zugrăvit Preacurată icoana toare de Dumnezeu. u
u
Vi Iui şi chipurile sfinţilor. u
Hif >1 anim. a NiiS' ftlrtarei. u
.^1 Hfutii, N
Vt Inoeşte-ne nouă frumuseţea
w? I ntrupat născând pre dum- u
Vi nezeescul cuvânt, ceeace eşti cea dintâi, Preacurată, maica
Vi lui Dumnezeu; şi casa ta a- u
plină de daruri, sfinţenie cu­ u
ceasta sfinţeşte-o cu darul tău. u
Vi
Vi vioasă lui Dumnezeu te-ai ară­
Vi tat; pentru aceasta Biserica u
Tu, Doamne, lumina mea u u
Vi ta cea luminată o înoim.
V} „în lume ai venit, lumina cea u
Vi
CatuvaM i*.
„sfântă, care întorci dintru în- u
u
Vi Ridicat pre cruce văzându- „tunerecul necunoştinţii, pre
Vf.
Vi „Te Biserica, pre Tine soarele „cei ce Te laudă pre Tine cu m
Vi „dreptăţii, a stătut întru a sa „credinţă".
¥¥, u
„rânduială, precum se cuvine, CănlHrf'fi ii (i II Irnin»»
*4? „strigând; Slavă puterii Tale,
«Î I ertti*vuiu 'fio cu glas de laudă...
„Doamne".
Vi
crie-se şi se cinsteşte cu
V^
Vi
Cdnlarea n ' i. IrnitK
î u Doamne lumina mea. S închinăciune credincioasă
chipul Stăpânului; şi iarăşi ia
u
u
une Doamne Bisericii Tale
Vi
*4? P întărire, ca să petreacă
în veacul veacului, neclătită
îndrăsneală Biserica preaslă-
vind cu bună credinţă pre
u
u
de valul eresurilor. Mântuitorul.
¥¥ Preste tot pământul a stră­ Goleşte’se de întristare şi
lucit lumina veseliei, şi a dum- de întunerecul eresului Bise-
¥¥
¥¥.
rica liii Hristos, şi se îmbracă
cu haină de veselie, şi cu dum-
nezeesc şi purtător de lumină
dar se acopere.
Slava
Bună slăvire strălucirii de
demult, a dobândit adunarea
¥¥i drept slăvitorilor, cu voia îm­
părătesei Teodorei şi a Fiului
ei, bine credinciosului auto­
k^i crator, Mihail.
Şi Hruiii. a N'AMti&ioHroi
Cela ce a poruncit de de­
mult să se facă cortu! mărtu­
¥i riei, ca într’un cort cuvântător
¥^
<1^ întru tine a locuit, cel singur
¥^ preaslăvit, carele preaslăveşte
Fecioară locaşul tău cu minuni.
¥^
( ’a t u v a s ic .
¥¥. J ertfi-voiu Ţie cu glas de
„laudă, Doamne, Biserica stri-
-1»^^ „gâ către Tine, de sângele dra-
„cilor curăţindu-se, cu sângele
„cel curs prin milostivire din
¥^ „coasta Ta*‘.
¥¥. (■ o N n A (
*« utaBiiI al s ]i>n
Cuvântul Tatălui cel necu­
¥^ prins, din tine, Născătoare de
¥^ Dumnezeu, s’a cuprins întru-
pându-se şi chipul cel întinat.
Ia chipul cel dintâi întorcân-
du-1, cu dumnezeeasca podoa­
bă l-a amestecat. Deci măr­
ÎI
turisind mântuirea, îl închi­
î i puim cu fapta şi cu cuvântul.
U o^
î n t A ia d in post
So- 233
Această taină a rânduielii,
dela Dumnezeu fiind însuflaţi,
de demult proorocii, şi do­
bândind strălucirea ei, mai
înainte o au vestit, pentru noi
cei ce am ajuns la sfârşitul
veacurilor. Deci luând din ea
dumnezeeasca cunoştinţă, un
Donm pre Dumnezeu cunoaş­
tem în trei feţe slăvit; şi aces­
tuia slujind, o credinţă şi un
botez, întru Hristos ne-am
îmbrăcat. Deci mărturisind
mântuirea, cu fapta şi cu cu­
vântul pre acesta închipuim.
SINAXAR
LA D IM IN U ’A IXTAIA A POSTi'l.ri
MAKK
Hioaxiirul din Minei, apoi acestu.
l Q aceoHîji zi. in DuDiiiieca iulâia a pofilu-
lui mare, facem pomenire de înălţarea sfin­
telor şi cinstitelor icoane, pelrecuiâ pe tim­
pul de veşnică pomenire a Împăraţilor Con-
stanlinopolei, Miliali şi a maicei lui, Teodora,
in vremea paLriarliululConstanlinopolei,st.in-
tul Metodic Mărturisitorul.
ST IH I'U I
I coafielc f'onite fiind mai nainte cu necu­
viinţă, \i ă bucur, văzăndu-le acum
cinstite cu credinţă.
eon Isaurul, potrivit lugaduinţei Iui
Dumnezeu, din păzitor de asini şi hi-
crfitiir cu palmele, apus stăpânire pe
sceptrul împărăţiei Constantinopalei, pe vre ­
mea câud cel intru sfinţi (ilit-rman a luat in
mână cĂnmi Hisericii. îadatâ Leon a poruncit
de l-a chemat Ia el şi i-a zis;
— Mi se pare, înalt Prea Sfinţite St»pânc, u
c;l icoani*Ie nu se deosebesc întru nimic de
idoli. Porunceşte, deci, să Ie scoată repede
din biserici. Iar dacăsunt adevărate icoanele
sfinţilor, atunci să îie ridicate mai sus, pentru
ca să nu Ie spurcă n necontenit sărutându-le
şi să cădem astfel în păcat
Patriarhul a respins aceste cuvinte groaz»
nir>0 nlo itim iSm liiliii ci i.o uniic '
 234 *0§ DUMINK \ § »
— Să nu fii tu acela, împărate! Am auzit
că s’a pornit odată cineva cu furie împotriva
sfintelor icoane; iar numele aceluia este
Conon.
— Eu mu numeam aşa, a răspuns impă-
ratu], pe când eram copil.
Pentrucă (ibcrman n’a vrut să asculte de
porunca sa, împăratul l-a surghiunit de pe
scaunul patriarhal şi l-a inlocuitcu Anastasie,
care-i împărtăşea gândul, [pi aijas'a ivit atunci
lupta împotriva sfintelor icoane.
Se spune că E v re ii i-au băgat ia cap lui
Leon aceste gânduri groaznice. Pe când Leon
era sărac şi-şi câştifja lirana impreună cu ei
păzind asinii, i-au prezi.s, priiitr’o vrăjitorie,
că are să ajungă împărat.
După ce L'^on şi-a sîârijit rău viaţa, a urmat
tronului împărătesc, dar mai mult încă. furiei
împotriva sfintelor icoane, puiul de leu cei
mai cumplit, născut din el, Constantin Copro-
nim. Pentru ce să mai spunem oâte fapte şi
J R ce fel de fapte groaznice a săvârşit şi acest
J g nelegiuit? Dar şi el şi-a sfârşit viaţa şi mai
^ ruşinos şi-i urmează pe tronul împărat'^sc fiul
său născut cu Ilazar.'i. Dar pentrucă şi el şi-a
trăit rău viaţa, l-au urmat la conducerea im»
W ? părăţiei Irina şi Constantin. Aceştia, sfătuiţi
fiind de prea sfintitul patriarh Tarasie, au
adunat al şaptelea sobor ecumenic şi Biserica
lui Pîristos a căpătat iarăşi sfintele icoane.
După CC au părăsit şi aceştia tronul împără-
tesc, s'a urcat Nichifor patricianul, apoi Sta-
vrachie, fiul lui, după care a urmat Mihail
W ? Rangabe. Toti au cinstit sfintele icoane. Lui
Mihaîl î i urmează sălbatecul Leon Armeanul,
Acesta porneşte o a doua luptă împotriva
icoanelor, înşelat fiind de un monali eretic
ce locuia închis într’o peştera. Şi iarăşi este
lăsată f'iră podoabă Biserica lui DuTinczeu.
^ După Leon Armeanul vine pe tronul împără-
te'sc Mihall Amoreul. După el a venit Teoîil,
fiul său, caro i-a lăsat în urmă pe înaintaţii
săi in nebunia sa împotriva icoanelor. Acest
Teoîil a dat la osânde şi munci 'j'roaznicc pe
^ mulţi dintresfinţii părinţi. După cc şi-a sătu-
tH? rat cruzimea timp de doisprezece ani, s’a
îmbolnăvit de disenterie; când era aproape
do moarte îşi doscliidea atât de mult gura
încât i se puteau vedea măruntaiele. Împără­
teasa Teodora era foarte întristată din pricina
asta. Copleşită de durere a adormit şi vede
in vis pe preacurata Născătoare de Dumnezeu
cu pruncul cel mai nainte de vcci în tiraţe,
înconjurată de îngeri strălucitori, carc loveau
^ şi-şi băteau joc fie Teofil, bărbatul ei. Când
s’a sculat din somn, Teofil şi-a venit puţin in
^ simţire şi a strigat: „Vai de mine ticălosul!
^ Din pricina sfintelor icoane sunt bătut!“ Id-
d'ită împărăteasa a pus la căpătâiul lui Icoana
Născătoarei de Dumnezeu şi 1 s’a rugat ei
cu lacrimi. Iar Teofil, deşi-î era grozav de
U
rău, V ă z â n d pe unul din cei ce stăteau in u
jurul lui că poartă engolpion i l-a smuls şi u
l-a sărutat. Şi îndată gura lui, care scrâşnea u
împotriva ico.tnelor, şi neruşinatul Iui gâtîej,
care stătea deschis, au venit la starea lor u
firească de mai nainte, i s'au potolit necon­ u
tenitele dureri şi chinuri şi a adormit mărtu­
risind că bun lucru este a cinsti şi a ne în-
chinu sfintelor icoane- Scoţând deci împără­
teasa din lăzile ei cinstitele şi sfintele icoane,
I-a făcut pe Teofil să le sărute şi să le cin­
stească din tot sufletul. După puţină vreme
Teoîil a murit. Teodora a chemat pe toţi cei u
din surghiun, a dat drumul celor din închi­
sori şi le-a poruncit să trăiască în libertate-
A izgonit de pe scaunul patriarhal pe loan, M
numit şi lanîs, care era mai mult căpetenia
vrăjitorilor şi căpetenia dracilor, decât căpe­
tenia creştinilor- Pe tronul patriarhal s'a suit
mărturisitorul lui ITrlstos, Melodie, care a pă­
u
timit multe mai nainte şi în groapă de viu
fusese îngropat.
Aşa stând lucrurile, loanichie cei mare,
care a sihăstrit in munţii Olimpului, a avut
o cercetare dumnezeească. A venit la el
marele sihastru Areaachîe şî i-a spus:
— Dumnezeu m'a trimis la tine ca gă mer­
U
gem la prea cuviosul bărbat Isaia, care si-
hăstreşte închis într'o peşteră din Nicomldia
m
spre a Învăţa dela el cele ce's plăcute Iui
Dumnezeu şl potrivite Bisericii Iui.
Şi intr’adevilr, când au ajuns la el, au au­
zit din gura l u i ;
— Acestea zice Domnul: „lată s'a apropiat
u
sfârşitul duşmanilor icoanei mele. Duceţi-vă
la împărăteasa Teodora, dar şi la patriarhul
u
Metodie şi le grăiţi aşa; Să opriţi pe toţi cei
nesfinţiţi şi aşa împreună cu îngerii eă-ml
aduceţi jertfă, eiustiud icoana chipului meu
şi crucea.
Când au auzit acestea s’au dus îcdată la
ConstantiDopol şi au vestit cele ce li s'au
spus patriarhului Metodie şi tuturor aleşilor
lui Dumnezeu- Iar ci adunâdu-se s’au dus la
împărăteasă, pe care au aîlat-o cu totul Jn-
crodinţată, căci din părinţi era evlavioasă şi
iubitoare de Dumnezeu- împărăteasa îndată
şi-a scos icoana Născătoarei de Dumnezeu
ce-i atârna Ia gât şi în văzul tuturor a săru­
tat-o spunând:
" Să fie anatema toţi cei cari nu se în­
chină şi nu sărută icoanele, nu ca pe Dum­
nezeu, ci ca pe nişte icoane ale acelora care
au iubit pe Dumnezeu!
Toţi cei care erau acolo s'au bucurat cu
bucurie marc. împărăteasa, la rândul ei, i-a
rugat şî ea eă facă rugăciuni pentru Teoîil,
bărbatul el. Au fost induplecaţi din pricina
credinţei ei, cu toate că la Început du voiau.
Şi în adevăr cel întru sfinţi Metodic a adunat
poporul, tot clorul şi pe arhierei în marea
 *0^ INTAIA m PUS'I SOi 23S
u
biserică a lui Dumnezeu, printre care erau cu fiul ei. Şi făcând litanie au pornit de acolo
şi aceţli bărbaţi s ie ş i: cei din Olimp, Marele până la aşa numitul Miliu, cu sfintele icoane,
loanicliie. Ar.saachio uN avcratie, ucenicii Iui cu dunmezeeştile şi cinstitele lemne ale crucii,
Teodor «tuditui, Teotan şi Teodor scriitorii cu sfânta şi dumnezeeasca Evanghelie, stri­ u
kH şi mărturisitorii, Miiiail ajjhiopoiitui şi sin-
olielul. Cu toţii au făcut toată noaptea rugă­
gând : „Doamne, iniiueşte ne Şi tot aşa s’eu
întors din nou in biserică şi au săvâr.^it
ciuni către Dumnezeu pentru Teofil, rugân- dunmezeea.sca Liturghie, aşezând la locul lor
du-se cu toţii cu lacrimi şi cu incordată rugă. sfintele şi cinstitele icoane cu ajutorul unor
Aşa au făcut timpul celei dintâi sâptâaâni a bărbaţi cu o viaţă deosebit de sfântă. Apoi U
w
^
postului mare. Acelaş lucru l-a îăcut şi îm-
păruteasa Teodora împreună cu îejueile şi cn
au fost proclamaţi cei evlavioşi care au cre­
zut drept şi au fost îndepărtaţi şi anatemati-
celalalt popor. Zf'ţi cei nrevlavioşi şi care n'an primit cins­
I q liuip ce lăceau aceste rugăciuni, \'ineri, tirea sfintelor icoane, şi aceşti sfinţi mărtu­
pe la revărsatul zorilor, impiirăteasa a adormit risitori au hotărit atunci ca in fiecare an să u
şi i se părea că se găseşte la picioarele ciu- se facă aşa această sfântă prâznuire, ca nu
cii şi că treceau pe cale, cu mult sgoraot, cumva să cădem din nou în aceeaşi rătăcire.
ni'rte oameni care duceau îeiurite unelte de Pentru rugăciunile sfinţilor tăi mărturisi­
chin. In mijlocul lor era due letîat cu ratiinile tori, Icoană întrii totul asemenea Tatălui, mi- u
la spate şi Împăratul Teol'il. Când l-a văzut, lueşte-ne pe noi, Amin. u
a mers şi ea după cei care-1 duceau pe Teotil. u
Ajungând la poarta cea de aramă, a văzut
^ un bărbat «trâlucitor la faţă, care sta înaintea
('Hiitari'H H 7 n. [timis M
iv icoanei lui Hristos. Teoîil s’a oprit înaintea in cuptorul persesc...
Iul. Împărăteasa s’a aiins de picioarele acelui
^ bărbat şi se ruga pentru împărat. Dar numai ^ ă dănţuiască împreună cu
^ ce a descbis Teodora gura. că acel bărbat
^ i-a şi zis: 3 veselia Bisericii, întru dum­
— Mure este, femee, credinţa ta! Află că nezeeasca dragoste,oastea cea
^ pentru lacrimile şi ppntru credinţa ta, încă
^ şi pentru rugile şi rugămlţele robilor mei şi îngerească, cu dumnezeesc
^
^
ale preoţilor mei, iert pe Teofil, bărbatul tău!
După aceea a spus şi celor care-1 duceau
gând, cântând: Bine eşti cu­
^ pe TcoHl: vântat în Biserica siavei Tale,
^ — Deslegaţi-1 şi daţi-1 Eemeii l u i !
împărăteasa l-a luat şi a plecat bucurăndu-
Doamne.
^ se şi veselindu-se. {<i îndată s'a trezit din
somn. Acestea a văzul împărăteasa l ’eodora. Biserica celor întâi născuţi
Iar patriarhul Melodie, in timp ce se făceau
rugăciuni şî cereri pentru Teoîil, a luat o şi adunarea se bucură, văzând
hârtie curată şi a scris pe ea numele tuturor acum pre dumnezeescui po­
^ impăraţilor eretici, intre oare a pus şi nu-
^ uiele lui Teofil- Această bărtie a pus-o sub por cu un gând cântând: Bine
^
sfânta Masă Iară să ştie nimeni. Vineri vede
şi el un înger inliricoşător că intra în biserica
eşti cuvântat în Biserica slavei M
W cea mare, Se apropie de el şi pare că.-i spune: Tale, Doamne. u
^1^
— Ţi-a fost ascultată rugăciunea, episcope!
Impăriitul Teofil a căpătat iertare! Nu mai
u
Sla\u
supară pe viitor Dumnezeirea cu e ' !
^ Patriarhul vrând să ştie de-i adevărată ve- Scăpând de negura eresului,
denia, s’a sculat din locul unde era, a luat
hârtiaşi-a destăcut.o — o,judecăţiieluiDum- cu voia Teodorei, împărăteasa
nezeu! - a găsit şters cu totul de Dumnezeu cea vrednică de cinste, cân­
numele lui Teoîil.
M-i Mult s’a bucurat impărălessa cârd a auzit tăm: Bine eşti cuvântat în
acestea şi a cerut patriarhului să adune in- Biserica slavei Tale, Doamne.
^ treg poporul cu sfintele cruci şi cu sfintele
icoane in biserica cea mare, ca s'o impodo-
^ beascâ din nou cu sfintele icoane şi să facă
?i jM-uiii, u Siihiîalourei
jjj
^
tutur(»ra cunoscută această couă minune. Şi
intr'adevăr îndată s’jui adunat toţi în biserică
Mai pre sus decât cetele u
cu lumânări in mâni. A venit şi împărăteasa cele de sus te-ai înălţat, Prea­
m
 236 •0§ [HIMINK’A go.
—
------ M
curată,tu unafăcându-temaica Hristos şi frumuseţea: Bine- ^
J Î Făcătorului tuturor* Deci bucu- cuvântând împreună cu ere-
jH rându-ne, strigăm: Bine eşti dinciosii pre lisus Dumnezeu m
cuvântată tu între femei, Prea- Şl om. U
curată Stăpână. Şi «CUI», a NăseAtoarei ^
Calavaaie. C u razele luminii celei în-
Vi I n cuptorul persesc tinerii ţelegătoarestrălucindu-secasa ^
î l „lui Avraam, cu pofta bunei Ta cea dumnezeească, um- ^
w „credinţe, mai vârtos decât cu brează acum pre toţi cu norul ^
„văpaia focului fiind aprinşi, Duhului şi sfinţeşte pre cei ^
^ „au strigat; Bine eşti cuvân- credincioşi, cari cu glas cântă:
„tat în Biserica slavei Tale, Binecuvântaţi toate lucrurile
Doamne^. Domnului pre Domnul. ^
ţ'fiiilflroH II H. Iniu'p Irmosul SA Iftudiim, bine kA cuvflnUim ^
|i^ M ăiuile Intinzându-şi Daciil...
M âinile întinzându-şi Daniil, ^
1 egile pământeşti ale Bise- „gurile leilor cele deschise în u
L ricii păzindu-le, scriem i- „groapă le-a încuiat; şi pu- ^
W coaneîe lui Hristos şi ale sfin- „terea focului au stins, cu buna ^
ţiior lui şi le sărutăm cu gu- „faptă încingându-se tinerii
file, cu inima şi cu vrerea, „cei iubitori de buna credinţă,
«î strigând: Binecuvântaţi toate „strigând: Binecuvântaţi toate u
lucrurile Domnului pre Dorn­ „lucrurile Domnului pre Dom- ^
ic nul. „nul. ^
u
(.'Anlurcfl H !) i\. Irmos: ^
C instea şi în ch in ă ciu n e a
H ristos, piatra cea uestricată...
icoanei, cu adevărat aducân-
du-o la aceia al cui este chipul,
o cinstim, urmând învăţături-
w? lor grăitorilor de Dumnezeu
c
u sfinţitele zugrăveli ale
icoanelor împodobită vă-
zând iarăşi cinstita Biserică,
^
^
u
şi lui Hristos cu credinţă stri- cu cucernicie toţi să alergăm
găm: Binecuvântaţi toate lu- şi lui Hristos să strigăm: Pre u
crurile Domnului pre Domnul. Tine Te slăvim întreit-sfinte.
HinocuvâDlAm prr Tatăl..
Podoabă şi cinste câştigând u
^ Mintea luminându-şi cu lu- Biserica:cruceaTa şi cinstitele
mina dumnezeescului Duh cin- icoane şi închipuirile sfinţilor,
stita împărăteasă şi roduri cu veselie, Stăpâne, şi cu ^
dumnezeeşti având, a iubit bucurie Te slăveşte.
UI bună podoaba Bisericii lui 8lavA.
 u m u u
f:^
P «>§ INTAU [)IN POST g<* 237 ^

Luminează cu dumnezeeas- Armele vrăjmaşului eres

ca Ta slăvire pre împăraţii acum au lipsit şi pomenirea
noştri, îndurate, şi cu tabere lui a pierit cu sunet; că vă­
îngereşti şi cu tot felul de în- zând biserica ta, Preacurată,
trarmare îngrădeşte-i, supu- foarte frumos împodobită cu
nându-le lor Stăpâne semeţia odorul cinstitelor icoane, de
păgânilor. bucurie toţi ne umplem.
.-^i acum, a NAsi'âloarei L A LAUUl*:

4 a le în v ie r ii. 1 a h ii A u a t u lie .M d io
Ridicatu-s’a osândirea stră- S titiir i.
Trio<l it podobDicv, kIbsuI a i 4 l e a ;
moaşei Evei, de Dumnezeu l* o d u b ia : O jit- a i s e m n c e lo r c e se t e m ..
Născătoare, că tu curată ai
născut pre Stăpânul tuturor Intru Tine se bucură acum
cu chip negrăit; a căruia ase­ Biserica, iubitorule de oameni,
mănare acum pre icoane o întru mirele si Ziditorul său;
sărutăm. carele cu dumnezeeasca voie
ai scăpat de înşelăciunea ido-
CutavHHie.
lească, şi Ţie însuţi o ai logo­
Hristos, piatra cea netăiată dit prin cinstitul Tău sânge.
„de mână, cea din marginea Cu veselie primind sfinţită în-
„unghiului, din tine muntele nălţarea icoanelor şi bucurân-
„cel netăiat, Fecioară, s'a tăiat, du-se, pre Tine Te laudă şi Te
„adunând firile cele osebite; slăveşte cu credinţă.
„pentru aceasta veselindu-ne, S lili M ă r lu r is i iîiă- v o iu T ie . D o a r a n e , c u ţo a lă
„pre tine Născătoare de Dum- in im a m e a ...

„nezeu te slăvim“ . închipuirea trupului Tău în-

IA IM IS A N D A iN V IK H ll nălţându-o, Doamne, cu dra­
Slav A . uuoaH ta
goste o sărutăm, arătând taina
l ’o d o b la . C u a p o s t o lii Bă n e s u im ... cea mare a rânduelii Tale. Că
Săltaţi, bucuraţi-vă, cu ve­ nu Te-ai arătat nouă, iubito­
selie cântaţi strigând: Cât sunt rule de oameni prin părere,
de minunate şi de slăvite lu­ precum zic luptătorii de Dum­
crurile Tale, Hristoase! Şi cine nezeu ucenicii lui Manent; ci
va putea să spună puterile dupre adevăr şi cu fire tru­
Tale, Mântuitorule ? Cela ce ai pească, printr'nsa suindu-ne
împreunat unirea voinţei şi spre a Ta dorire şi dragoste.
întocmirea noastră într'o B i­ S lib ■ V eseU -niă-voiu şi m ă v o iu b u c u r a
in t r u T in e ...
serică.
Zi plină de bucurie şi de
a c u m , a N ăsc A to a re i. veselie astăzi s’a arătat, că
ţ |
^
238
--------
*0%
— 1)HM1\IC\ go* | î

^ luminează lumina dogmelor stil). ca drept eşti intru ţo a le ..

Apostolul, dlo Jipitilula uatre livrei
ţ i celor prea adevărate şi stră- Evaugtieiia dcla loau. fck
î i luceşte Biserica Iul Hristos, Şi se săvâpşejte Liturj^hla marelui Vnsilie.
î | împodobindu-se acum cu în- Asemenea şi io celelalte Duminici ale Sfân­
tului post, aîară de Diimiaica Stâlpfirilor.
nălţarea sfintelor icoane, şi cu
C H IN O N K I I,
î l strălucirile chipurilor, şi se
I,audati pve Domaul din ceruri,..
^ face credincioşilor unire de
^ Dumnezeu dăruită. Sini
¥¥. Uucuraţi-vă drepţilor...
s t ill: ‘iîoală-Tc, Doamoe, Dumnezeul meu...
I.H masA m. nc.^m ricrtiiri cu untdcU'o n. iar
f?i rflntflm Stiliir/i zilei, cliisul al ♦! I ph . DU petle.
Moisi în vremea postului a
luat legea şi pre popor l-a
tras la sine; llie postindu-se,
51 cerurile a încuiat; şi cei trei DUMINICA SEARA îHt
|[| tineri ai lui Avraam pre tira- niipftpKitlniul innt'pMor. Iu Doamne strigat-ara.
Stilurile pn iii, rftniftnd. din Octoiti, 4 Siitiiri
îl nul cel fără de lege prin post do umiliiiţA. ale poctiitiţii, iţi diu Triod !! l’o
m l-a biruit. Printr'însul şi pre ddbnic'i'. ii'o lui Insif OIkhuI al > 1 leu
noi, Mântuitorule, învrednice- Todohia: Dat-ai semn celor ce se tem... m
^ şte-ne să ajungem la învierea ă-mi umilinţă şi înstrăi-
^ ta . Cari strigăm aşa: Sfinte ărA nare de răutăţi, şi îndrep- m
Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte tare desăvârşită, mie celui
fără de moarte, milueşte-ne cufundat acum în patimile tru-
^ pre noi. pulul şi depărtat dela Tine, ^
rp Slavă, lot aceasta. Duiiinezeule împăratul tutu- m
^ Şi acum : ror; că n'am nădejde de ni-
l»rea binecuvântată eşti.. căeri. Şi mă mântueşte pre
Doxologta mare. Koteniile şi Apiillsiil. mine desfrânatul, pentru multă gţ
Şi liltie Iu l'rid 'o r, dupii obiceiu. cftnlAnd;
.''lijv.t. ^1 Hciim, siihirii
bunătatea Ta, lisuse atotpu- |J
i'easul I !}l luviiţ.iiurafitânluluiTtudiirStuditu'. ternice, Mântuitorule al sufle- s*
^ Apolisul. telor noastre, |J
Dumnezeescul Moisi cu pos- ^
tul curăţindu-se, a văzut pre
cel dorit. Deci acestuia râv- îHt
LA LITURGHIE nind smeritul meu suflet, ^
i'ericlrilo iîl»isiiliii, pv lî, >,[ din t Miicuul zilei sârgueşte a te curaţi de rău- g
('ânt.irea a li a, j.r 1,
l-roi'liiiiirii, nliwiil al 4-U*a, caniaroa pririmilor
tăţi în ziua postului, ca să
Hine eşli cuvântat Doamue Dumnezeul
vezi pre Domnul dându-ţi ţie
părinţilor noştri... iertare; pre cel ce este bun ^
îHt
 INTAIA DIN I’OSI §0* 239

ŞÎ iubitor de oameni, şi întru Veniţi să ne curăţim pre noi

tot puternic. înşine, cu milostenii şl cu în­
Alta. H lui Teoiiiir, i;Ia&ii! el i M oh.
durări spre săraci; nu trâm­
I’o liiliie Arbanglieliceşte să lăudăm...
biţând fa c e re a noastră de
bine. Să nu ştie stânga lucrul
Să începem acum a doua
dreptei; să nu risipească tru­
săptămână a postului cu faţă
fia rodul milosteniei; ci întru
luminată, săvârşindu-l din zi
ascuns să strigăm către cel
în zi fraţilor; făcându-ne că­
ce stie cele ascunse: Părinte!
ruţă de foc, ca şi Ilie Tesvi-
iartă greşalele noastre, ca un
teanulj cele patru bunătăţi iubitor de oameni.
mari: Gându! să-l înălţăm cu
Martirlca
nepătimirea, trupul să-l în-
trarmăm cu curăţia, gonind Mucenicii Domnului, tot lo­
*V cul sfinţiţi şi toată boala tă­
şi biruind pre vrăjmaşul.
Ilin Mineiu, trei măduiţi ; şi acum rugaţi-vă,
41^jlnivA, ţi acum ; a Niiscfitofiroi dd Dumni’zcu să se mântuească din cursele
Ieşire, l umină lină.,. vrăjmaşului sufletele noastre,
l*r<mliimen, Kiiisul iil S-lea rugămu-vă.
l)at-ai moştenire celor ce se tem de numele
Tău, DoaraDe... Slava, «i acum; a NAscălofirei

»llli I Cele cereşti te laudă pre

Dela marginile pământului, către Tine am tine cea plină de dar, Maică,
strigat.
care nu ştii de mire şi noi
bliii
slăvim naşterea ta cea necu­
Ascuade-mă-voiu întru acoperământul ari­
pilor Tale. prinsă. Născătoare de Dum­
still nezeu, roagă-te să se mân­
Aşa voiu cânta numele Tău in veci...
tuească sufletele noastre.
iiirat;! >>! ci’aluită riinil«inln, ihipă (iliicci.

hat-ai moştenire celor ce ae tem de numele

Tău, Doamne.

Să se ştie:
Că aceste două Prochimene mari: LUNI
Să nu întorci faţa Ta... şi Dat-ai moştenire...
eu stihurile lor. se cântă în tot sfântul post, LA UTRENIE
unul după altul, incepâud de Ia săptămâna
brâazii până la Duminica a cincea din post, Şi
dela Invroddiceşte-ne Doamne, se HupH InldiH .stitioli)|{i(', Sntlelnele cele il»*
încep motaniilo. iiimlmin. diii i>ci»il}. t?! a .Nascăioan l.
Dupti n ilouH slilioloai(>, Seilcalnu
I,A S'HIIOAVNA
(>lasul nl 4 lea
Slitiiiu /.ilci, fin iliiuă oH
(iluiul al lea. isiiigLi ^luKUl. l’udobie. i» păimântatU'S’a losif...

îî

240
re mine cel omont cu su­
fletul, prin rodul călcării
de poruncă, înviază-niă Hris-
toase ca un îndurat, prin post
adevărat şi prin pocăinţă, ro-
gU‘ ină; şi-mi dă să umblu
pururea în căile cele drepte
şi bune ale cinstitelor Tale po­
runci; ca dobândind dumne-
zeească slăvirea Ta, împreună
cu toţi cei ce Te iubesc pre
Tine, să laud lisuse bunătatea
Ta pentru toate.
SlavA, tut AceaBla.
ac'um. a Nâscinoarpl
In întreitele valuri ale pa­
timilor înviforat fiind eu, ne­
priceputul, P re a c u ra tă , te
chem pre tine cu căldură: Nu
mă lăsa să pier pre mine, ti­
călosul, ceeace ai născut a-
dâncul m ilii; că afară de tine
altă nădejde n’am câştigat. Să
nu mă arăt dar batjocură şi
râs vrăjmaşilor, eu cel ce nă-
dăjduesc spre tine. Că poţi
câte voeşti, ca ceeace eşti
Maica Dumnezeului tuturor.
Oiipft H IroiH Slilinlctiţle. SedoHiiiu,
ktinsul h1 ti Ira
l'odoljiu L»oamnc, milueşte-ne pre noi...
Doam ne, îndreptează-ne
pre noi cari începem postul
săptămânii a doua; străluceş-
te-ne nouă sfinţenia şi lumina
îndreptărilor Tale. Şi ne în­
vredniceşte, pre' noi cei ce
plecăm genunchele, să aducem
4 •
•&§ i'w w m it'A gfl> I t
Ţie rugăciune bine primită; că
Tu eşti Tatăl nostru şi noi fiii ÎHt
Tăi şi pre Tine cu frică Te lău-
dăm şi numele Tău chiemăm.
Slavrt, toi aoeaeiH
aciiii), a
n
începătură mântuirii s’a fă­
cut vorba lui Gavriil către Fe­
cioara. Că auzind aceasta:
Bucură-te! nu s’a ferit de a-
ceastă hiritisire; nu s'a îndoit
ca Sarra în cort, ci aşa a zis:
lată roaba Domnului, fie mie
dupre cuvântul tău,
l'^almul ■
*(>
(^uQODul Miociului ţi Tricântiircn lui
^1 RK ('ântarea 1-a. dm l*Hallirr.
CAtilarcii l-n. ^’iHsiilal lira . Irmos
l*re Vocvozii cei tari...
nule bunule, izvorul milii,
U mielul lui Dumnezeu, cel
ce ai ridicat păcatele lumii ca
un Dumnezeu! Mântueste-mă
pre mine, cel ce mă înnecîn
întreitul val ai păcatelor, în-
dreptându-mă la limanul po­
căinţei.
Postul cel curat este: De­
părtarea de păcate, înstrei-
narea de patimi, dragostea
cea către Dumnezeu, nevoinţa
spre rugăciune, lacrimile cu
umilinţă şi grijirea de săraci;
aşa a poruncit H risto s în
Scripturi.
Pre mine, cel ce sunt rănit
Ia suflet cu sabia păcatului
 •»§ A DOllA SAPTAmAn A din POST
şi vătămat cu multe răutăţi,
tămăduitorule al s u fle te lo r
noastre, tămădueşte-mă ca un
făcător de bine, puindu-mi
doctoriile înţeleptelor Tale po­
runci, iubitorule de oameni.
A N&8C&to4rei de Dumoezeu.
Ceea ce eşti cort nespurcat,
prea sfântă Fecioară, cură-
ţeşte-mă pre mine ce! cuprins
de asuprelele cumplitelor pa­
timi, cu izvorul milei tale.
Şi-mi dă ploi de umilinţă, Stă­
până, pierzându-mi adâncul
păcatului.
AH Innos» glasul al li-iea
Ai Iul Teodor
Ajutor .?i acopf^ritor...
Ca o bucurie de sărbătoare,
I primind, fraţilor, a doua săp­
tămână a făcătorului de lu­
mină post, cu dragoste să lău­
dăm pre Hristos, dumnezeeşte
veselindu-ne.
Vremea cea de umilinţă a
postului aflându-o acum, să
plângem foarte şi să suspinăm,
şi să tindem mâinile către în­
suşi Mântuitorul, ca să mân-
tuească sufletele noastre.
Slavă, a Trelmei-
Unime în trei ipostasuri,
pi ea stăpânitoare Doamnă a
tuturor, desăvârşit cârmui-
t’oare; ceea ce eşti mai pre
sus de toată domnia, Tu ne
mântueşte pre noi, Părinte,
go* 241
Fiule şi Duhule prea sfinte. jHf
ţ^l acum, a N'ăBcătuarât- ^
C ine a născut fiu nesemă- ^
nat după legea părintească?
Insă pre Acesta îl naşte Tat?.l ^
fără de mamă; preaslăvită ^
minune! Că, tu, Precurată, ai
născut Dumnezeu şi om.
SlavA Ţid, DumD6£6ul aostru, ila v ă Ţie. ^
Cum voiu suferi mânia Ta,
Hristoase al meu, când vei
veni la judecată? Şi ce răs- ^
puns voiu afla să dau acolo,
nelucrând, nici făcând voia Ta,
Doamne? Pentru aceasta mai
înainte de sfârşit iartă-mă. ^
A
Irmoaul ‘ ^
Ajutor şi acoperitor s’a fă- gt
„cutmie spre mântuire. Acesta
„este Dumnezeul meu şi-l
^
„voiu slăvi pre el, Dumnezeul m
„părintelui meu, şi-I voiu înălţa
„pre e l; căci cu slăvire s'a ^
„preaslăvit“. ^
CâQtarea a 8-a, Irmos: ^
Mântuitorule al tuluror...
T recând prin nestatornicia
vieţii, am căzut în gân-
duri tâlhăreşti şi rănindu-mă
^
^
m^am stricat, tămăduitorule
al bolnavilor, dă-mi mână de sî
ajutor, cu rugăciunile tuturor
sfinţilor Tăi. ^
Viforul cumplitului păcat îHt
turbură mintea mea; ci ca pre ^
Petru, lisuse, mântueşte-mă M
16
 242
pre mine cel ce cânt: Toate
H lucrurile binecuvântaţi, lău­
daţi pre Domnul.
H Cu înfrânate să oniorîm pa­
H timile, cu postul duhul, cu
aripi să-l înălţăm spre cer şi
să strigăm întru umilinţa ini­
mii : Greşit-am Ţie, Dumne­
zeule ; ca un îndurat iartă-ne.
m \ de Dumnezeu
n
4H? In pântecele tău sălăşluin-
H du-se cel prea înalt, mai des­
n fătată decât cerurile te-a a-
fif. rătat Fecioară şi părtinitoare
^^^? nebiruită celor ce strigă: Toate
lucrurile binecuvântaţi şi lău­
daţi pre Domnul.
AU Iniias
l'rc cel ce-1 slăvesc...
¥^
n Arată-mi sufletul, Doamne,
w( nerobit de tirania patimilor,
H
ca slobod făcând voia Ta să
¥^ mă bucur şi să slăvesc stă­
4HÎ pânirea Ta în veci.
4H?
¥^
<ii^ Neînfrânarea lui Isav urăş­
te-o, suflete al meu, şi râvneşte
celor bune ale lui lacov; îm­
piedecă pre Veliar prin post;
îmbogăţeşte-te cu cele dum-
nezeesti si laudă în veci.
¥^ Ritiflcuvilatam pro T»inl...
Pre un Dumnezeu dnpre
Jji fiinţă cinstesc, trei ipostasuri
«I laud cu osebire, altele, iar nu
jS de altfel; de oarece dumne-
w zeirea este una, stăpânire în
m m m m u m tm .
Ǥ Ll'N I go*
trei feţe; pentrucă este Tatăl
si Fiul si Duhul.
şt apum. R Nftscătoarci. ÎW
Din luminatul tău pântece,
ca un mire din cămară ieşind
Hristos, a strălucit lum ină
mare celor din întunerec; că
strălucind soarele dreptăţii,
Preacurată, a luminat lumea.
Slava Tie. Oumoezeul nostru, slavfi Ţie.
Apă bând nu s’a nebunit ni­ m
menea, iar Noe cercând vinul
s’a aflat gol; şi Lot din acesta
a născut seminţile răutăţii.
Deci fugi, o suflete al meu,
de asemănarea acestora, lău­
dând pre Hristos.
lrti]03ul; SA lAudâffl, bine să cuv AdiAdi .
Pre cel ce-I slăvesc ostile
„cereşti şi de dânsul se cu- m
„tremură heruvimii şi sera- m
„fimii, toată suflarea şi zidi-
„rea lăudaţi-L, bine-L-cuvân-
„taţi şi-L prea înălţaţi întru
„toţi vecii “.
CftDtarea a 9-a, Irm os.
Eva cu neputinţa neascultării.,.
ă postim de patimile mâ­
S niei, să ne ospătăm cu
dragoste nemincinoasă, să hră­
nim pre cei săraci cu pâine,
hrănindu-ne noi cu dumne-
zeescul dar şi cu lacrimile să
stingem lacrimile răspunsului
ce va să fie.
Ticăloase suflete, suspină,
 •0§
n
H , .
mâhneşte-te, arata chipuri de
îl pocăinţă; acum este ziua lângă
UI uşi; Cel ce judecă fără făţărie
H vine să dea fiecăruia cele
vrednice dupre fapte, precum
f-ft este scris*
51 N’ani câştigat fapte bune,
H îiitinatu-mi-am haina, care o
am luat cu înibrăcarea dum-
nezeescului botez; întru întu-
H nerecu! necunoştinţei umblu.
Ci îndreptează-mă acum, cu
n lumina feţei Tale, Doamne, pre
51 mine cel desnădăjduit.
\ Nrtsi ătiisrei ilt*
ţj Marie, Doamnă a toate, pre
n mine cel ce m'ani făcut rob
tuturor păcatelor, scapă-mă
Js Fecioară; că tu ai născut, mai
iijj pre sus decât tot, Cuvântul,
Jj pre M ân tu ito ru l sufletelor
n noastre; pre Acel ce este bu-.
îl nătate în fiinţă.
îl Alt IrmOB'
NîiKlerea zainislirii ..
Să pătimim acum ca nişte
îl ostaşi ai lui Hristos, că pre
n cât trece vremea, se împle-
P tesc cununile celor ce se ne-
n voesc,care va da Hristos, când
jj» va veni cu slavă, să judece
H tot pământul.
u Cu totul m*ani rănit, Hri-
stoase, tot m’ani umplut de
bube. Vindecă-mi ranele şi
bubele mele, şi patimile şi
muşcăturile ceîe din păcat;
A liOUA SAPI’A M A n A din FOST got 243 ÎHfr
. . ^
ca sa aud şi eu ca leprosul JHt
glasul Tău cel sfânt: Voesc!
curăţeşte-te. gf
>nr
l-a, ;i Tei imn ^
Unule născătorule al unuia, ^
Părinte al Fiului unul născut, U
şi unule Fiule al unuia, lumină ^
şi raza luminii, şi unul Du- ^
hule sfinte numai al unuia
Dumnezeu, carele eşti cu ade- s*
vărat Domn al Domnului; o U
Treime Unime sfântă! mân- îHt
tueşte-mă pre mine cel ce ^
grăesc de dumnezeirea Ta. gj
Minunea naşterii tale mă ^
spăimântează, ceea ce eşti cu ^
totul fără prihană. Cum aiză-
mislit fără sămânţă, pre Cel ^
necuprins ? Spune cum ai ră- ^
mas Fecioară, după ce ai nas-
cut ca o maică? Acest lucru |J[
ce este mai pre sus de fire,
primindu-I cu credinţă, închi-
nă-teCelui ce s'a născut; căci
câte le voeşte le şi poate. ^
Sluvâ Ţio, UuniDczPul nostru, Hiavft Ţie.
Postul a făcut pre Moisi vă* JW
zător de Dumnezeu; pre Ilie P
oarecând mergător în căruţă
de foc, şi pre Pavel minunat jţiţ
călător la cer. Pentru aceasta, ^
suflete a! meu, să postim de
răutăţi, şi ne vom răpi şi noi |J
la înălţimea nepătimirii. |j
?Hr
Iraiiibijl
Naşterea zămislirii celei fără ^
•. I I -■I •r IrnI~*n
 „de sămânţă este netâlcuită;
„rodul maicii celei fără de
„bărbat, este nestricat; că naş-
„terea lui Dumnezeu înoeşte
„firile. Pentru aceasta pre tine
„toate neamurile, ca pre o
„maică mireasă a lui Dumne-
„zeu, cu dreaptă credinţă te
„slăvim".
Lumiu&oda g'tisului.dc trei uri.
LA STIHOAVNA
Stitiira zilei, glasul al o-Ioa
Minunată armă este rugă­
ciunea şi postul. Acestea pre
Moisi l-au făcut scriitor de lege
şi pre Ilie întru jertfe râvni-
tor. Intru acestea petrecând
credincioşii, să strigăm Mân­
tuitorului : Ţie unuia am gre­
şit, milueşte-ne pre noi.
(de 2 ori)
Martirica
Binecuvântată este oastea
împăratului ceresc! Că de au
şi fost pământeni mucenici,
dar s'au nevoit a ajunge la
vrednicia îngerească; de tru­
puri nebăgând seamă, prin
pătimire s'au învrednicit cin­
stei celor fără de trupuri. Pen­
tru rugăciunile lor, Doamne,
niântueşte sufletele noastre.
Slavă, ţi Qi'uni. a Ndbcnloarui.
Ţie ne rugăm ca Maicii lui
Dumnezeu binecuvântată:
Roagă4e să se mântuească
sufletele noastre.
Şl realaltâ rAmlulali, dupft oblrelu.
La ceasul al şaselea.
Troparul prooroc lei, glasul al 5-lea.
ela ce ai zidit însuţi ini­
mile noastre,adu-Ţi amin­
te că ţărână suntem; nu ne
osândi pre noi întru cele de
desubtul pământului. Cela ce
eşti fără de păcat.
SlavÂ, i$i acum . tot acoasla.
Prochimen, glaaul al fi-lea, l’salmul 21
ftn
(.’oi ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-lpre el.
S till.
dumnezeule, Dumoezeul meu, ia aminte spre
mine, pentru ce m’ai Iftsat. ÎHf
Din proorocia Isaiel cetlro.
Cap. 4, Vers 2.
i?a zice Domnul; In ziua aceea va lu­
mina Dumnezeu întru sfat cu slavă pre
_____pământ, cu să înalţe şi să slăvească
Timă-şiţa lui israil. ^>1 va îi cei rămas in Sion
şi cel rămas in Ierusalim, sfinţise vorciiema
to[i cei ce s'au scris spre viaţă in Ierusalim.
Că va spăla Domnul spurcăciunea l'iilor şi a
letelor Sionului sângele Ierusalimului va
curâţi din mijlocul lor cu duhul judecfiţii şi
cu (iuiiu! căldurii. Şi va veni şi va fi tot locul
muntelui Sionului şi toate cele din prejurul
lui le va umbri nor ziua, şi ca fumul şi ca
lumina focului ce arde noaptea. Lu toată mă­
rirea se va acoperi şi va fi la umbră ziua
asupra căldurii şi acoperemânt şi ascundere
de vifor şl de ploaie. Cânta-voiu acum celui
iubit cântarea iubitului meu corn, de loc gras.
Şi o am îngrădit şi am făcut Împrejur şanţ,
şi am sădit viţă aleasă, şi am zidit turn !d
mijlocul ei, şi teasc am săpat intr'insa; şi am
aşteptat să facă struguri şi a făcut spini. Şl
acum omule cei din Iuda, cei ce locuiţi in
Ierusalim, judecaţi intre mine şi Intre viea
mea. Ce voiu face încă viei mele, ce nu i-am
făcut ei ? Că am aşteptat să facă struguri şi
a făcut spini- Şi acum voiu spune vouă, ce
 •>g A IjO I’A SAI’TAMA n A DIN POST
volu fliceviei niele? Lua-voiu gardul ei şi va
îi (ie jaf ţi voiu surpa şanţul ei şi va (i spre
fiălcare. f;^i voiu părăsi viea mea şi nu se va
liiiu, nici se va sâpa, şi vor cre^ito inlr’insa
spini ca Intru o ţelină, şi voiu porunci norilor
Hă nu plouă preste dânsa. Că viea Domnului
Savuot capa lui Israil este, şl omul din Iuda
odraslă tânără şi iubită.
i’roohirueo, ţ;iasu! al 6 lea, P sh I u iu I 22.
ToiagulTâufjivargaTa.Bcesteam'aumAngâiat,,,
Stih:
Iiomnul rai va paşte şl nimica nu mi va lipsi
LUNI SEARA
După Piutlinul iQQopătur, cotim Catlams
i'fitre Domnul câad m'am necăjit,-.
U Poamne strigat-am... punem slihlrilc pe
6 i;i (ăotăni podobiilp Triodulul, facurea Iul
losil. Glasul al 8-Iea.
Podobie: l e vă vom numi pre voi.,.
ui te-ai asemănat, o tică­
loase suflete, lenevin-
lu-te şi nefăcând cele bune,
ci primind pururea a petrece
în rele? Judecata este lângă
uşi, căeşte4e! Cu postul şi cu
rugăciunea curăţeşte-te; şi
strigă Stăpânului tău:
Greşit-am Ţie, iartă-mă ca un
îndurat şi-mi dărueşte mân­
tuire.
Cela ce ai noianul bunătăţii,
noianurile cele rele ale păca­
telor mele usucă-le, Hristoase,
ca un Dumnezeu fără de păcat,
şi dă inimii mele umilinţă,
oprind izvoarele nelegiuirii.
Ca să laud şi să slăvesc mi­
§<* 245
lostivirea Ta cea nespusă, în­
delung răbdătorule, făcătorule
de bine al sufletelor noastre.
A11A Fltlhiră, a lui Tnodor, glas acclafi,
I’odoble jn raiul cel din Miioni...
Dumnezeule, Cela ce ne-ai
adus pre noi şi acum a să­
vârşi stadiul cinstitului post,
şi ne-ai dăruit a intra în sfânta
călătorie a săptămânii a doua;
însuţi Doamne învredniceşte-
ne să trecem lesne şi spre
cea viitoare; trupului şi sufle­
tului nostru bine făcându-le,
si tărie dându-le. Ca săvârsind
9 »
alergarea bărbăteşte, să ajun­
gem toţi cu bucurie la stă­
pâneasca zi a învierii Tale, şl
purtând cununi să Te lăudăm
neîncetat
din Mineiu .1
.''lavă, )<t acum ; a Niscătoârcl.
ProchimcD, i^lasul l-iu, Psalmul S!t,
Domnul cel tare ^i puternic, Domnul cel
tare îii răsboaie.
Stih:
A 1 Domnului este pământul şi plinirea lui.
Dela Facore cetJrc
Cap. 3, Vers 21
i a făcut Domnul Dumnezeu lui Adara
şi femeici Iul imbrăcămiatc dc piele
i l â şi i-au îmbrăcat pre ei. !ji a zis Dum­
nezeu: lată Adam s’a făcut ca unul din noi
cunoscând binele şi răul! iji acum, ca nu
cumva să-şi tinză mâna sa şi să ia din pomul
vieţii şi Ră raăn;ince şl să trâeascii in veci.
L-au scos pre ei Domnul Dumnezeu din Ralul
desfătării, ca să lucreze pământul din care
s’a luat. ^i a rcos Domnul Dumnezeu al'ară
pre Adam şi 1-upus pre e lin preajma Raiu­
lui desfătării; şl a pus H erjvim i şi sabie de
foc învârtitoare, ca să păzească calca pomului
vieţii. Iar Adani a cunoscut pre Eva, femeia
sa, şi zămislind ea a născut pe Calo, şl a
4 i« * * 3 c * î w w M c w w w j t e w s t e w w w w w j î c ^ w w w w w w w

246 Ǥ MAHl'l go.

/!>: ciol'fiuiiit-itin om prin Dumnezeu. Şi a merg şi luminează până când eo plineşte

mai uâsi'iit pre Avcl. păstor de o i; iarĂ Cain ziua. Ia r căile necredincioşilor sunt întune­
li fost liicră’or dc pământ. !?i a îost după cate, că nu ştiu cum se împiedecă- Fiule! Ia
('iUcvii 7iic a adus Caln din rodurih' pă­ aminte graiurile mele şi de cuvinlelc mele
mântului jerlM lui Dumnezeu. Şi a adus sji alătură-ţi urechea ta, Ca să nu scadă izvoa­
Avei din Cele întAi născute ale oilor sale şi rele tale, păzeşte-le în Inima ta. Că vieaţă
din grăsimea lo r; şi a căutat Dumnezeu spre sunt tuturor celor ce le află pre ele. şi vin­
Avei şi spre darurile lui. Iură spre (lain şi decare a tot trupul.
spre jetlîele lui nu fi’a uilat, ş\ s'a întristat
('ain foarte ei s a mâlinit faţa lui. Şi a zis L \ SM IiO A V N A
Domnul Dumnezeu lui Caln: de ce te-ai în­
Idiomelti zlloi, glasul al 4 lea
tristat şi pontruce s'a mâhnit faţa t a ? De ai
fi adus drept şi ai Ii Impărtit drept, n'ai fi
pucătuit. Taci, la tine se va întoarce ţi tu 11
P ostul cel duhovnicesc să*l
vei stăpflni pre acela. postim, să rupem toată încur- ^
I’rochimcQ, gliisul al 6. Psalmul 24 cătura şi să fugim de smin- V4
(■ aută spre mine şi m5 milueşte. teiele păcatului; să iertăm şi ^
S tih , fraţilor noştri datoriile, ca şi ^
C Sire Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, nouă să se ierte greşalele noa- ^
De la rild e celirc. stre. Căaşa vom putea striga: g*
Cup 3, ViTS. 34 Să se îndrepteze rugăciunea )k*
omnul mAndrilor le std împotrivă, Iar
noastră, ca tămâia înaintea ^
celor smeriţi le dft dur. Cei înţelepţi Ta, Doamne.
m vor moşteni slavă, Ifir cei necredincioşi ' ii
au înălţat ocară. Ascultaţi iii învăţătura pă­ (de două orii ^
Mii rintelui şl luBţi aminte să cunoaşteli ştiinţa. Martinca ^
Cil dar bun dăruesc vouă, U yea mea să nu
o părăsiţi. Că şi ou am fost ascultător tatălui P roorocii şi apostolii lui
Mii meu, şi iul)it inaintea feţei maicii mele. Carii
mă învăţau şl ziceau: să se întărească cu­ Hristos şi mucenicii au hivă-
vântul nostru in inima ta, p^izcşte poruncile ţat să se laude Treimea, cea ^
şi nu Io uita. Agoniseşte-ţi Înţelepciune, căş-
tifţH-ţi ştiinţă, nu uiiu, nici trece cu ve* de o fiinţă, şi au luminat nea- u
derea cuvintele gurii mele. nici te abale dela
graiurile taurii mele. Nu o părăsi pre dânsa,
murile cele rătăcite şi părtaşi ^
şi te va ţinea pro tine, iubeşte-o şi te va păzi. îngerilor au făcut pre fiii ome- u
începerea înţelepciunii este a câştiga înţelep­
ciune, şi întru toată agoniseala la, agoniseş- neşti. ^
te-ţi ştiinţă, i’rimeţte-o, şi o cuprinde pre ea,
MavA, Şl acum; a .SăHr'âtoaret ^
M^ şi le va in'ilţa, cinsteşte-o ea să te cuprindă.
Ca să dea capului tău cunună de daruri, şi N u uita pre săracii tăi până
Bă te acoperc cununa mâiigâerei. Auzi fiule
şi primeşte cuvintele mele, şi se vor înmulţi în sfârşit, Stăpână; ci cu ru- u
M¥i unii vieţii tale. ca să fie multe căile vieţii găciunile tale scuteşte-ne pre ^
tale. Că te invăţ căile înţelepciunii şi te în-
dreptez pre căiări drepte. Că de vei umbla, noi de îngrozirea cea viitoare u
M^ nu se vor împiedeca paşii tăi, şi de vei alerga
şi de vătămarea cea de acum; |î
nu te vei osteni. Ţine-te de inviijătura mea,
şi nu o lăsa, ci păze!?te-o pre ea ţie, spre şi din mânia Domnului răpe- gf
vicaţa ta. In căilo necredincioşilor nu merge,
nici sfi râvneşti căile celor fărădelege. Ori în şte pre robii tăi. Născătoare
care loc se adună tabăra, să cu ffergi acolo, de Dumnezeu.
fugi dehi dânşii şi te depărtează. Cănu doim
până nu fac rău şi se ia somnul dela dânşii Să se ştie m
şi n'adorm. Că aceia se hiănesccu bucatele
îf necurăţiei. şi se Îmbată cu vinul călcării de C i din accastă Luui, a doua tiuplăniânâ a
Mii lege. lur căile drei ţilnr. ca lumina lumineî^ză, Fostului, .se cântă la Pavecerniţă canoanele
H •OS A ]>( >\
¥^.
¥¥. fifin ilor (iia Minriii care inlampl i din Săui*
b.Ui Ini (,iy.ar pd:i(i i i Diiiiiiiipcii Tomci iai-
iirciinâ i-iJ Call' nul N.iM'alDiirei de Diimiipzen ;
!ri iiiiiini^; Întâi Canoiii;! NrtscMioarei de Diim-
-i apoi a! filYi-HuIui din Minoiii.
¥¥.
kH
ÎI m m M m m m m m m
¥i
Marţi a doua săptămână
w LA UTRENIE
DupA Întâia Slibulogie, Sedeltinl^ riin Ortoih.
]!y După a Uoua iStihologie. ^laeiil al
8 lea
Podoltia. I''viut-iii din nioiţi...
ÎÎ prind patimile cu frâul
kit v y curatului post, să ne sâr-
guim toţi să ne înălţăm niin-
tea spre cinstite vederi dum-
nezeeşti, cu desăvârşită cre-
dinţa. Ca să defăimăm desfă-
tarea vieţii celei pământeşti
şi să dobândim vieaţă cerească
w si strălucire dumnezeească.
Slflvâ, tot Rc«ai3ta. acum. a NAsc^toaict
i|i^ de Dumoezo».
|n noianul cel cumplit al în-
tristării căzând, pentru mul-
^ ţiniea faptelor mele celor rele
şi fără de lege, am venit în
nepricepere şi acum sunt cu-
^ prins de desnădăjduire; stă-
WE până Născătoare de Dumne-
îl zeu, tu mă mântueşte, tu 'mi
jg ajută. Că tu eşti milostivire
păcătoşilor şi curăţire de mân­
tuire.
Dupâ a trâia Stihnioţie. .Vdealoa.
iflHSul at A-)ea
Podobia. a din morii...
A S A H ’A M A N A n iN PO S T «og 247
uindu-ne înainte postul,
p
masă de taină, ne cheamă pre
noi să ne săturăm din destul.
Deci să mâncăm ca nişte bu­
cate darurile Duhului cele dea-
pururea vii; să bem ca o bău­
tură izvoarele lacrimilor cele
ce dumnezeeşte izvorăsc, şi
veselindu-ne să aducem laudă
lui Dumnezeu neîncetat.
SlavA. tot BreastH. !>l acum, a NaRC'klOPrP'
rte DmnnrzPii,
De toată groaza şi răutatea
oamenilor mântueşte-ne pre
noi, Preasfântă Fecioară; că
pre tine te avem acoperemânt
şi folositoare, cei ce scăpăm
la line, maica lui Dumnezeu
şi Iacei ce s'a născut din tine.
Dumnezeul nostru. Pre carele
roagă-1, să ne scutească pre
noi de primejdii şi de chinuri.
Apul l’ottimul
!;i! TUiC^NTAIthA M l H»S1^
Ş[ se cetcsie câQtarcH r doua dio I’flalurf.
Cântarea a 2-a. glasul ai ’' lo i, InaoR;
edeţi, vedeţi, că eu sunt
V Dumnezeul vostru, carele
„m’am născut mai înainte de
„veci din Tatăl. Şi dinFecioa-
„ră mai pe urmă, fără de băr-
„bat, m'ani născut, şi am des-
„legat păcatul strămoşului
„Adam, ca un iu b ito r de
„oameni".
Suspină, lăcrimează, suflete,
întoarce-te, căeşte-te; s»a a-
 248 ^ MARŢI
propiat ziua; lângă uşi este
judecătorul; găteşte-te spre
răspuns şi strigă: Greşit-am
Ţie, îndurate, milostive, bu­
nule, Tu niă niilueşte.
¥¥.
Saţiu! păcatului cel pierză­
¥i tor urăşte-l, suflete al meu,
4H? desfătează-te întru saţiul pos­
¥¥ tului cu de-adinsul; fă’ţi mân­
care mântuitoarele porunci,
¥¥. care îţi mijlocesc îndulcirea
i*'< bunătăţilor celor veşnice prin
credinţă.
¥¥. îngeri, puteri, căpetenii, ar­
¥^ hangheli, domnii, scaune, voi
stăpânii, heruvimi şi serafimi,
¥¥. rugaţi pre dătătorul de bine
şi Dumnezeu, ca să ne dă-
»H^ ruească nouă iertare de gre-
şale, şi scăpare de patimi.
¥^ A Născătoarei de Dumnezeu-
C eea ce singură ai născut
pre cuvântul cel fără început,
fiind cu totul fără început,
fiind cu totul fără prihană,
întrupându-se din tine, iar nu
¥^ schimbându-se din ceea ce a
SM #
-5*^ fost, rămâind tu Fecioară după
¥i naştere care nu ştii de mire;
roagă-te pentru toţi, să se
scoată vieaţa noastră din stri­
W? căciune.
¥¥.
Alt lrmo«, acelaşi:
Facerea Iul Teodor-
V cdeţi. vedeţi, că cu sunt...
Văzut-am, cunoscut-am că
bună este nouă spre pocăinţă
¥^
goi
vremea care ai hotărît. Deci
întru aceasta. Dumnezeule,
primeşte rugăciunile noastre
şi le îndreptează înaintea Ta,
ca nişte tămâie bună, ca o
jertfă primită.
M ă înfricoşez şi mă tem
cugetând câte am greşit. Cum
Te voiu întâmpina? Cum mă
voiu arăta Ţie celui înfricoşat
şi cum voiu sta înaintea ne­
făţarnicei Tale judecăţi? Pen­
tru aceasta milostiveşte-Te
spre mine, îndurate, în ceasul
când vei vrea să judeci tot pă­
mântul.
Slavă, a Treimei.
Unime prea desăvârşită,
dumnezeire prea înaltă, în trei
feţe, Părinte, celace eşti ne­
născut şi Fiule unule născut,
Duhule, cela ce purcezi din
Tatăl şi prin Fiul Te arăţi; o
fiinţă şi o fire, o Domnie, o
împărăţie, mântueşte-ne pre
noi pre toţi.
Şi acum, a Născătoarei
N egrăită este minunea naş­
terii tale. Maică Fecioară; că
în ce chip oare ai şi născut
şi petreci curată precum ai
fost? Cum ai născut prunc şi
nu ştii nici cum ispita de băr­
bat? Precum ştie Cuvântul lui
Dumnezeu, cel ce s'a născut
din tine mai pre sus de fire,
cu cuvioasă înoire.

«^WMWX^xxSexCTcîxMcMcs^MÂxc^ic'/KW.'Mtk ■;
•0§ A I)(JU A s A r i’AMÂNA DIN POST
5lav& Ţie, D udi lezeul Qostru. slavA Ţie.
Tu ai scos din mânia cea
îngrozitoare pre Ninevitenii ce
s’aii pocăit şi au postit. Iar
pre sodomenii desfrânaţi cu
oc i-ai ars; mântueşte-mă Hri-
stoase de groaza acestora.
Irm oi:
Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt
„Dumnezeul vostru, carele am
„sfinţit vouă început primit,
„zeciuiala zilelor a tot anul;
„şi aceasta o am dat poporu-
„lui meu, spre omorîrea pa-
„timilor şi spre început al
„mântuirii” .
CAnlarca a H-a. Irmos:
D e Dumnezeu grăitorii...
C elace ai îndreptat pre va­
meşul, Celce a suspinat
şi Te-ai milostivit spre păcă­
toasa, care a lăcrămat din ini­
mă, mântueşte, milueşte, Mân­
tuitorule, sufletele celorce Te
laudă pre Tine.
Să aducem Domnului ro-
duri de fapte bune prin post
şi să ne ferim de gândurile
cele vătămătoare, ca să aflăm
desăvârşit dumnezeeasca des­
fătare.
C etele îngereşti se roagă
Ţie, adunarea apostolilor şi
u mulţimea mucenicilor: lisuse,
g dărueşte iertare poporului
Tau.
'âe'if'ie'k*‘ie'.
g«» 249
A Nâsc&ioarel Oe D um oe^u .
P re Fecioara ceea ce este
munte netăiat, sfeşnic purtă­
tor de lumină, scară lesne de
^ suit şi locaş al lui Dumne­
zeu, credincioşii să o fericim.
Alt Irm oB.
P re cMcp s'a preasluvit,.
V eniţi toţi să trâmbiţăm cu
laude, întru această zi bine
vestită a postului şi ospătân-
du-ne cu dumnezeeştile cân­
tări, ca şi cu un ospăţ, să lău­
dăm şi să prea înălţăm pre
Hristos în veci.
C ine a mâncat pre omul lui
Dumnezeu odinioară? Fiara,
leul; că, neascultând a pri­
mit mâncările dela profetul
cel mincinos. Păzeşte-te dar,
suflete al meu, să nu te în­
şele şarpele lăcomiei pânte-
celui.
Bmecuvftntâm pro T a iâ l.
Ca pre o Unime în fiinţă Te
laud, ca pre o Treime în feţe
Te cinstesc. Părinte, Fiule şi
prea sfinte Duliule. Stăpânia
cea fără de început a împă­
răţiei Tale o slăvesc în veci.
Şi acum, a NftKcfttoarei
T u te-ai arătat munte al lui
Dumnezeu, N ă sc ă to a re de
Dumnezeu, întru carele Hris­
tos sălăşluindu-se, a făcut lo­
caşuri dumnezeeşti pre cei ce
cântă: Pre Domnul lăudaţi-I
3^¥: 250
şi-I prea înălţaţi întru toţi vecii.
Vi
itif Sjftvfl jRi, i>timin’zeul nostru, alavfi Ţio
postul ca pre un
«? păzitor al curăţiei şi ca pre o
maică a nepătimirii, veniţi po-
jg poarelor să-l primim cu dra-
kit goste; pre Domnul lăudându-L
şi prea Înălţându-L întru toţi
k3} vecii.
MU
Irm oBul.
Sft Imiditiii, liine hh i'ii\Aii':iin...
pre Domnul, celce s’a prea-
„slăvit în muntele cei sfânt şi
„în rug prin foc a arătat Iui
I I „Moisi taina naşterii pururea
Miî „Fecioarei, lăudaţi-Lşi-L prea
„înălţaţi întru toţi vecii‘\
kil
('Antarea i)-a, Irmos
kiţ N nşti-roa pururea l'i'cioHroi,.,
MU p_ o s tu l cel bun hrănind ini-
L nia, odrasleşte dunine-
^ zeeşte spic copt de bunătăţi;
^ pre carele să-l iubim întru
jt3$ aceste sfinte zile, primind sfin-
ţenie.
Văzându-niăîntinatcu multe
păcate, rănit şi osândit, mi-
lostive, mântueşte-mă cu mila
Ta, pentru rugăciunile sflnti-
«f lor Tăi.
Vai mie, prea ticăloase su-
fleteî Cum vrei să răspunzi?
Ce frică va să te cuprindă,
î f când va şedea judecătorul,
milioane de îngeri stându-i
înainte! Sârgueşte-te darmai
«ft§ ga, ^
- îw
înainte de sfârşit, de te po- ^
căeste.
A N&sc&toarol de Dumnezeu. îhî
P re tine căruţa cea împă- ^
rătească, norul cel luminos,
muntele cel prea gras, mun-
tele cel închiegat, neispitită u
de nuntă Fecioară, te rugăm:
Tămădueşte patimile suflete-
lor noastre. ^
AUul, Irmos acelaşi- ^
Post adevărat sa postim St
Donmului, precum prin înfrâ- ^
nare de mâncări, aşa şi de ^
limbă, de mânie, de minciuna |J
şi prin înstreinarea a toată ^
altă patimă; pentruca să ve- ^
dem Pastile curaţi. ^
Postule, tu ai înflorit rodul ^
lui Sanuiil, tu ai crescut pre
Samson viteazul cel mare, tu V ^^
săvârşeşti preoţi şi profeţi.
Tu ne sfinţeşte pre noi, cin^
stite postule.
Slavft, a Treime!. ^
întreită lumina unei stăpâ- u
niei Tale, Doamne, străluceş- ^
te-o in mintea noastră cu stră- ^
luciri de taină; ca să ne în-
toarcem noi de la înşelăciunea
cea de multe feluri la unirea ^
dumnezeirii. ^
Şi acum. a Născitoarel. ^
Tu eşti. Născătoare de Duni- ^
nezeu, arma noastră şi zidul,
tu eşti sprijinirea celor ce ^
.... . .......... ....................................... ..
¥¥i
«§ \ LiOl’A SAl‘l‘AAL\N\ DIN I'lIM ^ 251 m

aleargă la tine. Pre tine şi trupuri, au răbdat muncile, ^

acum spre rugăciune te în- numaisingurănădejdeaavând, gj
^ demnăm, ca să ne mântuim de numai singură nădejdea spre
J| vrăjmaşii noştri. desfătarea bunătăţilor celor ^
^ "lavft Ţie, Dumoozoul noslru. Hlavâ Tio. făgăduite. Pentru rugăciunile u
lor, Hristoase Dumnezeul nos- ^
ui Având pre Duhul Sfânt în
tru, pace dărueşte lumii Tale ^
post ospătător bogat, să ne
şi sufletelor noastre mare milă. u
J| săturam de darurile lui şi din
w destul să ne ospătăm, lăudân- SiB T â. şl a r u t a ; a S&RCÂto&rei. ^

du-1 ca pre Dumnezeul nostru. Fericimu-te, Născătoare de u

^ Irmosul Dumnezeu, Fecioară, şi te slă- ^
N aşterea pururea Fecioarei, vim credincioşii dupre dato- ^
„ceea ce s’a arătat mai înainte rie, pre tine cetatea cea ne- ^
„puitorului de lege în munte, clătită şi zidul cel nesurpat,
„prin foc şi prin rug, spre folositoarea cea tare si scă- ^
„mântuirea noastră a credin­ parea sufletelor noastre.
ţa „cioşiior, cu cântări neîncetat Apoi

^ -O slăvim". Hirie cslo a no mărturisi Moninuiui u

' (•uflul I si i'(<lohiI((>
l uiuinAndâ glAâuiul, ili' (rel ori.
I A STIHO AVN A
Suhira zilei, glasul ^i â lca
u
Pentruce lenevindu-te, su-
w flete al meu, slujeşti păcatu- La ceasul al şaselea. ^
m lui ? Şi pentruce bolnav fiind, Tfojjfltul l'foltliei, giiihul al ti Ica.
ţj||r
nu alergi la doctor ? lată vre- u putem să Te lăudăm pre
nie bine primită; iată acum ^^1 Tine dupre vrednicie, ci ^
ziua mântuirii cea adevărată. cerem rugându-ne, să nu ne 5^
Scoală-te, spală-ţi faţa ta cu pierzi pre noi cu fără-de-legile ^
lacrimile pocăinţii, şi cu untul noastre, lesne iertătorule, u
de lemn al facerii de bine lu- Doamne.
^ minează-ţi candela; ca să afli
RIavft, >1 acum , lot
jg îndurare dela Hristos Dum-
i'rorhiiDCD, ^
nezeu şi mare milă. u
Doamne, iubll-am buna ruviinţa i'iisei Tale şi
((!h (luuâ uri)
locul looiiţiilui islfivri Tule.
^ Marlirica.
S t iu ;
Mucenicii Tăi, Doamne, ce­ .lude'fi-mi, D j î i mie, u i om .nlru îiyrSuta-
telor îngereşti urmând, ca fără lc!i nica uni umblat. u
% v>v.
 2S2 « •§
TMu Proaroeia Isaiei cetiro
i^Hp. Ti, vors. 7.
ta zice [}om nul; C& via Domr)uJui Sa-
|vaot casa lui Israil este, şi omill din
i lluda odraslă tânără şi iubită. Aşteptat-
am ca să facă judecată şi au făcut fărădelege;
şi nu dreptate ci tipet. V ai, celor ce lipesc
casă lângă casă şi împreună ţarină lângă ţa­
rină, ca să iu ceva deJa v e c in ; au doar veţi
locui voi singuri pre păm ânt? Că s’au auzit
acestea îq urecliile Domnului Savaot; că de
se vor şi face case multe, mari şi fninioase.
spre pustiire vor fi şi nu vor fi locuitori
îDtr’inseie. Că unde lucrează zece perechi de
boi, vor face un urcior şi cel ce seamănă
şase oboroace, va face trei mSsuri. Vai, celor
ce se scoală dimineaţa şi umblă după bău­
tură beţivă, aşteptând până seara, că vinul ii
va arde pre ei. Că cu chitare, cu alăute, cu
timpane şi cu fluere beau v in u l; iar spre
lucrurile Domnului nu caută, şi lucrurile mâi­
nilor Ini nu le socotesc. Pentru acpasta s'a
luat în robie poporul meu, că n ’a cunoscut
pre Domnul şi mulţi au murit de foame şi
de sete de apă. Ş i şi-a lărgit iadul sufletul
său, şi s’a deschis gura sa fără de încetare,
şi se vor pogori în ea cei măreţi şi cei mari
si cei avuţi şl cei ce se bucură, şi se va
smeri omul, şi se va defăima bărbatul, şl se
vor smeri ochii cei sumeţi. Şi se va înălţa
Domnul Savaot întru judecată, şi Dumnezeul
cel sfânt se va slăvi întru dreptate.
Procliwuun, planul «1 H-lt*a, Psalmul 26.
Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul
meu, de cine mă voi teme-
Still.
Domnul este scutitorul vieţii mele, de cine
mă voiu înfricoşa.
MARŢI SEARA
Sear.i, la Doamne strigat-am, stih irilf
luKil, iilajşul J,
îl l’odobie: l'rea lăudaţilor mucenici...
re cruce Ţi-ai întins, Hri-
îl
stoase, prea curatele Tale
U mâini, adunând marginile.Pen-
tru aceasta strig Ţie: Mintea
M AKT §«•
mea cea risipită adună-o, fiind
trasă de poftă ca o roabăjşi
părtaş patimilor Tale mă arată,
curăţindu-mă cu totul prin
înfrânare.
P re tineri oarecând întărin-
du-i postul, i-a arătat mai pu­
ternici decât focul cel arzător,
precum scrie. Posteşte dar,
smeritul meu suflet, aprin-
zând întru tine dragostea Stă­
pânului, prin care vei putea
să scapi de gheena ce va să
fie şi să-ţi arzi patimile cele
pierzătoare.
Alta Stihlră a im Tendor, (ilasul ai 3-h'a
rorioltia, V itejilor mucenici...
Vremea postului este ve­
selă. Pentru aceasta săturân-
du-ne din destul de curăţia
cea luminată, de dragostea
cea curată, de rugăciunea cea
luminoasă şi de alte toate bu­
nătăţi, să strigăm luminat:
Cruce a lui Hristos prea sfântă,
ceea ce ai odrăslit desfătarea
vieţii, învredniceşte-ne pre toţi
a ne închina ţie cu inimă cu­
rată, dându-ne iertare şi mare
milă.
Şi din Minei, trei,
lui Hlavft. “ji acum. a Născătoarei.
Prochimen, glasul «I G*lea, Psalmul 27
M ântueşte Doamne poporul Tău şi binecuvin-
teazK moştenirea Ta.
Stih ■
C ătre Tine Doamne voiu striga,..
Dala Facere eeiire.
C h ii 4 Vt>rR k
 «> § \ D O U A S A P T A M A N A i u n I'O S T §0* 253

adunării ^i al soborului. F iu le ! B ea apu din

is-a Cain către fratele său A v e i : Să

Z mergem la câmp, Şi a fost când erau

ei in câmp, s'a sculat Caio asupra îra-
telui său Ave! şi l-a omorit, f?i a zis Domnul
vasele tale, ?! din izvorul fântânilor tale.

I.A s t i h o a v n A
Stihirn, dt* doua uri glasul u! I]-len
Dumnezeu către ('a ia : Unde este fratele t&u
W A ve i? Iar el a zis: Nu ştiu, au doară păzitor
sunt Iratelui meu V Şi a zis Dumnezeu; Căci Doamne, cela ce Te-ai răs- ^
Iii făcut aceasta? Glasul sângelui frâţine-tău
Blrijîă către mine de re pământ. Şi acum vei
tignit cu trupul şi împreună ^
Ii tu blestemat pe pământul carele şi-a des­ cu Tine ai răstignit pre omul ^
chis gura sa şi a primit sângele fratelui tău
diu mâna ta; când vei lu cra pământul, nu nostru cel vechiu; şi cu suliţa ^
va adaoge a-ti da puterea sa; gemând şi tre­ în coastă Împungându-Te, ai
murând vei fi pre pământ. Şi a zis Cain către
Domnul; Mai mare este \ina mea, decât a împuns şi pre şarpele cel pier- ^
JJn se ierta mie ? De mă scoţi astăzi de pre faţa
J n piimântului şl dela faţa ta mă voiu ascunde
zător de oameni. Pătrunde cu ^
!ji voiu fi gemând şi tremurând pe pământ şi frica Ta carnea mea şi cu dra- ^
vu fi tot cel ce mă va afla, mă v a omori. Şi
a zia lui Domnul Dumnezeu; Nu aşa; tot cel
gosteaTarăneştesufletulmeu.
J J ee va omori pre Cain, şeapte răsplătiri va Ca privind la patima Ta, cu ^
c S lua, ^?i a pus Domnul Dumnezeu semn lui
( din. ca să nu-1 omoare, ori cine-1 va aîla înfrânare să săvârşesc măsura ^
H pre el. postului, oprind nu numai pân- |Jj;
H
Prochimen, glasul al T-lea l ’salmui 1^, tecele, ci şi alte năvăliri ale jne
H [lomnul tărie poporului eău va d a ; Domnul păcatului; şi să jertfesc Ţie
va binecuvânta pre poporul său cu pace.
H umilinţa inimii şi smerenia
Stih;
H A duceţi Domnului fiii lui Dumnezeu.,.
duhului, pentru greşelile ce ^
H am făcut mai înainte; de care ^
Dela Pilite colin*,
t ’ap Tj , Vers 1
curăţeşte-mă, lubitorule de ^
H oameni. ^
iule! Ia aminte la înţelepciunea mea
şi la cuvintele mele pleacă urechea
Martirica. ^
__ t;i. Ca să păzeşti cugetul bun şi ştiinţa
-uzelor mele poruncesc ţie. Nu te uita la
femeia rea, că miere pică din buzele femeiei
proorocii şi apostolii lui ^
curve, care până Ia o vrem e Îndulceşte gât- Hristos şi mucenicii au învă- ^
lejul tău. Iar mai p e urmă mal amară decât
^ fierea o vei afla şi mai tăioasă decât sabia ţat să se laude Treimea cea ^
cea de amândouă părţile ascuţită. Că picioa- de o fiinţă; şi au luminat nea- ^
rele nebuniei pogoară pre cel ce se lipesc
^ de dânsa cu moarte la iad. Şi urinele ei nu murile cele rătăcite şi părtaşi
6unt stătătoare, că pre căile vielii nu umbla.
ş! rătăciţi sunt paşii ei, şi nu bine cunoscuţi,
îngerilor au făcut pre fiii
fn Deci fiule ascultâ-mă pre mine, şi să nu faci omeneşti.
j|« netrebnice cuvintele mele. Depărtează ţi ca-
jjs k>a ta dela dâoya. şi nu te apropia de uşile Slavft. şi acum ; a Nâsi’ătnKrel Cruiîii
jn casei ei. Ca să nu dai altora vieaţa ta, şi Podobie; M are este puterea crucii Tale...
r« zilele tale celor nemilostivi. Ca să nu se sa-
W ture streinii de averea ta, şi să nu intre oste-
fg nelele tale în casă streină. Şi-ţi vu părea rău
Văzând pre Cel ce s’a nas-
jjo pe urmă, când se va topi carnea trupului tău. cut din tine, ceea ce eşti cu M
Şi vei zice; cum am urit învăţătura, şi dela
mustrări s'a depărtat inima mea. N'am ascul­ totul fără prihană, spaimirat S
tat glasul celui ce mă certa, şi la cel ce mâ pre lemn, te-ai tânguit stri-
învăţa nu mi-am plecat urechea mea. In puţină
vreme m'am făcut întru tot r&ul, in mijlocul gând: Prea iubite al meu Fiule, gt
 '.la .- ^ '/A ;jk :

254 •(>§ MIKRCUUI g j.

unde a apus frumuseţea Ta guit: Fiule prea iubite! Ce ^

n cea luminatăj care a împodo­ minune este aceasta ce se
bit firea omenească. vede?IarTuai răspuns: Maică gj
Şl celelulto dupA ubicel.
Preacurată, întru aceasta se
n va cunoaşte vieaţa a toată
n Spre ştiinţă lumea.
1'omenii‘ca sîinţilor 40 de muceDîci se
iucope lie Mavţi săptămâna cea dintâi a po­ a trcJa Stihologie. Scd^uloa,
stului (?j se suc pâit;i Luni a (J-a săptămână
glasul al 8 lea:
diQ post. Işi a^5a de I^uni din săplămAna cea
dintâi a [lostului, cântftm Vecernia ^i L itu r­ Podobift: l*e frumuseţea fecioriei tale...
ghia ceaniai înainte sfinţitei, Utrenia postului
H şi (ifiDoanele aşa precum am anlta la Aflarea Cu trâmbiţă de cântări să
n cinstitului cap a! Rtâutalui loan Mergătorul
înainte, la litera o. trâmbiţăm ziua cea vestită, U
n trecând adică vremea postului.
n
H Şi să glăsuim strigând: Acea- m
n sta a înflorit vieaţa noastră în ^
n Miercuri a doua săptămână lume, veştejind moartea ne-
n înfrânării. Cu puterea crucii
H LA U TREN IE
H Tale, Hristoase Cuvinte, întru ^
H i'ffiimlcllo Oupjl întâia Stiliolngio, SeJelnelo
crucii din Octoih.
aceasta păzeşte pre robii Tăi. ^
n Slavu, tot aceasta ^
H I)upA a doua StiliolojfiM, Sodoalna glflsul l iu ftoum, a Nflscfttourt)l Crut'li. ^
Podobia Mormântul T hu
Moarte de ocară prin răstig-
H oamne, mtinzându-Te pre nire de bună voie ai răbdat, ^
n cruce Te-ai omorît, omo-
n Indurate; precarele văzându- ^
n rînd pre vrăjmaşul şi pre şar­ Te ceea ceTe-a născut, Hris-
H pele, începătorul răutăţii şi
n toase, s'a rănit la inimă; că m
înviind pre cei omorâţi cu plângând ca o maică s'a tân- ^
H
n muşcarea aceluia. Pentru a- guit. Cu ale căreia rugăciuni, g
n ceasta mă rog înviază sufle­
H pentru îndurările milii Tale, ^ ^
^H( tul meu cel omorît, Mântui­ milostiveşte-Te şi ne mântu-
n torule, carele caut spre Tine,
n eşte, Cela ce ai ridicat păcatul ^
cu rugăciune şi cu post. lumii.
H
H >.lavă. tot acoflBta.
CANOANhl.h
n ?i aruDj. a NâBcâtourcj Crui'il. Mineiului t:ii aceotu triuâat&ri,
4H4
n dup;) rânduiala lor Şi Ae ooto^te ('âotarea a ^
DacăTe-a văzut mieluşeaua, treia din Psaltire A Iul losif ^
Cântarea a iîa , glas'il 1, Irnum:
pre Tine, mielul pre cruce răs­
se întărească inima mea...
tignit, Hristoase, în mijlocul
făcătorilor de rele, a strigat
lăcrămând si cu amar s’a tân- P re cruce Ţi-ai întins pal-
mele, scoţând din mijloc g
An
 *•

\ UOUA SĂPTĂMÂNĂ niN l ’n S i 35 5

n itn
UI păcatul mâniei lui Adam, celei tuturor, cu adevărat pre Tine s#
ce s’a tins Ia pomul cunoştin­ arătându-Te. ^
ţa ţei de demult, pentru milosti- Rlrtvii, H Treime! ^
H virea îndurărilor, cuvinte al
întocmai cinstită, fără înce- ^
Iui Dumnezeu prea bunule.
put, prea Sfântă Treime, făcă*
întăreşte gândul meu cel toare de vieaţă şi Unime în- jne
clătit de pizma şarpelui, o- cepătoare de lumină, Părinte, ^
g preşte năvălirile patimilor cu Fiule şiDuliuie,mântueşte-mă. S*
î l patima Ta, cela ce ai pătimit Si acum, a Născătoarei. ^
şi nepătimire ai dăruit credin- Maica lui Dumnezeu, nu- s*
n
n
ciosilor. niai tu una ai născut fără băr- ^
îl Darul postului a strălucit, bat pre Dumnezeu, nestricân-
j[| gonind întunerecul neînfră- du-ţi curăţia Fecioarei, ră-
H nării; iată vreme bine primită mâind curată precum ai fost ^
îl şi zi de mântuire. Să arătăm mai 'nainte de naştere.
S k v & Ţie, Dtnniieziiul nostru, blavâ Ţie. ^
« roduri de pocăinţă si vom fi
îl Hainei Tale celei roşii, pi- îfJt
H A N'isc&tuarei Je Dumoezou. roanelor şi crucii, buretelui
H
şi suliţii, lisuse, mă închin şi
îl Ceea ce eşti îndreptarea ce-
js lor ce cad, pre mine cel sur- le laud, că au înviat toată ^
^ pat în surpătura desfătărilor lumea. ^
şi prin păcate cumplite căzut Irm o s u l:

jHţ în prăpastie, ridică-mă Prea- întăreşte, Doamne, inimile s#

î| curată şi la vieaţă mă îndrep-
« tează.
' a l t A t r ic A n t a u e
A tul Tdoilor, glasul al 3-leu. Irmos:
Intăieşte Doami.e inimile-..
„robilor Tăi şi le luminează
„sprelaudaTa,ca să Te slăvim
„pre Tine M â n tu ito r u le în
„veci‘S U
C&ntarcft a H-», Irm oi.

n întăreşte Doamne inimile "Tinerii Cei CuVântiircli..

îl noastre cu crucea Ta, ca să ela ce ai primit pentru

K
M
nu se abată dela Tine la cu-
vinte viclene sau la lucruri
C mulţimea niilii a Te socoti
CU cei fărădele^ţe, şterj^e păfl-
jI urîte. catele mele, ca să Te slăvesc »
Patima Ta, Stăpâne, cerul şi cu credinţă întru toţi vecii.
pământul simţindu-o, s'au Zapisul păcatelor mele ru- Hj
schimbat arătat, împărate al pe-1 cu suHţaTa şi tămădtieşte §
 2 56 •0§ MIEUCURI g(»

n durerile iniinii mele, Doamne, Şl acum, a N&dC&toareJ. ^

Jg că este rănită cu săgeţile răti- Născut-ai prunc, rămâind U
tâţii viclenilor draci. Fecioară, numai tu una de gj
Dumnezeu dăruită. Taina este ^
Inima mea cea înegrită cu mare, minune înfricoşată! Că
51 întinarea păcatului, spală-o ai născut pe Mântuitorul lumii M
jg cu sângele cel ce a curs din Dumnezeu întrupat. ^
P coasta Ta, Hristoase al meu;
SIbv A Ţie, Duornezeul ooHtru, slavA lie . ^
W casăTe slăvesc întru toţi vecii.
Cruce a lui Hristos, nădej-
A NăscAtoarei <Ie Dumnezeu
dea marginilor lumii, învred-
g Ceea ce ai odrăslit nearat niceşte-ne pre noi ca să tre- ^
spicul cel ceresc, carele hră- cem lin noianul prea bunului ^
m neşte toate cu dumnezeeasca post, mântuindu-ne din valu-
H putere, Fecioară, satură sme- rile păcatelor. ^
ritul meu suflet cel flămând.
Irmoiul: S& lăud&oi. bine aft cuvÂntâm... ^
](| Alt Irmos:
P i e cel ce s'u pogunt..
Pre Cel ce s'a pogorît în ^
„văpaie la tinerii evreeşti, cu îw
UI Bucură’te, cruce, prin care „putere dumnezeească, pre
^ s'a cunoscut întru o clipeală „Domnul cel ce s’a arătat,
51 tâlharul cuvântător de Dum- „preoţi bine-L-cuvântaţi şi-L
n nezeu strigând: Pomeneşte- „prea înălţaţi întru toţi vecii.“
m mă, Doamne, întru împărăţia
C&otarea a ^ a , Irm oi: ^
Ta! Din a căruia parte fă^ne
Izvorul cel iirirailor...
îl si pre noi părtaşi.
n ostindu-se Elisei, a înviat
Tu împungându-Te cu suliţa,
n ai întors sabia cea de văpaie
P pre pruncul cel mort, pre- ^
cum este scris. Şi noi postln-
m Hristoase şi iarăşi ai deschis du-ne, să ne sârgului credin-
^ oamenilor raiul; în carele in- cioşilor a omorî gândurile cele ^
trând, ne îndulcim pururea de trupeşti, ca să dobândim acolo kj
vieaţa Ta cea fără de moarte. vieaţa. ^
fii Hioccuvăntâm pro Tatdt.
n Vai mie, suflete, groaznică
Tatălui ne închinăm, împre­ va fi judecata şi răspunsul ju- ^
ună şi Fiului şi Duhului Sfânt, decătorului înfricoşat! Sârgu- ^
întru o fiinţă; fără tăcere stri- eşte, pocăeşte-te, împacă-te ^
gând cu guri de lut: Slavă cu Hristos, Cel ce s’a răstignit JHt
m lui Dumnezeu în Treime, Ce- pre cruce pentru tine şi a scă-
lui din înălţime. pat pre credincioşi din osândă. ^
 *0§ A SAPPA niANA d in IH)ST gO* â57 ^

jg Deschide-mi uşile pocăinţii despărţită, Treimea, Dumne- m

şi închide intrările patimilor zeul cel prea înalt, care unin-
mele, Hristoase, cela ce ai du-se în fire, se împarte în
^ arătat tâlharului intrare în rai, feţe după osebiri; că nedes- ^
fără de opreală, cu răstignirea părţindu-se,se desparte; una ^
H Ta; ca să slăvesc bunătatea Ta. fiind se întreeşte: Aceasta este ^
W A S'ascAloarei du Dumnezeu. Tatăl şiFiul şi Duhul cel viu, ^
care păzeşte toate. int
n Pentrucă sunt aruncat întru
î| adâncul răutăţii şi de cugete Şl a 'U 'ii, fi NflsMlnaiel. ^

« protivnice înviforat, dracilor Cine a auzit, Fecioară, Năs- îrt

plecându-mă şi de desfătări cătoare de prunc şi maică fără ^
m fiind robit, ajută-mi, curată fe- bărbat ? Marie, tu ai săvârşit
H cioară Maică; povăţuindu-mă minuneaaceasta. Dar spune-mi ^
|î| Ia calea mântuirii. în ce chip? Nu cerca adâncu- ^
^ A . Irm
A:t , os: rile naşterii de prunc; că a-
Iii muntele Sinti..- ceasta fiind foarte adevărată,
îi cuprinderea ei este neajunsă
Datu-Te-ai de bună voe, şi de mintea omenească.
Te-aiadus pre Tine ucigaşilor; Mavft Ţip, Itumnozci:) nnurn Th
Ia judecată ai stătut de faţă,
41 ^ bătut fiind de mânele care le-ai Cu rana Tatoţine-am vin- ^
decât de patimile păcatelor;
jj^ zidit; răstignitu-Te-ai, batjo-
că pre cruce înălţându-Te, ai îHt
H coritu-Te-ai, împuns cu suliţa
jl^ fiind. Doamne. Pătimit-ai cu rănit pre vrăjmaşul începăto- ^
M trupul, toate răbdându-Ie cu rui răutăţii. Deci învredniceş- gj
milostivire, ca să ne mân- te-ne pre noi să ajungem şi ^
învierea fără osândă, trecând
jj| tueşti pre noi.
vremea postului. îHt
Adunarea îngerilor s'a cu-
lru)i>8ul ^
tremurat, văzându-Te pe cru-
ce; luminătorii lumina şi-au La muntele Sinai, în rug «
S ascuns şi pământul s'a cutre- „Te-a văzut Moisi, pre Tine,
Sl murat; clătltu-s'au toate de „care ai zămislit în pântece
dosădirea Ta, Doamne; cu „focul dumnezeirii, fără ar- m
g dumnezeeştile Tale patimi „dere; iar Daniil Te-a văzut ÎJ
ne-ai făcut mântuire, Dumne- „munte netăiat; IsaiaTe-anu- îrt
« zeule. „mit toiag odrăslit, din rădă- ^
cina Iui David".
^ Slavft, a Tfelm cl
In fiinţă este unimea ne- Luniii âiKla g U iu lui. de tri-i oil.
 2S8
I ^ S T IIK H V N A
Sliiiiru. <:(! (louA (in. glasul al 7 leu
Doamne, cela ce cu crucea
Ta ai stricat moartea, care a
venit în lume pentru mânca­
rea pomului, carele l-ai oprit
în raiu. însuţi cu postul de
acum fereşte-ne pre noi de
toată dulceaţa cea stricătoare
de suflet; şi ne învredniceşte
a lucra mâncarea ce va să fie
întru vieaţa veşnică; ca să
dobândim cununile desfătării
celei nestricăcioase, care le-ai
gătit postitorilor celor adevă­
raţi, rugămu-ne.
M'irtirica.
.uminători s'au arătat lumii
prea lăudaţii mucenici ai lui
Hristos, strigând: Doamne,
slavă Tie.
»
Sluvrt Şi a Crucii \’aaf;&titarttl ile
Dumnezeu.
To-luLiu. Nu ne vom opri,..
Dacă te-a văzut Preacurata
pironit pre lemn de bună voie,
tânguindu-se a lăudat puterea
Ta, Doamne.
'-elL’laltj» ttlfi I treiilei ţi Vpolis.il.
La ceasul al şaselea.
l’ropnrul prooroo.irti (glasul al (i-lfta
înalte, cel ce locueşti în ce­
ruri, carele ai zidit toată su­
flarea, mântueşte-ne pre noi,
«Og M lK H CllU go» M
Dumnezeule; că spre Tine am
nădăjduit, Mântuitorul nostru.
Sluvfi, ţi acum : tot accasta
rrocfiiraen. «laşul al 5-lea. Psalmul 29.
Cittre TiDe, Doamne voiu strif^a şi Dumne­
m
zeului meu mă voiu ruga.
Stilj;
Inălta-Te-voiu, Doamne, că m'ai fiprijinil
pre mine.
Din profeţia Isaiei cetire.
Cap. o, vers It)
M
80 va înraţa Domnul Savaot intru jti-
^ decatn, şi Dumnezeul cel sfânt se va
^ slăvi intru dreptate. Ş i vor paşte cei
risipiţi cd taurii, şi pustiile celor robiţi Ie vor
M
mânea mieii. V ai de cei ce-şi trag păcatele
lor ca şi cu o funie lungă, şi ca şi cu o cu­
rea a unui jug de boi fărădelegile lor. Cei ce
zic: degrab să se apropie cele ce va face,
ca să le vedem şi să vie sfatul Sfântului lui
Israil, ca să-l cunoaştem. V a i celor ce zic irtr
răului că este bun şi bunului că este rău,
celor ce puo lumina întunerec şiintunerecul
lumină, celor ce pun aiuam l dulce şi dulcele
amar. V ai celor înţelepţi întru sine singuri şi
naintea lor ştiuţi. V a i celor puternici ai voş­
tri, celor ce beau vinul şi celor tari, cari a-
mesteciS băutura beţivă. Cei ce Indreptează
ÎHe
pre cei nedrepţi pentru daruri, lepădând drep­
tatea dreptului. Pentru acessta în ce chip arde
trestia de cărbunii fo cu lu i şi se aprinde de
fla c ă ră ; aşa rădăcina lor ca ţărâna va îl şi
floarea lor ca pulberea se v a înălţa; eăn'au
voit 6ă facă legea Domnului Savaot, ci cu­
vântul sfântului lui Israil l-a întărâtat. Ş i s’a
m
mâniat Domnul Savaot cu iuţime asupra po­
M
porului său, şl şi-a pus mâna sa preste dânşii, M
şi i-a bătut şi g'au întărâtat munţii, şi s’au
făcut morţii lor ca gunoiul în mijlocul dru­
m
mului, şi intru toate acestea nu s’a întors
mânia lui, ci încă mana lu i este înaltă-
'*r(h‘liimen. glasul al O-lea, Psalmul W.
Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu mă
ruşinezi în veac.
Stih
Intru dreptatea T a mântueşte-măşi mă scoate.
Miercuri a doua săptămână
SEARA ÎHt
liS Doamuo strigat-am puneui Stihlrlle pe 10,

.irilam Sliliirfi de d.u ă ori
apoi .MarliP'Crt jji trci i ’oilobrncc
^viidfa. {ţinh;iil I, sinjjnr Rhsul
r? ostui cel duhovnicesc pri-
5 ^ mindu-i, fraţilor, cu limba
să nu grăiţi cele înşelătoare,
nici să puneţi împiedecarea
fratelui spre sminteală; ci cu
pocăinţa luminându-ne făclia
sufletului, cu lacrimi să stri­
găm lui Hristos: lartă-ne nouă
greşalele noastre, ca un iubi­
tor de oameni.
Mtirtirica:
Prea lăudaţilor mucenici,
pre voi pământul nu v’a tăi­
nuit, ci cerul v’a primit; des-
cliisu-s’au vouă uşile raiului şi
înlăuntru fiind, de pomul vieţii
vă îndulciţi. Lui Hristos ru-
gaţi-vă, să dăruească suflete-
!or noastre pace şi mare milă.
' ' iliiri nloi, I (’«» al!‘ lui
' ■■'111 UI
l'odolie, M are csle puterea crucii,,.
Cu rugăciunile dumnezeeşti-
lor apostoli, Doamne, învred-
niceşte-ne pre noi să săvârşim
bine vremea postului întru
umilinţa gândului, ca un în­
durat; că mântuindu-ne, toţi
să Te prea slăvim pre Tine.
Mare şi înfricoşată este ve­
nirea Ta, Doamne, întru care
şezând vei să faci judecată
CW
•0§ \ iH)i‘A sAf’rAMA\',\ DIN I’(ÎST §0» 259 M
dreaptă. Deci să nu mă osân- ^
deşti pre mine, cel osândit;
ci ca un Dumnezeu să-Ţi fie ^
milă de mine; pentru rugă- ^
ciunile cele bine primite ale ^
apostolilor Tăi.
AMa StiliTfi 8 iu 'h c.ijor (i hsijI al ♦) :<u, ^
l'ftdohiH . Tonţii uiulejdea p u itd u tjL .
Apostoli ai lui Hristos, Iu-
minătorii pământenilor, vistie- ^
riile cari aţi îmbogăţit lumea
cu prea înţeleaptă cunoştinţa ^
Dumnezeului nostru, scăpaţi
de supărări pre cei ce vă laudă
pre voi, cu sfinte rugăciunile ^
voastre şi ne îndreptaţi vre-
mea postului, păstrându^ne
vieaţă în pace şi cu tărie; ca ^
ajungând, cu bună plăcere, la
patima lui Hristos, cu îndrăz-
neală să aducem cântări Dum- ^
nezeului nostru. ^
di.» Minti patru. Sl«\â, ţi a n . n i' mNhk. j!
'i,iro> Vi))i i ] P. k.’l«sul tii (>ltH
I^HoInuit ;!1.
ItiQ.
eseliti-vă intru Domnul şi vă bucuraţi
drepţilor.
îîiili
i ’ericiţi cărora s au iertat fârădeleglle şi
cărora s'au acoperit pocalele.
C‘l I-
Ch i » 4 \f."' M'
a ieşit Cain dela faţa lui Dumnezeu
şi a lofuit in ţiamântul Neid. in preaj­
ma Edemului- ?>i a cunoscut Cain jne
l'emcia sa. şi zămislind a născut pre Knuh:
şi a zidit octale şi a chemat cetatea Jiu-
mele Hului său Knoli. s'a născut lui linoh
G aidad; şi (iaidad n născut pre M aleleil; şi
Muleleil a născut pre Matusala; M Matusala ^
a născut pre f.^ameli. Şi a luat Lunioli două ^
fem ei; numele uneia Ada şi numele ceilaltc
Sella, Şi a născut M ă pre Iovii, acesta a fost
 *
w:
260 •ftg MILKCUHI

tată hrănitorilor de dobitoace, cari locuesc

in colibl. Şi numele fratelui lui lu val; acesta
Joi a douâ săptămână.
a fost care a izvodit canonul şi lăuta Iară
Sella a oăscut pre T o v e l; acesta a fost bătă­ LA U TREN IE
tor cu ciocane. laur de aram ă u de fier, Iară
Treim iclle glasului. După Întâia Stihologie,
sora Ini Tovel, Noema. Ş i a zis Lameh fe­
meilor sale. Adei şi S e lle i; ascultaţi glasul Sedelnele apostolilor, din Octolh, ru a Născă­
meu, femeile lulLam eli, băgaţi in urechi cu­ toarei. După a doua StiliQlo(rle, căutăm aceste
vintele mele, că bărbat am omorit spre rană Sedelue, glasul u l’ 3>!ea
mie şi tânăr spre vătămare mie. Că de şeapte
ori s'a Izbândit despre C a in ; iar despre La- Pudolile. l>e frumuseţea fecioriei tale...
^ meh de şaptezeci de ori câte şapte- Şi a cu-
ÎHt
noscut Adam pre Eva, femeia sa, şi zămislind ristos via, pre voi v'a ro­
^ a născut fiu ; şi a cbemat numele lui Sit,
]S zicând: că mi-a ridicat mie Dumnezeu altă dit struguri frumoşi, ca
^
^
sămânţă in locul Iu i Avei, pre care l a omorit
CaiQ. Şi lui Sit s'a născut fiii şi i-a pus nu-
să picaţi pe pământ vin de
^ mele lui Enos; acesfa a nădăjduit a chema mântuire, apostoli de Dum­
^ numele Domnului Dumnezeu.
nezeu purtători. Pentru acea­
Proctiimun. glasul 1, Psalmul 23.
sta scăpaţi’mă de beţia dul-
lie Doamne mila T a spre noi, precum am
nădăjduit spre Tine. ceţilor, rogu-mă, dăruind su­
Stih : fletului meu râuri de umilinţă
Uucuraţi-vă drepţilor intru Domnul; celor în ziua cea dumnezeească a
drepţi se cuvine laudă. postului; camântuindu-mă să
Dela I'ild e cotire aflu vieaţă.
Cap. r» V»;rA 15 Slavă, tot aceasta.
Şl acum, a Născătoarei* de Dumnezeu.
iule, bea apă din vasele tale şi din iz­
vorul fântânilor tale. Să se verse ţie Bogăţia cea nemăsurată a
apele din izvorul tău şi prin uliţile tale
Bă treacă apele tsle. Să ţi He avere numai milostivirii tale şi tăria cea
ţie singur şi nimenea strein să nu s q împăr­
tăşească cu tine. Izvorul apei talo sft fie al
nebiruită a puterii tale în
tău şi te veseleşte cu fem eia cea din tinere- minte luând, am alergat la
ţelo ta e. Cerbul dragostei şi puiul de cerb al
darurilor tale să vorbească cu tine şi a ta
acoperământul tău, de necaz
să-ţi urmeze ţie şi să fie cu tine in toată vre­ fiind cuprins şi încurcat, strig
mea. Câ petrecând împreună intru drago.4ea
ei, te vei înmulţi. Nu fii mult cu cea streină; dintru adâncul inimii mele cu
nici să te cuprinzi in braţele celeea ce nu lacrimi: Fecioară, Născătoare
este h ta. Că naintea ochilor Iui Dumnezeu
sunt căile omului, şi toate urmele Iui le vede. de Dumnezeu, ajută-mi ceeace
Fărădelegile vâneazji pre omul, şi se strânge
fiecare cu lanţurile păcatelor s a le ; aceasta
una eşti folositoare lumii.
8e sfârşeşte cu cei neinvăţaţi, şi din mulţimea După a treia Stihologie, 8cdc&Iaa.
averii eale se va lepăda ?i va pieri pentru
glasul al 6-lea.
nebunie- Fiule, de vei lua in chezăşie pre
prietenul tău, da ţi-vei vrăjmaşului mâna ta: Podobla; Iteamno, stătut-au de faţă...
că curiîă tare sunt omului buzele Iui, şl se
vânează cu cuvintele gurii lui. Fă fiule cele Doamne, fii nouă lesne ier­
ce-ţi poruncesc, şi te vei mântui.
tător, întru această dumneze­
Şl cclolaite &Ih liturghiei celei mai ească vreme şi ne învredni­
uuiute «liuţlti^
ceşte a izvorî Ţie pururea la­
crimi din inimă, spre spălarea
 •Og A n O l'A SAPTAM AN A d in p o s t §<!• 261

^ necurăţiilor sufleteşti şi spre Ceea ce ai dat lui Hristos ^

otirăslirea sfintelor porunci. trup din trupul tău, omoară
Ca aşa postind, dupre vred- patimile trupului meu, Nască-
nicie să plăcem Ţie. Şi bine toare de vieaţă. Preacurată
voeşte să vedem toţi prea Fecioară. ^
in^ cinstită pătimirea Ta; pentru Alta Trlrântan-. a lui Teoiliir, h I iib u I tt\ 6,'- ^
rugăciunile mântuitorilor lu- Irmoa: A nzit-a proorocul de venirea Ta..
mii, apostolilor Tăi, slavă Ţie.
Cei doisprezece apostoli: m
Slavft, tot acoasts.
Petre, Pavele, lacove şi loan, ^
|j| .';l ai'um. a Niiseâloarei de Dumnezeu.
Andreie, Bartolomee, Filipe,
^ P^diihifi : r (jft milostivirii...
Toma şi Matee şi lacove, cu ^
Preacurată cinstităFecioară, Sinion şi cu luda, faceţi rugă- ^
maică Născătoare de Dumne- ciune către Hristos, să ne mân-
^ zeu, varsă izvorul milostivirii tuească pre noi. ^
tale din destul spre noi, şi ne
dărueşte iertare de greşale; Mrejile învăţăturilor arun- ^
că tu eşti folositoarea noastră cându-le în marea vieţii, mi-
şi dumnezeesc acoperemânt. nunat aţi vânat o sută şi cinci- ^
PKfllmul .'>
11 zeci şi trei, adică pre neamuri
tainic, ca pre nişte peşti, ca ^
Vi ( ‘ SNOANKLK
şi mai 'nainte; pre acestea gj
Vi CdntAm l'anonul Mioeiului şi ace&lo
TricinlAn, «le iui Insil aducându-le Domnului, sfinţi- W
Cântarea a 4 a k'IsBul al ^lea, Irmoa. lor apostoli. ^
Au doarfi io râuri te vei mânia... ^Nlava, a Treime!. ^
Vi eţia desfătărilor celor stri­ P re Fiul din Tatăl şi pre
¥i
Vi
î
l
B cătoare de suflet stingân-
du-o, să ne saturăm de bău-
Duhul slăvesc, ca din soare
lumina şi raza; însă pre Fiul
tura umilinţii din post. dupre naştere, că şi naştere
este; iar pre Duhul dupre pur- ^
Vi Posteşte suflete de neînfrâ- cedere, că şi purcedere este;
narea mâncării, desfătează-te pre dumnezeeasca Treime cea ^
întru privirea celor bune, ca împreună fără de început,
^ să dobândeşti masa cea de sus. căreease închinătoată făptura,
va
Cărbuni ai focului celui fără Şi anum, • Năicătoarcl ^

materie fiind, ardeţi materia F ecioară să nascăprunc şi | j

patimilor mele, dumnezeeşti curăţia să-şi păzească, numai s#
Vi apostoli ai Mântuitorului. tu cinstită te-ai arătat, născând î
♦x A NAiifttoarel do Dumnezeu. pre Dumnezeu şi omul, pre , j
 ..............

262 *0§

Kinil şi acelaşi într’amândouă Opreşte-te de patimi şi te

firile. Minunea ta, Fecioară mântueşte, ticăloase suflete.
H Maica, minunează tot auzul şi Că numai ferirea de bucate
cugetul. este post neprimit la cei ce
^ ]u?. i ‘unintz*ul ni)Ktrii, «iavâ 'j’.p. cearcă dreptatea, de nu va fi
şi îndreptare de greşeli.
Voi sunteţi lumina lumii, pre
cum v’a zis Hristos, cu stră- A N.i k 'fitoarel d» f urncezcu

lucirea cuvântului; ci lugaţi- Rug, arzând cu foc, mai

^ vă apostoli, ca să trecem noi
cu suflet voios măsura pos-
tului şi să ne închinăm în-
vierii lui.
^ Irmosul
Auzit-a proorocul de veni-
^ „reaTa, Doamne, şis'atemut;
iJl „că vreai să Te naşti din Fe-
„cioară şi oamenilor să Te a-
„răti,şi agrăit: Auzit-am auzul
„Tău şi m'am temut; slavă pu-
„terii Tale Doamne**.
¥¥i C A n th rcH h 8-h
Mi} n văpaia pruncilor evreojti...
înainte te-a văzut Moisi pre
U
tine, Fecioară Maica lui Dum ­ U
nezeu. Pentru aceasta stinge
cuptorul patimilor mele şi din
focul gheenei rapeşte-mă şi
mă mântueşte.
Al Irnuw lYe cel ce-1 slăvesc ,.
Din Tine,ca şi dinlacov cele u
douăsprezece seminţii, s'au u
arătat Hristoase în lume cei u
u
doisprezece apostoli. Prin cari M
s'a născut a doua oară tot u
credinciosul prin cuvânt, carele
Ir n id s
Te laudă pre Tine în veci.

Căruţele lui Faraon celui ce

i \morându-mă cu multe pă- se înţelege cu taină înecân-
¥¥i cate, aduc sufletul meu
du-le, ca în marea roşie, aţi U
UI mort în vieaţă. Pentru aceasta
scos apostolilor pre poporul
^ niiluiţi-mă cu purtătoarele de Domnului la pământul cunoş- U
vieaţă rugăciunile voastre, vă- tinţii de Dumnezeu, lăudân-
zătorilor de Dumnezeu uce-
du-l pre el în veci.
nici ai Mântuitorului.
Hino ( ii\âDtâm pre Tatăl

îl Cuprins fiind de negura pă- Pre un Dumnezeu dupre

catului, de iadul desnădăjduirii fiinţă cinstesc; trei feţe laud
^ m’ani apropiat cu adevărat. cu osebiri; altele, iar nu de
Ill Pentru aceasta luminaţi-mă, altfel; de vreme ce Dumne­
cei ce sunteţi raze de taină zeirea este una, o Stăpânie în
ale soarelui slăvirii, văzători- trei feţe, pentrucă este Tatăl U
H lor de Dumnezeu. şi Fiul şi Duhul.
My
 •OS \ U"CA s \i t A m A n A r>iN p>>st go,> 263 U

Houm. A N&uatoarei dăjduirii şi să nu mă fac mân- ^

Din IiiniinatuI tău pântece, care chitului celui stricător de ^
ca nn mire din cămară ieşind suflet, H ris to a s e mult mi- s*
Hristos, a strălucit lumină ce- lostive.
^ lor din întunerec; pentrucă ră- Ceata apostolilor Te roagă ^
sărind soarele dreptăţii, a lu- pre Tine, lisuse împărate al
*1 minat lumea Preacurată. tuturor, şi adunarea îngerilor, u
SUvA Ţ ii », Dumofzoul nostru, slavA Ţie. pentru mulţimea îndurărilor ^
UI Cei ce sunteţi tăinuitori ai Tale, dărueşte poporului Tău
inM lui Hristos şi împreună şeză- scăpare de răutăţi, îndreptare 5^*
tori, cari vă rugaţi cu deadin- vieţii şi împărtăşirea împără-
sul totdeauna pentru noi, pă­ ţiei Tale. ’ ^
ţ i cătoşii, rugaţi-vă şi acum să A NH8c4l(mrol de Dumnezeu
trecem tot postulîntru curăţie. Fecioria şi naşterea s’au u
||| Irmoflul: împreunat mai presus de fire,
^ Sil liiuilăm, bine sacuvânlfini . întru tine, sicriule al cinstitei M
Pre cela ce-l slăvesc oştile sfinţenii, Maică Fecioară cu- ^
UI „cereşti şi de dânsul se cu- rată. Pentru aceasta cu ere-
„tremură heruvimii şi serafimii, dinţă strig ţie: Pre mine tot u
UI „toată suflarea şi zidirea lău- mă sfinţeşte, pre mine tot mă ^
„daţi-L, bine-L-cuvântaţi şi-L apără de toată lucrarea pati- ^
^ „prea înălţaţi întru toţi vecii". milor, celor ce mă necăjesc.
Alt Irm oB: ^
^ ('ftotaren a 9'A, Irmoi
In iiiiinttle Sinai... Na.^tei’Cii /ăm islii'iL.

I
m Apostoli, cei ce sunteţi n lume, ca cei fără de tru-
^ J \ râuri ale izvorului Celui puri, şi în trup ca nişte în- îHt
m înţelegător şi cari văîndestu- geri, prin singur cuvântul, în ^
^ laţi cu apa cea vie în inimă inimă purtându-l, aţi tras pre
î l curată, uscaţi izvoarele păca- păgâni la credinţa lui Hristos; ^
m tului meu cu rugăciunile voas- pre cei înţelepţi şi ritori, ca
kii tre şi mă povăţuiţi la căile pre nişte nebuni mustrându-i s*
m mântuirii. cu ştiinţa, prea f e r i c i ţ i U
H| Viforul păcatului învifo- Apostoli. U
p rează ticălosul meu suflet. Tin- Petre, piatra credinţii şi te-
^ de-mi dreapta ca şi lui Petru, melia. Pavele propoveduito- gf
UI ocârmiiitorule bune; ca să nu rule şi învăţătorule al păgâ- H
H mă acopere adâncul desnă- nilor, fii ai lui Zevedei, îm- w
 2e4
•0§
U
^ preuna cii ceilalţi opt, ruga­
ţ i ţi-vă cu deadinsul lui Hristos,
ca să trecem cu bună sănă-
tate măsura postului.
'^liivA, (I TrHimiii.
Unule născătorule al unuia,
Părinte a! Fiului, cel unul năs­
cut, şi unule Fiule al unuia,
lumină şi raza luminii, şi unule
Duhule sfinte, numai al unuia
Dumnezeu, carele eşti cu a-
devărat Domn al Domnului;
O Treime, unime sfântă! Mân-
tueşte-mă pre mine, cel ce
grăesc de dumnezeirea Ta.
Si HCum H NAscfttoani.
Minunea naşterii tale mă
spăimântează, ceea ce eşti cu
totul fără prihană. Cum ai ză­
mislit fără sămânţă pre cel
necuprins? Spune, cum ai ră­
mas fecioară, după ce ai născut
ca o Maică? Acest lucru ce
este mai presus de fire, cu
credinţă primindu-l, celui ce
s’a născut te închină; căci
câte le voeşte le şi poate.
Slavft J’io, [)uinn»'zcul uuetru, slavfi Ţ it
Cu puterea Duhului la îm­
păraţi şi la domni mergând,
nicidecum temându-vă nici
de foc, nici de sabie, aţi biruit
toată înşelăciunea şi aţi mân­
tuit pre oameni, voevozi ai
Domnului fiind, prea fericiţi
apostoli.
hmiiBui'
,iOI
§<»
N asterea
> zămislirii celei fără
„sămânţă este netâlcuită, ro-
„dul Maicii celei fără de băr-
„bat este nestricat; că naşte-
„rea lui Dumnezeu înoeşte
„firile. Pentru aceasta, pre tine
„toate neamurile, ca pre o
„Maică mireasă a lui Dumne-
„zeu, cu dreaptă credinţă te
M
„slăvim.
U
I.utiiiiiittidu glHMilui, (le trei uri
LA STlllO^VNA
stitiira de douâ ori, (ţlasul al 8-lea
V reme de pocăinţă şi prici­
nuitoare de viaţă veşnică este U
nouă nevoinţa postului, numai U
U
de vom tinde mâinile spre U
facere de bine; că nimica aşa U
nu mântueşte sufletul, ca da­
rea la cei săraci; că milostenia
unită cu postul scapă pre om
din moarte. Pre aceasta să o
cuprindem, că acesteia nimica
nu este asemenea. Că puter­
nică este să mântuească su­
fletele noastre.
Marti rtca.
C u zaua credinţii îmbră-
cându-vă bine şi cu însemna­
rea crucii într'armându-vă,
ostaşi viteji v^aţi arătat; tira­
nilor bărbăteşte aţi stat împo­
trivă şi înşelăciunea diavolului
aţi surpat; şi biruitori făcân-
du-vă, cununilor v’aţi învred­
nicit. Rugaţi-vă lui Hristos
pentru noi, ca să mântuească
sufletele noastre.
 «0§ A IU)UA SAPTAM^\NAD1N POST go» 265

41^ SlâvA. qI acum , b N&Nc&toarei. mână avea un cărbune de îoc, care il luase
-WJ cu cleştele diu altar. Şl l-a atins de gura mea
¥^i F ecioară sfântă, Născătoare şi a zis; lată s'â atins acesta de buzele tăie,
şi va şterge fărădelegile tale. şi păcatele tale
JS de Dumnezeu, la acoperemân- va curăţi. Şi am auzit glasul Domnului zicând:
tul tău alergând, ştiu că voiu Pre cine voiu trimite ? Şi cine va merge ia
poporul acesta? şi am zis: Iată eu sunt, tri-
afla mântuire; că poţi Prea- mite-mă. Ş i a z is : Mergi şi zi poporului ace­
î l curată să-mi ajuţi. stuia ; Cu auzul veţi auzi uu veţi Înţelege,
şi uitându-vă vă veţi uita şi nu veţi vedea.
Şl celelalte alp Utreniei şi Apollsiil. Că s’a îngroşat inima poporului acestuia şi
cu urecliiie sale greu au auzit şi ocini săi
i-au închis, ca nu cumva să vada cu ochii şi
cu urechile să audă, şi cu inima să înţeleagă
şi să se întoarcă, şi să-i vindec pre ei. Şl am
n z is; Până când, Doamne ? Şi a z is : Până când
se vor pustii cetăţile, ca să nu fie cine să
La ceasul al şaselea. locuească într’insele şi casele ca să nu fie cu
Im parul Proordclei, glasul l-iu. oameni, şi pământul va rămânea pustiu. Şi
după aceasta va îndelunga Dumnezeu oamenii
şi se vor înmulţi cei ce au rămas pre pământ.
re noi cei căzuţi ridică-ne;
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul -'A
pre cei ce ne-am depărtat,
Scoală-te, Doamne, şi ia aminte spre jude­
întoarce-ne la Tine, Dumne-
cata mea.
jj« zeule, ca un iubitor de oameni;
Stil] :
Cela ce împreună ţii marginile
•î udecă. Doamne, pre cei ce-mi fac mie
pământului.
strâmbătate.
S'avâ, ei
S’avă, acum: tot aceasta.
şj acum

Procliimen. glasul al G-lea, Psalmul 33.

C âutat'am pre Domnul şi m’a auzit şi din
toate necazurile mele m’a scăpat,
Stih : Joi a doua săptămână
Bine voiu cuvânta pre Domnul în toată
vremea.
SEARA
Din profeţia isaiei cetire.
L i D uamue strigat-am...punem Stihirilepe (J.
('ap. (j, vers 1 Şf cântam aceste trei podnbnice din Triod
Hie lui loaif, glasul a! 4 lea
i a îost in anul, in caro a murit Împă­
Podobie: D a l a i semn celor,..
ratul Ozia, vâzut-am pre Domnul şe-
zând pre scaun înalt şi prea înălţat, gi
plină casa de slava lui. Şi serafimii stau Îm­ n coastă împuns fiind şi
prejurul lui, şase aripi la unul şi şase aripi
la altul şi cu două îşi acopereau faţa, şi cu pre lemn răstignindu-Te,
două îşi acopereau picioarele, şi cu două vieaţă mi-ai izvorît mie, celui
sburau. !^i striga unul către altul şi z ice a u ;
im Sfânt, sfânt, sîâat, Domnul Savaot, plin este omorît prin răutatea şarpelui
tot pământul de slava lui. Şi s’a ridicat pragul
cel de sus al uşii de glasul cu care striga
cu mâncarea din pom. Pentru
Vi şi casa s’a umplut de fum Şi ara zis: O. ti­ aceasta Te slăvesc pre Tine,
călosul de m ine! Că m'am umilit, fiindcă sunt
om; şi buze necurate având şi locuesc intre Hristoase, şi mă rog îndurării
popor, care are buze necurate, şi pre împă­ Tale, arată-mă închinător pa­
ratul Domnul Savaot I-am văzut cu ochii mei.
nm Şi s'a trimis la mine unul din serafimi, şi in timilor şi învierii Tale, pre mine
 266 «»§
carele săvârşesc cu umilinţă
curgerea postului.
Izgonit-ai din rai pre cel
dintâi zidit, carele a cules din
pom durere. Dar pironindu-Te
ca un om pre lemn, Mântuito­
rule, iarăşi înlăuntru l-ai sălăş­
luit. Pentru aceasta strig Ţie,
Doamne: Scoate-măacum din
dureri, curăţindu-mă cu postul,
cu pocăinţă şl cu lacrimi, lisuse
prea bunule, Mântuitorul su­
fletelor noastre.
AU& Stihirfl a Iu l Teodor, glasul al r>-Ica.
l ’odobia: Iinamiio pe vremea lui .Moisi...
Doamne, crucea Ta cea fă­
cătoare de vieaţă o lăudăm.
Că aceasta a înflorit vieaţă în
lume, moartea omorînd; care
şi acum spre rugăciune o adu­
cem Ţie. Intăreşte-ne pre noi,
cari postim întru aceste sfinte
zile şi ne dărueşte tărie asu­
pra patimilor şi semn de pace,
pentru mulţimea miliiTale, iu-
bitorule de oameni.
Şl iH q Mioel trei.
Slavft, i»i Bcum. a N&scăloarcl d« Dumnezeu
Prochimen, glasul al 4 lea. Psalmul
Doanioe ia cer este mila T a şi adeviirulTău
până la nori.
Rtih
Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, jude­
căţile Tale adânc mult-
Ueift l'acore cetire.
Cap. vers 1
ceasta este cartea facerii oameoilor. in
c-are zi a l'ăcut Dumnezeu pre Adam ;
•Kipre chipul lui Dumnezeu l-a făcut
VlSKUl go®
pre e l; bărbat şi femeie i-a îi^cut pre ci şi
i a binecuvântat, !>i i-a pus numele Adam, in U
ziua ÎQ care i-a fâcut pre ei. Şi a triiit Adam
două sute treizeci de ani şi a căscut fiu du-
pre cliipul şi dupre asemî^narea sa iji a pus u
numele lui Sit. şi au fost zilele lui Adam
care le a trăit, după ce a născut pre Sit, ani
şapte sute şi a născut fii şi fete. i^i au fost
toate zilele lui Adam, care le-a trail, nouă u
sute treizeci de ani şi a murit. Ş i a trăit Sit
ani două sule ciQCi şi a DăHciit pre Enas; şi a
trăit Sit, după ce a născut preEnos, ani şapte- u
sule şapte şi a născut fii şi fe t e ; şi au fost toate u
zilele lui Sit, ani nouă sute doisprezece şi a
murit. Şi a trăit Enos ani o sută nouăzeci ţi a
u
născut pre Cainan. Şi a trăit Enos după ce a
născut pre ( ’ainan ani şapte sute cincispre­
zece şi a născut fii şi fete ; şi au fost toate
zilele Iui Enos, aci nouă sute cinci şi a m urit
Şi a trăit Cainan ani o sută şi şaptezeci şi a u
nlscut pre M aleleil. şi a trăit Cainan.
după ce a născut pre Maleleil, ani şapte su­
te patruzeci şi a născut fii şi fdte; şi au fost
U
toate zilele Iui Cainan ani nouă sute zece. şi
a murit, Şi a trăit M aleleil aoi osut^ şasezeci
U
şi cinci, şi a născut pre larcd. Şi a trăit Ma­
u
leleil. după ce a născut pre lared, ani şipte
sute treizeci, ş ia născut Iii şi fete: şi au fost
toate zilele lui Maleleil ani opt sute nouăzeci
şi cinci, şi u murit. Şi a trăit lared ani o sută
şasezeci şi doi şi a născut pre Enoh. şi a
trăit lared după ce a născut pre Enoli, ani
opt sute şi a născut fii şi fete ; şi au lost toate
zilele lui lared ani nouă sute şasezeci şi doi
şi a murit, şi a trăit l'iuoli ani o sută şasezeci
şi cinci şi a nftscutpre Matusalşi bine a plă­
cut linoli lui Dumnezeu. Şi a trăit Enoh după
ce a născut pre Matusal uni două suto. şi a
născut fii şi fete: şi au fost toate zilele lui
Enoh ani trei sule şasezeci şi cinci. Şi bine
a plăcut Ivnoh lui Dumnezeu şi nu s a aflat,
pentrucă l-a mutat pre dânsul Dumnezeu
u
u
Prochimen, (ţlasul al iMea, Psalmul
Aşteaptă pre Domnul şi p^izcşte calcalu i.
Stih :
Nu râvni celor ce viclenesc, nici pişmui
celor ce fac fărădelege.
u
Dela Pilde cetire.
('âp B, Vers 3.
u
ă Fiule cele ce-ti poruncesc eu şi te
vei mântui, că vei merge in mâinile
celor răi pentru prietenul tău; nu slăbi,
ci lasă să se mânie prietenul lău, pre carele
l-ai luat in chezăşie- Să nu dai somn ochilor
tăi, nici să dormitezi cu genele tale. Ca să
te mântueşti ca o căprioară din curs», şi ca
m i
•0§ ^ U r j l ’A S A P T A M A N A d i n p o s t 267 ÎH
Si
&
0 pasăre din laţ. Mergi la îurnică, o leneşule!
Şi urmează văzând căile ei, şi fii mai înţe­
întoarcem la patria cea dintâi)
lept decât dânsa. Că aceea nefiind lucrătoare luând dela Hristos Dumnezeu
de pământ, nici având pro cineva să o in-
dem ue, nici subt stăpân fiind, îşi găseţle vara
mare milă.
hrana, şi multa sirânsoare l'ece in vremea (lir (I d u îi uri)
secerişului- Sau mergi la albină, şi vei cu­
noaşte cât este de lucrătoare şi cât de curat Martlnra.
lucru îacc, ale căreea ostenele împăraţii şi
proştii Ie î n t r e b u i E ţ e a z ă spre sănătate, şi de Toate cele pământeşti de-
toţi este iubită şi mărită, m ăcar de este şi
slabă de putere ;c l pentru înţelepciune cins-
făimându-le şi spre munci băr-
kn tiodu-o, o au adus înainte Până când o, le­ băteşte îndrăznind, nu v'aţi
neşule, z a ci? Şi cândte vei scula dinsom n?
I^iiţin să dormi şi puţin să şezi şi puţin să lipsit de fericitele nădejdi; ci
dormitezi şi puţin să-ţi îmbrăţişezi pieptul cu împărăţiei cereşti v'aţi făcut
mâinile. Că apoi îţi veni ţie ca un călător
^ rău fiărăcla, şi lipsa ca un bun alergător. Iar moşteni, prea lăudaţilor mu­
de nu vei fi leneş, veni-va ca un izvor sece­ cenici ; având îndrăsneală că­
rişul tău, şi sărăcia ca un călător rău va
fugi dela tine. Omul cel fără de minte şi fă­ tre iubitorul de oameni Dum­
ră delege umblă in căile rele, şi acela face
semn cu ochiul, şi bate cu piciorul, şi învaţă
nezeu, cereţi pace lumii şi su­
amftDinţând cu degetul. Şi cu inima îndărăt­ fletelor noastre mare milă.
nică meşteşugeşte r e le ; în toată vremea unul
ca acela (iirburărl face cetăţii. Pentru aceea
Slavă, şl acum ; a Crucll Nftgcătoarel
fără de veste va veni la pierire, la tăiere şi
la sfiirâmare nevindecată. Că se bucură de Podobia: H u cu răie cămara...
toate cele ce urăşte Dumnezeu şi se va sfă­
râma pentru necurăţia sufletului. Ochiul se-
iiioţului. limba nedreaptă, mâinile cele ce
Mieluşeaua văzând pre Mie­
varsă sânge nevinovat, şi inima ceeacem eş- lul său oarecând, grăbindu-se
k v teşugeşte gânduri rele, şi picioarele cele
spre junghiere, cu osârdie i^a
^ grabnice a face rău, se vor pierde- Aţâţă îf
^ minciună mărturia nedreaptă şi scorneşte ju- urmat, acestea strigând către
decălî între fraţi. F iu le ! Păzeşte legile tatălui
k^ tău, şi nu lepăda învăţăturile maicii tale. dânsul: Unde mergi acum Fiul î?-
L A STIHO AVN A meu, prea dulce Hristoase?
kH Stihira 7,ilei, glasul a l ^ e a Pentru ce alergi aşa voios în
această grabnică călătorie, în­
Nepostindu-se de pomul cu- delung răbdătorule? lisuse
noştinţii, dupre porunca făcă-
prea dorite. Tu cela ce eşti
^ torului, cei întâi zidiţi şi-au fără de păcat, mult milostive
agonisit moartea cea pentru
Doamne? Dă-mi cuvânt mie,
^ neascultare, şi s^au înstreinat roabei Tale, Fiul meu prea iu­
k^ de pomul vieţii şi de raiul bite; nu mă trece cu vederea,
desfătării. Pentru aceasta să
tăcând, pre mine care Te-am
postim credincioşilor de mân-
născut prea slăvit, pre Tine
cările cele ce strică, şi de pa­
Dumnezeule d ă tăto ru le de
j i timile cele pierzătoare, ca să
vieaţă, cela ce dărueşti lumii
^Hî culegem vieaţă din dumne-
mare milă.
zeeasca cruce. Şi împreună cu
tâlharul cel cu minte să ne .■?i fiploialift ale Veceruicl. dupi <iblcei
 268 iO§ . INKRl go*

^ ^-ij>^ şi uşurează acum călătoria

postului; prin acesta întă- u
Vineri a doua săptămână
rindu-ne, milueşte-ne pre noi.
LA UTRENIE Slavă, tut aceasta.
Tfelcniclle L'lftsulul Dup:^ Intdia Stihologle, Şl acum, a Crucii NăiX‘ă(oarel de Dumnezeu
Sedelnele ('rucil, din Odoib cu a glasul Acnlaşi. U
N iscftJoarei. tot dc ncolo, Podobie; t uvânlul cel im preuuă., u
nu|ia u doua Stibolo^ie, cftrittim aceste
Sedelno, ^lasu) al 4-leB D acă Te-a văzut înălţat pre
I’odobla: Degrab nc inlâmpină... lemn maica Ta, ceea ce Te-a
născut fără dureri, s’a tânguit
u postul înălţâildu-ne din
cu plângere, şi a strigat: Vai u
patimile cele râvnitoare u
mie! Prea dulce Fiule, mă ră­ u
de cele de jos, să înălţăm pre u
nesc acum Ia suflet, văzându-
Domnul, cel ce s’a înălţat pre u
Te pre cruce pironit, ca un u
cruce şi lumea a înălţat; să
rău în mijlocul a doi făcători u
bem în simţire băutura umi^
de rele.
linţii; să luăm în minte ziua
si ceasul în carele avem să r.VNOANTXE u
i
stăm de faţă, înaintea veşni­ 'i cânlîlm t'anonul dia Mineiu aceste Tri- iS
cului judecător.
cftntari. ale lut losi!, dup& rândiiiala lor, u
retiiidu-fie CAotarea a 5-a dlD Psaitiro- u
C&otaroA a 5-a. glasul al 4 Ica, IruiOB: u
Vi Slavă, tot ucoabta. u
4»^ uouni, a Crucli-NaRCiitoarei ilti Dumnezeu N ecredincioşii du vor vedoa...
Vi
Vi Maica Ta, ceea ce nu ştie e bună voie Stăpâne Te-ai
Vi
Vi de mire, dacă Te-a văzut în-
Vi nălţatpre cruce, tânguindu-se
¥^
D înălţat pre cruce şi ai u
surpat pre vrăjmaşul. Pentru
u

cu amar acestea a zis: Ce aceasta pre mine cel surpat

Vi
Vi minune nouă şi streină este de voia mea în prăpăstiile des­
aceasta. Fiul meu? Cum Te-a fătărilor, cu milostivirea Ta ri-
Vi
<)H{ răstignit poporul cel fără de dică-mă. u
lege pre cruce, pre Tine vieaţa u
Vi tuturor, lumina mea cea prea ^ Pre mine cel întunecat la
Vi dulce? suflet cu patimile cele necu-
vioase, luminează-mă lisuse, u
¥^ t)u;»A 8 treia Stihologie» Seileaina Uri
Vi Tflodnr glasul al o-loa.
cela ce ai întunecat soarele, u
Podobie. Strălucei;ito astăzi.
răstignindu-Te pre cruce, şi ai
41^ luminat toate plinirile lumii. u
Străluceşte Doamne darul
crucii Tale, fulgerând în toată I nvredniceşte-mă, Hris-
lumea; pierde tăria dracilor toase, a trece noianul postu- u
 A DOUA SĂPTĂMÂNA DIN POST 269

jg liii cu linişte, alinând valurile Pentru aceasta toţi te lăudăm

^ gândului meu, şi la limanul
S învierii mă îndreptează.
A N'&scâtoarei de Dumnezeu.
cea curată, cu minte
^ curată să o cinstim, pre fru-
m museţea lui lacov, cu fapte
UI dumnezeeştiîmpodobindu-ne,
m cu bună credinţă să o lăudăm,
m ca pre M a ic a Dumnezeului
îl nostru.
Alta trIcăDtaro a lui Teodor, tflasuS al
TO o-lea, Irmos;
Ite cei ce se închină Tie...
^ Turăstignindu-Te,nVaiscos
|j| din stricăciune şi cu suliţa îm-
jHî pungându-Te, m'ai făcut ne-
muritor. Laud mila Ta ceane-
H spusă, că ai venit Hristoase
ăstignindu-Te pre cruce
m să mă mântueşti.
pre tine, Preacurată. ^
S la v A 'I ip, liLf.Tioczeul nnstru, elavâ Ţie
Cela ce pentru mine ai răb-
dat răstignire, bând oţet şi ^
zicând: Săvârşitu-s’a! Săvâr-
şeşte-mi măsura postului, în- ^
vredniceşte-mă a vedea în-
vierea Ta.
Irmos:
Pre cei ce se închină Ţie de
„noapte, Hristoase milueşte-i, m
„şi le dărueşte pace; pentru- ^
„că poruncile Tale s'au făcut î»
„lumină şi tămăduire robilor ^
„Tăi, iubitorule de oameni". ^
Cântarea a S-a, Irm os' ^
ITG tinerii cei bine credincioşi...
îw

|j| ’ Pre cruce întinzându-Ţipal-

ji^ţ mele, ai ucis pre Amalic cel
netrupesc, mântuind pre po-
porul Tău, Doamne. Pentru a-
^ ceasta lăudăm stăpânirea Ta.
Slavft, a Trpimei.
O dumnezeire în trei feţe,
S ostăpânie mai presus cu fiinţa
« să o lăudăm, pre Tatăl cel fără
S început şi pre Fiul si pre Du-
I hui Sfânt.
W ţji acum, a Nftscfttoarel. deşartă în ceruri; şi să stri-
Pre cela ce nu putea să-L
W încapă cerurile zămislindu-L
tu în pântece, L ’ai născut. O,
« înfricoşată şi nespusă minune!
R
pentru milostivire, ai des-
chis tâlharului raiul; şi eu acum
^
fiind jefuit prin răutate dră- m
ceaşcă şi luând rană în su-
flet, vindecă-mă preste tot,
deschizându-mi mie uşile po- Uf
căinţii, cu iubirea Ta de oa- H
meni.
Cu postul luminându-ne tru- ^
pul, să ne hrănim sufletul cu sj
fapte bune; să ospătăm pre ^
săraci, cumpărând bogăţie ne- ^
|S
găni: Lăudaţi făpturile pre
Domnul, şi-L prea înălţaţi îHf
întru toţi vecii.
t P t ‘n t r i i n a t i m a T a s ’a d â t i t
 270
•Og
^ făptura, văzându-Te pre cruce
pironit, prea bune Mântuito­
r i rule. Pentru aceasta mă rog
Ţie îndurate, întăreşte mintea
mea cea clătită pururea de
m bântuelele şarpelui, pe piatra
cea neclătită a voiei Tale.
Sx A Născătoarei <Ie Dumoezeu.
J l Uşa lui Dumnezeu cea în-
cuiată, prin care singur Dom-
^ nul a trecut, îndreptează-mă „tura, de carele se spăimân- m
*1 spre cărările cele dumnezeeşti,
^ şi-mi deschide uşile mântuirii,
ceea ce eşti de Dumnezeu dă-
H ruită; că la tine năzuesc Fe-
m cioară, care eşti singură folo-
jg sitoare neamului omenesc.
TO
^ Alt Irmos:
^ I*rc făcătorul lapturii...
m “ Lăudând lemnul cel prea
|j| sfânt, pre carele Tu Hristoase
H almeuTe-ai răstignit, Tebine-
H cuvintez întru toţi vecii.
* Răstignindu-TeHristoasecei
m fără de lege în Golgota, Te-au
UI omorît; dar viezi şi ne mân-
H tueşti pre noi întru toţi vecii. flete al meu, desfătându-te
BlnocuvflDtâni pre Tatul...
Cu cuviinţă luminată se des­
parte Treimea şi rămâne ne­
despărţită ca un Dumnezeu.
Pre carele II prea înălţăm în*
tru toţi vecii.
acum, a Născfitnarol.
Fă rugăciune pentru cei ce
te laudă pre tine, Preacurată,
o C50Ci
M
VlNKRl §0»
~ ---- ÎHf
---- =
să se mântuească de toate
supărările şi primejdiile. ^
Slavă Ţie. Dumnezeul nostru, slavă Tie ^
Intărindu-mă pre mine cu ^
puterea crucii Tale, Doamne, ^
învredniceşte-mă să sfârşesc ^
cu veselie călătoria postului. ^
Irmosul; S ă lăudăm, bine să cuvâutăm...
Pre făcătorul a toată făp-
„tează îngerii, cântaţi’L po- H
„poare şi-L prea înălţaţi întru gţ
„toţi vecii"
Căntaroa a U-a. iTmus;
Hristos piatra cea netăiată...
/ O ia tr ă netăiată Te-a văzut ^
mai înainte proorocul din
muntele Fecioarei, Mântuito- ^
rule, pre Tine care ai sfărâ-
mat pietrele cu răstignirea Ta. ^
Pentru aceasta liberează-mă
pre mine cel îngreuiat cu pia-
tra nesimţirii, ca un prea în-
durat ^
: h ;; S#
Posteşte-te de răutate, su- ^
întru dumnezeeascadragoste; ^
deschide u p tuturor felurilor
de bunătăţi, încuind intrarea ^
vicleniei, prin înfrânare şi prin
rugăciune. m
Mântueşte-mă pre mine cel ^
osândit, Stăpâne Mântuitorul M
meu, Cela ce ai osândit vrajba M
cu crucea Ta, şi să nu mă arăţi M
vinovat gheenei, pre mine cel P
 «>§ A DOUA D r m M C A DIN I'UST
întinat cu patimile şi întune­
cat cu păcatele.
A N:)8câtoarei dc Dumnf^zeu
Să Te înduri de mine, Hris-
toase, când vei veni cu slavă
să judeci lumea. Risipeşte
negura răutăţilor mele, pen­
tru rugăciunile celeea ce Te-a
născut, şi moştenitor mă fă
împărăţiei Tale celei cereşti.
Alt irnios:
Isdia tlăn}ue^tc...
■ Răstignindu-Te, mi-ai des­
chis îndată raiul, întru carele
luând vieaţă mă bucur, scă­
pând de moartea cea vecinică
a neascultării. Pentru aceasta,
iubitorule de oameni, ca pre
Dumnezeul meu Te slăvesc.
^ Orcanul blestemului s’a ară­
tat pecete binecuvântării, cru­
cea Ta, Doamne, cea făcătoare
de vieaţă; precare văzându-Te
înviem cei ce am fost mai
înainte morţi, şi lăudându-Te,
ca pre un Stăpân Te slăvim.
'^lavl. a TreiDi(*l
Intru o fiinţă Te laudTreime
fără de început, prea cinstită,
de vieaţă începătoare, nedes­
părţită unime. Părinte cela ce
eşti nenăscut, Cuvinte şi Fiule
cel ce Te-ai născut, şi Duhule
Sfinte; măntueşte-ne pre noi
cei ce Te lăudăm pre Tine.
Şl acum, A N&ac&loftrei.
go. 271
Mai pre sus de minte este
naşterea ta, Maica Iui Dum­
nezeu; că întru tine zămisli­
rea a fost fără de bărbat şi
naşterea întru feciorie; că
Dumnezeu este cel ce s’a năs­
cut; pre carele slăvindu-L, pre
tine Fecioară te fericim.
Sitiv& Ţie, Dumoezeul austru. hI hv A Ţie
Cruce cinstită, tăria mea şi
scăparea, fii mieluminareacum
întru acest post, veselindu-mă
şi curăţindu-mă,şi păzindu-mă
de ispite; ca lăudându-te pre
tine, să slăvesc pre stăpânul
Hristos.
Irm o su l;
Isaie dănţueşte ! Fecioara a
„avut în pântece şi a născut
„fiu pre Emanuil, pre Dum-
„nezeu şi omul. Răsărit este
„numele lui, pre carele slăvin*
„du-L, pre Fecioara o fericim.
Lumiu&QUb k I u u I u I, de trei uri.
LA SrmOAVNA
StttJirA de duuâ ari. (glasul al ^-leb
Postul cel omorîtor de pa­
timi fiind de faţă, vesteşte
vindecare celor vătămaţi de
păcate; pre carele să-l cinstim
ca pre un ajutor de Dumne­
zeu dăruit, luând lespezile cele
scrise deDumnezeu prin Moisi.
Să nu cinstim mai mult ne-
înfrânarea care l-a sfărămat,
ca să nu ne facem părtaşi ce­
lor ce le-au căzut oasele în
30C36d3eC36COd30C36C360K3eC36CjX30C3600C4X3tt.*tieU6y>«â
 fir»'. h ic-n
:jto6c;
272 •Dg
« pustie. Să nu ne mâhnim ca
Iudeii, ci în Biserică să ne lu-
minăm; să nu ne făţărnicini
(g ca fariseii, ci să ne împodo-
m bim clupre cuvântul Evanghe-
■■■liei, lăudându-ne cu crucea lui
Hristos, Mântuitorul sufletelor
noastre.
Marllrico.
ce vă vom numi pre voi
Sî sfinţilor? Heruvimi? Că întru
voi s’a odihnit Hristos. Sera-
^ fimi? Că neîncetat L-aţi prea-
slăvit pre el. Sau îngeri? Că
de trup v'aţi lepădat. Sau pu-
teri? Că întru minuni lucraţi.
Multe sunt numirile voastre,
^ şi mai mari daruriJe! Rugaţi-
jS vă, să se mântuiască sufletele
® noastre.
Slava, şl ac u m ; a Cruuil-Nascâloarei,
glasul acelaşi
Ce lucru minunat şi neauzit
este acesta? Fecioara către
Domnul a strigat ca o Maică:
Durerile care n’am avut când
Te-ani născut, Fiule, iute s'au
atins de inima mea. Nu sufer
a Te vedea pre cruce pironit,
lumina ochilor mei î Grăbeşte
dar de Te scoală, ca să siă’
vesc împreună cii lumea în­
fricoşată rânduiala Ta.
!>i cealallA rÂDduialA a rtrcniel-
La ceasul al şaselea.
Troparul PioIvUi'l- M u.
VINKIU go.
n noapte şi în zi cădem
înaintea Ta, Doamne, să
dai iertare de păcate suflete­
lor noastre; ca în pace să ne
închinăm Ţie şi să Te lăudăm,
iubitorule de oameni.
SlavA. 1^1 a c u m ; tot aceasta-
Procbimou, ({laaul al 4-1i b . Psalmul 87.
Doamne, du cu mânia T a sa mă mustri pre
mine, nici cu iutimea T a să mă cerţi.
ytili .
C& săgeţile tale s'au înfipt io mine,
l'in proororlH Iflalel cetire
Cap. 7. Vers 1.
ost-a în zilele lui Ahaz, feciorul lui
loatan, feciorul Iui Ozie Împăratul Iu ­
deilor. sculatu s'au Rasin. impămtul
Aramuiui, şi Fachee, feciorul Iui Komelie, îm­
păratul lui Israil, asupra Ierusalim ului, ca
8S-1 bată şl n’au putut să-I biruiască. Ş i 8’a
făcut veste in casa lu i David zicând: Stătui-
tu-s’au Aram cu E fre m : şi s'a spăimântat su­
fletul lui şi sufletul poporului Iui îq ce chip
SC clăteşte in pădure copacul de vănt- Şi a
z ii Domnul către Isaia: lei;i intru intâmpinâ-
rea lui Ahaz, tu şl feciorul tău, lasub cel
rămas, la fântâna drumului celui de sus din
ţarina nălbitorului şi să i zici lu i: Păzeşte te
sa taci şi nu te teme, nici să slăbească su-
iletul tău, pentru ace!»ii doi tăciuni de lemne
ce fumegă; căci, când va fi întărirea mftuiei
mele tot eu volu tăm ădui; şi feciorul lui
Aram şi Feciorul lui Romelie pentrucă au
sfătuit sfat rău cu Kfrcm împotriva ta, zicând:
Să ne suim asupra Iudei şi să-i facem rău ţi
vorbind cu dânşii, să-i Întoarcem pre ei la noi
şi vom puno împărat intr’insa pre feciorul
lui Saveil Aşa zice Domnul Savaot: Nu va
ramânea sfatul acesta, nici v a fl. ('i capul lui
Aram, Damascul şi capul Damascului, Ha s I d ;
şi incă şasezeci şi cinci de ani lipsi-va îm­
părăţia lui Efrem din popor. Şi capul lui
Efrem Somoron ţi capul lui Somoron, fecio­
rul lui Romelie. şi
de nu veţi crede, nu veţi
înţelege. Şi a adaos Domnul a grăi către
Ahaz. zicând; Cere ţie eemn dela Domnul
Dumnezeul tău. intru adânc şl întru Înălţime.
Şi a zis Ahaz; Nu voiu cere, nici volu ispiti
pre Domnul. Şi a zis Is a la ; Ascultaţi dar casa
lui D avld: Au doar puţin vă este vouă a da
împotrivire oamenilor, pentrucă Domnului
daţi îm potrivire? Pentru aceasta singur Dom­
nul va da vouă semn.
¥i u
«&§ A DOUA SAPTA m A n A DIN POST §0o 373 ifW

I'rncbimeD, glasul a] t)-lca. Pealmul liS. nezeu la fotele oamenilor şi năşteau ele,
W Asijulti; IJuuiiiJie ruga mea şi rugâciuuea mea. aceia erau uriasji oameni vestili din veac.
Ia r văzând Domnul Dumnezeu că se înm ul­
m
Îl Stih: ţise răutăţile oamenilor pre pământ şi cum
jHj Zis-ani, pazi-voiu căile mele, ca să nu gre-
că flecarele gândea cu deadinsul numai rele
şese eu cu limba mea.
în inima şa in toaie zilele, i-a părut râu că îHe
F« făcuse pre om şi s’a căit. Ş i a zis Dumnezeu; îHe
¥i (’j >’3--i VOlMMjC
P ierd e voi pre omul carele am făcut de pe
faţa pământului, dela om până la dobitoc şi
m
«fîf'lţ?^ ' ■ dela vietăţi până la pasările cerului; că-mi
pare rău că l-am făcut. Iar Noe a aliat liar
înaintea Domnului Dumnezeu.

îi VINERI SEARA Prochimen, glasul al G-lea, Psalmul 4U.

K u am zis. Doamne, mîlueşte-mă, vindecă

^ A norA sAptamAna sufletul meu că am greşit Ţie.

L î Doamne s(ngut-am.,.stiliirilepc iDisi cân­ Htili:

tăm sutura, (le două ori t|l patru Martirice F e ric it este cela ce se uită spre săracul şi ÎHt
ale glasului, şl ilmMineiu patru. Slavâ, h mor­ m işelu l; în ziua cea rea il va mântui Domnul.
ţilor. ^i acum, a NAsuâtoarei glasului,
Dela Pilde cetire.
hogmaUca.
Cap (î, Vers 2U.
Mibira, glasul al 4-lea. singur glanul.
iule, p'izpşte legea tătâae-tău şi nu le­
cum e ste v re m e b in e p r i­ păda învăţăturile maicii tale. Lipeşte-ie
__de inima ta pururea şi le Înfăşoară
m it ă , a c u m e ste z iu a Tn jurul grumazului tău- Şi ori când umbli, ÎHt
le poartă şi cu tine să fie, ca să te păzeasca
ţ | m â n t u ir ii; cu m u lţ im e a m ile i
când vei dormi şi când te vei scula să vor-
n T a le c e rc e te a z ă s u f le t u l m eu bea.seă cu tine- Peutrucă porunca este sfeşnic
şi iege şi lum ină; şi învăţătura si cerceturea
m ş i s a r c in a f ă r ă d e le g ilo r m e le est: calea vieţii, spre a te feri de femeia cu
H u şu re a z ă -o , U n u le iu b it o r u le barbat şi de pâra limbii streine. Fiu le ! Sa uu
te biruiască pofta frumuseţii celei streine,
îl d e o a m e n i. nici să le vâneze cu ocbii săi, nici sâ te în­ M
(de două ori) şele genele ei. Că preţul femeii rele este cât
§i al unLn p â in i; şi femeia vânează sufletele
Apoi Mbrtiricilc din Octoili ţi d tia Mineiu
iHi barbaţllor celor de cinste. Au doară va as­
cunde cinevH Ioc in sân şi să nu-şi ardă hai­
Trociiirnuu, ylHbul al 4-lca, Psalmul 20.
H Mila Ta şl adevărul Tău pururea să raă spri- nele s a le ? Sau de va călca cineva pe căr­
buni de foc, au doară nu-şi va arde picioa­
jio G a s c ă .
n r e le ? Aşa cela ce intră la femeia cu bărbat,
n Stih: nu va fi fără de muncă pentru răutăţi. Ase­
H Aştepliad am aşteptat pre Domnul...
menea şi tot cela ce se atinge de dânsa, nu
H va fi fără vină. Nu este mii une de prind pe
n Dela Facero cetire cineva fiirănd, că îură ca eă-şi sature sulle-
tui său cel flămând şi de se va prinde va
Cap. j, V e r i 31.
Tf, plăti de şapte ori şi toate agoniselele sale
dându-le, va scăpa. Iară desfrânatul pentru
âud a fo-st Nor de cinci sute de ani, lipsa minţii, pieire sufletului işi căşiigii; du­
a nâsout trei feciori, pre Sim, pre
re ri şi ocară pătimeşte şi batjocura Iui io
Ham iji pre lafet. Şi a fost l âud au
ve ic nu se va şterge Că umplându se de
început onmeaii a se inrauiţi pe pământ, şi
otrava mâniei bărbatului ei, nu se va milos­
li s’au născut lor^ete. Vtizând îiii Iui Dum­
H nezeu pce felelo oamenilor că erau frumoase,
tivi in ziua judecăţii. Nu va lăsa vrajba nici
H şi-au l'iat temei din toate care au ales. Şi a
pentru o plată, nici se va îmblânzi pentru
multe darun. Fiule, cinsteşte pre Domnul ^i
zis Domnul Dumnezeu; Nu va petrece Duhul
te vei intări şi afară de dânsul nu te teme
meu ÎD oameoii ;ioeştia, pentrucă trupuri
de altul.
fiUQt, şi vor fi zilele lor o suta ;^i douăzeci
de ani. Şi erau uri.işi pe pământ în zilele Şi cealaltă rÂnduială a Mtiirgliiul ctlel BMl
acelea.Şi dupA aceea când intrau fiii lui Dum- liminiti 8tia|ite
Mc:
10
 274 ••8 V lN K llI §0»

lur iitiiip nu -•' l:;>: Iiilurgbie. bîărijim Qcum. a NâsciUoarel d6 Dumopzeu.

<t'dtiiirilo ai;n; Maicâ sfântă a luminii...
l'upa A|)()i preotul:
- lăUeşte. laBâ, iartă...
Milueşte-se pre noi, Dumnezeule
zici‘ui
Şl trei metanii i;l ngicluDca
T at&l nostru
Prea sfântA Treiice...
.i!»(-ul ziUii, hI liraiiiuliji ţi a( slAntuluii
d e Va u v f a
Apoi

‘'lavă i ie numele Domnului binecuvântat.

(de trei ori)
( u sfifl(ii odihneşte, Hristoase...
I'na'uiul
îHf
^i acum
Bin e volu cuvânta pre Domnul..
C eea ce eşti mai cinstiti...
i^
\Psalmul 1-14
nii'lauiile olii;nuite.
I nă!ţa*Te'Vol Dumnezeul meu...
Anoi inrcponi S'i’n r m a . cu:
Şi indată;
eniţi să n» iDcbinăm. •
■I' ;>ori) C ade se eă te Iericim,..

iuecuvlDtează suflete al meu pre Dodidu I. Apollsul

r tenift ct‘a nmrp A'ja fuci-m In loato Vinerilo Efântulul post.

când nu rl' (acc iJiiiri’hiM cea mal toainte
CatiiiQJd I S
snuţită.
M i.g O oamne «trigat-am, ţiuneni ♦: sl h lri; 3
La PaveccrniţH dupu
M'irdricu glHKul <u* ri^nd aI In odu lu i şi
•' iliii Mmuiu Sfinte Piimnezeule cel Ululâi, Troparul;
SUvti. H uiuriilur. A poitolllor, Mucenicilor şi Profeţilor-
;• DogmiUion (ţiiiMuiu) de râod
Slavă..
TrouiiiiniDul zi!ui ij1 l’iînmiilc.
Pomeneşte Doamne.
L A ST IIIO A V N A
blilifa zjJei, care i'Ktc p u si intaJ i«i cu
Şl Ruum
Stihurilu M aică sfântă.

^ ' ătre tine am ridicat oehii Mei... După al doilea Sfinte Dumnezeule.
$1 ucelHţfi Siiiiiră. M ilueştc-ne pre noi, Doamne.
TO
Apoi Stih. I)up.i C ade*se să te fericim,şl după, Sfinte
|l^ M ilueşte-oe pre noi, Doamne... . Dumnezeule, ţi Tatăl Dostruţîoudacul
H :< Mirtiriiî». dup^i glasul .'tihlreJ. <^'u sfinţii odihneşte;
ii acuri' a NHHC-ttoiirol du iJumnezcu. 9i celelalte ale l’avecernitel
M a«(‘uieneti.
^1 Apollsul cel mic
L» «um slobozeşte pre robul Tău. •
S Hote Dumnezeule.
^ Ti'opttrcU', k IusuI al 2-lou
A pcstoli, Profeţi şl Mucenici...
De 66 vor întâmpla sfinţii 40 de muceoicl in
MavA
Sâmbăta a doua, a treia san a patra, să se
I’ omeneşte Doamne ca un bus... caute tipicul dela sfârşitul cărţii la litera P.
'm u u m u m m m is m s s m iu u m u ir . m m u
A 1K)UA SAPTAm A nA din POST §0* 275
H
M © © © (»aA«G 9 0aAG
a a9
Aa. GaJU;)0
aJUK )(S
aAa)
2 ia-a Uuuiiiui, Doinoului meu

H Apoi cflnlflm Snîowliiclo murenlretH

il n Oi'loiii
Sâmbătă a doua săptămână
SiiivA, a luort lor.
Şi anim, h Nas>at.iHiei de r>nintiOt<!U.
I LA UTRENIE
IHt Şi crtiQi la l'lxHiiurrou.
H ^liluja, pg gisBul al 2-lea.
îHf-
n Apoi
Kn
n mih p e ricH lco l î m prihanfi, ( !„ ,i„„a «tflrii
H |.oricitl pro cari i-ai ales i-ai primit ŞI piimeueifto Preotul pre cei morţi dupr- ■"
H Doamne*. oste ohiceiul, iar la al iri^ilul Catismui cănlAm:
n Stih 2:
Q Inc eşli cuvântat, Doamne... fiUt
H
H y pomeoirea lor in ncam şi In oeam. (^eata sliutilor a aflat izvorul vieţii...
« ic*
Stih 3: Şl rei^iaJte
jjuîielele lor intru bunâlali sg vor sălăşlui.
n După Slava, ŞlacMim Ki'tepla pentru cui
n Tropurelo, glasul a] 2 lea^ Jcf iDorţi. it*
postolilor, mucenicilor şi iff*
ft Şl rugfioluoea;
H proorocilor, ierarhilor, pumnezeul Duhurilor şi a tot..
îî cuvioşilor şi drepţilor, cari Şl îndată SfldealnA, (flasul al &-lei
bine aţi săvârşit lupta şi ere- O dihneşte Mântuitorul no- Jî
n dinţa aţi păzit, îndrăzneală stru cu drepţii pre robii Tăi ^
având către Mântuitorul, pre şi-i săiăslueşte pre dânşii în îHe
Acela ca pre un bun, rugaţi-L curţileTale, precum estescris; ^
ţj pentru noi, ca să mântuească,
trecând ca un bun greşalele
H rugămu-vă, sufletele noastre, lor cele de voie şi cele fără
w
H
^ SlavA, b inor(iior (do ihmft ^1). de voie, şi toate cele întru ne- gj
pomeneşte. Doamne, ca un ştiinţă şi întru ştiinţă, iubito- gj
H bunsufleteierobilorTăi,şicâte rule de oameni.
în vieaţă au greşit iartă-Ie. Că HiavA, ilAr«Uul Şi acum
nimenea nu este fără de pă- cela ce ai răsărit din Fe- si
jx cat, fără numai Tu, cel ce poţi cioară lumii, Hristoase Dum- ^
g şi celor răposaţi a le da o- nezeule, şi fii luminii prin- ÎW
H dihnă. tr'însa ne-ai arătat, milueşte- ^
^ acum, a Niscatuarei. ne pre noi. ^
I Maică sfântă a luminii celei Paalmul •>(>
[jţ negrăite, cu îngereşti cântări CANtHNU.l.
ţ i pre tine cinstindu-te, cu bună ('.ănlAtii CaQuoul Minelulu< ou Iromadl
6, al bramuiut SU rtutul p# 4 ţ i m» i i f t fr
jg credinţă te slăvim. >aul «I un Tm oar
Dioaul Siili ţv'^ t ^
h []i« dela A “ in n s a u grfîbit V oievozi 5 3
Edemului... St
joe Şl CflUm Callima a/6-a
 2 76 t*§ SAMUATA go*

Ştiut să fie A NAsr&toftrei de Dumnezeu

I.'i nil (‘.'inlilrii Stiliirile dintru început până Intăreşte-mă, Fecioară, să ^

hi u li-ti Cfuiturc ÎD toate Sam bi'lfle sfâulului postesc şi să mă depărtez de
post, până la Acatist,
tot păcatul, ceea ce ai născut
lap flc eslo hramul lui Hrislos sau al Nas-
Jx CHto irci (Ifi Dumnezeu, căutam C'inonuj Hra- negrăit întrupat pre Cuvântul
J v niiiliii cu Irmosul pe 6, şi al MitiHiului pe 4. cel puternic şi fără de păcat.
î v I.ir delii Câatarca a 6-a, se începe Palru-fâa-
tari'a Trioduluj. Atunci se lasă Canonul lira- Şi-mi dă lacrimi curăţitoare ^
cetindu-J^e întâi Canonul sMnlului
m u lu l,
j|w din Mineiii, cu Irmosul pe (i, si Patru-Câota-
de păcate, ceea ce eşti cu totul jHt
^ rea tji se câata şi Stihurile. fără prihană,
l’A T fir f N T A H R A
htilo.sif.ui cârui Anontili Iu tiinciesto ac esta;
AltăPairu c&ntare.aluiTcodor.glafiulBlfl-IeB. ^
IrmoBi Adâncul patimilor,..
l'ilntarea aceasta a Iul losif.,.

^ Cdntarca aii-a. glasul ui H-|pa, IrnioM; Pomenirea mucenicilor să- ^

ILugaciune vărs către D om nul.. vârşind dumnezeeşte, veniţi jHf
C finţii pentru prea multe iubitorilor de mucenici, să ne
^ munci s'au învrednicit a- bucurăm şi cu cântări încu- M
supra multor milioane de vrăj- nunându-i, să binecuvântăm ^
3§ maşi, Mântuitorule; şi aşa au pre dătătorul de b iru in ţă
Hristos. g;
m dobândit multe bunătăţi ale
Tale. Deci pentru rugăciunile Luând întâi ispită prin bă- ^
lor, ca un bun, şterge greşa- tăi, iar după aceea cu pietre ^
tS lele mele cele multe. fiind ucişi, fierăstruindu-vă, iJ
H fiarelor v’aţi dat spre mâncare. ^
Să lăudăm pre mucenicii lui
Junghiatu-v’aţi ca nişte miei ^
^ Hristos, şi să strigăm către ai lui Hristos, dar trăiţi pu- ^
dânşii cu un gând: Următori
rurea purtătorilor de chinuri.
ai patimilor celor stăpâneşti,
tămăduiţi patimile sufletelor Slavă, a Troimei ^
noastre şi ne întăriţi pre noi, Pre cele trei întru o fiinţă
H să postim de obiceiul cel rău. împreunând şi pre unul în trei ^
feţe împărţind, care este duni- ^
vx ScliimbaL-ai durerea morţii nezeirea, fug de prăpăstiile
î l spre somn, adormind Tu în cele de o măsură ale Iui Sa- ^
mormânt, şi ai dăruit morţi- velie şi ale lui Arie.
^ lor vieaţă. beci învredniceşte,
Mântuilorule, în starea celor Şl aeuui, a N&Bti&toarel. ^

« aleşi, pre cei ce s'au mutat; Fecioară te-ai arătat şi după ^

j| pentru rugăciunile s fin ţilo r naştere petreci curată; că a-
jg mucenici. mândouă ai, si ai născut si ai i î
 •)§ \ D 'ifA 5;^rT4\îVN,\ n is i'f t s i 277

rămas Pecioara; niiiiunată ve- rere, nici întristare,nici suspin: u

derc este şi ceea ce se grăeşte ci vieaţă fără de sfârşit.
şi ceea ce se gândeşte întru
IC o a
tine maică Fecioară.
Ijy Stlb: MintJii t estp Dumnezeu intru sfinţii săi,
Tu însuţi eşti fără de moar- m
^ Dumnezeul lui Isruil te, cela ce ai făcut şi ai zidit
Murtiflca pre om; iar pământenii din ^
Sângele răbdării voastre se pământ suntem zidiţi şi întru ^
roagă Domnului n eîncetat acelaşi pământ vom merge, jfif
pentru noi, mucenicilor; pentru precum ai poruncit cela ce St
aceasta şi acum, l ugaţi-vă ca m’ai zidit şi mi-ai zis: Că pă- ^
^ să postim de patimile cele fără mânt eşti şi în pământ vei
î? de cinste. merge, unde toţi pământenii ^
mergem, făcând tânguirea cea u
A l morţilor de deasupra gropii, cântare:
^
Stih Sunetele lor intru bunâtftţi se vor
RftIAslui,.
Aliluia. (tlfl trei ori) ^
Cela ce vei să judeci toată ('•ADttirf<& a 7-a, Irmos ^

lumea înaintea a multe mi­ 'I inerii evreeşti in cuptor...

ji lioane deîrtgeri, atunci învred- Uploile sângiuirilor voas-

S
w
niceşte pre cei ce au adormit
întru credinţă, să stea fără de
C tre, prea slăviţilor, aţi
stins văpaia înşelăciunii. Deci ^
^ osândă înaintea Ta, prea în- mântuiţi-ne pre noi de focul ^
|j| durate. ce va să fie, cu rugăciunile M
Irm osul:
cele către Hristos, mucenici m
ai Domnului. ^
«nî Adâncul patimilor şi visco-
„Iul vânturilor celor protivnice Gurile leilor astupând şi ar-
jţ „s’aii sculat asupra mea; ci derea m uncilor răbciând, h
îl „întânipinându-niă Tu, Mân­ mucenici, aţi moştenit desfă- ^
ji „tuitorule, mântueşte-mă şi tarea cea mai bună. Care ru- u
{H „mă scoate din stricăciune, gaţi-vă să o dobândim şi noi
„precum ai mântuit din fiară în veci. M
« „pre proorocul”.
Cu toată lumina duhului jHt
CONDAC
fiind luminaţi vitejilor niuce-
g lu u l al 8-t«s.
nici, cereţi odihnă şi intrare ^
ÎS Cu sfinţii odihneşte Hri- în rai şi împărtăşirea vieţii
51 stoase sufletele adormiţilor credincioşilor, celor ce s'au
robilor Tăi, unde nu este du- mutat.
fîmmîîîîmmîîmîmîmmîîmîîîîîmîîijît •
 it
278 •» § s A m b At A § o«

A Născătoarei ile Durunezeu. nunate a îăcut Domnul toate voile sale

intru dâT-ii.
Cântare aduc ţie Fecioară,
i i nu mă trece pre mine cel cu- Adunările mucenicilor din îW
prins de răutăţi; ci-mi dă Prea- cer, viind de faţă la cei ce
H curată îndreptare desăvârşit, vă laudă pre voi, binecuvân- U
î f prin post şi prin toată petre- taţi-i şi-i sfinţiţi, ca săsăvâr-
cerea cea cu fapte bune. şească cu dragoste vremea ^
postului. P
Alt Irmos:
C ela ce ni rourat văpaia... stih : F e ric iţi sunt pre cari i-al a lfs şi i-ai ^
primit, Doamne. ^
Focul şi sabia şi fiarele, ca
a nişte desfătări socotindu-le, Ertând greşalele, cele de |J|
purtători de chinuri, aţi făcut voie şi cele fără de voie, ale u
^ de s'au mirat ucigaşii voştri; celor ces’au mutat cu credinţă
m lăudând voi pre Dumnezeul la Tine, Cela ce ştii faptele
|g părinţilor noştri. oamenilor, odihneşte-i ca un U
7*7»
Dumnezeu.
Îl Cu a m ă ru n tu l tăindu-vă
Irmosul
m ă d u la re le şi arzându-vă,
v^aţi adus lui Hristos jertfă Cela ce ai rourat văpaia ^
î l bine mirositoare, mucenici ai „cuptorului şi pre tineri nearşi ^
Domnului. Deci rugaţi-vă Lui, „i-ai păzit, bine eşti cuvântat iî
pentru noi pururea* „în veci, Doamne Dumnezeul M
„părinţilor noştri". m
Slavă, a Treime!
CAotarea a 8-a, Irmos; ^
ÎJg
jmy Pre un Dumnezeu în Treime
B iru ito ri asupra tiranului..- ^
slăvesc, pre Tatăl şi pre Fiul
jg şi pre Duhul, unime neames-
H tecată, Treime cinstită, înce-
pere prea fără început şi de
T ot felul de munci cu slă-
biciunea trupului răbdând,
vindecători bolnavilor v'aţi
îf*
U

H o fiinţă. arătat, purtătorilor de chinuri. ^

Pentru aceasta strig: Tămă-
51 acum, a Nftsi fttoarei
duiţi sufletul meu cel bolnav, ^
m Prea sfântă S tă p â n ă de prin pocăinţă în vremea pos-
Dumnezeu Născătoare, pri- tului. ^
î| mind rugăciunile robilor tăi,
^ le du ia Dumnezeul tuturor, Vai mie, cum au trecut toate |J
ca să ne mântuească pre noi zilele mele în lenevire! Şi i î
de toată supărarea. iată că soseşte sfârşitul să mă
Slih Sfinţilor cari sunt pe pământul lui, mi­ ia, nesăvârşit fiind prin fapte u

«>s \ iJin A SAI'TAmANA din l'ii.'i
bune. Ci voi mucenicilor, cei
51 ce bine aţi săvârşit călătoria,
Wî rugaţi-vă, ca să mi se dea
^ sfârşit bun.
Cu picăturile sângiurilor
voastre, aţi stins arderea dum-
U nezeirii, dumnezeeşti muce­
zi nici; şi celor ce au ieşit din
vieaţa aceasta Ie cereţi cu
adevărat iertare de cele ce au
lucrat, şi dumnezeeascăodih-
na m veci.
a Nftscfttoarel.
^ lezechil te-a văzut mai îna-
^ inte pre tine, Preacurată, uşă
iuţ neumblată, care deschizi uşile
pocăinţii tuturor celor desnă-
w dăjduiţi. Pentru aceasta mă
SH rog ţie: Deschide-mi şi mie
^ cărările care duc la odihnele
cele de acolo.
| [| AH Irmos:
ITe Dumnezeu cel ce s’a
^ Munci CU multe chinuri în
multe feluri răbdând, unii fiind
arşi, alţii fierăstruiţi, iar alţii
tăiaţi, v’aţi veselit vitejilor,
w cântând lui Hristos; Lăudaţi-L,
u bine-L-cuvântaţi, şi-L prea
jg înălţaţi întru toţi vecii.
w Cu sângiurile voastre, sfin-
w ţiţi marginile lumii, cu picături
w mici râuri de tămăduiri tutu-
4 »^ rorizvorând, prea lăudaţi mu-
cenici. Pentru aceasta strigaţi
« pururea: Lăudaţi, bine cuvân­
î'V
§0* 279
taţi, şi-L prea înălţaţi, întru
toţi vecii.
... . |ifo 'rnl;il
Unime în trei feţe. Părinte,
şi Fiule, şi Duhule cel viu, o
dumnezeire, o împărăţie, pre
Tine lumina cea neapusă Te
laudă oştile îngereşti şi noi
aceştia de pe pământ Te lău­
dăm, bine-Te-cuvântăm, şi Te
prea înălţăm întru toţi vecii.
Ş: n Nis.atour^i
lată toate neamurile te fe^
ricim pre tine, Preacurată, vă­
zând slăvirile tale; că tu ai
născut mai pre sus de fire pre
făcătorul tuturor, pre cel ce
este Dumnezeu şi om. Pentru
aceasta bine-te-cuvântăm, şi
te prea înălţăm întru toţi vecii.
Slih Mintioat este Dumnezeu intru sficţii săi,
Dumnezeul lui Is ra il
Ceată a mucenicilor, cereţi
ca să ne mântuiască pre noi,
făcând şi acum rugăciuni către
Mântuitorul, ca să slujim Iui
curat prin înfrânare, strigând:
Lăudaţi, binecuvântaţi, şi-L
prea înălţaţi întru toţi vecii.
stih- Sufletele lor întru bunătăţi se vor
sălăşlui şi sămânţa lor va moşteni pământul.
Pre cei ce au adormit cu
bună credinţă întru nădejdea
învierii, învredniceşte-i Doam­
ne a se scula spre vieaţă veci’
nică, ca să Te laude curat şi
să Te slăvească cu cântări:
 280
«
Lăudaţi, binecuvântaţi, şi-l
prea înălţaţi întru toţi vecii.
k>f Irmosu; SS IA dflra, bine sft cuvânlâin..
^ fVe Dumnezeu, cel ce s’a
H „născut mai înainte de veci
„din Tatăl, cel fără de început,
jg „şi mai pre urmă s’a îmbră-
„cat cu trup din Născătoarea
„de Dumnezeu ; ca pre un om
„desăvârşit şi Dumnezeu ade-
„vărat, lăudaţi-L, bine-L-cu-
^ „vântaţi, şi-L prea în ă lţ a ţ i
îl „întru toţi vecii“ .
MV
CântaroA a S-a. Irmos:
rrecut-ftl preste legile firii...
I ^ rătatu-v'aţi ca nişte căr-
/ \ buni dumnezeeşti,arzând
J| pădurea cea întunecoasă a ne-
^ dumnezeirii şi cetele dracilor
cu sabia tăindu-Ie, vitejilor
W mucenici cei ce sunteţi lumi-
jH nători inimilor noastre.
Vi
Intunerecul muncilor l-aţi
W trecut şi la lumina cea înţe-
^ legătoare v’aţi mutat, vitejilor
mucenici; pentru aceasta lu-
minaţi sufletul meu cel întu-
necat cu păcatele.
Răbdat-au dureri prea lău-
w daţii mucenici, aducând lui
^ Dumnezeu durerile trupului
^ lor; şi acum cer credincioşi-
H lor, celor ce s’au mutat, o-
dihna cea fără de durere şi
desfătarea raiului.
«>S >AMBATA §fli ^
A N&seâtuarci de [luuioez^u
Arată-te, Preacurată Dum- ^
nezeească Stăpână, ajutătoare u
netrebnicilor robilor tăi, în ^
vremea postirii, ducând rugă-
ciunile noastre Domnului, celui
ce împărăţeşte veacurile.
Alt Irmna ^
P re tine izvorul npmuririi. ^
Ca nişte foc fiind aruncaţi ^
de la Dumnezeu pe pământ,
aţi ars toată înşelăciunea ido- u
Iilor, aprinzând lumina bunei ^
credinţe în toate marginile ^
lumii, mucenici ai lui Hristos. ^
Pre voi mucenicilor, nici
văpăile, nici junghierile, nici ^
roatele, nici ruperea mădula- ^
relor, nici împroşcările cu pie- ^
tre, nici teascurile, nici altă ^
muncă amară nu v’au despăr- ^
ţit de dragostea lui Hristos.
Slavft, a Treimel. ^
Una şi întreită laud dumne- ^
zeirea cu bună credinţă, unin-
du-o după fire, şi despărţin- JHf
du-o după feţe: Tatăl, Fiul şi ^
Sfântul Duh, una sunt.
:<i acum, a Nftsciioarci. M
Pre tine, ceea ce ai odrăslit ^
toiag din rădăcina lui lesseiu l î
şi a Iui David strămoşului,
prea sfântă, preacurată, te slă- ÎW
vim; că mântueşti sufletele
noastre.
 k K ic:k '■xî •W 3 « x < jic ^ 3 6 c :« W ;fc jfc 5 te 5 « îto « & K > « 5 fc 5 K îte 5 4 c i3 c x c

«os A DOCA SAPTA M AN A DIN POST $tm 281 u

Still Sfinţilor ccIop ce sunt pe pământuiLii, '^1 âcuiEi n NHHcătoarei.

minunate a făcut Domou! toate voile S a le Ceea ce eşti veselia îngeri­
« intrii dAnţii.
lor bucuria celor necăjiţi, fo- ^
H Cinstită mulţime a muceni- lositoare creştinilor, Fecioară gj
cilor, roaga-te lui Hristos, ca Maica Domnului, apără-ne pre ^
săvârşind noi cu pace călă- noi şi ne scapă de muncile
toria postului, să vedem şi cele veşnice.
ÎS să ne închinăm patimilor Lui. \.\ L A I i)i:
U MartlricUoţ;l(ifiu)uj,carevorfi de rând sluv
J j stib; 1erlciţj suni pre cari i-ai ales şi i-ai Idiumela pentru morţi, Şi aruni, a N&M-&loare< H
Wţ primit, Doamne. do Dumnezeu.
l.A ST IIIl‘AVNA
Cela ce ai omorît moartea Stiliink* murţilor, «If k IubuI uI din Octoili. t-e ^
va fi de rAnd, a lui Teofan. Slavă, şl aruui, ^
celor morţi şi a celor vii, ca a N&sc&toare! de Dumnezeu
î l un Dumnezeu, şi ai dat tutu- U
jj| ror vieaţă prin scularea Ta,
ini Hristoase; odihneşte şi pre LA LITURGHIE
robii Tăi, pre cari i-ai mutat. l-'erieiriie {^tasului, pe fi După c^ire.
Troparele
Irmusul. Apostoli, mucenici... U
izmeneşte Doamne ca un hun...
ki{ Pre Tine, izvorul cel nemu- SlavA
jg „ritor, care prin sfinţi dărueşti <\i sfinţii odiline:#(e, IJristoase, sufletele..
u
„tămăduiri neamului omenesc, Şl arum
I ’re tine zid ţi liman te avem
„Te slăvesc; că mântueşti su- ProcldmoD. el ioa.
„fletele noastre". '^eseliţi-vă intru Domnul şi vâ bucuraţi
drepţilor...
U'-MINANDA Stih le riciţi sunt pre cari i-ai ales.,,
\ltul, glaRul al t>lea .
Cela ce ai împodobit cerul .Sufletele lor intru bUDătfiţi se vor sălăşlui,
^ cu stele, ca un Dumnezeu, şi t t ih : C&tre Tine, Doamne, am ridicat sufk^
tul m eu ..
prin sfinţii Tăi tot pământul
Apuntulul zilei ^i al morţilor, câtre SolooeDj
w ai luminat, făcătorule a toate, Aliluia, t;laBiil Al 4 lea U
pre cei ce Te laudă pre Tine ‘^trigit-au drepţii. ÎW
Stih: F e ric iţi buut pre c a ii i-ai ales,..
mântueste-i. , KvttD{;beIia d(l& Marcu «i Evanghelia dcla
î
l ^ SisT6. a morţilor
loao
riilNOSh.UL
nucuraţi-vă drepţilor in'ru Domnul,.,
Îl Cela ce stăpâneşti pre cei Altul:
morţi şi pre cei vii, ca un Duni- f'rriciţi gunt pe ciiri i-ai a'fs şi i ai pr niif.
Doamne. §i pomenircu k r in iitim ei in ceeni.
î l nezeu, şi prin sfinţii Tăi tot
In acest chip se face slujba ptntrii cei morţi
^ pământul luminezi, ziditorule iu (rei Sân bete «le f>fflrtului po^t. rând nu
a toate, mântueşte pre cei ce ciide nici mul d'n flceule t n i prazrice: Al
sfântului loan. lnaîTi(e-Mpr>.’Stori;{. al Sfinţilor
^ Te laudă pre Tine. IU de mucenici sau B u r a Vestire.
 *•4

^COCOCOCOCDCOCOCOGOCO^COCOGOCDGOGOGOCOCOCO^

DUMINICA
A DOUA A SFANŢULUI POST
IN G A R E S E CANTA R A N D V IA L A C E T JII ÎNTKTJ SFIN Ţ I t’A R IN T IX l l N0!?TR11
(ÎR K ÎO R IE PA LA M A , A R IIIE P IS C O IU ’L T ESA LO N IC U M U , FAC V j'O R l'L DK MINl'NI-

AŞKZATĂ !)[■: PRKA SFINTITI L FILOTKU:.

S A M B A T A S E A R A
La Doamne strigat-am, punem Stihlrile po 10, cântând: trei SUhirl ale invlerll, trel ale lul
Aoatoile şl aceste patru ale SlAotuIui. Glasul al li-loa, Pudobic;
Cu ce cuaunl de laude.,.

Iu ce cântări de laude care izvorăşte ape de vinde­

vom lăuda pe Ierarhul ?
Trâmbiţa teologiei, gura cea
insuflată de focul darului, cins­
titul locaş al Duhului, stâlpul
Bisericii cel nemişcat, bucuria
cea mare a lumii, râul înţe­
lepciunii, sfeşnicul luminii,
steaua cea luminoasă, care lu­
minează lumea.
Cu ce flori de laude, vom
încununa pre Ierarhul? Pre
apărătorul creştinătăţii şi îm-
protivitorul păgânătăţii, pre
î l folositorul cel călduros al cre-
dinţii, pre marele îndreptător
şi învăţător; vioara cea bine
tocmită a Duhului, limba cea
î l strălucitoare ca aurul, izvorul
cări credincioşilor; pre ma­
rele şi minunatul Grigorie*
Cu ce buze noi, pământenii,
vom lăuda pre Ierarhul ? Pre
învăţătorul Bisericii, pre ves­
titorul dumnezeeştii lumini,
pre tăinuitorul cel ceresc al
Treimii. Podoaba cea mare a
monahilor; pre cel ce a stră­
lucit cu fapta şi cu gândirea
la cele de sus; lauda Tesalo-
nicului, carele are în ceruri
pre cel dintru aceeaşi cetate,
pre izvorîtorul de mir, dum-
nezeescul şi prea minunatul
Dimitrie.
Slavâ, (fla«ui al 6-les.
Cuvioase de trei ori feri-
5^
 «>§ DUMINICA A DOrA DIN l‘(\ST §«• 283

Î8 cite, prea sfinte părinte, păs-
torule cel bun şi discipol al
Jg lui Hristos, mai marele păs-
torilor, cel ce ţi-ai pus sufle-
tul pentru o i; însuţi şi acum
ÎS Grigorie de Dumnezeu pur-
tătorule, părintele nostru, cu
rugăciunile tale, cere să se
P dăruiască nouă mare milă.
scum, a N'ARc&toarel de I)umo9zeu, cea
dintAi a slabului.
LA L IT IR
Slihira hramului, Slavfi. acum ; a Născă­
toarei do Dumnezeu.
LA STUIO AVN A
Născătoare de Dumoezeu -
j^de tr#i ori)
Şl ccalalt urmare a Priveglierii.
Iar unde ou este Priveghere, zicem Troparul
Învierii.
Sla?ă, a i!&Dtulul, glasul al S-iea;
Luminătorule al dreptei credioţe...
Şi acum, a Născătoarei
Cela ce pentru noi Te-al născut.
LA U TREN IE
După cci ţase rsalml, la [ ’umoezeu este
Domnul, troparul Învierii de două ori

Stlbirile loTleril, după AlfaA'lta.

Slavă, al sf&Qlului. gls&ui al 8-lea
Slavâ. glasul al b-lea.
uminătorule al dreptei
Limba cea deşteaptă spre
credinţe, întărirea Bise­
învăţătură, răsunând în ure­
ricii şi învăţătorule, podoaba
chile inimilor, ridică sufletele
monahilor, apărătorule cel ne­
celor leneşi şi prin cuvintele
biruit al teologilor; făcătorule
tale cele grăitoare de Dum­
de minuni Grigorie, lauda Te-
nezeu scară se află, suind pre
salonicului, propoveduitorule
cei de pe pământ la Dumne­
al darului, roagă-te pururea
zeu. Pentru aceasta, Grigorie,
să se mântuiască sufletele
minunea Tesaliei, nu înceta
noastre.
rugându-te lui Hristos, să lu­
mineze, cu dumnezeiasca lu­ Ş l acum, a iVAscătoarei
mină, pre cei ce te cinstesc C ela ce pentru noi Te-ai născut...
w
pre tine. Obi^QUitele Stlhologil şl cetire din Exalmcroo
Apoi
Şi acun), a Născâtoarel.
Antifoanele glu^uiui.
Fecioară, ceeace nu ştii de mire...
Toată euHarea,
(C:iutâ înapoi la Duminica Lâsalului de
carne, pa{?. 41) Evangliella Utrenii*! c p va Ii de rând
W
A cum slobozeşte pre robul Tău. Invieren Ini Hristos

Stlnte Dumni'zeule Pealmul 50

După Slavă, glasul ai b-lea.

T atăl nostru tuşile pocăinţil deschide-mi..-
îi
kx T ro p a ru l: Şi acum. asemeoea.

;4;.
 284 ^ DUMINICA gc*
----------- •= M
In cărările mântuirii...
omenească prin tine s'a în- u
Apoi, pe iflasui s i G-lca
vrednicit, că tu una părtini-
Milueşte-mă Dumnezeule...
toare ai fost Fecioară către gţ
Stiiiira
Dumnezeu omul. Pentru acea- ^
L a mulţimpa faptelor t t p I o .
sta ca pre o Născătoare de
¥¥i (Cautft-lo tnapol, paţ; 3)
Dumnezeu, toţi, dupre vred- u
C A N O A N ELE nicie te slăvim.
^ Din Octoili al tnvivrii cu Irmosul pe 4. al
^ Triortului pe 4 şi al Sfântului pc 6 AU Canon al ^tfâotuhii.
t’îm in'Jl Trioduliil. C&iitarea 1-a, glasul al 4-lea, Irmos;
('ântârcB l«la,glasul al S ic a . Irmos; Deschide-voiu yura mea.,.
I ’re Faraon cel ce se purta

I uând noi glasul desfrâna-

L tului, cu fierbinţi lacrimi
m cădem către Tine, părintele şi
Dumnezeul tuturor, strigând:
Am greşit depărtându-nedela
Jl Tine, necurăţiei slujind! Deci
UI primeşte pocăinţa noastră.
Starea cea îm p ă r ă te a s c ă
care o ai dăruit mie defăi-
mându-o, Cuvinte, rău m'am
osândit, ca cel ce iubind dul-
^ ceaţa păcatului m'am asemă-
nat dobitoacelor. Ci Tu, Mân-
tuitorule, cela ce pentru mine
om Te-ai făcut, păzeşte-mâ cu
îndurarea Ta.
In genunchi cad ca şi de
IU demult desfrânatul, stăpâne
Doamne. Deci Tu grăbind pri-
ineşte-mă, şi îmbrăţişându-mă
JJ cu mâinile, dărueşte-mi chipul
^ mântuirii Tale, şi în loc de ar-
Ji gat, iubitorule de oameni, iarăşi
jg fiu al Tău mă fă.
"îs
A N&icâtoarei de Duinoezeu.
§ Dumnezeeştii arătări, firea
w:
V
"eniţi dumnezeeşti ritori
şi cei mai aleşi dintre
teologi, veniţi limbile cele de
Dumnezeu grăitoare, aduna-
ţi-vă întru una, ca să lăudaţi U
dupre vrednicie pre ritorul u
Duhului, pre dumnezeescul
Grigorie. u
Să se laude de mine stâlpul u
credinţei, apărătorul Bisericii,
marele Grigorie, prea alesul
păstor al Tesalonicului, po-
doaba cea adevărată a cetei gj
Ierarhilor. |5
Slava îHt
Din pruncie ai poftit vieaţa u
cea mai bună, şi din tinereţe
ai iubit părinte înţelepţia cea
desăvârşită; şi întocmai cu ^
obiceiurile şi cu gândul te-ai
arătat cu cel de un nume cu M
tine, dumnezeescul Grigorie.
m
Şi acuni, a Născătoarei ^
F ii mie, Preacurată, cale M
vieţii mele, povăţuindu-mă ^
spre dumnezeeştile locaşuri, gj

•S§
că am rătăcit şi tn^am alunecat
în surpăturile răutăţii, din care
ridică-mă cu mijlocirea ta.
Catavasie.
H Deschide-voiu gura mea,..
Cântarea a S-a, Irmos:
Doamne, cela ce ai făcut...
I
nfricoşându-mă de lucrurile
mele şi de înstrăinarea cea
cu depărtare şi de risipirea
bogăţiei Tale, pre care am chel­
tuit-o în desfrânări, întru po­
căinţă strig către Tine, Dum­
nezeule şi părintele meu: Gre-
şit-am, mântueşte-mă.
Greşind pe pământ, mă în­
fricoşez de cer; că am să fiu
mustrat la judecată, când toţi
vor sta de faţă, Cuvinte, jude-
cându-se cu dreapta Ta ju­
decată.
întunecatele şi spurcatele
mele gânduri mă hrăifîau, când
delaTineMântuitorule, mă de­
părtasem eu, păcătosul. Iar
acum strig: Greşit-am! Gre-
şit-am, mântueşte-mă, pre cel
ce cu căldură alerg la îndu-
n rarea Ta.
A Născătoarei de Dumnezeu.
Frământătura Iui Adam s'a
î i îndumnezeit, Fecioară; că din
pântecele tău purtător de trup
H s’a arătat Dumnezeu, prin ca-
^ rele am fost chemaţi din o-
sânda cea de demult cei în­
s m m ig
A DOUA DIN POST «0§
şelaţi cu nădejdea îndumne­
zeiţii.
Alt Irmos:
i're ai tâi caotăreţi...
păzind curgerile dumneze-
eştilor tale învăţături, scăpăm
de toată măestrla celor de rea
credinţă şi gonim toate cetele
lor, cu sfinţitele tale scrisori,
Grigorie.
înţelepciunea nebunească a
celor de rea credinţă o ai stri­
cat, fericite, având în inima
ta înţelepciunea lui Dumnezeu
cea ipostatică; prin care cu
sunet ai sfărâmat deşarta lor
întărâtate.
Slavă.
Omorându-ţi toată sburdă-
ciunea trupului celui stricăcios,
înţelepte, sihăstreşte ţi-ai în­
viat mişcările sufletului şi l-ai
făcut pre el organ dumne-
zeesc al teologiei.
Şl acum, a Născătoarei.
Cu cunoştinţa minţii şl cu
voinţa am iubit cu deadinsul
vieaţa, cea de ruşine şi păcă­
toasă ; ci cu dumnezeeasca
dragoste, leagă-mă Fecioară,
mireasă a lui Dumnezeu, prin
dumnezeeasca rugăciunea ta,
C o N' I) A C IJ L
glasul al 4-lea.
Acum s^a arătat vremea cea
de lucrarc, lângă usi stă jude- m
'im t u m u M M m m m m u m u u m m m u m m
286
^ ■ -- —
cata, să ne sculăm dar pos-
tindu-ne, să aducem lacrimi
de umilinţă, împreunate cu
milostenie, strigând: Greşit-am
mai mult decât nisipul mării.
Ci slăbeşte, făcătorule al tu­
turor, ca să luăm cununile ne-
stricăciunii.
Sedealna, glasul al 4-lea.
[8 Podobia; Degrab ue iotâmpină...
« Inplăciunea celor rău ere-
Hţ dincioşi o ai ars înţelepte şi
credinţa ortodocşilor bine o
ai arătat şi ai luminat lumea.
Pentru aceasta purtător de bi­
ruinţă te-ai arătat, stâlp B i­
sericii şi arhiereu adevărat.
Deci nu înceta rugându-te lui
Hristos, să ne mântuească pre
noi pre toţi.
(de două ori)
SlavA, şl acum; a Născătoarei.
primeşte degrab rugăciu­
nile noastre, Stăpână, şi le du
Fiului şi Dumnezeului tău,
Doamnă cu totul fără prihană,
{g Stinge supărările hulitorilor,
doboară vicleniile şi surpă,
Preacurată, îndrăzneala celor
fără de Dumnezeu, cari se în-
trarmează asupra robilor tăi.
C&Qtarea a 4'fi, Irmos:
ţ U eşti puterea mea ..
epădând părinteştile po­
L runci, dumnezeeasca bo­
găţie care mi-ai dăruit, în
^ dulceţile patimilor o am chel-
TO
. « I
«OS DUMINICA §0* JHfc
— — ^ ^ ^
tu it; pentru aceasta ca cel ce
cu mărturisire mă căesc, nu
Te scârbi asupra mea, Stăpâne. ^
Cu dumnezeească cuviinţă îHt
primind sărăcie, pre mine cel ^
ce demult «fam fost depărtat,
cheamă-mă către Tine; şi spre ^
veselie mă rândueşte iubito- gj
rule de oameni, ajutând cu îHt
trupul Tău, cel dumnezeesc, ^
Cuvinte, chemării mele. ^
Prin lacrimi neîncetate să
ne mântuimdeveşnicile munci,
pre care le-a gătit Dumnezeu ^
viclenilor duhuri* Ca fiul cel ^
pierdut, strigând: Greşit-am ^
Ţie, Părinte! Ci primeşte-ne a*
pre toţi cei ce alergăm la mi- ^
lostivirea Ta.
ftn
A Născătoarei do Dumnezeu. itn
Cuvântul cel ce este fără
început cu Tatăl şi cu Duhul, ^
din Fecioara cea neispitită de ^
bărbat se naşte afară de le-
gea firii; şi a rămas ceea ce ^
era şi în ceea ce a primit dela ^
noi, iarăşi a rămas. Că este ^
un Fiu în două firi, păzind
întru amândouă cele ale firii.
u
Alt IrmoBt
S latul cel neurmat...
D eschizându-ţi gura ta. Pa- m
rinte înţelepte, ai propoveduit ^
înţelepciunea lui Dumnezeu la
care ai gândit în inima ta pu- U
rurea; şi pre Varlaam cel de-

•o§
şert, neînţelept şi fără minte
l-ai arătat.
Apusa-ai stib pământ, dupre
legea firii, soare cel prea dulce;
ci vei răsări de dimineaţă cu
Hristos, soarele celneapus, Cel
ce caută spre toţi prin rugă­
ciunile tale.
Slavă.
Arătatu-te-a darul lui Dum-
H nezeu, pre tine fericite, laudă
n şi întărire prea mare orto-
m docşilor; păstor bun şi al doi-
m lea teolog şi turmei păzitor
prea deştept.
Şi acum, a Năs.'utuar*)!.
Deschide-mi urechile sufle­
tului, Maică a lui Dumnezeu,
ceea ce ai născut pre cel ce
a deschis mai înainte urechile
surdului şi mă învredniceşte
a lua în urechi dumnezeeştile
cuvinte şi a le împlini.
CâDtarea a 5-a, Irm o s:
P enti'd ce m’ai lepădat,.
D e bogăţiile şi de dumne­
zeeştile daruri m’am lip­
sit, ducându-mă departe, unde
m-am topit de foamea bună­
tăţilor vieţii; ci Tu Părinte ca
un bun umple-mă de dulceaţa
^ şi mărirea cea de demult,
î l pentru bună îndurarea Ta.
H Primind gândul celui pier-
dut, carele şi-a cheltuit vieaţa
«întru desfrânări, să alergăm
:v
A DOUA orV POST §0» 287
către milostivul părinte cu ne­
îndoită credinţă şi cu inimă
înfrântă, ca să primim lăsarea
păcatelor.
Nu întârzia suflete al meu
petrecând în locuri depărtate,
ci degrab aleargă mărturisin-
du-te lui Dumnezeu şi Tatălui,
ca să iei deslegare pentru
relele ce le-ai lucrat, vieaţa
cheltuindu-ţi.
A N&scătoarei de Dumnezeu.
Soarele dreptăţii, cel ce se
poartă pre nour luminos, întru
tine îl vedem Preacurată Fe­
cioară purtându-se, carele go­
neşte întunerecul nebuniei
idoleşti şi luminează cu ade­ JHf-
vărată înţelegere.
Alt Irmos:
S păimântatu-s’au toate-
Cu secerea cuvintelor tale
şi cu sfinţitele scrisori, ai tăiat
eresurile cele spinoase şi o- m
drasiele neghinelor streine; şi I?
ai semănat seminţele orto­ ÎHt
doxiei cele de bună credinţă,
ierarhe Grigorie.
Cuvintele tale cele prea în­
ţelepte şi cinstitele scrisori
sunt rouă cerească, miere din
piatră, pâine îngerească celor
ce aleargă la tine; mursă de
miere, mâncare plină de dul­
ceaţă şi izvor de apă vie, m
Grigorie. ^
 288
Slav;.,
m rule de oameni, a privi şi a
M Învăţător te cunoaşte pe tine
M pământul şi marea, stâlp sfin-
H ţit aî ortodoxiei şi cinstită că-
mară a dînnnezeeştilor dogme,
sfinţit înţelept cuvântător de
H Dumnezeu, împreună locuitor
şl părtaş şi întocmai la obl­
ii ceiu cu apostolii,
^ Şi acum, a Născătoarei.
H Cu râurile umilinţei spală
m întinăciunea inimii mele, Fe-
^ cioară Preacurată, şi-mi dă-
^ rueşte mijloace de pocăinţă
cu sfinţitele tale rugăciuni, cele
către induratul Dumnezeu, pre
carele negrăit l-ai născut.
Cântarea a G-r , Irmos:
Ruglciunea mea voiu vărsa...
F
iul Tău cel mai tânăr am
fost şi bogăţia Ta prin de­
prinderea relei vieţuiri o am
cheltuit şi darurile Tale le-am
pierdut şî de Ipunătăţile Tale
H m'am lipsit. Vîirt către Tine,
părintele şi Dumnezeul meu,
cerându-nii iertare.
Instreinare fără omenie am
aflat şi a paşte porcii m'am
osândit şi bogăţia mea pre
carea pentru milostivire mi-ai
fost dat-o, degrab o am risi­
pit şi am rămas gol despre
toate. Ci Tu, ca Dumnezeul
meu, milueşte-mă!
n Nu am îndrăzneală, iubito-
se§ DUMINICA ga»
vedea nemăsurată înălţimea
cerului, fiin d c ă am greşit;
nici a mă numi fiu al Tău, eu ^
păcătosul. Ci în dar mă iartă,
Cel ce ai nemăsurată milă. u
A Nâsc&toarei de Dumnezeu ^
Negrăită este naşterea ta şi g
nepovestit este chipul naşterii, ^
Fecioară, ceea ce ai născut mai
pre sus de minte pre Dum- m
nezeu, avându-ţi fecioria ne-
întinată. Pentru aceasta pe
tine, ca pre o adevărată Năs-
cătoare de Dumnezeu, dupre
vrednicie te mărim. m
t*
Alt Irmos ; ^
înţelepţilor de Dumnezeu... ^
Ruptu-s'adeşartaîntărâtare m
şi limba lui Varlaam celui fără
minte, cu cuvintele şi cu dog-
mele şi cu ascuţirea minţii
^
H
înţeleptului împărat şi cu a ta,
Grigorie. ’ ^
Dumnezeeasca alăută Du- ^
hului, trâmbiţa care a vestit m
luminat tainele lui Dumnezeu,
pre marele ierarh al Tesalo-
nicului, limba cea de Dumne­
zeu cuvântătoare, cu cântări
să o cinstim. ki?
SlHVfi. ^
Povăţuind pre popor oare- ||
când ca un stâlp de foc, ai ^
ars pre vrăjmaşii credinţei;
iar a d u n ă rile credincioşilor ^
 A DOUA DIN rO S T
its
^ le-ai luminat, de Dumnezeu
înţelepţite, părinte Grigorie.
!ţi aoum. • Nâs:'&tuarm.
H stăpână Preacurată, fii mie
J| linişte şi liman de mângâere,
trecându-mă la dumnezeescul
m ţărm cel fără de valuri şi ali-
nându-mi viforul p a tim ilo r
H mele.
CONDAC
glâsul al 8-lea.
Pndo!jla, Apărătoarei Doamne...
Pre tine, organul înţelep-
ciunii cel sfinţit şi dumnezeesc,
ţfi trâmbiţa teologiei cea lumi-
^ noasă, cu un glas te lăudăm,
« Grigorie de Dumnezeu grăi-
^ torule. Ci cela ce stai ca o
k minte în a in te a minţii celei
dintâi, către dânsul îndrep-
tează mintea noastră, Părinte,
ca să strigăm: Bucură“te, pro-
H poveduitorule al darului.
n ICOS
n Înger te-ai arătat pe pământ,
vestind oamenilor cele dum-
jj« nezeeşti, ce nu se pot grăi.
lijt Că având minte omenească şi
J| trup, cu glasurile ca ale celor
?S fără de trupuri, ne-ai făcut pre
î* noi de ne-am minunat, de Dum-
« nezeu grăitorule, a striga ţie
acestea: Bucură-te, prin carele
ţj s’a gonit întunerecul! Bucu-
ră-te, prin carele a venit Iu-
55 mina! Bucură-te, vestitorule
jg al dumnezeirii cele nezidite!
TO
Se»
Bticură-te, văditorul al celei m
zidite şi nebune cu adevărat!
Bucură-te, cela ce ai spus că
firea lui Dumnezeu este înăl- H
ţime neajunsă! Bucură-te, cela
ce ai zis că lucrarea lui este
adâncime, care nu se poate
lesne vedea! Bucură-te, că stă-
virea lui Dumnezeu bine o ai ^
vestit! Bucură-te, că părerile ^
făcătorilor de rele le-ai mustrat!
Bucură-te, luminătorule, cela ^
ce ai arătat soarele! Bucură-te, gt
paharule, carele dai băutură ^
nemuritoare! Bucură-te, prin g?
carele străluceşte adevărul! ^
Bucură-te, prin carele s'a întu- ^
necat minciuna!Bucură-te, în- ^
văţătorule al darului. ^
SINAXAR
LA DUMINICA A DOUA A
POSTULUI MARE
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
In aceeaş zi, în Duminica a doua a postu­
lui mare, îacem pomeDlrea celui intru sîipţi
părintelui nostru Grigorie Palama, arhiepis­
copul Tesalonlcului,
S T IH U R I
!5pre lumina cea neinserafă îl duce acum
al lum inii izvor.
P e cel cu adevărat mare şi strălucitor al
luminii predicator.
cest îiu al dumnezee^tii şi neinseratei
lumini, cu adevărat om al lui Dumne-
_____I zeu şi minunat serv gi slujitor al lui
Dumnezeu, se trăgea din Asia, din părinţi de
neam şi slăviţi. S ’a silit să-şi împodobească
cu virtute şi învăţătură nu niimai omul cel
din aîară şi văzut, ci cu mult mai mult_ pe
cel lăuntric şt nevăzut. Pe când era încă î d
fragedă copilărie i-a murit tatăl lui. Mama sa
l a invătat şl l-a crescut atât pe el cât şi pe
fraţii şi surorile lui în învăţătura şi în Ifgea
Domnului şi în sfintele Scripturi. A ajuns încă
bun cunoscător şi al învăţăturii laice, căci a
 ;ic ÎKM3KM
i DUMINICA
urmat Ia dascăli învăţaţi. Grigorie, isteţ din
fire, având o râvnă potrivită, a adunat în
scurtă vreme tot îelu l de cunoştinţe, încât
ajungând la vârsta de douăzeci de ani, şi so­
cotind pe toate o nimica şi mai înşelătoare
decât visurile, căuta să alerge sus Ja Dum­
nezeu, pricina şi dătătorul oricărei înţelep­
ciuni, şi printr'o vieţuire mai desăvârşită să-şi
al'ierosească Iui Dumnezeu toată fiinţa sa.
Oeacsea descopere maraei sale scopul său
iubitor de Dumnezeu, dorul şi dragostea în­
flăcărată de Dumnezeu ce-o avea de multă
vreme. Cu acest prilej a aîla t că şi ea nutre­
şte demult aceleaşi gânduri şi că’şi găseşte
desfătarea în aceleaşi lu cruri ca şi el. A
M adunat deci mama indată io jurul ei pe copiii
4H?săi şi le-a zis cu veselie: „Iată eu şi pruncii
pe care rai i-a dat Dumnezeu!" Apoi încearcă
să afle ce părere au ei despre cele bune şi
¥^ le descopere ţelul fratelui lor mai mare
Acesta, întrebuinţând mai mult cuvinte din
inima decât din minte, i-a convins să urmeze
JH?cu bucurie aceleaşi dorinţe ca şi el şi să fugă
de lume. Deaceea după ce şi-a împărţit, după
¥^ sfatul evanghelic, toată averea Ia săraci şi a
n piirăsit cu suflet uşurat favorurile împărăteşti
şi cinstea şi sgomotele dia palatele împără­
4H?
H teşti, a urmat lui Hristos. P e mama şi pe
surorile sale Ic-a băgat intr’o mănăstire de
4HÎcălugăriţe, iar el împreună cu fraţii săi s’a
¥^ dus in muntele sfinţeniei, supranumit Atos.
¥^ Dar pentiucă timpul n’a îngăduit să trăiască
n la un loc, a sfătuit pe fraţii săi să rămână în
n alte mănăstiri şî acolo să-şi ducă viaţa după
4H?plăcerea lui Dumnezeu, ia r el s’a dat în
¥^ ascultarea unui bătrân minunat numit Nico-
dim, care trăia în isihie numai pentru Dum­
¥^ nezeu, Dela acesta a învăţat cu fapta, în u-
milinţa suiletului, toată porunca şi toată vir*
tutea. A mai dobândit aici, în descoperire
tainică, şi sprijinul şi ajutorul nebiruit de
nimeni al prea curatei Născătoarei de Dum­
nezeu- După mutarea lu iN ico d im către Dum­
¥¥inezeu, a ti'ăit câţiva ani în Marea Lavră cu
multă râvnă şi cu minte încărunţită. De dra­
¥^ gul isihiei, însă, pleacă din M area Lavră şi
iiubrăţişează pustia. Adăugând totdeauna dor
lângă dor şi dorind necontenit cu tărie să
îie cu Dumnezeu, se dă pe sineşi unei vieţi
n covârşitor de aspre. Infrânându-şi de pretu­
m tindeni prin rugăciune stăruitoare simţurile,
inălţându-şi mintea la Dumnezeu, petrecân-
du-şi tot timpul in rugăciune, studiind cele
H dumoezeeşti şi întocmindu-şi îutr'un chip
Wl foarte bun, viaţa, învingea cu mare putere,
¥^ prin ajutorul lui Dumnezeu, luptele ce i ly
dau demonii; curAţindu-şi sufletul cu izvoare
de lacrimi prin privegheri de nopţi întregi a
ajuns vas ales al harurilor dumnezeescului
¥^ Duh şi avea adeseori vedenii dumnezeeşti
¥^ Şi ceeace-i mai .minunat este că nu şi-a schim­
§0»
bat îelu l lui aspru de viaţă, cu toate că & ple­
cat, din pricina năvălirilor Ismailiţilor, în Tesa-
lonic şi a fost silit să locuiască în unele oraşe.
După mulţi ani, după ce şi-a curăţit desă­
vârşit şi trupul şi sufletul, cu voia lui Dum­
nezeu, a primit marele har al preoţiei- Şi
săvârşea tainele preoţiei ca unul care n ’avea
trup şi era, ca să spun aşa, în afară de el
însuşi, încât sufletele celor care se uitau la
el, se pocăiau numai văzându-1. E ra cu ade­
vărat mare şi era cunoscut do cei care trăiau
după plăcerea lui Dumnezeu ca un purtător
de Duh. Se arăta un astfel de om şi celor
care vedeau faptele l u i : avea putere împo­
m
triva dracilor; izbăvea pe cei cuprinşi de în­
şelăciunea şi uneltirea lo r ; făcea ca pomii
nerodîtorî să dea ro a d e ; vedea mai dinainte
cele viitoare şi era împodobit şi cu celelalte
haruri şi roade ale dumnezeescului Duh. Dar
pentru-că săvârşirea virtuţii stă in puterea
noastră, iar căderea in Încercări nu stă I e
puterea noastră, şi îâră în cercări nu este nici
desăvârşire şi nici arătarea credinţei noastre
in Dumnezeu — căci împreună lucrarea faptei
bune şl a dorinţei de bine desăvârşeşte pe
omul care trăeşte după Dumnezeu — a îngă­
duit Dumnezeu să cadă acest mare bărbat în
m
felurite şi necontenite încercări, pentru ca
prin toate acestea să se arate cu adevărat
desăvârşit. Ce minte poate să-şi inchipue câte
i s’au întâmplat ? Ce cuvânt poate să ro­
stească uneltirile mai mari decât cele dinainte
ale cumplitului vrăjmaş şi acuzaţiile şi bâr-
felele aduse lui de noii luptători împotriva
lui Dumnezeu ? Cine poate să spună cât de
mult a luptat pentru credinţă timp de două­
zeci şi trei de ani, suferind din partea v ră j­
m
maşilor vătămări şi felurite necazuri ?
Fiara italiană, V arlaam din Calavria, care
se credea grozav în înţelepciunea laică şi
socotea în deşertăciunea propriilor lui gân­
duri că ştie toate lucrurile, a pornit războiu
cumplit împotriva Bisericii lui Hristos, a drep­ u
tei noastre credinţe, şi a tuturor celor cari
o ţineau cu tărie. Varlaam învăţa nebuneşte ÎH6-
că harul comun Tatălui şi Fiu lu i şi Sfântului
Duh şi lumina veacului ce v a să îie, prin
care vor străluci şi drepţii ca soarele, în
chipul în care şi Hristos a arătat-o strălucind
ca soarele pe Muntele Tavorului şi pe scurt
toată puterea şi lucrarea Dumnezeirii trei-
ipostatice, este cu totul deosebită de firea
dumnezeească şi este creată. Iar cei cari
cugetau drept că acea dumnezeească lumină
este necreată şi că toată puterea şi lucrarea
dumnezeească nu sunt nicidecum însuşiri
noi printre însuşirile fireşti ale Iui Dumnezeu, m
pe toţi aceştia, prin cuvinte si prin scrieri
mari îi numea închinători Ia doi Dumnezei
şi închinători Ia mai mulţi Dumnezei, după
cum ne numesc şi Iudeii, Sabelie şi Arie.

A DOUA DIN PO^T
Pentru a vădi rătăcirea Iui Varlaam , B i­
serica a trimis Ia Constantinopol pe dum*
nezeescul Grigorie, ca un luptător al cre­
dinţei şi ca un cunoscut apărător, dar mai
bme spus şi ca acuzator şi ca acuzat. Dum-
nezeescul împărat Androuic al patrulea Pa-
leoiogui, apărător al dreptei credinţe, a adu­
nat un sîâtit sinod. Când a venit Ia acest
sinod şi Varlaam — cu învăţăturile lui eretice
spuse mai sus şi cu acuzaţiile aduse împo­
triva credincioşilor — marele Grigorie, plin
de dumnezeescul Duh, şi îmbrăcat cu putere
nebiruită de sus, a astupat acea gură deschisă
împotriva lui Dumnezeu şi în sfârâit a biruit-o;
a prefăcut iu ceauşă, prin cuvâQtâri arzătoare
şi prin scrieri, ereziile lui asemănătoare spi­
nilor. Pentrucă n’a mai putut suferi ruşinea,
vrăjmaşul dreptei credinţe a fugit la Latini,
de unde a şi venit. In sinod Gdgorie, după
ce a mustrat pe Varlaam, mustră şi pe Poii-
cMndin şi prin cuvântări contradictorii a ni­
micit scrierile lui. Cu toate acestea partizanii
pierzaniei acelora nu încetau de a purta
războiu Bisericii lui Dumnezeu. Spre a Ie fi
stavilă, silit mal mult de sîăntul sinod şi chiar
de împărat, şi loainte de toate prin voia dum-
nezeească, Grigorie a fost înduplecat să se
urce pe tro i arhiepiscopal §1 să fie păstor
sfintei Biserici a Tesalonicului. îmbrăcat cu
acest har, a dat cu bărbăţie şi stăruinţă cu
mult mai multe lupte decât înainte pentru
credinţa ortodoxă. Pe mulţii, cumpliţii şi v i­
clenii partizani ai lui Achindin şi Varlaam,
care se arătau ca nişte pui înverşuoaţi ai
unor învierşunate fiare sălbatece, ca şi pe
învăţăturile şi scrierile lor, i-a combătut cu
îel de îel de argumente, prin cuvântări şi
scrieri de Dumnezeu insuflate, nu odată sau
de două ori sau de trei ori, ci de multe ori
şi ÎQ multe împrejurări, nici numai în timpul
unui împărat sau patriarh, cî în timpul a trei
împăraţi, care au luat sceptrul împărăţiei unul
după altul şi în timpul tot atâtor patriarhi şi a
multor sinoade- Dar în sfârşit i-a biruit. Unii
îadărătnlci, socotind o nimica dreptatea dum-
nezeească, au rămas in rătăcirea lor. A ş a s ’a
întâmplat cu toate ereziile. Mai sunt încă şi
azi din toate ereziile rămăşiţe, care n’au niclo
ruşine de sfinţii care le-au pus pe lugă, ca
să nu mai vorbesc de neamul obraznic al Iu­
deilor, care şi până azi se porneşte cu furie
împotriva lui Hristos.
Pe scurt, acestea şi atât de mari sunt bi­
ruinţele marelui Grigorie împotriva necredin­
cioşilor. Dar Dumnezeu, pe căi nespuse, îl
trimite învăţător şi in răsărit. Din Tesalonic
este trimis sol in Constantinopol ca să poto­
lească certurile dintre împăraţi. A îost prins
insă de Agarineni şi ţinut în stăpânirea lor
un an întreg, Ca uu luptător a mers die loc
ÎB loc şi din oraş în oraş, învăţând cu mult
H
C5KW
291
curaj Evanghelia lui Hristos. Pe cei tari îi
întărea încă şi mai mult şi-i sfătuia să siărue
în credinţă, ia r pe ceişovăelnici, care aveau
I
unele îndoieli şi-i puneau întrebări cu pri­ IU
vire la cele ce se petreceau pe acea vreme,
îi sprijinea cu înţelepciunea dumnezeească
şi le dădea cea mai bună deslegare tuturor
întrebărilor ce i le puneau. Ia r cu ceilalţi
necredincioşi, care s’au rupt în chip nenoro­
cit de creştini şi-şi bat joc de dogmele noas­
tre : de iconomia întrupării Domnului şi Dum­
nezeului nostru, de cinstita cruce, de cinsti­
tele icoane cărora ne închinăm, de multe ori
le vorbea cu îndrăsneală. M ai mult încă vor-
bia şi despre Mahomet şi despre multe alte m
întrebări ce-i erau puse. Prin răspunsurile
pe care Ie dădea pe unii îi uimea, iar pe
alţii îi înfuria împotriva lui, şi-şl întindeau
mâniie spre el şi i-ar îi pus muceniceşte ca­
păt zilelor, dacă, prin purtarea de grijă a lui n
Dumnezeu, n’ar fi fost cruţat cu nădejdea
răscumpărării sale cu bani. Acest iucru s'a
întâmplat şi marele Grigorie a fost eliberat sen
de nişte creştini iubitori de Hristos. Ş i aşa a îfj?
plecat Îndată, mucenic nesâiigerat, la turma sa. stn
Pe lângă multe şl mari daruri şi merite
deosebite ce avea, a fost împodobit şi el cu n
semnele Iui Hristos, având in el, după cum
spune Pavel, lipsurile lu i Hristos (Coloseni, KK
I, Z i). Ia r ca să arătăm însuşirile Iui deose­
bite le vom uumi pe acestea: era peste mă
sură de blând şi smerit, insă nu când era
vorba de Dumnezeu şi de cele dumnezeeşti;
in acestea era mare luptător; era îără ură
şl îngăduitor; căuta, atât cât ii sta în putinţă,
sa răsplătească cu bine pe cei care se pur­
tau rău cu e l ; nu primea cu uşurinţă cuvin­ stn
tele ce se spuneau împotriva u no ra; era
răbdător şi cu suî-et mare în greutăţile ce îtn
veneau asupra lui de fiecare dată; era mai
presus de orice plăcere şi slavă deşartă; era xn
totdeauna simplu in toate trebuinţele trupului,
deşi cu timpul trupul lui se slăbise cu lotul;
blândeţea, liniştea şi necontenita Iui bună­ kk
voinţă a tăriei sufletului său se desăvârşise an
atât de mult în el, încât aceste însuşiri se
Kn
arătau şi pe dinafară celor care-I priveau;
în toate totdeauna înţelegător, atent şi ordo­
nat. Ca o urm are a acestor însuşiri aproape
an
niciodată ochii lui nu-i erau seci de lacrimi,
ci purtau în ei izvoare de lacrimi-
D eci aşa a luptat vitejeşte dela început
până la sfârşit împotriva patimilor şi a dra­
cilor ; a alungat departe de Biserica lui Hris­
tos pe eretici, înfăţişând limpede în cuvântări Ă#
şi în scrieri credinţa ortodoxă, iar prin ele
a pecetluit carecum toată Scriptuia cea in­
suflată de Dumnezeu, după cum şi ea, care-i
sfârşit şl pecete a vieţii şi cuvântului sfinţilor,
a pecetluit \iaţa şi cuvântul lu i; a păstorit
apoi, apostoleşte şi bine plăcut lui Dumnezeu,
n. 292 •0§ [Il/M IM C A gd.

turma Iui timp de treisprezece ani, a Impo-

¥¥, duljit-o cu predici morale şi a condus-o spre
viat. Născătoare de Dumnezeu
tflrla cea cerească. Şi, ca să spunem asja, spre Fecioară, ceea ce una ai născut
a so arăta ajutător de ob>te fji al ortodocşilor
m viaiii şi al «elor ce vor veni, s'a mutat la vieaţa; drept aceea, pre tine
H via[a coa mai presus de lume In anul 1362 credincioşii mântuire te ştim, ^
n dela Hristos, trăind în total 63 de ani. Duiiui
şii-a dat iu mânile lui Dumaezeu, iar trupul, ca ceea ce ai născut cu trup ^
sfintele lui moaşte, le lasă turmii. Sfintele lui
liioastu ei astăzi se păstrează în Mitropolia
pre Dumnezeul părinţilor.
¥¥. din Tosalonie. ueol)işnuit de strălucite şi de
M l Ir m o i
iHi slăvite, ca o moşteoire iji comoară nepreţuită.
De fiecare dată fac minuni celor cesft apro­ N 'au s l u j i t f ă p t u r i i ..
pie de ele cu crediaţă, dăniesc izbăvire de
Cei ce cinstesc cuvintele şi
tot felul de boale, despre care povesteşte ^
multe istoria sfântului Grigorie.
scrisorile tale, Grigorie, se în-
Cu ale Iui rugăciuni, Dumoezeule, milueş- ^
te-ne şi no mâatuie pe noi, Amin.
¥^ vaţă cunoştinţa lui Dumnezeu,
( ’fi 'iir> a <* 7-h, ! >nio plini se arată de înţelepciu- m
m e n i cei ce m erseseră. nea cea duhovnicească şi teo- |j
îndrăzneală nu am, a mă nu- logiceşte propoveduesc darul ^
* mi fiu al Tău, Părinte iubi- cel nezidit şi lucrarea lui Dum- ^
ţ| tortile de oameni, ci mă fă nezeu. gj
H ca pre unul din argaţii Tăi, Sabia şl arcele celor rău
îl rogu-Te şi nuTeîngreţoşade credincioşi, tu de tot le-ai sfă-
lH mine cel ce strig: Dumnezeul râmat şi trufia lui Varlaam şi ^
părinţilor noştri, bine eşti cu- toată puterea ereticilor, ca o îH
vântat. ţesătură de păianjen o ai ri- U
^ Spurcându-ne vieaţa prin sipit ca şi cu o piatră, prea
UI vieţuirea păcătoasă şi pier- mare Ierarlie. jh»
H zându-ne bunul neam cel din­ silfi. U
ţi tâi, prin fierbinte pocăinţă să
Pecetluitu-s’a cu cuvintele
alergăm către cel unul părinte
şi cu dogmele şi cu scrisorile P
al nostru şi Dumnezeu; ca să
tale, Grigorie, credinţa celor
ţ? luăm mântuire.
binecredincioşi şi îndrăzneala | j
m Aspru stăpân este căruia eresurilor a contenit şi ame-
m m’am osândit a-i robi; tare şi ninţarea dreptei credinţe şi
^ nesuferită foame am răbdat, tăria celor rău crdincioşi a ^
^ plăcând porcilor. Ci întorcân- încetat. ^
H du-mă, strig; M â n tu ito ru le Şl acum, • N i i c â t u a r c i .
U mântueste-mă.
Noi cei uscaţi de boalele ^
^ \ NMsratmirvi
patimilor ştiindu-te cu adevă- ^
f‘'irea cea muritoare o ai în­ rat izvor de tămăduiri, scoatem ^
 •>§
w ape de mântuire dumnezeeşti
ÎS şi strigăm: Bine este cuvân-
ÎS tat Preacurată rodul pântece-
lui tău.
CftHtârM « K t Irm o i:
D e şapte ori cuptorul
ogăţia cea nemăsurată şi
B multă milostivirea Ta o
vedem, Stăpâne, cei ce credem
întru Tine. Pentru aceasta toţi
î
l cu căldură împreună cu des-
frânatul cădem către Tine.Pri-
|j« meşte pre cei ceŢi-au greşit
{| şi la Tine au alergat; că nu
ţî este, milostive, păcat, care să
î l poată birui iubirea Ta de oa-
î
l meni.
S pentru milostivire, Stăpâne,
S| pre sine Te-ai smerit, şi Te-ai
jg apropiat fiilorTăi celor căzuţi;
^ că însuţi iubitorule de oameni
pre cei căzuţi îi întâmpini şi
j[| sărutându-i, mântuire le dă-
n rueşti. Şi de şi cineva va că-
dea jos, milostiv fiind ca un
w iubitor deoameni,nu Te mânii.
î| C^^niai înfricoşatăjudecată
« mă va întâmpina, o, Stăpâne!
Căvăzându-Tefără răutate şi
iubitor de oameni, nu alerg
către Tine ca să strig cu glasul
curvaruiui, ci în leneviră îmi
petrec vieaţa. Tu dar fii mie
milostiv şi de osânda aceea
mântueşte-mă prin pocăinţă,
îndurate, jî C * pântece şi de zămislire, a grăit
NU trei dumnezei slăvim, ci
A i )o i ; a [)[n p o s t §<» 293
o dumnezeire, iar trei iposta-
suri cinstim cu adevărat. Pre
Tatăl nenăscut, pre Fiul născut
din Tatăl, şi pre Duhul Sfânt
purces din Tatăl, pre Dum­
nezeu unul în trei; de'^/şi nu­
mirea fiecăruia, ca un Dum­
nezeu ce este, cu credinţă se
slăveste.
ii
La multe năpaste, sunt su­
pus, şi cu viforul întristărilor
înnecat. Ci cu rugăciunile tale
mântueşte-mă, ceea ce eşti li­
manul mântuirii, Preacurată,
şi din toate răpindu-mă, mă
mântueşte. Ca pre tine, dupre
vrednicie, ca pre o caldă fo­
lositoare, şi de Dum nezeu
Născătoare, să te slăvesc întru
toţi vecii.
T ioerii cei bine credincioşi...
S tai acum împreună cu teo­
logii lângă scaunul celui prea
îndurat, fiind asem enea cu
dânşii, şi întocmai la obiceiuri,
prea înţelepte Grigorie, mai
întâi şezătorule pe scaunul
Tesalonicului, podoaba ierar-
chilor, luminat împodobit fiind
cu mărirea arhieriei, şi ser­
vind lui Dumnezeu.
Ştiind D um nezeu curăţia
gândului tău şi mai înainte de
curat credinciosului şt dum-
 294
nezeesculiii împărat, că erai
să fii apărător nebiruit al B i­
¥¥ sericii. Pentru aceasta, prin
în tă rire canonicească te-ai
uns cu mirul arhieriei.
Slava.
Birueşte-se arătat şi se spul­
beră adunarea lui Polichindin
de mâna ta, şî de înţeleptele
tale cuvinte, prea lăudate Gri-
gorie, mai întâi şezătorule pre
scaunul Tesalonicului. Şi pre­
4»^ cum piere fumul, aşa a pierit
¥^
adunarea cea putredă, prin
limba ta cea cu glas de tunet
¥^ şi de teolog.
¥^ Şl Hciirn, a N'ăscătuuroi
Cuvântul lui Dumnezeu din
¥^ bunătatea sa cea desăvârşită,
întru tine. Fecioară, a împo­
dobit, firea omenească cea cu­
W5 fundată în patimi şi toată o
¥¥.
¥^ a înoit şi o a sfinţit. Pentru
¥^ aceasta cei prin tine mântuiţi,
te slăvim întru toţi vecii.
rântart>a H-m, (niioR;
Spăimântatu s’au de aceasta...
ucurie şi veselie se face
4i^
¥^ B acum pentru mine, jun-
ghiindu-seviţelul Tău; umple
de aceasta şi sufletul meu cel
ce nădăjdueşte spreTine, Dum­
¥^ nezeule. Prim eşte-niă pre
mine rătăcitul, şi la vieaţă mă
ridică pre mine cel omorît, şi
mă îmbracă întru dumneze-
U
k
•>§ DUMINICA So*
easca haină a mântuirii şi a
nestricăciunii.
S ufletelor depărtate dela
u
Dumnezeu şi lipsite de dum- u
nezeeştile daruri, veniţi cu
căldură, şi luând în minte în­
toarcerea desfrânatului, să stri­ u
găm: Părinte bunule! Cela ce u
u
eşti din ceruri, greşit-am cu
toţii, curăţeşte-ne şi ne mân-
tueşte, pre cei ce alergăm la
mila Ta.
u
Ca unul ce ai mulţime multă
de îndurări, nu Te îngreţoşa
Doamne, Doamne, de mine,
carele în multe desfătări am
cheltuit bogăţia, şi acum alerg
şi strig către Tine: Greşit-am
Ţie! Mântueşte-mă, pre cel ce
scap la mila Ta.
A Născătoarei.
Liman de mântuire, de că­
lăuzire şi de părtinire, te am
pre tine eu, robul^ tău; sca-
pă-mă de toate împiedecările
cele cumplite, ea una ce eşti
bună, cu rugăciunile tale cele
către Dumnezeu, Stăpână. Că
spre tine cu dragoste toată
nădejdea mi-am pus; ca să
te slăvesc cu credinţă.
AU Irmos.
T o t neamul pământesc.
Oglindă dumnezeească te-ai
făcut Grigorie; că pre cel du-
pre chipul lui neîntinat l-ai
păzit, şi mintea puindu*ţi băr-
41^
•>§
băteşte, stăpân asupra pati­
kSf milor trupeşti, ai luat chipul
cel dupre asemănare. Pentru
4»^ aceasta te-ai şi făcut casă prea
luminată sfintei Treimi.
Vi împăratul cel bine credin­
cios, te-a arătat pre tine, ca şi
¥i cum ai fi fost cu aripi sburând
prin văzduh; că împreună cu
dânsul te-ai luptat, ca un plin
hy de dumnezeescul Duh asupra
lui Varlaam, celui cu minte
deşartă şi nebun, carele a
grăit nedreptate asupra înăl­
ţimii lui Dumnezeu; pre carele
pre dreptate l-ai biruit.
¥^
Slavă.
¥i
kii CU totul fiind plin de înţe­
lepciunea cea bună, Mărite,
W ai strălucit lumină în lume,
*« izvorînd dogmele ortodoxiei;
căci cu iubirea filosofiei celei
« alese, înţelepte, ai luat în pân­
tece dumnezeeasca frică şi ai
41^ născut cuvintele Duhului.
Şl acun], B Născătoarei.
4H{
4i4^ cântare de mulţumită cu un
W glas aducem ţie noi credin­
¥3i
4H( cioşii, de Dumnezeu Născă­
toare; că tu ai deslegat ble­
W stemul nostru cel de demult
¥^ şi toţi luăm prin tine dumne­
4H( zeeasca bine-cuvântare, mân­
« du-te dela Dumnezeu cu darul
tuire, luminare, milă şi bucu­
¥^ ria cea veşnică.
I.TIMINAn DA IN V IK R II
Bl&Vă, & st&QtUlUl-
A DOl'A DIN POST §0v 295 frUt
Poflobia; Cu apostolii să ne suim...
Bucură-te, lauda părinţilor, ■ 4
gura teologilor, sălăşluirea tă­
cerii, casa înţelepciunii, căpe­ -1^
tenia învăţătorilor, adâncul cu­
vântului. Bucură-te, organul
lucrării, înnălţimea gândirii la
cele de sus, tămăduitorule al
boalelor omeneşti. Bucură-te,
locaşul Duhului, viu fiind si
după moarte părinte.
Şi ncum. a Năsi^âtoaroi.
Stăpână, a tuturor stăpână,
apucă înainte întru primejdii,
sârgueşte întru necazuri, fii u
u
de faţă în nevoi; ca să nu ne îf*
apuce pre noi în ziua sfârşi­ u
u
tului nici satana, nici iadul,
nici pierirea. Ci să stăm toţi
nevinovaţi înaintea înfricoşa­
tului divan al Fiului tău, o
Maica lui Dumnezeu stăpână!
Căci câte voeşti, le şi faci.
i,A uiiDi;
Puoem Stilurile |)fl opt ^i cftntfira cloci Mi
hirl ale Învierii iji aceste trei,
f^laRul M u .
Pyilobia: C bucuria...
Fericită vieaţă ai petrecut
în lume şi acum te veseleşti
împreună cu adunările celor
fericiţi şi pre pământul celor
blânzi ca un blând locueşti,
ierarhe Grigorie. Imbogăţin-
ia*
minunilor, care dai celor ce te u
u
cinstesc. ia*
S tib ; {} dreptului va deprinde inţelepeiune
$i limba Iui va grăi judecala, H
 296 « D l’MINICA §0k)
^ — —

Dogmele dreptei credinţe

le-ai sădit, tlăind fericite spinii
jg relei învăţături şi sămânţa cre- LA LITURGHIE
dinţei bine îmmulţindu-o, cu Fericii ilc (;lii^uluj pr ^ -;I hI p SfAntului
^ ploaia cuvintelor tale spic în- ('fi ’lHrea a treia, pi3 4

şutit ai adus Iui Dumnezeu, Procliimi'D, glasul

A**
ca un plugar iscusit. T u , Doamne, ne vei feri şi ne vei păzi de
neamul acesfS H veac.

^ Auziţi acestea toate neamurile... S lih ; Mâatueşte-mă, Doamne, că a lipsit cel

cuvios. JU
De strălucirea vieţii tale Apostolul Din cfltiett oca c iifrc K v rri
m celei fără de prihană, s’au AlilulH i^laRiilu] U
mirat adunările îngerilor şi Kvanghella dela Marcu a flfintalul, toată
« h ijtia a r iilc r c H a c ă
ale oamenilor fericite; că de
C IIIN O N iC lI,
bună voie te-ai arătat tare
Lăudaţi pre Domnul din ceruri.
^ nevoitor şi pustnic şi arhie-
reu; vrednic slujitor lui Dum-
nezeu şi prieten adevărat*
■
'“'coală-Te Doamne Dumnezeul meu, DUMINICA SEARA
înalţă-semânaTa, nu uita pre săracii Tăi până
în sfârţit. Du{iâ ['riuimul Începător

Si Siihira Triodiilui, i;>((ul al ei. Doamne strigat'fim... P 'nem 10 etlh iri:

putru din <■ inlli, i ele dn uniiljDţă; Iar din
l’riod, l’odobnlcele tui losif.
*^î Celor ce umblă întru întu-
(Masul h1 8 lea.
|J|nerecul păcatelor, ai răsărit
p lumină, Hristoase, în vremea l ’odobiu; t ă r ă de măsură este.,,

^ postului. Arată-ne nouă şi ziua ără de măsură greşind Ţie, ^

jg cea vestită a patimii Tale, ca nenumărate munci aştept, ^
să strigăm Ţie: Scoală-Te, scrâşnirea dinţilor şi plângere ^
jg Dumnezeule, milueşte-ne pre fără mângâere; gheena focului |j[
noi. şi întunerecul şi tartarul. Deci M
^ Id f aceasta; Ş i « o i i r n , a NAi atciarM prea drepte judecătorule, dă-
[|e Dumniz> u. rueşte-mi lacrimi prin care să
P re a bine-cuvântatâ eşti... aflu iertare, şi deslegarea de |î[
Ha l '( > \ ( i l . M ( j I A M A IU ^
răutăţile mele, postind şi stri-
gând Ţie; Stăpâne Hristoase m
Ai"»i 1,1 if in l’t'dviir d u jr dlilcelu. râmând milostiveşte-Te spre mine,
- I'V , Şl H('uiii; S iiJii'a Kva.ii»liuiiej
pentru mareşi bogată mila Ta.
( V ‘ifii:l iiHfti ţi inv ţ ;it u r o sfilutului
^ T.MMior 6iu(liiul P re mine cel rătăcit în munţii
ApollHUl liui liij relei neascultări, caută-mă Cu- U
H iO§ M Nl A T R ilA SAPTAMAHA DIN POST §«• 297 U
kH ÎW
vinte, şi la Tine niă cheamă care satură în scurtă vreme, u
gonind departe năravurile cele Ci prea bunule Părinte, să ^
rele ale gândului meu. Şi fiind nu-mi închizi mie milostivirile
mort, înviază-mă iarăşi, şi cu cele iubitoare de oameni; ci ^
^ postul mă curăţeşte pre mine, deschizându-le, primeşte-mă ^
î l cel ce strig cu plângere ne- ca pre fiul cei pierdut, şi mă u
încetat: Stăpâne Hristoase! mântueste.
Milostiveşte-Te spre mine, (d i ilonA ort)
pentru mare şi bogată mila Ta. Martirii'*

Aiîr --‘.liiiră s I' i Teodor, gloRui icplaşi. Mucenici ai Domnului, tot

Pndnhlo P r e cea slfivitS ..
î« începând postul săptămânii
a treia, pre cinstita Treime
să O lăudăm credincioşii, să-
5 ^ vârşind cu bucurie cealaltă
vreme a lui; şi patimile tru-
peşti slăbindu-Ie, să culegem
jJl din sufletele noastre flori dum-
nezeeşti, ca să împletim cu-
nuni Stăpânei zilelor. Ca toţi
¥¥ purtând cununi, să lăudăm pre
Hristos ca pre un biruitor.
? i d l ; Mini'Ju.troi
iji Bl itm , a NAfirfttoarfi,
lUipft H'jiro; Lu m in ă lină...
locul sfinţiţi şi toată boala tă- jw
măduiţi; şi acum rugaţi-vă, ^
să se mântuiască din cursele u
vrăjmaşului sufletele noastre,
rugămu-vă.
Rlâv*. |1 t e u n i. t NâbrAtoare- ^
Cele cereşti te laudă pre
tine cea plină de dar, Maică, ^
ceea ce nu ştii de mire; şi ^
noi doxologim naşterea ta cea îhj
neurmată. Născătoare de Dum-
nezeu; roagă-te să se mân- ^
tuiască sufletele noastre.
Şl ueainlin răadulalA, precum i'a arâtal v2
mai Înainte lii hunilnlca lăutuluide brAuzA ^

I’roclilmei' ifieiiui al 8-Ies ___________________________________^

kif ' ă nu Întorci faţa Ta dela sluga Ta...
(CaiiU-1 la iMiminioa lâealiiliii hrAni^, eu
^
W S::tiiri! i lui. |*uj; 121) Luni a treia săptămână.
I A -^TIHOAVNA
Silli’ra <'!l >1. ^Itisul al ^ h a LA UTRENIE
« F râile părinteşti lepădându- Trui8iili\‘ie nUfitiIul Diipft intâifl StilioloK'*
ziconi HpdRlnrlt* rele de iimilinţfi, dÎQ Octolh
îHf

le, cu minte nestatornică am ale i'luKului ce eo va mtftmpla- ^

vieţuit.în gândurile cele do- l>up& a douH Stlliulouir. zlrem aceâ^lÂ
dflnâ, • Iul losif.
w bitoceşti ale păcatului; toată
(iltieul Bl 8-le^.
« vieaţa mea rău cheltuindu-o
l’odoliir: r oruuca cea cu taină...
eu, ticălosul; şi de hrana care
g întăreşte inima lipsindu-mă, u focul înfrânării să ar-
H am mâncat dulceaţa poftei, dem toţi ca pre nişte
vi>
H 298 «OS L l;h i go, ^
4»^ ------------- --------------------------------------

^ uscăciuni, sburdările patimilor dincioşilor şi bucuria celor ^

şi văpaia cea nestinsă, să o necăjiţi, mângâerea prea mare ^
¥¥ stingem acum cu izvoare de celor întristaţi; roagă neînce- ^
lacrimi; strigând celui ce va tat, pentru noi, pre cel ce s'a ^
jg să judece tot pământul; Mân- născut mai pre sus de fire din |î
tuitorule milostive, Doamne, pântecele tău cel prea sfânt, ţnt
păzeşte-ne pre noi neosândiţi, Fecioară, împreună cu îngerii ^
^ dându-ne iertare de greşale* şi cu stăpâniile, să scăpăm în ^
ceasul întrebării de cumplita ^
Slava, iar aceasta şi auum. a Nnscfiloarei,
adcmoQca osândire. ^
Ceea ce eşti de Dumnezeu rsaim r»n, ^
dăruită curată binecuvântată, C A N O X V l ^
^ roagă neîncetat, pentru noi, Mineluliil, dupre rfimluiala liil, ^
pre cel ce s’a născut din tine ■î>i ftCPKj TrlpfKCpţ nl lui Clilr loRil, se ce- JW*
pentru milostivirile îndurări- let;lu Câutaroa l a di» I'tialtire. glauul al
h-lea, Irnios;
lor, cu puterile cele de sus, C flntnre sft înfllţîim popoare.
^ cu arhanghelii şi cu toţi cei
ela ce ai milostivire ca un ^
fără de trupuri, să ne dea
nouă iertare mai 'nainte de C Dumnezeu, primeşte-mă
pre mine cel ce mă pocăesc,
^
p
sfârşit, şi curăţire de păca-
te, şi îndreptare vieţii, ca să carele mi-am cheltuit vieaţa
^ aflăm milă. desfrânat. Strig către T in e: u
jitf greşit-amîNu trebuiesc pârâşi,
i|y Dupft a Ireia htllidlugie. Sed^lr.ti lui U iir
Teodor, asemenea.
căci eu însumi vădesc ruşinea ^
faptelor mele.
Ti*eime sfântă şi cinstită,
păzeşte-ne întregi şi neosân- Lăsând hrana cea îngereas­
m diţi, pre noi cei ce săvârşim că, m'am asemănat dobitoa­
postul de a treia săptămâna, celor, hrănindu-mă cu netreb-
41 ^ ca să trecem cu vrednicie şi nica răutate. Dar primeşte-mă p
celălalt ce urmează, şi să în- pre mine cel ce mă întorc, ca
deplinim toate poruncile Tale. pre unul din argaţii Tăi, ce- s#
Ca aşa urmând, să ajungem rescule Părinte. ^
^ fără osândă a vedea slăvită
Noaptea dulceţurilor care ^
învierea Ta, aducândU’Ţi cân-
tare şi laudă. vine din desfătări lăsându-o, ^
toţi credincioşii să ne apro-
Sia\u, tot areafitn V anutn, a Năsuâtoarci
piem cu osârdie spre lumina m
|[| Născătoare de Dumnezeu, adevărului; ca să ne învred- S
ceea ce eşti folositoare cre- nicim mesei celei luminoase. U
 A THF;1A SAPTA m ANA d i n §0* 399

A Născătoarei, celei neapuse, din carele a

¥i Bucură-te, prea-sfântă B i­ răsărit Hristos Dumnezeu.
Vi serică, lâna cea de Dumnezeu
kn rourată, izvorule cel pecetluit Slavă ’('le, D ucoczeul nostru, ila\ ă Ţi>.>
It3i
al râului celui fără de moarte. Intr'armându-ne şi noi ca
Păzeşte stăpână turma ta, de David prin credinţă, să sur­
¥i toţi luptătorii nebiruită. păm cu smerenia gândul cel
itH
trufaş, ca pre alt Goliat; să
Alt Tfipesiifiţ, al Iul Hiir Teodor Glasul
Uf acclai;i.
tăiem şi mulţimea patimilor.
u
W Irm os; S Ă cAntăm Iul Duninezen..
Irm o su l.
MU Acum întru aceasta a treia S ă cântăm lui Dumnezeu
kif săptămână curăţindu-ne, fra­
„Celui ce a scos pre Israil din
¥¥ ţilor, ca şi Israel de demult „robia cea amară a lui Faraon
ua în trei zile, să ajungem la
„şi cu stâlp de foc şi cu nor
W muntele rugăciunilor şi acolo
W auzind dumnezeeştile glasuri, „luminat l-a povăţuit, că s'a
4»V „prea mărit". u
k»
¥t să lăudăm pre Hristos.
kli cântarea a S-a, Irmos;
W Veniţi popoare ca întărin-
ka Diîmnczru grăitorii tin fr* ..
W du-ne cu postul ca Samson,
heltuindu-mi averea părin­
C
ka
kit
să ucidem pre demonul pân-
tecelui, ca pre altă fiară şi să tească în păcate, m’ani
ks
JlV nu-şi râdă Dalila patimilor, lepădat afară din curţile daru­ H
lui; ci primeşte-mă, Părinte,
U
înşelându-ne pre noi.
pentru nemăsurata îndurarea
Slavft. s Trcimel Ta.
ca heruvimii te laud pre
¥i tine, Dumnezeire, trei lumini Intru prea luminată strălu­
kn cirea postului, prin rugăciuni
Vi şi o lumină, vieaţăşi vieţi, pre
kn Dumnezeu cel ce a născut, pre luminându-ne, sa ne nevoim,
kit
Dumnezeu cel ce s’a născut ca să scăpăm de întunerecul
k« şi pre Dumnezeu Duhul cel păcatului.
Vf
viu, carele din Tatăl purcede.
kif Cucereşte-se Ţie ceata celor
W ::i acum, a Kâsc&toaref.
V{ fără de trupuri, heruvimii se
kJf Bucură-te, bucuria Evei; că roagă, precum şi adunările
Vf
întristarea aceleia prin naşte­ sfinţilor; mântueşte sufletele
Vi rea ta Curată a încetat. Bucu­ noastre Hristoase mult îndu­
Vf
ră-te, nor luminat al luminii rate.
MU
'A M m u m u m m m u u u m m u m i im m m i
300
A NAIfitOAFAi.
Ceea ce ai zămislit strugu-
rul cel iielucrat, trezeşte-mă
îy pre mine cel întunecat cu beţia
păcatului, Născătoare de Dum-
nezeu Fecioară, nădejdea su-
fletelor noastre.
MU Alt Irmoi
O l pe acoperi cu ape cele ..
Veniţi să ne desfătăm fra-
^ ţilor cu postul, că el este odo-
^ rul cel părintesc, avuţia cea
^ minunată,' maica tuturor celor
iUy
ce au slujit stăpânului Hristos;
că acesta întăreşte trupul, lu-
minează gândul şi inima.
Lui Gliedeon celui minunat
jg asemănându-te, suflete, având
ju' bunătăţi, credinţă, nădejdea şi
îl dragostea lui Hristos; ieşi ca
să ucizi patimile cele de alt
^ neam, precum şi acela cu trei
^ sute a ucis neamul Madiami’
tenilor.
fitntPUTlntAm p r* T r H I
^ Ş i ca pre O Treime Te mă-
resc şi ca pre o unime Te laud
pre Tine, Dumnezeire una, Pă-
^ rinte atotţiitorule, însuţi stă-
pânitorule. Fiule, şi Duhule
w# sfinte, putere a-tot-stăpâni-
toare; o fire, o împărăţie, că-
^ reia în trei feţe ne închinăm.
J»V
Şl tcum, A Ni«cât(iarei.
Durerile de care a scăpat
mai pre sus de fire întru na-
ştereaTa ceea ce Te-a născut, ^
le-a cunoscut întru cinstită ^
patima Ta: că s'a pătruns de ^
durere, văzându-Te pre cruce ^
pironit de bună voie de jidovi,
pre Tine, cel ce ai întemeiat ^
pământul pre ape.
Hl&vă Ţie, Oumnezetit noslru, ilavA Ţie
Când vei veni întru slava
Ta, cu mii şi cu milioane de
puteri, să judeci tot pământul,
atuncea Doamne să-Ţi fie milă
de mine, să mă ierţi şi să mă M
cruţi de osândă; să nu mă ^
ruşinezi, nici să mă osândeşti ^
în focul cel veşnic. ^
u
Irmoinl: ^
S îi laudfim, bine să cuvânifiir.
O"
Cela ce acoperi cu ape cele ^
„mai pre de-asupra ale Tale, ^
„cela ce pui mării hotar ni- | j
„şipul şi toate le ţii. Pre Tine ^
„Te laudă soarele, pre TineTe
„slăveşte luna. Ţie îţi aduce M
„toată făptura laudă, ca făcă- f#
„torului tuturor în veci. ^
rântnrea a Irmos ^
l ’ re cel ce s'a arătat in ra u n t". ^
P
re mine, cel ce m’am de- ^
părtat dela dragostea Ta, ^
Părinte, şi m'am făcut rob ^
pornirilor celor din voie ale ^
desfătărilor, întorcându-mă ^
acum mă primeşte ca pre cel u
pierdut; că însuţi eşti mult
îndurat.
n •a§ K TREIA SĂPTAmAnA UIN POST
Smochin neroditor ni'am a-
Jl rătat lucrând eu ticălosul nu-
^ mai răutatea, care îmi prici­
ţi nueşte focul; ci Tu, Doamne,
UI fă-mâ roditor, ca să-Ţi aduc
n roduri de fapte bune.
m Posteşte-te suflete al meu
de răutate şi de vicleşug, o-
Sl preşte-te de mânie şi de iuţime
W şi de tot păcatul; că post ca
^ acesta voeşte lisus, prea iu-
J| bitorul de oameni. Dumnezeul
n nostru,
^ A NăscHluarel.
wţ Tu eşti, Născătoare de Dum-
ţ| nezeu, arma noastră şi zidul;
n tu eşti sprijineala celor ce
aleargă la tine; şi acum te în-
m demnăm spre rugăciune, ca
HI să ne mântuim de vrăjmaşii
m noştri.
^ A lt Irm os:
Blâvlmu -Te pre tine...
m Post curat, adică lepădarea
j| răutăţilor, ca nişte daruri bine
n primite să aducem lui Hristos
^ Dumnezeului nostru.
Ştiind suflete cum a hrănit
Elisei de demult pre proroci,
^ hrăneşte-te prost, mulţumind
n lui Hristos.
îi Slivi, it Treimei.
n nevoit? In ce chip fiind cu
ţ| O Treime în feţe, pre Tine
H Dumnezeire Te laud. Pre Tatăl
fără de început, pre Fiul şi
pre Duhul cel viu.
§<* 301
Şi acum, a XâiCătoarel.
Maica lui Dumnezeu, Fe­
cioară, cămara cerescului îm­ m
părat Hristos, mântueşte cu ftn
rugăciunea ta pre cei ce te ^
laudă cu dragoste. ^
Slavă Tie, Dumoizeul noitru, Ţie ^
Daniil în groapă a îmblânzit U
fiarele cu zăbala postului şi
noi postindu-ne să supunem
patimile.
Irmosul: ^
Slăvimu-te pre tine, cea fără ^
„prihană Maica lui H risto s
„Dumnezeu, întru care a um- ^
„brit Duhul cel prea sfânt“,
Svetiloa glasului, de trei ori ^
LA ST1H0AVNA
Stihlrs zilei, glasul al 4-lea- ^
Imbrăcatu-m'am cu întina- jHt
ciunea cea rea a greşalelor U
mele şi din bucuria cămării ^
m’am izgonit. Milostiveşte-Te ^
spre mine cu negrăită îndu-
rarea Ta, ca spre fiul cel pier-
dut, Dumnezeule, şi mă milu-
e ş te . (je douft ori).
Apoi Martirica. ^
Cine nu se minunează, sfin- ^
ţilor m ucen ici, văzând ne- ^
voinţa cea bună cu care v’aţi
s*
trup, aţi biruit pre vrăjmaşul
cel fără de trup, mărturisind ^
pre Hristos şi cu crucea în- ^
tr’armându-vă? Pentru acea-
 302 «0§ LI N1
H ÎHt
sta, dtipre vrednicie v’aţi ară­ vor sfărâma şi se vor în cu rca şi se vor prinde
oamenii, cei ce sunt ntru întărire. Atunci se
tat goiiitori dracilor şi luptători vor vădi cel ce pecetluesc legea, ca să nu
H împotriva barbarilor. Ne’nce- înveţe- Ş i va z ic e : aştepta-voiu pre Dumnezeu,
H
tat rugaţi-vă să se mântuească cel ce şi-au întors faţa lor dela casa lui lacov
şi voiu nădăjdui Intru dânsul. Iată eu şi pruncii,
sufletele noastre. care mi-a dat Dumne/eu şi vor fi semne şi
minuni !n casa Iul iBrail dela Domnul Savaot,
H siRvft, Şi aouoi; b Nascfltoarel.
cel ce locucşte în muntele Sionulul. î^i de
vor zice către v o i: întrebaţi pre vrăjitori şi
Candelă nestinsă, scaune al
ft pre cei ce strigă din pământ, pre cei ce grăesc ÎHt
dreptăţii, Preacurată Stăpână, deşertăciuni, cari glusuesc din pântece. Au
roagă-te să se mântuească doar nu întreabă un popor pre Dumnezeul
său ? Pentru ce să întrebe pre cei morţi des­
M sufletele noastre.
pre cei v ii? Că legea o au dat spre ajutor,
ca Bă nu zică, precum este cuvântul acesta,
n că atunci nu vor mai !i daruri pentru el. Şl va
H veni asupra voastrft foamete grea şi va fi dacă fcH
^Hţ veţi [lămânzi, vă veţi mâhni şi vt^ţl blestema pre
H
n La ceasul al şaselea. boieri şi pre cele părinteşti şi vor căuta la cer
n sus şi pre pământ jos vor privi- Şl iată necaz>
îmbulzeală, scârbă, nevoie şi intunerec.ca Bă nu
n iVoparuI Proorocioi, glasul at 4-li>a.
vadă şi nu va lipsi cel ce este in necaz până
H la o vreme. Aceasta intâi bea, degrab fă ţara
n entrucă suntem neputin­
cioşi şi slăbănogiţi de pă- *
Zavulonului, pământul Neftalimului şi cei­ m
i^^ lalţi, cari loeuesc pre lângă mare şi de cea
cate, vindecă sdrobirile noas­ parte de Iordan, (îa lile e a neamurilor. Poporul
n
tre, doctore al sufletelor; cel ce umb a intru intunerec a văzut lumină
*ii cela ce ştii gândul oamenilor, mare, cei ce locuiţi !n laturea şi in umbra
« morţii, lumină va străluci preste voi. Mulţi,
iubitorule de oameni. mea poporului o ai scos intru veselia ta şi
se vor veseli înaintea ta, ca cei ce se vese*
Sla>ă. ţi acum; tcit aceiita.
H lese la seceriş şi ca cei ce împart dobânzi.
1‘rochinicn, glasul h1 4<l^a. Tt^alm 29 Câ se v a lua jugul cel pus preste dânşii şi
n toiagul cel pus preste gruniajii lor; că toiagul
n Rugăciunea Dumnezeului vieţii m ele: Zice-
celor silnici l-a sfărâmat Domnul, ca şi in
¥^ voiu Iui Dumnezeu, Sprijinitorul meu eşti Tu.
H zilele lui Midiara, Că toată haina luată cu vi.
¥^ Stih. cleşug sfi îmbrăcămintea j -fuită, o vor da
H 1 n ce chip doreşte cerbul spre izvoarele apelor
inapoi şi ar fi dorit să fi fost arse cu loc.
« CAcî prunc s'a născut nouă. F iu l şî s’a dat
nouă, a căruia stăpânire s’a făcut preste umă­
H DiuPrftroelu Isaiol colire.
rul lui şi se cheamă numele lu i înger de mare ^
n Cap b. vers KV sfat, sfetnic minunat, Dumnezeu tare, bi- ^
re Domnul puterilor însuşi, pre acela ruitor, Domn păcii, părinte veacului ce va sâ
sfinţiţi şi de acela vă temeţi si d e vei fie. că voiu aduce pace preste domni şi să­
____nfidăjdui lotr’insul, acela va fi ţie spre nătate lui. Şi mare va fi st;ipânirea Iui şi păcii
sfinţenie. .Şi nu vă veţi apropia de el, ca de
H Iui nu va fi hotar, pre scaunul lui David şi
piatra cea de sminteală, nici ca de piatra cea întru împărăţia lui va şedea, ca să o Indrep-
de cădere; iar casa lui lacov, cei ce şed io teze şi să apere cu judecata şi cu dreptate,
Ierusalim in laţ şi in surpătură. Pentru aceasta de acum şi până în veac, râvna Domnului
Vnr fildhi millfl /HintT>'inc-ii c-i imn
w fOS ^ THhlA s A H ’A m A'^A I ’IN I’O S r §{» 303 ^

Proohifiien, glasul al (i Ica, l'sulm 4‘i.

pre şarpele, începătorul rău- ^
\fântuirea l'etli mele şi Dumnezeul raeu. tăţii. Pentru aceasta cu îndrăz- |J[
Stih ■ neală să strigăm lui Hristos;
udecă mă Doamoe şi alege dreptatea mea. Dă-ne, Mântuitorule, să vedem ^
H fără osândă prea sfântă crucea
ţf Bgam îaaisaaKBaaaKiBaKaa Ta şi să ne închinăm ei şi în ^
psalmi şi în cântări să prăz-
I LUNI SEARA nuim luminat. ^
^ A TRKIA v
SAI'I'AMAN'A îii nm Mineiu.trei.

H U i ‘uaiune stri^at-air .. punom Stihirilo (ie Siavfi, şi acu n i; a NiiKcătoarei. îHt

fi ^ alo Tfiodului şl din Minolu, Irol. l ’rucliimcij. glasul al -l-lea. Psalinul 4i> ^
^ i'lltiin podobnicc ain lui ■'bir luBif. (')a&ul I -Iu. întru Dumnezeu ne vom lăuda toatft ziua şl ^
**y l’uJol'ia ; I ’ rea lăudaţilor mucenici intru numele Tău ne vom mărturisi in veac, ^

«lih
ă iubim postul, ca re le
Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit... ^
stinge cu ajutorul Duhului
Dela laie rt* le lir e ^
patimile sufletului cele cum­
Cap fl, Vors 'J. {fiţ
plite şi ne întăreşte a lucra
cestea eunt naşterile lui N’oe; Noe, om ^
lucruri dumnezeeşti; şi mintea drept ţi desăvârşit ÎUod ic neamul suu, ^
o înalţă spre cer şi saleşte a plăcut Iu l Dumnezeu. !^i a luiscui g
Noe troi l'eciorl: pre Sim. pre Ham iji pre ”
iertare, de cea dăruită dela lafet, !Şi se stricase pământul inainteii lui ^
Dumnezeu, de cele ce am Dumnezeu şi se umpluse de nedreptate. îjia S
văzut Domnul Dumnezeu pământul ţi era ^
greşit. stricat, pentrucă’şi stricase tot trupul calea ^
sa pre pământ. Jri a zis Domnul Dumnezeu ^
lui Noe: Sfârşitul a tot omul vine Înaintea ^
Cheltuindu-mi Doamne urît mea, că s’u umplut pământul de nedreptate
toată vieaţa mea eu, ticălosul, dela dfinfjii fji iată voiu pierde pre ei şi pă-
pământul. Iară tu fă ţie corabie neputrezi- ^
ca desfrânatul strig cu umi­ toare in patru m u ch i, despărţiiuri vei l'ace ^
linţă; Părinte ceresc, greşi- prin corabie; şi o vei smoli pre din lăuntru ^
şi pre din al'ară cu smoală. Şi aşa v i i face
t-am! Milostiveşte-Te şi mă corabia; de SUOcoti va fi lungimea corăbiei,
de cinci/eci de coţi IM in ieaşi de treizeci de
mântueşte; nu mă lepăda pre coţi infilţimea ei. Strâmtând o vei lace co­
mine, carele dela Tine m’ani rabia şi deasupra de un cot o vei slârşl; şi
uşa corăbiei vei tace in coaste şi cămări câte ^
depărtat şi de lucruri dumne­ cu două şi câte cu trei rânduri de poduri ^
zeeşti acum am sărăcit. vei face intr'insa. f^i lată eu voiu aduce po­
top de apă pre pâoiânt, ca să strice tot trupul
in care este suflet viu siibt c e r ; fji ori câte
Altă Siiliirf^. a Iul ('liir Teudor, glasul al J-lou. vor n pre pământ, vor muri, Şi voiu puue
l’nduiiia Veniţi toate Deamurile. legătura mea cu tine; >:i vei intra în corabie
tu şi feciorii tăi şi lemeia feciorilor Ifii cu
^ Veniţi toţi să glăsuim în tine. ^i din toate dobitoacele şi din toate
cele ce se târăsc şi din toate fiarele şi din tot
w chimvale de cântări, cuprin- trupul, câte două din toate să iei in corabie,
Jl zând cinstitul post; că priU” ca să le hrăneşti cu tine, parte bărbăteascft
şi îemeiaecă să fie. Şi din toate pasările cele
jj tr’însul gânditor vom surpa sburătoure dupre l'el şi din toate dobitoaceJc ^
 1
304 «>§ MARŢI go*

(lupry fel fji diu toate vietăţile ce se târăsc Siihlra zilti, dt doua ori- Qlaaul tl 2 lea.
pre pâmăQt dupre telul lor, câte două din
toate vor intra la tine să se hrâDGască îm­
Părinte bunule, de toate
preună cu tine, parte birbâtească şi l'cmeiascâ. cele ce mi-ai dat m'a golit
Şi tu să-ţi iei dio toate bucatele de care raân-
caţi; şi vei aduna ia tioe şi vor fi ţie şi lor nebunia mea; depărtatu-m'am
de mâucare. Şi făcu Noe toate câte i-a po­ dela Tine şi nVam fâcut rob
runcit lui DoaiDul Dumnezeu, aşa a îâcut.
cetăţeanului celui strein. Do- |J
Frouklmeu, g luiil al 6-iea, fialm 44
bitoace necurate am păscut JHt
f omeni-voiu numele Tău, întru tot neamul
şi neamul- şi nici de mâncarea lor nu
S tiii; m’am săturat. Pentru aceasta
KăSpuQs-a inima mea cuvânt bun... am alergat la Tine, ştiind mi- ^
D b I a Pilde cetir* lostivireaTa. Acopere goliciu-
Cap, 8. Vera l. nea mea cu iubirea Ta de M
iu le ! Pentru aceea tu mărturiseşte în­ oameni şi mă mântueşte.
ţelepciunea, ca înţelepciunea să te
Martlrlca
ascuite pre tine. Câ pre vârîurile ccle
înalte este, şi stă in mijlocul cărărilor. Şi ]a Sfinţii mucenici rugându-se âî
poriiie celor puternici şade, şi întru intrări să
pentru noi şi pre Hristos lău-
H audă. Pre voi o oam enilor vă rog, şi dau
^H? glasul meu fiilor omeneşti. In^elGgeţl c e iîâ râ dându-L, toată înşelăciunea a
4H( de răutate măestria, şi cei neîovăţaţi puneţi
la inimă. Ascultaţi-raă pre mine, ce lucruri încetat şi neamul omenesc ^
de cinste voiu grăi, şi voiu scoate din buze
prin credinţă se mântueşte. ^
cele drepte. Câ adevărul va învăţa gâtlejul a"
meu, şi urite sunt înaintea mea buzele min­
SlftTi, l i a<*UM. a Ntia&foarai ^
cinoase. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii
mele, nimic nu este întru dansele strâmb, nici Din coapsele tale celefecio- ^
Încâlcit. Toate suut netede celor ce cunosc,
reşti a strălucit lumii lumină, ^
H şi drepte celor ce află ştiinţa. Luaţi invăţă-
turâ, îji nu argint, şi t^tiinţa mai vârtos decât Cuvântul prin cuvânt. Deci ^
aurul lămuilt, şi agonisiţi cunoştinţa mal mult
decât aurul curat. Câ mai bună este înţelep­ roagă-L pre dânsul, cinstită ^
ciunea decât pietrele cele de mult preţ, şi tot prea sfântă Fecioară, să scape îHt
ce este scump nu este vrednic ei. Eu, înţe­
lepciunea am sălăşluit; sfatul şi cunoştinţa sufletele noastre din cursele
¥^ şi gândul eu l-am chemat. F ric a Domnului
ÎH^ urăşte nedreptatea şi semeţia şi căile vicle­
vrăjmaşului. gj
H nilor şi gura cea necredincioasă o am urît __________________________________________ ^
eu, şl căile cele răzvrătite ale celor răi. A l
meu este sfatul şi îndreptarea, a mea este
înţelepciunea şi a mea este tăria. Prin mine
împăraţii Impărăţesc, şl cei puternici scriu Marţi a treia săptămână
dreptatea. Prin mine cei m ari se măresc, şi
4H( etHpânii pria mine stăpânesc pământul. Eu LA UTREN JE
iubesc pre cei ce mă iubesc pre mine. şi cei
ce mă caută vor afla dar. Bogăţia şi mărirea Trf^imicile cliisulul. Uupfl întâia Stiliologie
m
a mea este, şi agoniseala a multora şi drep­ zii^em Scdeincie do iimiliniă diu Ocioili alo
tatea. Mai bine este a mă immulţi pre mine, gluHUlui re se va întâmpla.
decât aurul şi piatra scumpă, că rod urile mele După a doua Stlhulogic, z-cem accastă Se
mai bune sunt decât argintul cel alfs. In dealna, n lui ('tiir Iu 8 l (lUitiuI 1
căile dreptăţii umblu, şi In mijlocul c iră rilo r
adevărului petrec. Ca să Impart avuţia celor l'O ilo b itt F iatra fiind pecetluită...
ce mă iubesc, şi să umplu visteriile lo r de
bunătăţi. u postul şi cu rugăciunea ^
IA STIIIOAVNA să ne curăţim şi cu gri- M
H îpf
 " ir * * ■Jr* ■k^'î. *•
■ r

«Og \ TKI'IIA SAP'FAm A n A d i n POST Go* 305

5lavft, lot acrsHta kfic

Ja de săracii lui Dumnezeu să
Şl HCuni. a NAaeâtoar> 1.
slujim. Să suspinăm, să plân-
Podfibia: U e frumuseţea Fecioriei Uiliv.
n gem cu căldură, până avem
m vreme de întoarcere, ca să D e Dumnezeu fericită maică, ^
jg scăpăiiî de plângerea cea veş- care nu ştii de mire, tămădu-
* V n■ A V •
^ nica, care va fi in vapaia eşte sufletul meu cel bolnav,
II glieenii; dand slăvire lui Hris- că rău sunt cuprins de păcate, ^
n tos, celui ce a rânduit pocă- Născătoare de Dumnezeu, Pen-
Jl iiiţă tuturor oamenilor, cari tru aceasta strig ţie din suspi- kh
se întorc cu dreptatea gân- nul inimii mele: Primeşte-mă, ^
îl ţiului. ceea ce eşti cu totul fără pri- ^
ff. Slav;i lot ac Bflta hană, pre mine cel ce am gre- ^
«
n Şi auuis. H Nusc&luurel. şit foarte; ca să strig ţie cu ^
J| Tmzându-ţi dumnezeeştile îndrăzneală: Bucură-te, loca- ^
tale mâini, cu care ai purtat şui lui Dumnezeu. an

pre făcătorul întrupat pentru ftH

PîMilmiil 50
bunătatea Lui, Fecioară Prea- ( an' u a n k : l
kn
sfântă, roagâ-L să ne mân-
fAntftm ffinontil Mid p i i i I u I aresta tiirflnlfiri,
ît^ţ tuească din supărări şi din (IdpA rânrliirfllii Uir retindu t»o lân tarca
patimi şi din primejdii pre 6 doua dlii I’aaKire.
ijS noi care cu dragoste te lău-
Cântarea a 2-a, ^ I ib u I 1 Iu, Iniio^; fiii
dăm şi strigăm ţie: Slavă celui
ce s’a sălăşluit întru tine,
edeţi, vedeţi că însumi eu ^
wî slavă celui ce a ieşit din tine,
slavă celui ce ne-a slobozit V „sunt, carele am poruncit
„lui Moisi să povăţuiască în M
pre noi prin naşterea ta.
„pustie pre poporul cel robit
j g ni't>6 tx ireia Stiiuiloc'e. S<*clrftlna Iul Teodor, „al lui Israil, şi l-am mântuit
^ uitidiil >I :Mi>a
„ca un puternic, cu stăpâni- m
Piifidiila Sft ne veselească cele cereşti...
„rea mea“. Jî
î
lcântări
Cu postul veselindu-ne,
bucurându-ne şi
cu
cu F ăcându-mă fiu prin baia
rugăciunile luând putere asu- botezului, prea bunul părinte,
j« pra tuturor patimilor, să căl- m'am împodobit cu bogăţia
câm pânditurile Iui Veliar, şi a tot felul de bunătăţi. Dar
urmând lui Hristos să strigăm: apoi m’am făcut rob de bună
j« Invredniceşte-ne pre noi în- voie gândurilor celor nerodi-
durate să vedem crucea Ta, toare; şi pentru aceea am
W dându-ne mare milă. sărăcit. ^
w H
 r4r*-V
:.4c:«>ic
3 06
Milostiv, îndurat şi milostiv
fii mie, Doamne! judecă ju­
decata mea, drepte judecăto-
rule; primeşte puţină suspi-
harea mea, Hristoase, pentru
mare mila Ta, şi nu mă trece
¥¥. cu vederea.
¥¥i
DesbrăcânduMie de întina­
¥^ tul veşmânt al neînfrânării, să
¥^ ne îmbrăcăm în veşmântul cel
luminat al postului şi făcân-
¥^ du-ne luminaţi să ajungem la
4»^
¥i luminata înviere a Mântuito­
rului.
¥¥i
A N<iâ»&toarel
¥^ Mântueşte-mă, mântueşte-
¥^ mă, ceea ce ai născut pre Mân­
tuitorul; vezi Preacurată ne­
¥^ cazul meu şi mulţimea nenu­
măratelor mele răutăţi din
¥¥. toate zilele, şi scapă ticălosul
meu suflet din desnădăjduire.
¥^ A ta TOI ÂNTARE a Iul Chir Teud r. tţlasul
al 3-iea, IrmoR.
V edeţi, vedeţi...
i^fi
4H«
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt
cela ce v’am izvorît mântuire
ca un Dumnezeu, cu care toţi
oamenii prin înfrânare vă adă­
paţi.
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt
cela ce am hotărît vouă vre­
mea cea sfinţită şl sfântă, spre
veselia su fletească, adică
curgerea postului.
cî«:
iN’ AUŢI
•«§ So»
Slavă, a Treirael
Treimea să o lăudăm, Unimii
să ne închinăm: Fiului un-năs-
cut fără început din Tatăl,
cel fără de început, Duhului
celui împreună pe scaun şe­
zător şi cu Tatăl împreună
vecuitor.
i}\ Rcum a NâK'â'oarei
Roagă neîncetat pre Mân­
tuitorul, ceea ce eşti cu totul
fără prihană, ca să scape din
toată nevoia, pre cei ce te
mărturisesc cu trupul şi cu
sufletul, pre tine, de Dumne­
4
zeu Născătoare.
S hvAŢie, num ezeul noiîtru, slavă Ţie.
Mare eşti Doamne şi minu­
nate sunt lucrurile Tale! Că
ai arătat oarecând nemâncat
de lei în groapă pre Daniil,
cel îngrădit cu postul.
Iroiusul
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt
„Mântuitorul lumii, lumina cea
„adevărată, izvorul vieţii, Fiur
„lui Dumnezeu".
CăQtarea a 8-a, Irmos
D e carele se înfricoşează...
U lâ n g şi mă tânguesc, gân-
* dind la ceasul întru carele
voiu să stau înaintea scaunului
celui înfricoşat, ca să dau
răspunsuri de multe răutăţile
mele, care prin neştiinţă, şi
prin ştiinţă le-am făcut.

A TREIA SAlTANfAN’A DIN POSJo*
p M)isi aflând postul ctirăţi-
î^ tor, a cunoscut pre Dumnezeu,
î^^ pre cel singur curat. Suflete
al meu, curăţeşte-te şi tu cu
m postul, ca să te apropii de
H. Dumnezpu iubitorul de oa-
îl meni.
SS iubim postul maica bu-
nătăţilor; să urîm desfătarea
^ roditoare de patimi, şi să stri­
ci găm: Părinte, cela ce eşti în
^ ceruri, niântueşte-ne pre noi,
^ mântueste-ne, pentru rugăciu-
niie sfinţilor Tăi.
jli A XâHcfitifurpl ,
Roagă pre judecătorul, pre
carele L-ai născut, Preacurată
iHî Fecioară Marie, să se milosti-
vească în ceasul judecăţii, şi
^ să mă mântuească pre mine
ii osânditul; ceea ce singură eşti
î? folositoarea neamului ome-
n nesc.
AU Irinoii.
lîe DoniDUl cel ce e'a pogorit...
Primind darul cel prea lu-
H minat al postului să ne stră-
lucim cu bunătăţile, arătân-
du-ne feţele blânde şi obi-
M ceiurile line, dupre aşezămân-
tul sufletului.
Postindu-se Elisei, a dat viu
Somanitencii pre fiu! ei; din
aceasta să cunoaştem fraţilor
H cât este de bun postul, cât
K este de mare, ca un dar de
fe Dumnezeu dăruit.
.-ii
307
Biupi uvănlăiu pre Talăl, ^
'^tălui şi Fiului ne Înclîi-
năm, şi Duhului Sfânt; Unimei
în Treime, cu îngerii strigând
prin guri de lut: Slavă întru ^
cei de sus lui Dumnezeu celui hi
în Treime. ^
Şl acum. a N scu'oarel ^
I^scut-ai prunc, Fecioara, ^
rămâind tu una ceea ce eşti
de Dumnezeu dăruită. Taina
aceasta mare este, minune ÎU’ ^
fricoşată! Că ai născut pre ^
Mântuitorul lumii, Dumnezeu ^
întrupat.
Bl'Vft Ţie, Dumnrzcul noslru. blnvn Ţie ^
Nimenea din noi să nu se fîiii
dea lenevirii, o, fraţilor! Că ^
vremea lucrării este, ceasul f.Ht
prăznuirii; cine este dar în- ^
ţelept? Ca într'o zi să câştige
toate veacurile!
Irnms:
Sa Ifiudiiiu, line b cu\âaiJn]... ^
Pre cel ce s’a pogorît în
„văpaie, la tinerii evreeşti, cu
„putere dumnezeească, pre g?
„Domnul cel ce s’a arătat,
„preoţi bine-L-cuvântaţi, şi-L ^
„prea înălţaţi întru toţi vecii". ^
Cftnturi'a a Ou. IrciuB. ^
MDrul ccl {lurtiUor de... ^
I
n noianurile păcatului, întru
adâncul desnădăjduirii, în
întreitele valuri ale gândurilor
şi în viforul patimilor căzând, ^
strig: Adâncule al milii, aju- îr*r
 ^-4.-
308 •)§
tă-iîii şi cu milostivirea Ta,
dă-mi ploaie de iertarea pă­
catelor.
Prin post trupul, prin în-
frânare duhul, prin lacrimi
sufletul să ne curăţim credin­
cioşii; şi fiind curaţi să în­
tâmpinăm luminat pre Cel cu­
rat; ca să vedem mântuitoa­
rele patimi; care le-a răbdat
pentru noi Mântuitorul.
Ca vameşul suspin, ca păcă­
toasa lăcrimez, ca tâlharul
strig: Pomeneşte-mă,* îndu­
rate! Ca orbul glăsuesc: Fiul
lui Dum nezeu, deschide-mi
ochii sufletului, cei orbiţi cu
răutatea vicleanului înşelător.
A NiiHC itoHrt‘1.
Muntele cel netăiat, uşa cea
neumblată, pre ceea ce este
mai înaltă decât cerurile şi
decât toatăzidirea,frumuseţea
lui lacov, năstrapa cea cu totul
de aur, podul şi Maica Zidi­
torului, pre Fecioara credin­
cioşii să o fericim.
AU Irmos ;
L u inuntelk Sini'i.
C unoscând aceste zile de
acum, mai presus decât toate
zilele, sfinţite rugăciuni să
înălţăm lui Dumnezeu cu cu­
noştinţă curată, neîncetat ple­
când genunchile şi zicând:
Doamne primeşte pururea ru-
MARŢI g(j.
găciunile si cererile robilor u
Tăi. ■ ^
Poporul a şezut precum ^
scrie; a mâncat şi a băut şi ^
s'a sculat de a jucat, slujind ^
idolului Veelfegor. Vezi rodu- ^
rile cele rele ale nesaţiului
pântecelui! Iar noi să postim
şi să ne prea mărim ca nia- ^
rele Moisi. ^
Slnvft, a Tfelniel. ^
I n fiinţă Unimea este nedes-
părţită, Treime, Dumnezeirea
cea prea înnaltă, care unin-
du-se în fire, se împarte du- ^
pre feţe cu osebirile; că ne-
despărţită fiind, se desparte;
una fiind, se întreeşte. Aceasta ^
este Tatăl, Fiul şi Duhul cel ^
viu, care păzeşte toate. ^
Ş l acum, H Nâ8c6(oarel.
Cine a auzit fecioară să fie
Născătoare de prunc şi maică ^
fără de bărbat? Marie tu să-
vârşeşti minunea aceasta! Dar ^
spune-mi în ce chip ? Nu cerca ^
adâncurile dumnezeeştei na-
şterii mele, că aceasta este ^
foarte adevărată; dar înţele-
gerea ei este mai presus de îHt
mintea omenească-
Siavft Ţie, Ouainezeu) oostru, Ţie ^
M ânia Ta, fiind nesuferită ^
asupra păcătoşilor, cine va su- u
feri Doamne îngrozirea ei ? ^
Ci cela ce ai milă nemăsurată, M
>1^ Ǥ
j^X
mântueşte-mă dupre milosti-
vireaTa, iar nu dupre faptele
mele cele multe şi rele.
IriDrigii] -
^ La muntele Sinai, în rug
m „Te-a văzut Moisi, pre Tine
^ „care ai zămislit în pântece
ţ| „focul dumnezeirii fără ardere;
m „DatiiiI Te-a văzut munte ne-
^ „tăiat, !saia Te-a numit toeag
î? „odrăslit din rădăcina lui Da-
„ V id “ .
LumlBAuda g U iu 'iii,
LA STIHO AVN A
Stitkirs zi'ot. (le doua on, plusul al 7 lee.
Greşit-am, niărturisescu-niă
J| Ţie Doamne eu păcătosul; nu
îndrăznesc să privesc la cer;
^ că de acolo căzând, m'am ne-
norocit. Greşit-am la cer şi
înaintea Ta şi nu sunt vrednic
m să mă chem fiu al Tău; însu-mi
eu mă vădesc; nu-mi trebuiesc
jî^ pârîşi, nici martori. Neastâm-
^ părarea este care mă dă de
UI faţă; vieata rea mă dovedeşte;
goliciuneâ-mi stă înainte şi
î? mă ruşinează; şi spre înfrun-
tarea mea stau hainele cele
^ de ocară cu care sunt îmbră-
cat. Milostive Părinte, Fiule
m unule născut, Duhule sfinte,
î l primeşte-mă pre mine cel ce
jg mă pocăesc şi mă milueşte.
Apoi 8 m ujeaicllor
In mijlocul
. . priveliştii
. celor
jj| fără de lege bucurându-se, stri­
A TREIA SĂPTĂMÂNĂ DIN TOST 309
gau mucenicii: Doamne, slavă
Tie.
>
SlavA. ş[ a c u u i; h N^sriUiarel.
Născutu-Te-ai negrăit din
Fecioară şi ai luminat Hris-
toase pre cei din întunerec,
cari strigau: Doamne, slavă
Ţie.
La ceasul al şaselea.
ITci ori. Triii- rtii f’roDrui t(i. jflfsjjl «< Ih
M â n tu ire a noastră eşti ^
Doamne şi scutitor în ziua
necazului; mikieşte-ne pre noi
dupre marea mila Ta, iubito-
rule de oameni.
SiavA, şi aciiui, tot ai‘(>a)-ta.
Proi {iimen, glasul ni 4-lpfl l'fialn ui 85
D omnul puteriJor este cu noi, păzitorul noBtru
Dumnezeul lui lacov.
Still.
lliirauezeii BSto sc&parea noastră şl puterea.
Din l’roroclH Isalei cetire
Cap y, Vere 8.
şa zice Domnul: li va cunoaşte tot po­
porul lui Efrairu şi cei ce Jocuesc In
Samaria cu semeţie şi cu inimă înaltă,
zicând: Cărămizile au căzut, ci veniii eă cio­
plim pietre, .şi să tăieui duzi şi chedri, şi să
ne zidim nouă turnuri Şi va elătâma Dum­
nezeu pre cei ce se scoală asupra muntelui
Sionului şi asupra Ierusalim ului şi pe vrăj­
maşii lui va risipi. Pe Siria cea despre răsă­
ritul soarelui şi pe Elin ii cei de.^pre apusul
soarelui, coi ce iiiăuânc.i pre Israil cu toată
gura, întru toate acestoa du s'aintors mânia,
oi lucă m ina este inahS. tji poporul nu s’a
întors până când s’a rănit şi pre Domnul pu­
terilor nu l-a căutat. Şi va lua Domnul dela
Israil capul şi coada, şi pre cel mare şi pre
c e l mic m tr’o zi. P re cei bfttrdn şi pr«i cei
^ 310 m MARTI
^
cc* sft minuDciiză do feţe, acesta esle capul,
jjip'! pi'(joro Mil, ciire invaţft fărădelegi, acesta
kH 1‘sie ciKida. yi vor fi cei ce fericesc pre po­
porul ai'C 't:, amâ^îBdu-l itvoram â^'i p â D ă - 1
v o r înghiţi pre p1. Peniru acora de ijn e riilo r
ii-H iiu SC\a veseli Domnul, şi pe cel săraci a ilo r
!?i pvc văduvele lor nu va miJul, că toti sunt
lârâde'p^fG şi răi, şi toată gura grăeijte ne-
¥-'i. drepiîite. Intru toate acestea nu s’a întors
ijuinia, ci ineă nuina este inalifi. Şi va arde
ca l'oMil firiidoleyea, şi ca nişte turueni us­
cate Re Vil m s!ui fie loc. si va arde întni
di'si'rurile pădurii, şi va manca t^'ate cele de
prin prcjiirui dealurilor. De iutimea mâniei
Domnului a ars tot pământul. f?j va Ij popo­
rul ca de fnt’ ars; omului de fratele său nii-l
H va îi inilii. Ci se va p l p c a spre dreapta, că
va flămânzi si va n ftn ca d in cele deastârfja,
şi nu se va '^ătiira omul milncând carnea bra­
ţului s^u. Câ va mfinoa Manasi a lui Efraim
şi Eîraim a lui M a n a si; că împreună se vor
ră7l>ai asupra lui luda. ^jli întru toa'e acestpa
nu s'a întors m â n i a , ci încă mâiîa este înaltă.
¥^. rrorhimon. glat^ut al 3 Ion FValfniil .'!()
Cântaţi Dumnezf'Uloi noRlru o^ntaţi, cântaţi
împăratului nostru cântaţi.
Slih:
Toato neamurile plesniţi cu mâinile...
S Slavă, 91 'iiaiiu . n NaHi-iVoartn
¥¥.
MARŢI SEARA
A TREIA SĂPTĂMÂNĂ
La Doamne strigat-am... put>enî Stihinh* po
li' ifci ale Trlodiili I si trpi din Minetu Sli-
hiri pofldhnice. aie lui luKif Glasul ai o-I»*h.
^ Tudobia. l ’ us-aa trcizeci de arginţi...
oamtie, cela ce cu crucea
ai ucis pre vicleanul, fe-
gî reşte-mă de înşelăciunea lui,
pre mine, păcătosul şi amă-
gitul, şi cu postul curăţindu-
mă, dă-mi să fac voile Tale;
^ ca să văd stăpâne cinstitele
n Tale patimi, veseliadu-mă*
r»
R ănitu-m’am, Doamne, cu
S o * M
îfJf
sabia desfătării, şi rău de tot
m’am omorît;tămădueşte, în-
viază sufletul meu cel smerit,
stăpâne, celaceTe-ai rănit cu
suliţa, şi pre cei răniţi cu să-
geata vrăjmaşului, ca un mân- ^
tuitor, i-ai vindecat, şi mă fă ^
părtaş cinstitelor Tale patimi.
A l» Stiliirfi, a lui Teodor, glasul al 2-lea.
l’oiiobie Să se răsfigoească strigau... ^
Cu postul luminându-se su- g
fletele, Doamne, să ne învred- ^
nicim fără de osândă a vedea
cu bucurie crucea Ta, şi a ne
închina ei cu frică; că aceasta ^
vesteşte luminat patimile Tale ^
cele de voie; care binevoeşte
să le ajungem noi, ca un îu-
bitor de oameni.
Şl irel din Mînrtu.
U
l'iL)j iiji6n, gia.iiii ai 3 Ica FaaiiuUl 47.
u
M are este Domnul şi lăudat îoarte, în cetatea
u
Dumnezeului nostru.
St.li:
In cetatea Domnului puterilor, în cetatea
Dumaezeului nostru.
'0!
Dcla Facere, cetre.
Cap. 7, Vera 1
u
u
u
i a zis Domnul Dumnezeu către Noe:
intră tu şi toată casa ta in corabie, câ
pre tine te-am văzut drept înaintea
mea io neamul acesta. Şi din dobitoacele cele ^ 5^
curatc ia cu tine in lăuntru Ciite şapte, parte
birbâtească şi femeiască ;ia r i din dobitoncele G Î
cele necurate câte două, bărbat (ji femele.
Şi din pasările ceruUii c^le curate câte şapte,
parte bărbătească şi fem eiască; şi din toate
paserile cele necurate câte două, parte băr-
băleascâ şi temelască, ca să păstrezi sămânţă
presta tot pămân'.ul. Că înc»,H şapte yJle şi eu
voiu aduce ploaie pre pământ patruzeci de
zite si patruzeci do nopţi, gi voiu pierde de
pre faţa pământului tot ce viază care am
 * * •* nif* * *

\ T R EI \ S.\PT .\M .W \ OIN’ POST 311

făcut. Şi a făcut Noe câte i-a poruucit lui

Domnul Dumnezeu.
frânat şi întru uitarea daru­
rilor Tale cheituindu-mi avuţia.
m Prochimen, tflasul al 2-Iea, Psaimul 48,
Deci să nu mă lepezi pre mine,
W 0 ura niea va grăi ioţelepciune şi cugetul
fS inimii mele pricepere.
cela ce ai binevoit ca Fiul
Tău, unul'uăscut, să rabde cru­
Siili
A uziţi acestea toate neamurile...
cea şi moartea cu trupul pen­
tru mine; ci îndreptându-mă
Dela Pildo cetire.
mă primeşte la Tine, iubitorule
Cdp 8, very ''it
de oameni.
cum dar fiule ascultă-mă pre înlue! îji
aW fericiţi sunt, cari păzesc căil8 mele. Martiri ca-
Ascultaţi înţelepciunea ^i văinţelepţiţi,
vă depârtiiţi dela dansa. Fericit este C etele mucenicilor au stătut
bărbatul cel ce mă asculiă, sji omul, carele împotriva tiranilor, zicând;
va pâzi Ciule mele, jji privegheată la ui;ile
mele pururea, şi piizeşte pragurile uijilor Noi suntem ostaşi ai împăra­
mele. Că ieşirile mele sunt ieşiri de vieaţă,
şi se găteşte vrerea dela Domnul. Iar cei ce
tului puterilor; măcar dene-aţi
gro>esc asupra mea, l'ac pâgânătate In sufle­ da şi la foc şi la munci, nu
tele lor, şi cei ce mă urăsc pre mine, iubesc
moartea. Înţelepciunea şi-a zidit eişi casa. şi
vom tăgădui puterea Treimii.
a întărit şapte stâlpi. Junghiat-a jertfele eale, Sliivft, şl acum, u Cruoii-Nâscâtuarel.
şi a dres în paharul său vin, şi a gătit ei
Diasă, Trimis-a pre slugile sale eă cheme cu Pudobia: C âad de pre lemn,..
Înaltă strigare la paliar, grăind: Cel ce este
neintelept să se abată la mine, §i celor lip-
C ândTe-a înălţat pre lemn
bHî de înţelepciune le-a z's: Veniţi de mâncaţi poporul cel fără-de-!ege, Mân­
pâinea mea şi beţi vinul, carele I sm dres
vouă. Lăsaţi neinţelepciunea §i veţi îi vii, ca
tuitorule, pre Tine vieaţa tutu­
îi in veac să impărăţiţi, şi căutaţi înţelepciunea
ca sa trăiţi, şi vă îndreptaţi mintea intru cu­
ror, atuncea Maica Ta cea cin­
noştinţă. Cel ce invaţă pre cei răi ia luişi stită şi Preacurată stând de
ocară, şl cel ce ceartă pre cel necurat se făţă s’a tânguit, plângând:
oc^irăşie pre sine, că ceitările la cel necurat
sunt rane lui. Nu mustra pre cei răi, ca să Fiul meu prea dulce, lumina
nu ti3 urască, mustră pre cel înţelept, şi te ochilor mei, vai mie! Cum ai
vei iubi pre fine. Dă pricină înţeleptului, şi
maiinţ‘^leptva fi, aratn dreptului, şi va adaoge suferit a Te pironi pre lemn,
a primi. Începutul tnţeippciunei esle frica
Domnului, şi sfatul sfinţilor priceperea; iar
în mijlocul făcătorilor de rele,
a cunoaşte le}*ea, e-te a cugetului bun. Că ceia ce ai spânzurat pământul
intr'acest chip multă vremo vei trăi, şi se
vor adauge ţie anii vieţii tale. pe ape?
^ LA STIHO AVN Â
Slihi 'i zilil. d 0 două ori, g asul al 2 lea.
m Bm m m wM m m m m
^ Tată şi făcător, îndrăznesc MIERCURI
^ a Te numi, Doamne, fiind vie­
LA UTRENIE
tate făcută din pământ, de
Tfeimifille ghsului. D'pă Intăia Silholog e
vreme ce am luat chipul Tău, S<;dti <lri*'le Crucii, din OcMo b
măcar că m'am scăpat de mo- După udoua StiUui<>t!ie zici uiac Sedeaine
ale lui losif
ştenirea firească, vieţuind des- Uluaul al iMca.

f i

D (Î I’l'umu.selea îeciorirci tale.
LI lemnul ai stins Stăpâne
văpaia neascultării, pe
cruce Înălţându-Te si ai omo-
^ iit pre vrajmaşnl, omoran-
cIu-Te de bună voie. Pentru
aceasta Te rog, omoară voile
^ trupului meu şi înviază.tică-
w loasa niea inimă; cu postul
cei ucigător de patimi, cură-
ţindu-mă detoatăîatinarea, ca
un milostiv.
S liv â , tot ni^ea^ta
aoiim, a Cruci. Năiic&loacei d(' [);imn»£fu.
M oarte de ocară prin răstig-
^ nire de bună voie ai răbdat
I I îndurate; şi văzându-Te pre
^ Tine ceeace Te-a născut Hris-
kv toase s'a rănit la inimă şi plân-
^ gând ca o maică s'a tânguit.
j<« Cu ale căreia rugăciuni, pen-
^ tru îndurarea miliiTale,milo-
^ stiveşte-Te şi ne mântueşte,
S.H cela ce ai ridicat păcatul lumii.
UH
Uupa a ireia s;tili0' 0{j r, Sc leain
gaHul ul 2 1 ea
P o Jo b ie : I nviind rlin inoriDrtnt.-,
kx V rând să săvârşim ospăţul
un cel vesel al postuîui, strigăm:
Păzeşte-ne pre toţi Doamne
cu pace, îerindu-ne de tot
meşteşugul vrăjmaşului şi ne
învredniceşte pre noi ca un
^ prea bun, să sărutăm cu frică
Hit cinstită crucea Ta. Cela ce
^ printr'însa dai lumii milele
Tale, unule mult milostive.
MIKIiCUHl go.
!Sli)v&. tot Hcnasta.
Şl aniim. H C rtrii N'i^arfltnttrt* de DuniHczeii
liiuHu) aoolujl
F o d o b ii': M ilostivire având...
F ecioara şi maica Ta, Hris- 5^
toase, văzându-Te mort întins ^
pe lemn, plângând cu amar ^
şi strigând, a zis: Ce taină ^
înfricoşată este aceasta ? Cela
ce dărueşti tuturor vieaţăveş-
nică, cum mori pre cruce de ^
bună voie, cu moarte deocară?
CANOANELE
Câiit/tn riitHiit I Mincii. ■ bl ufi'iigiA tri(â!i
taro. a I ui liib t. du|i6 râniiufAla Pt t c H i d i i st
CfiiilArf'S irt'in din IVttNire
CântAri'A u 3-i], g'asu) h1 9 Ica, Iruios:
I utărirea celor ce nfidâjdueec..
R
ăstignindu-ne împreună cu Sf
cel ce s’a răstignit pentru
noi, să ne omorîm toate mă- ^
dularele trupului, cu posturi, ^
cu rugăciuni şi cu cântări.
rSV
Cela ce ai smuls spinul pă- ^
catului, cu ră s tig n ire a Ta
lui
Doamne, smulge gândurile
minţii mele spinoase. u
u
In tr’armându-ne gândurile ^
cu postul, să biruim cetele
streine ale dracilor, îngrădin- ^
du-ne cu puterea crucii.
A Nan AUianl ^
Intrupându-se Cuvântul, ^
ieşit din tine, Preacurată, în-
dreptând căderea strămoşilor,
pentru milostivirea îndurări- siţ
lor.
 n
313

All^i lU lCA N TAlU. a lui loo.ioi fţlUPI!' „lemn ai omorît păcatul şi

JO J Ita, Irmue:
|JS iitâreţfte-De pre noi...
„frica Ta o sădeşte în inimile
„noastre, a celor ce Te lăudăm
F ăcătoarea de vieaţă crucea „pre Tine".
î l Ta, Doamne, pecete de mân- '0
-- -i Irniiii'
U| tuire îmi este mie; că cu dânsa
' H nesuferitul foc...
surpând pre împotrivă luptă-
torul, Te laud pre Tine ca pre ătătorule de lumină, cela U
UI un Dumnezeu puternic. D ce cu crucea ai biruit că­
peteniile şi stăpâniile întune-
M

^ L emnul crucii a adus lumii recului, când vei veni cu pu­

H roadă de vieaţă veşnică; din tere să judeci toată lumea,
m carele noi gustând, ne niân- Cuvinte, să nu-mi vădeşti cele
ţ| tuim Hristoase din moarte. ascunse ale mele; ca să slă­
SlavA, H Tri'imt’ vesc milostivirea Ta cea multă.
H T rei feţe ale unui Dumne-
J udecat ai stătut judecăto-
zeu slăvesc, pre Tatăl, pre
î l Fiul şi pre Duhul, o stăpânie rule înaintea judecăţilor, osân­
ui a dumnezeirii; căîmpărăţeşte dind vrajba cu crucea Ta, în­
jnţ şi însuşi stăpâneşte un Dum- delung răbdătorule, drepte
î| nezeu, judecătorule. Pentru aceasta
scuteşte de osândirea cea veş­
>l acum a N^BciitOarei
nică pre cei ce strigă cu frică
îHî N aşterea ta Preacurată este şi prea înalţă iubirea Ta de
î l înfricoşată; că Dumnezeu este oameni.
cel ce s’a făcut om, carele s’a
^ născut fără început din Tatăl C u focul postului întărin-
îl şi fără de bărbat din tine mai du-se tinerii cei bine credin­
pre urmă s^a născut. cioşi, au stins de demult cu
î l h iiv f i f io , D in i iU ’ z e u ' im u t n i ‘• liiv !, dumnezeeasca rouă văpaia cea
Darul crucii mai înainte înălţată; şi noi postlndu-ne,
strălucind lumii, ne chiamă pre să stingem cuptoarele patimi­
lor, ca să scăpăm de văpaia
toţi spre dumnezeeştile Tale
gheenei.
patimi. Indurate; cărora în-
vredniceşte-ne să ne închinăm
cu credinţă. Din tine zidindu-şi înţelep­
iroii>6Ul. ciunea lui Dumnezeu casă, s'a
Intâreşte-ne pre noi întru întrupat cu nespusă smerenie.
„Tine, Doamne, cela ce prin Fecioară ceea ce nu ştii de
 314
nuntă; că tu numai din toate
JH neamurile te-ai ales nestricată,
spre sălăşluirea cuvântului ce-
jîf Iui nestricat.
un Alt Irm o s;
l’ re ct’l ce a închipuit mai 'nainte,.
Ce!a ce porţi toate cu cu-
^ vântul, pentru mine le-ai su-
ferit toate, palme, scuipări şi
^ răstignire, Hristoase; laud slă-
virile iubirii Tale de oameni
w# întru toti vecii.
II J unghiatu-T e-ai Hristoase
ca un miel, Împungându-Te în
MU coasta Ta cu suliţa; ca pre
mine, oaia cea pierdută, să mă
mântueşti din vânătoarea dia-
voiului şi să mă aşezi în staulul
itn Tău cel bun, în veci.
A Tro'inel,
HinPcuvflotAm pre T u tfil..
Treime ceea ce eşti o Dum^
^ nezeire, fire nedespărţită şi
despărţită dupre feţe, stăpâ-
nire vecuitoare, Părinte, Fiule
5^ şi Duhule, pre Tine, Te lăudăm
^ întru toti vecii.
Şi afiiitn, a N^Si^fttosrei.
Născătoare de Dumnezeu
curată, ceea ce eşti poartă ce-
rească, uşă de mântuire, pri-
meşte rugăciunea tuturor cre-
ştinilor, celor ce te fericesc
^ pre tine întru toti vecii,
^ ivA Ţj(j, [)umf»o7.eal nostru, aluvft Ţie
^ Cu crucea Ta, Hristoase,
preoţii se laudă, împăraţii se
............ ?,
MIERCURI 9o*
întăresc şi tot credinciosul se
luminează; învredniceşte-mă
să văd, să mă închin ei şi să ^
o laud în veci.
, Irmosul
S a tftudAm, hion r i cuvflntâro .
P re cel ce a închipuit mai ^
,/nainte în rug lui Moisi, mi-
„nunea Fecioarei, în muntele ^
„Sinai oarecând, lău d aţi- L, |î[
„bine-L-cuvântaţi şi-L prea m-
„nălţaţi întru toţi vecii“.
C.înmrea h O-a, I moa; ^
In lege, in uiiihră... ^
I
nălţând Moisi şarpele pre îHt
lemn, pre Tine Te-a însem- ^
nat, lisuse, cela ce Te-ai înălţat ^
pe cruce de bună voie şi ai
gonit departe răutatea viclea-
nului cea veninată şi ai tras u
pre oameni laTine, iubitorule
de oameni. ^
Cu focul temerii Tale cură- ^
ţeşte-mă, aprinzând în sufletul
meu ciumnezeeasca Ta dra- Xj I
goste şi îngrădindu-mă cu cru- m
cea Ta pre mine, pre carele
m’a amăgit înşelătorul cel ve- m
chiu, cu dulceţile întunecând
mintea mea Hristoase. ^
S ă postim fraţilor de gân- 1*^
duri urîte şi de fapte rele;
să ne curăţim inimile, să ne
ridicăm ca cu nişte aripi prin ^
dumnezeeştile bunătăţi să ne ^
ferim de pornirile răutăţii ce-
 iO§ A ’I'KhlA ^APTAMANA PIN POST
lei ravnitoare de cele de jos;
^ ca fiind luminaţi să vedem
H Pastile cele mari.
A Nâscăloarel
^ Din tine Fecioară voind s’a
îmbrăcat cu sărăcia noastră
^ Cel din fire bogat şi s'a făcut
m nouă văzut, Cel ce se laudă
J| nevăzut de cetele cele de sus,
înnoind cu bunătatea chipul
cel sfărâmat.
AU Irmos:
Pro tiue, scara cea iuţelegâtoare...
C ela ce Ţi-ai întins pe cruce
mâinile şi ai adunat cele patru
margini ale lumii; prin carele
am aflat intrare la Tatăl, Fiule
IJI al lui Dumnezeu, pre Tine toţi
iH? Te slăvim.
î l Pre tine, Hristoase, încunu-
jJl nându-Te cu spini cei fără de
lege, Te-au bătut şi Te-au răs-
tignit. Pentru carele cele de
sub cer toate s’au clătit; iar
noi mântuindu-ne Te slăvim.
SlavA, A Trelmei,
^ P reTine,sfântădumnezeire,
cea întreit strălucitoare, care
cuprinzi toate şi le păzeşti
Iii pururea, pre Tatăl şi pre Fiul
jg şi pre Duhul cel viu cu cân-
tări netăcute Te slăvim.
kH
^ Ş acum. a Născâtoarel
Pre tine, norul cel luminat
|[| al Duhului, din carele a stră-
lucit nouă lumina cea neapro-
§«• 315
piaţă Hristos soarele cel mare u
al dreptăţii, Născătoare de ^
Dumnezeu cu cântări te slăvim.
SlavA Ţ h >, nnumt>z^ul nostru, tiavâ Ţjp. ^
j u eşti lumina noastră şi gj
semnul cel sfânt, cruce, lauda ^
biruinţii lui Hristos; tu îndul-
ceşte postul nostru şi ne în- m
vredniceşte să ne închinăm
ii
Irtnostil: ^
pre tine, scara cea gândită ^
„şi însufleţită, pe cares'a în- ^
„tărit Dumnezeul nostru, prin
„care am aflat suirea la cer,
„cu cântări N ă scă to a re de |J
„Dumnezeu te slăvim", ^
” ÎH
LumiDându sulul, dt’t trei ori.
LA ST1Î10AVNA |î
b tih iri zilei, ile doua ori, glasul al 2-h<a ^
fiin d la Tatăl cel bun în
cinste fiească n’am cunoscut ^
eu cel fără minte, ci însumi ^
pre mine m’am lipsit de slă- |
vire, cheltuind rău bogăţia da- jj.
rului. Şi fiind sărac de dumne- ^
zeeasca hrană, curtean m'am ^
făcut la spurcatul cetăţean, |
De acesta fiind trimis la ţarina ^
lui cea stricătoare de suflet, |
vieţuind desmerdat, m’am păs-
cut împreună cu dobitoacele |
şi desfătărilor făcându-mă rob, ţ
nu mă săturam. Ci întorcân- g
du-mă voiu striga către mi- ţ
lostivul şi înduratul Părinte; if
Greşit-am la cer şi înaintea Ta, |
milueşte-mă! ţ
H 316 «OS - tlti.L . HI ^
^ -
ir! . IMu prourudH Iduici col.rr
ru[), i(). Vfis 11'.
m M ultinieamucenicilorTălTe
roagă, Hristoase, niilueşte-ne 1 va ii dacă va plini Domnul a face
loate la muQtele Sionulul îq Ierusa­
pre noi, ca un iubitor de oa- lim, va caută snre mintea cea marc,
a meni. spre luipârtitul A sirienilor si spre înălţimea
m ăririi ochilor lui. Că u zis: cu târla voiu
•1 ui’um « i.’riicil N'iHcatMiirtf) face, :^i cu injtilepciunea mintii voiu lua ho­
■Io i'iiuiiiercu tarele neamurilor, $i puterea lor voiu prăda m
şi voiu clăti cetăţile in care locuesc. Şi toaia
'*odiifiie C fic pre Icrati... lumea cu mflna o voiu lua ca un cuib, şi ca
Di^te ouă părăsite voiu ridica, ti nu va fi
cine să scape de mine, siiu să-mi grăiască
D ureri multe răbdând Prea- îmnotrivă şi să-şi deschiză gura şi să gfrăiască.
m curată, la răstignirea Fiului şi Au mări-se-va spcurea fără de cel cetae cu
C il? Au inalţn-se-va fierăstrăul fără de cel M
Dumnezeului tău, ai suspinat ce-l trage pre r l ? Aşijdereu de ar lua cineva
toiag Ruu loMin, inălţa-se va le m n u l? Şi nu
îl lăcrămând Si ai strigat cu îiîşa. Ci va trimite Domnul Savaot spre cinstea
la ocară, şi spre mărirea ta, foc arzător se
amar: Vai! Fiul meu prea dul- VH aprinde. Şj va fi lumina Iui Israil ca focul,
51 ce, cum pătimeşti fără de drep- si l va sfinţi pre el cu foc arzător, şi va
Qiănca pădurea ca fâuul- In ziua aceea se
tate, vrând să răscumperi pre vor stinge munţii şi dealurile si pădurile, ?i
va mânca dela suflet până la trup, şi va !i
pământenii cei din Adam? cel ce va fugi, ca cel ce fuge de pară arză­
toare. {^i cel ce vor rămânea dintr'lnsli, In
îl Pentru aceasta, P re a s fâ n tă număr putio vor fi, şi un pnmc 11 va scrie pre
ei. Şi va îi U ziua aceea, nu se va mai a-
J| Fecioară, pre tine te rugăm daogî r.^mi^şita lui Israil, si cel mântuit! ai
jj| cu credinţă, fă-L nouă milostiv. lui lacov uu vor mai nădăjdui spre cei ce le
î.ce a u strâm bătate; rl vor nădăjdui spre
¥¥. Dumnezeul cel .«fj^nt al lui Ispail intru adevăr.
Pruchimeu. ulaeni al B-'ca.
Piiiilmul !)i)
ÎHf
La ceasul al şaselea. \1 ilueşte mă l)uranpzeuledupremnrc mila Ta.

•piir:. riK'rorii' ■Kill Siili

' nimă curată zideşte iutni mine Dumnezeule...

u este întru noi statul

__faptelor noastre, Doamne;
milostiv eşti iubitorule de oa-
î| meni, nu trece lucrul mâinilor M IERCURI SEARA
Tale Cela ce eşti fără de păcat.
U D oamne strigat-am, rii-ieni SUhlrllc pe JO
1*. illi
■ Iul H.'CHhl.: li i'A'itJin Mii^ira de două (iri. a|kii Mardrit a
•:h111 trt'l podiibiiice aU' Triodulul.
ertfe-rte lui Dumnezeu jertfa de laudS şi d;\ Situiogliiinica ^,'lasului u) t iea.
k3i celui prea iiialt riifrile tnle.
ebuneşte risipind părin­
umncxenl dumnezeilor. Donjoul fi t;râit şi
teasca mea bogăţie, pu-
¥¥. H clicinsil păiiîAnUii, m'am făcut, locuind în
m m u u u m u u M M U u m u m M m u u n m m
•&§ \ THhIA KaH T/M A N A HIN I'^ s I ^ 317

locul viclenilor cetăţeni; SI pre voi cari cu prea înţeleaptă

UI prin nepriceperea mea, m’ani predică aţi mântuit lumea.
asemănat dobitoacelor celor *
lîl neînţelegătoare şi m’am golit I n ţara răutăţii depărtân-
J| de tot darul cel dilmnezeesc. du-mă eu, desfrânatul, rău
^ Pentru aceasta întorcându-mă am cheltuit bogăţia care mi-ai
strig către Tine milostivul şi dat, milostive Părinte şi mă gj
topesc de foamea faptelor
uy induratul Părinte: Gresit-am,
p '
prinieşte-mă pre mine cel ce bune. Iată că m’am îmbrăcat
mă pocăesc Dumnezeule, şi cu ruşinea neascultării, golin- ^
^l^ţ mă milueşte. du-mă de darul cel dumneze-
^ (dt‘ dnuâ ori)
esc, şi strig Ţ ie : Greşit-am! M
^ Apoi Mtirtlr1i',a Ci ştiu bunătatea Ta. Primeş- ^
^ ] te-mâ ca pre unul din argaţii ^
Jertfele cele însufleţite, ar-
Tăi,îndurate Hristoase, pentru ^
ţ| derile întregi cele cuvântă- rugăciunile apostolilor, celor ^
JÎ toare, mucenicii D om nului,
ce Te-au iubit pre Tine. h
^ jungliierile cele desăvârşite * M
Alt': r'lihini, ■ ui UMitU)' ; i-r -i :l: ÎMI
ale lui Dumnezeu, oile cele
l ’oUolila li endreapta Mântuitorului. ^
ce cunosc pre Dumnezeu si
A postoli ai Mântuitorului,
¥¥. se cunosc de Dumnezeu, al
^ cărora staul este necălcat de luminători ai lumii, făcători
lupi, rugaţi-vă, ca şi noi să de bine şi mântuitori, cari ^
ne paştem împreună cu voi, sunteţi vestitori ai măririi l.ui ^
w la apa odihnei. ca nişte ceruri şi împodobiţi ^
AIU< StIhirA, ft Iul loKifi cleHitl Ht Hivu.
cu stelele minunilor şi cu sem-
nele tămăduirilor, aduceţi cu
Podobia 'i oată nădejdea puindu-şi.
deadinsul rugăciuni Domnului |J
fi C ei ce v’aţi arătat raze ale pentru noi, ca să primească ^
soarelui celui înţelegător, vă- rugăciunile noastre, ca o mi-
^ zătorilor de Dumnezeu apos- reasniâ preacurată şi să ne
Jî toii, cereţi luminare sufletelor învrednicim să şi sărutăm pur- ^
B noastre şi ne izbăviţi de în- tătoarea de vieaţă cruce şi cu
|I| tunerecul cel împâclat al pa- frică să o vedem toţi. Pentru ^
timilor şi vă rugaţi ca să ve- închinăciunea ei, trimite-ne
deni ziua mântuirii, prin ru- nouă milele Tale, Mântuitorule, |
H găciuni şi prin cereri curăţin- ca un iubitor de oameni. ^
H du-ne inimile, care vicleanul llUi MllH |< I
le-a rănit. Ca mântuindu-ne, cu ■’ .‘s l L ă i

credinţă să vă cinstim pururea, f^forhi;uni ţln f» ! il 1 - !■' -Jlll «4

ih
 318 «0^ M IE R ri HI §0»

‘Hidiijduit-am spre mila lui Dumnezeu îd veac

';1 ia veiicul veacului.

Stih
<e to tâleşti Intru rautatp, puternice? Joi a treia săptămână
Kii't’ri' ('Oti-i*
<’a|>. 7, \V r« 0 LA U TREN IE
arâ Nne era de şase sute dc ani şi po- T rfim iro le i;1h ih Dii|â iijifiiii
^JO top de apă s’u făcut pre primânt. Şi a «aiiiflm !i •: '‘ |.ii‘ tmii< r.am Oiioih. irtf
intrat Noe şi feciorii lui femeia şi (jp I 'I ( l l ' l ; - II, • J l l 'i . HiitA' Hceastâ Se
Icnieile feciorilor lui cu dâ sul in corabie, dealiiu (I lui 1 ^l| al (i l(-a.
ÎW
pentru apa potopu ui, Şi din păsările cele
curate şi din pAsârilo cele necurate ţi din Pod.ibia “âdejdea lumii...
fiare şi din toate cele ce se lurăsc pre pă­
mânt, cftte două din toate au Intrat la Noe
1(1 Corabie, parte bârbăte'isc i şi femeiască,
uminători ai luminii neră- K*t
precum a poruncit Domnul Dumnezeului Noe. J tăciti.
tăciţi, ucenici ai Mântui­
ProciiimcD, ylafiul al 4 l» u. rgalojul 52.
torului, luminaţi-mi sufletul în
t^nd va Întoarce Dumnezeu robia popo­
cel orbit cu păcatul şi mă fa- ^
rului său. ceţi părtaş zilei celei dumne
Still zeeşti, ca să păzesc mântui’
^<l9-a cel uebuQ intru inima sa; Nu este toarele porunci. Şi mă scăpaţi ^
Dumnezeu.
de întunerecul ce neluminat ^
Dela t'itdc cetire
de acolo, ca să vă măresc
C .ip II, V t ’r s 12
pre voi.
iule! De vei II înţelept, ţie vei fi inte- Slavft, tot aceasta.
k’pt, şi vecinilor t ă i ; iar de vei )i rău,
numai tu singur vei lua cele rele. Fiu l Şl acum. a Nak . iitiiHrel.
f s invdţat inţelept vu fi, şi pro cel Deinvutat
W slu[îă îl va avea. Cel ce se reuzemiî de miu- Sfântă Stăpână, Maica lui k*t
iHţ uiuni, ac('la paşte vfinturile şi goneşte pasări Hristos, Dumnezeul nostru, ca ^
zburătoare, câ şi-a păriisit cftile viei sale. şi
W a rătăcit din cărările agonisirii sale,şi umblă ceea ce ai născut negrăit pre
W priti pustie fără de apă, şi prin pământ de*
sfiilat intru sete, şi adună cu mâinile nero-
făcătorul tuturor, roagă-te pu- ^
W ţ dire. Femela nebună şi fărst de omenie, care rurea cu sfinţii apostoli bu- ^
nu ştie de ruşine, se va lipsi de pâine. Aceea
care nu ştie de ruşine, şude iu uşile casei
nătăţii Lui, să ne mântuească K<r
W sale pro scaun aîară in uliţă, chemând pre de patimi şi să ne dea iertare
W cei ce trec pre cale, fji-şi fuc căile lo r; cel
ce este intru voi fără de miate abate-se la păcatelor.
mine. Şi cetnr lipsiţi de mînte, le porunceşte
zicând: Atingeti-vă cu dulceaţă de pâine Hupâ ft trfljtt Slihrilogle, Scdelncle Iui am
ascunsă, şi beţi apă dulce de furişag. Şi el
nu ştie, c.<» pimântenii tn dânsa pier, şi li
Troiltir, glasul al fMea.
fcn
duce iQ îuQdui ialiilui, Cifuui, nu te zăbovi l'odobii’ Pu terile îngereşti... Î4*t
la Io 111 ei, nici întoarce ofliiul tău spre dânsa,
că a-?a o vei trece ca o apă streină. Şi treci Cei ce sunteţi luminători
izvorul strein, ?i te depărit^ază de apa altora,
şi nu I)'a din fântăuu streină, ea sft trăeşti
strălucitori lumii, dumnezeeşti
multă vreme, şi s;i se adaoge ţie anii vieţii. apostoli, luminaţi pre cântă- ^
Şl inuaui dumiii'ZPi'flg‘tt Lltyigliio te a mai reţii voştri, ca să treacă vre-
inu:nt« efinţita.
mea postului; şi vă rugaţi ca g
u n"
m m n u n u f iu m u m .f m n u u m m ^ n m
 ■^'\ £ •/, Ktt
\ iiU U ^ s'AH -rAM AN A UIN FO ST gg,. 319 ^
- — ÎH fr
jf^ m
să vedem toţi, dupre vrednicie, A iNfiRifiluarei

jj| lemnul crucii celei de vieaţă Făclie neatinsă, cămară cu

făcătoare şi să-I sărutăm cu totul luminoasă, ceea ce eşti
ţ| buze şi cu ociii nespurcaţi, mai pre sus de serafimi; că*
« strigând: Doamne, slavă Ţie! ruţă de heruvimi cu totul fără ^
^ S avâ, tot HcniiRta prihană, liberează-mă din pa- jh»
HCiiiii a Năsrfttourei timile cele rele şi din primejdii. ^
ft
Nădejdea lumii cea bună, A lti TricâiiUirp, n lui TeoOur, ti'atul aci Iuţi, ^

Născătoare de Dumnezeu Fe- Iruirta: Auzit-a proorocul,,.

cioară, singură folosinţa ta Luminători ai dumnezeeştei ^

îl^^ cea înfricoşată o cerem. Mi­ arătări, arătându-vă apostoli
j i lostiveşte-te spre poporul cei ai Mântuitorului, aţi stricat
lesne privejduitor. Roagă pre noaptea necunoştinţei şi Bi-
milostivul Dumnezeu să izbă- serica strălucindu-o, luminaţi
vească sufletele noastre de lumea prin învăţăturile voas- ^
toată groaza; ceea ce eşti sin- tre cele cu vorbe ca focul.
gură binecuvântată.
W CANOANKLK Lumea înconjurând, unul ^
Cdinmul MummuIiiI ti lii ■‘nslfl Trlcjlntflrt», rt ui într'o parte, altul într’alta, în- îrt
lOKil, rpiindii Rft h 1 h 'Un l^wiiipt?
tru o credinţă aţi adunat apos-
C&Dtarca a 4 M, i^Iaeul al O-lvu. IrtiiOB;
toii pre toţi; şi dobândind cele jHt
Hristos este pulorea mea...
cereşti dănţuiţi, rugând pre
D lacrimi, rugăciuni, mi-
o si, Hristos neîncetat, să ne mân- gt
K * lostivire,obiceiu bine umi- tuească pre noi toţi.
lit, minte dreaptă, curăţire S la v a , a T r e im e l ^

^ vieţii, să arătăm noi credin-

î| dosii, ca să dobândim mărire, Pre Fiul din Tatăl şi pre ^
îl \ ' Duhul slăvesc; ca din soare ^
S Luminători v'aţi arătat, apos-
lumina şi raza; însă pre Fiul ^
51 toii, strălucind luminat pe tă- dupre naştere, că şi naştere ^
m ria cinstitei Biserici. Pentru este; iar pre Duhul dupre pur-
ţ| aceasta, luminaţi inimile noas-
cedere, că şi purcedere este;
^ tre cu dumnezeescul Duh. o fiinţă împreună fără început, ^
Ca nişte cărbuni dumneze- căreia se închină toată făptura.
ţs eşti, aprinşi de focul cel fără f?i (ti'uni, a N B K C flloaru l ^
ţ| materie, ardeţi uscăciunile cele
H de patimi ale inimilor noastre, F ecioară, prunc născând şi îHt
înţelepţi apostoli ai Dunine- curăţia păzindu-ţi, tu cinstită ^
j»S zeului nostru. te-ai arătat, născând Dumne-
¥¥. 320
zeu şi om, pre acelaşi unul
m întru atnâiidduă chipurile. Mi-
j| nunea ta, Fecioară Maică, spăi-
mântează tot auzul şi gândul.
W lu u iiim ii ^ii'i
P rin rugăciunile voastre cele
ţ| sfinte, apostoli ai Domnului,
să ne învrednicim cu oclii şi
cu buze curate a săruta făcă-
toareade vieaţă cruce, careia
îl este pusă înaintea celor din
|J| lume şi la toată făptura, spre
^ închinăciune.
n Auzit-a profetul de venirea
„Ta, Doamne, şi s'a temut; că
„vrei să Te naşti din Fecioară
^ „şi oamenilor să Te arăţi; şi
„a grăit; Auzit-am auzul Tău
^ „şi nVam temut. Slavă puterii
UI „Tale, Doamne“.
^ . . . . . .
^ io văpaia cuvioijiior.,.
î l O r e Moisi postul l-a arătat
UI * văzătorul de Dumnezeu,
^ şi pre Ilie cu căruţă de foc
l-a luat. Sârgueşte-te suflete
^ de te opreşte de gânduri vă-
tămătoare, ca să scapi de a-
H măgirea cea vătămătoare a
^ celor de jos.
' lunecându-niă am căzut
|H întru cele mai rele şi mi s’a
feţ adaos rană preste rană; vin-
î| decă-mi, Hristoase, învârtoşa-
g rea inimii cea împietrită, pen-
*R
«§ §0*
tru rugăciunile apostolilor Tăi îHt
îndurate.
ÎH(
t ei ce sunteţi luminători ai
1. . ]u ’
lumii, de Dumnezeu luminaţi, u
risipiţi norii patimilor noastre
şi ne arătaţi închinători lumi- g
natei învieri, pre noi cari lău- ^
dăm pre soarele slavei. ^
A Nascrtioarcl ^
N eamurile neamurilor pre ^
tine te fericesc de Dumnezeu ^
fericită, precum ai profeţit de ^
demult; că tu una ai născut ^
oamenilor pre Cuvântul cel ^
fericit, negrăit din tine întru-
pându-se. ^
îHf
All Inoub
< uvloşU Tăi tioeri
1 ^ re cei ce înotau întru adân- ^
cui răutăţii vânându-i cu tres- ^
tia credinţei apostoli ai Dom-
nului, i-aţi adus pre ei, ca ^
bine sa cuvinteze şi să laude
şi să prea înalţe pre Domnul
în veci. ^
Mare este tăria Ta întru a- ^
postoli, că umbrele şi şterga- m
rele lor tămăduesc pre bol- ^
navii, cari binecuvintează şi ^
laudă şi prea înalţă pre Dom- ^
nul în veci.
hiQticuvÂiUftm prtr Taiut.
N aşterii celei fără de început M
şi purcederii mă închin: Ta- l î
tălui celui ce a născut, slăvesc
pre Fiul, cel ce s'a născut, laud
¥^ :.•?
ii *53 A T R E IA S A lT Â M A N -A
. . .
DIN POST
- ------------
§0» 321

fi^
pre Duhul .Sfânt, cel ce stra­ ieşit din fire, hrănindu-mă cu ?.ir
ja luceşte cu Tatăl şi cu Fiul. acrimea desfătărilor şi lipsin-
uoj.li a Ndijcniuurct du-mă de mântuitoarele mân-
cări, eu desmerdatul; Hris- ^
Nu înceta rugând Fecioară,
toase, îndură-Te si mă mân-
|j| pururea pre cel ce L-ai născut i. i. ’
tueşte.
jt^ţ cu taină negrăit, ca pre un
m iubitor de oameni, să niân- Necurăţindu-te de răutate
^ tuească din primejdii pre cei şi nedepărtându-te de desfă-
J| ce scapă Ia tine. ţările cele stricăcioase, pentru la
Slavji J'ji>. Ouninozuul nostru, slavA ŢJp. ce te veseleşti, suflete, postin- ^
Cei doisprezece sfinţi apos- du-te fără socoteală? Că acest
n toii învredniciţi-mă să mă în­ post nu-l primeşte Domnul,
chin cinstitei cruci fără osândă, carele însuşi voeşte îndrepta- ^
»*» binecuvântându-0 , lătidându- 0 noastră.
I A i J_X*
;tjţ şi prea înălţăndu-o întru toţi A N&ic!^toareI. ^1
vecii. Luminează^mă cu lumina
5?.
||| Irmosul; fSA Inudăm, hine sa cuvAat^m cea dumnezeească, Fecioară, A->
t
Cuvioşii Tăi tineri în cuptor, Născătoare de Dum nezeu,
H „heruvimilor au urmat stri- ceea ce ai născut lumina, şi
m „gând cântarea cea întreit goneşte întunerecul sufletului S'S
n „sfântă: Binecuvântaţi, lăudaţi meu; ca să te fericesc pre ^
^ „şi prea înălţaţi pre Domnul tine, pre care te fericesc toate
ÎHî „întru toţi vecii*^. neamurile omeneşti, precum ^
ai proorocit.
^ cântarea a 9-a, Irraoa ;
ff, l'ri! Dumnezeu ii-l vedea., Alt Irm os:

N «şterea zămislirii...
I lumnezeule şi Doam ne
mult milostive, curăţeşte Cei proşti la vorbă, înţelepţi
^ raiiele inimii mele, aşezân- s'au arătat cu ştiinţa, desle-
M du-mi leacuri de pocăinţă* gând împleticirile cuvintelor
jH Greşit-am, greşit-am Ţie! In- filosofilor, îndoirile ritorilor ^
n dură-Teşimământueşte, pen- şi meşteşugirile astronomilor,
n tru rugăciunile apostolilor Tăi Pentru aceasta, apostoli ai lui
ca un mult milostiv. Hristos, singuri voi v’aţi ară-
n tat, învăţători a toată lumea.
n Pornirilor celor fără de cale
îî am urmat, vătămându-mi min­ Frumos vorbeşte Petru, iar ^
ţi tea şi însumi cu totul îni-am Platon tace; învaţă Pavel, iar

41
 :4<::<c>
333 •0 ^ .1 0 1 §«•

¥k irmosul
^ Pitagora se ascunde. Şi încă
î | grăind de dumnezeire aduna- N aşterea zămislirii celei fără
î§ rea apostolilor, îngroapă ves- „sămânţă este netâlcuită, ro-
tirea cea moartă a Elinilor, „dul Maicii celei fără de băr-
şi lumea o ridică spre înclii- „bat este nestricat; că naşte-
^^^ţ narea lui Hristos. „rea lui Dumnezeu înnoeşte ^
Stftvâ, n „firile. Pentru aceasta pre tine ^
„toate neamurile, ca pre o fr*ţ
U nule, născătorule al unuia,
„Maică mireasă a lui Dumne-
UI Părinte al Fiului celui un-năs-
„zeu, cu dreaptă credinţă te
H cut; unule, Fiule al unuia, lu-
„slăvim". ^
51 mină şi rază luminii şi unule
l.umtu&uda u IuhuIuI. de trei or]. ^
« Duhule Sfinte, numai al unui
LA bTIHOAVNA ^
SI Dumnezeu, carele eşti cu ade- Sliliira zilei, de doiiA uri. glasul dl6*lca ^
vărat Domn al Domnului; o
D in moştenirea fiească că-
H Treime, Unime sfântă, mân-
m tueşte-mă pre mine, cel ce
zând eu, desfrânatul, ca un ^
H grăesc de dumnezeirea Ta. rob împreună cu porcii am ^
petrecut şi nici de hrana lor
Şi acum, a NftBcAloaret.
săturându-mă, mă întorc la ^
Minunea naşterii Tale mă Tine, părintele cel milostiv, de
spăimântează, ceea ce eşti cu unde am ieşit rău, mă întorc
îl totul fără prihană; cum ai bine, cu pocăinţă strigând;
zămislit fără de sămânţă pre Greşit-ani la cer şi înaintea ^
w cel necuprins? Spune-mi cum Ta, Părinte, dărueşte-mi intru
Ji ai rămas Fecioară, după ce întoarcere mare milă. M
j[{ ai născut ca o Maică? Acest
Marllrica.
^ lucru mai presus de îire, cu
credinţă primindu-l, Celui ce P re cei aleşi şi pre cei sfinţi JHt
H s'a născut, te închină, căci minunaţi i-a făcut Dumnezeul
câte voeşte le şi poate, nostru; bucuraţi-vă şi vă ve- ^
Siavft Ţ I p . Dumnezeul noslru, slavft Ţie.
seliţi toate slugile lui, că v'a
gătit vouă cunună şi împără-
H C instita cruce, pre sfântul
ţia sa. Deci vă rugăm pre
jS lemn carele a înflorit mântni-
voi, să nu ne uitaţi pre noi.
g rea lumii, să ne învrednicim
toţi a o vedea şi a ne închina •SlavA, el &cum; u Nfincâtoarfl

ei, şi cu buze curate şi cu N ăscătoare de Dumnezeu, ^

H sufletul, prin rugăciunile voas- tu eşti viţa cea adevărată, care ^
jS tre, ale tuturor sfinţilor apos- ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne
^ toii ai Iui Hristos. rugăm, roagă-te, stăpână, cu ^
k^.
iO§ A TIIEIA SAPTAMANA DIS POST
^ apostolii şi,cu toţi sfinţii, să
}| milueasca sufletele noastre.
La ceasul al şaselea.
Troparul l'roorocîci. glasul ul 7-Iea.
e te vei uita Ia fărădelegile
noastre, iubitorule de oa-
S meni, ce nădejde de mântuire
î| va îi nouă? Ci trimite ajutorul
H Tău, cel dintru înălţime po-
m porului Tău, ca un îndurat,
n Doamne.
SI tvi. t<l ai'UiD I kit «coasta,
H l’ronh, ijL'i:, glisul ul 41ea, F^mlrnul 5;}.
m iimnezeule, intru numele Tau mâDtueşiO'inâ
W )ji intru puterea Ta iu?l iudecâ.
ii? Slib:
^
n umnezeiile, auzi rug&ciunea mea, ia Ui
ureolii graiurile gurii mele.
D;d proorocla Isaici cctirc.
Cap. 11. vers lO.
!ja zice Dymoul: Şi va fi in ziua aceea
rădăcină lui lessi, şi cei ce se vor
scula să stiipâneascâ neamurile ; spre
dâosul ueamurile vor Dâdajdiii ijl va fi odihna
lui ciostea. Şi va Ii in ziua aceea, adaoţ^e-va
Dufunul a-!j' urata mdna sa, cu s& râvntusca
rAraasjiţa poporului său, care va rămânea delu
Asirieiii, dela IJgipteni, dota Vavilun, delu
Kiumiteni, deta rusărituriie soarelui şi dela
Aravia. Şi va ridica semn lutru ntam uri şi
^ Vd aduQH pro cei pierdu;i ai lui Is ra il; şi pre
2 cei risipiţi ai lui luda ii vastrânye din patru
I laturi ale pîiniAutului, .Şl se va (jterge pisnia
dela p]fr;iiiii şi vrăjitia-;li lui Iuda vor pieri
Klraiin nu va mai pismui asupra lui Iuda i^i
Iuda DU va mai necăji pre Kfraim. Şi vor
sbura in c trabiile celor de alt neam. Maren
împreună vor prăda i-i pe cei dela riisăritul
soarelui-jildunieea, şi iiilili pre Moav işi vor
pune iDiiinilc, fiii lui Amon intâi se vor su­
pune, Şi va piislii Domnul marea Kgipetulul,
şi-şi va pune mâna sa presto râu cu vânt
§<• 323
iute, şi va lovi ?apte văl, cat va trecc el în­
călţat. Şi va fi trecerea pofjorului meu ceiui
rămas iu Kgipet, si va fi lui N ra il.c a in ziua
când a ieşit din pământul 1-Jghipetului. şi vei
zice in ziua aceea: bine te voiu cuvâniii,
ţr*t
Doamne; cil te-ai mâniat pre minr* tji ţi «i
intors mânia tu, m'ni şi miluit preniine, 'aiii
DummztMil ri,eu, mântuilorul meu, nâdfijilui-
voin mu voiu mântui şi nu n iâvoin teme,
pentrucâ mărirea mea ^1 lauda men este
Domnul ijl s'au făcut nilo spre mântuire.
PfochJmeU, gîasul al 41ea, Psalmul 54.
A uzi Dumnezeule rugăciunea mea şi nu trece înţ
cu vederea ruga mea.
fTK
filili:
I a aminte spre mioe şi mă agcuitâ.-.
kk
ftn
î(n
îrtf
JO I SEARA
fcn
L a I) oamne strigat-am.|iimom Stihirile pe fi;
3 ale Tfiodulul ţi trei ditla Mineiu, ghBul
al 5 lea. an
Poiloliia . li ucură-te cămara..
ântuitorule dulceaţa cea îfif
adevărată, Cela ce ai în- ^
dulcit oarecând apele Merrei
cele amare, închipuind atun- ^
cea lemnul dumnezeeştii cruci,
pre carele Te-ai întins precum ^
bine ai voit; şi ai gustat şi sj
fiere,în coastăîmpungântu-Te,
din care ai izvorît lumii apa ^
iertării spre înnoirea frăniân-
tăturii omeneşti. Pentru aceas- ^
ta slăvim puterea Ta cea ne-
grăită şi ne rugăm: Dă ne, ^
Doamne, frica Ta în vremea ^
postului şi iertare păcatelor
şi mila cea mare. ^
nn
C uvinte,cela ce Te-ai întins ^
 r-*-^-*i
i,5vcw»; k:

324 M )\

deschis. Şi a cazut ploae pre pământ patru­

pre crnce, adunând cele ce zeci (le zile şi patruzeci de nopţi, tn ziuţi
erau depărtate dela Tine; în- acecti intrat-au Noe, Sim, Ham, Itifct feciorii
lui Is’ye iji femeiu iui Noe i}i trei lemei ale
năiţând gândul meu din gu­ feciorilor lui cu dânsul in corabie, fji toate
noiul patimilor, cu tot felul de fiarele dupre fel fji toate dobitoacele dupre
ft'I şi toatil vietatea ce se mişcă pre pământ
H bunătăţi îmbogăţeşte-l, dând dupre fel şi toată pasărea sburĂtoare dupre
inimii mele frica Ta, cea prea folul său. Au intrat la Noe In corabie câte
douii, purtc bărbăteasca şi femeiuşcă diu îot
curată si sufletului meu dra-
»
trupul in care esto suUet viu. Ş i cele ce in­
traseră, parte barbălcasoa^ilemeifiscădin tot
gostea cea desăvârşită, care trupul au intrat dupre cum au poruncitUum-
desparte de dragostea cea tru­ nezeu lui N oe; tjiaii înCuiat D om in I Dumne­
zeu corabia pe diuaîara. ^i a fost potop pa­
pească; ca să plac Ţie întru truzeci de Z 'l o şi patruzeci de iiopii pre
H aceste zile prin post, prin ru­ pământ,[ji s'aimrauHlt apa şî a ridicat co-
H găciune şi prin cerere şi să
rtibia şi o a inalţatde pre piimâiit, yi creştea
4H? apa şi se iînmulţea foajle pre pământ, şi se
văd luminat ziua învierii Tale, pij'ta corabia pre deasupi'a apei. Ia r apa se
iatâi'ca toarte pre pământ, gi a acoptrit toii
n luând mila cea mare. munţii coi inalţi, care erau sub cer. De cin ci­
sprezece cot! s'a inâltat apa in sus şi a aco­
n Al l StlJilrA podobniuA, a lui Teodur, perit toţi munţii cei înalţi. Şi a uiurittot trupul
¥^ glââul M u ce se mi^ca pre pământ al păsărilor şt al do-
bitoaceloi şi ai fiarelor şi toată vietatea ce
Podobie • P ro Ti:\o nor itiminos -, se mişca pie pământ. Şi tot omul şi toate
câte aveau suflare de viaţă şi tot ce era pre
Trecând a treia săptămână uscat au murit. Şi a pierit tot ce era viu pre
a cinstitului post, Hristoase, îiiţa a tot pământul dela om pâDâ la dobitoc
H Cuvinte, Învred(îiceşte-nc să
şi cele ce se lârăsc şi păsările cenilul şi s’au
sUiis de pre pământ; şi a râinas Noe singur
*T, vedem lemnul crucii celei fă­ şi cei ce erau cu el incorabio. Şi s'a înalţat
apa pe pământ o fiutâ cincizeci de zile. Şi
cătoare de viaţă, şi cu cinste şi-a adus aminte Dumnezeu de Noe şi de
¥^ să ne închinăm si să cântăm toate fiarele, de toate dob'toacele şi de loale
păsârile şi de loute \ietăţile. care erau cu
dupre vrednicie; să slăvim dânsul iu corabie. Şi a adi^s Dumnezeu vânt
H stăpânirea Ta, să lăudăm pa­
pe pămâat şi a incetat apa şi s'au încuiat
H izvoarele adâncului şi jfiheaburile cerului;
H timile Tale, să ajungem curat şi 8'd opi'it ploaia din cer. Şiscădea apa seur-
¥^ fîâmiu-se de pe pământ. Şi s'a (mpuţioat apa
H la slăvită şi sfânta înviere, la după o 3 u t ă cincizeci de zi e.
Paştile cele de taină, prin care Proehimr-n. ^' bhu I al 7 U a Psalmul
iH( Adam iarăşi a intrat în rai. M ilueşte-mă Dumnezeule, milueşte-niă, că
-1»^ sp ieT iiie a nădăjduit sufletul meu.
H Şi din Mlaclu (rti
H SkvSi. ş< acu m ; a Nâsoâtoarei. Stih
H Prochimen. al (i lea, Psalmul 55
jj i iu umbra aripilor tale voiu nădăjdui.
n Milue'jte Uiii, l)iiiiiiie/.eule, eă m'a cfilcut omul.
n Still Dola Pilde cetir(>
¥^
Cap IU. Verfc 1
^Ht Călcalu-iu'au vriijmaijii mei tuiita ziu i.
Dula Facere cetire iul inţelept veseleste pre tatăl său, iar
H (.ap 7, Ver? 11. fiul ueliun întristează pe mama sa. Nu
_____ vor folosi avuţiile celor Iărădo-leg:e;
1aii’il lîiise din via(a Un Noo, iu iar dreptatea ii va izbăvi de moarte. Nu va
liiiiii fi fioi:a, in loudzpci !j;ip!o ule omori Domnul cu foame sufletul dreptului;
lunii. [ii z iu i acooji s’au desfăcut loato iiir vieaţa necredincioşilor o va surpa, St.ra-
izvoarele H Jân cu lu i.şi jjlii.'iburilu c c n ilu i s’au cia smereşte pre om ; iar mâinile celor vred-
 ♦ ;V***-^/******** *ir•*■***** ^-*
^v;A^t^ww:«.«:^>tc« ':‘ww.w^;*i«.«^x://:w;:^5&^ic^^«Aw?kw5:wy,-:::l<,v:/-:r!i;»^ /
*0§ V T III’I\ H A IT A M A N A d in l»nST 95, 325
n
nifi se i iihoa^icsc- Tiul certat îDţPlfpf va fi,
Jfir
^i p r c cei Dci.ivc'nul sluiii-l V;i h \ c h . S:'apă
crurile desmierdării. Ci niă
de ztiduf fiul in ţc lc p l:itir î^il col călcător înoeşte, trăgi;ndu-mă spre po­
(1g k*;;o s;h st icâ do vânt in vreme» eeceri-
ijuliii. Bineciivântiii’cji Dominiiui [iro capiii căinţă, Cela ce unul eşti mult
(li'O tiilui; iar ctira iiccrcdlTiciotrilor o acopiTe milostiv.
p^âiiL'f're ITu-ă de vipine. Pooicuirt'fi Oropţilor
cu iiiiido; iiir iiiiinele uecrpdincio^ilor se stin- (de două un)
gc. Cel iiUo!('p[ cu inima primeşte poruncile;
iar i'f'l rii'asccllâtor impiedecătidu pp cu 1) 11- Martirii e
zgle altincc!!. Cel ce umblă drept unih'fi cu
mldejiie; iar cel cefilfilmbează cfulosole. se Mucenicii Tăi, Doamne, nu f{^
M
4»^ s’au lepădat de Tine, nici s’au 'fir^
va funonsjlo. CpI oo ihc.Q cu ocbiul eu inf-e-
laciiinc, adună întristare oamenilor, isr cel
op miNlrâ cu îndrăzneală, face pHCC Izvor depărtat dela poruncile Tale.
de vie.Hă e«te In mânu dreptului, i«r gnrile
n-’crcdinciosilor ie va ncoperi pierircH. I'r a Pentru rugăciunile lor milue-
Roo't'cs-tc sfed^; iar dniffostef) acopcre pre
tf>li poi ce nn iubesc fiî?zile. Col ce Kcoale
şte-ne pre noi.
din buze iolelepciune, b?ite cu toijip pre onnil Slavft ţi «rum, a (.’ru d i Nflwrfltoarei
cel Iftril de Inimă. Inlelortii tfiinurpc in Pine
ştiifita; iar gura celui Ifiră de RocotealA se (le DuuHiezau.
ar^r ipie de sfărâmare. Agoniseala boentilor I*oi1obitt' A tr e ia / i ai ia v ia t.,
este ootHtQ tare; iar «fi^râmarea necred'Tirin-
itii ţildi- rsto sărăcia. Faptele dropiilor vipstă
Văzându-Te pre Tine, Hri-
fc-3# fac: ini' rtvidcle necredincioşilor păcate. Cfiile N
vipiii |f* pp.ugfrte invfiţfitura; iar ţnvrUi^tura stoase, răstignit, ceea ce Te-a
npmii«tr,Tt:i rStăreişto. Huzejp cele drepte aoo-
¥^ D^re vM jba: iar cei ce ^rneso oc?i.ri. prea născut a strigat: Ce taină stre­
Ml (ie minte punt. Pin vorba multi^ nu vei ină este aceasta ce o văd eu,
Fiule! Cum mori pe lemn cu U
srfipii de păcat; iar cel cp-^;i tine Imzelo.în-
{''Ii'pt va fi Argint blmurlt este limba d^ep-
t'ilin; iar inima ne^redirit’iosiilui se \n RMnjre
Hiizplo drepţilor ştiu lucruri înaHo ; înr roi
trupul fiind spânzurat, dătăto-
f^nl de minte iii‘ru lipsii se vor RfSr'ii, Rino- rule de vieaţă.
cnvAntHrn'i Domnulni ppp capul dreetuliii,
Vi acpiivt 1 ii îmboirMof^fe. şi nu s e v a adai'pp
lui întristare in inimiV
n l,.\ s ţ i Ho .WNA
Să se ştie
m Sfliuiii{lnsnii'a îlle i. «laşul al fi-Iee.
că înîiinte-praznuireH Bunei Vc-siiri se începe
¥ia Hristoase D um nezeule, diu .loi a tii-iu Săptămâna din postul m ^e
!}i se suc pân 1 iu Sunîb.ila lui Lazâr,
vn vieaţa tuturor cea spânzurată
De SC va intâuipla I liiiit -pr.:zruiiiea Bunei
pre lemnul crucii, hiviează su­ Vestiri ori in ee zi a nra de Sâmb:ilă şi Pu-
« fletul meu cel omorît de gre­ minicA, să secante 'Fiplcu! la sl'ârşitiil cărţii,
¥^ l i litera K
şeli şi să nu laşi să piară până
ÎI în sfârşit oaia Ta, Păstorule
W cel bun; că ni’am depărtat
dela poruncile Tale, şi bogăţia Vineri a treia Săptămână 13

nepăcătuirii care mi-ai dăruit, LA UTRENIE

o am risipit cu voinţă iubi­ rrelm icile pln«ulu' Du|ft ni’Aia Stlholoffie
toare de păcate, şi m’ain stri­ zu^em Sedi'int>li> rru cu .am (.klctil].
i iipă u ilouu Slliiuiofiie. cântf m >cefiHtii Sc
cat şi urît ni’am făcut cu lu­
i •lelnft u Iul lohif, (ilâttul »1 .Vleu
 •0§
Poduble l ‘ re Cuvântul cel împreună...
rin lemnul mâncării fiind
omorîţi de demult noi
oamenii, prin crucea Ta iarăşi
am înviat, în d u ra te ; cu a
căreia putere bunule, întăre-
şte-ne pre noi, să trecem vre­
mea postului cu umilinţă, fă­
când voiaTa şi să vedem ziua
cea luminoasă a învierii.
Sluvă. tot HCGâKta.
Şi acum, a Cruc i Nasrrftto irei do Dumnezeu
Pre cruce văzându-Te, Hri-
stoase, Maica Ta, spânzurat
de bună voie în mijlocul tâl­
harilor şi durând-o la cele din
lăuntru, ca o Maică a zis:
Fiule, cela ce eşti fără de păcat,
cum Te-ai pironit pre cruce
fără dreptate, ca un făcător
de rele? Vrând săînviezi nea­
mul omenesc, ca un îndurat.
Dapă a tfela Stiholngif, Sctii-a'na lui Teodor,
glasul l-iu.
Podobia: Piati-n tiiod iiecetluiti'i...
Trupul curăţindu-se cu în-
frânarea şi cu rugăciunile lu-
minându-ne sufletele. Doam­
ne, învrediiiceşte-ne să vedem
cinstită si> sfânta crucea Ta si
cu frică să ne închinăm ei cu
cântări cântând şi zicând :
Slavă purtătoarei de viaţă cru­
cii Tale; slavă dumnezeeştei
sulitii Tale, prin care iarăşi am
înviat, unule iubitorule de oa­
meni.
VINERI go»
Slavâ, tc^t accofita.
Ş i Hrum, a C ucii-Napcăloarii de l'umaezvu. ^
Mieluşaua văzându-Te pre
Tine, Mielul, îndelung răbdă- ^
torule Cuvinte, răstignit pe
lemn împreună cu tâlharii, şi
cu suliţa în coastă împuns,
ca o Maică s'a tânguit, stri-
gând: Ce taină minunată şi ^
înfricoşată este aceasta, lisuse ^
al meu? Cum Te acoperi în ^
mormânt. Dumnezeule cel ne-
cuprins? Negrăit este lucrul, gj
care se săvârşeşte! Nu mă ^
lăsa singură pre mine ceea ce ^
Te-am născut, Fiul meu cel jfit
prea dulce. ^
CANO.\NKI,K
Cuniinul Miiu’iului tji acfbBiâ tilcâi tarc a lui ^
Idslf, cclintiii se Cftiitiirca a Ti «, dm i’saliire. ^
('ăntiireti a .mi, glasul u\ fi leu. Irm os: ^
C ela i-e Te îmbraci cu lu m in ii..
indecă-mă, Doamne, şi mă
V voiu vindeca, cu rana Ta ^
curăţind ranele sufletului meu, ^
Hristoase, cela ce ai luat pa-
timi cu trupul. ^
PreTine, Hristoase dacăTe-a ^
văzut soarele spânzurat pe
lemn cu trupul, şi-a schimbat
» întru întunerec şi pă- ^
lumina
mântui s^a clătit şi pietrele
s’au despicat.
'Â^
Sufletul meu cel roditor de
spini şi înţelenit cu tot felul m
de patimi, curăţeşte-l Doamne,
cela ce Te-ai încununat cu g
îHf
H 327 ^
•0^ A 'IHKIA SAI*TAmANA DIN g«*

spini, pentru bunătatea cea nezeu, tu L-ai purtat în braţe, ^

ţi desăvârşită. ca pre un Fiu al tău. Prea-
iHÎ A NSurhtoftrei
curata.
¥^-
ţ| Ca pre un prunc tânăr ai Slava Ţ lP , Duinoezoul nobtru, s Ia v a Ţie
născut Preacurată pre Zidito- Cruce prea cinstită, păzitoa- ^
rui meu; pre carele roagă-L rea lumii cea de mântuire, ^
să mă înoească pre mine, cel păzeşte-mă pre mine cel ce ^
îl învechit în multă răutate, ro- mă pocăesc şi mă arată vred- îHt
îl nic prea curatei închinării tale.
Allft lrii'fln(»rp a lui T«o(ior, (planul l-iu Irm o s u l: ^
Irmos:
De noapte mânecând, Te ^
Jy |ic noapte mânecând ..
„lăudăm pre Tine, Hristoase ^
In locul căpăţânei răstignin- „Dumnezeule, carele pentru
du-Te pre Tine, Hristoase, lu- „noi ai sărăcit şi crucea şi
î? deii au clătit cu capetele râ- „moartea ai răbdat cu trupul
Ijl zând şi batjocorindu-Te; iar „Tău“ . U
Tu ai suferit, ca să ne mân­
Câiitaroa a 8-a.Irm ns. ^
ji tueşti pre noi.
P r e tine, îăcătoruliv..

|n tituluşul crucii Talescri-

^ ind Pilat în trei feluri, Te-a
arătat pre Tine, unul din Tre-
ime, carele de bună voie ai
P re cruce Ţi ai întins paim^
tale, Hristoase, pierzând L
neoprirea mâinii strămoşului;
şi cu lemnul ai tămăduit bles- ^
pătimit pentru mântuirea tu-
temui lemnului; pentru a-
turor, Hristoase.
ceasta, Telăudămîntru toţi ^
ft Treimyl
vecii. g}
j[| Pre soarele cel întreit al
w prea luminatei Treimi, să-L înaintea Ta, voitorului mân-
* 1 lăudăm credincioşii, lumină tuirii cad, Cuvinte; potoleşte ^
H pre Fiul slăvind, lumină şi pre degrab voile cele prea viclene ^
Duhul vestind. din inima mea, Cela ce ai
răbdat de bună voie cruce ^
^ Si ucun, a Nâsc&toarci
şi patimi. ^
îl Cela ce s'a născut din tine
curată, te-a arătat mai înaltă Vieaţă desmerdată şi traiu
decât îngerii; că pre acela, spurcat iubind eu, păcătosul, sj
de carele ei se cutremură a m’am întunecat; străluceş- ^
« privi la dânsul ca Ia un Dum- te-mi raza întoarcerii, Cuvinte, ^
f tt? 4 c 5 ic :iC c j4 c ^^ -v :

328 Ǥ VINERI gou

¥^ — - ---- — - - ^
^ cela ce ai întunecat, când ai întinata, Maica Dumnezeului
^ pătimit, lumina soarelui. tuturor, o lăudăm şi o prea ^
A Nâsrsatoarel. înălţăm întru toţi vecii.
Sl&vd TiOi Dumnezeul uostrii, slii\â l i e ^
ux Potoleşte toată răutatea ini-
hH mii mele cea cu aiultă durere, De trei ori fericită cruce a u
^ Maica lui Hristos Dumnezeu; lui Hristos, biruinţa cea scrisă ^
sfărâmă săgeţile şi arcele dra- pe cer, carea din pământ ai
^ cilor, celor ce se ostesc asupra odrăslit nouă, fă-ne vrednici
smeritului meu suflet. închinării tale, pre noi pre
AU Irmost toţi cari cu postul ne curăţim.
Pre ce! ce a mântuit in cuptor.. triuoBUl: 8ă laudăui bioe aă cuvAntâm .

ti Ce-ţi vom aduce noi păcă- Pre Cela ce a mântuit în ^

^ toşii Ţie, Stăpânul tuturor cel „cuptor pre tinerii cei cuvân-
ce ai pătimit? Că pentru noi „tători de cântare şi cuptorul ^
Hristoase ai primit crucea. „cel cu văpaia ca de tunet,
Lăudăm darul nemăsuratei mi- „întru răcoreală l-a schimbat:
lei Tale. „Pre Hristos Dumnezeu, lău-
„daţi-L şi-L prea înălţaţi întru ^
Pre lemnul cel de blestem „toţi vecii". ^
kH Hristoase, ucigându-Te Iudeii
Gj^ntttrea n l)n . Irm os, ^
^ din pismă, n’au împuţinat căl-
Isaia dânţueste,..
cătorii de lege puterea slavei
^ Tale; că eşti Stăpân al tuturor,
O
rbirea cea împietrită a su- H
^ pătimind de bună voie. fletului meu, spală-o în- ^
tH?
BinecuvântArn prn Tatnl pre Fiu l gi pro durate Mântuitorule, şi-mi dă,
^ sWiitiiI Duh, Domnul
bunule, izvorul dumnezeeştii
Trei feţe cinstesc ale dum- umilinţe. Cel ce mi-ai izvorât 'd
^ nezeirii celei prea înalte în vieaţă din coastă şi ai tras ^
fiinţă; pre Tatăl cel fără în- Doamne la Tine firea ome- ^
^ ceput, pre Fiul şi pre Duhul neasca. ^
¥¥. Sfânt. O fiinţă nedespărţită
^ dupre fire slăvesc în veci. Insu-mi eu m’am aruncat U
întru adâncurile păcatelor, la-
Şi 8(!uiu, a NascătoareJ.
sând înălţimile bunătăţilor; ci ^
Pre cea mai înaltă decât mă trage. Doamne, şi mă mân-
cerurile şi mai presus decât tueşte, cela ce Te-ai suit pe u
I I heruvimii, pre Fecioara cea cruce şi ai tras la Tine firea
mai întâi cu sfinţenia şi ne- omenească. Jfîf
-- -;y-:?y:^30Cţ ck:>
>
•V V-
î^ . *0g A TUKIA SAITAMĂNA I'IN l'i'Vi g^ 329 ^

^ Dulceaţă fiind, Doamne, şi întreit luminătoare, Dumne- ^

^ îndulcire ca un făcător, fiere zeu şi Domnul; întru o lumină
H ai gustat, Hristoase, îndrep- strălucind şi dând împreună ^
U. tând căderea cea din dulceaţă, raze prin trei feţe întru o
^ a celor din Adam. Pentru a- Dumnezeire; pre aceasta toţi ^
iHi ceasta, Te lăudăm noi cei mân­ credincioşii O slăvim.
ji tuiţi cu patimile Tale. 'ru m . a Nn« 6ioar«‘i

| j| A M p n ftto ir e i îH6
P re tine, pre care mai ’na- ^
|J| Prea sfântă stăpână, nădej- inte te-a numit David cântă-
dea şi scăparea mea, vindecă reţul Sion, întru carele s’a N
^ ranele sufletului meu, lumi- sălăşluit cel neîncăput în ce-
Ijl iiează mintea mea. Ca şi eu ruri, şi a zidit din pântecele |j
^ bucurându mă, să laud mări- tău curăţirea lumii, cu cântări, ^
riie tale. Născătoare de Dum- maică curată, te slăvim.
^ nezeu, pururea Fecioară, Slnvfl Tii'. ÎHimnezeiil nofltni. siavft Tir.

)^ A lt lrUi'18
1
Crucea Ta cea mântuitoare
T rc Tine care te-a vaziil...
şi luminătoarea credincioşilor, ^
S Pre Tine, Hristoase, pre ca- învredniceşte-ne Doamne prin
rele Te-au îmbrăcat cei fără post alergând, să ajungem să ^
de lege în chip de batjocură, o vedem şi să ne închinăm
UI cu porfiră şi cu cunună ca ei, spre sfinţirea noastră; ca ^
pre un împărat, şi cu trestie printr’însa să Te slăvim pre u
^ preste cap Te-au bătut, răstig- Tl iîtip
ne. ^
nindu-Te din pismă şi cu fiere
^ adăpându-Te; noi toţi credin-
Pre tine carea te-a văzut ^
dosii cu cântări Te slăvim.
„Moisi rug nears, scară însu- u
Pre Tine, pre carele văzân- „fleţită, pre care te-a văzut ^
du-Te soarele pătimind pre „lacov şi uşă cerească prin îHt
cruce, şi-a ascuns lumina, şi „care a trecut însuşi Hristos,
toată făptura împreună s^a „Dumnezeul nostru,cti cântări, ţk
clătit, pentru ocările Tale, stă- „Maică curată, te slăvini“ .
^ pane, şi s’au despicat pietrele, t.iini nfttulii vluhiili!!. ite trol cri

51 cu cântări Te slăvim Hristoase, I,A S T IH C A V N 'A

n Mântuitorule. SliilifA 7.liFt. 'pfl

^ Pavfl. a Tri'm ii‘ i Kisipind bogăţia darului pă­

^ Lumină şi vieaţă şi făcă- rintesc, în desfrânări mi-am
toare tuturor esteUnimea cea cheltuit vieaţa, d&du-mă după gj
•ft "
« ( 330 iO§ V IN EH l go, ^

Wî ..................................... Kit
gândurile cele rele ale păca- Timţa ne-ai adus pre noi, pen- ^
îl ti'ini; şi cu dulceaţa poftei în- tru fărădelegile noastre, Cela ^
Jl dulcindu-mă, trrani asemănat ce eşti fără de păcat, Doamne, g
oW
m dobitoacelor celor neînţelegă- rugamu-ne.
jg toare, prin călcarea mântui- Sluva. acum; tot uceasta
^ toarelor porunci. Ci cela ce ProcblmoQ. ţlai^ul al Mea, Psaliuui .'T
bineaivoitaTe răstigni pentru Vcseli-se-va dreptul, când vii vedea izbândii
^ mine pre cruce, Hristoase Stih '
Dumnezeule, nu mă lepăda r>i’ i^riiili udic;i d ro |i(!itr..
din moştenirea Ta cea fiească, Diu Pruorudn Inaiol cctlrc.
|î^ ci mă primeşte pre mine cel Cap I3, Vers 2
n
ce mă întorc, ca pre fiul cel
lidicati semn pe vâriul muDtelui, iDăl(ati
pierdut şi mă mântueste.
^ (do dnuâ ori)
R {jlas lor, nu vă temeţi, chemaţi cu
mâna, dcs.liideţi boieri. Ku voiu rândui
şi voiu povătui pre dânşii, uriaşi vor veni s:l
^ Martirlca. plinească mânia mea, buciirându-se şi se-
mioţiadu-se. Glas de neamuri multe pre
Doamne, întru pomenirea miiuţi asemenea cu neamuri multe, glas de
mucenicilor Tăi, toată făptura Împăraţi şi de neamuri adunate Domnul Sa-
vaot a poruncit neamului intrarmat, ca să vie
H prăznueşte. Cerurile se bucură din pământ de departe, de a marginea teme­
^ cu îngerii şi pământul se ve- liei cerului, Domnul şi întrarinaţii lui să strice
toată lumea. Plângeţi, că aproape este ziua
m seleşte cu oamenii. Pentru ru- Domnului şi sîftrâniare dela Dumnezeu va
veni. l'entru aceea toată mftnn va slăbi şi
js găciunile lor, milueste-ne pre lot suîletui ftnului se va spăîmânta. Turbu-
H noi. ra-se-vor solii, şi-i vor cupriude dureri, ca
kX pre femeia ceea ce naşte, şi se vor plânge
unul către altul şi se vor spftimftnta, şi-şi vor
^ SlavA, licum; & NilseMoaroi, [ţIuhuI ticulaijl
schimba faţa lor în chipul îocnlui. Că iată
f'uddblo : A Ircia zi Jii iiiv i;i(.. ziua Domnului vine nevindecată de mânie şi
de iuţime ca să facă lumea pustie şi să piardă
Preacurata, dacă Te^a văzut pre pi^cătoşi dintr insa. Că stelele cerului şi
Orionul şi toată podoaba corului nu-şi vor
Vi pre cruce spânzurat, plân- da lumina, şi se va întuneca soarele răsărind
^ gând a strigat ca o maică: i#i luna nu-şi va da lumina sti ^i voiu po
runci la toată lumea răutăţi şi celor neeura|i
SS Fiul meu, şi Dumnezeul meu, păcatftle lor, si voiu p ie ile semetia celor
prea dulcele meu Fiu, cum fără delege şi trufia mândrilor o voiu suieii,
ijl vor fi cei rămaşi mai scumpi decât aurul
ţ| suferi patimă de ocară? ni'lămurit şi omul mai scump va fi decât
piatra Safirului. Că cerul ee va turbura ţi
pământul se va clăti din tem eliile sale pentru
aprinderea mftniei Domnului Snvaot, în ziua
in care va veni mânia Iui.
La ceasul al şaselea.
Prochimen, glasul al 7'lea Psalmul iî^.
Troparul Prooroclei, ţ^taHuI al .S-lea,
Dumnezeule,sprijinitorul meu ei#li T u ş i mila
Ta mă va Întâmpin?.
rin cuvânt toate le-ai să-
PvârşitcuputereaTa, Dum-
^5 nezeule, şi din nefiinţă întru
SUh:
Sco ate mă delu vrăjmaşii mei, Dumnezeule.
 ^^S^:^ik3k^> k^7k7kik^^
¥H.
•»§ A T R i:iA S.\PTAM ANA IMN I'O ST
¥¥:
VINERI SEARA
'5 I ’ ofinine slriyat-Hin... punom Slililri IM şi
contăm Stihira k II i’I d(> duud uri,
¥¥. ai 7-Jca
¥i
G adepărtat
un desmierdat m'am
!fX dela darul Tău,
J| Doamne. Şi bogăţia bunătăţii
4 ^ risipindu-o, am alergat la Tine
îndurate, strigând către Tine:
w Dumnezeule greşit-am! Milu-
eşte-niă.
Apoi patru Marlirico nle glasului şi pairu
UI (iiii Mineiu.
^ Slava, a murţlior.
^ acum, a N iKi'ainarcl, cca Itil a a t;l&8u2ui
|J| I'i-iro; I, «mină lin & ,.
l’roplilmen, «Ins»! h ) 4-lea, P« r 1d) u 1 5!)
Dă ne Doua ajulor din nccaz şi (!<<şurt»
e^to rnAotuirea onnilui
SliL -
n umnezcule. lepadatu-ue ai pre noi i<i
nc-ai surpat.
Dola F.irore cctiro
Cap. ^ VcfB 4
i u ţczut corabia in luna n ijaptea, in
douăzeci !ji şapte de zile ale lunii,
l)re munţii Ararat. Iar apa a scăzut
până la luna a zecea; iară in luna a ztcea,
in ziua cea dintâi a lunii, sau ivit vaifurile
munţilor- şi a l'osl după patruzeci de zile,
dt?8chi!<-aNoe fereastra corăbiei care o tăcuse.
!ji a trimis corbul să vadâ de a scăzut apa.
şi ieşind nu s'a mai întors, până cgnd s'u
U8i;ai apa df! pre pământ. Şi a trimis porum­
bul după dansul, nh vadă de a scăzut apa de
pre pământ Şi neaflând porumbul odihnă pi­
cioarelor sale, s'a întors la dânsul !n corabie,
că f'ra apă preste toată faţa pământului; şi
tinzând mâna 1-h luat şi l-a băfţat la sire in
corabie. aşteptând incă >i alte sfapte zile,
iar a trimis porumbelul din corabie, ^i s'a
intnrs 1h dilnsul porumbul ofitro seară şi avea
in gura sa siftlpare de măslin cu frunză; şi
a runn.sRul Noc. că a scăzut apa de pre fata
pământului. Şi asfteptând Încă alte şapte zile,
§0. 331
l i r n trimis porumbul !«i nu s’a mui Întors la
dânsul. Ş i a fost in anul t;asc .sute »ri uiiul
U
dio vieaţa lui Noe, in luna dintâi, iu ziua
dintâi H lunii, scăzuse apa de rre pămârl ;
tji a descoperit Noc acoperişul corăhioi, caie
l'ăcuse, şi a văzut cu a scăzut apa de pi-c
fata păm inlului. Iară in luna a doua, in z'ua
a douăzeci şi şapti-a, s’a uscat j ămăntu! şi a
^rnit Domnul Dumnezfu către N’i e zicând
ieşi <in corabie Iu femeia ta şi îei'inrii tăi
şl femeile fpciorilor tjii cu tine- Şi toate tia­
rele, cate sunt cu tino, !^l loi tiu p iild fla pa­
sări până la dobitoace, şi toată vietatoa catc
se mişca pre pitmtint. Pcoate-Ic cu tine. şi
cre-jleti şi vă ioinnilţi|i pre pămâi^t. şi a ies<ii
Noe şi ft meia lui si fen o r'i lui şi femeile fe-
t'iorilor lui cu dânsul, şi loafe fiarele şi toate
dobitoacele şi toată pasărea şi toata vietafer,
ce se mişcă pre păn ânt dup^^ felul său, au
ieşit din corabie. Şi a zidit Noe altnr Dom­
nului; şi a luat din tonte dobitoacele cete
curate şi din toate pasările cele oiirate; şi a
RdUR ardere de tot pre altar şi au mirosit
M
Domnul Dumnezeu, miros de bună mireasmă.
i'rochlmcn. ţ;lasuj a! d lca. Pnafinul (H>.
A uzi Dumnezeule cererea mea, ia anrinte ru U
«aciunc.T mea.
Stil)
D ola martîiniie pumftntului efttre Tine am
stritiat...
U d a l'ilde cetire. M
Cap 10, Vers 32
in gura dreptului pic;\ Înţelepciune, iar.
limba nedreptului va pieri. Din liu/.ele H
oamenilor dicptl pică daruri; iur^^iiru
color necredincioşi se ri^zviăteşle. Ciiinpencle
viclene, uiîciune sunt inaintea Domnului;
iar cumpă! a dreapta pr:mitâ este lui. Ori
unde intră strâmbătatea, acolo şl ocara; iar
gura sm friţilor cupeta inţelepnune. Săvâr-
tjirea drepţilor va îndrepta pre dânşii; i«r
împiedecarea călcătorilor de lege, ii va pn-da
pre ei. Nu vor folosi averile in ziua nuiniei,
iar dreptatea va izbăvi d n moarte; murind
dreptul lasii g ija. iar pierirca necredincios-ilor M
este urîtă şi de râs. l'r(*[iliitea nevinovatului
indreptoază căile; iar necredinţa cade îctru
nedreptate. Dreptatea oamenilor dre[ţi va
izl)ăvi pre e i; iar cei fără de lege Re vânează
de păgânâtatea lor. Sfârşindu-he omul drept
nu-i pierde nădejdea; ijir lauda necredincio­ h
şilor va pieri. Dreptul din cursă va scăpa,
şi în locul lui se va da cel necredincios. In
jîiira celor necredincioşi biţul cetăţenilor; iar
cliibzuirca drepţilor cu bună f^porire. Intru
bănăt'ţile drepţilor îndreaptă cptalea, şi
intru pierirea necredincioşilor bucurie. Iniru
 3 32 s A m u At A g«»

uD binecuvântarea (ircp^ilor se va inăiţa cetatca ; Vonit-ani intru adâncul niftrii.

Juvy i'ir cu
la i u {furii iju
u f^uiii tic^rediodo^ilop
j ii ; u iu t ; j u ^ ii u r se
HK vasfina.
v a S fip a . Hut-
V » jocoroîjte pio cotaţi-ni cel lipsit de u iin lo ; iar
'nrhotul inl(‘l(’[)l linişle aduce. II picăturiie sângiurilor s#
aţi adăpat inimile celor ^
» t. Ş i iR bine credincioşi, iar taberile h
necredincioşilor de faţă le-aţi ^
îl SAMBATA înnecat într’însele, purtători-
A TKKIA SAI*TAm AN\ lor de biruinţă, cei ce sunteţi ^
LA UTREN IE vrednici de laude. gj
MiluiH pe glflHul «1 2 lee, cu stiburjit* iji
¥9. Troparele. >il - leu Prea slăvind cu mădularele u
‘^pDMtoli nmcenici i?i prooroci.. voastre pre Stăpânul tuturor, ^
''I qv« acum vă prea măriţi neîncetat, g
*‘ omeneşte D oam ne.. lauda credincioşilor, fiind voi 5^
şi ftciiiii mucenicilor şi mari sprijinitori. ^
Waiofi Sfflntn,, • 3.^-)
hfynuj^ IngroapăpreaadâncăTe-au
C ip l ItilAis SHliologie, lPt‘i Hedeltie ale mu
OH^ilcilor. (IId Octuib. uk- »;!nflului ro hh v i
pus, Cuvinte; pentru aceasta u
i|i^ intAiopIfi. H .S'AsL'Atoarei. apoi cchrv din dărueşte odihnă şi iertare de ^
KxHlDiProii greşeli, celor ce au murit cu ^
!51 1'dal6 credinţă; pentru sfinţitele ru- ^
I erioiţi cei fărîi prihans... găciuni ale mucenicilor. gj
Apoi StîilQiiHn morlilnr. i;]aHni al <'i l<n \ N;i8cfttoaro}
'Milmfi.jte Mântuiloriil nnstrn...
Ca să te lăudăm Fecioară ^
yi H N'Asrftiimrei
cu glasuri neîncetate, primeşte ^
' ela ce ai rasftrjl.-^^ ^5 aceste glasuri ale noastre şi H
^ li'jntru loatL* Hcosttm in S^ml»t\tH
^ <’? a ire n it)
roagă pre Fiul tău să luăm
I NO N 1‘ 1', curăţire de greşeli. ^
^ \p)i clntAm ' iiiM u r MIneinliii, bl hramului \1IA irifflnlaip a Itii 'l'fo d fr. k 1i * u 1 «) "vlea ^
Patru-uiXnlatt's. d u (^ 'ândiilala tor [rnuifi;
r-.'-'-'*!’-* - i'V'O-,.' i. * w. i'l'- U
” Nu Aiwni t> ’■ l're mine cel cuprins..

(iAntnni lUiinnului... Acum este prăznuirea mu- ^

Tiluriutftzii'em Irmosul MInclutul prf(<iins cenicilor; să ne adunăm şi ^
HTi arAlrtt t:) Sftnih'da a diMia fericind vitejiile lor cele prea
l'A T U IJ IA V I'A U K A cinstite, să lăudăm pre Hristos,
Al oflfei V.rufllli lii Greci 'li* 1 cel ce i-a încununat pre dânşii, u
* ftn!A acestea losiF...
K-icerva Iu; I ;>tii Cu dumnezeeascădragostea u
r ■ • •.■« â tilfin l»' tiin l'n a li r r lui Hristos, fiind aprinşi, pres- ^
, . i ’â n u r i\H> i «la^jul « I 4 tra . rm «»s
te cărbuni de foc ati trecut u
H •Oâ \ 'I'KI.IN S A m M A . N A IMN fi» S T gp. 3 33

n Apoi i-<-lenia (. oudsoul morţll<»r

ca preste nişte rouă, lăudân-
du-l pre dânsul fericiţi mu- »■II stinţii odiliUG-rle..

¥i ceiiici. 1r u s I '
1 II iiistiţi i'ţti l'iii'ii ilo iiioMrlo
a Treimii.
\cestPH -<
<1 '»f (’Mii(r in Nitubfit» n iiotiii
Pre Tine, Treimea cea mai l a u lu ri'H a 7 H. Ir n ir ts

pre sus cu stăpânia şi dum-

xn
C ei tivi tineri in liftl-iloii...
nezeească Unime, lumină şi
^ lumini Te laud, vieaţăşi vieţi; ^ ui te-ai asemănat, suflete, gj
ÎS Mintea, Cuvântul şi D uhul ^ poftind patimile cele cu ^
H Sfanţ, întreit sfinte şi unul adevărat dobitoceşti? Pre cine
J| Dunniezeu. ai avut să te întreacă cu pă- ^
‘Si acum, 11 N«Hc&U>ari:i
catele? Strigă dar, lui Hristos:
Mântueşte-mă, bunule. ^
lesee, strămoşule, saltă, că
E din rădăcina ta, din curata Sfinţilor, rugaţi cu deadin- ^
H Fică a răsărit floarea vieţii, sul pre Cel ce se odihneşte ^
îl cel ce a mântuit lumea, Hris- întru sfinţi, ca să sfinţească îrt
ÎJ tos Dumnezeu. întru aceste sfinţite zile gân- ^
^ 'till, Miiiumit este i.)umn(.’7,t u intru MfitUii săi, durile tuturor celor binecre- ^
J q Dumnezpiil ini isr;iil.
dinciosi.
ţi De foc, de sabie şi de moar-
^ te netemându-vă, aţi păzit Prea înalte. Cela ce eşti bo- ^
mărturisirea mântuirii, fiind gat întru milă şi bun, dă ier-
întăriti de Hristos, fericiţilor. tare robilor Tăi celor ce au îî
Stiij sutlftele lor întru hun&t:iţi se vor să-
adormit mai înainte, rânduin- ^
n liişlui !jl seminţia lor va moşteni păiiiâcitul. du-i pre ei în cetele sfinţilor, ^
Cela ce eşti slobod întru ca un iubitor de oameni. gţ
cei morţi, fiind stăpânitor vieţii
şi morţii, odihneşte pre cei Născut-ai afară de legile fi- ^
^ ce i~ai luat şi-l sălăşlueşte în rii pre Ziditorul, Cel ce s'a ^
^ curţile Tale, iubitorule de oa- făcut om. Pre acela dar roa- ^
n meni. gă-L, Preacurată, să treacă cu ^
Inuitiul
vederea nelegiuirea şt păca- U
Primeşte-mă pre mine cel tele tuturor.
iHţ „cuprins de multe păcate, iu­ \lt timoti; ^
ţi „bitorule de oameni, carele
C i‘i!i ce ai mântuit prin îneer... ^
iHf „cad la îndurările Tale şi ca
„pre proorocul, Doamne, mă Cela ce ai arătat pomenirile ^
{[| „mântueşte“ . cinstiţilor mucenici a fi bucu- gj
VIS
^ 33«
Îl
H rie Bisericii Tale şi veselie
sufletului, bine eşti cuvântat
în veci Doamne, Dumnezeul
părinţilor noştri.
H întru credinţă şi întru nădejde, gj
Nu minţim Ţie, Hristoase,
nici Te tăgăduim, strigat-au
mucenicii în mijlocul mun-
^ ciior, spăimântând pre jude-
cătorii cei fărădelege; bine
H eşti cuvântat în veci Doamne,
Dumnezeul părinţilor noştri.
^ Slarfl, a Trcimci
«ţ O fiinţă în trei feţe cinstim:
a Tatălui, a Fiului şi a Du-
lîului, strigând cu proorocul:
51 Bine eşti cuvântat în veci
Doamne, Dumnezeul părinţi-
^ lor noştri.
Ş( acum, a iVâscfitoarci.
H -
C um ai născut ca o maica
51 şi Fecioară ai rămas ? Pre
D um nezeu am născut, nu
^ cerca în ce chip, căci câte
51 voeşte face, zice dumneze-
w easca fică.
îl
Slih ■ S ttfi(ilor cari huiit pe pământul lui,
niiuuDate a îâcut Domnul
intru dânşii.
^ C eată a mucenicilor de Dum-
5 ^ nezeu aleasă, învredniceşte
H pre robii tăi a fi închinători
dumnezeeştei şi de vieaţă fă-
a cătoarei cruci a Mântuitorului.
Stih I" sunt pre Ciiri i ai ales ţi i-ai
primit, Doamne.
«0§ SAMBAt A go»
I mpărate fără de moarte,
vistierul vieţii, învredniceşte
vieţii Tale celei veşnice pre
robii Tăi, pre cari i-ai ales,
A"
InnoBul: ^
C ela ce ai mântuit prin în-
„ger pre tineri din foc şi cup- ^
„torul, cel ce suna ca tunetul,
„l-ai prefăcut în rouă; bine ^
„eşti cuvântat, Dumnezeul pă- ^
„rinţilor noştri“ .
îHt
CAnlarca a 8-a, Irisos;
M âatuiturule al tuturor...
C m
u minte fără de temere,
mergând la luptele cele ^
cu durere, mucenicilor, aţi ^
suferit dureri trupeşti şi mu- ^
tându-vă la desfătarea cea
fără de durere, uşuraţi toată
durerea inimii. ÎHt
C ei ce aţi luat cele de sus îHt
în locul acestor stricăcioase,
pre mine cel stricat cu patimi ^
trupeşti mântuiţi-mă prin post
şi prin nevoinţa rugăciunilor, ^
toate voiie sale
dumnezeeşti mucenici, rugând ^
pre Dumnezeul tuturor.
C u rugăciunile mucenicilor
Tăi, Hristoase, trimite milele
Tale tuturor; şi celor ce s'au
mutat din vieaţă la Tine cel
milostiv, dărueşte-le iertare
datoriilor si odihnă dumneze- S
easca.
 «>§ A TRV.W SAPTÂMANA DIN I*OST
¥i A NrtscatOHrei.
|[| Ca ceea ce ai născut pre
Dumnezeu cel fără de păcat,
m Născătoare de Dum nezeu,
şterge păcatele noastre cu ru-
n găciunile tale cele de maică
ţ| şi ne mântueşte pre noi cei
H ce strigăm: Binecuvântaţi Iu­
ţi crurile Domnului pre Domnul.
^ Alt Irm oR;
W r itierii i;ei gpiiituri...
« Muncile cele arzătoare ca
jt^ focul, suferindu-le ca nişte ră-
coreală, mucenicilor, cu bu-
S curie aţi strigat: Binecuvân-
jS| taţi lucrurile Domnului pre
ţi Domnul.
I abăra mucenicilor cea
H oastea lui Dumnezeu învin-
gând înşelăciunea, ca nişte
H biruitori au strigat: Binecu-
jS vântaţi lucrurile Domnului pre
g Domnul.
jj| BinecuvâDtâm pre Tatfil ,
^ Fiului împreună şi Tatălui
g să ne închinăm şi prea sfân­
tului Duh; şi toţi cu credinţă
să strigăm: Treime cea întru
w o unime, mântueşte sufletele
noastre.
H acum, n NAucătoarel
H Tu, Preacurată, Fecioară şi
maică te-ai arătat, născând
H fără bărbat pre Dumnezeul
îl tuturor. Deci roagă-L, sămân-
“ tuească pre robii Săi.
îi
go*
stih: M inuiiat este Dumuezeu întiii sfinţii ^
săi, Dumnezeul lui Israil. ^
Cu rugăciunile mucenicilor
învredniceşte, Hnstoase Mân-
tuitorule, pre robii Tal, să se ^
închine şi să vadă îăcătoarea
de vieaţă cruce a bunătăţii ^
Tale.
stih: s ufletelc lor iiilvu bunâtâll vor
sâlitijlui..
Cela ce ai stricat puterea
morţii cu învierea Ta cea din ^
morţi, odihneşte cu aleşii Tăi,
pre cei ce s’au mutat, ca să
Te laude pre Tine, Doamne.
Irmosul
SA lAinlfim, Liine să uuvActâm ..
Tinerii cei de Dumnezeu
„cuvântători în cuptor, împre-
din„ună cu focul şi văpaia căl- kill
„cându-o au săltat: Binecu-
„vântaţi toate lucrurile Dom- ^
„nului pre Domnul".
C&uturea a li-u, Irmos
va cu adevărul...
I
ntărindu-vă mintea pre pia-
tra cea înţelegătoare, mu-
cenicilor, aţi rămas nebiruiţi
de toate meşteşugurile vrăj-
maşului. Pentru aceasta întă- ^
riţi-mă pre mine, cel pornit
spre patimile cele stricătoare ^
de suflet, cu rugăciunile voas-
tre cele către Dumnezeu. gţ
D umnezeescule şi cu ade-
vărat luniinatule cor al muce- ^
nicilor, roagă pre Stăpânul
cel prea bun, să ne dăruească ^
 336
^ tuturor, în vremea postului,
m iertare gTeşa!e!or şi bucurie
jg veşnică.
H lubitorule de oameni, Cela
ce însuţi eşti bun, învredni-
^ ceşte pre robii Tăi, cei ce au
^ adormit întru nădejdea în-
vierii, a se împărtăşi luminii
^ Tale celei neînserate şi veş-
^ nice şl desfătării celei dulci;
ca să Te slăvim pre Tine, cu
frică.
A NAscatijiirt'i.
Locaş luminii s’a făcut prea
îl sfântul tău pântece, Preacu-
rată. Pentru aceasta cu cre-
^ dinţă strig către tine: Lumi-
nează luminile ochilor sufle-
tului meu şi-mi arată cărarea
51 cea dreaptă, mie celui ce cu
jg inimă curată te fericesc.
Alt irmos:
H primit, DoamQo.
H Slăvimu-Te pre Tine...
Să săvârşim credincioşilor
pomenirea mucenicilor, ca să
ne împărtăşim măririi acelora,
n lăudând luptele nevoinţelor
îl‘
O'-
- la Tine.
5^ De bărbăţia voastră foarte
s^au temut fiarele, focul s’a
stins, arcele s’au sfărâmat;
jj| întru voi mucenicilor minunat
H este Dumnezeu.
SlavA. a Ireioiui
*1 Fire mai presus de toată
<5ţ:MC
Jt-Jg-
SAMBATA g(»
stăpânia, Unime în trei feţe» ^
Părinte şi Fiule şi Sfinte Du- ^
hule, lumină şi vieaţă, Stăpâ- ^
nie dumnezeească, păzeşte ^
pre cei ce Te prea slăvesc
pre Tine.
(t(uiii). u Născătoarei
B ine-Te-cuvântăm pre Tine,
Dumnezeul lui Israil, cel ce
Te-ai arătat lumii din Fecioară
şi ai ridicat cornul mântuirii
noastre.
s t ill: sfin ţilo r, cclor ce sunt pre pămâi.(iil lui,
niiniiiiHte a Wcut Domnul toate voile sale
iotru dânşii.
C ei ce sunteţi rugători pen­
tru lume, mucenici ai lui Hris-
tos, învredniciţi-ne pre toţi să
vedem şi să ne închinăm crucii
Lui, cu rugăciunile voastre.
Stih; F^'riciţi s^uni pro cari i-ai ales şi i ai
U nde izvorăşte izvorul vieţii
şi cercetează lumina feţei Tale,
Fiule al lui Dumnezeu, acolo ^
aşează pre cei ce s'au mutat
irinutiul
Slăvimu-te pre tine. Maica
„lui Dumnezeu şi te lăudăm
„Născătoare de Dumnezeu,
„Fecioară; că ai născut pre
„Mântuitorul sufletelor noas- itic
„tre^
îflj
 «0§ A TRFJA SAl’ rĂMAN’A DIN POST go» 337

u im in A n d a .-' Cebsul l-iu iji Otpustul.

Cel ce al Împodobit...
S;avA. M
Cela ce stăpâneşti pre cei morţi... LA LITURGHIE
Şi acum.
Furiclriio tjlasii'ui; IVn h m cncl zilei §i al
t'eea ce eţtl bucuria Îngerilor... luurţi or.

(învăţătura pentru Laude şi pentru Stihoavnă, Apostol rfitie ivT i’i sji altul al morţilor
caut-o 1q Sâmbăta a doua a elântulu! post). Evangholia delii Murcu t;i alta h morii or.
iiine este a ne mărturisi... Cliin:inicul zilei $i al morţilor.

îHt

itn
kn
 D U M I N I C A

A T R EIA A SFÂNTULUI POST

im jS K K B A M IN'CHINAIIEA C IN S T IT E I Ş l DE V IA T A FA C A T O A U FJ CllUCl

SÂM BA t Ă SEARA
L A V E C E R N I A C E A M i C Â

Patru Stihlri podobnice, glasul al 6-lon

ugereştile puteri... Adam, ai luat trupul nostru,

/jcum oştiie îngereşti cu­
prind lemnul cel cinstit,
cu bună cucernicie înconju-
rându- 1 şi cheamă pre toţi cre­
dincioşii spre închinăciune.
Deci veniţi cei ce vă luminaţi
cu postul, să cădem la iţânsul
cu bucurie şi cu frică, strigând
cu credinţă; Bucură-te, cins­
tită cruce, întărirea lumii.
(do douft un)
a să pierzi blestemul lui
fără de păcat şi Te-ai răstignit
şi ai murit, lisuse prea bunule.
Pentru aceasta, cinstim cu cre­
dinţă crucea Ta şi suliţa, bu­
retele, trestia şi cuele; şi ce­
rem să vedem învierea Ta.
ncuiat-a Edemul cel de de­
mult şarpele, prin lemn; iar
lemnul crucii l-a deschis pre
acesta tuturor celor ce voesc
să se curăţească prin post şi
prin lacrimi. Deci, văzându-l
W A THKIA S «K A .M A n A DIN F0 3 T §0» 33d
— ----- —^-----------
pre acesta pus înainte, veniţi nul cel ce este pus înainte, ^
să cădem la dânsul cu frică prin carele ne dă nouă Hris-
w credincioşii, strigând: Desclii- tos mântuire, şi cu credinţă ^
de cruce, porţile cerurile celor să-l sărutăm.
||^ ce te iubesc pre tine.yjyyjj^şi „ cmrii Nis 'Atnarf^i do
^ Uuuiiucziiu, asc'uluucu
acum; asemoDea: o
nălţat pe cruce, pentru oa-
ti Jân d Te-a văzut pre Tine meni, văzând pre Fiul Tău, gt
^ pironit pre cruce, Cuvinte al Fecioară, ai strigat tânguin- ^
IU lui Dumnezeu, ceea ce Te-a du-te: Slavă milostivirii Tale! ^
S născut fără de sămânţă, s'a
H tânguitstrigând: Vai mie, Fiul Apoi

îl meu prea dulce! Ce smerenie cum slobozeşte pre robul Tău...

este aceasta,Dumnezeul meu? tiBtaliiiliiml'ezeuIe, atăl nostru

Cum rabzi patimă cu judecatâf^pnrui, giuBu l-iu

nedreaptă. Cela ce eştM fără ântueşte Doamne poporul ^
de patimă? Laud cu cântări Tău, şi binecuvintează ffîoşte- ^
^ înfricoşata şi nespusă pogo- nireaTa; biruinţă binecredin- ^
w rîrea fa. ciosului nostru -^poir asupra ^
w
STIHD.WXA
celor protivnici darueşte şi cu ^
mi'e, glasul al 2-lea.
crucea Ta păzeşte pre popo- ^
C asa Eutratuldi-..
rul Tău. ^
eslegându-ne de legăturile^’iiia mioa şi otpuBUii,
osândirii celei de demuhiî n.tist liitrA iircnliil cu diRmnil
__ .s i a itj V i'K tiiiân tari»'ţi 8 iHiOrn-
ji^ credincioşii, prin lemrti)ţ)icii^^ucli^;,^>iiniii; («liMnicinhinafiuci',
ţ| să slăvim pre Hristos, Cel ce ® ‘i'«conui;
H
^
s’a pironit pre dânsa.
^ ^
** I, . , inecuvinteaza stăpâne!
i Ia r prt’o tu l.
nălţaţi pre Dornoul D u m n e zei nostru, inecuvântat este Dumnezeul nostru
şi vă închinaţi la aşternutul picioarelor lui. ^ Apoi
că sfâot este. §
finto Dumnezeule
Şi du pă:
H V acum împreună cu noi, ,j,
atăl nostru
Davide, mişcă-ţi alăuta cân-'^op„ui crudi.
|j| tând, înălţaţi pre HristOSilCre- datueyte, Doamne, poporul Tîlu...
JH dincioşilor, şi vă Închinaţi gi acum:
g aşternutului picioarelor Lui. i '
^ Apoi, rid ic i priiotiil i iiKtiln Crurţ- ru dmr.iil
ar Dumoezeu, impftnitul joioeti^. jQaidwre Iu «fanta m.iHA. lu erjii id
Înainte de veac a îâcut m antuiwiiftiicijlooul iijiu rui cu dona liu lil uimkiho
pământului. o MijOjiza pe slititm Annmis in locui lÂ^tn-
X ______ fc.' ii* I' ■ PUIJI' lUHl WUN
a înălţăm, popoa^ie^iiidieiinTi ard» luminare iimiA liya, lea.
 340 flOg HUMINICA g j.

acum să ajungem la patimile ^

lui Hristos şi la înviere! ^
SAMBÂTÂ SEAKA
Bucură-te, cruce purtătoare ^
LA p u i v i -:g h e u k de vieaţă, semnul cel nebiruit
al creştinătăţii, uşa raiului, în-
^ Rino:uvfttHand I ’rPMul, {■Aiitftm tlupft ohirpfii
f’suimul in< rfi.itor; H|Joi ci'tim (Jiii hoiii imftiH
tărirea credincioşilor, zidul cel ^
La lioamne strigat-am... puneiu 10 Stiluri dimprejurul B is e r ic ii; prin
cânlând tr«>i Slihirt ale In vi'T ii, din Oct >itt,
Irei ule Uil AiHtnlii* ^1 patni ale cluBlitei Cruel. carea s’a pierdut şi a încetat ^
Ulb8iil ul ^-leu. blestemul, s'a înghiţit puterea ^
f’odoijjo [îucură-te căm ara.. morţii şi ne-am înălţat de pe
trăluceşte, cruce a Doni’ pământ la cele cereşti. Armă ^
m nului, luminate fulgerile nebiruită, împotrivirea draci- ^
darului tău în inimile celor lor, mărirea mucenicilor, po- m
ce te cinstesc pre tine şi cu doaba cuvioşilor cu adevărat, ^
dragoste dumnezeească te limanul mântuirii, ceea ce dă-
primesc, ceea ce eşti de lume rueşti lumii mare milă. ^
dorită; prin carea s^a pierdut m
mâhnirea lacrimilor, din curse- Veniţi amândoi cei întâi zi- ^
U le morţii ani scăpat şi la ve- diţi, cari aţi căzut din ceata
m selia cea neîncetata ne-am cea de sus, prin pisma uci- ^
U mutat. Arată bună cuviinţa gaşului de oameni, pentru gu- m
frumuseţii tale, dăruind răs­ starea cea amară a mâncării ^
plătirile postirii robilor tăi, din pomul cel de demult, lată
celor ce cer cu credinţă folo- vine prea cinstitul lemn cu
p sinţa ta cea bogată şi mila adevărat, la carele alergând ^
cea mare. cu bucurie îmbrăţişaţi-! şi stri-
gaţi către dânsul cu credinţă: ^
Bucură-te, cruce purtătoare Tu eşti sprijinul nostru, cruce ^
de vieaţă, raiule cel frumos prea cinstită, din a! căreia U
al Bisericii, pomul nestrică- fruct gustând, am dobândit gt
ciunii, carele ne-ai înflorit nestricăciune, luând adevăra- ^
desfătarea. Slavă celei veşnice, tul Edem cel dintâi şi mare M
^ prin carea se gonesc taberile milă.
dracilor şi împreună se vese­
lesc cetele îngerilor şi adună­ Slflvă, glasul al :Mea

rile credincioşilor prăznuesc. Hristoase Dumnezeul nos­

Arma cea nebiruită, tăria cea tru, cela ce ai primit răstig- ^
neclătită, biruinţa împăraţilor, nire de bună voie, spre în-
lauda preoţilor. Dă-ne şi nouă vierea cea de obşte a nea- ^
 •08 \ TRhIA SAiM'AMANA f'IN POM
-------------------------------
Î I mului omenesc, şi prin trestia
crucii sângerându-Ţi degetele
^ cu vopsele roşii, Te-ai milos-
tivit a iscăli pentru noi, ca un
^ împârat, cele ce sunt de ier-
tare; nu ne trece cu vederea
pre noi cei ce suntem ame-
ninţati iarăşi cu depărtarea
jj| cea dela Tine. Ci Te milosti-
^ veşte, unule îndelung răbda-
îl torule, spre poporul Tău, cel
ce este în nevoi, şi Te scoală
^ şi birueşte pre cei ce se luptă
cu noi, ca un atotputernic*
Şi fti'uin, a Nâsuătoarei
Dogmatica glasului
i'!şirp.
l-iUtnlDă lină...
I’rociiim ftniii:
Domnul a impărăţit.
Hotoailie ceieluite, după otiiceiu.
LA iJTlt']
Stihirlle IifRiiiuiui. ÎSIuvu. şi a r u o i.
glasul al 5 lea
Văzându-Te toată făptura
răstignit pre cruce gol, pre
Tine, Făcătorul şi Ziditorul tu-
turor, s’a schimbat de frică,
mş\ s'a tânguit; soarele şi-a
jH oprit lumina şi pământul s^a
JS clătit; pietrele s'au despicat
şi catapeteasma bisericii s’a
jj| rupt; morţii din mormânturi
s’au sculat şi puterile îngereşti
s'au spăimântat, zicând: O,
B minune! Judecătorul se judecă
Jw şi pătimeşte voind, pentru
î| mântuirea şi înoirea lumii.
go* 341
L^ S T IH o a VNA
Slihirilo Oclniliului liup^l Allu Vita,
SldvA. şi HC'Um k'liiSiil ti) 4-ICfl
Doamne, cela ce ai ajutat ^
în războiu prea blândului Da- ||
vid, ca să supuie pre cel de ^
alt neam, fii împreună, în
războiu, cu credinciosul nostru îHt
şi cu arma crucii surpă
pre vrăjmaşii noştri. Arată u
milostive spre noi milele Tale
cele de demult; şi să cunoască
adevărat, că Tu eşti Dumne- ^
zeu şi că spre Tine nădăjduind,
biruim; rugându-sedupreobi- jt*
ceiu Preacurată maica Ta, să M
se dăruiască nouă mare milă. p
Troparul, glasul M u
Născătourf! de Dumnezeu,
uie diniA urii
.‘i'i h I CruuH, «tiliiifl
Mântueşte, Doamne, poporul Tău.
^i ceiilBltâ nriimn- » frivr^rbioiil.
Inr do tuj vsto I’riViJtîUiure. ziceui T'opjirul
in vjf'ril; slHVfi. a ri-u-ii. Şi h c u u i . h Născă­
toarei de Dumacxeu a iiivieril
U
De se v a intânipla Inaiute-prtlznuirea Bunei
Vestiri in Duminica Crucii, să se caute Tipicul g j
dela sfârşitul cărţii, la litera De se va în-
tâmpla praznicul Bunei-Vestiri in Duminica
închinării Crucii, să se caute Tipicul dela
sfârâitul cărţii la litera'-
LA UTRENIE
t)UpA<‘Pi ('ShMI'I : iimnezeueste Domnul-,■
pe uitisul Octti liuliii ‘i fsititf'ni rMi)iflnJ h
vierii d» diHi • <ir.
 342 •®S go» L l’MlMt’A

Slava, B Crucii, i CAalarea 1*b , gl&sul 1-l^ r

ŞI acum, a Născatuilrcl ^iua iovierii. Z ^
ftvrill zicând tfe P’ecioHrS ., 7 iua a c e ^ a de praznuire | j
kH
Şi obicinuitele ^ii
^titiu!i:igil este c ă ^ rin învierea Iui ^
kit sodein Ie, Io cai'tflm t>p ale ii(V i(H r i^ o ^ ,jtio a r t e a s Q. a r ă t a t d e - ^
kit
kH hram ii ciasiiui Cruci, (iuiiAi\>i&‘iş a r tă ^ i"p a z e Ie v ie ţ i i a u r ă s ă r it , ^
kit crunii. glasul al &I «AdaiH sculându-sc dăiiţueşte ^
kit
k^ A oruQ(il< d e iic u Ifllnfi... cu bucurie; pentru aceasta
kH
itV In rai, c i|l8 mnul a golit în­ strigăm, cântând, cântare de | {
ka tâi v ră jţ^ u l, pentru mân- biruinţă.
kH
^ care aducând moarte; iar lem-
tiu a aceasfc este a închi- h
nul crucii, înfingându-se în
nării cinstitei cruci; veniţi toţi ^
pământ, a adus oamenilor îm-
la dânsa. Că revărsând razele ^
kn brăcăminte de vieaţă şi toată
cele luminoase ale învierii lui
^ lumea s'a umplut de toată
Hristos, le pune înainte. Să o ^
im bucuria. Pre care văzându-o
sărutăm deci, sufleteşte bucu-
^ pusă spre închinăciune, îm-
rându-ne. ^
kH preună să strigăm popoare
^ Iui Dumnezeu cu credinţă: A rată-te ci^icea Domnului
kv Plină este de slavă casa Lui. cea mare; arată-mi acum dum- u
kit
,1 lot m.caAfeescuI chip al frum useţii^
S l a v » , a c u m ;

A,. gias.iiji tale, in v re d n ic in d u -m a a fi g

ka Toats suflarea, T in c h in a t o f la u d c i ta le ; că strig
>•«
kit E van «l,..lia u tre n ie i,c» v a n de şi C ă trC O înSU-
ka îţîKă'^şi te sărut.
kif Jnvierea lui Hriâtos văzăod...
kH Piialiiiul ciO.
kH 5 â laude cS un glas cerul M
kif pământul, că pusă este ^
m o pocăiuţii d.schide-mi., ynmnte^ tuturor prea fericita ^
kii Şi acum. cruce, pe care pironindu-se ^
I n carâi'ile mftnlu^rii...
trupeşte, Hristos S'a jertfit. ^
kH Apoi. pe îîiasui al G-ioa, aceasta să O sărutăm, ^
kH
niiupte-.â Duiibezeuie după mare sufleteşte bucurându-ne. ^
Uu mutţimâs faptelor mele. ^
¥H
(Criută înapoi, Ia pit(;lt)a 3-a) Slavâ, a Troiine^

kH CANOAM-LK () Treime di(J)re feţe,Unime ^

Ale lavieriui ai« NSB-fitourni ri.tiupre^chip, PăHnte, Fiule ş\ ^
ir li 91 dm iriud. pr j Uuimc întocmai pu- Sî
kit în sfat, în voinţă şi în |
 •<>§
« ■
4 H{ stăpânirea puterii, păzeşte Iu-
Î5 mea Ta, pace dăruindu-i.
yi ftcum. a Nfiecfltaarei
^ /Veştiind nibi cum ispită de
J| bărbat, Fecioară, ai născut
prunc fără sămânţă; şi prin
acea prea curată naştere aduci
pre făcătorul tuturor, preHris-
îl tos Dumnezeu. Deci pre Acela
roagă-L,săîmpace toată lumea.
Catavasie.
J ) um nezee^l Moisi a în-
jJl „semnat mai înainte de demult
„în marea roşie crucea Ta,
{| „când a trecut pre Israil, tăind
„marea cu toiagul, cântându-Ţi
^ „cântare de ieşire, Hristoase
„Dumnezeule".
W CftDlarca a 9 a, Irmos
eniţi b & bem bflwjturft nouft...
eniţi săVEântăm cântare
w nouă, praznuind pierzarea
2 iadului; că Hristos s'a sculat
« din mormânt, omorînd moar-
tea şi mântuind toată lumea.
wt
eniţi crediJifcioşilor să scoa-
g tem apă nu din fântâna care
izvorăşte apă stricăcioasă, ci
din izvorul luminării; închi-
nându-ne crucii lui Hristos,
^ întru care ne şi lăudăm.
j[^ ărutând ^um crucea Ta,
w pe care a închipuit-o oarecând
Moisi cu palmele, biruim Stă-
pane, Hristoase, pre Amalic
A TH[i:U SA lTA M Â N ^aN POSr 343 ^
- “ St
cel netrupesc şi ne şi mântuim ^
prin ea. U
,______ ________S#
(^u ochi şiCcu buze curate, ^
începând cântare de bucurie, ^
să ne închinăm credincioşilor u
cu bucurie crucii Domnului,
întru cântări lăudându-o.
Klavfi, a T r e im e ^
j. re un DuRinezeu fără în- |jj
ceput, în trei ipostasuri, cins- m
tesc, pre cel nedespărţit du- |j
pre chipul fiinţii: Pre Tatăl, ^
pre Fiul şi pre Duhul cel viu, ^
întru carele ne-am botezat.
Şl acum, a -n t(^
oisi a v ă ^ t de demult în
rug, cu închipuire, taina ta, ^
Curată; că precum pre acela ^
văpaia nu l-a ars, aşa nici g
pântecele tău focul dumne-
zeirii.
Catavasie ^
^ntăreşte-niă, stăpâne Hris- ^
„tbase, cu crucea Ta pe pia-
„tra credinţei, ca să nu se jh
„ clătească gândul meu de nă-
„vălirile răului vrăjmaş; că în
„ numai Tu însuţi eşti sfânt“. |î
Sedealna. ^
^ruceaTa,Doamne, s'asfin- g
ţit, căci cu dânsa se fac tă-
măduirile celor bolnavi întru Hh
păcate; printr’însacădem îna- |j
intea Ta, milueşte-ne pre noi. g|
in
 344 •Og DUMiNlCA gOi

S îiti: înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru

şi vă inebiDaţi aşternutului picioarelor lui,
Astăzi este mântuirea lumii;
că sfânt este. tirania vrăjmaşului a pierit
Astăzi s'a plinit cuvântul cu moartea.
proorocului; că iată ne închi’
Bucuria cea pentru închina­
năm la locul unde au stătut
rea crucii Tale, cea purtă­ u
vv picioarele Tale, Doamne. Şi toare de vieaţă, astăzi întâm-
u
u
kit gustând din lemnul mântuirii, pinându-o Hristoase, întâmpi­ M*
itH am aflat mântuire din pati­
kH nare facem prea sfintelor Tale
kH mile păcatului. Pentru rugă­ U
kH ciunile Născătoarei de Dum­ patimi, pe care le-ai suferit
k^ pentru mântuirea lumii, Mân­
3tH nezeu, Unule iubitorule de M*
kH oameni. tuitorule, ca un puternic a
kH toate.
M*
Slavă. JW
Astăzi se face bucurie în
Numai cât s'a înfipt lemnul
ItV cer şi pre pământ, că se arată
>v crucii Tale, Hristoase, teme­
MM lumii semnul lui Hristos, în­
MJi liile morţii s'au clătit, Doamne; treit fericita cruce; că aceasta
kM că pre carele l-a înghiţit ia­
puindu-se înainte, izvorăşte
dul cu poftă, l-a liberat cu
celor ce se închină ei dar
MM cutremur. Arătat-ai nouă mân­
MM tuirea Ta, sfinte; pentru care pururea curgător.
MM
MM Te slăvim pre Tine, Fiul lui
MM Ce-ţi vom aduce Ţie, Hris­
MM Dumnezeu, milueşte-ne pre toase? Că ne-ai dat cinstita
MJf
its noi. cruce să ne închinăm ei, pre
MM Şl ucum, « Năâcfltoarel care s^a vărsat sângele Tău
MM
MM Născătoare de Dumnezeu cel prea sfânt şi s^a ţintuit u
MM
MM Fecioară, roagă pre Fiul tău, trupul Tău cu piroane; pre u
MM carele de buna voieS’a piro­ care acum sărutându-o îţi mul­
MM u
MM nit pe cruce şi a înviat din ţumim.
MM
MM morţi, pre Hristos, Dumnezeul Sluvă. a Trelnn*!.
MM nostru, să mântuiască sufle­
MM Laud trei ipostasuri ale unei u
MM tele noastre.
MM Dumnezeiri, ale firii adică ce­
MM Cântarea a 4 m. Irm os: lei singure prin sine fără des­ u
MM
MM L a dumnezeeaRca streajă . părţire; mărturisind pre Tatăl li*
MM ată a înviat Hristos! zis-a
MM
I
MM îngerul mironosiţelor femei;
MM
fără început, pre Fiul şi pre
Duhul sfânt, o Domnie pe un
MM nu plângeţi; ci mergând spu­ scaun, o împărăţie întocmai,
MM neţi apostolilor: Bucuraţi-vă! o Stăpânie veşnică.
MM
 A TRKIA SAPTA m AN'A DIN POST
acum, a N&sculoaroi
Numai tu, curată, te-ai ară-
w tat între femei odor prea mi­
jii nunat, lucru înfricoşat; că tu
ai înoit firea, născând fără să-
mânţă,răniâind iarăşi Fecioară
ca şi mai 'nainte; că Cel ce s'a
născut din tine este Dumne-
zeu adevărat.
¥i
|j| Catavasie
g Pre cruce văzându-Te pre
^}j. „Tine, puternice, luminătorul
|j| „cel mare de cutremur cuprin-
im „zându-se, şi-a strâns şi şi-a
„ascuns razele şi toată zidirea
„a lăudat, cu frică, îndelungă
^ „răbdarea Ta; că s'a umplut
^ „pământul de lauda Ta“.
Ciutărra a 5-a, Irmos.
mâneciim, cu mân^oape nrifincă ..
J|O ăsărit-ai din mormânt Iu­
ţ e l i mii, lumina cea neapusă,
^ strălucind nestricăciune şi mic-
şorând. Doamne, mâhnirea cea
jj| de moarte din marginile lumii,
ca un îndurat.
^ Să ne apropiem curăţiţi cu
î| postul, cu căldură să sărutăm
n lemnul cel prea sfânt cu laude;
îi pe carele Hristos răstignin-
jj| du-se, a mântuit lumea ca un
milostiv.
UI Dănţuesc cu veselie astăzi
cetele îngerilor, pentru închi-
narea crucii Tale; căci cu dânsa
jjl ai sfărâmat taberile dracilor,
go» 345 ^
Hristoase, mântuind neamul u
omenesc. ^
Alt rai s'a cunoscut, Bise- ^
rica, ca şi cel mai din ’nainte, w
având lemn purtător de vieaţă,
crucea Ta, Doamne, din care S
prin atingere luăm nemurire.
u
Slavfi. a Trelmel. ^
Trei împreună fără de în- ^
ceput slăvesc, pre un Dum- ^
nezeu întru o fiinţă; pre Tatăl, ^
pre Fiul şi pre Duhul, o Iu- m
mină întreit strălucitoare, o
împărăţie întocmai stăpâni- w
toare, în unime neamestecată. ^
acuni. n Nj^scAtoarcl
Născut-ai dupre legea firii,
dar mai presus de lege; că
numai naşterea ta a fost fără w
de sămânţă. Felul naşterii tale ^
este înfricoşat şi gândindu-se ţ*
ceea ce eşti cu totul fără prl-
hană. ^
Catavasie. w
Mânecând, Te lăudăm pre u
„Tine, Mântuitorule îndurate, ^
„aflând pace prin crucea Ta, M
„prin care ai înoit neamul
„omenesc, ducându-neprenoi ^
„la lumină neînserată“. ^
('.\Dtareu a (3 a. Irtiiut» ^
Coporitu-Te-ai in ccle do riesubt...
s fărâmând moartea, Hris- St
toase, ai înviat ca un îm-
părat, chemându-ne pre noi gf
 346 •0§
din cămările iadului, spre des­
fătarea împărăţiei cerurilor,
în pământul nemuririi.
.-ucurândufte întru cântări
dumnezeeşti, să strigăm lui
Dumnezeu credincioşii, săru­
tând crucea Domnului; că iz­
¥^ vorăşte izvor de sfinţenie tu­
¥^
¥^ turor celor din lume.
¥i e plineşte^lasul scriitoru­
¥¥i lui de cântări: Că iată ne în­
itH chinăm aşternutului preacura­
MU telor Tale picioare, atotputer­
nice, cinstitei cruci, lemnului
celui prea dorit.
¥ii emnul preLcarele l-a văzut
¥f băgat în pâinea Ta proorocul
¥^ cel plângător, adică crucea Ta
4»^
îndurate sărutându-o, lăudăm
¥^ legăturile Tale, îngroparea,
suliţa şi piroanele*
fânta cruSe, pe care ai
4^^^
primit, Hristoase, să o porţi
¥^ pe umere şi să Te înalţi pe
dânsa şi cu trupul să Te răs­
¥^ tigneşti, sărutându-o, luăm pu­
tere asupra nevăzuţilor vrăj­
4»^
maşi.
Slavă, tt Treituel
"^nime în Urei feţe o laud
şi Trcimei întru o fiinţă mă
închin; unui Dumnezeu, unime
întreită, unei lumini întreit
strălucitoare, Tatălui şi Fiului
şi Sfântului Duh,
S(K> DUMINICA
1:^1 aoum. n NăscAli n '
‘inune maiWnare decât toa­
te minunile întru tine s'a ară­
tat, ceea ce eşti mieluşea ne­
întinată. Că ai născut pre
Mielul, cel ce a şters păcatul
lumii. Pe carele roagă-L cu
deadinsul, pentru cei ce te
laudă pre tine.
Catavafiie.
U
hipul dunoiezeeştei cruci,
„lona mai'naintel-a însemnat
„în pântecele chitului, cu pal-
„mele întinse, şi a ieşit din
„fiară, mântuindu se cu pute- u
„rea Ta Cuvântule". Hi*
CON*DAC
Klasul ai Moa
[\jU mai păfgeşte încă sabia
cea de văpaie uşa Edemului. Că
într’însa a venit prea slăvită le­
gătură, lemnul crucii; acul mor­
ţii şi biruinţa iadului s’a gonit;
că de faţă ai stătut Mântuito­ U
rul meu, strigând celor din iad:
Intraţi iarăşi în rai.
ICOS
Trei cruci J înfipt Pilat în
Golgota: două tâlharilor şi una
dătătorului de vieaţă. Pe care,
văzându-o iadul, a zis celor
de jos: O! Slugile mele şi pu­
terile mele, cine este cel ce a
înfipt piron în inima mea? Cu
suliţă de lemn m'a împuns
fără de veste şi mă rup. La U
cele din lăuntru ale mele mă
 •»§
^ -------
doare, pântecele meu se chi-’
ţ| nueşte, simţirile-mi turbură
duhul şi mă silesc a lepăda
J| din mine pre Adam şi pre cei
^ din Adam, cari îmi sunt daţi
^ prin lemn; că lemnul pre ei
jJl iarăşi îi duce în rai.
SINAXAR
LA DUMINECA A TRKIA
un POSTULUI MARE
Slnaxarul liin Mioei, apoi
(n aceeaşi zi, ia p u m in c c a a treia a postului
¥i mare, prazuuim iociiiQarea cinstitei şi de
kX viaţă făcăioarei cruci.
STIHURI
T o t pământul să'Be'nchîne crucii Cele eîinte,
f r in care-a cun(®cut a ţi se’DclilDa. Cuvinte!
Poutpucă ia 1 postului celui de pa-
W truzeci de râstignim şi noi oare-
cum, morii faţă de patimi, cu sim­
ţurile adormite şi potolite, din pricina amj^-
răc iu D ii postului, ni se pune inaiute ciastita
iji (le viaiă îâcâtoare cruce ca sâ ne îmbăr­
W băteze, să ne sprijine, sâ ne aducă aminte
de patima Domiiului nostru lisus Hristos şi
kH să ne miingâie. Dacă liumoezeu a îost răstig­
nit peiitru noi, oare nu trebiie ca şi noi efi
VI lucram mai mult pentru e l? Nevoinţele noas­
W tre ni se uşurează când ni se aduce aminte
şi de nădejdea slavei ce ni s'a dat prin cruce-
Căci după cum Mântuitorul nostru urcându-se
ki} pe cruce, a îost siâvjt prin felul necinstit
prin care s’au purtat oamenii cu e! şi prin
amărăciunile ce i-au pricinuit tot a ş a tr bue
un să face ii şi noi ca să fim slăviţi împreună
W? cu el, cu toate că îndurăm cu greu nevoin-
ţele postului.
Se mai explică prăznuirea de azi şi in alt
W chip. După cum cei care călătoresc pe o cale
ppra !ji lungă, sdrobiţi de oboseală, dacă
intaineef pe cale un copac umbros, se odih­
nesc puţin, asezându-se sub el, şi oarecum
Întineriţi termină şi restul drumului, tot aşa
şi acum In timpul postului, a fost sădită de
ua sfinţii Părinţi la mijlocul acestei căi obosi­
toare crucea cea aducătoare de viaţă, spre
a ne odihni, a ne răsufla şi a ne face pe noi
cei osteniţi sprinteni şi uşori pentru restul
ostenelii-
Sau altă explicaţie. După cum la venirea
Jr« unul impărat sânt purtate înainte steagurile
A TRETA SAPTAMAgo^ DIN POST 347
lui şi sceptrul, iar în urmă vine şi el, plin de ve­
selie şi de bucurie pentru biruinţa avută, iar
împreună cu el se bucură şi supuşii, tot aşa
ţi Domnul nostru lisus Hristos, vrând să arate
biruinţa asupra morţii şi că are să vină cu
slavă in ziua iuvieni, a trimis inainte sceptrul
lui, semnul lui cel împărătesc, crucea cea
de viaţă făcătoare, care ne umple de multă
bucurie, ne dă foarte mare uşurare şi ne
pregăteşte să fim gata să-l primim pe împă­
rat si să scoatem strigăte de bucurie întru
întâmpinarea Hiruitorului,
A fost aşezată sfânta cruce în săptămâna
dela mijloc a postului celui de patruzeci de
zile pentru următoarea p ric in ă : Sfântul post
de patruzeci de ztie se aseamănă cu izvorul
cel din Mera, din pricina asprim i, amărăciu­
nii şi lipsei de trai bun ce ne face postul.
diimnezeesuu] Moisi, când a băgat
emnul in mijlocul izvorului, l-a îndulcit, tot
a?a şi Dumnezeu, care ne trece prin Marea
Roşie cea spirituală şi ne scoate dela nevă­
zutul Faraon, prin lemnul cel de viată făcă­
tor al cinstitei şi de viat'i făcătoarei cruci,
îndulceşte amărăciunea postului celui de pa­
truzeci de zile şi ne mângâie pe noi cari
trăim ca în pustie până ce ne va duce, prin
Învierea lui, Ia Ierusalimul cel spiritual
S;m altă explicaţie. Deoarece crucea se
numeşte şi este pomul vieţii, iar acel pom a
fost sădit în mijlocul raiului. în Edem, îd chip
potrivit şi dumnezeeştii Părinţi l-au s id it pe
acesta în mijlocul pnstn'ui celui de patru­
zeci de zile ca să ne amintească şi de. lăco­
mia Iui Adam, dar în acelaşi timp să ne arate,
prin pomul af'csta şi înlăturarea osândei Iui.
In adevăr dacă mâncăm din el nu mai murim,
ci trăim.
Prin puterea crucii. Hristoase Dumnezeule,
păzpşte ne fie i.^pitrle celui viclean, învred-
niceşte-ne să ne închinăm dumnezeeştilor tale
pntimi şi învierii celei purtătoare de viaţă,
ducând la capăt cu uşurinţă calea acestui
post de patruzeci ele zile şi ne milueşie pe
noi ca tin singur bun şi de oameni iubitor
Amin.
Cântarea a 7-a, irt
■, ela ce ai izbăvG pre tineri din cuptor..,
nviat-ai dfi mormânt a treia
zi, D oaliine, ca cel ce
doarme, ucigând pre portarii
iadului cu dumnezeeasca pu­
tere şi ai sculat pre strămoşii
cei de demult, Dumnezeul pă­
rinţilor, Cel ce însuţi eşti bine­
cuvântat şi prea slăvit. i

346
]i| Dănţuind cu alăuta de can-
tări, să ne bucurăm astăzi po-
w poare întru închinarea crucii,
|î^ slăvind pre Hristos, Cel ce s'a
răstignit pre dânsa, pre Dum-
^ nezeul părinţilor, Cel singur
binecuvântat şi prea slăvit.
W Cela ce ai arătat organul
morţii vistierie de vieaţă, pe
care lumea o sărută, adică
^ crucea Ta, împărate al tutu-
ror; sfinţeşte pre cei ce se
H închină ei, Dumnezeul părin­
ţi ţiior, Cela ce însuţi eşti bine­
ţe cuvântat şi prea slăvit,
wţ Cela ce însuţi eşti milostiv
îl şi îndurat, lisuse, luminează,
M sfinţeşte pre cei ce se închină
w cu credinţă crucii Tale şi dum-
jg nezeeştilor patimi; Dumnezeul
w părinţilor, Cel ce însuţi eşti
binecuvântat şi prea slăvit.
KlavA, u Trc.jinel
Laud unimea, Dumnezeirea
cea în trei ipostasuri; că lu­
mină este Tatăl, lumină Fiul,
lumină Duhul, rămâind lumină
nedespărţită dupre unimea cea
firească şi cu trei raze ale feţe­
lor strălucind.
Şl acum, 8 NilscAtoarei
Tu eşti propoveduirea cea
cu multe numiri a tuturor
proorocilor; că uşă a lui Dum­
nezeu, năstrapă de aur, pă­
mânt sfânt te-ai arătat, Fe-
*1^
H' MINICA §0»
cioară dumnezeească mireasă,
născând cu trup pre lisus
Hristos, Dumnezeul părinţi­
lor, cel prea slăvit.
Catavajâie.
Cela ce ai mântuit pre tineri U
„din văpaie, ai venit pre pă-
„mânt luând trup şi pe cruce U
„pironindu-Te, mântuire ne-ai U
„dăruit nouă, Hristoase, Cel
„singur binecuvântat, Dumne-
„zeul părinţilor şi prea slăvit". u
u
u
Căutarea a S a, Irmos
A ceastă numită gi sfântă zi..-
entru ce ţineţi acum mi­ u
P resme în mâini şi pre
cine căutati? Cel ce s^a arătat
acum femeilor la mormânt, a
strigat: S^a sculat Hristos,
Dumnezeul nostru, ridicând
firea noastră cea omenească
u
din temniţele iadului.
Bucură-te, lemn de trei ori
fericit şi dumnezeesc, cruce,
lumina celor din întunerec,
care arăţi» mai înainte cu stră-
lucirea ta razele învierii lui
Hristos, în lumea cea cu patru
părţi; învredniceşte pre toţi
credincioşii să ajungă Pastile.
Intru această zi miros mi­ U
resmele dumnezeescului vas
de mir, lemnul cel cu mireasmă
de vieaţă, crucea lui Hristos.
Să mirosim mirosul cel de
Dumnezeu însuflat, închinân-
du-ne ei cu credinţă în veci.
j|k
jS *0 8 ^ s A I I ’A M A N A
Vino Elisee p ro o ro cu le,
spune de faţă ce lemn a fost
acela pe care l-ai băgat în
apă? Crucea lui Hristos, prin
care ne-am tras din adâncul
stricăciunii, închinându~ne ei
cu credinţă în veci.
Mai 'nainte închipuind lacov
de demult crucea Ta, s'a închi­
nat vârfului dumnezeescuiui
toiag al lui losif, cunoscându-o
mai 'iiainte a fi aceasta scep­
trul cel înfricoşat al împă­
răţiei Tale, Hristoase; căreia
acum ne închinăm cu credin­
ţă în veci.
HioecuvftîitâiD pro Tatăl.
4H(
O fiinţă în trei feţe slăvesc, ai strigat celor ce locuiau în ^
fără amestecare, câtetrele o-
sebite dupre ipostasuri; că
dupre chipul firii nu despart
pre Tatăl şi pre Fiul şi pre
Duhul; că un Dumnezeu este
preste toate în veci.
Ş l a c u m , a NAs(^âtuarei.
Tu una dumnezeească mi­
reasă, Marie, te-ai arătat între
maici Fecioară, născând fără
bărbat pre Mântuitorul Hristos
şi păzind pecetea curăţiei; pre
tine te fericim credincioşii în
veci.
Catavasie.
SA lăudăm hiae să cuvâotăiD
In groapa leilor aruncat fiind
„oarecând marele între proo-
înf
d in p o s t got 349
„roci Daniil, mâinile, închipui s*
„crucii întinzându-şi, nevătă-
„mat s'a păzit de mâncarea
„acelora; binecuvântând pre
„Hristos în veci".
C&ntarca t)-a. IrmoH
I. umitiează-te, lumioeazfl-te...
J
n mormânt Te-ai pogorît, ^
dătătorule de vieaţă, Dum-
nezeule, şi ai sfărâmat toate ^
încuetorile şi zăvoarele şi pre
morţi i-ai înviat, cari strigau: g
Slavă învierii Tale, Hristoase S
Mântuitorule, Atotputernice. M
Mormântul Tău, Hristoase, ^
mi-a izvorît vieaţă; că viind ^
Tu de faţă cel ce ţii vieaţa,
mormânturi; Cei din legături ^
deslegaţi-vă, că eu am venit ^
în lume răscumpărare, ^
Să salte cu laude toate lem- f î
nele pădurii, văzând lemnul ^
crucii, cel de un nume cu dân-
sele, sărutându-se astăzi; pre
carele Hristos şi-aînălţat capul, ^
precum profeţeşte dumne- u
zeescul David.
.
Eu, cel ce am munt prm
pom, te-am aflat pre tine pom ^
de vieaţă, purtătoare de Hri-
stos, crucea mea, păzitoarea u
mea cea nebiruită, puterea cea ||
tare asupra dracilor; ţie mă M
închin astăzi strigând: Sfinţe-
ste-mă cu mărirea ta.
* ^
tm m m
H 350 DUMINICA •«§

S
¥¥. eseleşte-te, bucurâ-te B i­ Cinstita crucea lui Hristos, să ^
ţi serica lui Dumnezeu, închinân- ne închinăm ei şi să ne vese-
du-te astăzi de trei ori ferici- lim cu credinţă, cu dragoste ^
^ tului lemn al prea sfintei cruci sărutându-o; şi rugând pre
S a lui Hristos, căreia slujesc ce- Domnul, Cel ce s'a răstignit
W tele îngereşti, şi cu frică îi stau pre dânsa de bună voie, să p
j2 înainte. ne învrednicească pre noi pre ^
a Trcimej. toţi ane închina cinstitei cruci M
şi a ajunge învierea fără o- ^
H . nchinu-mă Ţie, Dumnezeire sândire. gf
jS sfântă, Treime dupre feţe, U-
acum, a Nâscătoarei- ^
H nimei dupre fire, Tatălui 5 Î Fiu- , îHt
jH Iui şi Duhului Sfânt, unei Stă- ^emnului, pe carele şi^a în- ^
w pânii şi unei împărăţii, care tins prea curatele palme Fiul
stăpâneşte toate. tău, Preacurată,răstignindu-se
im, a Născătoarei
pentru noi, acum cu credinţă ^
neînchinăm;dărueşte-nenouă
^ u eşti Fecioară muntele pace, ca să ajungem şi la prea
cel mare, întru carele s'a să- cinstitele patimi cele de mân- îHfr
ţS lăşluit Hristos, precum strigă tuirea lumii şi să ne închinăm ^
dumnezeescul David: prin care zilei Paştilor celei luminoase ^
noi ne-am înălţat de pe pământ şi lumii de bucurie, celei nu- ^
^ la cer, făcându-ne fii prin mite Doamnă şi purtătoare de
ig Duhul, întru tot fericită. lumină.
^Catavaijie LA LAUl»!-;
^ r? • «l'uiu'rn StJiTl 8, Câtitftnd : 4 Stihiri ale învierii,
f M a ic a F e C i o a r ă i i Ş I o ^ ^ f t i l ^ f l 4 podobil, diu Trlod, repeţlnd
„vărată Născătoare de DuntHfiii*
« „zeu, ceea ce ai născut fără ^«dobia;
a pre ud viteaz între m u ce n ici..
„sămânţă pre Hristos, Dum-
„nezeul nostru, Cel c t s'a ^u glasuri să strigăm şi cu ^
ţS „înălţat cu trupul pe cruce, cântări să slăvim cinstita cruce,
„toţi credincioşii II slăvim şi sărutându-o şi către dânsa să îW
■“ „te mărim acum dupre vred- strigăm: Prea cinstită cruce, ^
„nicie“. sfinţeşte sufletele şi trupurile
noastre, cu puterea ta, şi ne ^
Invjerli; SInvfi, a crucii.
păzeşte nerăniţi de toată vă-
Podniija
tâmarea protivnicilor, pre cei iî
u uccniaii să ne su im .
ce ne închinăm ţie cu bună
ăzând astăzi pusă înainte credinţă. ^
o*
 fi»r
»c
\ TKKIA J ^ 'I'A m AKA lilN POST 351
§«•

propiaţi-vă de scoateţi ape pildă şi asemănare, s’a micşo­

neînipuţinate, care se toarnă
înaintea voastră, prin darul
crucii, lată că vedem pus
înainte lemnul cel sfânt, izvorul
darurilor cel adăpat cu sân­
gele şi cu apa Stăpânului tu­
turor, Cel ce s’a înălţat pre
dânsa de bună voie şi a înălţat
pre oameni.
rat pre sine până la cruce şi
la moarte. Deci, mulţămindu-i
cu vameşul, să zicem: Dum­
nezeule, Cela ce ai pătimit
pentru noi şi fără patimă ai
rămas, izbăveşte-ne pre noi
de patimi şi mântueşte sufle­
tele noastre.
S l a v â . to t ftc e a s ta .

I nălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru •>1 acum :

şi vă inchinaţi la aşternutul picioarelor IjJi,
că BÎănt este. rea binecuvântată eşti...
U ‘J i ’> O Î . O U l A C K A M A K H
, n tă rire a B is e r ic ii, putler^^. .
CâDtfe
împăraţilor, lauda monâîiilSr' '
şi mântuirea tu eşti preacin-
rv j. „ ■^--ii'^bracft in luate vtBlujiilde iele
Stită cru ce . P e n t r u aCiQ^ŞţăiltlT: un,lp \ufl mai mare, este Uator
ciiinându-ne ţie, ne l u ' r i i ' c a d e i n i i » ,
. . . * . p. ‘'J-'-i'•iuu'iimubâ ui clustittt cruce, ap«i
ăStazi in im ile şi SU tlâtm Co ime po parlm RlAr^â. pn
dumnezeescul dar,
s’a pironit pre tine şir^a'Surn'n*? :Dipar«te(?ii; ei sfftrjinci»-3C
pat puterea vicleanului
sternul l-a pierdut. ' ‘“ telepciuac drep»...
^1 cAulâiu Troparul
ar Dumnezeu împăratul Qostţp mal M ântueşte Doamne poporul Tău,..
namte de veac a făcut mântuire In mijlocul ^ ^
pământului. IftJi u ni
'^unira cch rlintfii '71 vi u* Preulul, purtilud rli stita 1 ruce. inaiii
itia Kfintelor uşi bl (ilnd atolo gâtit analog,
DI zuem Sliliui juine rtoasupra lut clrBiita cruce, apoi lu&r-
coală-Te Doamne Dumnezeul iriefu', rtftf(S-60 lântul, ftădeşte In chipul crucit,
mâna Ta, du uita pre săracii Tăi, P^rţi.
pftnă în sfârşit. jj-j jndftiă, câQtA Troparul, glasul al fi-lca
QtAiit Stiliira zii»i. C /{J,rucii Tale ne Închinăm, Stăpâne, şî sîântă
lanQi 4*lt!a siugur glasul. Învierea T a Blăvim.
(dD troi ori)
. omnul tuturor ne-a învăţat
cu p ild ă , ca să ne f e H H i''d f e 'V d “ orL’“
gândul cel m ă re ţ a l ţ ^ i ^ ş i l p r „ a „ a s u r „ . Eiî'im eiiul sau Iccţlito
celor prea răi şi tutur'arMC'^a siojiion şt rac im-
V, i V * j iitciiii.i daufi uK^tanii iDuintea biintei i’ruci d**
aratat sa nu gandeas(^îfm^M i băruta sfama rru cr,în tâ i cel
m ai m u lt de r â t s e "’ 'c a rfe '«P® ceilalţi, InthHtul cu n
/ I.J.I . Asemenea Iac ceilalţi preoţi
.

fifandi. Ca msusi tacandurse-. am,i ?i ptansn ca «i îmih, tn-

 352
c h ln fliu lii 10 r f ltc
linipiil c'flt sp jnchiuii fratii, cfliiinn-ţii cftnifl
u i(‘8[e Stiliiri,
Veniţi credincioşii să ne în­
chinăm lemnului celui de viea-
ţă făcător, pre carele Hristos,
împăratul slavei, de bună voie
mâinile tinzându-şi, ne-a în-
nălţat la fericirea cea dintâi,
pre cari mai înainte vrăjmaşul,
prin dulceaţă amăgindu-ne, a
făcut să fim goniţi dela Dum­
nezeu. Veniţi credincioşilor,
lemnului să ne închinăm, prin
carele ne-am învrednicit a
sfărâma capetele nevăzuţilor
vrăjmaşi. Veniţi toate moşte­
nirile neamurilor, crucea Dom­
nului cu cântări să o cinstim.
Bucură-te cruce, scăparea cea
desăvârşită a lui Adam celui
căzut; întru tine prea credin­
cioşii împăraţii noştri se laudă,
căci cu puterea ta pre popoa­
rele păgâne tare Ie supun.
Pre tine acum cu frică creş­
tinii sărutându-te, şi pre Dum­
nezeu Cel ce s’a pironit pre
tine, îl slăvim grăind: Doamne,
cel ceTe-ai răstignit pre dânsa,
milueşte-ne pre noi, ca un bun
şi de oameni iubitor.
Alth StIhirA
Astăzi Stăpânul făpturii şi
Domnul slavei pe cruce s’a
pironit şi în coastă s^a împuns,
fiere şl oţet a gustat, dulceaţa
Bisericii! Cu cunună de spini
•OS IH'MINICA go»
d o l. «Ju p ă r A n d iie a lă . In
s^a încununat, cel ce acopere
p c gluN ul hI 2 1 « i i' cerul cu nori. Cu haină de ^
ocară s'a îmbrăcat şi preste ^
obraz s’a bătut cu mâna de
ţărână, cel ce a zidit pre om ^
cu mâna. Pre spate s’a bătut, jw
cel ce îmbracă cerul cu nori,
Scuipări şi rane a luat şi ocări ^
şi pumni şi toate le-a răbdat ^
pentru mine cel osândit. Mân-
tuitorul meu şi Dumnezeu, ca
să mântuească lumea de în- ^
şelăciune, ca un milostiv. ^
Sliivfi, glMBul acelaşi. ^
Astăzi, cel neapropiat dupre
fiinţă, mie apropiat s’a făcut
şi a pătimit patimi, Cel ce m’a ^
slobozit pre mine din patimi.
Cel ce dă lumină orbilor, de
buzele celor fără de lege a
fost scuipat şi şi-a dat spatele ^
spre răni, pentru cei robiţi. ^
Pre carele Curata şi Maica Iui ^
pre cruce văzându-L, cu du- ^
rere a zis: Vai mie,Fiul meu! ^
De ce ai făcut aceasta? Cel
împodobit cu frumuseţea mai
mult decât toţi oamenii, fără
suflare şi fără podoabă Te
arăţi, neavând chip, nici fru-
museţe. Vai mie,lumina mea! ^
Nu pot să Te văd adormit; la ^
glasul ul
cele din lăuntru mă rănesc şi ^
cumplită sabie prin inima mea ^
trece. Laud patimile Tale, în-
chinu-mă milostivirii Tale, în- ^
delung răbdătorule. Doamne, ^
slavă Ţie.
n "OS A SA PTA M A N A DIN I’O S I §0* 353 ^
^ ^
^ $i ttcum. acelAQi gitie.

51 Astăzi s'a plinit cuvântul

proorocesc; că iată ne închi- DUMINICA SEARA ||
ţ| năm la locul unde au stătut La Doaiune «trlgal-auj.. punem II) Stihii '*
picioarele Tale, Doamne. Şi i-dulârd 4 sllhiri dt» umilinţa. <iin »i h-.'
pudutiuicc din Tr.od; ale Iul lusif
H din lemnul mântuirii gustând,
slobozire din patimile păcatu-
(îiaaul al S lea. U
Podobia. r)oamne, de ui I K tfttU t... ÎW
lui am dobândit. Pentru ru- ÎHt
î| găciunile Născătoarei deDum- oamne, Cela ce Ţi-ai în-
nezeu, unule iubitorule de tins mâinile pre cruce de ^
^ oameni. bună voie, învredniceşte-ne
pre noi să ne închinăm ei,
\poi, E ’U'utlIp gi O'p'istul. întru umilinţa inimii, luminân-
^ îilihirft Kvrti)^lieli«*i in pridvor. ?l ( V jiru I IniAi
la cun-iH se cile^rt^* iu viţa iu jR lui Ttodor
du-ne bine cu postirile, cu ru-
^ Stil iilul (;i găciunile şi cu înfrânarea şi ^
^ Olpustul ili'plln. cu facerea de bine, ca un bun ^
• şi de oameni iubitor.
«S C3C3G0G0G0G3G0G3G0G0G0 ^ '01
Doamne, curăţeşte mulţi-
îl LA LITURGHIE mea păcatelor mele, dupre ^
ik.
^ FfMcirlle glR&uliil pe b şl liio Cincmul crucii mulţimea milei Tale, prea In-
1/^ C&iiiareB a R-a. pc 4 Io toc tio Sfin to Diim-
H nezeule ., cftiilfim;
durate, şi mă învredniceşte a ^
J5 rucii Tale ue inchiofim, Stttpâoe. i>i .sfântă
vedea cu suflet curat crucea
iovierea Ta slăvim. Ta şi a o săruta întru această ^
l*rofliliDeDul Apostolului. 1,'ltiHui al (i-len săptămână a postului, ca un
U â[itiie:jte, hoaiune. popurul Tâu iţi binecu- iubitor de oameni.
^ vinteazâ moştenirea Ta...
|î^ Stih ătre Tine, Doamne, voiu striga, Dum- Alta StUiiră pnilotitiii AHU]> rv’»(ii)r UlaHNi
Hc iiezeul mou uu taci de către mine. f ii i't l e a
H
W
^[»05tolul rliij J'iilhtolu 1‘âtre Kvrei P>idtib'e M are minune...

^ -VlUuiu t^lasut h1 M ea M are minuneî Se vede lem- ^

^ A (Iuţi aminte de adunarea Ta. po caro (i ai nul pre carele s’a răstignit
|J| cîiititîat din iniiopui.
Hristos cu trupul. Lumea se gt
ur Dumnezeu, i/ipăratu! nostru, a Ifl-
^ cut măotuire in mijlocul pământului. închină ,lui şi luminându-se
|j| Ktf&nghella de la M ari« strigă: O, putere a crucii! Că
H CflINONI» ML numai văzându-se, arde pe ^
]u lDt>eiuDatu-N'a prente doi luui'nu (e(ei Tale. draci! Şi închipuindu-se se ^
Doamne. arată arzându-i; îericescu-te
W| \Illui» pre tine, lemnule preacurate; ^
cinstescu4e şi mă închin fie,

*)9
 5i04C

m 3S4 «>§ M §0»

¥k
H CU frică, şi slăvesc pre Dum- S I av A, ţi , ft NAHcătuarei

J l nezeii, carele prin tine mi-a Cele cereşti te laudă pre

dăruit vieaţă fără de sfârşit. tine, ceea ce eşti plină de dar,
iliD MniHlti trei.
Maică, care nu ştii de mire,
H şi noi prea mărim naşterea
S l n v a . >1 A c i t i i i tt N a s c A t o a r t i i .
ta cea neurmată. Născătoare ÎK
leijitf*.
de Dumnezeu, roagă-te să se
liuiuinu lin».,.
niântuească sufletele noastre.
¥¥i I’ruchimeii. ginsu] al lea
■’ at-ai inoşteiiiro ce lo r ce se tuni de
numele TSu. Do'jn.ne,
De se VII iutâraplu Buoa-Vesiire iD Lunea
Still l u 4 a sau a o-a sau a (î-a, sa se cniite Tipicul
ÎHf
(lela srărsjitul clirtli, la litera T
liela Qiar^iiiile piimâQtului, c ă lre Tini* mu

^ ^ ^ ^ ^^ ^^ ^
Stih "
A tJupcri ină-voiu ÎDtni acoperâinâDtul Luni a patra săptămână
a rip ilo r T a le

Mill .1 . LA UTREN IE
V?a vyiu câiUa numele Tau m veci.
Tfpi.uleiU» ^lusiioi. Duffft Int&la .Shliolnjţift ll^
M laruiji zicom Sedoliiele roîo de umliuuâ ilm Octi'lli,
ale t^lBKutiil re se va IntAuipla.
^ Cw I hI mo^jtenire ce lo r ce ae tem.
După a iliiuu St'liologle. zicem aceaulst Se
LA STIIH>AVNA dealuă u Iul loHif, t;lasul al 8 Ica
^ iilihira zilei, (^l&bul ni H-lcn, bii{;ur ^lahul l ’odobiu: 1 nviat-ai din mor(i...

Nu cutez, eu ticălosul, să ă ne închinăm credincioşii u

privesc cu ochii la cer, pentru ^ 1 prea cinstitului lenm, pe ^
faptele mele cele viclene. Ci carele s'a înălţat făcătorul
ca vameşul suspinând, strig tuturor; că stă înainte sfinţind ^
J| Ţ ie : Dumnezeule, milostiveş- pre cei ce se apropie de dân-
H te-Te spre mine păcătosul, şi sul cu sufletul şi cu trupul,
m de făţărnicia cea fariseiască curăţind spurcăciunea păcatu- |J
mă scapă, ca un milostiv. lui celor ce postesc cu credinţă ^
^ (do două orIJ şi laudă pururea pre Hristos,
Marilrica pre Unul făcătorul de bine.
Mucenicii Domnului, tot lo­ (Sfavft, lut aoeabia
cul sfinţiţi şi toată boala tă­ «cura, a NasuJtoarel,

măduiţi; şi acum rugaţi-vă, CuvârttulTatălui pre pământ M

să se niântuească din cursele s'a pogorît şi îngerul luminii jHt
^ vrăjmaşului sufletele noastre, a strigat către Născătoarea de |J
^ rugămu-vă. Dumnezeu: Bucură-te, bine- ^
 •>§ A f i t i i d l SXpTĂMAN'Ă RIN POST ^

cuvântată, ceea ce ai păzit Cdutarea 1 a, gtaeul al 8-lca, Irmus:

Pre guuaciul l-araoii... JHf-
tu singură cămara, zămislind
nchinarea cea de lumină pur- ^
Î
întru tine pre Dumnezeu şi
Domnul cel mai înainte de tătoare a crucii s'a arătat tu- ^
veci, ca să mântuească din turor,împrăştiind ca unsoare
rătăcire neamul omenesc ca raze de mântuire şi luminând
Dumnezeu. pre toţi cei cuprinşi de întu-
necarea patimilor. Deci, să a-
DupA a treia St'ho’nglp, .Sed(‘ttloa Iul Teodor, < V A w w

t;i&6u] al 3-iea- Iergam mipreuna, sa o saru- ^

Fodobla: Ue fruniuseleii lecioriei. tăm pre dânsa cu curăţie.
S înjumătăţind acum postul şi Curăţindu-ne cu darul pos- ^
te ajungând, Hristoase al meu, la tului, veniţi cu gând preacu-
^ închinarea purtătoarei deviea- rat să strigăm glas de niulţă- 5^
ţă crucii Tale, căzând înaintea mită celui singur curat: Tu,
^ Ta, strigăm către Tine: Mare Cuvinte, Ţi-ai dat sângele pen-
eşti iubitorule de oameni şi tru noi toţi, Tu şi cu crucea ^
mari sunt lucrurile Tale; că ne sfinţeşte. ^
ai arătat cinstită crucea Ta, Impiedicându-mă de navă- ^
H căreia cu frică închinându*ne iirile şarpelui, zac pururea în ^
^ strigăm; Slavă marei milosti- cădere necuvioasă, Mântuite- ^
jj| virii Tale. rule. Cela ce ai îndreptat că-
W Slavă, tot aceasta. derea celor întâi zidiţi, prin ^
Şi acum, a NâscÂtoarci. patimă şi prin cruce, îndrep- m
tează-măşimăpovăţueştespre
Wî Ca O viţă nelucrată ai o-
^ drăslit Fecioară strugurul cel plinirea voilor Tale. gj
on

W prea frumos, carele izvorăşte A Nâscfitoaret. ^

^ nouă vinul cel de mântuire, Stând lângă crucea Ta, ^
veselind sufletele şl trupurile Doamne, ceea ce nu ştie de M
w tuturor. Pentru aceasta, ca pre nuntă, şi văzând raneleTale, |]j
o pricină a bunătăţilor, feri- Stăpâne, rănindu-se a zis: Vai ^
cindu-te pre tine, pururea cu mie, Fiule! ceea ce am scăpat u
« îngerul strigăm ţie: Bucură- întru naşterea Ta, de durere, ^
J* te, cea plină de dar. acum cu dureri mă chinuesc, jw
W
Psalmul r>
0 AltA tricAntarc n Iui Teodor Gleaul al ^
” CANOANELE 3-tt'a, ltn .06 -
91 căolftra Canonul Mlneiuhil şi accnstă Tri- ,Sii cântam Domnului. . ^
c&otare. Şi se cileylf Cântarea l a
dia Paaltirc. Această sfântă şi luminată ^
Sîi'S
»K «.
1:4c:
¥¥s 3 56
săptămânăpuind cinstita cruce
înaintea lumii, veniţi să o să­
rutăm cu frică şi cu dragoste,
luminânduHie sufletele şi slă­
vind cu cântări pre Hristos,
Cel ce s'a pironit pre dânsa.
Crucii Tale, Hristoase, toţi
¥¥i
ne închinăm, făcând întâmpi­
nare îtiai 'nainte învierii Ta­
le. Lăudăm piroanele Tale,
cinstim şi suliţa Ta, curăţin-
¥¥i du-ne cu acestea buzele şi
ochii sufletului şi ai trupului.
¥^
hlavâ, h 'I’reiu iPi
¥¥.
Treime, ceea ce eşti lăuda­
¥¥.
¥^
tă întru o fiinţă. Părinte, Fi­
ule, împreună cu Duhul Sfânt,
Dumnezeire fără început, pu­
¥^
rurea vecuitoare, nezidită, iz-
¥^ vorule al luminii şi vieaţă,Ţie,
¥^ Ceea ce ai înfiinţat toate, ne
închinăm toţi oaxenii.
acum N A rtra io a r)*!.
h
Lăudămu-te pre tine, Fe­
cioară curată, Născătoare de
¥¥. Dumnezeu, ceea ce eşti căru­
¥¥. ţă de heruvimi, din care s’a
născut Dumnezeu; că numai
¥¥.
tu te-ai făcut izvor de ne-
¥^ stricăciune, izvorând vieaţă tu­
¥^ turor, din carele scoţând, luăm
¥^ tămăduiri.
¥^
¥^ siavA Tie, humiiozcul nor-lru. bluvâ Ţie
¥^ înjumătăţind curgerea celor
¥^ patruzeci de zile ale postului,
veniţi să mergem cu dragoste
*0§ M go*
împreună cu Hristos la dum-
nezeeasca patimă. Ca împre­ îHe
ună cu dânsul răstignindu-ne,
să ne facem părtaşi si învierii
lui.
irmoi^ul:
S ă cântăm Domnului Celui
„ce a făcut minuni înfricoşate
„în Marea Roşie. Căci cu
„marea a acoperit pre cei pro- u
„tivnici şi a mântuit pre Israil.
„Aceluia Unuia să-l cântăm,
„că S’a preaslăvit".
C ân:area i Iro io »;
|) e şapte ori fuptorul .
oamne, milueşte-mă şi Te
D milostiveşte spre mine, cel
ce mi-am rănit şi sufletul şi
mintea cu patimi veninate;şi
cu crucea Ta, ca şi cu o pla­
toşă mă într'armez şi cu pi­
căturile cele vărsate din coa­
sta Ta. Ca să cântăm cu osâr­
die: Preoţi bine-L-cuvântaţi,
popoare prea Înălţaţi-L întru
toţi vecii.
P re tine, prea cinstită cruce,
te-a închipuit mai ’nainteMoisi
oarecând în munte, înălţân-
du-şi mâinile şi biruind pre
Amalic. Căreia închinându-ne
astăzi, înfrângem taberile dra­
cilor cele streine, şi cu cre­ Iktfi
dinţă cântăm: Preoţi binecu­
vântaţi, popoare prea înălţa-
ţi- 1 întru toţi vecii.
Pre mine, cel împilat de pa- U
¥i iO§
■
'}4<«-A s a S'I’AMASA niN I’uM go* 357
^

¥¥ HiDPi-uvănliiii prc Tatu'

timi şi de vrăjmaşi împiede-
cat şi de obiceiul meu cel rău Pre Tatăl cei sfânt slăvesc,
H tras, milostive, milueşte-mă şi pre Fiul cel sfânt cinstesc şi
jH cu crucea Ta mă într’armea- pre Duhul sfânt laud, pre Trei- îHt
ţ| ză, ca să cânt cu inimă în- mea cea de o fiinţă şi singură ^
treagă: Tineri binecuvântaţi, prin sine; pre fiecare din a- gf
preoţi lăudaţi, popoare prea cestea Dumnezeu, lumină şi
înălţaţi-L întru toţi vecii. lumini, care ies ca dintr’un ^
A NAspfltonroi
soare, ^
Cu durere suspinând, ca o •'l ai'um. a Na-câtoarei.
H Maică tânguindu'te, şi jalea Bucură-te, uşă neumblată;
jî| cea dela inimă nerăbdându-o,
bucură-te, rug nears; bucură-
la cruce te-ai uitat, strigând
te, năstrapă de aur; bucură-te, ^
^ către Cel ce s'a născut din munte netăiat; bucură-te, Nas- ^
{| pântecele tău; Fiule! Ce ve- cătoare de Dumnezeu; nă- ^
dere este aceasta? Cum pă­ dejdea cea tare şi zidul celor ^
ţi timeşti Cela ce eşti din fire
ce nădăjduesc spre tine. ^
fără patimă, vrând cu ade-
^ vărat să liberezi din strică­ SliiVd T ie. P u n iD t'ie u l ofM ru, Mavâ Ţit*
ciune neamul omenesc?
I njumătăţind postul, să Iu- ^
Alt Irraos ăm îndrăzneală prin Duhul, bi-
tl l'ie DiimncziîU (ţel i;e slăveijte..- ne şi bărbăteşte călătorind ^
fraţilor cu Dumnezeu spre
Văzând crucea lui Hristos, cealaltă vreme a lui; ca să
w pusă în biserică, să ne apro- vedem cu bucurie şi Pastile ^
jg piem cu frică şi cu credinţă lui Hristos, Cel cc a înviat. ^
i/ii fraţilor şi să ne închinăm ei,
ţi strigând: tu ai înflorit vieaţă Ir iiiu S iil S t I.i u i I A d i I h u i i k A • 'U v iin t t im
oamenilor, ceea ce eşti pur-
jl^ tătoare de lumină. Pre Dumnezeu, Cel ce se
„slăveşte de îngeri neîncetat gt
Purtătoare de biruinţă în „întru cei de sus, cerurile ce-
războae te-a arătat pre tine „rurilor, pământul şi munţii,
cerul, făcătoare de vieaţă cru­ „dealurile şi adâncul şi tot ^
cea noastră, ceea ce eşti armă „neamul omenesc, cu cântări, ^
nebiruită a împăraţilor, sur­ „ca pre Făcătorul şi Mântuito- ^
pare vrăjmaşilor, corn biseri- „rul, bine-l-cuvântaţi şi-l prea ^
^ cii şi mântuire credincioşilor. „înălţaţi întru toţi vecii“. ^
 ■*
tv . ^ \
¥ ¥ i
358 •ftg LUNI go.

('âatarna a 0 a, Irmos: AU Irm oa:

I nfricoifatu-s’a tot a u z u l... L h mumele S in u i..

|< inecuvântând lacovdede- S ă ne închinăm toţi astăzi

-^ m u lt pre nepoţi, arătat a la locul unde a stătut picioa­
încliipuit mai înainte cinstită rele stăpânului şi Dumnezeu,
crucea Ta, prin care îndura­ adică prea cinstitei cruci, pre­
¥~^ te binecuvintează-ne pre noi, cum strigă David cel de Dum­
¥^ dăruindu-ne darul cel dătător nezeu grăitor; căci Cel ce ţine
de sfinţenie, celor ce ne în­ toate în palmă, s'a înălţat m
chinăm ei şi pre Tine, Răs­ pre dânsa.
¥-^. cumpărătorul tuturor, Te slă* Cei ce locuiţi pre pământ
Mif vim. ,
apropiaţi-vă curaţi prin post M
Cu apa postului curăţindu- şi văzând astăzi pusă înainte
¥M.
ne credincioşilor sufletul şi prea cinstita cruce, închinaţi-
>*
-5*-^ mintea, să sărutăm lemnul vă cu frică şi cu credinţă vă
cel dătător de viaţă şi dum- veseliţi şi vă bucuraţi împreu­
nezeesc; că iată stă de faţă nă, luând sfinţire sufletelor.
¥^ înaintea tu tu ro r, izvorând SUl/ă.
•H4? dumnezeească iertare şi lu­ In fiinţă, Unime nedespăr­
mină cerească, vieaţă şi ade­ ţită este Treimea, Dumnezei­
H vărată bucurie. rea cea preste toate, care
Ştiu că vrei să vii, Doam­ unindu-se în fire, se împarte ¥
¥^. dupre feţe cu osebirile; că
ne, judecător înfricoşat, întru
slava Dumnezeirii şi vei să nedespărţindu-se se desparte,
vădeşti, atuncea, ascunsul tu­ una fiind se întreieşte; aceas­
turor. Pentru aceasta strig Ţie, ta este: Tatăl, Fiul şi Duhul
¥^ Bunule : Greşit-ain, iartă-mă! cel viu, care păzeşte toate.
¥^ Să nu vădeşti păcatele mele
Şi acum, a Născătoarei-
cele multe şi rele.
Cine a auzit, Fecioară să
A Nds -ătoarel fie Născătoare de prunc şi
¥¥i
Mieluşeaua văzând de de­ Maică fără de bărbat ? Marie,
^1 -^-
mult pre Mieluşelul trăgân- tu săvârşeşti minunea aceasta.
¥^ du-se la junghiere şi lumina Dar spune-mi în ce chip? Nu
¥^ soarelui întunecându-se, plân­ cerca adâncurile naşterii lui
¥^ gând a zis: Soare al slavei, Dumnezeu. Aceasta este foar­
M¥. lisuse, aiofipus, murind; să te adevărată, dar înţelegerea
¥¥. răsară lumina învierii celor ei este mai presus de mintea
ce Te iubesc pre Tine. omenească.
¥¥i
 •0% .vM TAM Ana i>in p o s t Sc* 3 59
¥¥. U
¥¥, ^li\* j'i(- Dumm'teul noslru, SlavA Ţie. mucenicilor Tăi toată lumea
Să aducem laudă de mul- prăznueşte, cerurile se bucu- |j|
ţumită Iui Dumnezeu tot po­ ră cu îngerii şi pământul se ^
ll^ porul; că văzând acum prea veseleşte cu oamenii; pentru
sfânta cruce, o sărutăm. Deci, rugăciunile lor milueste-ne ^
î? cunoaşteţi şi vă biruiţi de pre noi. ’ ^
dânsa dracilor; neamurile cele
Slnvă, şi aru m , ft Nftsciltoarei |||
ifi păgâne, cunoaşteţi şi vă ple-
caţi, că printr'însa cu noi este Cuvântul Arhanghelului ai
^ Dumnezeu. primit şi scaun de heruvimi ^
te-ai arătat şi în braţele tale
Irmofmi ai purtat, Născătoare de Dum- jf*
UI La muntele Sinai, în rug nezeu, pre nădejdea suflete-
m „Te-a văzut Moisi, pre tine, lor noastre.
„care ai zămislit în pântece
H „focul Dumnezeirii fără de ar- 1/1 coasul tntâi, faorm ItirhinAciune oltiRlit^i ^
rrui'i. ca Dumiiiicâ. dupA felu! urătal. ^1
jJÎ „dere; iar Daniil te-a văzut fii In r (jp

w „munte netăiat, Isaia te-a nu­ mei indropleaz-Vi... ^

ll^ „mit toiag odrăslit din rădă- CAntâm }

« „cina lui David". C r u c jr J ule ne incliÎQfttn, StApâne^^.

Tatftl nostru:
n n s f n i ■

l.uminAndft glafiulul. lie irel ori.

^ LA STIH O A V nA ComlBt’ul pracll
9tllilr» zl'.el.'ie două uri. [glasul al ft-lct. S u va miii pftzi arma coa de vspaip.

i| Calea prea bună a înălţării La lei Miercuri 9I Vmcn, inirii accsto patru ^
zllp Iar ViriiTl luflm cinsiliu cruoe, precum ^
j| ai arătat, Hristoase, a fi sme- acolo vom nrâia ^
in renia; micşorându-Te însuţi
pre Tine şi chip de rob luând,
neprimind rugăciunea fariseu- m
lui cea mult falnică, iar sus­
La ceasul al şaselea
pinul cel umilit al vameşului Troparul I'runroilei, ylaml al 7-lea
H primindu- 1 ca o jertfă fără oamne, să nu mustri cu
jj| prihană întru cele de sus.
Pentru aceasta şi eu strig că-
D mânia Ta pre poporul cel
greşit;nici cu iuţimea Ta să
w

tre Tine: Milostiveşte ™Te, ne cerţi pre noi, cela ce eşti

jH Dumnezeule, milostiveşte-Te bun; că pre Tine Te laudă ^
Mântuitorul meu şi mă mân- tot pământul. Şi ne rugăm, ^
tueşte. milostiveşte-Te spre noi, Sfin- ş*
|J| M irlIrIcB te.
jK Doamne, întru pomenirea Slavi. ^1 ai'um , tot aceairta ^
ro
 ■jf
5fc?
it'i
360 •OS I g»
Jf»:
f’fy- U uicn. gifls.il iiI G it a Psalmul 01: pre Cei ce s'a înălţat pre
|ii:ru Diiriinej^eu Cbte nmoluirea <?i inarirca
mea. dânsa, în mijiocui pământu-
S iili. iui, ca pre Mântuitorul şi
S'" \ii nil liii Dumneze'J se supune sufleiul Dumnezeul cel puternic, stri­
meu?
gând : Arată-ne pre noi, Stă­
Din p r o 'ro '’ i'i I i i I m I rp iirn
¥¥. Cap. i l . Vers - I pâne văzători patimilor Tale U
ceslea zice Domnul Savaol; precum şi cinstitei învieri, dăruindu- JW
am zis, aija va îi to ce chip am ne curăţire şi mare milă.
sfătuit, aşa va râmânea. Ca să pierd
pre Asirieni din pământul meu, şi din muaţii
nici, !ji vor fi spre c&icare, şi se va lua delu
Să smerim patimile cele
ei jui{ul lor. şi se va lua sarcina lor de pe trupeşti cu ferirea de mân­
umt*rii io." Acesta este sîatul, care l-a slfl-
tuit Domnul asupra a toată lumea, iji aceasta
cări şi cu urîrea desfătărilor,
esli> mâna cea înaltă asupra tuturor neamu- şi lemnul crucii cu credinţă
:iior. Câ cele ce a sfătuit Dumnezeu cel sfânt,
cine le va s tric a ? Si mâna iui cea inaltâ, să-l sărutăm; că se vede
cin»* o va În toarce? în h d u I, in care a mu întru arătare încliinat şi pre
rit iinjtHratul Ahaz, s'a făcut cuvântul acesta.
¥-^i Nu vii veseliţi toti cei de alt neam. că s‘a toţi sfinţeşte cu dumnezees-
sfărâmat jugul celui ce vă bfitea pre v o i ; cft
din sămânţa ijarpelui vor iesji pui de aspidă,
cul dar. Domnului să stri­
şi puii lor vor ieşi şerpi sburători. Şi se vor găm: Mulţumim Ţie, îndura­
pii'jtf* rei săraci printr'însui, şi oamenii cei
sSrari in puce se vor odihni, şi va omori cu
te, Cel ce mântueşti prin-
¥¥. îoami'a sftmânţa ta şl rămăşiţa ta o va pier- tr’însa sufletele noastre.
flf*. Văitati-vii porţile cetăţilor, să strige ce-
tâ;ile cele tiirburatf», cei de alt neam toţi. că
Altft Sliliirft s lui reodor, r I s b u I aceiaşi
¥¥. fiini vine dela miazriDoapto şi nu este scă-
piro. Si CG vor rftspunde Împăraţii neamupi- Pi.*dot>ie: P re Născătoarea d(> Dumnezeu
In r? Pentrucă Domnul a întemeiat Sionul şf
printr'insul ee vor mântui ccl smeriţi ai po­ Acum crucii închinându^ne,
porului.
să strigăm toţi: Bucură-te,
kH Proubim n, i;]afiul al Mea, Psalmul fî2-
pomul vieţii; bucură-te, scep­
\ sH bine Te voiu cuvânta In viata mea
trul cel sfânt al lui Hristos: m
Slili
Dumnezeule, f'umnfzeul meu, către Tine
bucură-te, mărirea cerească u
m â n e c, a oamenilor; bucură-te, Iau*
da împăraţilor; bucură-te,
¥¥i tăria credinţei; bucură-te, ar­
ma cea nebiruită; bucură-te,
LUNI SEARA izgonirea vrăjmaşilor; bucu­
¥¥. A PATRA SĂPTĂMÂNA ră-te, strălucirea cea luminată
I.H Hnaranf Strigat-am- . StlM ri poiloholce de mântuirea lum ii; bucură-
ţ'asul at H‘|i3a.
te, lauda mucenicilor; bucu-
Podobie; L' p v;i vom cumi pre voi
ră-te, întărirea drepţilor; bu­
inării
n mijlociii
.<<1,
viind
zilelor înfrâ-
astăzi cu pu-
cură-te, luminarea îngerilor;
bucură-te, prea cinstită.
j l terea crucii, să preaslăvim Şi (lin Mlnelu irci
 îHf
A I'ATIIA SAPI’Am ANA UIN POST §» 361

SlavA, şi ttctim: u Născ&lo&roi b u n 'i;iar nădejdea necrediucioşilor va pieri,

¥f.
k-y
Sunt cari semănând ale sah) mai multe fac;
Prochimen, glaaiil al 6-l«a, Psalmul sunt .«fi Cari adunând cele străine sărăcesc.
kii Tot sufletul drept este binecuvântat; iar o-
Aiizi I 'm i i n e z e u l e g l a s u l m e n , o A n fi n u i p n y
mul mânios lui ('Sti* eu bună {'uviinţă. Cel
M
cAti'p Tine.
ce strântre grâul ii ţine neamurilor, ti pre
Sllb- cel ce vinde grâul s.ump il blesteamâ po­
porul; iar biaecuvântarea esto preste capul
Dflfi iri'‘n vrftjina;ului scoale Huflelul mou,
relu i darnic. Cel ce face bine, caută dar
Oela I'acere cctiro bun: iar uel cc caută rele, relele il vor a-
ItV junge pre e l Cel ce nădajdueşte intru avu­
^
’ap. vers 20 ţia sa, acela va că d e a ;iar cel cespnjineşlc pre
Mii 1 a ?,is L'oinnul Dumnezeu; am soco­ cei drepţi, acela va răsări, Cel ee nu ptiariă
tit şi nu voiu udauge niai mult a blefi* grijă de cas'i sa, va moţteni v ă n l’iri, şi va
sluji cel neintelept celui înţelept. Din rodul
ItH teinu pământul pentru kp tele oaineni-
Iciitciicft se pleacă cugetul omului cii
dreptăţii, cresjte pomul v ir ţ ii; isr sufletele
călcătorilor de lof'G se vor lua fără de vre­
kH deadinsiil spro rt'le dio linertMole lu i; deci
me. Cft de vreme ce ilreptul abia se mântu-
¥^ nu voi niui adaoj^e a omorî tot trupul viu,
e?te, dar necredinciosul ţfi păcătosu! unde
kit precum am lâcut. Iq toate zilele pământului:
se va a fla ? Cel ce iubeşte învăţătura,
kH semânâlum şi s ’ceriiu l, frit^ul sji căldura,
vara şi primăvara, zina 5i noaptea, nu vor
iubeşte ştiinţa; iar cel ce urăşte certarea,
4»^ înceta, a. biueouvftnlat Dumnezeu pre Noe
esto f^iră do mintp. Cel bun află milă dola
Domnul Dumnezeu : iar omul cel fără delege,
>i pro feciorii Iul şi le-a zis lor : cre<teli ei
uitat vft îi. Nu se va ferici omul din fărăde­
^ v^ iQinuUiţi ?i u rpli'ţi pământul si-1 stăpâ-
lege; iar rădăcinile drepţilor nu se vor smul­
nUi prft el. tironza şi frica voestr& va ti
ge. Fem eia harnică cunună este bărbatului
presto toate fiarele pflmântuiui s.1 preste toate
pasi'irilc cerului ei preste toti pCfjtii m ftrii; să li; că precum este viermele in lemn. aţia
îflmeÎH c e i făcătoare de rău Işi pierde băr­
M
sul) mâinile vonstro le-am dfd. tot ce se
batul. Hândurile drepţilor sunt ad evăru ri; iar
mişcft !«i viază vnr fi vouă do mâncare ; ca
necredincioşii isprăvesc inşelăciuDi, Cuvintolf»
Vi pre ni'^tf' bjruieni rtc ierburi le-am dat vouă
necredincioş'lor sunt cu viclefşug vpre sân g i':
kii tonte. l''.iră numai carne eu sângple su-
iar lîura drepţilor va zbăvi pre dânşii.
^ tlelulni să nu mâncaţi- Feotrucft şi sângele
^ sufletelor voastrinl voiu cere din mâna tu-
LA STIHOWNA
U
tiiror fiarelor, ti din mâna fratelui omului
(|i^ voiu cere sufletul omului. Cel ce va vărsa
Stthira zilei, glasul al 8-lca.
W sântiplfl omului, pnntru sângele aceluia sân-
^ gele luise va vărsa,căduoăch'pul lui Dumne-
zeu am făcut pro om. Iară voi creşteţi si vă Fariseul multe grăind lău- ^
înmulţiţi sji umpleţi pi^mântnl f^i-1 stăpânii! dându-se, urît s’a făcut; iar ^
W pre ol.
vameşul cel smerit, prin tă- ^
ProcliinieD, (glasul al H-lca. Psalm
cere rugându-se, s’a îndrep’ ^
^ Aiizi-n° pre noi Dumnezeule, Mântuitorul
nostru. tat. Pentru aceasta cunoscând m
Sllh:
osebirea amândorura, suflete
lie se cuvine căntarea Dumnezeule in Sion. al meu, primeşte smerenia şi ^
Dela Pilde cetire,
o cuprinde; că Hristos a fă-
găduit smeriţilor să le dea
l-ap M. Vers I!).
iul drept scî uiiste spre viaţă; iar ur
dar, ca un iubitor de oameni. ^
marei celui necredincios spre moarte,
(de două orii
i'rieiuDo auntinaiutea Doiunului căile
strâmbi’ ; iar primiţi sunt lui toţi cei ne­
Martincti
vinovaţi in cale. Cel ^e*!ji puiie mâioile in
mâoă f“u strâmbfitHtp, nu va fi necertat;
k-v iar (M'l ce seamănă dreptate, va lua pluta Mucenici ai Domnului, ru­
flropţilor. Precum este cercelul de aur in gaţi pre Dumnezeul nostru şi
iiipile porcului, a^a este frumuseţea femeii
cereţi sufletelor noastre mul-
cci cu nărav rău. Poîta drepţilor toată este an
 362 «>§ MARTI gO* ÎW
- ÎMf

ţiinea îndurărilor şi iertare de cele tău; bucură-te, nădejdea jHt

multe greşeli, rugăitiu-vă. marginilor lumii şi sprijinul ^
ji| Slavă, şi acum ; n Nfiscătoarnl.
celor necăjiţi; bucură-te, mi’
reasă care nu ştii de mire.
Sub acoperământul tău a-
J| Ierg Fecioară sfântă, Născă- Dupft a trpia Stlliologie, Sedfaloa Rlâaul îHf
acelajjl.
UI toare de Dumnezeu; că ştiu
l’odohin ■< H niijte pârgfi a îirii ^
^ că voiu dobândi mântuire;
că poţi curată să-mi ajuţi mie. Ca O vieaţă a făpturii stând ^
7»7ţ înainte crucea Ta, Doamne,
lumea o sărută şi închinându-
se, strigă către Tine: Cu Iu-
Marţi a patra săptămână crarea ei păzeşte, în pace a- ^
dâncă, pre cei ce Te laudă
m LA U TREN IE şi Te binecuvintează prin în- gt
frânare, mult milostive.
^ Troimicile glasului. Dupa totâia Stiliolocie
^ cântam Sedelnelp cele de umilinţă, din Oc-
Slavâ, tut ^
^ toih. Dupâ a doua Stlhotogic, ziccm âccastA
Sedcaloft, glaaul alR-lea. i?i acum, a N'ftHt'^tnarei. ^
I’odobla: I ntarirea ccu neclfttită. Bucură-te, ceea ce prin în- ^
u postirea luminându-ne ger ai luat bucuria lumii; bu- JW
sufletele, să ne închi- cură-te, ceea ce ai născut pre
năm crucii celei mântuitoare, făcătorul tău şi Domnul; bu- ^
jH pe care Hristos s^a pironit şi cură-te, ceea ce te-ai învred- ^
^ să strigăm către dânsa: Bu- nicit a fi Maică lui Dumne-
cură-te, desfătarea celor ce zeu.
^ postesc şi ajutorul cei tare. îHf
CANCAN KLIi
J| Bucură-te, pierzarea patimi-
(lânlăm cauooul Minoiului ţi accste trirAntări,
JSlo r, împotrivitoarea dracilor; iui Insit, ^i se citp^t?
Scucură-te lemn fericit. (!nnlarcfl a 2-r din I'aaUin'.

CÂnlarfu a 2-a, t^iasiii al S-Iea, Irmos.

Slavft, tot Ncoasta
edeţi, vedeţi că eu sunt ^
^

j*|
acum, a NasnAtoarc^i
Pre ceea ce este neclătită,
întărirea credinţei şi cinstit
V Dumnezeu, carele am tre-
„cut de demult pre Israel prin
^ dar al sufletelor noastre, pre „Marea Roşie şi l-am hrănit ^
Născătoarea de Dumnezeu cu „şi l-am mântuit şi din robia p
cântări să o slăvim credin- „cea amară a lui Faraon 1-ani gj
K cioşii: Bucură-te, ceea ce ai „!iberat“. ^
^ încăput piatra vieţii în pânte- Crucii Tale, care ai răbdat M
Î-? A PATRA S A m it f A N A DIN POST g» 363 ^
^ ^
in^ în mijlocul făpturii Cuvinte al milostiv! Că ai dat făcătoare ţi
ţ| lui Dumnezeu, astăzi întru de viaţă crucea Ta să ne în-
¥¥ înjumătăţirea postului cu cre- chinăm ei acum, pre care s’a ^
Jîi dinţa ne închinăm, cerând ca pironit mâinile Tale şi picioa-
^ să vedem si învierea Ta. rele. Pe care s’a vărsat sân- ^
gele din preacurata coasta Ta, ^
J| Cu toiagul puterii, cel mai
izvorîndu-ne nouă vieaţă. ^
înainte închipuit de Moisi, tă-
ind marea patimilor, săajun- glavă, a TreiiDOi. ^
gem la pământul făgăduinţei Uninie prea d e s ă v â rş ită , ^
şi să ne săturam din destul Dumnezeire prea înaltă, ceea
jH de mana cea înţelegătoare. ce eşti în trei feţe, Părinte cel ^
^ Cine nu te va tângui, cine nenăscut, Fiule unul născut ^
nu te va plânge pre tine, su- şi Duhule cel ce purcezi din u
îlete, carele ai iubit cele rele Tatăl şi prin Fiul Te arăţi; o
şi n’ai căutat cu dragoste cele fiinţă şi o fire, o domnie, o gf
bune şi ai defăimat pururea împărăţie, mântueşte-ne pre ^
pre judecătorul cel drept, câ­ noi pre toţi. ^
ţi rele îndelung a răbdat pentru Şl acutn, a Născâtnarci ^
tine. Negrăită este minunea naş- ^
A N&sc.&toarci. terii tale, maică Fecioară! Că u
în ce chip ai născut şi petreci ^
Pre Hristos, cel ce s'a fă-
curată? Cum ai născut prunc
cut trup, fără schimbare L-ai
şi nu ştii nici cum ispita de
ţi născut, Fecioară. Pre acela
bărbat? Precum ştie Cuvân- ^
roagă-Lcu deadinsul, să scape
tul lui Dumnezeu, cel ce s’a ^
de patimile trupeşti pre cei
născut din Tine mai presus ^
ce se închină crucii, pe care
de fire, cu înoire cuvioasă.
cu trupul a răbdat-o.
S la v i Ţip, Dumnezeul nostru, ftiavft Ţie ^
Alt lrm08: glasul acelaşi.
^ Vorieţi, vedeţi... P re tine, cruce, te-a închi- ^
puit nouă mai ’naite marele m
Vedeţi, vedeţi că eu sunt
Moisi, întinzându-şi mâinile
|[^ Dumnezeu, carele am dat lu-
şi biruind pre Amalic; pre
jg mii crucea mea armă de mân-
tine şi noi în corturi şi în aer ^
p tuire, să se închine ei acum,
închipuindu-te, întoarcem îna-
jg ca cei ce o vor săruta, să stri-
poi şi biruim pre vrăjmaşul, h
ce vicleniile vrăjmaşului.
începătorul răutăţii, lăudând ^
Mare esti, Doamne, si mult pre Hristos. ^
¥¥. 364
Irmosu’
Vedeţi, vedeţi că eu sunt
m „Dumnezeul vostru, carele
^ „lîi’am născut mai ’nainte de
„veci din Tatăl şi din Fecioa-
^ „ră, mai pe urmă, fără de
^ „bărbat m’am născut şi am
„deslegat păcatul strămoşu-
„Iui Adam, ca un iubitor de
„oameni“.
^ i'ftotarcn a A-a, IrmoR:
^ Ce] ce ai acoperit eu ape .
iJl ^ ela ce ai cutremurat te-
^ m e liile a tot pământul ca
un Dumnezeu, Înălţându-Te
pre lemn, neclătită întărire ai
dăruit tuturor credincioşilor.
Doamne, arma cea de mân-
^ tuire a crucii Tale. Căreia în-
chinându-ne, pre Tine Te
prea înălţăm întru toti vecii.
Văzând lemnul crucii stră-
jjl lucind mai mult decât razele
P soarelui, veniţi acum să-l să-
^ rutăm, luminaţi fiind prin post,
luând dar luminos, carele mic-
m şorează întunerecul celor ce
^ prea înalţă pre Hristos în
îi veci.
Apă vie curgătoare în via-
m ţa veşnică fiind Tu, Cuvinte,
ai izvorît din coastă sânge şi
^ apă,Stăpâne,pre cruce, oprind
curgerile păcatului. Pentru a-
jg ceasta mă rog Ţie, usucă şi
viclenele curgeri ale patimi-
^ lor mele.
"a
•0§ MARTI go*
A N’ftscătoaroî
Ca o sfinţenie înţelegătoa- ^
re, sfântă curată Maica lui ^
Dumnezeu Fecioară, ai năs- ^
cut pre Dumnezeu cel ce se
odihneşte întru sfinţi, carele ^
sfinţeşte astăzi toate margi-
nile lumii cu dumnezeeasca ^
închinăciune a prea sfântului
lemn, pre carele cu trupul s'a gf
pironit. ^
Alt Irmofi ^
Inijerii şi ccruriie...
Veniţi popoarelor să vedem ^
pus înainte acum lemnul cel ^
purtător de viaţă, pre carele
s’a pironit Hristos, Dumne- ^
zeul nostru; şi cu frică lău- ^
dându-L, să ne închinăm Lui
întru toţi vecii.
Crucea cea alcătuită din trei
lemne să o lăudăm ca pre un u
semn al Treimii şi închinân-
du-ne ei cu frică să strigăm: ^
Binecuvântaţi, lăudaţi şi prea ^
înălţaţi pre Hristos în veci.
\ T r e im e i : ^
HinecuvAnlftui pre Tstfil.
Un Dumnezeu este Trei-
mea, nici Tatăl mutându-se ^
în ipostasul Fiului, nici Fiul ^
schimbându-se în purcedere:
ci osebite şi împreună, pre ^
aceste trei, ca pre un Dum- ^
nezeu slăvesc în veci.
!S1 acum, a Văscătoarel ^
Numai tu ai născut fără
'Â U U
H
H A l'Al'HA s A m M A N A DIN l'OST

stricăciune, numai tu ai aple- nosc din voia mea cărările

cat prunc fără dureri; tu una Tale cele mântuitoare, Hris-
n ai născut pre făcătorul şi stă- toase, întoarce-mă cu crucea
pânul tău. Deşi eşti şi Maică Ta, stricând orbirea mea, pen­
şi slujitoare, pre tine Maică tru mila cea negrăită a mi­
H Fecioară te lăudăm întru toţi lostivirii Tale.
î l vecii. înălţării fariseului urmând,
^ Sluvti 'i i e , liu iU Q e/.(!U l lu itjtr u , tila v a Ţ in . rău am căzut cădere cumpli­
tă şi rea şi zac spre călcarea
Îl Cela ce ai deschis cu cu-
vrăjmaşilor. Ci milostivindu-
vântul ochii celui orb din naş-
Te, Hristoase, mântueşte-mă,
tere, deschide încă şi ochiul
cela ce pentru îndurare Te-ai
^ inimii mele cel orbit, ca să
smerit pre Tine însuţi, împă­
văd lumina poruncilor Tale,
rate, prea înalte al slavei.
Hristoase, în veci*
A NâriCâluaici
^ IroiO»
^ Sa lAud&iu. hioe ha cuv&ot&ai.
Toate neamurile te fericesc
iiU pre tine, curată; că însuşi
îl îngerii şi cerurile pre cela lisus, cel ce s'a născut din
„ce se poartă pe scaunul sla- pântecele tău, acela precum
„vei şi ca un Dumnezeu se ştie, a făcut măriri cu tine
îl „laudă neîncetat, bine-L-cu- Fecioară Maică. Pre carele
„vântaţi, lăudaţi-L şi-L prea roagă-L să se mântuească tur­
„înnăltaţi întru toţi vecii“ . ma şi poporul Său.
r.An(nrfn a Wa. IriiutK Alt Irmos acola^i
Bine este c.iiviintal Dom nul..
B ine eşti cuvântat. Doamne
inecuvântat eşti, Doamne
B Dumnezeul lui Israil, ca­
rele cu crucea Ta ai desle-
Dumnezeul Iui Israil, carele
ai deslegat cu crucea Ta bles­
temul cel dintâi şi o ai pus
gat blestemul cel dintâi şi o nouă spre închinăciune; pre
ai dăruit nouă tărie şi scăpare aceasta cu credinţă sarutân-
H şi temelie neclătită; prin a- du-o, pre aceasta şi mărindu-o,
H ceasta acum pre vrăjmaşii no­ neîncetat lăudăm mare mila
n ştri, ca şi cu nişte coarne, îl
w Ta.
împungem.
Tu eşti cinstită cruce lauda
H
H Pentrucă sunt strâns cu le­ Bisericii, arma împărăţiei şi
im găturile răutăţilor mele celor dătătoare de pace a toată lu­
nemăsurate şi nu voiu să cu~ mea, de Dumnezeu lucrată;
!î
îs 366
*¥,
¥k
ji| cruce, bucuria drept mărito-
rilor, păzitoarea lumii, păze­
şte, sfinţeşte, pre cei ce se
închină ţie.
^ Slava, ■ Trelmoi.
Treime sfântă, slavă Ţie, U-
nime întocmai cinstită, fire
IU dumnezeească, o împărăţie
înfricoşată, Părinte, Fiule, îm-
preună cu Duhul, lumină ne-
jj^ apropiată de nimenea, Dum-
nezeire fără început, mântu-
jj| eşte pre cei ce slujesc Ţie,
făcătorul a toate,
W Şi acum, a NăscMoarel.
rn - mărturisirea păcatelor a va-
jj| Când a stătut mieluşaua Ta,
lisuse, văzândU’Te pre Tine
Păstorul şi Stăpânul său pre
M cruce, cu amar s’a tânguit şi
IU umilindu-se a strigat către
Tine, Hristoase: Ce vedenie
minunată este aceasta? Cum
jjS mori Cela ce eşti vieaţa?
JG Slavft Ţie, [)umuezeul nostru, Slavă Ţlo
Precum ai mântuit Dumne-
N zeule pre Manasi pocăindu-
p se, mântueşte-mă şi pre mine,
^ cel ce mă pocăesc cu lacrimi şi
iHţ nu mă lepăda pre mine robul
Tău, că mi-am depărtat dela
W Tine sufletul, precum de de-
m mult Israil aceia, în toate zi-
^ lele mele vieţuind întru des-
mierdare.
Irmoflul
Bine este cuvântat Domnul
rf
^ MARŢI g«, ^
„Dumnezeul !ui Israil, cel ce
„a ridicat nouă corn de mân- ^
„tuire, în casa lui David slu-
„gii sale, întru care ne-a cer-
„cetat pre noi răsăritul cel
„dintru înălţime şi ne-a în- M
„dreptat pe calea păcii".
u
M
LumiDârda glsBulul, de trei ori.
LA STIHOAVNA
iStlliiro zilei, do âouâ ori, gUiul al ^*lca.
Cugetând, suflete al meu,
la osândirea cea din trufie a
fariseului celui mult falnic, şi ^
ştiind îndreptarea cea prin
^
meşului cel cu gând sme-
rit, nevoeşte-te a lepăda înăl-
ţarea aceluia, cea pentru fapte U
bune şi a primi mărturisirea ^
acestuia pentru cele ce ai îHt
greşit. Indeamnă-te a-ţi câş- ^
tiga prin umilinţă înălţarea ge
cea smerită dela Hristos, cel ^
ce are mare milă.
ÎHt
(de douA ori)
M B r U r ic a . ^
Foarte tare v'aţi nevoit,
mucenicilor, răbdând vitejeşte ^
munci dela cei fără de lege, M
pre Hristos mărturisind îna-
intea împăraţilor şi mutându-
vă din vieaţă, iarăşi lucraţi
în lume puteri şi pre cei bol- ^
navi tămăduiţi din patimile ^
lor, Sfinţilor; rugaţi-vă să se ^
mântuească sufletele noastre. ^
n •&S \ I’ VTUA S A H A M A N A d in lU ST §«• 367

M avd. şi a ru m . t N it t o M o A r e i ccstea. Şi vor zice in ziua aceea; iată Dum­

nezeul nostru intru carele am nadSjdnit, şi
Acoperământul tău, Născă- ne va mftntui pre noi. Ace.stîi este Domnul,
«•ileplfitu-l-am pre el, iri ne vom l)ucura, !ji
^ toare de Dumnezeu, Fecioa- ne vom veseli de itiAntulrea nonsiră.
îl râ, este cămară de doctorie ÎHf
i‘r<»-tiiiLcn, (flusnl al t(-lea, P«Bliiiui Ot>
duhovnicească; că la dânsul
Bine''uvii;itc«zft-nt“ pre noi, Dumnezeule
^ scăpând, ne mântuim de boa- Dumnezeul nostrii, bineeuvintenzft-ne Duni-
iie^eule
J| lele cele sufleteşti. ÎHf-
Stih;
Uumne/eule, milostivcijle-Te spre noi şi ne
¥i binecuvinteazft

¥i La ceasul al şaselea ___________________________________________ m

^
Troparul Prrfetitii. i^lflsu) h I 6-)en

Crucii Tale ne închinăm, MARŢI SEARA

î| Stăpâne, şi sfântă învierea Ta
IN S A I 'T Ă M A N A c k a d in M M LO C
H slăvim.
I t i Doamne strigat-aui, pUQCm Stiblrl (i
SltivÂ, ţi H<_uni tut aufsta. ::<i (‘ftiitAiu StHiiri puduboloe ale Triodului.
glaeiil ttl C-lea.
^ l'ructiiineii. elHaul al 4-lua l’saliu Uri:
Pftdolila; Toulîi nadejdea puiiidu tji.
M liioe este cuvântat Duinuezen. curele n a
^ lii'părlai ruf{Ăcuinea meH ţi mila sa dela mine.
[ţ n mijlocul pământului ai
stih
H y răbdat cruce şi patimă, ^
iţ^ HiQecu7UiitH[i neamuri pre Duiuue/eul uobiru.
îndurate, tuturor nepătimire îW
¥i Din Pfoorocia isaiei cetiro şi mântuire dăruind. Pentru ^
Cap. 25. Vcrd 1. aceasta astăzi la înjumătăţi- ^
H oamne Dumnezeul meu. mări-te voiu
(:i Voia lăuda uumele tAu, cft ai fâcut
rea postului, toţi o punem ^
lucruri minunute; sfatul cel din înce­
H put adevftrat, înainte spre închinăciune şi
îie Doamue, Că ai preîâcutce-
lâ;i in \ărână. cetiiţi tiiri, ca Rfi nu siea pe cu bucurie o sărutăm, ca să
H temeliile l o r ; cetatea necredincioşilor in ne învrednicim toţi a vedea
>1^ veac iiu se va zidi. l’entru aceasta b.ne le
patimile Tale şi învierea cea ^
H va cuvânta poporul cel sărac sji cetăţile oa
menilur oelor năpăstuiţi te vor binecuvânta.
Cd le-ai făcut ajutor la toatn ci-tatra smerită,
de viaţă purtătoare, luminaţi ^
ţi acoperământ celor slăbiţi de lip^-ă. izba- fiind cu dumnezeeşti fapte ^
vi-i-vei pre ei de oamenii răi, răcoreală ce­
lor iusetaţi şi duhul oamenilor celor necăjiţi
bune, Cuvinte al lui Dumne^ ^
^ biae te va cuvânta. Ca nişte oameni puţini zeu, Unule mult milostive.
ia suflet. Însetaţi Iu Sion, că-i vei mântui
pre ei de oamenii cei Î6ră de lefje cărora
ne-ai d:it pre noi. Şi va îace Donmul Savaot Mort ai fost pre cruce m- ^
tuturor neamurilor in muntele acesta, ospft-
ta-vor intru veselie, bea-vor vin. Ungese-vor
tins, cu suliţa împuns şi cu ^
cu mir In muntele acesta; dă acestea toate fiere adăpat, îndelung răbdă-
neamurile că sfatul acesta este preste toate
neamurile. Inetiiţit-a moartea biruind, şi ia­
torule Stăpâne, Cela ce ai pre- u
răşi a luat Dumnezeu toată lăcrăma dela făcut întru dulceaţă apele Me- ^
toată tfita, ocara poporului o a luat de preste
tot pâmănlul, că gura Domnului a grăit a- rrei, prin mâna lui Moisi. Pen- ^
] g 368 . _ ^
rn
H tril aceasta mă rog Ţie şi mă
51 cuceresc, smulge patimile ce-
le prea amare din gândul meu
^ şi îndulcind mintea mea cu
|[| mierea pocăinţii, fă-mă în-
chinător cinstitei Tale patimi.
H se birueşte mulţimea neamu-
\lia, ^'lasul Mu.
l'odobie C e la ce de deinull lui
J| Pre care mai ’nainte închi-
^ puindu-o Moisi de demult cu
mâinile, a biruit cu dânsa pre
H Amalic, crucea cea mare vă-
î| zându-o astăzi popoare pusă
UI înaintea ochilor noştri, cu fri-
că să ne atingem de dânsa,
prin curăţia minţii şi a buze-
lor. Că pre dânsa s’a înălţat
Hristos, omorînd moartea;
J| şi unui dar ca acesta toţi în-
^ vrednicinduMie, slăvind pre
m Mântuitorul tuturor cu cân-
H tari de Dumnezeu insuflate,
m să ne rugăm să ajungem şi
jj| la însăşi învierea cea mân-
îl tuitoare.
^Hţ
^ Alte podobnice. tclaHul ui l-iea.
^1^ Podobic Hîil-ai somn eolur lio se lein. ,
^ V eniţi să ne închinăm lem-
iiului ce s’a arătat astăzi mij-
locitor vieţii noastre, crucii
m lui Hristos, Dumnezeul nostru,
ţ| prin care s'a rănit moartea
şi s’a înoit scularea, nouă ce-
lor căzuţi cu adevărat; stri-
jg gând Celui ce ne-a mântuit
g pre noi: Cela ce ai pătimit
de bună voie pentru noi, ca
. ^ ^
rtW
să mântueşti toate, Dumne- u
zeul nostru slavă Ţie. U
putere nebiruită s’a dat
nouă, creştinilor, crucea Ta
Mântuitorul nostru. Prin care
^
rilor celor păgâne şi pacea ^
bine umbrează Biserica Ta Jţ«A
drept măritoare, Hristoase.
Pre aceasta sărutăndu-o acum, ^
cu căldură strigăm către Tine: ^
învredniceşte-ne şi pre noi ^
în partea sfinţilor Tăi.
Cu lacrimi curăţindu-ne ^
simţirile sufletului şi cu pos- ^
tul sfinţindu-ne, veniţi să ne ^
închinăm lemnului crucii, prin
carele cu înfrânarea se o- ^
prese sburdările trupului cele ^
stricătoare de suflet, strigând ti
celui ce s'a răstignit: Invred-
niceşte-ne, Mântuitorule, să JHf
ne închinăm strălucirii învie- ^
rii Tale celei de a treia zi. ^
i8 *
SlavA. 91 acum kIhsuI r I H-les. ^
A stăzi Stăpânul făpturii şi
Domnul slavei pe cruce s’a
pironit,în coastă S ’a împuns;
fiere şi oţet a gustat, dulceaţa ^
Bisericii! Cu cunună de spini îHt
S’a încununat, cel ce acopere
cerul cu nori; cu haină de
ocară s’a îmbrăcgj^i preste ^
obraz s'a lovit Su^rână,Cel
ce a zidit pre om cu mâna. ^
Pre spate S ’a bătut, Cel ce ^
îmbracă cerul cu n o ri; scui- îW
 «og A PATRA Să pt ă m â n a d in post
H
piri şi rane a luat, ocări şi
toate le-a răbdat, pentru mi-
^ ne cel osândit, Mântuitorul
^ meu şi Dumnezeu; ea să mân-
tueascâ lumea de înşelăciu-
jj| ne, ca un milostiv.
m Iar Minclul 11 şM rflolăm seara la
îu Pavccernitft
Procbimeo, glasul al 6-lca, Psialmul 67:
^anlatl Domnului, lâudaţi numele lui.
Sim;
ale faceţi celui ce s’a suit preste apusuri.
^ Dela fttcero cetire.
Cap 9, Tcrs B.
i H grăit Uumnezeu lui Noe şi lecio-
i'ilorlui cu dânsul, zicând; lală eu puQ
legătură mea cu voi şi cu seminţia
voastră ctupă voi. Şi cu tot sufletul viu, ce
este cu voi din p.,sări şi din dobitoace şi
diQ toate îiarele pământului, câte sunt cu voi
dm toate, care au ieşit din corabie. Şi voiu
?g puue legătura mea cu v o i; şi nu va mai
fa muri niciun trup de apa potopului şi nu va
CQ mai fi potop do apă care să strice tot pa­
rs mântui. Şi a zis Domnul Dumnezeu către N o e :
CC Acesla este semnul legăturii, care 11 dau eu
intre mioe ?i intre voi şi Intre tot sufletul viu,
care este cu voi intre neamuri veşnice. Curcu-
Ja beul meu il pun în n o r i; şi va fi semn de le-
gâlurâ intre mine şi pământ. Şi va îi când voiu
aduce eu nori pre pământ se va arăta cu rcu ­
beul meu In nori. Şi-mi voiu aduce aminte de
legătura mea, care este intre mine şi intre voi
şi intre tot sufletul viu in tot tru p u l; şi nu vn
mai îi potop de apă, ca sil piară tot trupul. Şi
va II curcubeul meu pry nori şi-l voi vedea, ca
să-mi aduc aminte de legfvtura cea veşoică
Intre mine şi intre pământ şi intre sufletul
viu, care este in tnt trupul pre pământ. Şi
a z's Dumnpzeul'ii N o e : Acesta este semnul
legăturii, care 1 ara pus între mine şl Intre
tot trupul ce «ste pre pământ.
Prochimen, glasul al G Ica, F'salmul G8:
Hâatuirea Ta, Dumnezeule, să măsprijinească
Rlih;
udă săracii ^1 să se veselească.
Dela Pilde cetire.
369
Cap. 11, Vers 8.
ura înţeleptului o iaudâ umul; iar
pre cel împietrit Ia inimă il batjoco­
reşte. Mal bun este omul fără de bo­
ierie, carele slujeşte luişi, decât cel cu boie
ria şi lipsit de pâine. Dreptul bre milă de
viaţa dobitoacelor s a le ; iar rărunchii uecre-
dincioşilor sunt nemilostivi. Cel ce lucreaz/i
pământul său, se va sătura dc pâine, iar cei
ce umblă după deşertăciuni sunt lipsiu de
minte. Celui ce-i place a-şi petrece cu vinul
ÎQ curţile sale lasă ocară. Poltele necredin­
cioşilor sunt re le ; Iar rădăcina cred ncioşilor
Intru tării. Pentru păcatul buzelor cade in
l i ţ păcătosul, iar dreptul scapă de e l; cel
ce se uită lin se va mântui, iar cel ce în­
tâmpină in porfi, necăjeşte sufletele. Din ro-
durîie gurii sufletul omului se va sătura tie
ljunatăţi,şiplatabuzelor lu is e v a d a lu i. Căile ^
nebunilor drepte sunt iofiintea lo r; iar cel îW
înţelept ascultă sfaturile. Nebunul numai de* ^
cât îşi arată mânia sa; iar cel iscusit îşi as- îHf
cunde ocara sa. Credinţa adevărată o spuce ^
d rejn u l; iar mărturia nedrepţilor este inşe- ÎHt
lâtoare. Sunt cari grăesc şi rănesc ca şi cu îr t
sabia; Iar lim bile înţelepţilor vindecă. Buze-
le adevărate indreptează m ărturisirea; iar
martorul grabnic are limbă nedrc-apiă. Vi ^
cleşug este în inima celui ce meşteşugeşte îHf
r e le ; iar cei ce voesc pace, se vor vt-seli. ^
Nu place dreptului nimic ce este strâm b;iar ^
cei necredincioşi se vor umplea de rele.
Uriciune sunt Domnului buzele mincinoase;
iar cel ce face credinţă primit este la dân­
sul.
LA RTIHOAVNĂ
Slihira zilei, de două ori. giueul al
I ntrecând pre vameşul cu |î
greşelile, nu râvnesc pocăin- ^
ţii lu i; şi îndreptările fari-
seului necâştigându-le, urmez ^
trufiei lui. Ci Tu, Hristoase
Dumnezeule, cela ce cu pri- ^
sosinţa smereniei Tale prin
cruce ai surpat drăceasca
înălţare, schimbă-mă de rău-
tatea cea dintâi a vameşului ^
şi din Înălţarea cea de pre ^
urmă a fariseului; întărind
în sufletul meu dintre amân- gf
doi aceştia, voinţa cea mai
bună, şi mă mântueşte.
 370 m% MM K('i § (•
H
Spre închinăciune; să ne a- ^
P roofocii şi apostolii lui propiem cu cunoştinţă curată,
Hristos şi mucenicii au învă­ să luăm sfinţenie şi luminare ^
¥¥. ţat să se laude Treimea cea şi cu frică să strigăm: Mân-
de o fiinţă şi au luminat nea­ tuitorul nostru, iubitorule de
4H( murile cele rătăcite şi păr­ oameni, slavă milostivirii Ta- m
taşi cu îngerii au făcut pre le ^
fiii omeneşti. <i( '' lin

i’rui'ii
U
n Iu v u , <l u v u iii. ijlu^u l ;il ‘ IfH . -ii'!.Mji :»lu.''il M aica, ceea ce nu ştie de ^
Văzându-Te toată făptura nuntă, stând lângă crucea Ce-
răstignit pe cruce gol, pre lui ce S’a născut dintr’însa ^
Tine, făcătorul şi ziditorul fără de sămânţă, a strigat:
tuturor, s'a schimbat de frică Sabie a trecut prin inima
¥¥^ şi s’a tânguit; soarele şi-a mea, o. Fiule, nesuferind a
¥¥i întunecat lumina şi pământul Te vedea spânzurat pre lemn ;
H s'a clătit, pietrele s’au des­
de Carele se cutremură toate, ^
picat şi catapeteasma biseri­ ca de Făcătorul şi Dumnezeul; ^
cii s*a rupt; morţii din mor- îndelung răbdătorule, slavă ^
mânturi s'au sculat şi puterile Tie. IS
îngereşti s'au spăimântat, zi­ |jii|jii H iroiu Sf.lioingii* .v a t':i! 2 « im tco
când: O minune! Judecătorul liiir. .'Inxul ■!'i ^
se judecă şi pătimeşte voind, " „ u i ;,, re cea nadâjduitîi.. ^

pentru mântuirea şi înoirea L uminându-ne cu bunătă- jf#

¥¥ lumii. ţile, câştigând curăţia înfrâ- ^
'^oluiullt* dupn u im e i nării, să ne apropiem şi să M
ne închinăm cinstitei cruci, U
iT'wi(iwdwwiwi ^ rJLi£î> strigând: Sfinţeşte-ne nouă ^
MIKRCURI sufletele şi trupurile, învred- ^
niceşte-ne pre noi şi prea |]|
IN SAP'l’AMANA l.tlN MIJLOC
¥¥i curatei Tale patimi, unule ^
ÎH? LA UTRENlt Dumnezeul tuturor, dăruindu-
ne şi milele Tale.
Ir u u iio ile iiiU iii M ilin li.',,..
iki
?icem hnltiHloeli- crucii, din Oitoiii Dupi; . ÎHj
'l'niu 'ftniâm acv.ihth '•.nUhI,,..
11 Im IdHlf ( l| ii 8 U l ni l i I i '“invj. 'I douui, a rp.jcii-N'iHi " ' 0,1 • ÎHf
.'«idoliif \ailej(ien Uimii, ceea ce e:?ti... na
H
remea postului sfinţin- ■ormâfitul 'I'au...

V du-o, dumnezeeasca şi
prea cinstita cruce se pune
Văzându-Te pre Tine, Hris-
toase. Maica Ta cea cu to-
W(
 *
im
«§ \ 1‘ATliA «\PTA m ANA d in p o s t g«» 371

till fără prihană, întins pre mântuitoarele Tale patimi şi ^

cruce mort, a strigat; Fiul să mă închin cu dragoste, în- ^
meu cei fără început împre- grădindu-mă cu crucea şi pă- m
ună cu Tatăl şi cu Duhul, ce zindu-mă.
m este această rânduială a Ta
Şl acum a Născătoarei.
H nespusă? Prin care ai mân-
tuit îndurarea zidirii mâinilor Văzând ceea ce Te-a năs- ^
Tale, celor prea curate. cut înălţarea Ta pre cruce, iu-
*rS bitorule de oameni, s’a tân- ^
l's^lntul i)ii guit strigând: In ce chip se ^
H vede spânzurat ca un osândit ^
f-A Ai ‘ irn i Slili (]p pr(* uiftigini
Domnul slavei, Cel ce va să ^
leiiiiiiilai celui intru U>( diistit iib iDcbiiiâtQ.
n judece pre toţi.
H hacorea Im Tcofan.
' ăn la r t'tt 1-a. giuaiit al I Ica, Iroioti {^nturca a Ij-a. Irmos:

P
ţ| r\eschide-voiu gura mea şi re ai tăi cântăreţi, Născă- ^
fn a t*P n iit n n i^ T P ii rp p a ^
H i-'se va umplea de Duhul A

iHţ »şi cuvânt voiu răspunde îm- „ce eşti izvor viu şi îndestu*
51 „părătesii Maicii şi mă voiu „lat, cari s'au împreunat cea- ^
H »arăta luminat prăznuind şi „tă duhovnicească, întăreşte-i; gj
„voiu cânta minunile ei bucu- „şi întru dumnezeeâscă slava ^
H
H
„rându-mă“. „ta, cununilor slavei învred- ^
„niceşte-i“ . ^
Să ne închinăm lemnului m
H celui sfânt, pre carele Şi-a în- Spălându-ne inimile cu apa
tins palmele Hristos, biruind postului, să sărutăm cu ere- ^
H stăpâniile cele protivnice, lu- dinţă lemnul crucii, pe carele
minându-ne cu postul spre sla- răstignindU’Se Hristos, ne-a ^
va şi lauda Atotţiitorului. izvorît nouă apa nemuririi cu ^
Fa
crucea Sa. ^
ţ* Se vede pusă înainte mân-
H tuitoarea Cruce, dăruind sfin- Ca şi cu nişte aripi sub um- M
P ţenie; să ne apropiem către brirea crucii mergând, iată N
K dânsa, curăţindu-ne trupul şi că am înjumătăţit înotarea ^
inima, ca să luăm dar de mân­ postului cea de mântuire,
jii tuire. Hristoase,lisuseDumnezeule;
Slavă
prin carea îndreptează-ne pre ^
noi, la limanul patimii Tale. ^
Curăţeşte-mă, iubitorule de
oameni, cu focul poruncilor Inchipuitu-te-a M o isi în
Tale şi-mi dă acum să văd ; munte, spre uciderea neamu- ^

372
riior pre Tine cruce; iar noi
văzându-te, te închipuim în
¥¥. inimă şi încliinându-ne ţie, bi­
ruim pe vrăjmaşii cei fără de
trup, cu puterea ta.
A S u s ’titubre)
Om Te-ai făcut din voia Ta,
fiind Dumnezeu şi făcător tu­
turor; şi acum Te văd pe cru­
ce răstignit. Fiul meu, Hris-
¥^ toase, şi la inimă mă rănesc,
¥¥i zis^a ceea ce Te-a născut pre
¥^ Tine.
¥^
^^■
î? TIUr\NTAKIi:
Cântarea a ll-a gluKul al 0 hia, Irmo^
^'omn îiind al tuturor.
¥^ I| o m n al tuturor fiind şi fă-
^ c ă t o r , Dumnezeule, în mij­
locul pământului Te-ai înălţat
pre cruce, înălţând spre Tine
¥i
firea omenească cea căzută
¥^ prin sfatul cel rău al vrăjma­
¥¥i
şului; pentru aceasta cu cre­
¥¥. dinţă Te slăvim, întărindu-ne
cu patima Ta.
Curăţiiidu-ne simţirile cu
¥ii lumina postului, să ne lumi­
năm din destul credincioşii,
cu razele crucii celei înţele­
H gătoare şi văzându-o că stă
astăzi pusă înaintea noastră,
¥^ să ne închinăm ei cu cucer­
¥)k nicie, cu buze curate, cu gura
¥f
M-i şi cu inima.
H
H La locul unde au stătut pi­
¥^ cioarele lui Hristos, să ne în­
¥^
chinăm dumnezeeştei cruci,
ÎI
MIEIKTIRI
«§ §«•
rugându-ne să se întărească
picioarele noastre, pre piatra
poruncilor lui Dumnezeu şi
să se îndrepteze umbletele
sufletului nostru în calea păcii, ?r»T
cu dumnezeescul dar.
\ N.jBcaioart»!
t>in Fecioară fără de bărbat
ai ieşit, Hristoase, luând din-
tr’însa trup înţelegător şi în­
sufleţit; şi cu crucea Ta pier­
zând pre vrăjmaşul, iarăşi ai
înoit firea omenească cea stri­
cată; pentru aceasta slăvim
milostivirea Ta.
Alt Irmoti, 1-iu
* ntaregte, UoaaiQe, biserica Ta
Plesniţi din mâini cu cân­
tări, toate marginile lumii, vă­
zând închinarea lemnului, pe
carele s’a răstignit Hristos şi
diavolul s’a rănit.
Astăzi se pune înainte bu­
curia cea purtătoare de via­
ţă; veniţi toţi să ne închinăm
cu frică crucii Domnului nos­
tru, ca să luăm Duhul sfânt.
s it t v A , a ’r r « l i n e l .
Dumnezeule, Cela ce eşti
soare cu trei raze. Lumină în­
treit lăudată, Părinte, Fiule şi
sfinte Duhule, fire şi mărire
fără început, scapă din pri­
mejdii pre cei ce Te laudă
pre Tine.

•®§
Si aouiii. A Năs.'Aloarci
jg c^^tele îngereşti te laudă
^ binecuvântată Născătoare de
HI Dumnezeu, întru tot lăudată
jj| Fecioară* Cu cari împreună
^ neamul omenesc te mărim a-
cum, ca pre ceea ce nu ştii
de mire.
^ Slavft Tic , l'umnczt'ul nofitru, slavfi TiP
să mă ating de tine
purtătoare de vieaţă Cruce, cu
j[| limba şi cu gândul mă înfri-
^ coşez, ştiind că pre tine s'a
vărsat dumnezeescul sânge al
Domnului meu.
4^ Irmosul
îl I ntăreşte Doamne Biserica
jg „Ta, care o ai câştigat cu pu-
„terea crucii Tale, căci cu
J| „dânsa ai biruit pre vrăjmaşi
„si ai luminat lumea.
^ez&nda. iflaHUl al (M ch , (DsăQj podobin
Astăzi s'a plinit cuvântul
cel proorocesc; că iată ne
UI închinăn la locul unde au stă-
^ tut picioarele Tale, Doamne,
m şi din lemnul mântuirii gus-
tând, am aflat deslegare din
^ patimile păcatului, pentru ru-
găciunile N ă scă to a re i de
Wî Dumnezeu, unule iubitorule
jH de oameni.
Slavd
Wî Doamne, s’a
jH sfinţit; căci cu dânsa se fac
^ tămăduirile celor ce bolesc
■*
VK
\ P A R A SAPTAMAXA HIN p o s t §0* 373 Xv;
întru păcate. Deci, printr’însa ^
cădem înaintea Ta, milueşte-
ne pre noi. ^
Numai cât s’a înfipt lemnul
crucii Tale, Hristoase, teme- ^
liile morţii s’au clătit, Doa- ^
mne; că pre carele l-a înghi-
ţit cu poftă iadul, l-a înapo-
iat cu frică; arătat-ai nouă ^
mântuirea Ta, sfinte; pentru ^
care Te slăvim pre Tine Fiul ^
lui Dumnezeu, milueştene pre g
noi. ^
CAntorea « 4 a, Irm oi: ^
el ce şade în slavă pe ^
C
scaunul Dumnezeirii, pe
„nour uşor, a venit lisus cel
„mai presus de Dumnezeire,
„prin palmă curată, şi a mân- ^
„tuit pre cei ce strigă:Slavă,
„Hristoase, puterii Tale“ .
I nchipuind semnul crucii, ^
lacov cel lăudat şi-a întins ^
mâinile cruciş, preste nepo-
ţii săi de demult, binecuvân- ^
tându-i şi însemnând binecu-
vântarea cea de mântuire,
care a venit preste noi toţi. ^
p ăziţi fiind cu pecetea cru- ^
cii şi întru bucuria Duhului
sărutându-o, fiind ea pusă ^
înainte, să ne sârguim spre ^
mântuitoarele patimi, omorînd ^
patimile trupului cele pierză- U
toare.
 374
H Slavă
Pre tine te sărutăm, arma
1*1 cea de mântuire, steagul cel
m nebiruit, semnul bucuriei, prin
carele s'a omorît moartea;
^ iăudându-ne cu slava Celui
H ce s'a pironit pe tine, cruce
¥¥, prea cinstită.
||| Ş l acum, a Niscătoarel.
Arătat Te-ai văzut de mine
TMj acela de care îngerii nu
se pot apropia, lisuse. Fiul
^ meu, Cel ce ai luat din mine
^ trup; şi acum văzându-Te pe
lemn pironit, mă tânguiesc,
^ zis-a maica lui Hristos.
^ Uft tarea u 5-8, Irmos;
C păimântatu-s'au toate de
'^dumnezeească slava ta;
m „că tu Fecioară neispitită de
Wî „nuntă, ai avut în pântece
jî| „pre Dumnezeu, cel preste
„toate, şi ai născut Fiu, pre
m „cel fără de ani, dăruind pa-
jg „ce tuturor, celor ce te laudă
^ „pre tine".
îl Murit-ai pironindu-Te pe
cruce, Cela ce eşti vieaţa şi
^ mântuirea tuturor. Deci, pre
aceasta dă-ne-o să o sărutăm
cu suflet curat, Mântuitorule,
şi să vedem mântuitoarele
jg Tale patimi, bucurându-ne.
Stau înaintea ta cetele celor
fără de trupuri cutremurân-
|j| du-se, lemnule, cela ce eşti
îîţC:
•0§ M lERCt'Rl go*
--------------------------- ------- ---------- ----------------
de viaţă dătător; că pre tine m
şi-a vărsat Hristos cinstitul
său sânge, oprind sângele ^
cel spurcat, care se aducea ^
dracilor spre pierzarea zidirii.
SInvâ. P
Pre mine cel rănit cu sabia ^
vrăjmaşului, vindecă-mă Cu-
vinte cu sângele Tău şi cu ^
suliţa rupe degrab înscrisul ^
păcatelor mele, Mântuitorule, u
strig Ţie, scriindu-mă în car- p
tea celor mântuiţi, ca un mi-
lostiv. gj
Şi acum a Nâscâtoarei. ^
Cela ce eşti strugurul cel |j[
copt, cum Te-ai spânzurat |î[
pe lemn? Soarele slavei, cum îW
Te-ai înălţat, întunecând Iu- ^
mina soarelui cu patima Ta, ^
M â n tu ito ru le ? Mieluşeaua, ^
ceea ce Te-a născut a strigat U
către Tine de demult, ca o Mai- ^
că tânguindu-se.
CăDt:irea a b-a, IriiOfi:
^trigat-am mai 'nainte..
I
nfigându-te, ai cutremurat
locaşul iadului şi credincio-
şilor te-ai făcut întărire ne-
clătită şi acoperământ tare, |][
preacinstită cruce a Domnu- p
iui.
Făcându-ne roditori de bu­
nătăţi, să culegem roduri de i î
vieaţă, aducătoare din dum- ^
nezeescul lemn, care le-a o- gj
Jn*f
 •0§ \ ••\rr\MAN\ iiiN I'o s i
drăslit intinzându-se pre dân­
sa lisus, viţa cea roditoare.
l ăudăm, lisuse, bunătatea
Ta cea multă, închinându-ne
crucii Tale, suliţei, trestiei;
că printr’însele ai sfărâmat
îndurate păretele vrajbei cel
din mijloc.
Râu de ape curgătoare de
vieaţă Te-a născut Fecioara,
ca un izvor al înoirii noastre,
pre Tine, carele Te-ai întins
pre cruce şi ne-ai izvorît nouă
izvor de mântuire.
' mf
Strigat-a mai 'nainte, închi-
„puind îngroparea Ta cea de
„trei zile, proorocul lona în
„chit, rugându-se; Din strică-
„ciune mă scapă, lisuse Impă-
„rate al Puterilor".
' N II ,\ (
III 7-lntt
Nu mai păzeşte încă sabia
cea de văpae uşa Edemului;
că într’însa a venit preamă­
rită legătură, lemnul C rucii;
acul morţii şi biruinţa iadu­
lui s'a gonit. Că de faţă ai
stat Mântuitorul meu, stri­
gând celor din iad: Intraţi
laraşi m rai.
T rei cruci a înfipt Pilat în
S«» 375 ^
Golgota: două tâlharilor şi ^
una dătătorului de vieaţă; pe
care văzându-o iadul, a zis ^
celor de jo s: O, slugile mele
şi puterile mele! Cine este gt
cel ce a înfipt piron în inima
mea? Cu suliţă de lemn m'a ^
împuns fără veste şi mă sfâ- ^
ş ii; mă doare la cele din lă- ^
untru ale mele; pântecele u
meu se chinueşte; simţirile ^
mele îmi turbură duhul; şi M
mă silesc a lepăda din mine ^
pre Adam şi pre cei din A-
dam, cari sunt daţi mie prin
lemn. Că lemnul iarăşi îi
duce în rai.
' -ifiliir»*; I II iriLOh
V ’au slujit făpturii, înţelep- ^
ţii lui Dumnezeu, fără nu- ^
„mai Făcătorului; ci groaza H
„focului bărbăteşte călcân-
„du-o, se bucurau cântând: ^
„Prea lăudate, Dumnezeul
„părinţilor şi Doamne, bine ^
„eşti cuvântat**. ^
î^ecurea, pe care a scos-o
Elisei din Iordan, Hristoase, ^
crucea Ta a închipuit; prin
care ai scos dintru adâncul u
deşertăciunii neamurile care ^
strigă: Domnul şi Dumne-
zeul părinţilor, bine eşti cu-
vântat. ^
împreună se bucură cele ^
cereşti cu pământul de închi- ^
narea ta, cruce; că prin tine
 376 •*§ MIERCUIU § »
^
¥k
s’a făcut închinarea îngerilor dânsa pre vrăjmaşul, Doam-
m şi a oamenilor, celor ce stri­ ne, şi fiere ai gustat, alun-
ng gă; Prea puternice Doamne, gând răutatea cea din dulcea- ^
^ Dumnezeule, bine eşti cuvân- ţă; cu oţet Te-ai adăpat ce-
« ta t. la ce eşti veselia tuturor. ^
Slavft.
C u minte şi cu cunoştinţă ^
¥¥, In loc de chiparis, milosti- curată fiind luminaţi, să ne ^
vire; în loc de cedru, credin- apropiem, să ne închinăm ^
ţă cu dulce miros; în loc de cinstituh'i şi prea curatului u
pevc, adevărată dragoste a- lemn, ce stă pus înainte; prin ^
ducând, să ne închinăm cru- carele a răbdat Hristos moar- ^
cii Domnului, lăudând pre te necinstită, aducând cinste u
Mântuitorul, Cel ce pre dânsa prea înaltă celor rău necin-
S’a pironit. ştiţi prin călcarea poruncii.
Şi acam, a N âa ciliarel. CU lemnul păcatului m’am ^
jjs Neclătind cele cereşti, s’a omorît şi cu gustarea dulce-
ţ i sălăşluit Dumnezeu în pân- ţii m’am îngropat; înviază- ^
^ tecele tău, cetate aleasă a lui mă. Doamne; ridică-mă pre m
Dumnezeu; iar pe cruce spân- mine cel ce zac; fă-mă închi-
^ zurându-Se, a clătit făptura. nător patimilor Tale şi păr- u
Pre acesta roagă-L, să mă pă- taş dumnezeeştei învieri şi
^ zească pe piatra cea neclă- împreună moştean cu cei ce ^
Wi tită. Te iubesc. ^
^ CăQtarcft a 8 a, Irm os: A NâBcâtoBrel. ^
î| P re tinerii cei binecredin- Văzându-Te pre Tine înăl- ^
A cioşi în cuptor, naşterea ţat, neavând nici frumuseţe,
„Născătoarei de Dumnezeu nici chip întru pătimirea Ta,
„i-a mântuit; atuncea fiind pre carele Te-am cunoscut ^
„închipuită, iar acum lucrată; Întrupându-Te mai frumos
„pre toată lumea ridică să-ţi decât fiii oamenilor, unule m
^ „cânte ţie: Pre Domnul lu- născut Fiule, Preacurata Fe- ^
51 „crurile lăudaţi-L şi-L prea cioară a strigat: Arată-mi sla-
¥¥. „înălţaţi întru toţi vecii". va Ta, Cela ce eşti mântuirea ^
tuturor. ^
Tinsu-Ţi-ai mâinile pre
ji| lemn, deslegând păcatul mâi- t r ic An ta u ea ÎMf
51 nii celei neînfrânate şi cu su- Alt Irmos : P părinteşti. ^
^ liţă Te-a împuns, rănind cu I ntru amiazăzi răstignin-
V
Jf..
 •o§ A Patra saft Am AnA lin fos 'F
H du-Te hi mijlocul pământu­
ri !ui de bună voie, ai tras margi-
Jl nile lumii îndurate din mij-
ţ| locul gâtlejului balaurului.
UI Pentru aceasta închinându-
^ ne în mijlocul săptămânii dum-
IH nezeescului post, slăvim cin-
iOţ stită crucea Ta, strigând: Pre
j[| Domnul lăudaţi-l şi-l prea
jg înălţaţi întru toţi vecii.
m C eea ce eşti semn de bu-
Wî curie, armă nesfărâmată, pă-
îl rete Bisericii, lauda muceni-
jj| cilor, podoaba apostolilor, pu-
^ terea arhiereilor, întărind su-
ţ| fietul meu cel slăbit, învred-
ţjţţ niceşte-mă să mă închin Ţie,
^ şi să cânt, strigând: Lăudaţi
^ pre Domnul lucrurile şi-l
|î| prea înălţaţi întru toţi vecii.
P lâng şi mă tânguesc şi mă
jâiesc, când îmi aduc aminte
S de judecata cea nemitarnică,
^ îndelung răbdătorule, fiind
^ vrednic de osândire. Pentru
H aceasta Îndură-Te şi-mi uşu-
rează lanţul cel pus asupra
sufletului meu, ca bucurându-
g mă să strig: Pre Domnul
îl lăudaţi-l lucrurile şi-l prea
UI înălţaţi întru toţi vecii.
k Născ&toarel-
jl^ R ugul închipuia taina naş-
j[| terei Tale celei mai pre sus
de minte, Fecioară cu totul
fără prihană; că ai rămas ca
şi acela nearsă, născând focul,
377 Ik*
pre Hristos Mântuitorul cel ce jHt
s'a înălţat pe cruce. Pre acesta
roagă-l, să mă scape de fo- gj
cui cel veşnic, pre mine ca-
rele strig: Pre Domnul lău-
daţi-l şi-l prea înălţaţi întru ^
toţi vecii. ^
Alt IrmoB.
A ceasta Qumită siantă zi. ^
Curăţindu-ne cu postul, ve- |î
niţi să sărutăm cu dragoste S
crucea Domnului, cea pusă ^
înainte; că ne este bogăţie
de sfinţenie şi de putere; ^
prin care lăudăm pre Hristos
în veci.
A ceasta este crucea, cea cu «
trei părţi şi mare, care mă- P
car că mică se vede, dar este |j
ca cerul de înaltă, pentru pu- ^
terea sa, şi ridică pururea
pre oameni către Dumnezeu. ^
Prin care, binecuvântăm pre
Hristos în veci. JW
Iîinecu\Aniam pre Tatăl.
O fiinţă în trei feţe slăvesc u
fără amestecare, câte trele
osebite dupre feţe; că dupre
chipul firii nu despart pre Ta-
tăi şi pre Fiul şi pre Duhul.
Căci preste toate unul este
Dumnezeu în Treime.
sii iirui», a N.\scfttoart‘i ^
X u una, dumnezeească mi-
reasă, Marie, te-ai arătat în- ^
tre maici Fecioară, născând
fără bărbat pre Mântuitorul Sj
îHf
 ^ 378
iHţ “ ■-----
Î l Hristos şi păzind pecetea cu-
răţiei: pre tine te fericim
credincioşii în veci.
¥k
^ ' D i i ii it ii v i 'ii l
J| Să se cinstească preasfân-
H tul lemn acesta, pentru care­
ts le a strigat profetul de de-
2 mult, că era să se bage în
pâinea Iui Hristos, de Israili-
tenii cei ce l-au răstignit;
pre carele îl prea înălţăm în
toţi vecii.
irniuNiiI
I n groapa leiloraruncatfiind
H «oarecând, marele între proo-
J| „roci Daniil, mâinile în chipul
H „crucii întinzându-şi, nevătă-
}| „mat s'a păzit de mâncarea
„acelora, binecuvântând pre
^Hristos în veci",
w mântueşte pre toţi prea bu-
^ I HiitMrfui II 9 B Irmo^.
Ţ o t neamul pământesc să
I salte cu Duhul, fiind lu-
m „minat; şi să prăznuească fi-
^ „rea minţilorcelorfără de trup,
„cinstind sfinţita prăznuire a
jj| „Maicii lui Dumnezeu şi să
^ „strige: Bucură-te, prea fe-
„ricită Născătoare de Dum-
„nezeu, cu rată p u ru rea
„Fecioară“.
m 1 11 suliţa în coastă Te-ai
împuns, destupându-mi izvoa-
rele iertării; şi pre lemn Te^ai
jg pironit în mijlocul pămân-
T*7S
«OS '>Hi'Hn K
i i K s i r i j , ..‘j n - I 1 ((.•
NnHC^ktortfi
Născătoarea de Dumnezeu
plângând a zis: Vrând Hris-
toase să scoţi cuiele gându-
rilor celor de patimi ale ce- ^
lui întâi zidit şi să vindeci ^
sdrobirea lui cu bunătatea Ta, ^
cu voinţa Ta ai clătit lumea ^
cea văzută, răstignindu-Te şi ^
rămâind spânzurat.
Fkii AfvrAKEft
^ iJ se [)ricepe toata limba.. ^
Scoţând Elisei de demult ^
go,
tului iubitorule de oameni, jw
potolind osândirea cea prin ^
lemn, pre carele noi îl săru- ^
tăm acum Ia înjumătăţirea ^
postului, lăudând bunătatea
Ta. ^
l^icaţi munţilor dulceaţă cu ^
dragoste; dealurile, veselie ; ^
lemnele ţarinelor şi cedrii Li- ^
vanului, dănţuiţi astăzi, întru ^
închinarea crucii celei purtă-
toare de vieaţă; proorocii, w
apostolii, mucenicii şi duhu- ^
rile drepţilor, săltaţi!
C aută Doamne spre popo- ^
rul şi spre aleşii Tăi, cari ^
Te laudă cu frică, pentru
care ai răbdat moarte de bu- gj
nă vo ie; să nu biruească mul-
ţimea răutăţilor noastre, ne- ^
măsurata Ta milostivire ; cine ^
jf# nule cu crucea Ta, ca un iu-
^ bitor de oameni.
M
^
 «§ \ f*AH{.\ s A i »t a m A n \ ( iin gfi* 379

securea din râu cu lemnul, Mântuitorule, tânguindu-se a

te-a închipuit pre tine cruce, zis: Mă minunez de smere­
lemnul cel de viaţă dătător, nia Ta, cea mai pre sus de
prin carele a scos Hristos pre minte, Fiul meu, prin care mân-
păgâni din adâncul nebuniei tueşti firea omenească, ceea
idoleşti, pironindu-se pre tine. ce se smereşte.
Pentru aceasta închinându-ne
\ll irmoh
ţie, slăvim puterea lui.
) umioeaza-te, luminează-te

Lumina soarelui, Mântuito­ Mergi înainte, luminează-te

rule, s’a schimbat întru întu- tot poporul lui Dumnezeu şi
nerec pentru răstignirea Ta văzând lemnul crucii pus
şi strălucirea lunei s'a stins înainte, sărută-l cu frică şi ia
şi stihiile toate s’au .schim­ bucurie, slăvind pururea pre
bat cu cutremur. Pentru a- Domnul slavei, Cel ce s'a înăl­
ceasta strig Ţie, Cuvinte, lu- ţat pre dânsa.
minează-mă pre mine cel
schimbat de întunerecul pa­ Tu eşti arma cea dumne-
4H( timilor, schimbând gândurile zeească a vieţii mele, cinstită
mele cu dreapta Ta şi mă cruce, că pre tine înălţându-
!H( mântueşte. se Stăpânul, m’a mântuit; şi
4H( qu rana Ta tămădueşte împungându-se a izvorît sân­
ge şi apă din coastă. Căruia
patimile sufletului meu; cu împărtăşindu-mă, mă bucur
împungerea coastei Tale, po­ lăudându-1 .
n toleşte îmbolditurile dracilor
cele cu durere; cu piroanele Sla vii fl rre im ;!

Tale, Hristoase, scoate-mi pi* Inchinu-mă Ţie, Dumne­

roanele poftelor celor cu dul­ zeire sfântă. Treime dupre
)M( ceaţă şi cu patimă, dându-mi feţe, Unime dupre fire, Ta­
ca să mă închin fără de pa­ tălui şi Fiului şi Duhului Sfânt,
timă, cinstitelor Tale patimi unei stăpânii şi unei împără­
şi învierii. ţii, care stăpâneşti toate.
\ \ 'a s c â i o a r e i •^1 J M 'll" .:t lltlU I; '

pre Tine cel împodobit cu Munte mare eşti Fecioară,

frumuseţea, Fecioara cea fru­ întru carele s'a sălăşluit Hris­
moasă Te-a născut; pre ca­ tos, precum dumnezeescul
rele văzându-Te, neavând fru­ David strigă. Prin care noi
museţe nici chip când ai pătimit, ne-am înălţat la cer, făcându-
 380 iO§ MIl'IU'UHI §0».'
îl
u
ne fii prin Duhul, întru tot jelindu-se: Oare, de acest
fericită. fel de vestiri de bucurie u
-iK mi-a adus Gavriil ? Fiul meu !
Slava T iu , inirnuozcut noslru, hIa v A 'l i a
Mergi de plineşte sfatul cel
Cruce, sceptrul cel dumne- nespus şi dumnezeeasca rân-
zeesc al împăratului, vitejia duială.
oştilor, întru nădejdea ta în-
frângem pre vrăjmaşi; dă-ne \A STIMOAVNA U
nouă, celor ce ne închinăm /.ik'j uluonl al S*lea li*
«( ţie, biruinţă pururea asupra
I njumătăţind calea postului
barbarilor. care duce Ia cinstită crucea
¥¥. Ta, bine voeşte ca şi noi cei
Irmosul
¥^ mântuiţi de vrăjmaşi prin
¥^ O maică Fecioară şi ade- credinţă, să vedem ziua Ta, u
¥^ „vărat Născătoare de Dumne- care o a văzut Avraam şi s'a u
¥^
„zeu, ceea ce ai născut fără bucurat, luând pre Isaac viu
„sămânţă pre Hristos, Dumne- din munte ca din mormânt;
¥^ „zeul nostru. Cela ce s’a înăl- şi să ne împărtăşim şi cinei
„ţat cu trupul pre cruce, toţi celei de taină, cu pace stri­
„credincioşii te slăvim pre tine gând : Luminarea şi Mântui­
H „şi pre Dânsul dupre vredni-
¥¥. torul nostru, slavă Ţie.
„cie".
fde două ori)
ij jm in A n u a Ma-urica
Podobie C '• slâad bAlrânul..
M ucenicii lui Hristos cei
L emnui cel prea cinstit, întru nebiruiţi, biruind rătăcirea cu
înjumătăţirea postului chea­ puterea crucii, aţi luat darul
mă ia închinare pre toţi câţi vieţii celei veşnice. De îngro­
îşi răstignesc patimile lor, zirile tiranilor nu v'aţi spăi-
dupre vrednicie, împreună cu mântat şi chinuiţi fiind cu
patimile lui Hristos. Veniţi munci, v’aţi veselit. Şi acum
toţi credincioşii, să ne închi­ sângiurile voastre s’au făcut
năm lemnului Tainei celei tămăduire sufletelor noastre.
înfricoşate Rugaţi-vă, să se mântuească
sufletele noastre.
S!iva, i<( ucuuj. fi ('rucii-Nrt«raUjarpl

M alea, ceea ce nu ştie de SlATft. St'birH glasul at s *Ip h .

mire şi cea Preacurată a lui I njumătăţind noianul pos­

Dumnezeu Cuvântul, a strigat tului, aşteptăm limanul mân­
tânguindu-se şi cu plângere tuirii, adică vremea pătimirii
 *>§ \ f’ATHA SAPFAMANA niN PO.ST go» 381 ÎHt
= ' ' V-W

paiele iu (arină? l'entru bâtaia aoeasta o »m ^

Tale Doamne, celei de bună
voie. Ci ca un milostiv şi în­
durat, învredniceşte-ne să ve­
dem cu pace şi ziua măritei
¥i învierii Tale, iubitorule de
oameni.
Şl tiiulir. toi ui.'i'nsld
Apoi 81* tac»‘ infliliiiif;nint.‘ elnxliH i rruci. 1«
i’easul ifitiliu. I . i rari-Io rlmlHin l'roitareli*
<‘p 1p do Diiniiiiii ft n ' a'an SiT ib ir.al 'nuinip
(iiaiiiil nI 2-108. Nlncur clusdl
^yDi(i crediDOto'jii, să cie luchlnfliii...
lepâdut pre ea Teuîru aceasta l'ăctit-a hom-
nul toate, câte a rftnduit, ursu m’ani. striga-
vor toţi, cei ce Iduucsc intr'insa, să îacera ^
pace cu dânsul, sa facem pace, Fiii lui lacov, ^
cel ce vin, va odrâsli şi va înflori israil, ifi ^
se va umplea lumea de rodul Iui. Au nu pie- ^
cum el a bătut, şi el însuşi aşa se va răni ? ^
Sau precum el a ucis, aşa şi el se va onio-
r!? l ’ertându-i şi ocărându-i va slobozi pre
^
^
ei. Nu erai tu, cel cfi cuyetai cu duh aspru ^
sfi'i ucizi pre ei cu duh de mânie ? Pi*ntru ^
aceasta se va lua îărâdelegea lui lacov, f»i
aceasta este binecnvflntarea lui. când voiu
lua păcatul lui, când vor sdrobi toaie pie-
trele capiştelor ca praful mărunte, şi nu vor ^
rftmânea copacii lor şl idolii lor tăie(i ca o
dumbravă departe.

Oeli'lalte Ut|)Uii(iil Procliiiiu n tîlHflUl ul <i-l»‘H l’KalDtul 70'

''pre Tine, Doamne, am nfldâjduit, sft nu mfi

ru^ia^z în veac.
M llj: lutru T a mâQtue<?te-niă şi
mă Bcoate.
La ceasul al şaselea
Irupuriil i ’rolo^iei ^IhkiiI hI h ti>a

I rucii Tale ne închinăm, MIERCURI SEARA

M
^ Stăpâne, şi sfântă învie­ IN SĂPTĂMÂNA DIN Mi-lhOC
rea Ta slăvim. •-0 l\»umue strigat am, pu.îem Sllhirl 1(1
rflntiod acest»* ■ M iijtn din Mirpiu 4
S ln v i iji lu'uii i toi ucensla
u
Miliirii ciflBUl til 4-lea bini^ur lî'hKiil
ProcliiineN. al (i-lcu THuIni (i!i u
H se bucure tji să se vea&leasc& de Tioe. ostul, pricinuitorul bună- ^
toţi cei ce To uaută pre Tine, Dumuezeule. tăţilor, şi-a adus acum
Sl:ll înjumătăţirea sa, arătându-se ^
se IntoarcH mupoi şi se rui^ioeze. bine plăcut prin zilele ce au
Dio proorocU Isaiei l eUre trecut şi spre cele ce urmea­
''ap lll>. vere 21 ză puindu-şi de faţă folosinţa;
C u iată Domnul din cel slâol va uduce căci îndemnarea spre lucruri
mânia sa preste cei ce locucsc pre
p'imânt, şl va descoperi pâniântui sân* bune face mai mult bine. ^
gele său. şl nu va mai ascunde pre cei ucişi. Pentru aceasta făcând spre
Io ziua aceea aduce-va Dtimoezeu sabia cea
BfâDlă şi mare şi tare asupra balaurului, şar­ plăcere lui Hristos, dătătorul ^
pele ce luge, şi asupra balaurului celui m
colăcit şi va ucide pe balaurul cel dio mare.
tuturor bunătăţilor, să stri- ^
In ziua aceea viea cea bună, dorirea lui, ca găm : Cela ce ai postit pen-
8ă o stăpâneascit pro ea. Eu, cetatc tare, ce­
tate înconjurata de oştire, in zadar o voiu
tru noi şi ai răbdat crucea, ^
adăpa pre ea, că se va lua noaptea şi ziua învredniceşte-ne fără osândă, ^
va cădea zidul ei. C& du este care nu se
!i apucat de e a ; cine mă va pune Ră păzesc să ne împărtăşim dumneze- ^
 382
H eştelor Tale Paşti, vieţuind
P în pace şi cu vrednicie slă-
h vindu-Te pre Tine, împreuna
^ cu Tatăl şi cu Duhul.
Alt» hlKilrft, UIUHUI dl ,l-leu,
C ei ce săvârşesc faptele
bune în taină, aşteptând răs-
piătirile duhovniceşti, nu Ie
^ vestesc în mijlocul uliţelor,
ci mai vârtos Ie poartă în
UI lăuntrul inimilor lor. Şi cel
ce vede toate, câte se fac în
ţi taină, ne dă plata înfrânării,
îhţ Să săvârşim dară postul, ne-
mâhnindu-ne Ia feţe, ci în
m cămările sufletelor noastre
rugându-ne neîncetat, să stri-
« găm : Tatăl nostru, Carele eşti
îl în ceruri, nu ne duce pre noi
j|S în ispită, rugămu-ne; ci ne
g scapă de cel rău.
Murtiricii
UI Cu dragoste sufletească fără
de saţiu, nelepădându^vă de
« H risto s sfinţilor mucenici,
^ cari multe feluri de chinuri
prin patimi răbdând, semeţia
«î tiranilor aţi surpat şi credin­
ţ i ţa neclătită şi nevătămată pă-
zind, la ceruri v'aţi mutat
jjg Pentru aceasta şi îndrăzneală
jS către Dânsul dobândind, ce-
reţi să dea lumii pace şi su-
^ fletelor noastre mare milă.
^ \h e stjliin
■ rea Ijiuduţilor mucenici...
S ă ne spălăm sufletele cu
«0§ vIlKHCIIHI
apa postului şi apropiindu-ne
de cinstita şi preacurata cru­
ce a Domnului, să ne închi­
năm ei cu credinţă; luând a-
cum dumnezeeasca luminare
şi dobândind veşnică mântu­
ire, pace şi mare milă.
C ruce, lauda apostolilor, pre
careate înconjură căpeteniile,
puterile şi arhanghelii, mân-
tueşte-ne pre noi, cei ce ne
închinăm ţie, de toată vătă­
marea; şi ne învredniceşte să
trecem cu bine dumnezeeasca
măsură a postului şi să ajun­
gem ziua cea mântuitoare,
prin care ne şi mântuim.
Altâ stihirA gluâUl 111 r U‘H
l'odobl<? A stjţzi privegiiează Iuda ,
Astăzi închinându-ne crucii
Domnului, să strigăm: Bucu-
râ-te, pomul vieţii, stricăto­
rul iadului! Bucură-te, bucu­
ria lumii, pierzătoarea strică­
ciunii! Bucură-te, ceea ce ri­
sipeşti dracii cu puterea ta!
întărirea credincioşilor, arma
cea nesfărâmată, păzeşte, sfin­
ţeşte, rugămu-ne, pre cei ce
te sărută pre tine.
TI din Mioeiu paifd
^lHVJ^, -si acuDi: glasul al vhm.
A stăzi Cel neapropiat dupre
fiinţă, mie apropiat S'a făcut
I III
şi a pătimit patimi, Cel ce m’a
slobozit din patimi; Cel ce dă
lumină orbilor, de buzele ce-
 •og 8«* 383

lor fărădelege a fost scuipat; l'i-aţilor săi: şi a zis: Binecuvântat lie Domnul
Dumnezeul lui S im ; va fiHanaan sluga lui
şi şi-a dat spatele spre răni ImmuHeaacă Dumnezeu pre lafet ijisn fiellii-
naan slug;i lui. J?i a irăit Noe tlupa potop ani
pentru cei robiţi. Pre Carele trei sute cincizeci. Şi au fo^l toiito zilele lui fti
cea curată şi Maica Lui, pe Noe nouă sute cincizeci de an i; iji a murii-
Acestea sunt neamurile fiilor lui Noe : a lui
cruce văzându-L, cu durere a SiQ], a lui Ham ţi a lui lufet; j?i a'au născut
zis: Vai mie, Fiul meu!5ece lor fii după potop. îne
ai făcut aceasta? Cel împo­ dl M oh, l'^iilînnl
dobit cu frumuseţea mai mult ar mie a mă lipi de Uumuezeu, bine este
decât toţi oamenii, fără su­
« flare şi fără podoabă Te a* lit e»te de buu Dumnezeul lui U ra i):
răţi, neavând cliip, nici fru­ iff111 I ilii ' •' .
museţe? Vai mie, Lumina mea!
Nu pot să Te văd adormit; mul priceput este omul ijtilntei, iur i-
la cele din lăuntru mă rănesc
şi cumplită sabie trece prin
O Qima nebuDilor va întâmpina bleste-
muri, Mâna celor aleşi le.'-ne stăpâne­
şte; iar cei v icle n i vor Ii de pradă. Cuvân­
tul cel înfricoşat turbură inima omului drept:
inima mea! Laud patimile
¥fi Tale, închinându-mă milosti­
iar vestea bună, il vesele.şte prt- dânsul. Cu­
H noscătorul drept lui insuşl va fi prieten; iar
iH( vii Tale, îndelung răbdătorule, gândurile uccrediDcioşilor lir ă blândeje; pie
cei ce păcatuesc, ii vor ajunge ri'le e, ^i ca­
Doamne, slavă Ţie, lea necredincioşilor ii va io-^eln pre dânşii
Nu va dobândi vicleanul vânat; iar omul cu­
rat, agoniseală scumpa. In căile dreptăţei < .
' >.'[L < iiuiinii lioii. .
Bte v ia ţa , iar căile celor ce ţin minte râul,
■' .'!'if.ul III M ph, r s iiliiiiii r ) sunt spre moarte. Imu I înţelept asculta pre
tatăl B ă u ; iar ccl neascuttator intru pierzare.
ioe C8(e cuvântai Duinnul Dumnezeul lui
ÎI Isrsil, oel ce faoe minuni insuri.
Din rodurile dreptăţii va mânca cel bun ; iar
sufletele călcătorilor de Itge, vor pieri îără M
H de vreme, Cel ce-§i păzeşte gura sa, işi pă­
zeşte sufleiul său; iar cei ce nu-şi .opreşte
uirine^t^ule, judeuulu 'l'a dA-u iinparatului buzele, frlcilrşi va face luiijl. In tru ţJo te este
dreptatea T h fiului împiiratiilui tot cel leneş: iar nâinile celor liarnici sunt
Intru nevoinţă. Uiăşte dreptul cuvântul ne­
eilh drept; iar necredinciosul se ruşinează şi nu
are îndrăzneală. Dreptatea păzeşte rre cei
ap fără de răutate; iar pre cei necrediticioşi,
i erau îeciorli lui Noe, curi au ieşil îi face răi păcatul. Sunt care se Îmbogăţesc
din corabie.' Sim, Ilara si lafet; iară singuri pc sine, nimic având; ei sunt cari se
____Ham era tată lui Hanaan. Acegli trei smere.'^G pre sine, in multă bogăţie. Răscum­
suQt feciorii Iul Noe. ^i diQir'aceţtia s'au im- părarea sufletului omului e.ste bogăţia lui:
piăştiat prcste tot p&măntul a început Noe Iar săracul nu sufere certarea Lumina drep­
a li om lucrător de pământ şl a sădit vie. î;'! ţilor este pururea; iar lumina necreiiincio-
B băut diti vio şi s'u îmbătat $i s'a golit în şilor se va stinge, Sufletele viclene rătăcesc
casa sa. Şi a văzut Him. tatăl lui Hanaan. intru păcate; iar drepţii se indiipă şi milucsc
goliciuDca tatălui său Şi iezind aI«M. a spus
celor (ioi fraţi ai s iii; iară vSim ţi lafet luând
o haiQă, o au pus pre amândoi umerii lor,
şl s'au dus cu dosul înainte au acoperit
lnii,('
goliciunea tatălui lor, ^i fetele lor căutau in- Din această zi rosteşte preotul (sau diacouul.
oapoi şl n'au văzut goliciunea talului lor. Şi de este) şi celelalte lu'tenii, ale celor gătiii
8'a trezit Noe de vio şi a cnocscut câte i-a spre Luminare, şi rugăciunea, şi se zic până
făcut lui feciorul său cel mai tâuăr şi a zis: in M iercurea cea mare. afară de sfimbătă şi
Blestemat să fie Ham pruncul, slugă va fl Dutoinică.
 984
Joi a patra săptămână
H
LA UTRENIE
Cântâin TfL'lQiicile glnsuliil.
« Oiipji iatăiu Stihulogltî, zicom Sed eln ak apo-
H 8i(ililor (liD Octoili
După ii dona Siiliulojrio, ziiiom această Se-
iH{ tlaalna a Iul Icwiî, glasul l iu
H
H Podobin: eata ingorească...
m u puterea crucii întărin-
du-vă, toată înşelăciunea
vrăjmaşului o aţi stricat cu
adevărat, măriţilor apostoli
cei ce sunteţi rugători pentru
sufletele noastre. Pentru a-
ceasta, astăzi întru închina­
rea ei vă bucuraţi, rugând
pentru noi pre Unul iubitorul
de oameni.
Slavfi, tot aceaslu
Ş ttcuiii, H NAsi’&toarei.
Marie, ceea ce eşti locaş
cinstit al Stăpânului, ridică-
ne pre noi cei căzuţi în pră­
pastia desnădăjduirii celei
cumplite şi a greşalelor şi a
necazurilor; că tu eşti mân­
tuirea păcătoşilor şi ajutătoa­
re şi folositoare tare, şi mân-
tueşti pre robii tăi.
a treia Stihologip, fcicdf alna Iu! Teodor
glbsul al 7-Iua
l ’odobia D oamne, noi wimteni.
Doamne, văzând pusă îna­
inte crucea Ta astăzi, ne a^
propiem cu credinţă, sărutân-
«OS «^01 §0i
du-o cu cântări şi cu laude,
cu frică şi cu bucurie; sfin­
ţeşte pre robii Tăi şi împa­
că lumea Ta, cu arătarea ei,
Unule mult milostive.
i^lavA, tot aceasta.
5 ia c u ^ a s 4 - a NfisralDarel,
lusâ^j podobia.
Doamne, noi suntem popo­
rul Tău şi oile păşunii Tale, M
întoarce-ne pre noi cei cufun­
daţi în stricăciune; adună-ne
ca un păstor pre noi cei ră­
tăciţi şi milueşte turma Ta,
iubitorule de oameni. Milosti-
veşte-Te, pentru rugăciunile
Născătoarei de Dumnezeu,
Cela ce însuţi eşti fără de pă­
cat.
Fsatmul 00.
C AN O AN ELE
Apoi cânlftm ('annnul mineiiiliil şl flcesteTrl-
cHiitni'l ale lui lus f, cetind cduttir(>a a 4-a
dia Fsditire.
C&utarea a 4-a, glasul l-iu, Irmoi^:
L u i l u u iu e z e e a s i t a s t r a j a .
îHe
1^ ar dătător de sfinţenie, dă-
^ ruindu-ne nouă sfântă
cruce, ceea ce eşti întărirea
şi lauda apostolilor, astăzi
eşti pusă înaintea a toată lu­ ÎHt
mea spre închinăciune, uşu-
rându-ne nouă vremea postu­
lui.
însemnând umbrit crucea,
Moisi întinzându-şi mâinile, a
biruit pre Amalic; carea închi-
puindu-o şi noi, să întindem

«0§ A FATU\ SAl’’r\.\lANA DIN I’O'^'l
mâinile cu posturi şi cu ru­
găciuni, ca să biruim tabăra
*ţ. dracilor, cari se oştesc îm­
potriva noastră totdeauna cu
pizmă,
H cioară ceea ce eşti cu totul
CU plugul cel duninezeesc
al crucii aţi arat pământul
dumnezeeşti apostoli, fâcân-
du- 1 roditor şi odrăslind bu­
na credinţă. Pentru aceasta
¥^ lăudându-vă pre voi cu gla­
«
suri în toţi anii, slăvim pre
Hristos pururea.
A Născiitoarei
Wţ M aica Dumnezeului celui
bun fă-mi bun sufletul meu,
w pre carele l-a umplut de ră-
fHţ utate cel viclean, înşelându-
ţ| mă mişeleşte cu răul obicei;
^ ca să te laud pururea, ca pre
î l o pricină a mântuirii mele,
pre tine cea mult lăudată.
^ Alt Innofl, glHHiil al 7-Ic&
¥i . eoirea Ta, cea trupească, Hristoaso.,-
iHţ Astăzi se pune înainte prea
sfânta cruce; să ne apropiem
w şi să o sărutăm pre dânsa,
^ pentrucă este cornul mântuirii
noastre.
îl D arul tău vine prin însem-
î^ narea ta, alungând negura
H dracilor, cruce a lui Hristos,
îl arma cea nebiruită.
wţ , .. ,, , .
^ '^lava. a I reiindi
î« Unime dupre fire Te laud
jg şi întreirea feţelor cinstesc,
U
g(»r 385
Părinte, Fiule şi prea sfinte
Duhule.
Şl aciiiD, a N&.scâtoarcl.
N ăscut-ai fără de păcat, Fe­
fără prihană, pre Dumnezeu
cel ce cuprinde cu mâna mar­
ginile lumii, pre Cel mai de
demult decât toate.
R uvâ Ţip, Dumnezeul nostru, slnvă Ţif.
A postoli, rugători ai lumii,
rugaţi-vă să ne mântuim şi
noi, cari ţinem armă crucea
Iui Hristos.
Irm uBul;
V enirea Ta cea cu trup,
„H ris to a s e , încredinţându-o ktt
„proorocul Avacum, a strigat: iţi»
„Slavă puterii Tale, Doamne".
Câoturea u 8 a, Irni< fi.
Ai;«at>ta numim şi sluuiâ z i ..
K ucură-te, cruce cea din trei k*
^ părţi şi dumnezeească, pe
care s’a pironit unul din Tre­
M
ime, Cel ce a luat trup, lumi-
nându-ne pre noi cei înfipţi
în adâncul necredinţei, cari
M
II prea înălţăm întru toţi ve­ M
cii. itn
C âştigând crucea putere ta­
re, a liberat pre cei robiţi
din cumplita putere a vrăjma­
şului, apostolii Cuvântului cân­
tând: Pre Tine Te prea în-
nălţăm întru toţi vecii.
m
 386 •0§ îfJI So*

Vai! Cât va fi de înfrico­ o Treime prea sfântă; Părinte,

şat scaunul acela, pe carele Fiule, şi prea sfinte Duhule,
şezând, Cuvântule, vrei să slăvesc stăpânia Ta nedes’
î l vădeşti faptele mele ascunse, părţită şi laud o împărăţie
j[| mustrând nesimţirea mea; ci întru toţi vecii.
Cela ce eşti milostiv din fire,
M a c u ii], H N'fliir.M oaroi.
S să Te înduri de mine atunci.
P re Cela ce a zidit pre A-
dam dupre chipul Său şi S'a
Din şanurile cele părinteşti întrupat din frământătura Lui
nedepărtându-Te, Te-ai sălă­ şi a deslegat blestemul cel de
şluit în sânul Fecioarei, pen­ demult, preoţi lăudaţi-L, po­
tru chemarea neamului ome­ poare prea înălţaţi-L în veci.
nesc; întru a cărui asemănare
şinvii Ţ ii‘, D u m nezul iioh U u , 8l&\4 Ţie.
î
l Te-ai îmbrăcat, lisuse, pentru
Cei ce sunteţi ca o vioară
milostivirea Ta. Pentru aceas­
ta Te lăudăm noi oamenii în a Bisericii cu douăsprezece
veci. strune, ca cei ce dulce aţi
cântat cuvântul înţelepciu­
A lt IniioB.
nii, Apostolilor, rugaţi'Vă pen­
H ?'re UGU], impăralul slavei...
tru noi cei ce vă lăudăm, ca
î^re tine te cinstim săptă­ să vedem pătimirea Domnu­
î
l mână purtătoare de cruce, ca lui şi să o lăudăm în veci.
pre o vrednică de închinare;
l llU U B U t
că întru tine închinându-ne
lemnului celui curat, strigăm:
i '.i liiiidîiiu. tjinp 8^1nuv&Difim..
¥^: Preoţi lăudaţi, popoare prea P re împăratul slavei cel fin
înălţaţi pre Hristos în veci. „unul fără început, pre carele
„bine-L-cuvintează p u te rile
O, ce minune, împărate al
„cerurilor, de care se cutre-
î
i veacurilor! Căne-ai învredni­
cit pre noi, robii Tăi, a ve­ „mură cetele îngerilor, lăuda-
„ţi-L preoţi, popoare prea
dea şi a ne închina lemnului
pe carele Te-ai răstignit. Pen­ „Înălţaţi-L în veci“.
îW
tru aceasta cu frică, Te lă­ TAnfaroa fl 'j-a. Irmns ■
H udăm în veci. I uminează-tc, lumiDează-tc..

H \ l'r fîr s i. V A eseleşte-te, luminează-te

îT*' i'-l, |iri> Fiului pru bliintiil * Biserica lui Dumnezeu cu
U i ‘'i.., Hiînnul. razele crucii, pre care o a-
O Dumnezeire de o fiinţă; duci înaintea tuturor credin-
 •OS A PV IH A S.\nAM\NA I*1N g«t 387

cioşilorspre închinăciune; iar P re tine cruce a lui Hris- ^

î l tu toată niuHiniea drăcească tos, ceea ce eşti armă nebi-
jjl fugi, umplându-te de întune- ruită a împărăţiei, tăria oşti- ^
îfi rec. lor, puterea sfetnicilor, cu cân- ^
tări te slăvim. ^
T ăria postului este dumne-
jj^ zeeasca cruce, ajutătoare ce-
lor ce privegliează, întărire P re Tine Tatăl cel fără în-
UI celor ce postesc, apărătoare ceput şi Stăpânul şi pre Cu-
celor ce se războesc* Deci, a- vântul, cel împreună fără în- jHt
dunându-ne noi credincioşii, ceput şi pre Duhul sfânt, cu ^
H să ne închinăm ei cu dragos- bună credinţă toţi credincio- ^
te, bucurându-ne. şii Te slăvim, ^
|[| Cei ce sunteţi temelii dum- Şl ficiitii, a NaKi'ătuarci. ^
H iiezeeşti ale Bisericii lui Hris- pre tine cea mărită şi sin-
jH tos, pâziţi-ne pre noi întru gură Născătoare de Dumne- ^
H întărirea bunei credinţe şi ne zeu, care ai încăput în pân- ^
întăriţi pe piatra cea tare, a tece pre Cuvântul cel neîncă- «
Jjţ Celui ce v’a ales pre voi, mă­ put şi L-ai născut dupre trup, ^
riţilor Apostoli. cu laude te slăvim. ^
A N'.'iHrfiinarnl.
Slavă Ţ o . l*uuiiM*zi‘ul nyMru slnvii 'J 'r ^
Ceea ce ai zămislit bucuria, P re voi a p o sto li, ca pre
prin glasul arhanghelului, cei ce aţi fost cu glas ca de î ;
pierde acum întristarea inimii foc, cari aţi ars toată uscă- gj
mele cea stricătoare de su­ ciunea înşelăciunii şi aţi să- ^
flet, şi-mi dă Preacurată plân­ dit în lume buna credinţă, cu
gere făcătoare de bucurie, ca cântări vă mărim.
să aflu acolo dumnezeeasca
mângâiere. ÎW
I r c i i . - . i i

AU IniiDH. P re tine cea Preacurată ^

J* p re tinf'. l’rcacurută Maică..-
« Tu închipuindu-te prea cin-
M stit lemn, ai îndulcit apele
jÎ Merrei de demult; tu, cruce a
H lui Hristos, căreia ne închi-
E năm astăzi, îndulceşte-mi şi
„M a ic ă şi Fecioară, care ai S
„încăput în pântece pre Cu-
„vântul cel neîncăput şi L-ai
„născut dupre trup, cu cân- ^
„tări te slăvim^*. ^
Lniiiinât'ilu i;liiKLli]i, <
ih trei nn.

mie postul. IA S T 'IK r W N A

rn

•4''
 M il
38S
^ ă râvnim pocăinţii vame­
şului, noi credincioşii, şi să
nu ne lăudăm ca fariseul; ci
să aducem suspinare dintru
adâncul inimii făcătorului de
bine, Dumnezeului tuturor;
că El însuşi ne-a poruncit zi­
când: Că tot cel ce se înalţă
pre sine, se va smeri, iar ce!
ce se smereşte pre sine, se
va înălţa. Pentru aceasta cu
un gând să strigăm Lui: Dum­
nezeule, milostiveşte-Te spre
noi păcătoşii şi ne mântue-
şte.
Ide iluun ori )
MartincH
^n lucru mirosind, spre un
ÎS lucru uitându-se mucenicii cei
purtători de chinuri, o cale a
H vieţii aflând, adică moartea
j[| cea pentru Hristos, fiecarele
râvnind la sfârşitul altuia; o,
^ minune! Intrecându-se a răpi
chinurile ca nişte avuţii, zicea
unul către altul: De nu vom
}J| şi muri acum, dar tot vom
Jfi muri şi vom sluji firii dupre
datorie; să primim dar ne-
JS voia în loc de mare cinste,
socotind lucrul cei de obşte,
ţ| ca şi cum ar fi al nostru; cu
ini. moartea să cumpărăm vieaţa.
51 Pentru rugăciunile lor, Dum-
nezeule, milueşte*ne pre noi.
ţi ft« 'im, H Nâsoflloarei.
p streină va lucra, şi amărăciunea lui streină
jg r entru rugăciunile Născă­
§«•
toarei de Dumnezeu împacă
vieaţa noastră, a celor ce stri­
găm către Tine: Milostive
Doamne, slavă Ţie.
La ceasul al şaselea
I ruparul piooi-ueit'i, ^ uhuI ul ij lo a .
^ rudi Tale ne închinăm,
Stăpâne, şi sfântă învierea
Ta slăvim*
SlâvA bi ai'um ; tot acestu.
I'roitiiinun, al M rq . I ’salciiil ' <
I ar Dumaezeu, liupârutul nostru, mai inuiiilo
(ie veac a (ăcut mâutuire in mijlocul pămân­
tului.
I entru ce, Damoezeule, ne-ai lepădat până
in sfârşit?
lUn pronrocia IsgitM cotire
Cap Js, Vers 11.
OQtru aceea âscultaţi cuvântul Domnu­
lui, bărbaţi nocâjiţi şi boierii poporul<ii
celui dîQ Ierusalim. Că aţi zis; făcut-am
legătura cu iadul, şi aşezământ cu moartea ;
viîof iute de va trece, nu va veni preste noi,
pus-am miQCiona aâdejdea ocastră, $i cu
minciuQă QL’-am acoperit- IV n iru aceasta *aşa
zice DomQu); latâ, eu voiu pune io teme iile
Sioouiui piatră de mult preţ, alcaeâ in capul
ungiiiuiui, cinstită intru temeliiJe ei, ţi cei ce
va crede intr’inga nu se va ruşina- Şi voiu
pune judecată întru nădejde; iar ralia meti
in cumpene, şi cel ce Dădajduiţi ia zadar spre
minciună că nu va trece preste voi vilor. Şi
nu va strica legfliura voastră cu moartea, iji
nadejdea voastră cea cu iadul nu va rămâ­
nea, vifor invâluindu sc de va veni, veţi Ii
lui spre călcare Când va trece, va ridica pre
voi; dimineaţa de dimineaţă va trece ziua,
şi noaptea va îi nădejdea rea; învăţaţi-vă a
auzi cei din necaz- Nu putem să ne batem,
şi Inşi-ne am slăbit a n e aduna. Ca ud munte
111 necuraţilor sculaee-va Domnul, şi va îl in
valea (iavaonulul, cu mânie va face lucru­
rile sale, lucruri de amăriiciune şi mânia lui
Şi voi Qu vă veseliţi nici să se inlărească
 C54c

A I ’ATHA s \ r r A M \ N \ HIN pn-ţiSo» 389

legăturile voastre, pentrucă lucruri săvârşite All^ Stihira ii lui l'oodur. u'lasiil al \leu
şi râaduite am auzit dela Domnul Dumnezeul
l ’odublu 1’*'® diamantul cet inţelegălor...
Sivaot, carc va tace preste tot pământul-

l'rDcliiiiK'H h1 l-'r>u. l’riHln.iil 71 |nvredniceşte-ne cu bucurie

iar eu mă voiu bucura in veac, câDta-voiu a vedea şi a săruta crucea
Dumnezeului lui lacov.
Ta cea sfântă; Te rugăm pre
s t ill, Tine, Dumnezeule Mântuito­
Mărturlsi ne vom Ţie, Dumuezeule, mărturisi-
ne*vom Ţie.
rul nostru, să ajungem şi la M
prea curatele Tale patimi, cu
Vi postul întărindu-ne; ca închi-
nându-ne, să lăudăm răstig­
JO I SEARA nirea Ta, suliţa, buretele şi
A l'ATRA SĂPTĂMÂNĂ
trestia, prin care făcându-ne
nemuritori, iarăşi ne-ai ridi­
Iji [jOfmmc 8tri(îat-ani, punmu ?îtiliiri ti cat la vieaţa cea dintâi a
intÂHil pi) lolitiloe iil(‘ Triorlulul şl ?i din
Miiiuiu. Sliliiri. txlusul nl Mhh
desfătării, ca un iubitor de
odobla ual-ai semn celor ce se tom.. oameni. Pentru aceasta acum,
nvreclnicindu-ne a săruta cu mulţumită, pre Tine Te
noi credincioşii crucea Ta, slăvim.
îoamne, cea pururea fericită, ; ( (lîD Miociu
îl prin care ne-ai mântuit pre
ftlavfl, -îi Roum; a NAsrătoarei.
^ noi, lăudăm milostivirea Ta
Prochluieo. tinsul ui ^ li'a, t'aalîiiul T »'
şi ne rugăm cu deadinsul:
|.ugaţi-vă şi răsplătiţi Domaulul. Dumneze-
g Dărueşte, Mântuitorule, tutu- ' ului nostru.
ror bucuria mântuirii Tale Stih
prin pocăinţă, dându-ne să (<unoseut este în ludea Dumnezeu, în Israil
^ vedem învierea Ta şi cinsti­ mare este numele lui.

ţi tele patimi. Dwia r u c fif’. I flire

ÎS ('n p 10 Vi>r^ ‘i 'l

răbdat, răstig- cestea sunt neamurile feciorilor lui Noe

după naşterile lor şi după seminţiile
nindu-Te pe cruce, Cela ce ai lor- Dintr'aceştia s'au împărlit hotaro
ţ| oniorît moartea şi ai înviat f e l u r i l o r pre pământ după potop. Şi era
in tot pământul o limbă şi un jilas tuturor.
^ pre morţi cu cuvântul cel de a lost dupâ ce au purces ei dela răsărit,
m vieaţă aducător. Pentru acea- au aîlat câmp Io piimântul Seuaar fji au des-
călicat acolo. Şi a zis omul câtre vecinul s ă u ;
sta mă rog Ţie, înviază Doam- veniţi să facem cărămizi şi să le ardem in
îoc ; ijl le-au fost cărămida in loc de piatră
ne sufletul meu cel omorît de şi lutul Ic era in loc de var. t^li au zis: ve­
UI păcat, dându-mi umilinţă şi nit! să ne zidim nouă cetate şi turn, al cărui
vârf să He până la cer: şi să ne facem nouă
scutire de răutăţi în sfintele nume mai înainte do ce ne vom risipi pre
zile ale postului, lubitorule de faţa a tot pământul. Jji e'au pogorit Domnul
să vadă cetatea şi turnul, care zideau fiii oa­
^ oameni. menilor. Şi a zis Domnul; iată un neam este
 390 «>§ , iN'l'JiI

si 0 limbJl tuturor; ei aceasta au ioceput a

îaco l^i acum du vor iooela dinlr'aoelc loale
din înălţare umilinţa şi din
câte SH vor apuca a face. Veniţi (ji pogorân- umilinţa înălţarea, nu te înălţa
du-DG sa amestecăm acolo limba lor, t a să
nu intelcugă niciiinul stasul <le«proapeliii pentru bunătăţile tale, nici so-
său, Şi i-au imprăştii^t pre ei nomnul de a- cotindu-te pre tine drept, să
colo pre^^te faţa a tot puniârtul; iji au înce­
tat a zidi cetatea ţi turnul Peutru aceea s a osândeşti pre aproapele tău,
chemat numele locului aceluia amestecare,
că acolo a amestecat Domnul limbile a lot
ca fariseul cel lăudăros; ci
MU pămâQiul; si de acolo i-a risipit prc ei preste cu gând plecat aducându-ţi a-
bţa a tot pământul-
minte numai de păcatele ta­
Pro-iihnoii ylusul al H-lea. 1‘tiulmul ri>. le, ca vameşul strigă: Dum­
3H u glasul raeu cfltre Domnul am strigat, cu
glasul meu către Dumnezeu, ?i a (Căutat spre nezeule, milostiveşte-Te spre
¥^ mine. mine păcătosul şi mă mân-
W SUI. ■
tueşte.
¥^ In ziua necazului meu, pre Dumnezeu am
W căutat. (d e d o u iv o r i).

n.'lK l'ild<' i-ctire Martiri''

¥ii
¥^ ''i[), ri, VtTP. L’d Mucenicii Tăi, Doamne, nu
¥^ oîtele credincioşilor îndulcesc sufletul; s’au lepădat de Tine, nici
iar lucrurile necredincioşilor, departe
W{ ___ suni de cunoşlntâ. Cel ce umblă Împre­ s^au depărtat dela poruncile
n ună cu cei Înţelepţi, înţelept va îi; iar
cel c ,3 umblă cu cei lărâ de minte, se va
Tale. Cu rugăciunile lor, nii-
¥^
itif cunoaşte, Pre cei ce pacAtuesc, ii vor ajunge lueşte-ne pre noi.
kn relele; iar pre cei d r e p ţ i , îi va ajunge
binele. Om'il bim va Iftsa moşteni pre fiii ''iiivă, ti aiMjm ; a ( ruiai-NăHcătouroi
W
Mif îi lor; iar bogăţia necredincioşilor se strânge
dreoţilor. Drepţii vor petrece mulţi ani întru
î'odobm; A treia zi ai înviat
bogăţie: iar nedreptăţii vor pieri degrabă.
Cel ce cruţă toiagul, urăşte pre fiul său; iar Preacurata, dacă Te-a vă­
cela ce*I iubeşte, il cearta cu deadinsul. Drep­ zut pre cruce răstignit, a stri­
tul mâncând va sătura sutietul său ; iar su­
fletele necredincioşilor vor ti lipeitc- Feme­ gat: Ce taină streină este a-
ile cele Înţelepte au zidit case; iar cea fără ceasta ce văd, Fiul meu? Cum
de minte le-a surpat cu mâinile sale. Cel ce
umblă drept, se teme de Domnul; Iar cel mori răstignindu-Te pe lemn
ce umh|ă strâmb pre căile sale, se va defăi­
ma. Din gura nebunilor toiag de ocară; Ihp
cu trupul, dătătorule de via­
buzele înţelepţilor ii p'i/escpre ei. Unde nu ţă?
sunt boi. ieslea este deşartă ; jar unde sunt
hnld“ multe, arătată este tăria boului. Mărtu­
ria credincioasă nu minte, iar mărturia strâmbă
ttftţă minciuni. CăutQ*vel înţelepciune la cel
r&i, şi nu o vei afla iar la cei înţelepţi, les­ Vineri a patra săptămână
ne este simţirea,
LA UTREN IE
I.A S T Ill(l\ Y N .\
Trvilliiril*- r ''* > ''iil| l |)lr|< llilaiu Sli).i>kji'*
'• ■iir:i li il li iL'M SviIi'Mh’Im iru ii dtn (Kium ImpA a doua
Stiliuk’i^i'-. ' : >tm ''<dnil|ifi ; lui
^ Dela Dom nul cel ce s’a lor.it, 1,'luNui al t k'K.

î? smerit pre sine, până Ia Podobie: C -*ia eu Tv ct| îiitillat ['O t'ruc*3 îflf
m moartea crucii pentru tine, ,^’>ea cinstita cruce, ceea ce ^
^ învăţându-te suflete al meu, .y|sfinţeşte vremea postului, ^
 ■IAU.1 N'. i’i. ^ 391 ^
- - ^
se vede; căreia încliinându-ne înălţat pe cruce Maica Ta, ca- ^
astăzi, să strigăm: Stăpâne, re nu ştie de mire, Cuvinte al
iubitorule de oameni, dă-ne lui Dumnezeu, ca o maică ^ i if
îl nouă prin ajutorul ei să tre­ plângând, a zis: Ce minune u
ji cern şi cealaltă vreme a pos- nouă şi streină este aceasta,
tulul, cu umilinţă, şi să vedem Fiul meu? Cum, cela ce eşti ^
m şi dătătoarele de Vieaţă pati- vieaţa tuturor. Te împreunezi
mi, prin care'^ne-am mântuit. cu moartea, vrând să înviezi ^
Wf pre cei ce au murit, ca un
^ SJavfi. ti'l iicuQi. a Cruci.-Na-scft
ii>ar»‘i 'le milostiv? ^
r-i][iiiii .ii u
g Pre Tine, celaceTe-ai năs-
..auniil iT ;- ii; tr.i . Mi. -
scut din Tatăl cel fără de în-
ceput, dacă Te-a văzut pe l iI
cruce răstignit, ceea ce Te-a Al . -inij 'i!!. In *' ^
născut mai pe urmă, Hristoa- I oţi să lăudăm lem nul ce l de InchinăciuDG.
se, a strigat: Vai mie, prea iu- Cftnturca 1 «a. ijiaHul ni ^ > rn;
^ bite lisuse! Cum Te-ai rastig-
p r e Faraon, cela ce se purta ^
wî nit de bună voe acum, Fiule,
^ în căruţă, la cufundat to-
m de oamenii cei fără de lege?
„iagul lui Moisi, cel ce a fă- ^
Cela ce eşti slăvit de îngeri, ca
„cut minuni oarecând, în chi-
îl un Dumnezeu, Te laud pre T i­
„pul crucii lovind şi despăr- ^
ll^ ne, îndelung răbdătorule.
„find marea şi pre Israil fu-
I)u,iă a tn*I« J^tilmlotţid. „gătorul şl mergătorul pedes-
^ t'lusul al 1-lcH.
„tru l-a mântuit; pre ce! ce ^
^ I'odoi'ii*; l'o i'ra b ne intâmpinâ...
„cântă cântare lui Dumnezeu^.
Lumina sufletelor noastre
|î^ văzând" 0 acum Hristoase, a- A^iufiându-ne astăzi cu gând
dică prea curată crucea Ta, curat şi credincioasă, ^
şi închinându-ne ei cu bucurie, veniţi s^ închinăm crucii ^
strigăm luminat: Slavă Ţie, DomnulLii: stă de faţă, dă-
^ Cela ce ai voit a Te înălţa pre ruind ce se închină ei gt
^ dânsa; slavă Jie , Cela ce ai sfinţenie mântuitoare, lumi- g[
^ luminat printr'însa toată făptu- nare, slavă şi mare milă. ^
J| ra; prin care neîncetat, cu cân- Dâtătoarea de viaţă cruce, ^
tari, Te slăvim. stând înainte de faţă şi vă-
tiista.
zându-se aruncă raz e le da- ^
M acum. a Ciucii-NaBtiuluuiti
rului luminoase. Să mergem ^
Dacă Te^a văzut pre Tine si să luăm lumină de veselie,
*
^ 392
«( ——
Î I mântuire şi iertare, aducând
î l laudă Domnului.
Stă cinstita cruce înaintea
celor ce privesc, ca o vedere
minunată şi ca un izvor izvo-
răşte daruri sufleteşti, opreşte
păcatele, desleagă boalele şi
întăreşte gândurile celor ce
^ se apropie de dânsa cu cu-
răţie.
Slavft,
^ Toiagul cel ce a tăiat nia-
rea închipuia semnul crucii,
prin care noi fără înecare îno-
w tând prin cre d in ţă , trecem
^ apa cea fără stare a vieţii,
w scăpăm din toate curgerile pă'
^ catului şi ne umplem de dum-
g nezeeasca linişte.
HCUD]. a Niuicfitciarei.
*<« Când Te-am născut negrăit,
ţ i Fiule, am scăpat de dureri şi
j» cum mă umplu acum cu totul
de chinuri? Că Te văd spân-
zurat pe lemn, ca pe un fă-
cător de rău, pre Cel ce ai
j[^ spânzurat pământul, fără nicio
ţinere, zis-a cea Curată, plân-
51 gând.
Câiitarea a 3 u. Irmos;
Tela ce ai Întărit dintru început.
^ ru c e a , dătătoarea de toate
^bunătăţile se vede, căreia
^ ne închinăm şi toată făptura
jS prăznueşte cu bucurie, lumi-
K nându-se cu darul Dumneze-
m m r*
«»§ ' :Ni:n! §0*
—
ului nostru, cel ce s'a înălţat
de bună voie pe dânsa. u
Strălucindu-ne cu lumina u
razelor crucii, întru înjumătă- u
ţirea sfântului post, să tugim
de întunerecul păcatului şi să
strigăm: Luminarea tuturor, IM
îndurate Doamne, slavă Ţie.
Slavft. u
Lăudămu-te cu cântări pre
tine cruce şi cu credinţă te u
sărutăm rugându-ne, scoate^
ne pre noi din cursele vrăj­
maşului, cu puterea ta; şi ne
îndreptează pre noi pre toţi,
cari te cinstim, la limanul mân­
tuirii.
Şl ftcum, a Năi^cătoarci
Văzând vieaţa omorîtă pe
cruce şi nesuferind durerea
pântecelui, s'a tânguit prea­
cinstita Fecioară strigând: Vai
mie. Fiul meu! Ce Ţi-a răs­
plătit Ţie poporul cel fără de
lege!
Irm u8ul.
Cela ce ai întărit dintru în-
„ceput cerurile întru pricepere
„şi pământul pre ape l-ai în-
„temeiat, pre piatra porunci-
„lor Tale, Hristoase, mă în-
„tăreşte, că nu este sfânt a-
„fară de Tine, unule iubito-
„rule de oameni".
Scdi alna. glasul al U-lea.
Numai cât s'a înfipt lemnul
crucii Tale, Hristoase, teme-
 •0$ A l*\TUA ^i\l>TÂM^NA DIN POSTSo*
- - — “ “
liile morţii s'au clătit, Doa-
mne; că pre carele 1 -a înghi-
ţit cu poftă iadul, l-a slobo-
zit cu frică. Arătat-ai nouă
w mântuirea Ta, sfinte, pentru
care Te slăvim pre Tine, Fiul
w lui Dumnezeu, milueşte-ne
pre noi.
W
Slfiva, lot aooatîta.
^ >i acum, h Nasoatoarei-
ki
Astăzi s’a împlinit cuvân-
tul cel proorocesc; că iată
ne închinăm la locul unde au
UI stătut picioarele Tale, Doani-
şi din lemnul mântuirii
jH gustând, scăpare din pătimi­
ţi le păcatului am dobândit.
^ Pentru rugăciunile Născătoa-
rei de Dumnezeu, unule iu-
bitorule de oameni.
Căutarea a t-a. Irm o s;
X u eşti tăria mea, Doamne,
1»^ ■ Tu şi puterea mea, Tu
îl „Dumnezeul meu, Tu bucuria
„mea, Cela ce n'ai lăsat sâ-
^ „nurlie părinteşti şi a noastră
„sărăcie o ai cercetat. Pentru
w „aceasta, cu profetul Avacum,
jj| „strig către T in e: Slavă pu-
„terii Tale, lubitorule de oa-
w »rtieni“.
w Acoperământul cel puternic
şi îndreptarea oamenilor, ar-
jjj ma credinţei cea nebiruită,
w crucea cea mântuitoare, iată
jj| că se vede pusă înainte şi
wî sfinţeşte inimile tuturor ere-
w
393
dincioşilor, cari se apropie
de dânsa şi le luminează cu
darul.
La înjumătăţirea postului
stând pusă înainte în mijlocul
tuturor, ca în mijlocul pămân­
tului, prea cinstita cruce, prea
bunule, pre care Te-ai înăl­
ţat de bună voie, iubitorule
U
de oameni, sfinţeşte lumea cu
închinarea ei şi goneşte ta-
berile dracilor*
Cerul şi tot pământul îm- u
preună se veseleşte, muceni-
cii cei purtători de chinuri,
apostolii şi sufletele drepţi-
lor cu dragoste acum se bu-
cură, văzând pus în mijloc JW
lemnul cel dătător de vieaţă, ^
carele mântueşte pre toţi şi
pre credincioşi îl sfinţeşte cu gt
darul. ÎJ
Slavă.
Legile Tale, Doamne, nepă-
zindu-Ie eu neînţelegătorul, ^
voiu să mă osândesc, când vei
veni din cer să judeci faptele u
oamenilor.Pentruaceastastrig
către T in e; Intorcându-mă,
mântueşte-mă cu puterea cru- u
cii Tale, dându-mi lacrimi de
pocăinţă. ^
acum. a Nâec&loari'i. ^
Din pântece fecioresc Te-ani
născut, Fiule, şi văzându-Te sf#
pe lemn spânzurat, nu mă
pricep şi nu mă pot cuprinde ^
« 394 •03
WÎ înălţimea ta in e i şi adâncul
J | jtidedecăţiior celor multe, stri-
gat-a cea Preacurată; precare
cu glasuri fără tăcere, ca pre
o Maică a lui Dumnezeu, o
PR P • •
^ fericim,
Wî
^ CâQtwoa a 5*8. Irmos
¥k
jg IJe n tr u ce m'ai lepădat dela
îl ^ faţa Ta, Cela ce eşti lu^
„mină neapusă şi m^a acope-
„rit întunerecul cel strein,
„pre mine ticălosul? Ci mă
„întoarce, şi la lumina porun-
„cilor Tale îndreptează căile
„mele, rogu-mă“.
¥¥. Strigaţi neamuri, glăsuiţi,
cântaţi seminţii şi săltaţi înain-
tea lui Dumnezeu, Celui ce
î l ne-a dat crucea întărire ne-
clătită; cari ne desfătăm acum
în vremea postului, ospătân-
du-ne sufletul şi gândul.
Toate ostile cele fără de
Wî trup te înconjură pre tine
J| cruce preasfântă şi noi oa-
jg menii astăzi atingându-ne de
tine, cu buze de lut, luăm cu
m dragoste sfinţire şi binecu-
î| vântare, slăvind pre cel ce
s’a pironit pre tine.
Taniădueşte patimile sufle-
^ tului meu, cele de preste ani,
îndurate Doamne, şi niă în-
wc vredniceşte a fi închinător
sfintelor Tale patimi, făcân-
du-mă mai bun în vremea
ti
VINKKI ^
> , . w s,, , - w .
postului, ca sa arat şi paraşi- ^
rea de răutăţi, prea bunule.
ÎHS
A N&Bcătoarci. Jflf
P re cruce văzând pre Cel ce ^
s’a născut din tine, mai presus
de minte, pentru bunătatea ^
Sa, Preacurată te-ai rănit la
inimă şi ai zis : Vai inie, dum-
nezeescule Fiu! Cum suferi du- ^
rare pentru toţi? Inchinu-mă |J[
milostivirii Tale, Doamne. ^
t r ic L n t a r e ^
(ilasul al 4 lea. Irn io e: ^
Spăimântatu-s'aii toate. ^
1 uiîiinătorii şi-au ascuns Iu- ^
^ mina lor, văzându-Tepre ^
lemn pironit fără dreptate, ^
pre Tine, Cela ce unul eşti ^
drept şi îndelung răbdător;
Carele ai îngrozit întunecatele ^
stăpâniri ale vicleanului, cu
puterea Ta, Mântuitorule. ^
Să ne spălăm feţele cu apa ^
postului şi să sărutăm lemnul
pre carele s'a înălţat însuşi
Hristos, înbrăcându-Secutrup ^
muritor, ca să omoare pre
cel ce ne-a omorît pre noi. ^
Cruce preacinstită, lauda a-
postolilor, arma purtătorilor
de chinuri, slava preoţilor, în-
grădirea cuvioşilor, păzitoa- ^
rea tuturor credincioşilor, pă-
zeşte, sfinţeşte pre cei ce se ^
închină ţie cu credinţă.
A NâwiiLoarf»j.
Fecioara, viţa cea adevă- ^
 •0§ A SAFTA m An A [»IN POST 395 U
¥?i

rată, văzând spânzurat pre paris, Fiule al lui Dumnezeu^ m

J| lemn strugurul pre carele l-a sfinţeşte-ne pre noi pre toţi
^ odrăslit, a strigat: Fiule, varsă şi ne învredniceşte a vedea
m din Tine must, carele să o- patima Ta cea purtătoare de U
H prească beţia vrăjmaşilor, ce- vieaţă. ^
^ lor ce în deşert Te-au răstig- Irm osu l' ^

nit pre Tine, cel îndelung L uminează-mă pre mine, jHf

M răbdător întru toate.
„ceia ce mânec de noapte, ^
||| \lt Ir m s , (îUtsui aeuliit^î „făcătoare de viaţă cruce a lui ^
.iiminează ma pi'c mitie... „Hriistos, pre cel ce mă închin ^
^ Astăzi se pune înainte cru- „Ţie cu frică, răsărindu-mi ^
jj| cea Ta, lemnul vieţii cel vred- „pururea zi de mântuire“. ^
^ nic de închinăciune şi lumea ('Aiilarea a C-a, Irmos;

^ se bucură pentru venirea Du­ urăţGşlo-mii, M ân tu iton ili’. . îfj

hului, sărutându-o. nfigându-se crucea în pă-
^ Văzând crucea Ta pusă mânt, s’a făcut cădere dra-
JS înainte, slujitorii cei cereşti cilor, care văzându-o noi a- îf#
^ pre Tine, Doamne, Te laudă cum pusă înainte cu slavă şi
şi dracii se cutremură nesu- sărutându-o, ne sculăm din
ferind puterea Ta. căderile păcatului. ^
S I h v îi , h Treimii. Inălţându-Te pre Tine, Hris-
Să slăvim Treimea cu dreap- toase, ca pre un împărat şi ^
^ tă credinţă, împreună cu Ta- domn, sărutăm crucea care ^
jj| tăi şi cu Fiul, pre Duhul Sfânt, ne-ai dăruit, să ne fie ca un
pre o Dumnezeire care este zid nesurpat, întru înjumătă- U
îl Unime în trei ipostasuri. ţirea dumnezeescului post,
buciirându-ne.
^ Şi acum h NaucAtourci.

jj|Maică şi Fecioară, te măr- Mari daruri dându-ne nouă g

w turisim noi credincioşii cu tuturor, se vede crucea Dom- ^
dreaptă credinţă, pre tine ceea nului, cea pusă înainte. Deci,
jj| ce ai născut negrăit pre Hris- să ne apropiem oamenilor, să JW
{| tos, Dumnezeul nostru, pre luăm lumina inimii si a sufle- M
g Unul cel mult milostiv* tului. ' ^
Slăv/i Ţi«. DaiflDcit'ul iioslru. nlnvft Tio. iii ayutn. a Nascatojre

wţ Cela ce Te*ai răstignit pe Intăreşte-ne pre noi Prea-

P Pevc, pe Chedru şi pe Chi- curată, ca să postim de toată
 396
răutatea şi ne dă putere pu­
rurea să ne oprim de faptele
cele rele şi viclene, ceea ce
eşti folositoarea tuturor oa­
menilor.
« ( ’ftnturefl a T-a. Irraop:
Irmoeul
Curăţeşte-mă, Mântuitorule,
„că multe sunt fărădelegile
„mele şi mă ridică dintru a-
¥^ „dâncul răutăţilor, rogu-mă;
4»^ „căci către Tine am strigat,
W „de, săltând, au cântat: Bine
„şi mă auzi Dumnezeul mân-
„tuirii mele“.
C(>N1)AC
t^lHaul h I 7-lea.
¥¥i Nu mai păzeşte încă sabia
¥^
cea de văpaie uşa Edemului;
că într’însa a venit preaslă-
«
vită legătură, lemnul crucii;
4»^ acul morţii şi biruinţa iadului
s*a gonit; că de faţă ai stătut,
Mântuitorul meu, strigând ce­
U lor din iad: Intraţi iarăşi în
n rai!
Vi
ICOS ■
îli
4»^ Trei cruci a înfipt Pilat în
4H< Golgota: două tâlharilor şi
4H(
4(4^ una dătătorului de vieaţă, pe
4»4« care a văzut-o iadul şi a zis
¥^
celor de jos: O, slugile mele
4H(
4H( şi puterile mele, cine este cel
4H( ce a înfipt piron în inima
¥^
mea? Cu suliţă de lemn m’a
¥¥. împuns fără veste şi mă rup.
La cele din lăuntru ale me­
U
4^ le mă doare, pântecele meu
se cliinueşte, simţirile-mi
4H(
•*§ VîNl'iU §0»
turbură duhul; şi mă silesc a
lepăda din mine pre Adam U
U
şi pre cei din Adam, cari’mi u
sunt daţi prin lemn; că lem­ u
nul iarăşi îi duce în rai.
r \ e pogorîrea lui Dumnezeu,
focul s*a ruşinat în Vavilon
„oarecând; pentru aceasta ti-
u
„nerii în cuptor cu bucuros IM
„picior, ca într'o grădină ver-
„eşti cuvântat Dumnezeul pă-
„rinţilor noştri“.
Cel mai presus decât vre-
mile se arată sub timp îmbră­
cat în trup şi tămădueşte pa­
timile noastre cele din toată
vremea, pentru bunătatea sa,
în vremea postului în care este
pusă înainte dumnezeeasca
cruce, sfinţindu-ne pre noi.
Lăudăm, ne închinăm şi slă­
vim Doamne puterea Ta, că
nc-ai dat nouă, robilor Tăi, M
dumnezeeasca cruce, desfăta­
re neîmpuţinată şi păzitoare
sufletelor şi trupurilor noastre.
Să nu mă arăţi, Doamne»
defăimat în ziua întrebării
pentru răutăţi, nici să mă le­
pezi ruşinat dela faţa Ta; ci
să Te înduri şi să mă mântu^
eşti cu cinstită crucea Ta, ca
Un prea bun.
Sluvft
îndulcind Moisi apele cele
 •OS A
n amare cii lemnul, a închipuit
jH darul tău, cruce; că ne-am scă-
pat cu puterea ta de aniărăciu-
nea patimilor. Pentru aceasta
ţ| îndulceşte-ne acum pre noi,
cari te sărutăm, cu umilinţa
ţ? sufletelor.
Şl acum. ft MiiKeHtoiirei
H I
H ^ ărgeşte strâmtoarea minţii
mele cu rugăciunea ta Stăpâ­
ni nă, ceea ce ai strâmtorat toate
îl meşteşugurile luptătorului, şi
mă povăţueşte să merg pre
calea cea strâmtă, spre desfă-
tarea vieţii, Maica lui Dum-
nezeu.
^ rAnlar^ii a H-a. IrmoH
n r\
L I e şapte ori cuptorul, mun-
„citorul lialdeilor, l-a ars ne-
„buneşte pentru cinstitorii de
„Dumnezeu; iar văzându-i pre
^ „aceştia cu putere mai bună
„mântuiţi, făcătorului şi răs-
n „cumpărătorului au strigat;
}| „Tineri bine-L-cuvântaţi, pre-
« „oţi lăudaţi-L, popoare prea
j|| „înălţaţi-L întru toţi vecii“.
Tras-a oarecând cu lemnul
securea din râu dumezeescul
jHt Eliseii, mai ^lainte însemnân-
w du-te de departe, cruce prea
cinstită; că prin tine scoţân-
M du-ne din adâncul înşelăciunii
la credinţa cea adevărată, ne
învrednicim a te vedea în ziua
ţ| de astăzi şi a ne închina ţie
« cu credinţă, culegând mântuire.
I’ A l’K A ^ iA l'TA M A SA I'IN I’OST
§0* 397
M ai înainte te-a înseninat de
demult lacov prea arătat pre
tine, prea cinstită cruce, prin
binecuvântare; iar noi cu darul
învrednicindu-nea tevedea,ne
apropiem toţi cu credinţă ne­
îndoită şi atingându-ne luăm
binecuvântare din destul, lu­
minare, mântuire şi deslegare
de păcate.
A Ibindu-ne cu fapte bune, să
ne apropiem prin înjumătăţirea îHt
postului, veselindu-ne, şi să
sărutăm cu credinţă crucea
Domnului; ca îndreptându-ne
cu putera ei, să săvârşim că­
lătoria cu bună dragoste şi să
ajungem luminaţi la dumne-
zeeasca patimă.
A 'IrciniL'i
F irea cea de o fiinţă, cea
împreună vecuitoare, cea de
un scaun şi singură prin sine,
despărţită dupre feţe, pre Tatăl
cel nenăscut, pre Fiul şi pre
Duhul Sfânt, fiinţa cea nezi­ îK'
dită şi Dumnezeirea toţi lău-
dându-o, să o slăvim zicând:
preoţi binecuvântaţi, popoare
prea înălţaţi-o pre dânsa în
veci.
A Nă.->culuuii‘i.
V ăzându-Te acum ca un miel
fără de răutate răstignit şi pi­
ronit pre cruce de cei fărăă l î
de lege, Fiul meu. Cela ce eşti
fără de început, mă sfâşii Ia
 398 Ǥ V L \U (i So* ^
u
inimă şi sunt cuprinsă de du­ Tine fără dureri, rabd dureri ^
reri ca o Maică, strigat-a cea întru răstignirea Ta; mi se
Preacurată; precare o lăudăm aprind toate cele din lăuntru;
cu glasuri fără tăcere, dupre căci cu piroane Te-ai pironit, U
datorie întru toţi vecii. cu suliţa în coaste împungân-
du-Te îndelung răbdătorule, H
P i T tinerii cei binecredincio);i.
strigat-a prea curata Fecioară. ^
IHţ Pre care, ca pre Născătoarea g
Văzând făptura patima Ta, de Dumnezeu, cu un glas să lî
cela ce eşti fără patimă, a pă­ o lăudăm. ^
timit împreună cu Tine, în­
delung răbdătorule; soarele A lt Irmos: ^

s’a stins şi pietrele s’au des­ i'oate liicrurlic lui Diimno/.eii. ^

picat, tot pământul s'a clătit S ă izvorască munţii dreptate

cu frică strigând: Pre Domnul înţelegătoare şi dealurile să înt
lăudaţi-L lucrurile şi-L prea se veselească, că astăzi ne în- ^
înălţaţi întru toţi vecii. cliinăm lemnului crucii, pre
Indurate, Dumnezeul meu, carele îl prea înălţăm, Hris- ^
ceartă fiarele trestiei cele cum­ toase, în veci. ^
A ^

plite, care mă necăjesc în Darul crucii este înfricoşat,

lăuntru Mântuitorule, Cela ce că goneşte taberile dracilor, ^
ai răbdat ocară fără de cinste, dăruind oamenilor ape de tă- ^
bătut fiind cu trestia, Hris- măduiri. Pentru aceasta Te îHt
toase, vrând să cinsteşti pre lăudăm pre Tine, Hristoase, în U
toţi cei necinstiţi, pentru căl­ veci. U
carea poruncii celei de demult. A Treiriiei. ÎHt
lîint'cuvfiulfliJUiroTatftl,.- ^
Când îmi aduc aminte de
înfricoşata Ta judecată, prea S ă lăudăm pre Tatăl cel fără ^
drepte judecătorule, mă cutre­ de început şi pre Fiul împre-
mur şi mă spăimântez şi mă ună cu Duhul Sfânt, pre Tre-
tânguiesc, cugetând la lucru­ imea cea de o fiinţă, o stă-
rile mele cele vrednice de o- pânie şi un Dumnezeu lăudând ^
sândă; pentru aceasta, Mân­ şi cântând întru toţi vecii.
tuitorule, să nu biruiască mul­ Şi Qciini, a N/iaiiăloarel
ţimea răutăţilor mele milosti­
virea Ta cea multă. T oată limba pământenilor
te laudă pre tine. Fecioară,
, A N&Bciltoarci. că ai răsărit lumina cea nea- ^
Cela ce Te-am născut pre propiată care luminează lumea, gj
 •og A PATRA S.^PTAm A n A DIN POST got 399

jH( pre Hristos Dumnezeu, pre împungându-Te, cu oţet şi cu

’’ carele îlpreaînălţăni întru toti fiere fiind adăptat, veselia tu- ^
vecii. turor, dulceaţa, slava şi mân- gj
gâierea cea veşnică. ^
^'.nvK Ţ ie, D ju in 'u e u l iio ilr u , i I s t â 1'lu

Se bucură marginile pă- Mai frumoasă eşti decât sa- înt

W niântului de închinarea crucii firul şi decât aurul şi lumi- ^
î| Taie, iubitorule de oameni. noasă ca soarele, dumneze-
Interii în ceruri astăzi dăn- ească cruce; că de şi stai cu-
ţuesc împreună cu noi lăudân- prinsă în loc, dar pururea eşti
ţj dii-Te, Hristoase, în veci. înconjurată cu frică de pute-
rile cele netrupeşti; şi cu dum- ^
IriDDH'ii S i i&udâia. bine lă cuv&Qtâoi nezeeştile raze ale puterii tale ^
Toate lucrurile lui Dunine- luminezi plinirile lumii. ^
„zeu şi toată zidirea binecu-
Crucea este liman celor în- ^
M „vantaţi pre Domnul, că oa-
viforaţi, povăţuire şi întărire
„menilor pe pământ a răsărit
celor rătăciţi, slava lui Hristos, ^
„lumina şi toată lumea a lu-
puterea apostolilor şi a proo- jHt
„minat şi viaţă veşnică lumii
rocilor, întărirea mucenicilor, ^
„a dăruit; cântaţi-L popoare
scăparea tuturor oamenilor; ^
„şi-L prea înălţaţi pre El în
pre aceasta văzându-o toţi
„veci“.
pusă în mijloc, cu înfrânare o gj
Cântarea a li a, Irm ui sărutăm.
Qpăimântatu-s’a de aceasta Când vei vrea să vii pre ^
„cerul şi marginile păniân- pământ să judeci lumea, pe ^
“ „tului s'au minunat. Că Dum- care ai zidit-o, Doamne, mer-
î
l „nezeu s’a arătat oamenilor gând înaintea Ta ostile înge- îHt
„trupeşte şi pântecele tău s’a reşti şi crucea strălucind îna- ^
„făcut mai desfătat decât ce- inte mai mult decât razele ^
„rurile. Pentru aceea pre tine, soarelui, atuncea cu puterea ^
„Născătoare de Dumnezeu, în-

I
ei să Te milostiveşti şi să mă ^
„cepătoriile cetelor îngereşti milueşti pre mine, carele am jHfr
„şi omeneşti te slăvim“ . greşit mai mult decât toţi oa- ^

r
menn.
Vindecat-ai prea Bunule
A NAtcâtoaroi
sdruncinătura mea, pre cruce
oarecând pironindu-Ţi mâinile F ără stricăciune Te-am năs^ M
şi picioarele cu piroane, împă­ cut pre Tine, pre carele Te-a ^
rate al tuturor; şi în coastă născut Tatăl din pântece mai
A ^

400
înainte de veci; şi cum Te des­
faci? Oamenii Te mp pre T i­
ne, Fiule, şi-Ţi pătrund coasta
cu suliţa, mâinile şi picioarele
îţi pironesc fără omenie? Stri­
gat-a cea Preacurată, pre care
dupre vrednicie o slăvim.
AU Irmos
* ot neamul pâmânlesc...
Cu lemnul crucii ai stins,
Hristoase, văpaia păcatului şi
pironindu-Ţi mâinile, al scă­
pat din mâna luptătorului pre
Cel ce şi-a întins fără opreală
mâinile spre mâncarea rodului,
de a cărui mâncare numai
ai poruncit să se ferească,
Hristoase mult milostive.
I nvredniceşte-ne să vedem mai dinainte omorîţi, crucea ^
curat patimaTa, Hristoase,
care a izvorât nepătimirea tu­
turor oamenilor, trecând cu
vederea păcatele noastre, ale
celor ce ne închinăm fără pati­ put, pre Fiul cel împreună fără
mă cinstitei crucii Tale şi fă- de început şi pre Duhul, cel ^
cându-ne fii a d e v ă ra ţi ai de un scaun, pre sfânta Tre- ^
învierii.
Cu învierea Ta ne-ai înălţat
pre noi cei căzuţi în moarte,
moartea stricând; şi ne-ai îm­
păcat pre noi cu Părintele
Tău, vărsându-Ţi pentru noi
sângele, făcătorule de bine.
Pentru aceasta Te slăvim ca
pre un Dumnezeu mântuitor,
atotputernic.
♦
A . ......................
•o§ VINKHI
iU
T .ttiMftoottL
I a Născătoarei. ^
C eea ce una ai născut înţe- ^
lepciunea lui Dumnezeu cea ^
ipostatică, înţelepţeşte-mă, ro- ^
gu-mă, ca să scap de vide-
şugurile, pândirile şi de meş- M
teşugirile maestrului răutăţii, ^
Născătoare de Dumnezeu, Fe-
cioară, care nu ştii de nuntă, ^
scăparea cea tare a credin-
cioşilor. itm
îrt!
Alt Irmos:
i* re cel năseut al t ă j . . isn
fit
C institei crucii Tale pre care ^
o înconjură oştile îngereşti,
închinându-ne şi noi, o slăvim. ^
L emnul cel preacurat prin ^
carele am luat vieaţă, noi cei an
Mântuitorului să o slăvim.
Slavii, u Frejmei,
P re Tatăl cel fără de înce- ^
ime să o slăvim. ^
Şii ucum, a Născătoarei. ^
M aică, care nu ştii de mire, gî
şi Fecioară, toţi Preacinstită ^
te lăudăm, că fără sămânţă JHt
ai născut pre Ziditorul. ^
SI hvh 'J'ii*, biiiEE^zeul Lu tliii, «lava Ţie.
P re cei ce s'au învrednicit
a te vedea pre tine, cruce a
Iui Hristos, şi a te săruta, în- ^

•Og A PATRA SAPTAMANA DIN POST
1HÎ dreptează-i să ajungă
sfânta patimă.
Irmosul:
Pre cel născut al tău fără
J| „sămânţă, Născătoare de Dum-
H „nezeu Preacurată, pre Hristos
„Dumnezeul nostru, cu cântări
Wţ „fără tăcere II slăvim“ .
u
Lumio&oda glasului, de trei ori-
g LA STIHOAVNA
Siihlra zUei, glasul al 4*lea.
ţ| Cercătorule al adevărului şi
cunoscătorule al celor ascunse,
« Doamne, pre fariseul cel ce
j[^ se biruia de trufie şi cu bu-
H nătăţile cele din fapte se în-
drepta l-ai osândit; iar pre
« vameşul cel ce se ruga cu
(j| umilinţă şi se osândia l-ai în-
R dreptat. Pocăinţii acestuia şi
^ pre noi arată-ne râvnitori, Cel
I ce Te-ai răstignit pentru noi
« şi ne învredniceşte iertării, ca
un iubitor de oameni.
(do dou& ori).
Martirioa.
Cine nu se minunează, sfin­
ţilor mucenici, văzând nevo-
inţa cea bună cu care v’aţi
nevoit? In ce chip fiind cu trup,
I aţi biruit pe vrăjmaşul cel fără
de trup? Pre Hristos mărtu­
risind şi cu crucea într’armân-
du-vă. Pentru aceasta, dupre
vrednicie v'aţi arătat izgoni-
tori dracilor şi barbarilor îm-
potrivă luptători; rugaţi-vă
*■>
«C.y
401
la prea- neîncetat, să se mântuească m
sufletele noastre. ^
Slavft, şl acu m ; ijlasul al 8-lea.
Astăzi Stăpânul făpturii şi s#
Domnul slavei pre cruce S'a
pironit şi în coastă s'a împuns,
fiere şi oţet a gustat, dulceaţa ^
Bisericii! Cu cunună de spini
S'a încununat, Cel ce acoperă ^
cerul cu nori; cu haină de ^
ocară s'a îmbrăcat şi preste ^
obraz S ’a bătut cu mână de ^
ţărână, Cel ce a zidit pe om cu
mâna; pre spate S'a bătut, cel ^
ce îmbracă cerul cu nori;
scuipări şi rane a luat, ocări ^
şi pumni şi toate le-a răbdat
pentru mine, cel osândit, Răs- ^
cumpărătorul meu şi Dum- ^
nezeu, ca să mântuească Iu-
mea de înşelăciune, ca un mi- ^
lostiv. ^
jCpeeiil <.lll si ApOltŞUl.
La ceasul al şaselea. ^
'Troparul Prooroclel, glasul al ti-lea. ^
C rucii Tale ne închinăm, ^
Stăpâne, şi sfântă învierea Ta
slăvim. ^
ÎHt
Slavă, f}l acu m ; lot aceasta. ^
Prochimen, ({(asul al U-lea, Psalmul 77: ^
I ar el esie indurat şi curăţeşte păcatele ier. ^
.Stm:
Luaţi aminte poporul meu la Jegea mea, gj
2fi
îl 402 *>§
'iti firiciniriri'H Isaici cetirt*.
Crtp. l'i) V(T.' m
i ît zi.s Uoninul; apropie se de iniiit’
poporul acesta cu j^ura sa. şi cu bu
zeie sale tn;i ciDSteijte, iar ioinia lor
epai'te este dela mine; iar in zadar mă cin
steţte iovaţâQd porunci omeneşti şi invâinturi
¥¥. i’imiru a''6asta eu voiu adaoga a muta prc
puiiorul acesta şi ii voiu muta pre ei, şi voiu
picnlo înţelepciunea liiiPlepliior, şi rnintra
celor pricepuii o voiu ascunde. Vai celor ce
l'at; slut adânc! Şi nu prin l'o m n ul.vai celoi'
ce k c Hl'at într'asciins! Si vor t‘i intru intu-
nercc lucrurile lor, iji vor zice; Cine ue-a văzul
i>re n o i? cine ne va cunoaşte pre noiV
S'ui cele ue le [acem n o i? Au doar nu vii
V(^ti socoti ca lutul olarului'.’ Au doar va zice
zidirea celui ce o a zidit pre e a : nu ra’ai
zidit tu ? Sau făptura celui ce o a făcut: nu
in;elepţeşte m'ai lacul y Au ou incă puţin, iji
şi se v!i muta Livanul ca muntele Hermei
Uermelul ca o dumbr/ivii se va socoti? Şi vor
«uzi in ziua aceea surzii cuvintele citrţii, ţ'i
coi dintru intunerei! ^i cei din negură; ocliii
orbilur vor vedea, şi se vor bucura săracii
ponlru Domnul cu veselie, iji cei fără de nă
dejde dintre oameni se vor umplea do bucurie.
H Lipsit-a cel fără de le^e şl s’a sfârşit cel trufaş
H şl iiu pierit cei ce fac fărădelege intru nni-
tate. Şl cei ce fac de piU-ăiuesc oamenii cu
cuvântul, şi pre toţi cei ce mustră în porţi,
H piedică le vor pune; pentrucă au abătut pe
« ■el drept Ia cei nedrepţi. Pentru aceasta aşa
/.icc Domnul asupra casei lui lacov, care o a
uk'sdin Avraam: nu acum se va ruşina lacov.
n nici i!;i va schimba acum îaţa l.srail. Ci cAnd
H vor vodea fiii lor lucrurile mele, pentru mine
\or sfinţi numele meu şi vor sfinţi pre sfântul
H iui Idcov şi de Dumnezeul lui Israil se vor
teme.
I’fochlmcD, gIftRul al .1 lea, Psalmul 77:
A,jută-ne nouii. Dumnezeule. Mântuitorul
nostru.
StIL.
ţiuniQczeu’c, venit-au neamurile in moşte­
nirea Ta.
^1 w» tai e lurliinareu crucii. Iptocmai ca ^1
IlumiriirA. După A; oirmircobKurlIor, 'rftntfim
' Slibirile, planul &t
veniţi credincioşii să ne incliiniim..
(Cautti le Înapoi, DumlnlcA dlmlocaţa].
Apoi 6e ia cinstita cruce «I ho ducc Ia
sfântul altar.
VINERI g^
ViNERI SEARA
A PATUA SAPTAMÂN.A
u Doamne st^i^fat•am. punem Stiliiri I U , c &d
tăni Siibira zilei, do două o ri; apoi 4
martirice ale iţliipului t^i 4 dio Mloeiu
Silhjra ^jlasiuMil n l^ le n . singur fţluHUl'
ăcând v r e d n ic ia s u f le t u ­
B
lu i m e u r o a b ă p a t im ilo r ,
m ’a m f ă c u t c a u n d o b it o c ş i
nu m ă p o t u it a sp re T in e ,
P r e a In a it e ; c i p ie c â n d u - m â în
jo s , H r is t o a s e , c a v a m e ş u l m ă
r o g s t r ig â n d c ă tre T in e : D u m ­
n e z e u le , m ilo s t iv e ş t e - T e s p r e
m in e ş i m ă m ă n t u e ş t e .
I'.iiru inartince din Octoih i»l patru din MInciii
Sla\A, a mulţilor, a lui loun Dama^diln.
acnm, 8 NMoătoarei, ecu intfli a i^lnsului.
domiiatloa
Hşire. I. uminu lină...
Prochimen f^lasul hi 4-lfca, Psalmul 7i»‘
i.'elu ce paşti pro Israil, ia aminto, Cela ce
povăţueşti ca oe o oaie pre loslf.
Slih:
Cehi ce şezi pre iieruviuii, araift-Te.
rU'la Facere cctlre.
Cap lli. Vers 1
i a zis Domnul Iul A v ra a u i; lei^i din
pământul tău şi din rudenia ta ţi din
casa talftlui tău şi vino in pământul
care voiu arăta ţie, .Şi te voiu face pre tine
neam m a re ; şi te voiu binecuvânta şi voiu
miiri numele tău vei fi binecuv&ntet. i^i
voiu binecuvânta pre cei ce te vor binecu-
v â ita şi voiu blestema pre cei ce te vor
blestema; şi se vor binecuvânta intru tine
toate neamurile pământului. Şi s’a dus Avraam
precum l-a zis Iui Domnul; şi s'a dus cu el
şi Lot. Şi era Avruam de şaptezeci şi cinci
de ani, când a ieşit din Haran. Şi a luat A-
vraam pre Sara, femeia sa, şi pre Lot, feciorul
fratelui său, şi toato averile sale care ai^oni-
sise şi tot sutletul, care l dobândi?? In flar^n.
 «oS^ AmhatA k v a t r a sArrAMA.NA d in p o s t §o*
ţi u ierjit ca să meargă in pământul Hannan.
!ji au venii in pamâulul Hatiaun; iji a strft-
biilut Avramii pamilntiilîa lungimea lui pănâ
la locul Silieni, Iu stejarul cel In n ll; şi Ila-
naneii locuiau atunci pre pământul acela. Şi
s'i arătat Domnul Iui Avranoi, şi i-a zlg lu i:
|3 seminţiei tale voiu da pământul acesta; şi a
^ zidit acolo Avraam altar Domnului, cel ce s’a
i|G ar^itat lui.
H i’rucbimun, clasul al 2 lea. Psalmul 6U
kv I^icuraţi-vu lui Dumnezeu, ajutorului uo&tru.
Stih.
Luaţi r^ulmi şi daţi tâinpină...
iJi la Pilde ccllfi'
' d{i. U . Vers. lă.
mul L-el iâni de răutate crede lot cu-
O vâalul; iiir cel Înţelept vino la pocăinţă,
luţeleptul tomându-80 , se fereşte de
rau; iar cel frtra de minte uâdăjduindu-ee în
Bine, se ameateca cu cel Ţâră de Iepe. Ci'l grab-
ijic la mânie lucrează îâră de eocotealâ, iar
ornai inţeiept multe rabdă. Nebunii Împart
răutatea; iar cei cu minîe se ţin de ştiinţă.
L'jneca-vor cei răi Înaintea color b u n i; §i cei
ne.Tedincioşi vor sluji la uţiie celor drepţi,
l’nelenii vor uri pre prietenii cei Bfiraci; iar
prietenii celor bogaţi suut mulţi. Cel ce nu
cinsteşte pre cel mişel, păcătueşte; iar cel
ce milueşte pe săraci, fericit este. Fiind ră­
tăciţi cei nedrepţi, ju-:reaza rele; iar cei buni
îac milă !ji aduvur. Nu ştiu mila şi credinţa
îicătorii de rele; iar mila şi credinţa este la
cei ce lucrează cele bune. Tot cel ce poartă
Krijâ are de prifiosit; iiir cel desmierdat şi
nepiirtiîtor de srija Iu lipsă va îi. Cununa in-
lelepţilor este liogâţia lo r; iar vicaţa nebu­
nilor este rea. MAntueşte din rele sufletul
mărturia credincioasă; iar cel viclean aţăţă
minciună, întru frica Domnului este nădejdea
celui tare, fiilor sh\ va lăsa reazem de pace
I bl eealBli^ rânduială n l.Ituri;hicl culci mat
luiule sfinţite. Iar câuil nu eRte LUurjjtiie,
am arutat in Vinerea a doua.
I
SAMBATA
,\ PA TRA SĂPTAMÂNÂ
LA UTRENIE
Aliluia, şi troparele gla>jului al S-1qb
A.])ostoli, niucenicri şi prooroci..
(dt* 2 ori)
403
Slavft
omeneştii. Doamne.
Şl acum.
\^aica sfântă,.
^1 Cflllrtma 16 Apoi J^rzândrli* martirice, din
Ooiijiii. bif) i^lrtfului
Dup.'i
F ericiţi cel lărfi prihană..
('ânt&m:
fiioo e^tl cuv&iitat, OuaiuQu
C eata sfiaţilor a aflat izvorul..
Apul zicem i^fldcaliia morţilor, tjlu8ul al :> ica
Odihneşte, Mântuitorul nostru.
Slavă, «i acum.
C e ia ce ai răsărit din Fecioară.
PoDlru aceasta caută Iu 5'Âmi)ăta a 2-u
CANUANI-l.i:
Câotăm ('iinonul .Mintiiului şi al hramului ki
l'alntcânlan'H dupre rdndulain, al cărei Stih
de pre marj^ine *'hte ■
Cântarea [auiieniollor...
Şl ee cotesc ('âutkriie din IM Itir e , fncMOH
V (ui IiiNif
O * * ' . <. ,
C âutirca H i'i-a. i^laaut al IrmoB:
J n luciul valurilor vieţii.
I recut-aţi mucenicilor hota-
^ rele trupului, suferind cu
multă răbdare munci şi dureri;
pentru aceasta uşuraţi toată
durerea şi necazul celor ce
vă laudă pe voi.
O astea sfinţilor mucenici s'a
împreunat cu întunerece de
îngeri şi se roagă Preasfân­
tului Dumnezeu, ca să ne scape
pre noi de întunerece, de gre­
şeli, ca cei ce au plăcut lui
Hristos.
Omorîndu-Te şi adormind
 404
H în mormânt Hristoase, ai ri-
dicat pre cei morţi şi celor ce
jg au adormit întru credinţă le
dai bogăţie de bunătate, Hris-
toase, odihna cea cu toţi sfinţii.
A, Nftscaioarei
|g Dumnezeu, Cuvântul lui
Dumnezeu, căutând să îndum-
nezeească pre om, S ’a întru-
^ pat din tine, Preacurată, şi
Se vede om; pre acesta roa-
Ijl gă-L neîncetat, să aflăm noi
UI milă în vremea răspunsului.
^ Allâ tficditaro. a lai Teoiîor, glas aceluiji.
Irmos:
^ Cufundat îiin d ..
Nepărtinind trupului şi sân-
gelui sfinţilor, Ia toată mun-
n ca aţi stătut fără temere,
||| netăgăduind pre Hristos. Pen-
^ tru aceasta, Hristos v^a trimis
|!| vouă cununi din cer.
^ S ă întâmpinăm prăznuirea
|[| mucenicilor, împodobiţi fiind
tHî cu fapte bune şi să strigăm
cu cântări de Dumnezeu însu-
H flate: Voi sunteţi cu adevărat
îl luceferi pe pământ, mucenici
ai lui Hristos.
ţi Slavfi, a Treimei.
Treime sfântă, pre Tine Te
jg slăvesc, firea cea fără de înce-
M put, un Dumnezeu, un Domn,
jI trei feţe: a Tatălui şi a Fiului
şi a Duhului; nenăscut, năs-
m cut şi purcezător, pre Tine
jg cea singură şi pururea veşnică.
«og RÂMBATĂ g j„
Şl acum, a Născătoarei
Fericită mireasă a lui Dum-
nezeu, cum ai născut fără de
bărbat şi ai rămas ca şi mai ^
înainte? Că ai născut pre Dum- |J[
nezeu, minune înfricoşată! ^
Deci, roagă-L să se mântuea-
scă cei ce te laudă pre tine. ^
Stih: M inunat este Dumnezeu intru slinţii săi,
Dumnezeul lui Israil. ^
Tăierile mădulărilor voastre
văzându-le, vă veseliţi de sân-
giuirile voastre, bucurându- gt
vă; rugaţi-vă cu deadinsul p
Domnului pentru noi, muce- |j|
nici pururea măriţi. ^
Rtlh Su fletele lor intru bunătăţi se vor Bă- ^
lăşlui ţi seminţia lor va moşteni pământul. ^
Cela ce m'ai zidit din pă-
mânt şi m^ai înviat şi mi-ai zis ^
iarăşi să mă întorc în pământ, ^
odihneşte pre robii Tăi, pe ^
cari i-ai luat şi-i ridică din
stricăciunea morţii. Doamne. ^
Irmosul:
Cufundat în viforul păca- ^
„telor şi ca în pântecele chi- S
„tului fiind ţinut, strig către
„Tine cu proorocul: Doamne,
„scoate vieaţa mea din stri- ^
„căciune şi mă mântueşte". ^
CONOAC
Glasul al
C u sfinţii odihneşte, Hrietoasc...
ICOS
T u însuti et;ti fără de moarte...
(caută in Sâmbăta a doua)
j| «0§ A P A T R V S A P T A m ANÂ [U N 'P O ST §()• 405

îi CAularea a 7-a, Irmos;

vremea postului făcând cele
In vâ;)fii,i locului fi;nd tinerii.
bune; noi cari cântăm Dum-
nezeul părinţilor, bine eşti ţjt
I
nibrăcându-vă, mucenicilor,
durtinezeeşte întru nestrică- cuvântat.
|j| ciune, prin desbrăcarea tru­ jf*
AU IrraoB:
ant pulul celui stricăcios, acum
C ela ce ai grăit cu M oisi,. ^
J| staţi luminaţi înaintea Celui
wt ce a luat pentru noi trup din C ela ce ai mărit pre toţi ^
S Fecioară nestricată; pentru sfinţii Tăi, minunaţi făcându-i
aceasta îmbrăcaţi-măîn haină pre ei în lume, prin semne; ^
sfinţită, pre mine cel rău des- bine eşti cuvântat în veci,
Doamne, Dumnezeul părin- ^
ţilor noştri.
K Cu înfrânare vieţuind,adu-
m narea purtătorilor de chinuri, P rin tot felul de chinuri
ţs ne întăreşte pre noi să aler- trecând şi neîngăduind să vă
găm neoprit curgerea postului, plecaţi genunchile lui Baal,
^ de vreme ce aceştia au pre- aţi luat cununile slăvirii dela
Wî dicat pre Hristos în privelişte, Dumnezeu, mucenici ai lui ^
îl vitejeşte, şi stând înaintea Hristos.
scaunului purtând cununi, se Slavft, a Treimol. ^
veselesc cu îngerii duhovni-
ceşte. Treim e căreia ne închinăm
întru Unimea fiinţei, Părinte, |j|
iii P rin rugăciunile sfinţilor Tăi Fiule şi Duhule păzeşte pre cei jHt
mucenici, Dumnezeule, fă lo- ce Te laudă pre Tine, Dum^
¥i^ cuitori raiului pre cei ce au nezeul părinţilor noştri. ^
î| adormit întru credinţă, şi-i în- y ţt
Ş l acum, a NAeciVtOHrei. ^
« vredniceşte luminii celei înţe-
^ legătoare, ca să strige Ţie F ecioară, Maică curată cu
ţ| neîncetat: Dumnezeul părin- totul luminată, ceea ce una ^
ţiior noştri, bine eşti cuvântat. eşti mijlocitoare către Dum-
nezeu, nu înceta Stăpână a jw
|J| A Năucâtoarei te ruga, să ne mântuească
Pre tine te rugăm Fecioară, pre noi. ^
ceea ce una eşti bună, îmbu-
S lili: S finţilor celor ce sunt pe p^mân- Vţ4
nătăţeşte-ne pre noi cei plini tul Iiii,miriunatp a făi'iit Dnninul
^Hţ de răutate şi cu deadinsul toate voile sale întru dânşii. ^

51 roagă pre Hristos, cel ce este împăratului celui fără de

din fire bun, să săvârşim moarte fiind ostaşi si arătând ^
* îT*r
 406 •0§ sAm bă tA
-- ^
î l către dânsul credinţă desvâr- dinţilor şi de neluminatul în- ^
şit, v'aţi vărsat sângele, mu- tunerec, cel mal dinafară, pre ^
jg cenici, pentru dânsul. toţi pre cari i-ai primit întru U
^X
credinţă, şi-i rândueşte unde
Jv l'enciţi sunt pre carc i-ai ales şi
i-ai primit, Doamne. străluceşte lumina feţei Tale,
Unde izvorăşte lumina vie- Hristoase, în veci. ^
w ţii, acolo pune pe credincioşii A Nagi'ătinirei ^
robii Tăi, pe care i-ai mutat Preacurată Născătoare de ^
din ceste vremelnice, Doam-
Dumnezeu, învredniceşte-ne ^
^ ne, Dumnezeul părinţilor no- cu rugăciunile tale cele către
Î 5 Ştri. Stăpânul, pre noi cari am vă- ^
Irmosul: zut cinstită crucea lui Hristos
îl Cela ce ai grăit cu Moisi în şi din inimă ne-am închinat m
„munte şi chipul Fecioarei în ei, să vedem şi cinstitele pa-
„rug I-ai arătat, bine eşti cu- timi, fiind curăţiţi de patimi. ^
„vântat Dumnezeul părinţilor Alt Irmos:
„noştri“. f^mântul )}i toate..

Cântorca tt S a,
îl |Q Văpaia locului fiind tinerii..
M ucenici ai lui Hristos, cei
iTA cu nume mare şi cinstiţi
întru Dumnezeu, feriţi pre
^ toţi, cei ce laudă pomenirile
voastre, de greşeli mari şi de
iHt muncile cele de acolo, cu mari
ţ| rugăciunile voastre către dân-
^ sul.
Oaste a lui Hristos-Dum-
M nezeu cea sfântă, aleasă şi
M tare cu adevărat, adunările
mucenicilor, sfinţiţi m intea
^ noastră şi inima întru aceste
sfinte zile ale postului, cu sfin-
M tele voastre rugăciuni.
jî| Scapă Doamne de vierme-
^ le cel muncitor, de scrâşnirea
: Qceneguţătoriebună,cuca- u
re prin moarte aţi aflat vieaţa, ^
sfinţiţi mucenici ai Iui Hristos!
Nici cum spăimântându-vă de ^
foc şi de sabie, de ger şi de U
fiară, aţi strigat: Lăudaţi pre îHt
Domnul şi-I prea înălţaţi întru
toţi vecii. ^
Sus ceata îngerească, iar ^
jos noi cei de pe pământ lă- ^
udăm, mucenici ai lui Hristos, ^
patimile cele înfricoşate şi ^
nevoinţele bărbăţiei voastre:
Binecuvântând, lăudând pre ^
Domnul şi prea înălţându-L
întru toţi vecii,
niuecuvflntâui pre Tatăl. ^
Lumină, vieaţă şi vieţi, Te ^
cinstesc pre Tine, Tatăl şi pre ^
V
 •&S \ TA rit A SAI'TÂMANA d in POSI got 407
- ^
Să lăudăm, bine^Ha cuvanlflm,.
^ Fiul şi pre Duhu! cel purce-
m zător; o fire şi trei feţe, pre Pământul şi toate cele ce
i î un Dumnezeu cântând: Bine- „sunt pe dânsul, mările şi toa- ^
Te-cuvintez, Te laud, Doam- „te izvoarele, cerurile ceruri- ^
ne, şi Te prea înalţ întru „lor, lumina şi întunerecul,
^ toţi vecii. „gerul şi|arşiţa, fiii oamenilor ^
„şi preoţi binecuvântaţi pre
Şi urum, a NăHC&tuarei.
„Domnul, şi-i prea înălţaţi pre U
Cine din pământeni nu te „el în veci“ , U
va lăuda pre tine, neîntinată,
g preacurată porumbiţă? Câ tu ai Cântarea a 9-a Irn io s:
lîi, mi-a lacul mie inspiri'... ^
^ născut nouă lumina cea mare,
bogăţia vieţii, pre lisus Mân- ei ce sunteţi luminători
wt tuitorul, pre carele, cântând, ^ nerătăciţi, mucenici ai lui ţk
iîl II lăudăm ca pre un Domn Hristos, luminaţi gândurile
UI şi-L prea înălţăm întru toţi noastre şi ne întăriţi ca să
Wî vecii. facem luminatele şi curatele ^
voi ale lui Dumnezeu. M
MiiuiiiiU este Dumuezeu inlrii sliDtii
săi, [turaiiezeul lui Israil.
S ăbii ^ă vedeţi a fi, cari
M Nevoinţele voastre cele mi­ junghiaţi pre vrăjmaşi, viteji ^
ji nunate, mucenicilor, slăvindu- mucenici ai lui Hristos. Mân-
ie, binecuvântăm pre făcătorul tuiţi-ne deci de săgeţile vi- m
îl de bine Dumnezeu şi ne în- cleanului, cu folosinţele voa-
jj^ chinăm Celui ce v'a întărit pre stre ^
b ir c . ^ ^
M voi întru priveliştea nevoinţe-
jS lor, şi pre acesta li prea înăl­ Odihneşte îndurate însânu-
ţa ţăni întru toţi vecii, rile lui Avraam pre robii Tăi, ^
tv cari s'au mutat dela noi întru ^
” Stili Siitlytcle lor ioli'U l)iinătAli se vor credinţă, la Tine făcătorul tu- ^
sftjăsltii.
turor cel prea bun. ^
cela ce eşti Domn şi
w Dumnezeu morţii şi vieţii, ri- Nftflcfltrtarci ^

^ dicând pre cei ce s’au mutat Omoară sburdările trupu- ^

cu bună credinţă, pune-i în
« corturile drepţilor; cabine să
^ Te cuvinteze, să Te laude pre
Tine, Doamne, şi să Te prea
înalţe întru toţi vecii.
Irmosul:
lui meu, ceea ce ai născut pre
Dumnezeu cu trup, mai pre ^
sus de gând, şi dă luminare
gândului meu, ceea ce eşti
norul cel preacurat ai luminii, m
Alt Irmos;
H
408 •4^ SÂMBĂTĂ go»

u ^
^ Slaviiii toţi iubircH T a de..
To(i lăudăm pomenirile voa-
^ stre, prea lăudaţilor mucenici,
văzând nevoinţele sfinţitelor
jg voastre chinuri şi, minunân-
du-ne, slăvim pe Hristos.
w Chinuindu-se mucenicii, zi-
ceau unul către altul: Să nu
ne fie milă de trupurile noa-
^ stre; veniţi să murim pentru
Hristos, ca să fim vii în tot
¥¥. veacul, dănţuind fără de sfâr-
şit.
Slavă, a Trelmei.
Treime, pre cei ce Te la­
ţ i udă pre Tine întru o fire
jj| Părinte, cel nenăscut, Fiule,
“
SOb: Fericiţi sunt pre cari i-ai ales şi l-ai
primit, Doamne.
Lasă, iartă îndurate, celor
ce s'au mutat la Tine, iubito- JHt
rule de oameni, şi-i odihneşte ^
în locaşurile celor aleşi; că M
Tu eşti vieaţa şi învierea. sî
Irmosul;
Să slăvim toţi iubirea Ta de ^
„oameni, Hristoase, Mântuito-
„rul nostru, Cela ce eşti lauda
„robilor Tăi şi cununa credin-
„cioşilor; Carele ai slăvit po-
„menirea celeiaceTe-a născut
„pre Tine“. S
Lumioftodele ce Bunt scrise tn Sâmbăta
a doua.
LA LAU D E . V / '

cel ce Te naşti şi Duhule, cel Martiricele din Octoih.

J î purcezător, păzeşte-i cu mila L A STIH O AVN Ă ^

Ta nevătămaţi. Podobolcele Iul Teodor. ÎK

Şl acijiii, a Născătoarei.

Bucură-te, preacinstită cu-

^ rată, ceea ce eşti lauda fe- LA LITURGHIE |
cioriei, întărirea maicilor,
Tipicul ?1fericirile clasului; Prochimenul tilel S
jg oamenilor ajutătoare şi lumii 9i al morţilor. Apostolul ziiei, din Cartea către S
bucurie, Marie, Maică şi slu- Evrei, 9! ai morţilor, cătro Corioteni, ^

jitoarea Dumnezeului nostru. Evanghelia zilei, dela Marcu, a oiortllor, ^

dela loan. ^
Stih: S (ioti'orceloroo KUDt pe păiuântui CHINOmcUL
^ lui, minunate a îiicut Domnul,.. Bucuraţi-vft drepţi Intru D om n u l.

ÎS Ceată a sfinţilor, primeşte Şi al morţilor; ^

rugăciunea mea şi precum Fericiţi KUDt pre cari i-ai ales t^i i-ai primit ^
Doamne; Aliluia, ^
m’am învrednicit a săruta cru-
cea, rugaţi pre Hristos să mă ....... ^
învrednicească a mă închina VEZI. De va intârapla Buna-VcBtireinDu-
miDfoa 8 4-u $au a 5-a. să ge ctiute Tipicul
P şi mântuitoarei patimi. dela sfârşitul cărţii, la liiera U.

ts m m m m m m w m îm m m m m m m r .
 ^i: : ii

¥ii
¥^ U
u
W(
u
¥^
¥^ u
u
u
u
¥^
« DUMINICA u
A PATRA A SFÂNTULUI POST u
H
SAMBATA SEARA
După obişnuita Stiliolngie, cântâm trei Stihiri ale Învierii, patru &le lui
AnatoUe ţ» !■■> i i a W iat m v-

Alţii mai In urmă au aşezat să se cftnte slujba sfântului loan Scftrarul, din
muntele Sinai.

Stihiriie slântuiui. glasul al S-lea, Podoble: O, preamărită minune..

RBârinte Ioane cuvioase^ pu-
« Pjrurea ai purtat cu adevărat
^ iti gura ta înălţările lui Dum-
g nezeu, cugetând cu multă lu-
crare la cu vin tele cele de
Dumnezeu insuflate, prea în-
ţeleptule, şi cu darul cel ce
^ izvorăşte de acolo te-ai îm-
« bogăţii făcându-te fericit, sur-
pând sfaturile tuturor necre-
dincioşilor.
m
Părinte Ioane, mărite, cură- |Jj
ţindu-ţi sufletul cu izvoarele m
lacrimilor şi cu stările cele de ^
toată noaptea îmblânzind pre
Dumnezeu, te-ai înălţat spre
dragostea şi frumuseţea lui,fe-
ricite; întru care, duprevredni- jfţ
cie, te desfătezi acum, neînce- ^
tat bucurându-te cu cei ce s'au
nevoit împreună cu tine, cuvi- ^
oase, de Dumnezeu înţelepte.
 410
Părinte Ioane cuvioase, ridi-
câiuiu-ti gândul prin credinţă
spre Dumnezeu, ai urît nesta­
tornicia turburării celei lu­
meşti, şi crucea ta, luând-o ai
urmat celui ce vede toate, rob
« făcând minţii trupul cel neîn­
frânat cu deprinderile sihăs­
triei, prin puterea dumneze-
eseului Duh.
S la v â , g la s u l a l 5-lea.
Cuvioase părinte, ascultând
W glasul Evangheliei Domnului,
ai părăsit lumea, bogăţia şi
mărirea întru nimic socotin-
41^
M du-le. Pentru aceasta ai strigat
tuturor: Iubiţi pre Dumnezeu
W şi veţi afla dar veşnic; nimic
#« să nu cinstiţi mai mult decât
dragostea lui, ca să aflaţi o-
« dihnă împreună cu toţi sfinţii,
când va veni întru mărirea
« g l a s u l t- lu .
sa. Cu ale cărora rugăciuni,
Hristoase, păzeşte şi mântu-
W eşte sufletele noastre.
i»4 Şi a c u m . s N^fl(;ăt(>arei. (rlHtiul
«{
L.\ STIKO AVN A
Stibirile Oclolhuhii. rliipii Alfa V ila
S la v A , a C u v io s u lu i, g la s u l a l 2-1oh.
FVe îngerul cel de pre pă­
mânt şi pre omul lui Dum­
nezeu cel din ceruri, podoaba
cea frumoasă a lumii, desfă­
tarea bunătăţilor şi a faptelor
bune, lauda sihaştrilor, pre
loan să-l cinstim. Că acesta
fiind sădit în casa lui Dum­
nezeu, a înflorit dupre drep­
•Og DUMINICA §0»
tate, şi ca un chedru în pus­
tie, a înmulţit turmele lui
Hristos, ale oilor celor cuvân­
tătoare, întru prea cuviinţă şi
dreptate.
^1 a c u m , a N A s c u to a r e i, g ia s u l a c i'la iji.
O minune, mai nouă decât
toate minunile cele de demult!
Că cine a cunoscut să fi născut
maică fără bărbat, şi să poarte
în braţe pre cel ce cuprinde
toată făptura? A lui Dumnezeu
este voia. Cel ce s’a născut;
pre Carele ca pre un prunc,
Preacurată, în braţele tale pur-
tându-L şi îndrăzneală ca o
Maică către dânsul câştigând,
nu înceta a-L ruga, pentru cei
ce te cinstesc,casă miluească
şi să mântuească sufletele
noastre.
T r o p a r u l I n v i o r i i ; S la v ft, a l C u v io s u lu i,
Locuitor pustiului şi înger
în trup şi de minuni făcător
te-ai arătat, de Dumnezeu pur-
d iu O r to D ) tătorule, p ă rin te le nostru
Ioane; cu postul, cu prive­
gherea şi rugăciunea cereştile
daruri luând, vindeci pre cei
bolnavi şi sufletele celor ce
aleargă la tine cu credinţă.
Slavă Celui ce ţi-a dat ţie
putere; slavă Celui ce te-a în­
cununat pe tine; slavă Celui
ce lucrează prin tine tuturor
tămăduiri.
u c u u i. 'I N ftscA to are l. acelat^l ktlaii.
•rdvriii zicâod (io, t-'ec.iuatâ..
 •Og A PATRÂ SAPTAM/VN\ DIN POST got 411 U
U
mântuească, pre cei ce i-a zi- u
dit, din toată nenorocirea.
DUMINICA iW
Ait fauon hI Cuviosului.
LA UTRENIE C&darca l a. glasul al S-ien, Irmos
jJ^Du. a obicinuita urmare. Ciinoanelo în v ie r ii A pil trccâudU'O ca pre uscat... ^
fn i^i ale Nut^ctiloHfei Dumnezeu pe (>; iiln
Triodului po } şi ai sîâmului pc i- ela ce te-ai înălţat dela sj
CANONI'L T H lO D U U 'l
grija celor trupeşti la Iu-
Cdnturea J-a. gltiHul a] Tviea, Irmus;
mina cea fără materie şi în-
Mântuitorului Ouionezeu.. ţelegătoare, Ioane cuvioase, ^
luminează-mă cu rugăciunile
semănatu-m’am, Hristoa-
tale cele către Domnul. Sit
__ se, celui ce a căzut în mâi-
H nile tâlharilor şi am rămas Sugând dulceaţa postului, ^
mai mult mort dela dânşii ai lepădat amărăciunea des- ^
ţ| pentru bătăi; aşa şi eu, Mân- fătărilor; pentru aceasta, pă-
tuitorule, sunt rănit de păca- rinte, îndulceşti simţirile noas- ^
ţ| tele mele. tre, mai mult decât mierea ÎJ
si fagurul. ^
Nu mă trece cu vederea pre
ţ| mine, cel foarte neputincios, Siavft.
K strigat-a tânguindu-se, Mântu- Suindu-te Ia înălţimea bună-
jî| itorule, cel ce a cheltuit bogăţia tăţilor şi scuipând dulceţile s#
Ta cu tâlharii; aşa şi eu mă cele râvnitoare de jos, te-ai ^
u rog, milostiveşte-Te şi mă arătat dulceaţă de mântuire s*
j| mântueşte. turmei tale, cuvioase părinte.
j|U
H Tămăduindu-mă pre mine, 91 acuDi. a Născătoarei ^
p cel ucis la minte, cu bătăile Jfî
Ceia ce ai născut înţelep- ^
w păcatelor, de tâlharii cei ne­
ciunea şi Cuvântul Tatălui ne- M
ţi drepţi şi de gândurile cele grăit, tămădueşte rana cea rea ^
« viclene, Hristoase Mântuito-
a sufletului meu şi durerea ^
!!«rule, mântueşte-mă ca un mult
inimii mele o alină. ^
^ îndurat.
V|£
¥i( A Născfitoaroi. Catavasie ^
1‘scliiiU‘ vniii j'UKt lut'a... ^
Îl Preacurată, Maica lui Hris-
tos, roagă neîncetat pre Dum­ CAularea a Irm os:
|iUiire.«te-uc pre nui, I)uni‘uezeii^F ..
nezeu, Cel ce s'a întrupat
ălătorind pre calea vieţii,
din tine, şi din sânurile Năs-
cătorului nu S'a depărtat, să C Hristoase, m'am rănit cum-
 412
4 HÎplit de tâlhari, prin patimi; ci
ţ i mă ridică, rogu-mă.
efuitu-mi-au mintea mea
î l t â i larii, şi m'au lăsat în ranele
jj| păcatelor mai mult mort; ci
^ mă vindecă, Doamne.
Qolitu-m’au patimile, Hris-
toase Mântuitorule, de porun-
Wî cile Tale, şi m'am rănit cu
JS desfătările: ci varsă spre mine
mila Ta.
A N ă s c a to a re ] ,
Roagă preacurată neîncetat
jg pre Cel ce a ieşit din coapsele
î l tale, să se mântuească de în­
şelăciunea diavolului cei ce
te laudă pre tine, Maica lui
Dumnezeu.
Alt Irmos;
T u eşti întărirea...
Ars-ai cu cărbunele sihăs-
triei spinul patimilor, prea lău­
date, şi încălzeşti adunările
călugărilor.
Mir de sfinţenie, prin mi-
ÎS resmele pustniciei, cu totul
^ te-ai făcut, cuvioase, spre mi-
jg ros cu bună mireasmă lui
|[| Dumnezeu.
^ Slava.
UI Cugetând la legile sihăstriei,
ai înecat acum patimile, ca
î l pre alţi Faraoni, în izvorul
lacrimilor tale.
«0§ DUMINICA §«•
Ş l a c u m , a N ă s c ă to a r e i.
opreşte turburarea cea ne-
contenită a gândurilor mele, ^
preacurată Maica lui Dumne-
zeu, îndreptândU'mi mişcarea
cea către Fiul tău. ^
Sodcalo», iţlasul al 5*lea :
Podobia: D e streina feciorie,..
Jn n d ca o armă de mân-
tuire, preacurată, crucea Ta, ^
Mântuitorul nostru, printr'însa
strigăm Ţ ie : Mântueşte-ne pre u
noi, Cela ce ai pătimit de bună
voe pentru noi, Dumnezeul
tuturor, ca un mult milostiv. ^
S la v a , a C u v io s u lu i, g la s u l a l 4 - le a :
P o d o b ia : C e l c e te- ai in ă l t a t ..
I ntărind ca nişte trepte bu- ^
nătăţile, spre cer te-ai suit cu
adevărat, prin buna credinţă,
la adâncul cel nemăsurat al ^
privirii la cele de sus, biruind ^
toate pânditurile dracilor, şi ^
păzeşti pre oameni de vătă- ^
marea lor, o. Ioane, scara bu- ^
nătăţilor; şi acum te rogi, să ^
se mântuească robii tăi.
Şl acum, a Nasc&loaroi. ^
Cela ce şade pe scaun de ^
heruvimi şi petrece în sânu-
rile Tatălui, ca pre scaunul ^
Său cel sfânt şade trupeşte în ^
sânurile tale. Stăpână; că aşa
a stătut împărat, Dumnezeu, ^
preste toate neamurile şi în-
ţelepţeşte-l cântăm acum; pre
a"
«■
1
 •Og A PATRA SAITAMANA DIN POST g«» 413
« ---------------
S la v i.
^ carele roagă-L să mântuească
ţ| pre robii tăi. Sădit fiind lângă apele în- gj
frânării, te-ai arătat, fericite
Il l Căutarea a 4-a, Irm os:
părinte, viţă bine înflorită, ro-
||| Aiizit-am, Doamne, auzul Tâu...
dind strugurii bunei credinţe.
o"
T â lh a rii au furat lucrarea
Şl acum, a N&scfttoarei. ^
« ^ mea cea dumnezeească şi
m'au lăsat muncindu-mă în Născut-ai nouă sub vreme U
rane. pre Cel ce a strălucit fără de gj
vremi din Tatăl, Maica lui
Desbrăcatu-m’au de porun­ Dumnezeu; pre carele roagă-L
cile Tale, Mântuitorule, gân- să mântuească pre cei ce te jw
îî
*> durile mele cele nestătătoare; laudă pre tine. ^
^ pentru aceasta rănit sunt de
Cântarea a &-a, Irmos:
jî| greşeli.
Mânecând, strig Ţie ,

JJ Levitul, dacă m’a văzut rănit T isuse, cercetează ranele su-

îl de bătăi, m’a trecut Mântui­ -^-fletului meu, precum ai cer-
ţi torule; ci Tu mă mântueşte. cetat de demult pre cela ce 3
a căzut în mâinile tâlharilor, ^
^ A Nâscătoarol.
şi vindecă, Hristoase, durerea ^ ^ 4
M Cu adevărat te mărim pre mea rogu-mă. ^
51 tine, Născătoare de Dumne- SJ m
L

JH zeu, ceea ce nu ştii de mire, D e ranele păcatelor cele cu ^

HI şi Ia limanul tău scăpăm^ noi
credincioşii.
W A lt Irmos:
rS Auzit-nm, Doamne, taina...
îl Ca O livadă prea mirositoare
jg şi ca o grădină însufleţită de
{II bunătăţi ai înflorit cu postirea
cu care ai hrănit pre toţi, cei
ce te cinstesc pre tine.
durere a slăbit sufletul meu,
Hristoase, şi din aceea zac
gol de dumnezeeştile bunătăţi; ^
ci Te rog, mântueşte-mă. jw
Preotul şi levitul dacă m’au
văzut, n'au putut cu adevărat,
că m’au trecut: ci însuţi Tu,
ca un milostiv, acum mi-ai dat ţjt
mântuire si m’ai mântuit. ^
A Kâficătoaret.

i^ţ Legiuitor bunei obişnuinţe Nu mă trece cu vederea,

ţ| şi dreptar prea blând sihaş-
« trilor, ca pre un Moisi şi ca
îl pre David câştigându-te pă-
« rinte, după adevăr te fericim,
w
Stăpâne, rogu^mă, pre mine
ticălosul si rănitul, cel rănit înţ
Ia minte de tâlhari, ci Te mi- ^
lostiveşte Mântuitorule, pentru gj
 414 *>§ DUMINICA îm

rugăciunile celeia ce Te-a C â n t a r e a a G-a. I r m u s .

născut. 1 iiconjuralii-ni'fl udâricul...

In tru pofte mi-am cheltuit

A lt I r m u b .
^vieaţa cea dumnezeească,
P e n tru ce m a i lepădat.. Stăpâne, şi fiind rănit rău
Stingând toate patimile cu preste tot de greşeli, am scă­
roua nevoinţelor tale, părinte pat la Tine; niilostiveşte-Te
fericite, din destul te-ai aprins spre mine, rogu-mă.
cu focul credinţei şi al dra­ Jefuitu-mi-au bogăţia şi
gostei, şi te-ai făcut sfeşnic m’au lăsat ca pre un mort
înfrânării, lumină nepătimirii tâlharii, rănindu-mi mintea cu
şi fiu al zilei. patimile; ci îndurându-Te,
mântueşte-mă, Doamne. fim
Strugurul credinţei l-ai hră­
nit cu dumnezeeasca ta lu­ D acă a văzut levitul durerea
crare, părinte, în linuri l-ai bătăilor mele, nesuferindu-mi
pus şi l-ai stors cu ostenelele ranele, m'a trecut; iar Tu, iu-
nevoinţei şi umplând paharul bitorule de oameni, ai vărsat
cel duhovnicesc al postirei, preste minemilaTaceabogată.
veseleşti inimile turmei tale. A Nflwfftlniirei.

sla v ft.
Pre tine rugul cel nears, ţcH;
muntele şi scara cea însufle­
Răbdând vitejeşte năvălirile ţită, uşa cea cerească, dupre
şi ranele vrăjmaşilor celor pro- vrednicie te lăudăm. Preacu­
tivnici, te-ai arătat stâlp răb­ rată Marie, ceea ce eşti lauda
dării, întărind turma ta cu drept slăvitorilor.
toiag dumnezeesc şi hrănin-
d-o, fericite, cu păşunile şi cu A lt Ir m o M :

C uruţeşte-niS, Mflotuitorule.
apa înfrânării.
L uat-ai în suflet dumnezeea­
•'ifi a c u iD . A N A s c ă to a re i. scă bogăţia Duhului, rugăciu­
Urmând graiurile buzelor nea cea fără prihană, curăţia,
tale, Preacurată, te fericim; că cinstea, privegherea neînce­
făcând în adevăr Domnul cu tată, ostenelele postului, prin
care te-ai cunoscut casă lui
tine măriri, te-a slăvit pre tine
Dumnezeu.
şi te-a făcut adevărat Maică
lui Dumnezeu, născându-Se P rostiniea materiei celei de
din pântecele tău. jos o ai trecut, înţelepte, şi
 «0§ A l’ \TRA SA P T A m ANA DIN POST
CU rugăciune fără materie ţi-ai
înălţat gândul şi te-ai arătat
moştenitor odihnei celei de
sns, pentru săvârşirea vieţii.
Slavft
Cu sudorile pustniceşti ai
stins, cu adevărat, cărbunii
săgeţilor vrăjmaşului şi aprin-
zând focul credinţei, ai ars
întărâtările necredinţei eresu­
rilor.
'<1 u u u m . a N ă s c ă to a r e i.
Strălucit-a din Sion bună
jg podoaba celui Preaîiialt, îm-
B brăcându-se cu îmbrăcămintea
j| trupului din tine, ceea ce nu
H ştii de nuntă, prin negrăită
unire, şi a luminat lumea.
(YiN D Ai'
g la s u l a l 4 - lfa
Po dob iH : A i'iUîitu-Te-ai n s la z i
Intru înălţimea înfrânării
H te-a pus Domnul, pre tine, ca
E pre o stea adevărată şi nerătă-
H cită, luminând marginile, în-
jJ văţătorule Ioane, părintele
nostru.
ICOS
Casă lui Dumnezeu te-ai
făcut cu adevărat pre tine în­
suţi, părinte, cu duninezeeştile
tale bunătăţi, împodobind a-
rătat ca şi cu nişte aur stră­
lucitor, credinţa, nădejdea şi
dragostea cea adevărată; a-
şezând duninezeeştile legi,ne-
415
voindu-te cu înfrânarea ca un
fără de trup; înţelepciunea, gf
bărbăţia şi curăţia câştigân- w
du-ţi şi smerenia prin care ^
te-ai înălţat. Pentru aceasta
te-ai şi luminat cu rugăciuni ^
neîncetate şi ai ajuns Ia loca- “
şurile cereşti în v ă ţă to r u le
Ioane, părintele nostru.
SINAXAR
LA DI MINICA A PATRA
A POSTULUI MARE
Sliiaxariil illo Mitioi, apo. acesta.
Tnibue să eo ^tie că liacA vu cfduu Uumi-
Tustsa aeoasta Iri ziua de :iu Martie, «âtid se
prăznueşto pomenirea (Miviosulu!, 80 cltoi^to
Dumai sloaxarul din Miaei ţi se luKfl act^Hta
deoarcce e Acelaşi siiiAxur. ÎHf
în ftcoaţi zi. ia DiimiDoi’a h patra a postului
mnre. facem pomenirea cuvio'ului rflrfntclui
ridstru loan ScAraniI.
S I'IJIIM II
loaQ cel mort cii tru[)ii]. din timpul vieiii sale,
lu m ii. Trnefjlc veijoic do^i-i făi’’ (Ic suflare!
Iar când lii i-eruri s'a urcut
O c a n e : SCAHA, ne-a lăsat;
Iar ea i-a ariital !<i lui
Lîrcarea'n slava cerului,
Acesta, pe când era de şaseeprezece uni
fiind isteţ la minte, s'a adus pe sineşi jertfă
cu totul fiîânts,, siiindu-se in oiUDtele Sinai,
Apoi, după nouăsprezece ani, a plecat de
aici, a hiat calea isihioi !$l s'a aşezat la o
depjirtare de cinci mile de biserica mare a
muntelui Sinai într'un loc numit Tolas. Aici
(i petrecut patruzeci de ani intr'o inflâcAratâ
dratroste de Dumnezeu, pururea liiod aprins
(le focul dragoslti dumoez^eşti. Mânca tot
ceeace-l făcea nepriliftnit faţă de sfatul evan­
ghelic; puţin de tot, nu până la saţiu; dar
cred câ şi în astii iolrângca cu marc înţe­
lepciune cornul mândriei. Dar ce minte ar
putea să spună izvorul lacrimilor Iu i? Se
impârtâşea de somn atât numai cât firea
minţii să nu-i vateme privegherea- Tot dru­
mul vieţii sfile era o rugăciune neîntreruptă
îşi o neasemănaţii dragoste cîitre Dumnezeu
'l’răind prin toate aceste fapte m aii in chip ^
 416 iOg DUMINICĂ got

bine plăcut Iui Dumnezeu, scriind SCARA, D in ludeea, mergând tin e rii.. ^
^ alcătuind cuvinte de învăţătură pline de folos
uu sufletesc, $'a odiboit cu vrednicie In Domnul La verdeaţa împărăţiei celei ^
||â Iq anul 61)3, in vârstă de optzeci de ani, lă-
^ sând încă şl alte multe scrieri. de sus ţi-ai hrănit părinte ^
^ Pomenirea lui se sAvârşeşte la 30 Martie turma şi cu toiagul învăţătu- ^
^ Dar 86 prăziueste şl azi, poate din pricină
M că (lela începutul sfântului post de pat''uzed rilor gonind fiarele eresurilor, ^
^
de zile incepe in chip obişnuit să se citească
io sfintele mănăstiri Scara cuvintelor lui.
ai cântat: Dumnezeul părin- u
Pentru rugăciunile lui. Dumnezeule, milu- ţiior noştri, bine eşti cuvântat.
^ eşte-ne şi ne măntue, Amin.

Cftntarea a 7>a, Irmoi:

Intrat-ai la ospăţul de nuntă ^
____ P re a înălţate Dumnezeuli....
cel de sus, al împăratului Hris- ^
H Ţ â lh a r iî au căzut asupra tos, fiind îmbrăcat cu ves- U
mânt vrednic Celui ce te-a
^ mea, ticălosul, şi rănîn- chemat; la carele ai şi şezut ^
du-mă^ tn’au lăsat ca pre un strigând: Dumnezeul părinţi- ^
H mort, fără suflare; pentru a- lor noştri, bine eşti cuvântat. îHt
ceasta mă rog Ţie, Dumne-
zeuie, cercetează-mă. Slavă. 15

H I I zvor înfrânării te-ai arătat

jg J efuitu-mi-au mintea gându-
părinte, neudat fiind de păcate,
rile cele nestătătoare, şi cu înecând cugetele şi curăţind
patimile rănindu-mă, m^au lă- spurcăciunea celor ce strigă ^
M sat mort întru mulţimea gre-
cu credinţă: Dumnezeul părin-
Î d şalelor; ci mă vindecă, Mân- ţilor noştri, bine eşti cuvântat. ^
« tuitorule* A*
şt acum, a K&scătoBrel. ^
^ Dacă m’a văzut levitul chi- Din pântecele tău a ieşit |Jj
« nuindu-mă în rane, nesuferind Domnul tuturor, Fecioară, în- m
bubele, pentru nevindecarea trupându-Se; pentru aceasta
lor, m'a trecut, Mântuitorul cunoscându-te Născătoare de ^
meu; ci Tu însuţi mă tămă- Dumnezeu, cu dreaptă ere- ^
51 dueşte. dinţă strigăm Fiului tău: Dum- ^
A N&icătoarel. nezeul părinţilor noştri, bine m
T u m'ai mântuit, cel ce Te-ai eşti cuvântat,
jl^ întrupat din Fecioară, vărsând Cântarea a 8-a, Irmoi: ^
preste ranele mele mila cea P re Tine, Făcâtorule a ţoale... |J|
iHt bogată a îndurărilor Tale, ranele greşalelor dela gj
C
U
Hristoase. Pentru aceasta pre tâlhăreştile mele gânduri jw
Tine Te slăvesc. mi-am stricat viaţa mea. Mân- |]}
H
Alt Irmoi: tuitorule; pentru aceasta m’am g

•0§ A PATR/V SAPTAMAN DIN POST §«•
golit de dumnezeescul Tău
chip, iubitorule de oameni,
jj| Dumnezeule; ci milostive-
^ şte-Te spre mine.
V enit-ai pe pământ din cele
de sus, Mântuitorule, milosti-
vindu-Te spre mine cel rănit
M de bătăi preste tot, cu ranele
j|| păcatelor, şi ai turnat, Hris-
1 toase Indurate, preste mine
ţ| mila Ta.
T rupul şi sufletul, Tu Stă­
pâne, Mântuitorule, Ţl-al dat
răscumpărare pentru mine,
şi m’ai mântuit pre mine, cel
cu totul rănit cu rane netă-
u măduite, din mulţimea păca-
H telor, ca un milostiv,
ţ| A Născătoarei.
P re tine. Fecioară, ceea ce
mai presus de gând ai născut
pre Domnul prin cuvânt, cu
^ dumnezeeasca bărbăţie, şi ai
rămas Fecioară, toate lucrurile
bine te cuvântăm şi te prea
înălţăm întru toţi vecii.
Alt Irm os:
P re Iniparatul ceresc.
S tâlp însufleţit, cu adevărat, duindu-mă.
şichipînfrânării câştigându-te
)re tine, părinte, toţi cinstim
pomenirea ta, Ioane.
M ulţimea călugărilor se bu-
cură şi saltă adunarea cuvio-
g şilor şi a drepţilor; că ai luat
cunună dupre vrednicie, îm-
preună cu dânşii.
ttn
417
Binecuvftntăm pre Tatăl. ^
F iind împodobit cu bună-
tăţile, ai intrat în cămara cea ^
de nuntă a mărirei celei ne- ^
spuse, cântând laudă Iui Hris- M
tos în veci. p
Şl acum, a Născtoarei. ^
P re cei ce Ie trebue aju-
torul cel dela tine, nu-i trece
cu vederea, Fecioară, care te
laudă şi te prea înalţă întru ^
j j* ••
toţi vecn.
Cântarea a 9-a, Irmos: ^
I saia dânţueşle... ^
V epăzind poruncile Tale,
^ Stăpâne, cu mintea mea ^
intrând în patimile desfătă-
rilor, m'am golit de dar şi ^
pentru rane zac gol; ci mă ^
rog Ţie, Mântuitorule, mân-
tueşte-mă.
N ’a putut levitul să şteargă ^
ranele mele; ci ai venit Tu, ^
bunule. Ia mine cu milostivire
şi ai turnat preste mine mila
îndurărilor Tale, Mântuitorule, ^
ca un doctor prea ales, tămă- ^
C a cel ce eşti milostiv, în- ^
durându-Te, Hristoase, m'ai
mântuit pre mine cel rănit de m
tâlhari cu bătăi, şi Ţi-ai dat M
sufletul şi trupul Tău, Mântu- N
itorule, ca doi dinari, pentru ^
a mea răscumpărare. ^

H •og
- -
A Nâflcfiloarei.
Mai pre sus de gând este
¥¥. naşterea ta, Maică a Iui Dum-
nezeti, că zămislirea întru tine
J| a fost fără de bărbat şi s'a
făcut naştere de Fecioară, că
cel ce s'a născut este Dum-
^ nezeu; pre carele slăvindu-L,
îi pre tine Fecioară te slăvim,
^ Alt Irmos:
¥k
^ ^ re cea curatâ...
^ T ămăduitor te-ai arătat dela
I I Dumnezeu, fericite, celor ce
^ bolesc întru păcate şi pierză­
r i tor şi izgonitor duhurilor celor
viclene. Pentru aceasta te fe-
IU ricim.
UI P ărăsit-ai pământul, părinte,
îHţ ca pre un locaş ai stricăciunii
şi te-ai sălăşluit în pământul
celor blânzi; şi împreună cu
dânşii te veseleşti, îndulcin-
du-te de desfătarea cea dum-
nezeească.
SU ?ă.
jg Astăzi este ziua de sărbă-
toare care cheamă pre toate
m turmele sihaştrilor la danţ du-
î | hovnicesc, la masă şi la mân­
j i care de viaţă nestricăcioasă.
«ţ ftcum, a NAicfitoaroi.
îs Cel ce s’a sălăşluit în tine,
ceea ce eşti cu totul fără pri-
hană, surpând pre ucigaşul
î l de oameni, carele a amăgit
^ dintâi pre începătorii neamului
lu u m m
DUMINICA go. ÎHf
- - -
CU sfatul rău, născându-se ^
din tine, ne-a mântuit pre noi
pre toţi. H
l k m in a n d a ^
A ÎD v ie r li: alavfi, a cuviosului. ^
îs^
Pgdobia; F emei auziţi glasul...
D epărtatu-te-ai de desfăta- ^
rea lumească, cuvioase, ca de
ceva vătămător şi veştejin- U
du-ţi trupul cu neniâncarea, U
ai înoit tăria sufletului şi ai
câştigat mărire cerească, prea ^
mărite. Pentru aceasta nu în-
ceta rugându-te pentru noi, jHt
Ioane.
81 acum, a N&icâtoarei. ^
St
C u adevărat te mărturisim, |jt
Stăpână Născătoare de Dum- ^
nezeu, noi cei ce ne-am mân-
tuit prin tine, că ai născut cu ^
mijlocire nespusă pre Dum- ^
nezeu, Cel ce a stricat moartea
prin crucea Sa, şi la sine a
tras mulţimile cuvioşilor, cu
cari împreună te lăudăm, Fe- îHt
cioară. ^
L A LA IJD K
l'unem opt Stlblri şi cAaUim, din Octoiii,
Slibirile lui Aoatolle.
Apoi oftDlâni Stih:
Scotilă-Te, Doamue.DuruDezeul meu. Înaltă se ^
mâna Ta, nu uita pre săracii Tăi până in sîâreit, ^
Şi cftnt&m Idiomela, glasul al^ -lea:
V eniţi să lucrăm în via cea |J|
de taină, făcând într'însa ro- ^
duri de pocăinţă; nu ostenin-
du-ne cu mâncări şi cu băuturi,
fi*

•0§ A PATHA SArrAM ANA DIN POST go*
ci cu rugăciuni şi cu posturi
săvârşind bunătăţile. Că a-
ceasta plăcând Stăpânului lu­
crului, dărueşte dinarul, prin
carele scapă sufletele de da­
toria păcatului, unul cel mult
îndurat.
Slavă, tot aceasta.
auum .
rea Ij j u * cuvân teta eşti...
nOCSOLOi.ilA CFA M A RE
Apni Ecloniiip şi Apolisiil. Ceasul 1 şi Itivft-
ţ&turâ peatru crotiinti: i$i cHalaltA rÂDdueall,
dupa oblceiu.
Mmmmmmmmwmm
LA LITURGHIE
Tipica !jl I'erioirilo Klasiilui; l’rocUlmcDUl gla-
lalul (ie rătid «i ai cuvloRiiiui. glasul al 7-lea:
«I l'ăuda-se-vor cuvioşii intru slavă ţi se
vor bucura iatru aştemiituriie sale.
tu Stlfi t ântali Domnului cântare nouă.
ApostMuI zilei, (j|n cartoa către Evrei, şi fiilul
ai cuvMiHulul, citire llfeEoui. Aliluia al glasu­
lui. şi al Cuviosului Ra»ădit tiiuU iu CJ'sa
Domnului...
Eranglioha zilei, d ila Marcu.şl a cuviosului,
dola Matoiu.
CînNONUX^r-
L âudaţi pro Domuul..
5i
1mru pomenire veşnică va Ii,..
DUMINECA SEARA
Ilupft Pstlmul col inuepător, la 1) oainne ^^tri-
gat>ani,punem Stibiri lO, Şi c&ntăm patru
Stitiirl da umiliuţa.din Octoiti, şl aloTrioduiui
podubniceic lui ioail. i^laeui al 3-:ea.
Podubie: M are este puterea c ru cii..
^ ăă arătăm, credincioşilor,
ostenele mari în vremea
^ostenele
î.' A-‘sî:--ţr'**“ jîC'âr-.V .’ •‘-.VV ;
419
postului, ca să dobândim laudă,
cu mila marelui Dumnezeu,
mântuindu-ne de văpaia ghe­
enei.
Trecând acum înjumătăţirea
postului, să arătăm dupre a-
devăr începerea slăvirii celei
dumnezeeşti şi să ne sârguim ^
cu căldură, să ajungem Ia de-
săvârşirea vieţii îmbunătă- gj
ţite; ca să luăm desfătarea
care nu îmbătrâneşte.
Altă Stihlră, a lui Teodor, glasul al 7-Iea:
Fodobift: Sub atoperăii âotul tău...
Trecând înjumătăţirea aces­
tei sfinţite încunjurări a postu­
lui, sâ ne îndreptăm cu bu­
curie călătoria către ce! viitor,
ungându-ne sufletul cu untul
de lemn al facerii de bine;
ca să ne învrednicim, să ne
închinăm şi dumnezeeştilor
patimi ale lui Hristos Dumne­
zeul nostru, şi să ajungem şi
la înfricoşata şi sfânta înviere
a Lui.
Şi 3 din Mlneiu.
Slavă, şl acum; a .Născătoarei
Bşire Prochimcn, gluiui sl 8-loa:
S ă ou Întorci faţa T a dela sluga Ta .
Caută-1 iQ Duminica brilozii seara, cu S l -
hurile lui, pagina IL’l.
IA s t ih o a v n A
Stibira zilei, gla&ul al 7-lea.
A proape este Mântuitorul,
cel ce a sădit via şi a chemat
lucrătorii; ven iţi nevoitorii
 420
f ii,
H -
postului să luăm plată, că dă-
J| tătorul este bogat şi îndurat.
Puţin lucrând, vom câştiga
milă sufletului.
^ m ia S t ib ir ă , g la s u l
Căzând Adani în tâlhăreş-
iS tîle gânduri,! s’a furat mintea,
m rănirtdu-se la suflet; şi a zăcut
gol de ajutorinţă. Nici preotul
m cel mai înainte de lege n'a
|J| căutat de dânsul, nici levitul
cel din lege nu s'a uitat la
|[| dânsul; fără numai Tu, Dum-
^ nezeule, Cel ce ai venit, nu
UI din Samaria, ci din Născătoa-
^ rea de Dumnezeu, Doamne,
slavă Ţie.
M a r tlr lc a .
Ijs Mucenicii Tăi, Doamne, nu
|î^ Te-au tăgăduit, nici nu s’au
depărtat dela poruncile Tale;
cu rugăciunile lor milueşte-ne
pre noi.
Slav& i acum ;
H C a arhanghelii să lăudăm,
îl credincioşilor, cămara cea ce-
rească şi uşa cea pecetluită
cu adevărat; bucură-te, din
Jg care a odrăslit nouă Mântu­
it^ , itorul tuturor, Hristos, dătă-
torul de vieaţă şi Dumnezeu.
H Surpă, Stăpână, pre tiranii,
îl vrăjmaşii noştri cei fără Dum-
nezeu, cu mâna ta, preacurată,
UI nădejdea creştinilor.
ky
IJO Şl c o a la lU r â n d u o a l , d u p A o b ic e lu .
L a P a v e c e r n ită c&ntftm e lu jb a s f â u t u lu l
?v ce sti v a la t â m p la In J o i a C a o o D u lu i
c e lu i m a r o .
•(>§ LUNI
lî
—
Luni a cincia săptămână
LA UTRENIE
al G-Iea, loBUşi g la s u l.
T r e lm ic ile g la s u lu i c e se v a la t m p Ia .
D j p A Î n t â ia S u b o lo f jic , c& n tâm S e d e ln e le
c e le (le u m iliu t^ O c t o ih ş l a N ă ic & to a re i
de D um nezeu.
O iip â a d o u a s lib o lo g lo , a c e s te S e d e ln e ,
a l o I u l lo s lf, g la s u l a l 3- lea:
P o d o b ie ; 0 e frumuseţea fecioriei tale..
reniea cea prea frumoasă
a sosit, ziua cea vrednică
de laudă a postului a stră-
lucit; să ne grăbim, fraţilor, ^
a ne curăţi; ca să ne arătăm p
curaţi Făcătorului, şi să do- |j|
bândim frumuseţea Lui. Pen- ^
tru rugăciunile celei ce L-a nă-
scut pre el, ale uneia curate ^
Maicii lui Dumnezeu. ^
S la T ă , to t a c e a s ta .
Ş l a c u m , a N S s c ă to a r e l.
a N a s c & to a re l. D e frumuseţea fecioriei tale
şi de prealuminată curăţia ta u
Gavriil mirându-se, a strigat ^
ţie. Născătoare de Dumnezeu: ^
Ce laudă vrednică voiu aduce U
ţie? Ce te voiu numi pre tine? ^
Nu mă pricep şi mă minunez! ^
Pentru aceasta precum mi s’a |J|
poruncit strig ţie: Bucură-te ^
cea ce eşti plin de dar!
D u p a 8 t r e i a S t lb o lo g ie , S e d e a in a ,
g la s u l a l 7*lea-
P o d o b ie : D o a m n e . n o i s u n t e m ...
D oamne, cela ce ne-ai dat ^
să ajungem ziua de astăzi,
 «os A Cm ClA SAPTA m ANÂ d i n POSTg<i. 421

fiţf sfânta săptămână care stră- început, şi mă rog, îndură-Te m

m luceşte luminat mai 'nainte de şi mă mântueşte. S
minunata sculare a lui Lazăr Postul prea bun hrăneşte U
din morţi, învredniceşte-ne inimile, îngrăşând gândurile
pre noi, robii Tăi, să umblăm cele plăcute lui Dumnezeu;şi ^
întru frica Ta, săvârşind toată uscând adâncul patimilor, cu-
^ curgerea postului. răţeşte cu ploile umilinţei pre
H cei ce aduc laudă cu credinţă,
^ Slavă, tot acoasta.

^ 91 a c u m , a N ăsc & to are l.

atotţiitorului.
Mai cinstită eşti decât mă- A N ă s c ă to a r e i.

w riţii heruvimi, prea sfântă Curată, care eşti cu multe

Fecioară; că aceia nesuferind numiri, bucură-te preasfântă ^
dumnezeeasca putere, slujesc Fecioară Marie, Născătoare de
k acoperindu-şi feţele cu aripele; Dumnezeu, lauda credincioşi-
iar tu, văzând cu ochii tăi, ai .lor, n im icire a blestemului,
H ţinut pre Cuvântul întrupat, scară cerească, minunea cea
p Pre carele neîncetat roagă-L, necuprinsă cu mintea, rugul
pentru sufletele noastre. cel nears şi pământul cel ne­
lucrat.
I ’sattnul 50.
A l t â T ric ftn ta ro a I u l T e o d o r , g la s u l
CAN O AN ELE
a l 7 *le a . I r m o s .
^ ţl c&ntAffl Canonul Nfineiulul şl Tricântarea
Să i'.aiitâni l ) o i ! i i i i i h i i .
K lulloslt; cetiadu-se cântarea l-a din Psaltire
w CÂDtarea l-a, g la s u l a l 3-lea, Ir m o s : D upă ce ne-am închinat lem­
M CPlii îl improunat a p d e . nului celui purtător de vieaţă,
Wt^gorând gândurile noastre să mergem de aicea pe calea
w cu dtininezeescul plug al postului, spre patima lui Hris- ^
JH sfântului post, să rodim spic tos, bucurându-ne.
^ de bunătăţi, ca să nu flămân- Urmând lui Hristos, să ne
jjjj zim în veci, îndulcindu-ne lepădăm de lume şi să luăm ^
cu desfătarea cea necheltuită crucea pe umere, asemănân-
ţ| şi veselindu-ne. du-ne dumnezeeştilor Lui pa- ^
timi. ^
W p atimi de mulţi ani port în
IU lăuntru, care întunecă ticălosul S la v ă , a T r e im e l. ^

meu suflet; cad dar cu inimă S ă lăudăm toţi o Dumne-

jjj umilită la puterea Ta cea mai zeire mai pre sus de fiinţă, în ^
51 pre sus de vremi şi nebiruită, trei feţe, pre Tatăl, pre Fiul U
j| Cuvinte al Tatălui, Cel fără de şi pre Duhul sfânt. gj
¥^ 422 lu n i §«•

Şl acum , a Naicâtoarel. şi cu post, i-ai mântuit, Doam- u

¥M
Pre lisus Mântuitorul, pre ne, iubitorule de oameni, ca
j^S carele L-ai născut fără cuprin- un milostiv. Şi spre noi, cari ^
J| dere de minte, necunoscând nu ne pricepem a ne mărtu-
^ stricăciune, fă-L îndurat, Cura- risi Ţie prin fapte, milosti- ^
^ tă, acum spre robii tăi. veşte-Te cu mila Ta.
|J| Stavâ Ţie, Dumnozeul nostru, slavft Ţlo. A N'fticâtoarel

Când vei veni întru slavă, Rugămu-ne ţie, Preacurată

|î| cu îngerii, să judeci toate, în- cu totul fără prihană, ceea ce ^
U| vredniceşteMie ca să dăm răs- ai rămas după naştere ne-
puns bun, Hristoase. stricată; scoate din stricăciune ^
pre robii tăi, cari cântă cu
Irmosul •
credinţă întru o unire a su- Sj
jg Să cântăm Domnului, Cel fletului; Binecuvântaţi lucru-
^ „ce a cufundat toată puterea rile Domnului pre Domnu
J| „lui Faraon în mare, cântare
w „de biruinţă, că S’a preaslăvit. A lt Irmos:
p r e D o m n u l c e l In lr lc o ija t...
C â n ta re a a 8-a, I r m o s :
Ţiindu-ne cu Dumnezeu de g
Cuptorul Krtbilonuhii...
dreptarul înfrânării, să aler- ^
^ I răgându-mă de amăgirile găm bătrâneşte, credincio-
S ^ vătămătoare ale şarpelui şilor, spre rămăşiţa curgerii ^
« şi înşelându-migândul în toate sfântului post, ca să ne încu- ^
^ zilele, adaog ranei mele rană. nunăm. ^
Mântuitorule; pentru aceasta
strig către Tine: Doctorul bol­ Văzând nerodirea sufletului 'âhi
navilor, îrttoarce-mă şi mă meu cel tare bolnav, mai în-
mântueşte. gădueşte Hristoase şi nu mă ^
tăia ca pre smochinul cel
Postind Elisei odinioară şi blestemat. ^
î!v întărindu-se adevărat cu du­ îf#
ll^ hui, a înviat pre fiul Sama- A T r e lm o i ^

^ ritencei; iar noi fiind omorîţi iiineiuv&ntAm pre T a tii

^ de dulceţile patimilor, să în- T reime singură stăpânitoare

î? viem credincioşilor, cu postul şi Unime în trei ipostasuri, gj
cel de vieaţă aducător. Părinte, Fiule şi Duhule, scoa-
te pre cei ce Te laudă pre
Î2 P re Ninevitenii, cari s’au Tine din toate supărările şi ^
P pocăit de demult cu plângere primejdiile. ^
90s

«>§ A CINCIA S.MM’AMANA d in I'OSTgc*
Şi aoiim, a N'&icatu&rui
ÎI B ucură-te, muntele lui Dum-
^ nezeti; bucurâ-te, făclie ptiru-
ţ| rea luminoasă; bucură-te, ce-
rul cel nou; bucură-te, minte
strălucitoare; bucură-te, întru
tot lăudată,
4^ siavâ Ţie, DupiDezeul nostru, l i s v i Ţie.
M Gândind la întrebarea Ta,
51 Hristoase, cea înfricoşată, mă
wî îngrozesc, mă cutrem ur şi
m strig: Cela ce ai nemăsurată
jj^ mare milă, mântueşte-mă pre
mine ticălosul.
I r m o a iil;
S& Iftu d âiu , b lo o sA cuv& nt& m ..
ii pre Domnul cel înfricoşat
„heruvimilor şi minunat sera-
m „fimilor şi făcător al lumii,
m „preoţi, robi şi duhurile drepţi-
jg „lor, lăudaţi-L, şi-L prea înăl-
^ „ţaţi întru toţi vecii".
||| (.'Ântarea a
i\jinune nouă..
î | r \ umnezeesc paliar de umi-
j| U linţă umplând acum darul
u postului, cheamă pre toţi cre-
2 dincioşii, strigând cu veselie:
^ Veniţi de vă îndulciţi lepădând
î| beţia patimilor, ca să vă în-
« vredniciţi mângâerii c e v a
ii să fie.
J5 fiste judecata, ia
n aminte suflete! Grijeşte-ţi cu-
m noştinţa de ale tale şi lucrează
Jjt bine cele ce te păzesc puru-
■* *:-.3r
rea neosândit Că de ne-am ^
judeca pre noi înşine aicea,
nici cum nu ne-am osândi ^
acolo, unde se osândesc cei
vinovaţi, fără mărturii. ||
Stăpânii, puteri, scaune, se-
rafimi, domnii, căpetenii, he- ^
ruvimi, îngeri şi arhangheli,
rugaţi pre Dumnezeu, ca să u
săvârşim noi vremea postului,
făcând cele plăcute lui şi să m
dobândim laudă ca nişte slugi
bine plăcute lui. ^
K N ă s c ă to a r e i. ^
primeşte Hristoase pre ceea
ce Te-a născut pre Tine, care ^
se roagă Ţie pururea, Mântu- ^
itorule, împreună cu muce- ^
nicii, cu proorocii şi cu toţi
cuvioşii, pentru robii cei ce ^
Te-au mâniat cu păcatele, pre
Tine Stăpânul Cel singur iu-
bitor de oameni şi făcătorul
Lrm os:
tuturor, de Carele se cutre- ^
mură cetele cereşti.
A U Ir m o R : ^
l»re ceea r e este mai presus.. ^
Trecând înotarea cea lină a
postului cu vântul Duhului, să ^
ne rugăm ca să ajungem la
limanul patimilor lui Hristos. U
Asemănându-mă Hananien- U
cei, strig Ţie: Milueşte-mă, ^
Dumnezeule, Fiul lui David, şi m
tămădueşte sufletul meu cel ^
bolnav, ca pre fiica aceea.
 424 LU N I go*

SiflVA, a Trelmei. din Samaria, ci din preacurata U

F (inţa Dumnezeirii, Uni- Fecioară; lisuse, numele cel Sj
iiiea cea singuratică şi întreită mântuitor, milueşte-mă. SI
după trei feţe, pre Tatăl, pre
W Fiul şi pre Duhu! cu cântări M a r U r lc a ; ^
V 4V •
^ sa slăvim. Ce va vom numi pre voi, m
sfinţilor? Heruvimi, că întru voi
^ Şi acum, t NAscâtoarel,
s'a odihnit Hristos; Serafimi, M
jj| , Ceea
-- ce ai
V 7 zămislit în pân-
*' ■ că neîncetat L-aţi preaslăvit; ^
tece pre Cuvântul cel necu- îngeri, că de trup v’aţi lepădat; Q
L-ai născut cu trup Puteri, căci cu minuni Iu- ^
M fara de samanţa, roaga-L cu ^raţi* Multe sunt numirile voa-
deadinsul să mântuească su­ stre şi mai mari d arurile;
fletele noastre. rugaţi-vă să se mântuească
Slavft Ţio, I'umnczoul nostru, slavAŢio.
sufletele noastre.
Cela ce ai îndreptat pe va- Slarft. 9I acum; a Născftloarel.
meşul, cel ce a strigat Ţie: cele cereşti te laudă pre tine ^
curăţeşte-mă! fii m ilostiv şi
^ . .V . I . • , , cea plină de dar, Maică ne-
- m.e păcătosului judecatorule şi noi mărim naşterea ^
a tuturor, lertandu-nu gre- urmată, Născătoare
şalele.
de Dumnezeu roagă-te, să se îh*
Irm osul; mântuească sufletele noastre. M
pre ceea ceeste mai presus i*
„de fire Maică şi dupre fire sj
M „Fecioară, pre cea una între
E „femei binecuvântată Născă- La ceasul al şaselea
jg „toare de Dumnezeu, cu laude T r o jia r u l P r o o r o c ie l, g ta B u l a] 3- lea:
||| „să o slăvim".
coală-te Doamne şi ne aju*
Lumioâada glasului, de trei ori.
L A S T IH O A V N Â
S tă nouă, pentru că s’au
ridicat împotriva noastră fără­
fn Stibira zilei, dd duiiâ ori. g.asul a! .^ lea:
delegile noastre; că Tu eşti | î
H Eu, stăpâne al tuturor, ase- TatăT nostru, afară de Tine ^
M mănatu-m’ani celui ce a căzut pre altul nu ştim. ^
în tâlhari, căzând în păcatele gf
M mele şi nVam rănit de dânşii siavă, şt acum; tot ac-esta.

Sw fără milă; ci nu mă lăsa ne- reaimui si;

K vindecat, cela ce ai venit nu *
 «§ A CINXIA SĂPTĂMÂNĂ DIN I’ OSTgo* 425

S tili. La Doamne strigat-ani, punem 6 Stihirl, fftn

^ Cftl «unt do iiibilu locafjurile Tale, Doamne tând 3 podobnico ale Triodulul şl 3 ale MI-
^ al putorilor oelulul. ^
^ Dio proorucia Isaioi cetlro. Stihirile Triodului, alo lui loaif, glasul al S-let ^
Jj Cap, 37, Vers 33. i ’odobia: arătarea crucii... ^
l ^ e D l r u aceea uija zice Ooranul asupra im-
i|(^ f pârâtului Asirienilor: DU va inlra in ceta
ela ce ne-ai dat vremea ^
^ tea aeeasia, nici va slobozi asupra ei să- postului ca să ne întoar- ^
^ jjeata, nici va puue asupra ei pavăză, nici o va
mcuDjiira cu şanţ. Ci pre calea, pre caro a cem şi să fim vii şi nici cum ^
venit, pre aceea se va înapoia şi in cetatea
^ aceasta nu va intra. Actstea zice Domnul:
să pierim, Cuvinte al lui Dum- ^
upăra-voiu cclatea aceasta, ca fiă o mântucsc nezeu, învredniceşte-ne pre ^
peuti'u mine şi pentru David, sluga mea. Şi
11 ieşit ioseriil Domnului şl a ucis din oijtirea
toţi să ne facem bine plăcuţi
W Asirienilor o sulă iţi optzeci şi cinci de mii Ţie şi cu umilinţă fierbinte
şisculâudu se dimineaţa a aflat toate trupurile
moarte. Şi inapoindu se s’a dus Seaaherii), să-Ţi slujim, Hristoase, ca fe- u
impăralal Asirleuilorşl a locuit in Ninevi. Şi meia cea înţeleap tă, care
W când s’ I Iticliinat el în casa lui Nasarah, dum-
« oezeul lui, domn al părinţilor lui, Adra- pentru mir şi pentru vărsarea m
meleh şi Sarasar. feciorii lui L ’au omoiît cu
săbiile şi ei au fugit in Armenia şl a impa­
lacrămilor celor fierbinţi, oare-
wn râ|it Asordan, feciorul iui, io locul lui. Şi a când, a luat iertare de greşale.
fosl în vremea aceea, bolnrivitu-s’a Ezechia
de moarte şl a venit la dânsul proorocul
iH? Isala feciorul lui Araos şi l-a zis lu i; aşa zice CaorbulstrigŢie,din inimă: m
W Domnul; rândue^te-ţi casa ta, că vei muri tu
şi nu vei trăi- Şi s’a iotors EzeoLlu cii faţa
Fiul lui Dumnezeu, luminează
W la perete, şi s’a rugat câtro Domnul zicând: ochii inimii mele; ca Hana-
V i Adu-ti aminte. Doamne, cumam umblat înaintea
ta cii dreptate şi cu inimă curată şi cele neianca cea credincioasă plâng
plăcute înaintea ta am făcut. Şi a plâns către Tine: Milueşte-mă, în-
Tns Kzecliia ccu plângere
u t;lH icare.
lJlfv r 6 lJlU Şl H
r “ * fM a IO
îost cuvântul
9I G llV a D LU l f i i ^ ^ P i ^ a. ^ j
Domnului către Isaia zicând: Mergi şi zi lui O U ra tc! C a am SuflCt în d ra C it de JHf
|j8 Rzechia: acestes zice Domnul Dumnezeul ta-
t^lul tău David; auzit-am rugăciunea ta şi am
pofte, pre carele apărându-1 ^
W văzut lacrămilc tale. şi lată adaog vieţii tale de întunerecul patimilor, fa-l u
cincisprezece aci- Şi din mânajîmp^ratului A b I-
K rienilorte voiu izbăvi pre tine şi cetatea acea
să vieţuiască curat de acum
sta şi te volu scuti pentru cetatea aceasta înainte, ca să slăvesc bună-
Prochimen, glasul al R-Iea, Psalm 75; tatea Ta cea multă. u
^ Jurată, Doamne, mila Ta şi mântuirea Ta o dă
ocnă. Altă Stlhiră, a Iul Teodor, glafiu 1 al S-lea
îl Stib. Podobia: M uci'nicii Tăi, iioanine
Ijy Bine ai voit, Doamne, pământul Tău . Intors-al
robimea lui facov-
Darul cel luminat de Dum- m
nezeu al postului, astăzi stră- ^
lucindu-ne nouă mai luminat Sţ
decât soarele, luminează su- ^4
fletele noastre, gonind pati- ^
LUNI SEARA
mile păcatului ca pre nişte H
w A CINCEA Să p t ă m â n ă
nori. Pentru aceasta să aler- s
u
u I» locul Catismel a D^a, cetim CalUma a 10-a,
a rândului.
găm cu bucurie toţi cuprin- S
 426
zându-I şi bucurându-ne, să
săvârşim dumnezeeasca lui
|g călătorie; şi cu dânsul, întru
M veselie, ospătându-ne, să stri-
^ găm Iui Hristos: Sfinţeşte, Bu-
n nule, pre cei ce-l săvârşesc
cu credinţă.
j|u $1 din Mtiieiu trei
SlavA, fj! Acum, a NăscAtoBrei.
^ l ’rochiiDeD, p lu su l nl 4>lca, P sa lm u l
I’ ovâţueşle-mâ, Doamne, in calea Ta şi voiu
raerjîe intru adevărul Tâu.
H Stih:
1î^ IMeacă. Doamne, urecliea Ta şi raji auzi.
U da l ’aeeff. cetlre.
t'aii, i:i, Vers i;i;
i Avraam s'a sălăşluit iu pftmântul Ha-
n a a n ; Iar Lot s’a sălăjluit in cetatea
ţinuturilor şl şi-a pus l^cairul in Sodo-
ma. Ia r oameQii cei din Sodoma erau răi şi
păcătoşi înaintea lui Dumnezeu (carte. Şi a
zis DuniQezeu lui Avraam. după ce s'a des-
păriit Lot de dânsul; ridică ochii tăi ^1 caută,
din locul IQ care eşti tu acum, spre miază­
noapte şi spre miazâzi şi sprerăsiirit .>:i spre
mare Că tot pJlmântul care !l vezi, tte 11 voiu
da si seminţiei tale până în veac f^i voiu face
sămânţa ta ca n:s'pul pământului; şi de poate
cineva număra nisipul pământului, şi sămânţa
« t% va număra. Scoalâ-<e şl umblă pămAntiiI
TO în lun^ şi in lat, că ţie îl voiu da pre el şi
seminţiei tale io veac. Şi ridicându-«i Avraam
JH corturile a venit şl a locuit lângă ştpjarul lui
TO Mamvri. care era in Hevron: fri a zidit acolo
TO altar Domnului
Prochimen, glasul ul 4-lea. Psalmul 86
ubcştG Domnul porţile Sionului mai mult de
cât toate locarurile hii Taoov.
Stih:
Temeliile lui in munţii cei sfinţi,
Dflla Pilde, cetire
Cap. U . Vere
rica Domnului este izvor de vieaţă şi
pre cel ce o are il face a se f«ri de
lanţul morţii Mărirea împăratului este
in popor mult; iar in popor puţin, este pler-
dierea celui pniernic, Omul cel mai răbdător
este cu mare iuielepciun 0 ,la r cel toarte fricos
^ Ll'Nl §»
esle neînţelept. Omul blând este doftor inimii;
iar cariul oaselor este iniiru tiioi(itoarc. Cel
ce grăe^te de râu pre săracul, mânie pre cel
ce l-a făcut pre e l; iar cel ce miiueşte pre
sărac, cinsteşte pre cel ce l-a fă ut pre el,
întru răutatea sa va pieri necredi„cio6ul; iar ^
f»pl
cel ce( 'O T ii'n iftiH n o e to o
Di^dâjdueşte n r o IDomnul,
spre li- im n n l H r o n f e^te
drept o tio
intru bunăiatea sa. Inima cea bună a bărl a-
tului odibneţte înţelepciuni a ; iar inima ne­
bunilor nu se cunoaşte. Dre|)tatea înalţă nea­
mul ; iar păcatele împuţinează seminţiile. P ri­
mită este împăratului sluga înţeleaptă ; şi cu
păstrarea sa ]eapi),dă dela sine ocara Mânia
pierde «1 pre cei înţelepţi: Iar răspunsul cu­
cernic întoarce mânia şi cuvântul aspru aprin­
de mânia. Limba Înţelepţilor ştie cele bunf:
iar gura celor neioţelepţi spune rele. In tot
locul o(‘hii Domnului văd pre cei răi şi pre
cei buni. Vindecarea limbii este pom de vieaţă
şi cel ce o păzeşte, acesta se va umplea de
diil].
LA STIIIOAVNA
S U b ir a z ile i, g la a u l a l 8-lea,
Ca cel ce a căzut în tâlhari
şi s’a rănit, aşa am căzut şi
eu pentru păcatele mele şi su-
fjetul meu este rănit; către
cine voiu scăpa să mă tămă-
duesc? Fără numai către Tine,
vindecătorul sufletelor şi al
trupurilor; varsă preste mine,
Dumnezeule, mila Ta cea ^
mare. ^
Altă Stlbiră. glasul sl t-lee ^
Alunecându-ne dela desfă- ^
tarea şi îndulcirea cea dintâi ^
a raiului, pentru călcarea po-
runcii, am căzut în vieaţă ne- M
cinstită; că desbrăcându-ne de
petrecerea cea cuvioasă şi U
lăudată a bunătăţilor, am că-
zut în păcate, ca între nişte
tâlhari, şi suntem mai mult ^
morţi, abătându-ne dela mân^ ff
tuitoarele Tale învăţături. Ci
 MARTI A CINTIA SAFI'AMANA l)W POST §«• 427 ^
¥i
ii
m Te rugăm pre Tine, Stăpâne, pâraele lacrimilor noastre să ^
S cel ce Te-ai arătat din Maria stingem văpaia cea veşnică,
wt şi ai primit patimi fără păti- strigând: Greşit-am Ţie, prea ^
mire, leagă ranele noastre ce- bunule! Milostiveşte-Te şi ne U
le pricinuite de păcate şi varsă dărueşte nouă mare milă.
îţ( preste noi milostivirea Ta cea
Şi tot âccasla ^
ţ| neasemănată şi purtarea Ta
acum. h Nftscăloarei.
k de grijă cea tămăduitoare, ca
51 un iubitor de oameni. Ceea ce tu una te-ai făcut
cort dumnezeesc al Cuvântu- sit
\Urtirica lui. Preacurată Fecioară Maică, |J
^ Cela ce ai primit răbdarea întrecând pre îngeri cu cură­
ţ| sfinţilor mucenici, primeşte şi ţia, curăţeşte-mă prin rugăciu- j
M deia noi laudă, lubitorule de niletalecudumnezeeştileape,
oameni, dăruindu-ne nouă cu pre mine cel ce m^am spurcat iHt
rugăciunile lor mare milă. cu păcatele trupului mai mult |||
"a
decât toţi, dăruindu-mi, Prea- ^
^lav&. şi acum . a Născătoarei
cinstită, mare milă.
ţ| Păzeşte pre robii tăi, bine­ m
cuvântată Născătoare de Dum- Dup& a troia Stibologio, zicem HCBaitÂ

jH nezeu, de toate primejdiile, ca SfldealDă a lui Teodor, k Ib s u I al M e a ;

jj| să te slăvim pre tine, nădej- l'odobie: l’ rea blnecuvântută eşti...

dea sufletelor noastre. Prea proslăvit este darul U

^ Marţi a cincea săptămână
LA UTRENIE
Treltnifîile Apoi cetim fHllam aa ll-a. a 12-a
ifi H
^ l'upft întâia Stilinlot»ie. zicpoi Sodcincle cule
de umilinţa, ilin Octoih i}l a NflRcfltOHroi
||^ Diimuezf'u.
jijl Iiupâ « dnuB Sliliolopip, cântfim aceste S r -
^ deliir die iul loslf glasul al H-lea.
F'odiiiiie: l’entru mărturis'rpa...
căldura credinţei, prin
BQînfrânare, să ardem pa-
timile neînfrânării şi să fugim
ţ| de prăpastia păcatului şt cu
cinstitului post; că printr’însul
Ilie proorocul a aflat căruţă ^
de foc şi Moisi a luat lespe- p
zile, Daniil s'a făcut minunat, ^
Eliseu a înviat pre mort, ti- ^
nerii au stins focul, şi fiecare
printr'însul se face al lui Dum- ^
nezeu. Deci, cu acesta desfă-
tându-ne să strigăm: Bine eşti gt
cuvântat, Hristoase Dumne- ^
zeu! nostru, Cel ce bine ai voit
aşa, slavă Ţie.
S lavA , t o i a c e a s ta .
Şi a c u m , a S â B c â to a r o i.
Rugăciunea ta cea nebiruită
câştigându-o în nevoi, scap cu
¥M.
H _ _ _ ... •»§ MARŢIgft-’ ________________ ___

minune mai pre sus de nă­ tată şi S'a îmbrăcat din tine ^
dejde de cei ce mă necăjesc, cu trupul Său. U
o, Maica lui Dumnezeu! Că
Alt frmos, a^SBul al 2-lea ^
totdeauna mai 'nainte întâm­
L iit iţ i a m iiit o , p u p o a r e ...
pini pre cei ce se roagă ţie
U cu credinţă şi sfărâmă desele Post curat, rugăc'uni, la- y
Jî ispite ale vrăjmaşilor. Pentru crimi, gândire de cele duni- ^
« aceasta cu mulţumită strig nezeeşti şi toată altă faptă ^
u către tine: Primeşte, Stăpână, bună agonisind, să Ie aducem
j| aceste scurte mulţumiri, pen- lui Dumnezeu, Stăpânului. ^
ţj trucă-mi eşti întru toate aju-
tătoare, Fecioară. Eva roabă s'a făcut pentru U
rod; vezi suflete al meu să
CANOANELE nu te amăgeşti şi tu, de te ^
C a n o n u l M i n e iu l u i 9i a c e a s t ă T ric & n ta r e a Iu va ispiti şarpele cândva, sfă- ^
lo s il. Ş l se c e te ş te C ă u t a r e a a 2-a, d i n P s a lt ir e
tuindu>te să mănânci rodurile
C & n tare a a 2-a, g la s u l a l 3-lea, Ir m o s
poftei. ^
p T a aminte pământule şi ce-
g -l-rule, şi ascultă graiurile S la v fi, a T r e lm e l. ÎW

H „mele, că am să spun pe pă- Slăvesc trei feţe ale unei m

jg „mânt minunile lui Dum- firi, pre Tatăl şi pre Fiul şi ^
„nezeu“ . pre Duhul; o stăpânie a ^
Să ne ridicăm ca şi cu nişte Dumnezeirii, o împărăţie a

I
jHj
aripi sufletele, cu rugăciuni
neîncetate şi cu înfrânarea şi
H cu gândirea, spre dragostea
tuturor şi o Dumnezeire.

ŞI a c u m , a N & scA toarei.

cea dumnezeească. N aşterea ta preacurată este ^

înfricoşată, că Cel ce a făcut ^
Fugind de gerul neînfrâ- pre om Dumnezeu este, carele ^
nării, să ne încălzim toţi cu s’a născut fără început din ^
căldura înfrânării, întru dum- Tatăl şi din tine, mai pe urmă, g
nezeescul Duh. fără de bărbat S ’a zămislit. U
prin sarea dumnezeeştilor
Siav& Ţie, Dumoezeul oostru, slavă Ţie. ^
bunătăţi, lepădând viermii pă­
catului, suflete, lipeşte-te de P re ceea ce-i curgea sânge U
Dumnezeu. ai tămăduit-o cu atingerea de
poala Ta, Hristoase al meu;
w A N&sc&toarel. fă-mă sănătos de patimi şi pre g
j f O dihnitu-s’a Hristos întru mine, carele mă ating cu ere- SS
^ tine. cea singură binecuvân- dinţă de mila Ta.
 *>§ A CINCIA SAPTAmAnA d in POST 429

Ir m o s u l: A lt I r m o s :

^ re Domnul, cel ce a răco rit,,

L uaţi aminte popoare minu-
¥i „nile lucrurilor puterii Mele F ocul nu se va stinge şi U
jH „celei duinnezeeşti şi întru viermele, zice, nu se va sfârşi;
g „aceasta veţi cunoaşte, că In* teme-te de îngrozire, o, suflete ^
iti „sumi Eu sunt Dumnezeul al meu! Roagă-te lui Hristos, ^
îl „tuturor“. ca să afli desfătare, unde este ^
locuinţa tuturor celor ce se
^ C â n ta r e a a 8-a, I r m o s :
veselesc*
î* re Cela ce ee slăveşte.,.
Doamne! Ridică, rogu-mă,
litru ascuns pândindu-mâ în
su fle tu l meu cel aprins de «
iHî* toate zilele, cel prea viclean
caută să mă prindă şi să mă
arşiţa poftelor, prin atingerea U
Ta, ca pre soacra lui Petru; ^
W facă mâncare luişi. Mântue-
ca să se afle slujindu-Ţi cu
^ şte-mă de răutatea lui, Mân­
plăcere, mărturisindu-se întru ^
ji tuitoruie, Cel ce ai mântuit pre
M lona din chit. toţi vecii. ^
H A T r e lm o i. ^

« Prin post curănţindu-ne, să B io e c u v A n tA m p r o T a tă l, ^

ne suim în muntele bunătăţilor P

re Tatăl cel pururea veşnic ^
H şi să auzim luminat, ce va grăi şi fără început să-L lăudăm ^
nouă Dumnezeu. Că va grăi
credincioşii şi pre Fiul, Cel ^
W pace şi luminare şi tămăduire
împreună fără început şi pre
ţ| sdrobirilor sufleteşti. Duhul, Cel ce împreună strălu- ^
O rbindu-mă în toate zileleceşte din Tatăl, feţe ce sunt M
H CU întunecarea păcatelor, nu de o fiinţă ale unei Stăpânii ^
îl pot cunoaşte minunile Tale, şi Puteri prea înalte. ^
Doamne, Pentru aceasta, des- Ş l a c u m , a N & a c ă to a re l

^ chide-mi ochii inimii mele, Marie, cea chemată de Dum- ^

^ lisuse, Dătătorule de lumină.
^ A N ă s c ă to a r e i.
S C upicăturile îndurărilor tale
î* spală spurcăciunile cele din
H patimi ale inimii mele, puru- cei ce te laudă.
î^ rea Fecioară, nespurcată, dă-
H ruindu-mi izvoare aducătoare
de lacrimi, spre curăţirea su-
{g fietească.
nezeu, care eşti cu adevărat ^
curăţireacredincioşilor,căprin ^
tine se dă iertare tuturor din ^
destul, nu înceta îmblânzind ^
pre Fiul tău şi Domnul, pentru n
gj
S la v ă Tl^i Dumaezeul a o i t r u , ilavă Ţie. ^
D eschide^mi, Hristoase,ure-
chile sufletului cele asurzite,
 •«§
şi-mi limpezeşte limba mea ca
odinioară acelui mut şi surd.
Ca auzind glasul Tău, să cânt
şi cu limba să Te laud în veci.
Irmosul:
Sk lăudiin), !)lue sâ cuv&utâm..
Pre Domnul, cel ce a răcorit
„de demult în văpae pre tinerii
„evreilor şi a ars într'însa
„pre haldei, cu prea slăvire
„să-I lăudăm zicând: Bine-
„cuvântaţi şi-l pre înălţaţi întru
„toţi vecii".
C â n ta re a a Ma Ir m u s
l*re tioe, rugul cel nears...
\ l ăpaiafocului celui nestins
“ luând în gând, să ne apro­
piem acum de focul pocăinţii,
cu cuget prea călduros, pati­
mile arzând.
Cuvânt aprins cu râvnă
ieşind din gura ce s'a postit de
demult, a clătit stihiile: Aces­
tuia râvneşte suflete şi bine
viază.
Cugetând, prea ticălosul
meu suflet la ju d e c a ta cea
înfricoşată, găteşte-ţi cărările
tale pururea, spre p lin ire a
voilor Mântuitorului.
A Naso&toarel.
L uminează sufletul meu cel
întunecat cu negreala poftelor,
Preacurată, ceea ce ai născut
|| lumina; ca să te slăvesc pu­
rurea, cu credinţă.
m a uţ i go.
Alt Irmos:
f're ceea ce mai pre sus...
Toate niădulările trupului
nostru, se zice, să le punem
înaintea lui Hristos arme drep­
tăţii, ridicând mâini cuvioase,
fără mânie şi fără prigoniri.
Tu fiind de faţă la apostoli
oarecând în corabie, Hristoa-
se al meu, ai potolit marea
cea sălbăticită. Minează şi
întreitele valuri ale gândurilor
mele.
Slavă, a Treim ei
Unei firi mă închin, trei feţe
laud: pre un Dumnezeu al
tuturor, pre Tatăl şi pre Fiul
şi pre sfântul Duh, Stăpânia
cea pururea veşnică.
•>j acum. a Nftscfltoarei
C urată fiind, ai născut prunc;
Fecioară fiind, ai aplecat. In ce
chip au fost amândouă de
odată, să rămâi Fecioară după
ce ai născut? Dumnezeu este
Acela ce a făcut aceasta; nu
mă întreba în ce chip.
SI hva Oumne/eul iu>6iru, slava Tie.
T ămădueşte-mă, Hristoase
al meu, pre mine cel ce mi-am
spurcat sufletul cu tâlhăreşti
patimi, turnând preste mine
mila Ta, ca preste cel ce a
căzut în mâinile tâlharilor.
Irmutiul
P re ceea ce mai presus de
 «>§ A CINCIA sArrA M AN A [)IN I’USTgo,
^ „fire cu trup a zăm islit în
ţi „pântece pre Cuvântul Cel fără
M „de ani, carele mai ’nainte a
P „strălucit din Tatăl, cu neîn-
g „cetate laude să o slăvim
ţ| „credincioşii".
I.umlnftii'la ({laşului, de trei uri
^ 1,\ 8TIH0AVNA
Sttliira zilei, tţiasul a ! 7-lea
Sufletul meu cel rănit şi
smerit, cercetează-1, Doamne,
w cela ce eşti doctorul celor bol-
g navi şi al celor desnădăjduiţi
W liman neînviforat; că Tu eşti
iHi cela ce ai venit m ântuitor
ţ| lumii, ca să ridici din stri-
M căciune pre cel căzut; ridi-
jî^ că-măşi pre mine carele cad
înaintea Ta, pentru mare
îi mila Ta.
III [tie d o u ă o n )
IjI MttfUrlca:
k I n mijlocul priveliştii celor
JH fără de lege, bucurându-se
ţS purtătorii de chinuri, au stri-
^gat: Doamne, slavă Ţie.
s ia v 6 . a c u m . a N & flcaioarel
Lăudămu-te pre tine, Prea-
jlj curată Născătoare de Dumne-
{H zeu şi slăvim pre Dumnezeu
«Cuvântul pre Carele L-ai
născut, strigând: Slavă Ţie!
H Cel ce dă flAniânzitor întiirire, şi celor fără de
M lA iiewul InlAi, cellm Catibina 14, la ceoaul
n ii treilea, CatUam 1.'>, iar la ccbbuI al
IS şaselea. CallHina l(i.
431
La ceasul al şaselea ^
Troparul prooroclul. \t\in\i\ al ;Mea ^
W prijinltor este nouă Dunine- JHt
^ zeu l lui lacov şi apărător
in ziua necazului.
S ia n , şi Hcum: tot ucHBta
l'rorliinieQ. glasul al (>-lea. I’»alai H?
arac Huiil eu şi iniru osteuele din
tinereţele mele.
SUh;
1) oainn<‘. Duninez^cul niăutulrii mekv
D id Proorocla Ualei, cetlro.
Tap. 411, Vcra. 18
şci zioe Domnul: cu cine aii aseiu&uut pre
Domnul? şi cu ce asemiiuaie J-aţl aeţ-
raănat pre e i? Au doară leslarul a făcut
chipul? Au doară ar^îintarul topimJ aurul l-a
poleit pre el, şi asemănare l-u făcut pre
dânsul ? Cli leslarul «lege lemnul neputrcgîiios,
iji iiHelepţeţte cliibzuc.^te cum va tocmi chipul
lui ca să nu sy c ătcască N'hţi (-tiut? N'aţi
auzit? Nu s'a vestit vouă dit> început? N’aţi
cunoscut temeliile pământului ? Cel ce ţine
inconjurflrea pământului, sji a pus pre cei ce
i o ‘uesc pre dansul ca ni^îe lăcuste: c y lc e a
pus cerul ca o boltă, §i l-a intins ca un cort
spre locuinţă. Cel ce a dat pre Domnul, ca
»^i cum nimic n'or stăpâni, şi pâmănltil l-a
făcui ca un nimic. Câ du vor eemâna, nici
vor sădi. nici se va rădăcina in pământ radii-
cina lo r; suflat a asupra lor şi s'a uscat, şi
viforul ca pie nişte pleve !i va ridica pre
dânşii. Acum dar cu cine m'ali 8sem:lnat, iji
voiu in ălta? 7Âs-u cel sfânt Căutaţi in
8U8 cu ochii voşiri, \edeţi cine a făcut
aceste toate? Cel ce siumte dupn număr po­
doaba sa, şi toate pre nump ie cheamă dintru
multa slavă, şi cu puterea lărit'i sale nimic
n’a ascuns de tine. Că au cioara zici-vei, ÎHt
lacove. §i ce K'ăii-ail^raiie? Ascuns-a calea
mea dela Dumnezeu, tji Dumnezeul meu a
a luatjudecatu mea, şi s'a depărtat*.’ î?i acum
au n'si cu loscut, sau n ai auzit ? Dumnezeul
cel veşnic, Dumnezeu cel ce a aşezat margi­
nile pămânUilui. nu va flămânzi, nici se va
ostoQl, nici este aflarea înţelepciunii Iui.
durere întristare. Că vor flămânzi pruncit, şi
vor osteni tinerii !ji cel aleşi vor slăbi. Iar
ccl ce aşteaptă pro Dumnezeu vor muta târi»,
 43Î «OS
6i vor lua aripi ca vulturii, alerga-vor ţi nu
vor ostt^iii, umhirt-vor şi nu vor HAmârizi.
t^rocblmeD. glasul al 5 lea. Psalmul R8
feericii este poporul, oarele ştie Klii^aren
S till.
oaiDoe, Intru luminarea feţei Tale vom merge
La al QouloQ ceas. Cotli^ma 18.
m MARŢI SEARA
^ A c m v A s A p ta m A n a
jlif
I i locul Catlsmel a 18-a, ccUm Catisma K). i.s
^ D oiimno sfri|,'(il «in .pun«m ti Stililrl, cflnlăm
jţg S S lib lrl podoboicA ale Trloduiui «i :Sale
iHţ Minelulul
hv PodobDlcelo lui lusif, glasul al b-lea.
lH( Podobla: C e vă vom numi pre voi...
S \ vând noi dragostea mân-
care, cu post să înfrânăm
Jg patimile; şi să ne sârguim a
ÎS vieţui cu bună plăcere iui
m Dumnezeu, Celui ce s'a înălţat
H pre cruce pentru noi şi cu
IU suliţa S ’a împuns în coasta sa.
î
l Ca să ne împărtăşim desfătării
celei mai bune şi veşnice, slă­
vind pre Mântuitorul sufle­
telor noastre.
P rin lemn am aflat moarte
de demult şi acum iarăşi prin
iiS lemnul crucii am dobândit
m vieaţLSă omorîm dar porni-
jg rile patimilor noi credincioşii
şi să rugăm pre făcătorul de
bine al tuturor, să ajungem
ii la învierea cea mântuitoare,
Jl luminaţi fiind cu fapte dumne-
^ zeeşti şi împodobiţi cu bună­
marţi go.
u
tăţi, slăvind pre Mântuitorul u
sufletelor noastre.
Altă Stilitrii a lu i Teodor, (ţlasul al 2-lea.
Podobia: B uDdt&ţilor celor mai pru î«ub...
L ăudăm crucea Ta, Doam­
ne, cea purtătoare de vieaţă
şi sfintele patimi ale trupului
Tău, cele pentru noi: suliţa,
junghierea, ocările, scuipările, u
lovirile cu palma şi bătăile cu
pumnul, haina cea roşie şi u
cununa cea împletită de spini;
prin carescăpându-ne din bles­
tem, ne-ai mântuit pre toţi.
Pentru aceasta Te rugăm pre
Tine, dă-ne să săvârşim cu
pace vremea postului.
şt troi duin Mlneiu. n
îH
S la v a , ş l H c u m , a N a a fiâ to a r e i.
F’rochlinen, glusul al 4-loa, Psalm 89
D oauine. sctipare Te-ui tâcut nouă in oetui
u
şi Dcam.
Stih:
M ai toalete de cu »tiu tăcut munţii «i 8 a U
zidit pămâuiui i;i lumea...
Del» Facore, cetire.
Tap, 15. vers 1.
aru (jupă cuvintele acestea lfo8t*au cuvân­
tul Dumaului cfitre Avram în vedenie,
■ zicând: nu te teme Avrame, eu te volu
" ^ i pre line şi plata ta v a fi foarte multă. Şl
a zis Avram : Siapâoe UoamDe.ce mi vel da?
Că eu mor farft de feciori, şi leciorui slujnicei
mele Masec. acesta esie Eliezer din Damasc.
Şl a mai zis Avram : De vreme ce mie nu mi-ai
dat sămânţă, iată slugn mea va fl dup^ mine mo-
i^tenitor. Şi Îndată s’u lâcut cuvănlul Domnului
către dânsul, zicând; Nu va Ti acesta moştebn
după tine; ci cel ce va iesji din tine, acesta
va fl moijtenltor. Şi l-a scos pre el afară şi
i-azis lu i: Caută la cer şi numără stelele, de
le vei putea număra pre ele. Şi l-a zis Iui:
Aşa va fi seminţia ta. Şi a crezut Avram Iul
Dumnezeu, şl s’a socotit Iul spre dreptate. Şi
a zis către dânsul: Eu sunt Dumnezeul ce!
cete-amscos din ţara Haldeilor, ca sâ-ţi dau
 ,50c^>!cÎ4
A L'.N d A S\1>TAMAN.\ hIN 1>0>I B((» 433 M
ţie piunânliil acest» să-l moşteneşti prr; el. LA STIHO AVNA
Hzis: Stâpâue Doaraae! Cura voiu cunoaşte
iiă-l voiii moşteni pre e l i-a zis iui: ia o Stlbiru z,ilci, iţluHul al &*lca M
junice de trei aoi !ji o caprfi de trei aui şi
un berbeo de trei ani şi o turturea şi un po- I mpingându-mă de patimi,
niQib-171 luând el acestea toate, le-a despicat eu ticălosul, m’ani surpat de
Ui două şi le-a pus pre ele cu fata una către
alta; iar păsările na le-a despicat. Şi s'au la calea Ta cea dreap tă în
pogorU pâsiirile pre trupurile cele despicate,
i}i a şezut Avram lângă ele. Iar când apunea
prăpastie; şi adunându-se ie-
soarele, uimirea a căzut pre Avram, şi iată vitul şi preotul, au trecut pre Sif
frica mare şi întunecată l-a cuprins pre
dânsul. i:?i s’a zis către A vram : ştiind vei şti
lângă mine; iar Tu, Hristoase,
că Demernicâ va îi sămâaţa ta in pământ m’ai miluit şi cu arma crucii
strein, şi o vor supune pre ea robiei, şi o vor
ciiinui şi o vor sniori pre ca patru sute de Tale, spărgând zapisul păcatu­
aoi. Iară pre neamul acela căruia vor sluji, lui, ni’ai luminat cu nepătimi-
iivoiu jadeca Hu; iară după aceea vor iCji
aicea eu avere multă. tu vei -merge Ia rea şi m’ai făcut împreună
părinţii tăi in pace, ajungândla bătrâneţe bune.
şezător cu TatăK Pentru acea­
IVoutiiinon ylasul al B-lea. Paalm 9i)
sta strig: Cela ce eşti necuprins
C el ce lociieşte întru ajutorul celui do sus,
de minte. Doamne, slavă Ţie.
iotrii acoperământul Dumnezeului ceresc Re
va sălăşlui, Alia Stiiiirfi, glubul al V lca.

stih Uin Ierusalim m'am pogorît,

Z ii’e-va Domnului, sprijinitorul meu eşti. alunecând dela poruncile Tale,
cele scrise întru dânsul pentru ine
Diîla Pilde, cetire
f’ap Hi Verp 7
neamuri şi în Ierihon mergând
u/.ele drtipţiiur se leagă cu pricepere
şi de bunăvoe urmând celor
iar inima celor neîntelepţi nu este ce au fost într'însul, cari s'au
întărită, jertfele necredincioşilor uii-
u cmae buiU Donmului; ---» iar rugăclimile
--- — celor ce
..... ...... .......... dat de demult de Tine spre
g se i.dreptează sunt primittj de dânsul. Uri-
J s ciune suut Domnului căile necredincioşilor;
uciderea pop o ru lu i Tău,
~ iar pre cei ce umblă după drept ite îi iubeşte. pentru răutatea lor şi pentru
lav«iatura celui f;\ră de răutate se cunoaşte
deia cei ce trcu ; iar cci ce urăsc certarea
neascultare, m’am dat pati­
să sfirşcse grozav. Iadul şi pierzarea de faţă milor celor stricătoare, ca unor
siiDt la Domnul, cum dar nu şi in inimile
ly oamciiilor? Cel neînvaţat nu va iubi pre cei tâlhari; de cari rănit fiind şi
uu ce-1 ceartă pre el, tj! cu cei înţelepţi nu va mai mult mort rămâind, Cela
ÎS vo[bi. iDima veselindu-sc înfloreşte faţa; iar
Î5 fiiod iiitru scârba se mâbiieşle. Inima dreaptă ce Ţi-ai rănit trupul de bună
uu caută ştiinţă; iar gura celor neinvăţaţi caută
SO cele rele. In toată vremea ochii celor rai
voie cu piroanele şi cu suliţa,
^ primesc cele rele, iar cei buni sunt în linişte pentru păcatul oamenilor, şi ai
['unirea. Mai iiuuă CBte o părticică mică cu
I'ricaDomnuiui. decăt vistierii mari fără îrioă,
săvârşit m ântuirea cea de
^ Mai bun este ospăţul cu legume spre dragoste obşte, prin cruce, în Ierusalim,
2 şi fipre prieteşug, decât vi(etul dela ieslea
jjO cu vrajliă. Omul mânios aţâţa g â lce vi; iar tămădueşte-mă, Doamne, şi
CC cel ce rabdă mult. potoleşte şi ceeace va să mă mântueşte.
g lie. Omul cel îndelung răbdător împacă vrăj-
J5 biie; iarcelnecrodincios mai vârtos le intâ- .Maruricu.
15 râtă. Căile celor leneşi sunt aşternute cu
Bpioi, iar ale celor iiarnici sunt netede. Mucenicii Tăi, Doamne, ui-

9S
 ?5C
¥)(:
H 43 4 ^ MIERCURI g«»

tând ceie din viaţă şi nebă- SI»\A. t o t iice »< ta. ^

J l gând seamă de munci, pentru Ş l B c iiin , H (.‘n R 'i i Nân<-fit«iart-i rte l)v im n f7 c u ÎHf

viaţa ce va să fie, aceleia s’au P re cel ce s’a întrupat din ţk

iăcut moştenitori. Pentru acea- curat sângele tău şi mai pre-
m sta, împreună cu îngerii se sus de gând s’a născut din
^ bucură; cu rugăciunile lor, dă- tine. Curată, văzându-L pe ^
rueşte poporului Tău mare lemn răstignit în mijlocul fă-
milă. cătorilor de rele, te-a durut ^
la inimă şi, ca o Maică, plân-
^ SlavH. şi Acuiu, A NAdrAtuârfl
gând ai strigat: Vai mie. Fiul
|î^ Doamne, când Te-a văzut meu! Ce este această dumne- U
^ soarele pre cruce răstignit, pre zeească şi nespusă rânduială
^ Tine soarele dreptăţii, razele a Ta, prin care ai înviat zi-
şi-a ascuns şilunaşi-a schim- direa Ta! Laud milostivi-
bat lumina întru întunerec; rea Ta. M
m iar Maica Ta cea cu totul fără
prihană la inimă s’a rănit. D u p ă a tr e ia S t iliu lo g ie , zlcrm a c c a s t ă ' ^

S e iJe a ln ft, a In i T f n d o r , g la B iiI e l 2 lea.

P y (Ju l»ie: P r e a c u r a t u l u i T ă u c h i p .

Lăudând lemnul crucii cel U

I M IERCURI prea sfânt, ne închinăm pu-
rurea bunătăţii Tale celei de- g
LA UTRENIE săvârşite, Hristoase, Dumne-
|J m Tpelmloele Apoi Chtlfiiiiii 2(i,l,LÎ Dupd lolăla zeul nostru; căci cu aceasta
Siiho]ngio,zicciii ScdoiDcle crucii, liin OcloilJ,
^ i^i a Nasofiloarei-crufii
ai ruşinat puterile vrăjmaşului ^
^ DupA a duua stihologio. zicem acoBBtft şi ai dat semn celor ce cred
^ y lui lo!3i[, glasul al K loai
întru Tine. Pentru aceasta ^
îv Podobia porO nca cea cu Uiiiiă ...
strigăm Ţie, cu mulţumită: ^
|[| /Tlustând Adam din lemn, Invredniceşte-ne pre toţi, să
V J f ă r ă de cuviinţă, cu amar plinim cu bucurie vremea jHt
ţ| a cules rodurile neînfrânării; postului, în pace petrecând.
H iar Tu înălţându-Te pe lemn, u
îndurate, I-ai scăpat de osânda S la v ă , t o t a c e a s t a ^

H cea cumplită. Pentru aceasta Şl a f u m , a C ru c ii- N ăs e fito & re l de I'UQiuezeu ^

^ strigăm Ţie; Dă-ne nouă, Stă- Văzându-Te mieluşaua ri-

pâne, să ne oprim dela rodul dicat pe lemn, pre Tine păsto- |J
ce! făcător de stricăciune şi să rul cel fără prihană, plângând, 5 ^
51 facem voia Ta, ca să aflăm ca o Maică, a strigat: Spre
(nilă. moarte Te-a osândit pre Tine, ^
 Mr*
xc: mu
•®s A riN C IA SAPFAm ANA d in POS'l' §0 » 435 ^
U
A N’ftscâloHrHi ^
Fiule, poporul cel nemulţu­
mitor, pentru care ai tins norul C eea ce eşti uşa mântuirii,
spre trecerea lor. Vai mie! Mă pod către Dumnezeu, părtini- ^
lipsesc de Fiu, ceea ce nu ştiu toare creştinilor, Preacurată ^
de bărbat; ci înviază şi stră­ Stăpână, cârmueşte-mă, Fe-
luceşte, soare, şi mâ voiu slăvi cioară, pre mine cel înconju-
între fiii pământenilor. rat cu primejdiile vieţii şi în-
[-’seimul 5i).
viforat. M
TAXO ANELK AHâ a lui Teodor, glasul
i'i'ic & D t a r o
nl lile a , Irmos:
ţii eântăm r«nonul Wlneiului şi acpftfltă
Tricantarn a lui I'jsif. *jl se citeşte cAn- M inlea mea cea neroditoarc...
tare« a 3*a, ilin Psaltire
' datitrea a 3-a. glnsul sl N-lca. IrmoR:
Pentru milostivirea îndură- ^
Doamoe, cela ce ai făcut...
rilor, suindu-Te pe cruce, m’ai M
rn
tras dintru adâncurile patimi- M
I Isândind vrajba, Ţi-ai tins lor şi m'ai înălţat, Hristoase, ^
pe cruce palmele Tale, la cele cereşti. SJ
drepte Judecătorule; mântu-
eşte~mă acum şi pre mine, des­ Tinzându-Ţi, Hristoase, pe
frânatul, cel osândit pentru pă­ cruce palmele, ai cuprins toate
cate, Mântuitorule; c a r e l e neamurile, cele depărtate de
Te-ani amărît pre Tine, cel Tine, ca să stea aproape de
îndelung răbdător. stăpânirea Ta. m
Poftind vieaţă dobitocească Slavă, a Troimel ^

şi făcătoare de patimi, m’ani Unime în trei feţe, Treime ^

depărtat dela poruncile Taie, mai presus de fiinţă, o Dum- ^
)rea bunule Mântuitorule, rob nezeire, Părinte, Fiule şi Du-
ăcându-mă cetăţenilor celor hule cel drept, mântueşte pre ^
streini şi necuraţi; iar acum cei ce Te cinstesc pre Tine. ^
întorcându-mă, primeşte-mă
Şi acum, a îNăscătoareh ^
şi
> mă mântueste.5
Cine este putincios din cei ^
Precum ai deschis de de­ pământeşti să te laude dupre U
mult urechile gângavului, des­ vrednicie, Maică Fecioară? Că m
chide şi urechile sufletului tu singură te-ai arătat aleasă ^
meu, cele asurzite de voia mea, între femei şi prea fericită.
şi mă învredniceşte să aud cu­ o*
Slavft Ţie. Dumnezeul nostru, slavft Ţie. ^
vântul Tău cel de mântuire,
lisuse, unule iubitorule de oa­ Pe cruce Te-ai înălţat, în
meni. coastă Te-ai împuns si ai gus-
îHp
 Wţ 436
^ tat fiere pentru mine, lisuse,
carele Te-am amărîtprln ne-
ascultare.
Irm osu l;
|[| M intea mea cea neroditoare
H „aducătoare de roadă arată-o,
„Dumnezeule, lucrătorul bună-
„taţilor şi săditorul celor cu-
H „vioase, cu milostivirea Ta“ .
U â n ia r e u a 5-a, Irmos:
n e şapte ori cuptorul l-au ars...
C ^ăutând cu ochiul cel nea-
' dormit, milostiveşte-Te
spre mine, cei cuprins de dor-
mirea trândăviei şi carele slu-
H jesc somnului desfătărilor în
^ patul patimilor; Cel ce Ţi-ai
^ plecat capul pe cruce şi ai
adormit de bună voie, micşo-
rând, Hristoase, noaptea păca­
lă tului. Cel ce eşti lumina drep-
îl taţii.
ţ| Cu daruri îmbogăţitoare din
botez fiind împodobit, am iu­
ţi bit mai mult sărăcia răiităţi-
^uIjl lor si^ m’am înstreinat de bu-
^ nătăţi, eu ticălosul, ducându-
mă în loc depărtat al răutăţii.
n Pentru aceasta întorcându-mă,
|î| îmbrăţişează-mă, Mântuitoru-
jg le, îngrădindu-mă cu crucea
îl Ta întru toţi vecii.
jiS Leapădă, suflete, beţia pati-
milor şi cearcă vinul lacrămi-
n lor cei curăţitor prin post;
carele veseleşte inima şi veş-
tejeşte poftele şi prefă în
MIEKCUllI M
cenuşă cuptoarele trupului; şi ^
te sârgueşte a te răstigni im-
preună cu Hristos, Cel ce pen- îHf
tru tine S'a pironit pe lemn ^
ca sa viezi ni veci.
A N&seîitoarel.
Prea curată Născătoare de g
Dumnezeu, curăţeşte ranele ^
sufletului meu şi bubele pă-
catului, spălându-le cu izvoa- m
rele cele din coasta Celui ce
s'a născut din tine şi cu pâ-
raele cele dintr’însa curăţin-
du-le; căci către tine strig şi
H
către tine scap şi pre tine te ^
chem, cea plină de dar. H
Alt Irmni»: ^
A*
Pre Domnul cel sirivit...
Pre lisus. Cel ce s’a răstig- ^
nit trupeşte. Iar dumnezeeşte ^
n'a pătimit, îl laudă îngerii gf
şi noi pământenii întru toţi |îf
vecii. ^
ÎPP
Intru răstignirea Ta, Hris-
toase, luând moartea de ocară ^
şi de blestem, ne-ai mântuit
pre noi, scoţându-ne din stri- u
căciune. ^
Binflcuvanlftoi pre Tatăl
Ca heruvimii Te laud pre g
Tine, o Treim e! strigând;
Sfânt, Sfânt, Sfânt! Care eşti
o Dumnezeire fără început, ^
singură prin Tine şi de ninie- ^
nea necuprinsă*
 t'*'k
cwWc:
A CI.VCIA S A IT A m ANA d in [*0ST So» 437 ^

¥¥i
Ş] HcuDi, a N&scătoarei
J| Pre tine, Preacurată, te cin-
stesc luminat toate neamurile
^ cu laude, că ai născut pre Zi-
H ditorul. O minune înfricoşată
^ si lucru prea fericit!
III SiBvA Ţlo, Dumnezeul nostru, slavft Ţip.
m Toate le-ai suferit să le pă-
titneşti pentru unul, ca să mă
niântueşti pre mine, Hristose;
^ laud răstignirea Ta, piroanele
şi juiighierea, întru toţi vecii.
^ IrmoBul
lăuilâtn, bioe să cuvăutAm...
Pre Domnul cel slăvit în
„ceruri cu glasuri îngereşti,
„să-L lăudăm toţi pământenii
„întru toţi vecii
¥ Cftntarna a f)*a, Irm os;
Sl^
jnFricoşatu-s’a de aceasta...
ăzându-Te soarele pre
V
îl ▼ pcrucei» iirp îîntins
n t i n s şi^a ascuns
« i- a a
ceasta. Te rog, Hristoase, j/ţj
mântueşte-mă cu crucea Ta, ^
ca un milostiv.
. ^
Cuprins fiind de iarna ispi- ^
telor, înecat de întreitele va-
luri ale patimilor şi înviforat ^
cumplit de viforul desmierdă- ^
rilor, am ajuns la noianul pos-
tului cel blând şi lin, întru ca- U
îH?
rele ocârmuindu-mă cu crucea ^
Ta, Indurate, îndreptează-mă ^
spre mântuire.
A N'ftsc&toaroi.
Zămislit-ai, Fecioară, fără ^
de sămânţă şi fără de voile ^
trupeşti pre Cuvântul lui Dum-
nezeu. Cel ce a zidit toate şi
L-ai născut fără stricăciune şi
fără durere de Maică; pentru ^
aceasta mărturisindu-te pre
tine Născătoare de Dumnezeu, ^
cu limba si cu inima te mărim. ^

UI razele şi tot pământul s'a clătit

s n in s
Alt Irmos: ^
Kociorift ta. N'^scătoare de Dumnezeu... ^
iHţ cu cutremur, împărate al tu-
D e voie ai răbdat aTe ră- git
turor, văzându-Te de voie pă-
stigni. Mântuitorul nostru, ca ||
n timind, Cela ce eşti din fire
J| liepătimitor. Pentru aceasta să dai vieaţă tuturor, izbă- U
jl Terog,Hristoase:Tămădueşte vindu-ne din moarte. |J
ca un doctor patimile sufle- P rin lemn nfam omorît şi ^
tului meu. prin lemnul crucii am înviat; ^
pre carele pironindu-Te, Hris- U
« Părăsind căile cele de mân- toase, ai omorît pre vrăjma-
^ tuire, am umblat pre cele ce şui meu. U
duc la iad, având împrejurul
IU meu întuneric adânc, desfătă- SlavKr a T re im o i. ^

J| rile, alunecarea patimilor şi Fiului, ca Celui ce este îm- ^

ÎS viforul ispitelor; pentru a­ preună cu Tatăl şi Duhului ^
 438 «>§ M lEHt I.’IU §0*

Sfânt, Celui dimpreună, cu un rănit fiind eu, ticălosul, m'am

gând să ne închinăm, făcut mort, Doamne, şi ceata
proorocilor m'a trecut cu ve­
yi âcum, & N isrâloarel
derea, văzându-mă că sunt
Minune prea slăvită şi au-
mai mort şi n evin d eca t de
zire înfricoşată: In ce chip ai
m eşteşugurile omeneşti.
născut ca o Maică preacurată
Pentru aceasta chinuindu-mă
şi ca o Fecioară n'ai cunoscut
rău, întru smerenia inimii
stricăciunea.
*¥ strig Ţie, Hristoase Dumne­
Slava Ţie, liumaezoul nostru, ilavA Ţjo. zeule: Varsă preste mine, ca
¥¥. Laud suliţa, slăvesc şi pi­ un îndurat, mare mila Tal
WÎ
roanele Tale, buretele, trestia
¥( şi crucea, prin care m’am mân­
Mnrtirica

tuit, lisuse Dumnezeule. Mucenici ai lui Hristos cei

kn nebiruiţi, biruind rătăcirea cu
IrmuBuI;
puterea crucii, aţi luat darul
Fecioria ta, Născătoare de vieţii celei veşnice. De îngro­
„Dumnezeu, ceea ce eşti ne- zirile tiranilor nu v’aţi spăi-
„întinată, care nu o a ars fo- mântat; cu muncile fiind chi­
„cul Dunmezeirii, cu cântări nuiţi, v’aţi veselit. Şi acum
„fâră tăcere o slăvim“. sângiuirile voastre s'au făcut
kif
Ljmmftndu iţlHsului. dt> troi ori tămăduiri sufletelor noastre.
[:A ST lliO A V N A Rugaţi-vă, să se niântuească
Stiliira };1hsiiI aI vi-Ica. sufletele noastre.
¥^ \ nălţimea bunătăţilor pără­
W SIa v A. ţl Afum; a Crucil-Ntiscâloarei de
W sind, suflete al meu, te-ai po-
¥^ Dumoezou
ka gorît întru adâncul păcatului,
Cea preacurată, dacă Te-a
căzând în tâlhari cumpliţi; şi
văzut, Cuvinte, cu trupul spân­
umplându-te de rane grozave,
zaci lepădat şi nebăgat în zurat pre lemn, s'a rănit la
inimă şi lăcrămând s’a tân-
seamă. Pentru aceasta strigă
guit: Unde ai apus, prea iubi­
lui Hristos, Dumnezeului celui
tul meu lisuse, Fiul meu şi
ce S’a răstignit pentru tine
şi a primit rane de bună voie: Doamne? Nu mă lăsa singură,
Fie-Ţi grijă de mine, Doamne, Hristoase, pre mine, care
şi mă mântueşte, Te-am născut.

Mlu. ;{irtNiiI h I b-U>i U c r u ftiii in(&i. ChlUma 3*s. ia

a l Irt'ilfM, ( ' h Uhiiih 4 a ; i a r Iu ceasul al «ase
De gândurile cele tâlhăreşti lea Catiaiua 5>a.
y>.\
 •>§ A CINCIA SAPTAMA n A HIN !’nsT §<» 439
-
PfOcbîmcQ glusul al 6-lPft, H\im\i\ }•:;

D (iiiifuil ini|t:ir;iţeîte c iiiibriicut cii sliiva

^ La ceasul al şaselea suh; îfii
I mhriicatu s’a Domnul cu slavă i^i s’a inclns cu
Tf^ im ful P r o o r o n li'l, g l a i u l M u .
puterea.

Pentru durerile sfinţilor, La a l uoulea ceas. C t t ia n iu a 6-b,

III cari au pătimit pentru Tine,

H fii milostiv, Doamne, şi vin- Spre ştiinţă:
î| decă toate durerile noastre, M
De se va iiitâmpla BunaA'estii'e in Jo ia cămi­
j|« iubitorule de oameni, rugă- nului celui mare, se mută Canonul cel mare
nni-ne Ţie. !=i-l cdntăm mai inain'e Marţi, tot In această
săptămâna. Iar -loise cântă slujba praznicului
>1^ Hunci-Vestiri, eu tricântarea .\postolilor. Să U
KIa \a , iji a o u m ; to t n^ oiAta.
st3 caute tipicul dela sfâr.şitul cărţii, la litera V
ProRhimon. iţlasjl ni 4 lea, l’Haltnul 91 ;

bine este >i lăuida pe IJommil t<i a cantii

numele TAu, Preain«lte.
SUb: MIERCURI SEARA
îl Avosli diiniDeaţa mila Ta şi adevărul Tău io
toată noiiptea- C e t im iQ lu o u l C a tis m e i a i s h, C a t i s m a a 7-&

[»iu P r o o r o o la Is a io l, o e llr o . ha D oauinc strigat-am... Stihiffl Idiouiclâ, pn

Cap 41, V ers 4 - 1 4 .
oare o z ic e m dd dou) ori. Ş i }nc»pi«m S t ih u r ile
Vi r ie la C adca-vor î n mrcaj.i sa păcătoşii..
zice l)uimil; Kit, l><)iiiiiul cel dintru
iii('C|iiil. acplaiji toUiouuuu in vremurile G la s u l a l B-lea.
ce viti. Ostruiiveliî II v^d '?! simt cupriose
des|»aimă, marginile pămhnliilui trc-mură, se n tâlharii gândurilor mele
apropie, vin, intră la judpcatft! Fiei’are se
ftjutâunulpp altul zic: ..curaj!•' Turnă­
__ căzând, m’ani prădat de
torul imbârbăteaza pc iirt;irtar şi ce! ce minte eu ticălosul; şi cumplit
hate aurul pe cel care bate pe nicovală
zicând: „îmbinarea este buna''. Şl 11 intărefjte
bătându-mă, tot sufletul mi s’a
cu cuie ca fiâ nu se cl:itine. Dar tu, Israilp, rănit şi pentru aceasta zac gol
¥H silica moa, lacov pe caro te am ales, ^iămunţa
Ini Avraam, iubitul meu I... Pe tine care te-ani de bunătăţi în calea vieţii.
¥H Kiiiiilg din cele mai depărtate margini ale Preotul văzându-mă că mă clii-
pHinftutului şi te-am clicniat din cele mai
Vi dppi\rlatc colţuri. ?i li-am 7Jb: tu eeli robul nuesc de rane, pentru nepu­
meu, pe tine te-ani ales sji nu to-nni lepfidat; H
nu te teme, căci eu sunt cu line, nu privi cu
tinţa tămăduirii trecându-mă,
ingrijorcre. căci cu sunt Diiranezeul tău. Eu n’a căutat spre mine; şi levitul m
i|i dau tărie §i te ocrotesc ţi dreapta mea cea
lare le va sprijini' lată cfi se vor ruijina şi iarăşi nesuferind durerea cea
de yi,'iir,i se vor îacc. toţi cei ce se încruntă stricătoare de suflet, văzân-
ia lupta impotriva t«, toţi vor fi nimiciţi şi
vor pieri cei ce se fac vr:’ijma!;i ai tăi' Cău- du-mă şi ei, a trecut pre
ta-vei !ji nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe
liue şi ca o nimica vor fi cei ce vor să se
lângă mine. Iar Tu, Cela ce
lupte cu tine. Căci Va i sunt Dumnezeul tău, bine ai voit a Te întrupa, nu
Ku iolaresc dreapta ta si iii zic ţie: „Nu te
teme, rări I-'u sunt Hjiilonil lăii!" Nu-ţi îie
din Samaria, ci din Marîa, U
Iricd, vierme al lui lacov, viermişor al lui Hristoase Dumnezeule, dăru-
l«rail. Ku sunt ajutorul tău, zice Uoranul,
NUmiuiloru) tău sfântul lui Isruil. eşte-mi tămăduire, cu iubirea
 440 « § MIFlU'Uni § 0i

^-5? Ta de oameni, vărsând preste cele dumnezeeşti, să plângem

mine mare mila Ta. din toată inima şi să strigăm
Mântuitorului: Doamne mult
^ SHh f u ^'iHsul nieu imtre Domnul ant slrigiii
SI tot aceiuta
milostive, pentru ucenicii Tăi,
mântueşte pre cei ce Te la­
^ Apol zicoui Stiliul: Vârsn voiii inainloa lui,
^ rugnciunea mea... udă cu frică, ca un îndurat
^ Martiricfl şi iubitor de oameni.
III De este vreo bunătate, de AllA StihirA. u Iui Teodur. ţ'laeut ac^ia^i
wi este vreo laudă, se cuvine Pudolila: P r e cea preamărită..
sfinţilor. Că săbiilor şi-an ple™ M ill:

w cat grumazii pentru Tine, Cela liUat-am seiima de-a-dreapla ş i am [irivit...

u
^ ce ai plecat cerurile şi Te-ai
Apostoli prea lăudaţi, rugă­
pogorît; vărsatu-şi-au sângele tori ai lumii, tămăduitorii bol­ u
^ pentru Tine, Cela ce Te-ai navilor, păzitorii sănătăţii. în
micşorat însuţi şi ai luat chip acestea amândouă păziţi-ne
de rob; smeritu-s’au până la u
pre noi, cari trecem vremea
moarte, sărăciei Tale ase- postului; să fim îm păcaţi
!S mănându-se. Pentru ale că- dumnezeeşte unul cu altul,
jg rora rugăciuni, dupre mulţi- ferindu-ne gândul neturburat
mea îndurărilor Tale, Dum- de patimi; ca să cântăm toţi
jg nezeule, niilueşte-ne pre noi.
laudă lui Hristos, Celui ce a
All6 Stibiri a1i‘ luj loHif, i;laflul &l S-loa' înviat, ca Unui biruitor.
its$ Podobla: Doamne, de al ?i slălut uiaintea
JjV divanului.., Altti 24 S t ib ir i a l o C a D o n u lu i c o l m a r e
U
fa c e r e a lu i A n dre i C r ite a n til
Stih ' Când lipsea diutni mine duhul meu
G la s u l a l 4 li>a.
^ Doamne, Tu ai arătat pre U
( L a O r e c l.d u p f t A lf a V ita),
U
V? sfinţii Tăi ucenici ceruri cu- Podobia. C q lacrimi voiam a epAla...
vântătoare; cu sfinţitele mij- S tU i:
lociri ale acestora, scapă-niă P ierit-a fuga dela raioe ..
îl din răutăţile pământeşti, înăl- M
^ ţând pururea gândul meu, T oată vieaţa mea o am U
^ prin înfrânare şi prin cuno- cheltuit cu desfrânatele şi cu
ştinţa patimilor mele; ca un vameşii. Oare putea-voiu ÎHf
îndurat, şi de oameni iubitor. măcar la bătrâneţe să mă
pocăesc de cele ce am greşit?
W sun
Vy Făcătorule al tuturor şi doc­
jg In calea accasta, in caro am urablal...
tore al celor bolnavi. Doam­
Având vremea postului toţi ne, mai’nainte de sfârşit, până
w ca un ajutor spre lucrurile ce nu pier, mântueşte-mă.
m m r
K ^
«0§ A CINCIA SAPTANfANA DIN ['OST gc* 441 ^

[iH fitit'ure suit rd(‘eiii uăti! Irol InrliinHoiiini.

aceasta sunt părăsit. Am pro- ^
Stih Siriirai-am călre T ,ne, Doamne, zis-aui:
f* Tu oşli nAdejfiea men.,
tivnic sufletului meu gândul
trupesc şi mă întunecă. Lu-
De greutatea nepurtării de minătorule al celor din întune- ^
H grijă sunt cuprins, tăvălindu- rec şi povăţuitorule al celor ^
^ mă în noroiu, săgetându-mă rătăciţi, Doamne, mai ’nainte u
cu săgeata lui Veliar, şi-ini de sfârşit, până
pân ce nu pier,
ţ| spurc pre cel făcut dupre chip; mântueşte-mă. u
întorcătorule al celor nepurtă- u
|j| tori de grijă, şi Mântuitorul Stih: l’ re mine ina Hîjteaptă (irejiţii.. ^

u. celor greşiţi, Doamne, mai Viu va fi sufletul meu, gt

^ înainte de sfârşit, pâtiă ce nu
^ pier, mântueste-mă.
IU Iii aiuiule spre nigăciunca
^ Făcutu-m’am sminteală oa-
m menilor, lucrând ca un pă-
m mântean cele pământeşti.
^ Cu nunta m'am împreunat,
^ din porunca Ta, şi am călcat
porunca, spurcându-mi patul;
Cel ce m'ai zidit din pământ,
jj^ nu trece zidirea Ta; Doamne,
w mai 'nainte de sfârşit, până
^ ce nu pier, mântueste-mă*
W stih Mântue^te-iiiă fie coi ce mfi gonefn'-,.
W Ucigaş m’am făcut siifletu-
^ lui meu, grijindu-mă numai
de trup. Făcutu-m'am batjo-
cură dracilor, slujind poftelor
şi necuviinţelor. Ci cu milos-
tivirea Ta, îndură-Te munci-
^ torule al dracilor; Doamne,
J| mai 'nainte de sfârşit, până
IU ce nu pier, mântueşte-mă.
jjSx' if
^ Slih: Scoate din temniţă sufletul m eu ..
î| De bună voie am greşit
« mai mult decât toţi; pentru
Doamne, zis-a proorocul, şi u
Te va lăuda; caută-mă pre
m oa..
mine, oaia cea pierdută şi mă n
rândueşteîn turma Ta; dă-mi
vreme de pocăinţă, ca sus-
piuând să strig Ţie: Doamne, ^
mai 'nainte de sfârşit, până ^
ce nu pier, mântueste-mă. ^
still fi intru adâncuri am stri?«t către Tino, ^
Doamne. Iloamne... ^
Gi'eşit-am, gresit-am nebă-
i^ând în seamă poruncile Tale, M
Hristoase Dumnezeule; fii
milostiv făcătorule de bine, M
casă văd cu ochii cei dinăutru
şi să fug de întunerec, şi să ^
strig Ţie cu frică: Doanme, ^
mai ’nainte de sfârşit, până ce ^
nu pier, mântueste-mă.
Stili: i'ie urechile Tale luând aminte,.
Fiare sălbatice m'au î n - ^
conjurat, ci mă scoate dela ^
dânsele, Stăpâne; că vrei să ^
se mântuească toţi şi să vie
la cunoştinţa ad evăru lui; ^
mântueşte pre toţi oamenii, ^
ca un Ziditor, şi împreună cu X#
XC)
>t-:r
r'ir'ifjIfTlflr'i.'
c-Jcyc-M■%
442
ei şi pre mine. Doamne,
mai ’nainte de sfârşit, până
ce nu pier, mântueşte-mă.
Btib De Te vei uitu la t'iirâdeletri Doamne,
Doamne, cine va s u fe ri.
Fii mie tămăduire făcătorule
de bine, şi nu mă lepăda
Mântuitorul meu; vezi-mă
pre mine zăcând întru fără­
delegi şi mă ridică ca un
atotputernic, ca să vestesc şi
eu faptele mele şi să strig
Ţie: Doamne, mai înainte de
sfârşit, până ce nu pier, mân­
tueşte-mă.
; Pcnlru numele Tău. Te-utii riii)dat,
Doamne...
Ascuzând talantul cel ce
mi s’a dat, ca o slugă neniul-
ţumitoare l-am îngropat în
pământ; deci, ca un netrebnic
m’am osândit, şi nu mai în­
drăznesc să mă rog Ţie;
iară Tu, ca Cela ce nu ţii
minte răul, milostiveşte-Te
spre mine, ca şi eu să strig Ţie:
Doamne, mai ’nainte de sfârşit,
până ce nu pier, mântueşte-mă.
blihiD in streaja dimineţii, pani in noapte.
Uscat-ai lacul patimilor cele-
iace-i curgea sânge, cu atinge-
readepoalaTa; lua-voiu şi eu
iertarea greşalelor, apropiin-
du-mă de fine cu credinţă
neîndoită; primeşte-mă şi pre
mine ca pre aceea, şi-mi tămă-
dueşte durerea. Doamne, mai
■
1 * Jf* * *
«Og M IFK C IIK I
'nainte de sfârşit, până ce nu
pier, mântueşte-mă.
Stih; C ă ia Domnul este mila §' miillă
mântuire U e l .
V rei să şezi pe scaun Cela
ce ai făcut cu cuvântul cerul
şi pământul; vom sta înaintea
Ta, toţi, spuindu-Ţi păcatele
noastre; mai înainte de ziua
aceea primeşte-mă întru po­
căinţă. Doamne, mai 'nainte
de sfârşit, până ce nu pier, U
mântueşte-mă. U
stih' Lfuiduti pre Domnul toate neumurile-.
u
Caută cu ochiul cel mult
îndurat şi fii mie milostiv, u
unuie Mântuitorule; dărueşte
ape de tămăduiri ticălosului
şi dosăditului meu suflet. u
Spală-mă de sp u rcă c iu n e a u
u
faptelor mele, ca să cânt:
Doamne, mai 'nainte de sfârşit,
până ce nu pier, mântueşte-mă.
Slih; C ă s'a Întărit mija lui prcsle iiui-.
S abie a gătit Veliar, sâr- u u
guindu-se să vâneze sufletul
meu cel smerit; strein m'ani
făcut, Indurate, de cunoştinţa
luminii feţei Tale; Cela ce
eşti puternic întru tărie, scoa-
te-mă din gliiarele lui. Doam­
ne, mai înainte de sfârşit,
până ce nu pier, mântueşte-mă.
SHh; C fiire Tine am ridicat ocliii mei, Cela
ce locui'fşti iu cer-.
Tuturor patimilor m’am fă­ ::>4
cut rob, părăsind legea şi
 •Og A ClNCiA SAPTAMANA DfN POST go» 443

p duiTinezeestile scripturi; tâmă- învredniceşte~mă, Dumnezeu- U

|j| dtieşte-măpreste tot, Făcătorii-
îHî Ie de bine, Cela ce pentru mi­
ji^ ne Je-ai făcut ca mine, Bunu-
^ le;întoarce-mă, Indurate, stri-
m cătorule al patimilor. Domne,
mai ’nainte de sfârşit, până
ce nu pier, mântiieste-mă.
n Mântuitoruleşi milostiveDum-
^ s till.Milue.;te-ue pre Doi, Hoamne,
milueşte-ne, cn prea niiiH...
W(
kn Păcătoasa a udat cu lacrămi
cinstitele şi preacuratele Tale
J| picioare, pre toţi indeinnându-i
UI să alerge şi să-şi ia deslegare
de greşalele lor. Dărneşte-mi
credinţa aceleia şi mie, Mân-
tuitorule, ca să strig Ţie:
^ Doamne, mai ^nainte de sfârşit,
jg pânăcenupier, mântueşte-niă.
Stih; Sliivă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă
Tie...
Curăţeşte spurcăciunea şu­
ţi fletuhu meu, Cela ce ai sără-
^ cit dupre trup pentru mine şi
jH ai fost prunc; trimete-mi pi-
n cătura milei Tale, mie celui
m neputincios şi sdrobit, Hris-
toase;spaIă-mădeîntinăciune,
vindecă-mă de boală. Doamne,
m mai ’nainte de sfârşit, până ce
nu pier, mântueşte-mă.
^ fillh: Slavă Tic, Dumnezeul nostru, slavă Ţie...
u întăreşte, Stăpâne, sufletul
ţ| meu, ca să alerge la Tine şi
să slujesc Ţie pururea; că Tu
ţ| eşti acoperitorul meu şi păzi-
W torul,sprijinitorul şi ajutorul;
w
le Cuvinte, ca să strig cu
îndrăzneală; Doamne, mai M
’nainte de sfârşit, până ce nu ^
pier, mântueşte-mă, ^
stih: S ta v â 'l’ic, [ţumoezeul nostru, slavă Ţie,
F ii nouă zid nebiruit, lisuse
M
nezeule! Că am căzut în năra- ^
vuri şi lucruri înşelătoare. Ci
ridică zidirea Ta, ca un făcător u
de bine, şi Te milostiveşte ^
spre dânsa ca un îndurat.
Doamne, mai 'nainte de sfârşit,
până ce nu pier, mântueşte-mă.
stih : S lavă Ţie, Dumnezeul Qostru, slavă Ţie... ^
Fiu desfrânat m’am făcut, ^
risipind bogăţia şi mă topesc JHf
acum de foame; ci alerg sub
acoperământul Tău, primes- ^
te-mă ca pre acela. Părinte
bunule, şi mă învredniceşte a
fi părtaş mesei Tale; ca să u
strig Ţie: Doamne, mai 'nainte
de sfârşit, până ce nu pier,
mântueşte-mă, |J|
M
s t ih : Sltivâ Ţ ie, Dumnezeul nostru, slava Ţie •.
Pentru pismă a scos din
rai începătorul răutăţii pre
cel întâi zidit, iară tâlharul,
cel ce a strigat pre lemn: ^
ponienşte-niă! a luat raiul. ^
Pentru aceasta şi eu cu ere-
dinţa şi cu frică strig: Po-
meneşte-mă; Doamne, mai
’nainte de sfârşit, până ce nu
pier, niântueşte-mă. ^
t-

444
i vJavii Ţio, Dumnezeul nostru, slavă Ţ ie ..
Tiiide-mi mâna ca lui Petru
şi mă scoate dintru adânc,
Dumnezeule; dărueşte-mi har
m şi milă cu rugăciunea celei
^ cu totul fără prihană Maicii
^ Tale, care Te-a născut fără
^ sămânţă, şi ale tuturor sfinţi-
lor Tăi. Doamne, mai ’nainte
«« de sfârşit, până ce nu pier,
mântueste-mă.
Vi
jfcV
Slih. Sluvă Ţie, Dumnezeul nostru, Hlavâ Tie.
UI Primeşte-mă pre mine, ca-
rele cânt în toate zilele;
îl Mielule, Cela ce ai ridicat
păcatul lumii, dau în mâinile
^ Tale sufletul şi trupul meu;
^ şi în toată ziua şi noaptea,
dupre datorie, strig Ţie:
|î| Doamne, mai ’nainte de
Mii sfârşit, până ce nu pier, mân­
ji tueste-mă.
SlavA TalAlui ţi ru iiiii ţi gfâutului Puii
tHc • .
O, milostivirea Ta cea ne-
grăită; prea Bunule, Cela ce
nu ţii minte răul, Doamne!
^ O, Cela ce eşti fără de păcat
^ şi îndurat, nu mă lepăda pre
Jg mine dela faţa Ta, ca şi eu
cu mulţumită bucurându-mă
şi cântând să strig Ţ ie : Doam-
w mne, mai ’nainte de sfârşit,
până ce nu pier, mântueste-mă.
Si ftfiitn •,! purufps in verii vecilor, Amin
O negrăită smerenia Ta!
O, naşterea Ta cea prea
r-*-
•»§ M1KR(’ 1’U! g«.
minunată şi streină! O, cum
Te~a purtat Fecioara prunc U
în braţele sale, pre Tine fă­ u
cătorul şi Dumnezeul, Cel ce
ai primit a Te întrupa din- u
tr’însa, făcătorul de bine!
Doamne, mai ’nainte de sfârşit, u
până ce nu pier, mântueşte^mă.
I'j^irci Lumină liiiâ..
Prochimen, rflRRu! a! ‘1-Ioa, Psaluj ft'l.
Duuini^zeule ni răzbuDăriil Doamue. Iiiitn-
oczonl răzhiinflrii, aratft-Te inlru mfiriifu Ta,
SUh:
u
SconI(\-te, judecătoriile al pământului. i;\ da u
celor inâiidrj dupîi raplelc lor. u
P o lH F a c e r H , c e t ir e
Cap. 17. vers. 1 'J
ar când era Avram de uyujtzeci şi qouS,
de ani, 1s’a arătat Domnul şi i-a z is: „Eu
sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fi ce-i u
plăcut Înaintea mea ş\ Iii fărâ pribarft; iji
voiu iDcheia legămaut cu tino iji te volu în­
mulţi foarte, (oarte tare“ Atunci a căzut
Avram cu faţa la pămfint, iar Dumnezeu a u
mai grăit şi a zis: „E u sunt si iată oare i
legământul meu cu tin e : vei îl tată a mulţime
de popoare, şi nu te vel mai numi Avram, ci
Avraam va fi numele tău, căci am te lac
tatft a mulţime de popoare. Am sa te inmulţe.*c
foarte, foarte tare, ti am su ridic din tine
popoare, şi repi se vo r ridica din line. Voiu
puoe legământul meu ÎDtre mine şi Intre tine
şi urmaşii tăi de după tine dlD neam iii neam
să fie ii'Rămflnt veşnic, aşa că eu voiu fi Dum­
nezeul tilu şl al urmaşilor tăi de după tine-
şi-ţi voiu da ţie şi urmaijilor tăi de după tine
pământul io care pribegeşti acum ca ptrăln,
tot pământul Canaanului, ca moştenire veş­
nicei. şi vă volu fi Dumnezeu". Apoi a mai
zis Dumnezeu Iui Avraam : „Ia r tu şi urmaşii
tăi de după tine din neiim In neam să păziţi
legămflntu] meu".
I'rocliimen, glaaiil h 1 4*lca. Pnalm tl4;
Vetiiţi 8â căntftni cu veselio Domnului.
Stili u
Să ieşim înti u intâmpiiiarea J.ui cu laiKÎi' ţi
eu cântările noastre 6ă-L preamăiim. îflf
 «eg .fnl \ CINCIA S A I T A M A N A DIN \ W go* 445

Dela I'ilde, otuire. LA ^TlliUA VN A

Cap ir. vcre iJU. - Cap. Hi, vers. !i. idiumola zilei, du două ori. şi Martirica.

iiil iiiţolept bucură pe tatăl sau, iar liul SiavĂ, !}i atuim, a Mascatoarei dv Dumnezeu
nebuu nu în seamă pe maica lui.
!>i celelalte.
>1^ Nebunia e.stu o bucurie pentru omul ne-
iuitile^âlor, iar cel îii.eiept merge pe calea La masă, deslegăm la vin şi untdelemn,
*!ieapt)i, Piineiile ia cale nu se infăptuesc pentru o s t e n e a privegherii,
liQ.le lipsy.şte ctiibzuii.-ea, dar ele i§i iau tiinţă
I'll inuiţi sfătuitori- Omul s g bucură pentru
i^ yece ru iţa ce;ţ, jnicăi^o citim in ctiilie,
uii răspuns bun ieşit din gara lui, şi cât e
cli3 bună vorba spusă la locul ei I înţeleptul
' m-pa
merge pc- ciirarea vieţii ce duce în sus, ca S l'inte Dumnezeule...
81 ocoU'aşcă drumul iadului, care merge iu
jos. Domnul prăbuşeşte casa celor mândri şi /[cern Condtieul ('fântuUii A id r^ id e la
iutăreijte hotarul văduvei. Gândurile cele rele t'anonul .Mare
sunt uriciune înaintea Domnului, iar cuviniele
\st‘raenoH, I trenia o tiiiiu :n d iiiit
frumoase Riml curate (in ochii lui). Cel ce
u;ublă după câştig nedrt;pt işi surpă casa iui, \m .
iur cel ce urăşte mituirea va via. laim a celui

I
drept cbibzueşte ce să răspundă, iar gura
De vor cădea 4(i de Mucenici io -loia Cano­ ifH
(''lor nelegiuiţi revarsă răutăţi. Domnul se
tine departe de cei nelegiuiţi, dar ascultă nului Mare, slujba lor se cântă in Întregime
rugăciunea celor drepţi, O căutătură priete­ înainte, în Marţea acestei săptămâni.
nească iiiveseloşte ioima şi o veste bună în-
Ei'aşu’oasele. Urechea care ascultS o dojana
larâuritoare asupra vieţii, îşi are lăcaşul prin­ ÎHr
tre cei iuţelepţi. Cel ce nu viea să ştie de îHt
mustrare işi urgiseşte sufletul său, iar cel ce
i;i aminte ia dojo.nă se îace mai înţelept,
l'rira de Diimnezeu este învăţătură şi înţe- Jo i a c ir t c e a să p tă m â n ă
li'pciuoe, iar smerenia vine înaintea măririi,
ia putere st;i omului să plăsmuiască planuri A SFAN'rUH'I POST
ill Inimă, dar rn.spunsul limbii vine dela Dom­
nul. Toate căile omului sunt curate în ocbii TocămVpe la al palru M i ceas din noapte 6i
lui, dar numai tlomnul este cel ce cercetează Hiluiiftndu-iic in biberii a, prtotul tace luce
duhul. Înîăţ'şează Domnului lucrările tale putui după oblceiu, ior noi zicem . ÎHfr
^1 gândurile tale vor izbuti. P e toate le-a
impiirate ceresc, St'iiile Dumnezeule.
Wcjt Domnul îiecare cu ţelul său, aşijderea
!ji pe nelegiuit pentru ziua nenorocirii. Toat;l ' *
■ 4-
DTÎpa
■
*' ~
-
inima sera 'aţă este uriciune înaintea Dom­
nului; avi'ţi răbdare — nu va rămânea nepe- Tatăl nostru,
depsit:'!. Prin iubire şi credinţă se ispăşeşte D oamne mlliieşte
păcatul, ,‘ji priD frica Iul Dumnezeu te fereşti
dc rele, Cârid căile omului sunt plăcute îna­ (de Iti urii
intea Domnului, chiar şi pe vrăjmaşii lui îi
Slava, >i acum.
sileşte la pace. Mai de grabă puţin şi ou M
:5reptale, decât agoniseală rauliă cu strâm- Veniţi S;i ne inchinâm.,.
hlale. Inima omului gândeşte la calea lui.
dar numai Domnul poartă paşii lui. Şi lUrcnia, după rânduinlă.

Uupâ Psalmi, câiilnm A lilu ’a şi l'odobnicolo

Apoi

t Să SC Indrepteze rugâciunca mea...

Şi ccalaitA urmare a Liturghiei mai inainte

Bflnţllă
A[»oi cetim viaţa cuvuiasei M iina Kţjipteanra,

^ '
in duuii Htari
Psalmul 01)
Iar fie nu va tl Liturgliio, la ! 'oamne strigat-am ,• (Nu flanîfim stii-unlo: .Sa cântăm î)ummiliiH.
c&utHm ^ podvbil u ) u friodului şi 2 4 Stiluri
Începem, îndată. Canonul Mare, pe pare*!
ale Canonului cel Mare.
zicem ra i, cu glas umilit şi cu înlmâ luftfinU,
Proctiinienul şi citirile lâcAnd Ifl fiecare tropar cflie 3 Ini'huiflrliini
fi
f.m •<«i. ttk ,m i'm *
‘ r *r » " r f ir » w *r V f “r i>;
H 446
CANONUL C E L MAUK
(.o m p u n lie HfdDtul p ă r in t e le n o s tr u
L 'r itc a u u l l e r u s a l ii n i l p a n u l
^ H o ta re a 1-r,
îl A şi acoperitor s’a fă-
^ „cut mie spre mântuire,
m „acesta este Dumnezeul meu
„şi-L voiu mări pre Ei; Dum-
„nezeul părintelui meu şi-L
„voiu înălţa pre El, căci cu
„slavă S ’a preaslăvit“ .
(d e d o u ă u r i)
P rip e a la ;
M ilu e şto - in A , D a i u a e z e u l c , iJilluo^tc-mA-
De unde voiu începe a plân-
jî| ge faptele vieţii mele celei ti-
H călcase? Care începere voiu
pune, Hristoase, tânguirii ce­
ste] de acum? Ci ca un milos­
tiv, dă-mi iertare greşalelor.
« Vino ticăloase suflete îm-
jS preună cu trupul tău, de te
mărturiseşte la Ziditorul tutu-
ror. Şi te părăseşte de acum
jJÎ de dobitocia cea mai dinainte
ÎS şi du lui Dumnezeu lacrimi
J| de pocăinţă.
if y
^ Râvnind neascultării lui
Adam celui întâi zidit, m’am
in^ cunoscut pre mine desbrăcat
UI de Dumnezeu şi de împărăţia
n cea vecuitoare şi de desfătare,
S pentru păcatele mele.
(Hţ Vai! ticăloase suflete. Pen-
J | tru ce te-ai asemănat tu Evei
|tg celei dintâi? că ai căzut rău
p şi te-ai rănit amar; că te-ai
atins de pom şi ai gustat
«OS .101 §c
cu îndrăzneală dobitocească
A n dre i
mancare. 'a*
al 6 Iaa, Irm os; in locui Evei celei trupeşti,
făcutu-s’a mie Evă înţelegă- ||[
toare: cugetul ce! cu poftă ^
trupească, arătându-mi cele ^
dulci şi gustând pururea din ^
băutura cea amară.
Dupre dreptate s'a lepădat
Adam din Edem, nepăzind o
poruncă a Ta, Mântuitorule. ^
Dară eu, ce voiu pătimi, ne- ^
băgând seamă totdeauna de
cuvintele Tale cele de viată? ^
Covârşind eu uciderea lui
Cain, din bună voinţă m'am
făcut ucigaş sufleteştei cuno- ^
ştinţe, hrănindu-mi trupul şi ^
oştind asupra lui cu faptele ^
mele cele viclene. gj;
Nu m'am asemănat, lisuse, |î|
dreptăţii lui Avei, Daruri pri- ^
mite nu Ţi-am adus Ţie nici ^
odinioară, nici fapte dumne-
zeeşti, nici jertfă curată, nici ^
vieaţă fără prihană. ^
Precum Cain, aşa şi noi, ti-
căloase sufiete, am adus fapte ^
spurcate Făcătorului tuturor ^
şi jertfă cu prihană şi vieaţă ^
netrebnică; pentru acestea
ne-am si osândit împreună.
Ziditorule, făcându-mă lut
viu, ai pus întru mine trup şi ^
oase şi suflare şi vieaţă; ci,o!
Făcătorul meu. Mântuitorul ^

C5«C
•®§ A ClNCiA SAKFAMANA DIN POST
men şi Judecătoriile, primeş-
te-mă pre mine cei ce mă
pocăesc.
Mărturisesc Ţie, Mântuito­
rule, păcatele care am făcut
si
*
ranele sufletului si
j
ale tru-
pului meu, care tâlhăreşte
mi-au pus mie asupra cuge­
tele cele ucigătoare din lăun-
tru.
De am şi greşit, Mântuito­
rule, dar ştiu că eşti iubitor
de oameni; baţi cu milă şi Te
milostiveşti fierbinte; pre cel
ce plânge îl vezi şi alergi ca
un părinte, chemând pre cel
pierdut.
pre mine cel lepădat înain­
tea uşilor Tale, Mântuitorule,
măcar la bătrâneţe nu mă lăsa
în iad deşert, ci mai ’nainte de
sfârşit, ca un iubitor de oa­
meni, dă-mi iertare greşalelor.
^ sunt cel căzut în tâlhari,
în cugetele mele; cu totul
sunt rănit acum de dânsele
şi plin de bube; ci Tu însuţi
viind de faţă, Hristoase Mân­
tuitorule, vindecă-mă.
Preotul văzându-mă mai
înainte, m’a trecut şi Levitul
văzându-mă gol întru răutăţi,
nu ni’a băgat în seamă; iar
Tu, lisuse. Cel ce ai răsărit din
Maria, venindu-mi de faţă,
milueste-mă.
:■*
CV
§<• 447
Mielule al lui Dunmezeu, M
Cela ce ai ridicat păcatele tu-
turor, ridică de deasupra mea
lanţul cel greu al păcatului
şi, ca un milostiv, dă-mi ^
lacrimi de umilinţă. u
Vremea este a pocăinţei, vin ^
către Tine, Făcătorul meu; ri-
dică de deasupra mea lanţul
cel greu al păcatului şi, ca un
îndurat, dă-mi lacrim i de
umilinţă. ^
Să nu mă urăşti,
> ' Mântuite- ^
y^
rule, să nu mă lepezi dela ^
faţaTa;ridicăde deasupramea ^
lanţu! cel greu al păcatului m
şi, ca un milostiv, dă-mi ^
iertare păcatelor. ^
Greşalele mele cele de voie
şi cele fără de voie, Mântuito- ^
rule, cele vădite şi celeascun- ^
se, cele ştiute şi cele neştiute
toate iertându-le, ca un bum- m
nezeu, mi!ostiveşte-Te şi mă
mântueşte. ^
Din tinereţe, Mântuitorule,
poruncile Tale am lepădat şi
mi-am trecut toată viaţa cu
pofte, neg'rijindu-mă şi lene- ^
vindu-mă; pentru aceasta strig ^
Ţie, Mântuitonde: măcar la ^
sfârsit mântueste-mă.
Bogăţia sufletului cheltuin-
d-o întru păcate, pustiu sunt «
de creştineşti bunătăţi şi flă- ^
mânzind strig: Dătătorule de ^
KW
 448 JOI §(!•
---- -— -
milă, apucând înainte, milii- scapă-ne de patimile cele fără ^
eşte-ină. de cinste şi ne arată părtaşi
înaintea Ta cad, lisuse; acum împărăţiei lui Hristos,
greşit-am Ţie, milostiveşte-Te pre noi cei ce te lăudăm pre ^
spre mine; ridică de deasupra tine, slăvite, cu credinţă şi
mea lanţul cel greu al păca­ cu dragoste, rugămu-ne. m
tului şi, ca un îndurat, dă-nii S la v fl. a T r e im c i
lacrimi de umilinţă.
Treime, Fiinţă prea înaltă,
S ă nu intri cu mine la ju­ căreia ne închinăm întru o m
decată, vădind faptele mele, Unime, ridică de deasupra mea H
iscodind cuvintele şi îndrep­ lanţul cel greu al păcătului |j|
tând pornirile; ci cu îndură­ şi, ca o milostivă, dă-mi la-
rile Tale, trecând cu vederea crimi de umilinţă.
răutăţile mele, mântueşte-mă,
.'>i acum, e NăBuAtonrei.
Atotputernice.
AU Clidou, ul (^uvioasoi maicii n u a s tr c Muiiu
Născătoare de Dumnezeu, |3s
Egipteanca (îlas şi frinos acolcaşi. nădejdea şi folosirea celor ce
Acrostihul acostui caoon oete: te laudă pre tine, ridică de ^
Ciivludsâ Mărie, tu ne «julit... deasupra mea lanţul cel greu ^
Prijirtaia; al păcatului şi, ca o stăpână,
Cuvi()aa& maică Mari«, roaiŢÂ to lui Dumaezcu Curată mă primeşte pre mine, H
pentru noi.
cel ce mă pocăesc. ^
T u-mi dă har luminător din îpr
osârdia Ta cea dumnezeească !<i iarăşi cdutăui Irnitisiil ^
A i'itnf ţji îi(iop«ritor ^
de sus, ca să scap de întu-
nerecul patimilor; şi să laud In umăDijiiuA atrunt^lc. ^

din inimă faptele vieţii tale CAutarea a 2-a, Irmos:

cele frumoase, Marie. I a aminte cerule şi voiu grăi; ^

P lecându-te dnmnezeeşti- A şi voiu lăuda pre Hristos, h
lor legi ale lui Hristos, la „Carele a venit din Fecioară
Dânsul ai venit, lăsând por­ „cu trup“ . ^
* U
nirile desfătărilor cele ne­ ( de două ori)
oprite şi toată fapta cea bună Milueijte-u}», Dumnezeule, milueşle-mii.
foarte cu cucernicie, ca pre |a aminte cerule şi voiu ^
una, ai săvârşit. grăi; pământule, primeşte în ^
( ’uviottâ»' pnniite Andrcio, roiiga-it iui urechi glasul celui ce se po-
Oumuczcu ptiulru uol, căeşte lui Dumnezeu şi-L Iau- |î
C u rugăciunile tale, Andreie, dă pre Dânsul.
5ţc:«C5y*/<5'-
n
Hi A CINt'IA SAI’ I’AmAnA imn POST
la aminte, Dumnezeule,
J| Mântuitorul meu, cu ochiul
M Tău cel blând, şi-mi primeş-
m te m ărturisirea mea cea
j[| călduroasă.
p Greşit-am mai mult decât
^ toţi oamenii, însumi ani greşit
H Ţie; ci Te niilostiveşte Mân-
ţ| tuitorule, ca un Dumnezeu,
spre făptura Ta.
ţ| Viforul răutăţilor m'a cu-
iH? prins, milostive Doamne; ci,
jj| ca lui Petru, tinde-mi şi mie
^ mâna Ta.
|j| Lacrimile desfrânatei, Indu-
jHţ rate, şi eu le vărs înaintea
j[| Ta; milostiveşte-Te spre mine,
n Mântuitorule, cu îndurarea
ik To
în I ntunecatu-mi-am frumuse-
||| ţea sufletului cu dulceţile
JK poftelor şi cu totul toată
m mintea ţărână nii-am făcut.
Ruptu-mi-am acum vest-
^ mântui cel dintâi, carele mi
tt( l-ai ţesut mie, Ziditorule, din
H început; şi pentru aceasta zac
Jjj âcum gol.
a Imbrăcatu-m'am acum în
jjj haină ruptă, care mi-a ţesut
u mie şarpele cu sfătuirea şi
îl mă ruşinez.
rft
Căutat-am spre frumuseţea
«ţ pomului şi mi s'a amăgit
{[ mintea; şi acum zac gol şi
ma ruşinez.
m m
§0» 44d
L ucrat-au pre spatele mele
toţi începătorii răutăţilor, lun­
gind asupra mea fărădelegea
lor.
Pierdutu-mi-am frumuseţea
cea întâi zidită şi podoaba
mea; şi acum zac gol şi mă
ruşinez.
Cusutu-mi-ahainele de piele
păcatul, golindu-mă de haina
cea dintâi tesutăde Dumnezeu
Îmbrăcat sunt cu îmbrăcă­
minte de ruşine, ca şi cu nişte
frunze de smochin, spre vădi'
rea patimilor mele celor din
bună voia mea.
I mbrăcatu-m’am urît cu
haină împiestrită şi sângerată,
prin curgerea vieţii celei cu
patimi sl iubitoare de desfă­
tări.
I ntinatu-nii-am haina tru­ iHif
pului meu şi mi-am spurcat ffip
podoaba cea dupre chipul şi
dupre asemănarea Ta, Mân­
tuitorule.
C ăzut-am întru întristarea
patimilor şi în stricăciunea cea
trupească; şi pentru aceasta
acum vrăjmaşul mă necăjeşte.
V ieaţă iubitoare de cele pă­
mânteşti şi iubitoare de averi,
prin neînfrânare, alegând eu,
Mântuitorule, nVam împre­
surat acum cu sarcină grea.
On
 450 •OS JOI §0*

I nipodobitu-rtii-am chipul darueşte-mi-le, ca un Dum­

trupului cu îmbrăcămintea de nezeu. ikfk
multe feluri a cu g e te lo r
Uşa Ta să nu mi-o închizi
grozave şi mă osândesc.
H atuncea, Doamne, Doamne!
(jrijitu-m’am cu deadinsul Ci să o deschizi mie, celui ce
numai de podoaba mea cea mă pocăesc către Tine.
din afară, nebăgând seamă de
cortul din lăuntru, cel de pre I ubitorule de oameni, cela
chipul lui Dumnezeu. ce voeşti să se mântuească
¥¥. toţi, Tu mă cheamă, ca un
H Chip făcând grozăviei pa­ bun, şi mă primeşte pre mine,
H timilor mele cu pofte iubitoare
¥^ cel ce mă pocăesc. ^
n de desmierdare, mi-am stricat
¥^ frumuseţea minţii. Ascultă suspinurile sufletu-
H lui meu şi primeşte picăturile îHf
n Ingropat-am, Mântuitorule, ochilor mei, Doamne, şi mă ^
H
¥i< cu patimile frumuseţea chi­ mântueşte. ^
H pului celui dintâi; ci precum
n drahma oarecând, aşa mă A Nftatiâtoarcl. ju
H caută şi mă află. P reacurată Fecioară, Născă- |j
H
H toare de Dumnezeu, ceea ce ^
« Greşit-am, ca şi păcătoasa, una eşti prea lăudată, roagă-te
H strig Ţie, însumi am greşit! cu deadinsul, ca să ne mân-
H Primeşte, M â n tu ito ru le, ca
H tuim noi ^
« nişte mir şi lacrimile mele.
Alt Irm oi
H Alunecat-am h\ desfrânare
Vedeţi, vedeţi! că Eu sunt
H ca David şi m'am umplut de
„Dumnezeu, Carele am plouat
noroiu; ci mă spală şi pre
H mine cu lacrimile mele, Mân­ „mană şi apă din piatră am
H „izvorît de demult, în pustie,
H tuitorule. „poporului meu, cu singură
^H^
¥^ Fii mie milostiv, strig Ţie, „dreapta şi cu tăria mea“.
« ca şi vameşul; Mântuitorule,
H curăţeşte-mă; că nimenea din Vedeţi, vedeţi! că Eu sunt
H Dumnezeu; ascultă suflete al
¥^ cei din Adam n’au greşit Ţie,
precum eu. meu pre Domnul, Cel ce strigă, )Hf
¥^ şi te depărtează dela păcatul
H ici lacrimi, nici pocăinţă cel mai dinainte; şi te teme,
¥^ nu am, nici umilinţa; ci Tu ca de un nefăţarnic judecător
însuţi acestea. Mântuitorule, şi Dumnezeu.
 •0§ A CINL'IA SAl'TAMANA iUN i UST
Cui te-ai asemănat, mult
păcătoase suflete? Vai mie!
lui Cain celui dintâi şi lui
Laineh aceluia. Ucigându-ţi
cu pietre trupul, cu fapte rele,
şi oinorîndu-ţi mintea cu por­
nirile cele dobitoceşti.
Pre toţi cei mai 'nainte de
iege trecându-i, o, suflete! lui
Sitnu te-ai asemănat, nici lui
Enos ai urmat, nici lui Enoh
cu mutarea, nici lui Noe; ci
te^ai arătat sărac de viaţa
drepţilor.
Tu însuţi, suflete al meu,
ai deschis jghiaburile mâniei
Dumnezeului tău şi ţi-ai înecat
trupul, ca şi tot pământul,
taptele şi vieaţa; şi ai răm^^
afară de mântuitoarea corajjjg
t
Bărbat am ucis, zice,
rană mie, şi tânăr spre y^tă-
mare, Lameh plângând a stri­
gat; iar tu, nu te cutremuri, o,
Ciivl(jnsfi iiiHicft M.irie, roiijţĂ to lui Dumnrzeu
suflete al meu! întinându-ţi tru­
pul şi mintea spurcându-ţi.
01 Cum am r â v n it lui
Lameh, ucigătorului celui mai
dinainte. Sufletul ca pre un
) H bărbat, mintea ca pre un tânăr
şi, ca pre un frate, trupul
mi-amucis, ca şi Cain ucigaşul,
cu pornirile cele poftitoare
de desmierdări.
T urn te-ai meşteşugit să
zideşti, o suflete! şi întărire
să faci poftelor tale, de n’ar
go* 451
fi oprit Ziditorul sfaturile tale, u
Şi de n’ar fi surpat până la ^
pământ meşteşugirile tale. ^
a"
Plouat-a Domnul oarecând sit
foc din cer, arzând fărădele- ^
gea cea înfierbântată a So- ^
domenilor; iar tu ţi-ai aprins S
foculgheenei, întru carele vrei g
să arzi, o suflete. ^
R ă n itu - m ’am, vătămatu-
m'am, iată săgeţile vrăjmaşului JHt
au pătruns sufletul meu şi ^
trupul, lată ranele şi bubele ^
şi sdruncinăturile strigă şi ^
vătămăturile patimilor mele
cele de bună voie. ^
C unoaşteţi şi vedeţi că Eu
sunt Dumnezeu, Cel ce ispitesc m
inimile, înfrânez cugetele şi ^
vădesc faptele, ard păcatele, m
judec pre cel sărac şi pre cel
smerit şi pre mişelul. ^
IJCiitru noi-
T ins-ai mâinile tale către ^
înduratul Dumnezeu, Marie, ^
afundându-te întru adâncul M
răutăţilor şi ţi-a întins mână
de ajutor cu milostivire, ca şi ^
lui Petru, cercând cu adevă- p
rat întoarcerea ta.
C u toată osârdia şi cu dra- ^
goste ai alergat către Hristos,
urând calea cea dintâi a pă- ^
catului; şi în pustiile cele ne-
umblate lirănindu-te şi porun- g
 452
ciie lui cele dumnezeeşti cu­
rat săvârşind.
Ciivioafto pAriote Andrelt^. rosfjA-t^ ini Dum
ue/.ou pentru not.
Vedem, vedem, o suflete,
iubirea de oameni a lui Dum­
nezeu şi Stăpânului; pentru
aceasta, mai'nainte de sfârşit
să cădem înaintea lui cu la­
crimi, strigând: Cu rugăciunile
lui Andrei, Mântuitorule, mi-
lueşte-ne pre noi.
Slavft. a T rflniel
Treime fără început, nezi­
dită, nedespărţită Unime, pri-
meşte-mă pre mine cel ce mă
pocăesc, şi mă mântueşte pre
mine, cel ce am greşit; a Ta
zidire sunt, nu mă trece; ci mă
iartă şi mă izbăveşte de osân­
da focului.
Şl ucum. K Ni^cătuaroi
Preacurată Stăpână Născă­
toare de Dumnezeu, nădejdea
celor ce aleargă Ia tine şl li­
manul celor înviforaţi, pre
Milostivul şi Făcătorul şi Fiul
tău, fă-L îndurat şi mie cu ru­
găciunile tale.
iarfşi zicem limctiul al doilea:
V edeţi, vedeţi...
tn amândouA Ktrant'le.
O A n ia re u a 3 a, Irmon ;
O r e piatra cea neclătită a
A „poruncilor Tale, Hristoa-
„se, întăreşte mintea mea“.
Ido ildUft OPl).
Mn ^
Foc dela Domnul ploând,
oarecând, a ars Domnul de de­
mult pământul Sodomenilon
In munte scapă, suflete, ca îw
Lot acela şi fugi în Sigor. fit
F ugi de aprindere, o suflete! îf#
Fugi de arderea Sodomului!
Fugi de stricăciunea dumne-
zeeştei văpăi!
Mărturisescu-mă Ţie, Mân­
tuitorule; greşit-am Ţie fără
măsură; ci lasă-mi, iartă^mi
ca nn îndurat.
Greşit-am Ţie singur eu,
greşit-am mai mult de cât toţi;
Hristoase Mântuitorule,nu mă
trece cu vederea.
Tu eşti Păstorul cel bun;
caută-niă pre mine mielul şi îw
rătăcit fiind, nu mă trece cu
vederea.
Tu eşti dulcele lisus. Tu eşti
Ziditorul meu; întru Tine,
ÎHf
Mântuitorule, mă voiu în­
drepta.
S#
A Treioiei
P r u a BÎ&utQ T r c im o JJu m oG Z C U l DOi^tiu. ml-
iu e ţ lp ne p ie noi îflf
O Treime, Unime Dumne­
zeule! mântueşte-ne pre noi
de înşelăciune şi de ispite şi n*
de primejdii. 3^
A Nusc&ioarei ^
i ’r«a NfâDtă N^Miătoare de PuuitiP7.au, aâD
tiiti(ţt -ne p r e noj ^
Bucură-te, pântece primitor ^
nT
^ •)§ A CiNClA SAP’l’AMANA DiN PoST
de Dumnezeu! Bucură-te,scau-
jj| nul Domnului! Bucură-te, Mai-
ca vieţii noastre.
III Alt Inium:
J| I ntâreşte, Doamne, pre pia-
u rtra poruncilor Tale inima
ţ| „mea cea clătită; că însuţi
UI „eşti sfânt şi Domn“ .
I zvor de vieaţăTe-am câşti-
gat pre Tine surpătorul morţii,
jj| şi strig Ţie din inima mea
mai ’nainte de sfârşit: Greşi-
î|t-am! Milosîiveşte-Te şi' mă
5;^ mântueşte.
Păcătoşilor din vremea lui
Noe am urmat. Mântuitorule,
moştenind osândirea acelora
^ întru cufundarea potopului.
jj| Greşit-am, Doamne, greşi-
t-amŢie! Milostiveşte-Tespre
jj| mine. Că nu este cineva între
w oameni, din cei ce au greşit,
{| pre carele să nu-1 fi întrecut
w eu cu păcatele.
Lui Ham aceluia, batjocori-
^ torul de tată, urmând suflete,
n’ai acoperit ruşinea celui de
j[| aproape, cu faţa înapoi întor-
jf cându-te.
g Binecuvântarea lui Sim nu
}| ai moştenit, ticăloase suflete,
şi moştenire desfătată n’ai
luat, ca lafet în pământul ier-
■tării.
Din pământul Harran, adică
ţ| din păcat, ieşi, suflete al meu,
§0, 453 ^
şi vino la pământul carele iz- u
vorăşte deapururea nestrică-
ciune vie, pe care Avraam a ^
moştenit-o. ^
De Avraam ai auzit, suflete
al meu, carele şi-a lăsat oare- ^
când pământul părinţilor şi s’a
făcut nemernic. Urmează şi u
tu voirii aceluia.
L a stejarul din Mamvri os- ^
pătând patriarhul pre îngeri, ^
a luat Ia bătrâneţe vânatul ^
făgăduinţii.
I nţelegând de Isaac, tică-
loase suflete al meu, că s’a ^
jertfit cu taină jertfă nouă
Domnului, urmează voinţii lui.
Auzit-ai, suflete al meu, de
Ismail, că s’a gonit ca un fe- g
cior din slujnică; trezeşte-te,
vezK ca nu cumva păcătuind, ^
să păţi asemenea ceva, ^
Agarei celei de demult, ^
Egiptencii, te-ai asemănat su-
flete, făcându-te rob de bună ^
voia ta şi născând semeţia ca ^
pre un nou Ismail. ^
Scara lui lacov o ştii, suflete
al meu, care s’a arătat dela u
pământ până la cer; pentruce M
n^ai avut treaptă tare, buna M
credinţă? ^
Preotului lui Dumnezeu şi
împăratului celui înstreinatîn- S
tre oameni de viaţa lumii, ur- ^
H 454 •OS
JOI

niează, adică: închipuirii lui le, deschide-mi dumnezeeştile

H Hristos. intrări,
S ă nu te faci stâlp de sare, CuvIoMNO pui'iiitB Aniln'iu, roAgă-lo Iul Dum
uezeu pontru oul
suflete, întorcându-te înapoi;
să te înfricoşeze pilda Sodo- C u rugăciunile tale dărue-
mului, sus în Sigor mântue- şte-mi şi mie iertare datorii­
şte-te! lor, o Andrele, arhiereule al
Critului; că tu eşti învăţător
De arderea păcatului fugi, prea ales al pocăinţii.
suflete al meu, ca şi Lot. Fugi
de Sodoma şi de Goniora; fugi ^)lavâ. a T r n im e i.
W
¥¥, de văpaia a toată pofta cea T reime neamestecată, nezi­
dobitocească, dită, Fire fără început, care
¥^ Te lauzi în Treimea feţelor,
Milueşte-mă, Doamne, mi-
lueşte-mă strig Ţie, când vei mântueşte-ne pre noi, care ne
veni cu îngerii Tăi, să răsplă­ închinăm stăpânirii Tale cu
¥^ teşti tuturor dupre vrednicia credinţă.
¥^ faptelor. ş t ac iu m . n N iisc& to arei
4»^
Rugăciunea celor ce Te lau­ Pre Fiul cel fără de ani din
¥^ dă pre Tine, Stăpâne, nu o Tatăl, sub ani l-ai născut, ne-
lepăda; ci Te milostiveşte, lu- ştiind de bărbat, Născătoare
bitorulede oameni, şi dărueşte de Dumnezeu. Minune streină! ¥
¥^ Că aplecând, ai rămas Fe­
¥^ iertare celor ce se roagă Ţie
¥^ cu credinţă. cioară.
¥^
C u v io u jft m iica Mărie. M a i'ă - to Iu l D u m n e z e u Ş i ia r I r m u i u l :
n
Itc iitr u n o i r . r-
întăreşte Doamne...

¥^ Cuprins sunt de furtună şi ŞczAada Iul loslt, j^laiul til S-lpa.

Vi de întreitele valuri ale păca­
Poiltibla! Inviat-ai dtn morţi ..
¥^ telor. Ci tu, Maică, mântueşte- Luminători de Dumnezeu
mă acum şi mă scoate la li­
luminaţi, cei ce singuri aţi fost Hit
manul dumnezeeştii pocăinţe.
văzători ai Mântuitorului, lu- iUi
L uvluRift mmcâ Maric, rofljfa-tc Iui Diininpzeu minaţi-ne pre noi cari suntem
poiilru (iui.
întru întunerecul vieţii, ca să
Rugăciune cu osârdie adu­ umblăm acum, ca în zi, cu
când şi acum, Cuvioasă, către bună cuviinţă, întru lumina
prea milostiva Născătoare de postului; gonind patimile cele
Dumnezeu; cu rugăciunile ta- de noapte, şi să vedem lumi- JHf
$1
 •o§ So* 45S

natele patimi ale liii Hristos, frânare, uşurează nouă vre­

buciirându-ne. mea postului cu dumnezeeştile
;\ 'JIh«iiI I? hift- lor mijlociri.
Vi
1‘ ni mi i {‘ oninca cea cii taină...
Organul cel cu douăspreze­
Apostoli, cei doisprezece de ce strune, ceata cea Dumne-
Dumnezeu aleşi, aduceţi acum zeească a ucenicilor, a cântat
rugăciune lui Hristos, ca să cântarea de mântuire, turbu­
trecem toţi curgerea postului rând cântările cele viclene.
ÎI săvârşind rugăciuni cu umi­
linţă şi făcând bunătăţi cu Cu ploile Duhului aţi adă­
osârdie; ca în acest chip să pat toată lumea, alungând,
ajungem să vedem învierea preafericiţilor, secetamulţimei
Vi cea slăvită a lui Hristos Dum­ dumnezeilor.
nezeu, slavă şi laudă aducând.
4H( ' Nfi- âU'Brtt
iiiii, ■ N>iK(;;iionfri (le l)umnP7Pu:
w atii'mvuuH. Mântueşte-mă pre mine, cel
Vi Născătoare de Dumnezeu, ce mă smeresc, carele am vie­
W roagă-te împreună cu Aposto­ ţuit cu gând înalt, ceea ce ai
născut pre Cel ce a înălţat fi’
Vi lii, Fiului şi Cuvântului lui rea cea smerită, Preacurată.
Vi Dumnezeu, cel necuprins, ce
1»«
Vi s’a născut negrăit din tine mai Alt:! T r il milsri

¥i presus de gând, să dăruească Irnioa. \uzit-am, Doamne..

lumii pace curată şi să ne dea
Vi Prea cinstită ceată a Apo­
Vi nouă iertare păcatelor mai stolilor, îndeamnă-te a ruga
Vi înainte de sfârşit, şi să învred­
Vi pre Ziditorul tuturor, ca să ne
Vi nicească pre robii tăi împă* miluească pre noi, care te lău­
Vi raţiei cereşti, pentru bunăta­ dăm pre tine.
Vi tea sa cea prea multă.
I '‘ "•'('.*'1 Mtil : fiind ca nişte lucrători ai lui S
{I Vr jU rp i --i 'l<i .Iu l, h r a
Hristos, apostoli, şi lucrând
Vi cu dumnezeescul Cuvânt, tot- U
k« intaf-n' ■'f ifgiHHiil n n U'U. îrmo.s''
Vi deauna i-aţi adus roduri toată ^
Vi \ uzit-am, Doamne, auzul
Vi *"^Tău şi m^am temut, înţe- lumea.
Vi „les-am lucrurile Tale şi am
Vi «slăvit, Stăpâne, puterea Ta“. Vie v’aţi făcut lui Hristos, ^
Vi Celui cu adevărat iubit; că aţi ^
vn Apostolii lui Hristos cei lu­
izvorît în lume vinul Duhului, ^
minaţi, care au vieţuit cu în- apostoli. ^
 456 •*s JU I §0* U

A Tfoimei. nu te găteşti; vremea se scur- ^

Pros 8fâutâ Treime Duujuozeul iiofitru, tează, scoală-te, aproape lângă
sliiva Ţie.
uşi este judecătorul: ca îm vis, u
Sfântă Treime, carea eşti ca o floare trece vremea vieţii.
mai pre si*s stăpânitoare, cea Pentruce în deşert ne turbu- ^
întru una prea puternică, Pă­ răm ? ^
rinte, Cuvântule şi Duhule
sfinte, Dumnezeule, lumină şi Deşteaptă“te, Osufletul meu! ^
vieaţă, păzeşte turma Ta. lol seama faptelor tale, ce ai ^
făcut, şi le du pre ele înaintea ^
A N n a c â to a r f!i.
¥^ ochilor tăi; varsă picături de u
¥^ PfCR ‘•tânlA .Vâac lu irc da Jiumnezeu mân-
lacrimile tale; spune cu în-
ha tiie^te-oB p r o iiu i.

Bucură-te, scaun în chipul drăzneală faptele tale şi cuge- ^

focului! Bucură-te, sfeşnic tele tale lui Hristos şi te în- ^
purtător de făclie. Bucură-te, dreptează.
¥^
¥^ muntele sfinţiei, sicriule al N’a fost în viaţă păcat, nici
¥¥
vieţii, cortul cel sfânt al sfin­ faptă, nici răutate, pe care ^
¥^ telor. să nu le fi săvârşit eu, Mân- ^
m AU [rcnos a l (la n o D U lu l <.'elui lu u r e . tuitorule, cu mintea si cu
Auzit-a proorocul de veni- cuvântul,cuvoinţaşi cugândul
„reata, Doamne, şi s'a temut: şi cu ştiinţa; şi cu fapta pă-
„că vreai să Te naşti din Fe- cătuind, ca altul nimenea nici u
„cioară şi oamenilor să Te odinioară.
„arăţi, şi a grăit: Auzit-am D»ntru aceasta m am jude- ^
W „auzul Tău şi m'am temut;
-IJ^ cat, dintru aceasta m'am osân- ^
4i^ „slavă puterii tale. Doamne". dit eu, ticălosul, adică din cu-
«! <l6 două ori. noştinţa mea, de cât carea, ^
W Lucrurile Tale nu le trece nimic nu este în lume mai |]|
4»^ cu vederea, zidirea Ta nu o silnic; judecătorule Mântuite- ^
4»^
H părăsi, drepte Judecătorule; rul meu şi cunoscătorule, mi-
H că de am şi greşit eu însumi lostiveşte-Te şi mă scapă şi
¥^
ca un om şi mai mult decât mă mântueşte pre mine robul m
H tot omul, iubitorule de oa­ Tău
Id U . ^
^
¥¥. meni, dar ai putere ca un
¥¥. scara pe care a văzut-o de ^
¥¥. Domn al tuturor a ierta demult marele între patriarhi, |j|
păcatele.
¥¥i suflete al meu, este arătarea ^
¥¥. se apropie, suflete, sfârşitul, suirii celei de lucrare şi a înăl-
¥^ se apropie şi nu te grijeşti, ţării gândului; deci, de voeşti
H
 «§ K o s c i\ s A it â m A n A d in P O ST Sc
să vieţueşti cu lucrarea şi cu
cunoştinţa şi cu înălţarea gân-
duiiii, înoeste-te.
Arşiţa zilei a răbdat patri-
arhul pentru lipsă şi gerul
J| nopţii a suferit, în toate zilele
făcând câştigarea; păstorind,
trudindu-se şi slujind ca să-şi
w ia amândouă femeile.
Două femei să înţelegi: lu-
crarea şi cunoştinţa întru gân-
J| dire; însă prin Lia, lucrarea ca
w pre ceea ce a fost cu mulţi
^ copii. Iar prin Rahil, gândirea,
51 ca pre cea cu multă osteneală.
M Că fără de ostenele nici Iu­
ţi crarea, nici gândirea nu se va
IH( săvârsi, suflete.
Priveghiază, o suflete al meu!
şi te fă lăudat, ca cel mare
îl între patriarhi; ca să dobân-
^ deşti lucrarea cu gândirea cea
^ înaltă; ca să te faci minte vă-
zâtoare de Dumnezeu, să
^ ajungi în norul cel neapus, cu
j]| gândirea, şi să te faci neguţător
^ de lucruri mari.
Pre cei doisprezece pa­
ji triarlii născându-i cel mare
ţ| între patriarhi, ţi-a făcut ţie
w cu taină, suflete al meu, scară
ţ| spre suirea cea de lucrare;
IU pre fiii săi, ca pre nişte teme-
iuri şi trepte, ca nişte suişuri
« prea înţelepţeşte aşezându-le.
w cu multă avere şi dreptul cei ^
Uii Isav celui urît asemă-
w nându’te, suflete, ai dat amă-
457 U
gitorului tău întâia naştere, h
a frumuseţii cei dintâi; şi de la
binecuvântarea părintească ai ^
căzut şi îndoit te-ai amăgit, ti- ^
căloase, cu lucrarea şi cu gân-
direa; pentru aceasta acum
pocăeşte-te. ^
Edom s'a chemat Isav, ^
pentru marea învierşunare a ^
amestecării cu femei. Căci cu
neînfrânarea pururea aprin-
zându-se şi cu desmierdările
spurcându-se, Edom s’anumit,
care va să zică: înfierbântarea ^
sufletului celui iubitor de ^
păcate. UI
De Iov cel din gunoi auzind ^
oîsufleteal meu, căs’aîndrep- ^
tat, n’ai râvnit bărbăţiei aceluia,
n’ai avut întărirea gândului ^
lui, întru toate care ai cunoscut,
în cele ce ai ştiut şi în cele ^
ce te-ai ispitit; ci te-ai arătat S
nerăbdător. m
Cel ce era mai ’nainte pe
scaun, acum se vede gol în
gunoi, cu rane; cel cu mulţi SS
fii şi mărit, de năprasnă fără ^
de fii şi de casă lipsit; că
socotea gunoiul palat şiranele
mărgăritar. ^
Dupre vrednicia împără- M
tească fiind îmbrăcat cş^dia- ^
demă şi cu porfiră, omul cel
îndestulat de bogăţie şi de
dobitoace, degrab sărăcind de j ;
fHr
^ 458
^ avere şi de stare şi de îiiipă-
răţie, s'a stins.
iJl De a fost acela drept şi
III fără prihană de cât toţi şi n'a
sâpatdecurseleşi vicleşugurile
UI înşelătorului, dar tu, fiind iu-
biter de păcate, ticăloase su-
flete, ce vei face de se va în-
tâmpla să-ţi vină ţie ceva asu-
^ pră din cele negândite?
jg Trupul mi-am spurcat, du-
^ hui mi-am întinat, presta tot
m m’am rănit; ci ca un doctor,
Hristoase, amândouă prin po-
căinţă le tămădueşte. Spală-le,
curăţeşte-le, Mântuitorul meu,
Jg arată-le mai curate decât
zăpada.
^ Trupul Tău şi sângele, pen­
ii^ tru toţi Ţi-ai pus. Cuvinte,
răstignindu-Te; trupul, adică
w? ca să mă înoeşti, iar sângele
m ca să mă speli. Duhul Ţi-ai
^ dat, ca să mă aduci, Hristoase,
Părintelui Tău.
^ Lucrat-ai mântuirea în mij’
UI locul pământului, îndurate, ca
să ne mântuim; de bunăvoie
pre lemn Te-ai răstignit, Ede-
mul, cel ce se încuiase, s’a
deschis; cele de sus şi cele
de jos, făptura şi toate nea-
Jg niurile mântuindu-se, se în-
chină Ţie.
Să-mi fie mie scăldătoare
sângele cel din coasta Ta, îm-
preună şi băutură şi apa ier-
.101
u
§0»
------------------- -- M
tării ceeace a izvorît, ca să SI
mă curăţesc cu amândouă, ^
ungându-mă şi bând şi ca o w
ungere,şi băutură, Cuvinte, SI
cuvinte'Tale cele de vieaţă. ^
Gol sunt spre a intra în JW
cămară, gol sunt şi de a mer-
ge la nuntă şi la cină; candela u
mi s’a stins, fiind fără de unt- ^
delemn, cămara mi-s’a închis ^
dormind eu. Cina s'a mâncat; u
iară eu fiind legat de mâini ^
şi de picioare, m'am lepădat îw
afară. ^
s#
Pahar biserica a câştigat ^
coasta Ta cea purtătoare de
vieaţă, din care a izvorît nouă ^
îndoit izvorul iertării şi al cu- ^
noştinţei; spre închipuirea ce- U
lei vechi şi celei noi, a amân- ^
dorora legilor, Mântuitorul u
nostru. ^
Tuîipul vieţii mele este scurt gj
şi plin de dureri şi de ^
vicleşug, ci întru pocăinţă ^
primeşte-mă şi întru cuno-
ştinţă mă chiamă, ca să nu
mă fac câştigare şi mâncare îW
celui strein; Mântuitorule, în-
şuţi Tu mă milueşte. ^
ÎN
Falnic sunt acuma şi semeţ ^
cu inima în deşert şi în zadar.
Să nu mă osândeşti împreună ^
cu fariseul; ci mai ales dă-mi lî
smerenia vameşului, unule în- |j[
durate, drepte Judecătorule şi ^
 K '.INCIA BAPTĂMANA niN PO ST
cu acesta împreună mă nu­
mără.
Ştiu, îndurate» că am greşit
de am ocârît vasu! trupului
meu; ci întru pocăinţă mă pri­
meşte şi întru cunoştinţă mă
ciiiamă, ca să nu mă fac câşti­
gare, nici mâncare celui strein.
Mântuitorule, Tu însuţi mă
milueste.
însumi idol m'am făcut,
spurcându-mi cu poftele su­
fletul meu. Ci întru pocăinţă
mă primeşte şi întru cuno­
ştinţă mă chiamă, ca să nu
mă fac câştigare, nici mân­
care celui strein. Mântuitorule,
Tu însuţi mă milueşte.
^’am auzit glasul Tău, n’am
ascultat scriptura Ta, dătăto-
rule de lege. Ci întru pocă­
inţă mă primeşte şi întru
cunoştinţă mă chiamă, ca să
nu mă fac câştigare, nici mân­
care celui strein. Mântuitorule,
Tu însuţi-mă milueşte.
CuvinHiii nmicA tiniica Msrle, rongâ-ti Iul
I)uinno7.ou pontru noi
Petrecând vieaţă fără de
trup, cuvioasă, fiind cu trup,
ai luat mare dar dela Dumne­
zeu cu adevărat, ca să foloseşti
celor ce te cinstesc cu
credinţă. Pentru aceasta ne
rugăm ţie, mântueşte-ne pre
noi cu rugăciunile tale de toa­
te supărările.
go* 459
Cuviuâis iiiAicA Marii), roagâ tt lui ItuinDrzrii
pontru noi-
Intru adânc de necuviinţe
mari pogorîndu-te, nu te-ai
oprit acolo, ci te-ai suit cu
preamărire, cu gând mai bun
arătat, la bunătatea cea desă­
vârşită prin lucrare, minunând,
Marie, firea îngerească.
CuviiniKe pflrlnte Aodreio, robg4*te Iul Uumue
zou pontru nt<j.
Andreie, lauda părinţilor,
nu uita, rugându-te cu rugă­
ciunile tale, stând lângă Tre­
imea, Dumnezeirea cea prea
înaltă, ca să ne mântuim de
muncă, cei ce te chiemăm
pre tine dumnezeescul folo­
sitor si podoaba Critului.
SlftTă, a Trcimol
Nedespărţită în fiinţă, ne­
amestecată în feţe, Dumnezeu
Te cunosc pre Tine Dumne­
zeire, una în Treime, ca pre
ceea ce eşti întocmai cu îm­
părăţia şi întocmai cu tronul;
şi strig Ţie cântarea cea
mare, ce se cântă întreit, întru
cele de sus.
jiii. a N ’ --
$i ai născut şi eşti Fecioară,
şi ai rămas întru amândouă
cu firea Fecioară. Cela ce s'a
născut înoeşte legile firii, şi
pântecele a născut nesimţind
dureri. D u m n e z e u unde
voeşte, să birueşte rânduiala
firii; că face câte voeste.
 5^cS0««:'ic:iic.
460
Şi lar&şl c&ot&m Irm osu l:
Aii/-ita proorocul de venirea Ta...
Cântarea a 5-a, Irm oi:
D e noapte m â n e c â n d ,
lubitiorule de oameni,
„mă rog !uminează-mă şi mă
„îndreptează la poruncile Tale
„şi mă învaţă, A'.ântuitorule,
„să fac voia T a“.
de două ori
¥^ I n noapte vieaţa mea nii-am
<
!s^
trecut pururea; că întunerec
s’a făcut mie şi negură adâncă
¥^ noaptea păcatului; ci ca pre
!H¥. un fiu a! zilei arată-mă,
¥i Mântuitorule.
4H? Lui Ruvim asemănându-mă
eu ticălosul, făcut-am sfat ne-
¥^ cuvios şi călcător de lege asu­
kH
pra lui Dumnezeu celui înalt,
spurcându-mi patul meu, pre­
it^ cum acela al tătâne-său,
Mărturisescu-mă Ţie, Hri-
M¥ stoase împărate; greşit-am,
¥^ greşit-am ca mai 'nainte fraţii
¥¥i Iui losif, vânzând rodul curăţie!
şi al înţelepţiei.
De cei de un sânge s'a dat,
s’a vândut în robie dulcele
¥^ suflet, cel drept, spre închi­
puirea Domnului; iară tu,
¥^ suflete, cu totul te-ai vândut
răutăţilor tale.
¥¥.
H 'M
Lui losif cel drept şi minţii
vv
lui celei curate urmează tică­
loase şi neiscusite suflete, şi
H
«§ .JOl §0»
nu te spurca cu pornirele cele
fără pricepere pururea făcând
fărădelege.
De s'a şi sălăşluit în groa­
pă oarecând losif. Stăpâne
Doamne, dar spre închipuirea
îngropării şi a ascultării Tale
a fost aceasta; iar eu ce-Ţi
voiu aduce Ţie întru acest
chip vreodată?
Auzit-ai de scriul lui Moisi,
suflete, cel purtat de apele
şl de valurile râului, că s'a
păzit de demult ca întru o
cămară, fugind de lucrul cel
amar al sfatului Iui Faron.
De ai auzit, ticăloase suflete,
de moaşele ce ucideau oare­
când lucrarea curăţiei cea
bărbătească, fără de vârstă,
suge acum înţelepciune ca
marele Moisi.
Nu ţi-ai omorît mintea lo­
vind-o, precum marele Moisi
pre egipteanul, ticăloase su­
flete; şi cum te vei sălăşui,
spune-mi, în pustietatea pati­
milor prin pocăinţă?
|n pustietăţi a locuit ma­
rele Moisi. Vino dar, suflete,
de urmează vieţii lui, ca sate
învredniceşti a vedea şi ară­
tarea lui Dumnezeu cea din rug.
Ţoiagul lui Moisi te închi-
pueşte, suflete, carele a lovit
marea şi a închegat adâncul,

•Og A riNHA SAPTAMANĂ DIN FOST §5,
CU în se m n a re a d u m n e ze e ste
% i
cruci; prin care vei putea şi
tu sâ săvârsesti
i i lucruri mari.
Aaron a adus lui Dumnezeu
foc fără prihană, fără vicleşug;
iară Ofni şi Finees, ca şi tine,
suflete, au adus Iui Dumnezeu
n viaţă spurcată şi streină.
¥^
JH( Greu la minte m'am făcut,
i« Stăpâne, ca şi Faraon acel
¥^ cumplit; lanis şi lamvri la
W suflet şi Ia trup, cufundat cu
gândul! Ci ajută-mi mie, Mân­
¥^ tuitorule.
«« C u lut mi-am amestecat gân­
dul, eu ticălosul. Spală-mă,
W( Stăpâne, în baia lacrimilor
n
mele mă rog Ţie, albă făcând
haina trupului meu ca zăpada.
De voi cerca lucrurile mele.
n Mântuitorule, mă văd pre mine
«
¥i însumi întrecând pre tot omul
cu păcatele; că întru cunoştinţă
H gândind am greşit, iar nu întru
« gândul pre tine, lumina cea
necunoştinţă.
M ilostiveşte-te, milostive-
şte-te, Doamne, spre zidirea
Ta. Greşit-am» iartă-mă, Cela
ce eşti msuţi din fire curat şi
afară de Tine nimenea altul nu
este fără pată.
Pentru mine ai luat chipul
meu, Dumezeu fiind; arătat-ai
minuni, vindecând pre cei
leproşi şi întărind pre cei slă­
bănogi; curgerea celeia ce-i
u
461 ^
curgea sânge o ai oprit. Mân-
tuitorule, cu atingerea de poa-
lele Tale.
Celeea ce-i curgea sânge,
urmează, ticăloase suflete,
năzueşte, ţine-te de poalele ^
lui Hristos, ca să te izbăveşti ^
debătăişisăauzidelaDânsul:
credinţa ta te-a mântuit!
Celei gârbovite urmează, o |][
suflete! Apropie-te, cazi la pi- ^
cioarele Iui lisus, ca să te în- U
drepteze, să umbli drept în ^
căile Domnului. jHt
Deşi eşti fântână adâncă,
Stăpâne, izvorăşte-mi ape din ^
precuratele Tale vine. Ca ^
bând, ca şi Samarineanca, să u
nu mai însetez. Că izvoare de ^
viaţă izvorăşti.
Siloam să mi se facă mie
lacrimile mele, Stăpâne Doa- ^
mne, ca să-mi spăl şi eu Iu- ^
minile inimii şi să Te văd cu
^
mai nainte de veci. ^
Cuvioasil maică Mane, roagâ-lo lui Dumne- ^
zeu peiitru ool
Cu neasemănată dragoste, gt
prea fericită, dorind să te în- ^
chini lemnului crucii, te-ai în- ^
vrednicit doririi; învrednice- ^
şte-mă dară şi pre mine, să
dobândesc slava cea de sus.
Cuviimna inuită Miirie, roagă-te lui Ounine- ^
zeu pentru noi. | j
Repejunea Iordanului tre- g
ftn
 46 2 •>s JO I gOi
- M
câiidu-o,aiafiat odihnă, fugind tuitorule, şi suspinuri dintru ^
Jg de dulceaţa trupească cea cu adânc curat aduc Ţie, strigând ţj.
durere; din care şi pre noi, inima mea: Dumnezeule, gre- ^
|Hţ cuvioasă, scoate-necu rugăciu- şit-amŢie, milostiveşte-te spre
j I nile tale. mine. ^
Cuvloaio [lârinto Andrrio. roafţft-te lui Immne- Instreinatu-te-ai, suflete, de
M ZDU poutru UOI.
la Domnul tău, ca Datan şi ^
Ca pre un păstor prea ales, ca Aviron; ci din toată inima ^
n înţelepte Andreie, pre tine cel strigă: lartă-mă! Ca să nu te u
ji| prea cinstit, cu dragoste multă împresoare pre tine prăpastia
51 te rog şi cu frică, să dobândesc pământului. P
H mântuire şi viaţă veşnică,
C a o junicesălbăticită, ase- |j|
Jl prin rugăciunile tale.
mănatu-te-ai, suflete, lui E- ^
^ S U v ă , 8 T r e im e i. frem; ca o căprioară, păzeşte-ţi |{
ţj Pre Tine, Treime, Te cân- vieaţa de curse, înălţându-ţi u
h tăm, pre unul Dumnezeu; mintea cu aripi, cu lucrarea
^ sfânt, sfânt, sfânt eşti, Părinte, şi cu gândirea. ^
Fiule şi Duluile, Fiinţă singură Mâna lui Moisi ne va face ^
« prin sine, Unime, căreia pur- să credem, suflete, cum că St
rea ne închinăm. Dumnezeu poate să albească
Şi acum, a Năsn&toariei şi să cureţe viaţa cea leproasă; ^
D in tine s'a îmbrăcat întru nu te desnăjdui dar, măcar U
a mea frământătură Dumne- că eşti lepros. ^
^ zeu, Cel ce a zidit veacurile^ V alurile păcatelor mele, ^
Maică Fecioară, ceea ce eşti Mântuitorule, ca în Marea S
^ nestricată şi nu ştii de bărbat^ Roşie, întorcându-se, m’au
şi a unit lui firea omeneasca acoperit degrab, ca oarecând ^
Ş l la r a ijl I r m v n u l : pre Egipteni şi pre Voievozi, g}
U e iidapte iniiiiecaiid..
V oie slobodă, fără price- p
C&Dthren ti O h , Irm> 6
pere, ai avut, suflete, ca şi
trigat-am cu toată inima Israil mai 'nainte; că mai
mea către înduratul Dum- mult decât dumnezeasca mană
^ „nezeu şi m'a auzit din iadul ai ales, neînţelepţeşte, lăcomia
ÎS „cel mai de jos; şi a scos din patimilor cea iubitoare de
„stricăciune viaţa mea“. dulceţuri. |j
rd« do u ft o ri).
H Cărnurile cele de porc şi
L acrimi din ochii mei, MâU' căldările şi bucatele cele egip- ^

«f)§ A CTNCIA S^ITA M A N ’A DIN P O S T g ^
iHf teneşti, mai vârtos de cât cele
cereşti, ai voit, suflete al meu;
caşi de demult nemulţumitorul
popor în pustie.
n
P uţurile hananeeştelor gân-
n duri mai mult ai cinstit, suflete,
m de cât vâna pietrei, din care
^ izvorul înţelepciunii varsă
curgerile Teologiei.
ţs Când a lovit Moisi, slugaTa,
piatracu toiagul, cu închipuire,
m mai 'naintea însemnat coasta
M Ta cea de viaţa făcătoare; din
îl care toţi băutură de viaţă
jH scoatem, Mântuitorule.
iHţ C earcă, suflete şi iscodeşte
H ca lisus al lui Navi, ce fel
« este pământul făgăduinţei şi
^ locueşte într’însul cu bună
ţ| legiuire.
n S tăi împotrivă şi te oşteşte
{| asupra patimilor trupeşti, ca
K lisusasupraluiAmalic;biruind
îl pururea gândurile cele înşelă-
jg toare, ca şi pre Gavaoniteni.
H T reci peste firea cea curgă-
ţ| toare a vremii, ca mai 'nainte
I corabia şi te fă moştenitor pă-
P mântului* aceluia al făgăduin-
51 ţei, suflete. Dumnezeu porun-
ceşte.
Precum ai mântuit pre
Petru, cel ce a strigat: mântu-
ţ| eşte-mă! aşa apucând înainte
jHţ Mântuitorule, scapă-mă şi pre
w
-
...
463 ^
mine de fiară, tinzându-ţi mâna M
Ta, şi mă scoate din adâncul
păcatului. ^
Pre Tine Te cunosc liman M
liniştit, Stăpâne, Stăpâne Hris-
toase! Ci apucând înainte, ^
mântueşte-mă dintru adâncu-
rile păcatului cele neumblate ^
şi din deznădăjduite.
Eu sunt, Mântuitorule, drah-
ma cea împărătească pe
care ai pierdut-o de demult; m
ci aprizând făclie, pre Mergă-
torul înaintea Ta, Cuvinte, ^
caută şi află chipul Tău.
C a v lo a s ă m a lc â M a r ie , rongi^-to l u i D um i]«- ^
ZOII poniru noi. îHt
Casăstingivăpaiapatimilor, SJ
ai izvorît pururea pârae de ^
lacrimi, Marie, arzându-ţi su- ^
fletul! Al cărora dar dă-mi-l şi
mie, robului tău!
CuviOAEft maica Marle, ron^A-td lui Pum iit
eeu pentru noi
Nepătimire cerească ai do-
bândit, prin vieţuirea cea prea ^
înaltă de pre pământ, maică; ^
pentru aceasta roagă-te, să se
mântuiască din patimi, cu ru-
găciunile tale, cei ce te laudă ^
pre tine.
i,;uvloaBe părinte Andrele. luJ Dum-
neieu pentru t>oJ.
Cunoscându-te păstor şi ^
arhiereu al Critului, şi rugă- ^
tor pentru lume pre tine An- ^
dreie, alerg şi strig ţie; scoate-
 'k ‘
îrt-
n 464 •0^ .lUI §«•

mă, părinte, dintru adâncul Ce voi face Fiului Măriei? mă

H păcatului. ucide ■Vitleemiteanul, Cel ce
este pretutindenea şi toate le
H J^iftvA Trt-imoi
plineşte.
n ÎK
Treime sunt neamestecată,
nedespărţită; despărţitădupre SINAXAR
feţe, şi unime sunt din fire IN-JOIA DIN Să p t ă m â n a a c in c i ^
a
unită: Tatăl zice şî Fiul şi A I’OSTOLLII ]\1AHK
dumnezescul Duh. filiiaxsriii (lin Minei, apoi uoeabta

Şi flcuQi. a Născătoarei ill aceeaşi zi, in Jo ia din săptămâna a

clocea a postului mare, după o veche predunie.
Pântecele tău ne-a născut cdntiim eiujba marelui eanoo de umilinţă. S#
n
nouă pre Dumnezeu, cu ciiipul STiMTJiU'

ca şi noi; deci ca pre un UTi, lisuse-ai meu, cliip de umiiinţâ,

ziditor al tuturor, roagă-L, _C_eiora ce-ţi cânlă canonul cu credinţă.

H Născătoare de Dumnezeu, ca cest canon, cel mai mare intr'udevâr din

toate canoaueie, l-a compus şl l-a scris
¥^ prin rugăciunile tale să ne foarte frumos t$i cu muit meşteşug cel
intru sfinţi părintele nostru Andrei arlikjpis-
îndreptăm. (‘opul Cretei, numit gl lerusallmleanul, Acesta
ora de loc din Damasc, i.a vârsta de patruspre­
H Şi larfiiji irm osul; zece ani, după ca a lost dat la şcoală şl u
H mvaţat toate ştiinţele care-i dădeau o edu­
St II UU tu.lUl idilliu mea ,
caţie desăvârşită, s'a dus la Ierusalim şi a
iiibrâţişat viaţa niouaiiioâ. Trăind cu cuv.oşie
ifrt
W CONDAf f
şi bine plăcut iui Dumnezeu, într'o viaţă
gidRUl ai UIu». liniştită şi neturburată, a lăsat Bisericii lui
U Dumnezeu şi alte multe scrieri folositoare
H Suflete a! meu, suflete ai vierii, cuvântări şi cunoanc. dar a fost mai
W« cu deoslliire iscusit in cuvântări de lauda in
meu, scoală! Pentru ce dormi? cinstea sfinţilor, a Maicii Domnului şi a Domu­
Sfârşitul se apropie şi vei să lui nostru lisus Hristos. împreună cu alte multe
canoane, a alcătuit şi acest Mare Canon
¥¥, te turburi. Deşteaptă-te dar, ca pliu de l'oarto mare umilinţă. Culegând şi
¥i^ Să se milostivească spre tine strAngând la un loc toată istoria Vechiului şi
Noului Testament, a alcătuit cântarea aceasta
« Hristos Dumnezeu, Cel ce este dfla Adam până la înălţarea lui Hristos şi
H predica Apostolilor i’rin canouul acesta în­
pretutindenea şi toate Ie deamnă tot sufletul s^râvnească şi să urmeze,
« plineşte. (lupa putere, toate faptele bune ale istoriei
^
1
H Vechiului şi Noului Tebtament, să fugă de
ICOS; toate faptele rele şi să alerge totdeauna la

î^ Cămara cea de doctorie a

Dumnezeu, prin pocăinţă, prin lacrimi şl
raiii'tiirisire şi prin alte fapte bine plăcute lui
¥^ Dumnezeu. Atât este do curgător §1 de armoLi-
H lui Hristos văzând-o deschisă, os acfst Mare Canon, iiicât poate să moaie

H privind şi sănătatea careizvo- şi cca mai Învârtoşată inimă şi să o deştepte

spre săvârşire binelui, chiar numai dacă-1
n reşte dintr'însa lui Adam, a cântă cineva cu inima sdrobitA şi cupotriviiă
luare aminte. Andrei Criteanul a aleiituit
pătimit şi s’a rănit diavolul şi acesta canon pe timpul când şi Marele Sofro-

H
ca în primejdie s’a tânguit şi nie patriarhul Ierusalimului,a scris viaţaMarlei
Egipteanca. In adevăr şi accastă viaţă ne
1h? a strigat către prietenii săi; pune înainte o mare pildă dc umilinţii. şi
¥^
fi
 ^ A CINCJA S Ă m .M A N A UIS POST 465 ^

dă muUâ mângâiere celor ce greşesc şipăcă- Intru împărăţia Ta, pomeneşte-ne pre noi.
tuesc, numai dacă ar voi să se depărteze de Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.
rele.
Si s’a rânduit să se cânte să se citească Pre tâlharul l-ai făcut, Hris-
Marele Canon yi viaţa cuvioasci Maria Egip­
teanca io ziua aceasta pentru urmfltoaren
toase, locuitor raiului; pre
priclQă. Pentrucă sfântul post de patruzeci de cel ce a strigat pe cruce
zile se apropie de sfârşit şi pentru ca nu
cumva oameaii, lenevindu-se, să se îngrijească către Tine : Pomeneşte-mă!
mai puţin de nevoinţele cele duhovniceşti §i Invredniceşte-mă şi pre mine,
să se depărteze cu totul de a trăi in cumpătare,
Marele Andrei, ca un adevărat învăţător, prin n e v r e d n i c u l , pocăinţei
căutările Marelui Canon, !□ care istoriseijle
virtuţile marilor bărbaţi, precum şl întoarce­
acestuia.
rea la credinţă a celor răi, pregătei;te pe
cei care ee nevoesc cu postul să se poarte Stih F e ric iţi cei săraci cu duhul...
cu mai mult curaj şi să se îndrepte cu bărbă­
ţie spre nevoinţele postului ce-l mai au în Auzit-ai, suflete al meu, de
faţă. Iar sfântului Sofronie, prin minunata Manoe, că a ajuns la arătare
povestire despre viaţa Măriei Egipteanca.
Indupleacă pe oameni să ajungă din nou dumnezeească şi a luat atun-
cumpătaţi, îi ridică spre Dumnezeu, îi sfătueşte
să nu mai cadă şi să nu se desnădăjduiască
cea rodul făgăduinţei din cea
chiar dacă au căzut înainte în unele păcate. stearpă; să urmăm bunei
Şi intr'adevăr povestirea vieţii M ăriei lîglp-
tence intăţişează cât este de mare iubirea de credinţe a acestuia.
oameni şi dragoslea lui Dumnezeu faţă de
cei cari doresc din tot sufletul să se întoarcă Stih l'ericlţi cel ce plâng...
dela păcatele lor de mai nainte.
Canonul lui Andrei Criteanul se numeşte Râvnind ienevirii lui Sam­
Canonul cel Mare poaie şi din pricina
ideilor !ji gândurilor înalte ce le cuprinde, son, suflete, ţi-ai tuns tăria
căci intr'adevăr alcătuitorul luî este iscusit
şi l-a compus intr’un chip nespus de frumos,
lucrurilor tale, dându-ţi celei
dar şi pentrucă acest canon, spre deosebire de alt neam vieaţa întreagă
« de celelalte canoane care au câte treizeci
şi fericită, pentru iubirea poftei.
H de tropare şi chiar mal puţine, are două
sute clnzeci de tropare şi fiecare din
tropare pricinueşte nespusă plăcere. Prin Stih: F e ric iţi cei blânzi...
iH? urmare cu foarte bună socoteală şi potrivit a
4H( lost aşezat în marele post de patruzeci de Cel ce a biruit mai ^nainte
zile acest Mare Canon, care arc multă umi-
n hnţâ, Părintele nostru Andrei a fost cel din­ cu falca măgarului pre cei de
H
n tâi care a adus la Constantinopol acest prea alt neam, acum se află prădat
frumos şi mare canon odată cu viaţa cuvioa­
sei Maria, când a fost trimis de Teodor, de patimă; ci fugi, suflete al
patriarhul Ierusalimului, să fie de ajutor la meu, de asemănare, de fapta
H al şaselea sobor ecumenic. Cu acest prilej a
si de slăbirea lui.
H luptiit in chipul col mai strălucit împotriva
H monoteliţilor, şl cu toate că era simplu mo-
nab a lost rânduit In clerul Bisericii din Con-
Stih: F ericiţi cei ce {lăniânzesc...
stantinupol Apoi a fost făcut diacon şi a
fost Însărcinat cu purtarea de grijă a orfa­
nilor. După puţină vreme a ajuns arhiepiscopul
Varac şi leftaîe, voievozii,
n Cretei. Mai pe urmă ajungând aproape de s’au ales judecătorii lui Israil,
H locu! numit Ieriso din Mitilina, a cMătorit
spre Domnul, tocmindu-şi bine scunul său. cu cari împreună şi Debora
H Pentru rugăciunile sfântului Andrei, Dum­ cea cu minte bărbătească. Deci,
H nezeule, milueşte-ne şl ne mântuie. Amin,
îmbărbătându-te, suflete , cu
n
H Hiiiifi aceasta cfititam Fericirile, ru iM’blnă^
vitejiile acelora, îniăreşte-te.
H (iutii, Glasul al (i-lea
 466
S tii): r (>ricHi cei m ilo siivi..
De laila cea vitează ai
înţeles, suflete al meu, care a
înţepat pre Sisara mai ’nainte
şi a făcut mântuire; auzi
parul, prin carele ţie crucea
se însemnează.
Slih F ericiţi cei curaţi cu inima...
Jertfeşte, suflete, jertfă de
laudă, adă fapta bună ca o
fiică mai curată decât a lui
leftaie; şi junghie ca o jertfă
Domnului tău patimile cele
trupeşti.
Btih; Fericiţi făcătorii de pace.
înţelege, suflete al meu, ce
este iâna lui Ghedeon; prime­
şte rouă din cer şi te pleacă,
precum câinele, de bea apă,
care curge din lege prin
stoarcerea Scripturii.
s tih : Fericiţi cei ce se ^todcsc peDtru
dreptate...
Osânda lui lli, preotul, ai
luat, suflete al meu, pentru
lipsa minţii, suferind a lucra
întru tine patimile, ca şi acela
pre feciorii cei fără de lege.
Slib; Fericiţi veţi ii când vft vor ocări
pre voi...
Intre judecători, levitul cu
socoteală şi-a împărţit femeia
la cele douăsprezece neamuri,
suflete al meu; casă vădească
spurcăciunea cea fără de lege
a neamului lui Veniamin.
.101 §0»
stih ; Buciiraţi-vă şi vă veseliţi.,.
I ubitoarea de curăţie Anna,
rugându-se numai buzele, şi-a
mişcat spre laudă, iar glasul
ei nu se auzia; şi de aceea,
măcar că era stearpă, a născut
fiu vrednic rugăciunii ei.
S iih : l’ omcneşte-ne pre noi, Doamne
Număratu-s'a între judecă­
tori feciorul Annei, marele Sa­
muil, carele s’a hrănit în casa
Domnului, Aceluia râvneşte,
suflete al meu; şi judecă
lucrurile tale mai ’nainte de
cât ale altora.
sim . i ’ oiiioneşte-ne pre noi. Stăpâne
Alegându-se David spre îm­
părăţie, ca un împărat s'a uns,
din corn, cu dumnezeescul mir. HA .
Deci şi tu, suflete al meu, de
pofteşti împărăţia cea de sus,
în loc de mir, te unge cu l î
lacrimi.
Stih Pomeneşte ne pre noi, Sfin te..
Milueşte zidirea Ta, milos­
tive; milostiveşte-T e spre
făptura mâinilor Tale şi iartă ■a*
tuturor greşiţilor şi mie, celui
ce am călcat poruncile Tale
mai mult decât toţi.
Slavâ, a Treimtl.
I mpreună şi naşterii cei fără
de început şi purcederii mă
închin: Tatălui, Cela ce a
născut, slăvesc pre Fiul, Cela
ce s'a născut, laud pre Duhul
 •Og k CIN’CI\ S4PTAMANA DIN POST
Sfânt, Cel ce străluceşte îm­
preună cu Tatăl şi cu Fiul.
SI acum, • Nufcâroare]
Naşterii tale, celei mai pre­
sus de fire, ne închinăm, ne-
despârţind slava cea dupre
fire a pruncului tău. Născă­
toare de Dumnezeu; că Cel ce
este unul dupre faţă, se măr­
turiseşte îndoit dupre fire.
CVitarea r 7 a, Irmos ;
^ reşit-am ; fără delege am
" făcut; nu ne-am îndrep-
„tat înaintea Ta; nici am păzit,
„nici am făcut precum ne-ai
„poruncit nouă. Ci nu ne
„părăsi pre noi până în sfârşit,
„Dumnezeul părinţilor".
(lie două ori)
Greşit-am; păcătuit-am şi am
epădat porunca Ta; că întru
păcate m'am zămislit şi am
adus ranelor mele rană. Ci Tu
mă niilueşte, ca un îndurat,
Dumnezeul părinţilor.
Cele ascunse ale inimii
mele, le-am mărturisit Ţie,
,udecătorul meu. Vezi sme­
renia mea, vezi şi necazul
meu şi ia aminte acum la
judecata mea; şi Tu mă mi-
lueşte, ca un îndurat, Dumne­
zeul părinţilor.
S aul oarecând, dacă a pier­
dut asinii tătâne-său, suflete,
degrab aaflat împărăţia dupre
go* 467
întâmplare; ci păzeşte-te, să nu
greşeşti, alegând mai cu dea-
dinsu! poftele tale cele dobi-
toceşti, decât împărăţia lui
Hristos
David, dumnezeescul pă­
rinte, de a şi greşit oarecând
îndoit, suflete al meu, cu
săgeata preacurviei săgetân-
du-se şi cu suliţa robindu-se
pentru pedeapsa uciderii;dar
tu cu mai grele lucruri boleşti,
din pornirile cele din voia ta.
I mpreunat-a David oare­
când nelegiuirea cu nelegiuire,
că a amestecat preacurvia cu
uciderea; dar îndată îndoită
pocăinţă a arătat. Ia r tu,
suflete, mai viclene lucruri ai
făcut, necăindu-te către Dum­
nezeu.
David oarecând a însemnat
cântarea, scriind-o ca într'o
icoană, prin care’şi mustră
fapta care a lucrat, strigând:
Milueşte-mă! Că Ţie unuia am
greşit, Dumnezeului tuturor;
însuţi mă curăţeşte.
P urtându-se sicriul în car, ^
când s’au întors junincile, nu- p
mai cât s'a atins Zan acela sj
de dânsul, s’a certat de mânia ^
lui Dumnezeu. Deci, de îndrăz-
neala aceluia fugind, suflete, M
cinsteşte bine cele dumne- ^
zeeşti. ^
 *
H
46S «OS
Aiizit-ai de Avesalom cum
s’a sculat împotriva firei. Cu-
¥i noscut-ai faptele Iui cele spur­
cate, cu care a batjocorit patul
lui David, tătâne-său; ci şi tu
ai urmat pornirilor lui celor
n de patimi şi iubitoare de
desfătări.
Supus-ai trupului tău vred­
nicia ta cea nerobită şi ca alt
Ahitofel aflând pre vrăjmaşul,
H suflete, te-ai plecat după sfatu­
rile lui; ci Ie-a risipit pre
acestea însuşi Hristos, ca tu să
te mântueşti adevărat.
H suflete, de asemănarea acestor
Solomon cel minunat, cel
¥^
plin de darul înţelepciunii,
acesta făcând vicleşug înain­
tea lui Dumnezeu oarecând,
s’a depărtat dela Dânsul;
căruia şi tu ţi-ai asemăna
¥^ blestemata ta viaţă, suflete.
De desfătările poftelor sale
H silindu-se, s'aîntinat, vai mie!
iubitorul înţelepciunii, iubitor
de femei desfrânate făcându-
se şi înstreinat dela Dumne­
H zeu; căruia tu, o, suflete, ai
H urmat cu gândul, prin desmier-
« dări spurcate.
H
¥^ Lui Rotoani, celui ce n’a
^H^ ascultat sfatul tătâne-său, ai
n râvnit, suflete, împreună şi
lui Ierovoam, slugii celei rele,
¥¥. ce s'a viclenit oarecând; ci fugi
de asemănarea lor şi strigă
Csy.:
JO l § 0*
lui Dumezeu: Greşit-am, mi-
lueşte-mă!
Necurăţirilor lui Ahaav ai
râvnit, sufletul meu! Vai mie!
Te-ai făcut locaş spurcăciu­
nilor trupeşti şi vas urît pati­
milor. Ci dintru adâncul tău
suspină şi spune lui Dumne­
zeu păcătele tale.
Ars-a Ilie oarecând pe cei
de două ori câte cincizeci,
când a junghiat şi pre proorocii
cei de ruşine ai lsabelei,spre
mustrarea lui Ahaav. Ci fugi,
doi şi te întăreşte.
I ncuiatu-s'a ţie cerul, sufle­
te, şi foamete dela Dumnezeu
te-a cuprins, de vreme ce nu
te-ai plecat cuvintelor lui Ilie
Tesviteanul ca şi Ahaav oare­
când. Ci Sarathencei asemă-
nându-te, hrăneşte sufletul
proorocului.
Greşalele lui Manasi ţi-ai
câştigat cu voinţa, suflete,
puind ca nişte chipuri patimile
şi înmulţind idolii; ci pocăinţii
Iui râvnind cu osârdie, câşti-
gă-ţi umilinţă.
Cad înaintea Ta şi aduc
Ţie, ca nişte lacrimi, cuvintele
mele; greşit-am, precum nici
păcătoasa n’a greşit; şi am
făcut fărădelege ca nimenea
altul pre pământ. Ci fie-Ţi
 A CINCIA SArTAMANA DIN PO.Sr 469
•»§
^ - §<»
— ' ......................... ......................-
milă, Stăpâne, de făptura Ta iubit, de Carele ai dorit, pentru u
şi iarăşi mă cheamă. Carele ţi-ai topit trupul, cu-
S Ingropat-am chipul Tău şi vioasă, roagă-L acum pentru ^
^ am stricat porunca Ta; toată noi, robii tăi; ca fiind milostiv ^
^ podoaba mi s’a întunecat şi nouă tuturor, să ne dea vieaţă gj
^ cu patimile mi s’a stins făclia, paşnică, celor ce-L cinstim
w Mântuitorule. Ci milostivin- pre El.
du-Te, dă-mi bucurie, precum C u v iu a s e p ă r in t e A n d r e le .r o o g ă - t c i a i D u m n c
z e u p e n t r u n u l.
jg cântă David.
I ntoarce-te, căeşte-te, des­ P re piatra credinţei întăreş-
copere cele ascunse, grăeşte te-mă cu rugăciunile tale, pă-
¥■ lui Dumnezeu Cel ce ştie toate, rinte, îngrădindu-mă cu frica ^
însuţi Mântuitorule, Tu ştii cea dumnezeească şi pocăinţă
i cele ascunse ale mele; ci însuţi dărueşte-mi mie acum, rogu- u
¥ Tumămilueşte, precum cântă mă, Andreie; şi mă mântueşte
David, după mare mila Ta. de cursa vrăjmaşilor celor ce ^
mă caută pre mine. ^
Stinsu-s’au zilele mele ca vi-
Slava, a Treiniol ^
^ sul celui ce se deşteaptă. Pen-
{J tru aceasta ca Ezechia lăcră- Treime neamestecată,nede- u
mez pre patul meu, ca să mi spărţită, de o fiinţă, Unime ^
îl se adauge anii vieţii. Dar care sfântă; lumini şi lumină, şi trei ^
Isaie va să stea pentru tine, sfinte, şi unul sfânt, se laudă ^
îl suflete? Fără numai Dumne- Treimea, Dumnezeu. Ci laudă

I ţ| zeul tuturor. şi preaslăveşte, suflete, vieaţa u

ut şi vieţi, pre D u m n e z e u l U
Cjvii)i3'l m'ilcft Marie, roaj'A-te Iu! Dumnezeu
pentru noi.
tuturor. M
Strigând către preacurata acum, a Niiscâioarei.

îl Maica lui Dumnezeu mai'nain- Lăudămu-te,bine-te-cuvân-

^ te, ai gonit turbarea poftelor tăm, închinămu-ne ţie, Născă-
{g celor cu sila supărătoare şi toare de Dumnezeu, că ai năs- Uf
ţK ai ruşinat pe vrăjmaşul cel ce cut pre unul din Treimea cea
I te-a viclenit Ci dă-mi acum nedespărţită, pre Fiul şi Dum-
I ajutor întru necazuri şi mie, nezeu; şi tu singură ne-ai des-
fs robului tău. chis nouă celor de pre pământ gf
CuvloaBft Marle. roHga te lui Dumue cele cereşti. ^
zuu puiitni noi.
1^1 ia r ă ş i Ir a jO R u l;

Pre Hristos, pre Carele ai Greşit-am, fărădelege am făcut...

 470 «Q§ JO I §0i
rur'ANl'AUEA a Duhului, aţi zidit toată Bise- l î
(t.irft raolanii) j>
rica, apostoli ai lui Hristos; ^
t'flQtareH a 8-a Glasul al 8-Iefi, Irmos;
întru care binecuvântaţi pre iHt
D r e împăratul slavei, Cel Hristos în veci.
^ fără început, de Carele se Trâmbiţând cu trâmbiţa în- ^
„înfricoşează puterile cereşti văţăturilor, au surpat apostolii
„şi se cutremură cetele înge-
toată înşelăciunea idolească, u
„reşti, preoţi !ăudaţi-L,popoa-
înălţând pre Hristos întru toţi U
„re prea-înălţaţi-L întru toţi vecii. ^
„vecii“.
A postoli, cei ce sunteţi bu-
Ca nişte cărbuni ai focului nă adunare, păzitori ai lumii, ^
celui fără materie ardeţi pati­
locuitori cereşti, mântuiţi-ne ^
mile mele cele uscăcioase,
din primejdii pre noi, cari vă SHt
aprinzând întru mine acum lăudăm pururea. ^
W dorul dragostei cei dumneze-
-)l^
eşti, apostoli. A Trelmel-

W S ă cinstim trâmbiţile cuvân­ Dumnezeească stăpânie cea ^

întreit strălucitoare şi prea Iu-
tului, cele cu glasuri bune,
prin care au căzut zidurile
minată, fire întocmai slăvită ^
şi de un scaun, Părinte Atot-
cele neîntărite ale vrăjmaşu­
făcătorule, Fiule şi Duhule w
W lui şi s’au întărit turnurile cel dumnezeesc; pre Tine Te
cunoştinţei de Dumnezeu.
laud în veci. M
¥^ Sfărâmaţi chipurile pati­
k NâHc&toarp|.|
milor sufletului meu, cei ce
Ca pre un scaun cinstit şi
aţi sfărâmat capiştile şi idolii
prea înălţat, să lăudăm neîn­
vrăjmaşului, apostoli ai Dom­
cetat, popoare, pre Maica lui
W nului, cei ce sunteţi biserici Dumnezeu, pre ceea ce sin­
sfinte.
gură este după naştere mai­
A NdRcătOiirtii.
că şi fecioară.
î ncăput-ai pre Cel neîn­
Alt IroiuB. aI Canonuliii celui mare
căput din fire; purtat-ai pre
Cel ce poartă toate; hrănit-ai P re Cela ce-L slăvesc ostile
cu lapte, curată, pre Cel ce „cereşti şi de Dânsul se cutre-
hrăneşte făptura, pre Hristos „mură heruvimii şi serafimii,
dătătorul de vieaţâ. „toată suflarea şi zidirea, lău-
„daţi-L, bine-L-cuvântaţi, şi-L
\ltfl l'rufiitttfe, IrmtH HCt'laţl.
„prea înălţaţi întru toţi vecii“.
Cu meşteşugirea cea înaltă (dn ilciiiă ori)
 A CINCIA SAPTA m ANA DIN f’OST
m Milueşte-mă pre mine cel
ce am greşit; Mântuitorule,
îi ridică-mi mintea mea spre în-
H toarcere. Primeşte-mă pre
j[| mine, cel ce mă pocăesc; milu-
^ eşte-mă pre mine cel ce strig:
greşit-am Ţie, mântueşte-mă;
tini nelegiuit-am, milueşte-mă.
51 Iiie, cela ce s’a purtat în car,
stiindu-se în căruţa bunătăţi-
lor, s’a înălţat ca spre cer
oarecând, mai pre sus de cele
pământeşti; deci la suireaaces-
H tuia cugetă, suflete ai meu.
Curgerea Iordanului oare-
10. când a stătut de o parte şi de
alta, prin lovirea cojocului lui
Ilie prin Elisei; iar tu, o, suflete
al meu, acestui dar nu te-ai
|J| învrednicit, pentru neînfrâ-
nare.
w Elisei luând oarecând cojo-
51 cui lui Ilie, a luat dela Dom-
j*| nul dar îndoit; iar tu, o suflete
^ al meu, acestui dar nu te-ai îm-
părtăşit, pentru neînfrânare.
ţ| Somaniteanca oarecând a
W primit pre cel drept cu gând
^ bun; iar tu, o , suflete, n’ai
j| adus în casă nici străin, nici
călător. Pentru aceasta te vei
lepăda afară din cămară,
jj| tânguindu-te.
jj| Minţii cei spurcate a lui
^ Ghiezi pururea te-ai asemănat,
m ticăloase suflete; a căruia iu-
H bire de argint leapădă-o mă-
go» 471 ^
car la bătrâneţe. Fugi de fo- u
cui gheenei! depărtându-te de
răutăţile tale. |j|
Tu, suflete, lui Ozia râvnind,
lepra lui întru tine îndoit o
ai luat; că cele necuvioase cu- ^
geţi şi cele fără de lege faci; m
Iasă cele ce ai şi aleargă la ^
pocăinţă.
DeNiniviteniaiauzit,suflete,
căs’au pocăit către Dumnezeu
cu sac şi cu cenuşă; acestora
n’ai urmat, ci te-ai arătat ^
mai rău decât toţi cei ce au
greşit mai'nainte de lege şi ^
după lege. ^
De Ieremia ce! din groapa u
cu noroi ai auzit, suflete,
carele a plâns cu tânguire u
cetatea Sionului şi lacrimi a
vărsat. Urmează vieţii lui cei ^
plângătoare şi te vei mântui.
I ona a fugit în Tars, cunos- ^
când mai 'nainte întoarcerea
Ninivitenilor, că a cunoscut ca m
un prooroc milostivirea lui
Dumnezeu; pentrucă se ferfa
să nu mintă proorocia Iui.
D e Daniil ai auzit, o , suflete, gţ
cum a astupat gurile fiarelor
în groapă; ai înţeles cum ti- gt
nerii cei ce au fost cu Azaria
au stins prin credinţă văpaia
cuptorului cea arzătoare. m
pre toţi cei din legea veche ^
i-am adus ţie, suflete, spre p
pildă; urmează faptelor iubite
 472
de Dumnezeu ale drepţilor şi
fugi de păcatele celor vicleni.
Drepte Judecătorule, Mân­
ji^ tuitorule, milueşte-mă şi mă
scapă de foc şi de groaza ce
voiu să petrec la judecată,
jg dupre dreptate; iartă-^mă mai
^ ’nainte de sfârşit, prin fapte
J Î bune şi prin pocăinţă.
Ca tâlharul strig Ţie: po-
nieneşte-mă, ca Petru plâng
jiS cu amar: iartă-mă, Mântuito-
rule! strig ca vameşul, lă-
M crămez ca păcătoasa. Primeş-
te-mi tânguirea, ca oarecând
a Hananeencii.
Tă m ă d u e ş t e putrejunea
smeritului meu suflet, Mân­
tuitorule, unule tămăduitorule.
Pune-mi doctorie vindecătoa­
re şi untdelemn şi vin: lucru­
rile cele de pocăinţă şi umi­
linţă cu lacrimi.
Hananeencii şi eu urmând,
strig: milueşte-mă, Fiul lui
David! Mă ating de poală, ca
ceea ce-i curgea sânge; plâng
ca Marta şi ca Maria pentru
Lazăr.
Alabastru cu lacrămi tur-
j[| nând pre capul Tău, Mântui-
S torule, ca nişte mir, strig ca
păcătoasa care cerea milă; ru­
găciune aduc şi cer să iau
ÎŞ iertare.
De n’a şi greşit nimenea
JO I
precum eu,totuşi primeşte-mă
milostive, Mântuitorule, şi pre
mine carele cu frică mă po-
căesc şi cu dragoste strig:
greşit-am Ţie unuia, nelegiui-
t-am, milueşte-mă.
Milostiveşte-Te, Mântuito­
rule, spre zidirea Ta şi mă
caută ca un păstor pre mine,
oaea cea pierdută, şi rătăcit
fiind, răpeşte-mă dela lup şi
mă fă oae întru păşunea oilor
Tale.
Când vei şedea Judecător,
ca un milostiv, şi vei arăta
slava Ta cea înfricoşată, Hris-
toase, o! ce frică va fi atun-
cea. Cuptorul arzând şi toţi
temându-se de nesuferită ju­
decata Ta.
CuviuHsh Maicft .Mnrii», U> lui Dum­
nezeii pentru noi'
Maica luminii cei neapuse,
pre tine luminându-te, te-a
deslegat de întunerecul păca­
telor; de unde primind tu da­
rul duhului, luminează Marie
pre cei ce te laudă cu credinţă.
C’uviuHi-ft maicft Mărire, rohjjă tn Jui Dumns*
pentru noi'
Minune nouă, cu adevărat,
văzând întru tine, Maică, dum-
nezeescul Zosima s'a spăi-
mântat; că înger în trup ve­
dea şi cu totul de minune s’a
umplut, lăudând pre Hristos
în veci.
 •<>§ .CIA S A n ’AM ASA 1»1N I'DS'I' go» 473 ^
Wi
Cuvii'-ii:' (»lnam Amlrojy, roH^u-lo lui lujm
{loulru Dui’ „pre tine, Fecioară curată, cei ^
„mântuiţi prin tine, cu cetele
Ca cela ce ai îndrăzneala
„cele fără de trupuri slăvin-
^ către Domnul, Andreie cins-
^ tite, lauda Critului, pre tine ndu-te pre tine“ .
te rog: roagă-te, ca să aflu Apostoli, cei ce v'aţi arătat u
^ acum deslegare de legătura izvoare de ape mântuitoare,
^ fărădelegii prin rugăciunile răcoriţi sufletul meu cel topit ^
m tale, ca cela ce eşti învăţător de setea păcatului* ^
pocăinţei şi mărirea cuvioşilor. pre mine, cela ce înot în ^
jj^ A Trplniiil noianul pierzării şi sunt cu-
^
Hliivniivâiitfltn |ir«‘ Talftl jipi» Tini ijl pr*'
sluiitul Duh, Domnul
fundat, mântueşte-mă, Doam- U
ne, cu dreapta ta, ca şi pre ^
Părinte Ceia ce eşti fără în- Petru
reiru. ^
ceput, Fiule cel împreună fără
w de început, Mângâitorule cel Ca cei ce sunteţi sarea în-
ţ| bun, Duhule cel drept; Năs- văţăturilor celor dulci, uscaţi
w cătorule al lui Duninezeu-Cu- putrejunea gândului meu şi
vântul. Cuvinte al Tatălui ce- goniţi întunerecul necunoştin-
w iui fără început, Duhule cel ţei. JHt
t| viu şi făcător, Treime unime, li N ă s c â to a r o i. ^
{| miiueşte-mă. Ca una ce ai născut bucuria, ^
li ai^iioi s Nft'icrtliiîirei dă-mi plângere, prin carea să
W Ca din nişte văpsele moho- pot afla mângâere, dumneze- ^
^ rîte s’a ţesut trupul lui Ema- ească Stăpână, în ziua cea ^
{H luiii înlăuntru în pântecele tău, viitoare.
îHf
w Preacurată, ceea ce eşti por­ Alt Irmos
ţi liră înţelegătoare; pentru
« aceasta. Născătoare de Dum­ Pre tine, ceea ce eşti mij- ^
nezeu, cu adevărat pre tine „locitoare între cer şi între
te cinstim. „pământ, toate neamurile te ^
W >ă liuil.i.: hint' uvâiitara ^1 na no Inchi-
„fericim; că trupeşte a locuit ^
M OAu! IiiiTiM'ulii!. râritATiiI ţi }irou lii^ltAndii-I „întru tine plinirea Dumnezei- jne
f# prr Dânsul lutru toţi v frii.
„rii. Fecioară*^.
InuoKul
jl^ l'ra (’ela ce il mâresc . Cu cântări te slăvim pre ^
fS T K IC A M 'A U L tine, adunare lăudată a apos-
[ câiiijiruR ri y SjoB, înni/B, ^ ţolilor, că v'aţi arătat lumii

C li adevărat, Născătoare de^ luminători, depărtând înşelă- ^

„Dumnezeu te mărturisim ciunea. gţ
%
 VM'
474 «®s
Cu mreaja voastră cea evan-
ghelicească vânând peşti cu­
vântători, îi aduceţi pururea
mâncare lui Hristos, fericiţi
apostoli.
Aduceţi-vă aminte pentru
noi, apostoli, întru rugăciunea
¥¥.
voastră către Dumnezeu, ca
¥^ să ne ferim de toată ispita,
¥¥
rugămu-vă, noi cari vă lăudăm
cu dragoste.
¥^
A Treimel.
¥¥,
P re Tine, Unimea cea în
W( trei feţe, Părinte, Fiule şi Du-
liule, pre un Dumnezeu de o
fiinţă laud; pre Treimea cea
¥^ întocmai puternică şi fără
început.
¥?
k Născătoarei.
P re tine, Născătoare de
prunc şi Fecioară, toate nea­
¥^ murile te fericim, ca cei ce
¥^ am scăpat prin tine din bles­
W tem; că ai născut pre Dom­
¥^ nul, bucuria noastră.
¥^
Alt Irmos, al CanoDului col mare.
Naşterea zămislirii cei fără
¥^
41^ „de sămânţă este netâlcuită;
¥^ „rodul Maicii cei fără de băr-
¥^ „bat este nestricat; că naşterea
¥^ „lui Dumnezeu înoeşte firile.
¥^
„Pentru aceasta pre tine toate
¥^ „neamurile, ca pre o Maică
¥^ „mireasă a lui Dumnezeu, cu
„dreaptă credinţă te slăvim“.
C'-, '■
Mintea s'a rănit, trupul s'a
¥^
JO l §0»
u
U
trândăvit, duhul boleşte; cu­ M
vântul a slăbit, vieaţa s’a U
omorît, sfârşitul este lângă U
uşi. Pentru aceasta, ticălosul u
meu suflet, ce vei face când u
u
va veni Judecătorul să cerce u
u
ale tale?
u
A dusu-ţi-am aminte, suflete,
de la Moisi facerea lumii, şi
toată Scriptura cea aşezată
de acela; care îţi povesteşte
ţie de cei drepţi şi de cei
nedrepţi; din cari celor de al
doilea, adică celor nedrepţi
ai urmat, o, suflete! greşind
Iui Dumnezeu, iară nu celor
dintâi.
L egea a slăbit, nu lucrează
Evanghelia, şi toată Scriptura
întru tine nu este băgată în
seamă; profeţii au slăbit şi
tot cuvântul celui drept. Şi
ranele tale, o, suflete, s'au
înmulţit, nefiind doctor să te
vindece»
Pildele Scripturii cei nouă
îţi aduce ţie, ca să te ducă
pre tine, suflete, spre umi­
linţă; râvneşte dar drepţilor,
iară de păcătoşi te leapădă
şi îmblânzeşte pre Hristos cu
rugăciunile, cu postul, cu
curăţia şi cu smerenia.
H ristos s'a făcut om, che-
mând la pocăinţă pre tâlhari ^
şi pre desfrânate. Suflete,
pocăeşte-te, că s’a deschis uşa
 «*§ A UINCIA SAPTAMANA d in FOST
^ ■
H împărăţiei acum şi o apucă
UI mai ’nainte fariseii şi vameşii
şi preacurvarii, pocăindu-se.
H ristos s’afăcutom,înipreu-
m nându-se cu mine prin trup
w? şi toate câte sunt ale firii cu
îl voia le-a plinit, afară de păcat;
arătându-ţiţie, o, suflete, pilda
kn şi închipuirea smereniei sale.
wf H ristos pre vrăjitori i-a
mântuit, pre păstori i-a che-
k» mat, mulţimea pruncilor o a
îţ făcut mucenici, pre bătrânul
l-a slăvit, şi pre văduva cea
kjţ bătrână. Cărora n’ai râvnit,
^ suflete, nici lucrurilor, nici
is vieţii; ci vai ţie, când te vei
judeca!
Postind Domnul patruzeci
w de zile în pustie, mai pre ur-
ÎJ mă a flămânzit, arătând firea
w cea omenească. Suflete, nu te
w lenevi; de va năvăli asupra ta
vrăjmaşul, cu postul departe
w îl goneşte dela picioarele tale. înviat; pre fiul văduvei şi pre
w H ristos s’a ispitit, diavolul
II ispitea, arătându-I pietrele arâtându-se, a închipuit mai gt
ca să le facă pâini, in munte
L-a suit să vadă toate împă-
răţiile lumii într’o clipeală.
«I Teme-te, o, suflete, de înşe-
lăciune; trezeşte-te, roagă-te
w în tot ceasul lui Dumnezeu.
j[| T urtureaua cea iubitoare de
pustie, sfeşnicul lui Hristos,
K glasul celui ce strigă a glăsuit,
8 predicând pocăinţă: Irod a până la pământ i-a tămăduit ^
go» 475 ^
făcut fărădelege cu Irodiada. m
Vezi dar, suflete al meu, să
nu te prinzi în cursele celor gt
fără de lege, ci cuprinde po- ^
căinţa.
I n pustie a locuit Mergă-
torul înainte al darului, şi ^
ludeea toată si ^^|t[
* Samaria a-
uzind au alergat, şi şi-au u
mărturisit păcatele lor, bote-
zându-se voioşi; cărora tu,
suflete, n'ai urmat. ^
u
N unta cinstită este şi patul ^
neîntinat, că Hristos amân- u
două le-a binecuvântat mai
'nainte, ospătându-se trupeşte H
şi în Cana Galileei la nuntă
apa în vin prefăcâud; arătând gf
întâia minune, ca tu să te ^
prefaci, o, suflete. ^
H ristos a întărit pre slabă- ^
nogul cel ce şi-a ridicat patul
şi pre tânărul cel mort l-a
al sutaşului şi Samarinencei,
'nainte ţie, suflete, slujba cea |J[
întru Duhul.
rw . ^ U
P re ceea ce-i curgea sânge u
a tămăduit-o Domnul cu atin- ^
gerea de poala Lui; pre cei ^
leproşi i-a curăţit, pre orbi ^
i-a luminat şi pre cei şchiopi ^
i-a îndreptat; pre surzi, pre h
muţi şi pre cea gârbovită ^
 476
•OS
cu cuvântul; ca tu să te mân-
tueşti, ticăloase suflete.
Boalele tămăduind, săraci­
lor bine a vestit Hristos-Cu-
vântul. Pre şchiopi i-a vin­
decat, împreună cu vameşii
a mâncat, cu păcătoşii
s’a amestecat; sufletul fetei
¥^ Iui lair, cei moarte mai dina­
¥^ inte, l-a întors cu atingerea
mâinii.
4t^ Vameşul s'a mântuit şi păcă­
toasa s’a înţelepţit; iară fari­
seul lăudându-se, s'a osândit.
¥^ Că vameşul striga: milostiveş-
¥^
te-Te; şi păcătoasa: milueşte-
¥^ mă. Iară fariseul se trufia
strigând: Dumnezeule, mul-
¥^ {umescu-Ţi, şi celelalte graiuri
¥^
ale nebuniei lui.
îl Zacheu vameş a fost, dară
s’a mântuit: şi fariseul Simon
s'a smintit şi păcătoasa şi-a
luat deslegare de iertare, dela
^ Cel ce are puterea a ierta
^ păcatele; căreia sârgueşte de
Vi urmează, suflete.
N’ai râvnit păcătoasei, o,
^ ticălosul meu suflet, carea
jj| luând alavastrul cu mir, cu
wţ lacrimi a uns picioarele Dom-
ului şi cu părul le-a şters. Că-
ci i-a rupt zapisul păcatelor ei
^ celor de demult.
îi Cetăţile cărora le-a dat Hris-
tos buna vestire, ştii, suflete
al meu,cum s’au blestemat;te-
JOI
me-te de pildă, să nu te faci ca |î
acelea; care asemănându-le ^
Stăpânul cu Sodoma, până la u
iad le-a osândit.
Să nu te arăţi, o , suflete al U
meu, mai rău pentru desnădăj- ^
duire, auzind credinţa Hana- u
niencei, pentru care cu cuvân-
tul lui Dumnezeu s’a tămăduit
fica ei. Strigă din adâncul ^
inimii, ca şi aceea lui Hristos: ^
Fiul lui David, mântueşte-mă u
şi pre mine. ^
Milostiveşte-Te, mântueşte-
mă,FiulluiDavid,milueşte-mă ţj.
Cei ce ai tămăduit cu cuvântul u
Tău pre cei îndrăciţi, şi glasul ^
cel milostiv, ca şi tâlharului, ^
grăeşte-mi: Amin zic ţie, cu ^
Mine vei fi în rai, când voiu ^
veni întru slava Mea.
Tâlharul Te-a hulit; tâlharul
ca Dumnezeu Te-a cunoscut! ^
Că amândoi împreună pre ^
cruce^erau spânzuraţi. Dară, o, ^
mult îndurate! Ca şi tâlharului ^
celui credincios, carele Te-a
cunoscut pre Tine Dumnezeu, JHf
deschide-mi şi mie uşa slăvitei
Tale împărăţii. ^
Făptura s’amâhnitvăzându-
Te răstignit; munţii şi pietrele
defrlcăs’audespicat,pământul ^
s’a cutremurat şi iadul s’a go- ^
lit; şi s'a întunecat lumina zilei ^
văzându-Te pre Tine, lisuse,
cu trupul pre cruce pironit.
 *0§ A CINCIA SAITÂMÂNA I*1N POST
iHi Roduri vrednice de pocăinţă
î| să nu ceri delamine; că tăria
w mea întru mine a lipsit. Dăru-
eşte-mi inimă pururea umilită
şi sărăcie duhovnicească; ca
îi să-Ţi aduc acestea ca o jertfă
jH primită, unule Mântuitorule.
iHî J udecătorul meu şi cunoscă-
|!| torule, Cela ce vei să vii iarăşi
cu îngeri să judecilumea toată;
H atunci văzându-mă cu ochiul
ţ| Tău cel blând, să Te milosti-
H veşti şi să mă milueşti, lisuse,
pre mine carele am greşit mai
jj| mult de cât toată firea ome-
^ nească.
i|(jf
Cuvioasa maică Marie, ryayfl-to lui Dumopzeu
^ pentru noi I
j|| Toate cetele îngereşti şi
jj| adunările omeneşti le-ai spăi-
mântat cu viaţa ta cea minu’
J| nată; ca cei fără de trup vieţu*
w ind şi firea covârşind; pentru
ţ| care ca şi cum ai fi fost fără
« materie, te-ai suit cu picioa-
{f rele pe apă, Marie, şi Iordanul
ai trecut.
n ruind, înfrânge toată supă-
Cavi )uH m&tcA Marie, roag%*te lui Uumaczoa
^ peDtru QoiI
I Fă milostiv pre Ziditorul
I pentru noi, cei ce te lăudăm
ţ| pre tine, cuvioasă Maică, să ne
I ferească de răutăţi şi de neca-
ţ| zurile care ne împresoară. Ca
^ mântuindu-ne, să slăvim neîn-
ţ| cetat pre Domnul, Cel ce te-a
w slăvit pre tine.
Wt
§0* 477 ^
C u v io a s a p iiriD te A n d r c ie , rueţ^a-ti^ lu i I^nin-
uez^u p e n t r u n o i.
^
^
Andreie cinstite şi părinte
de trei ori fericite, păstorul
Critului, nu înceta rugându-te ^
pentru cei ce te laudă, ca să
ne ferim de toată mânia,
nacazul şi stricăciunea şi de
greşeli necuvioase, noi cei ce gt
cinstim pururea pomenirea ta ^
cu credinţă.
Siavfl, a Trelmei.
T reime sfântă. Ceea ce eşti ^
de o fiinţă, Unime în trei ipos-
tasuri, pre Tine Te lăudăm; gţ
pre Tatăl lăudând, pre Fiul ^
slăvind şi Duhului închinân-
du-ne, unui Dumnezeu într’o ^
fire cu adevărat; vieţii şi
vieţilor, împărăţiei celei fără
de început.
$1 acum, a Năoc&toar«t ^
Cetate^ ta păzeşte-o. Prea-
curată Născătoare de Dumne- ^
zeu-; că întru tine aceasta cu
credinţă împărăţind, întru tine M
se şi întăreşte, şi prin tine bi- ^
rarea, robeşte pre vrăjmaşi şi ^
îndreptează pre supuşii ei.
Ş! iarăşi Irmosul;
Naşterea zămislirii
LutDiQÂada glasului, dt) troi on
L A STIHO AVNA
Stlliira de dau& ori, glasul al 8-lofi
Căzând în căile cele tâlhă- ^
reşti, suflete al meu, rău te-ai
;SM ;
I 478 ,101 §0*

rănit de păcatele tale, dân- trimite mila Ta preste poporul ^

du-te vrăjmaşilor celor neîn­ Tău. I
« ţelegători; ci având vreme Slavfl, 8l acum ; tot flcciistu ^

U acum cu umilinţă; Nădejdea Proi'liimi'n, >*1 ^

H celor fără de nădejdie, vieaţa Hoiumil H iinpărăţit, S;i se b iieiire [Dimântul. ^

n celor desnădăjduiţi, Mântuito­ Stih: îHt

rule, ridică-mă şi mă mântu- S ă se veselească oblroave muUe.
este.
y hlu prooroi'la I sh Ip I, (e liro ^
A^
Marlirica Cap 4;J, vprfi î<>.
W? Cu platoşa credinţei îni- Domnul cel Atotputernic, Care
li cfe iiil cerurile şi lu-a intins, Care a
brăcându-vă bine şi cu chipul zidit păniâDtui şi toate rodurile lui. Care
H a dat sullure norodului de pe el şi duh ce
H crucii într’armându-vă, ostaşi lor ce urat)lâ pe Întinsul lu i; „Eu, Domnul,
H viteji v'aţi arătat; tiranilor băr- te am cUeiuat intru dreptatea mea te &ni
luat de miliiâ şi te-am ocrotit şi le-anj dat
băteşte aţi stătut împotrivă şi ou logăiuâut al poporului meu, lumiuâ uo-
H înşelăciunea diavolului aţi sur­ roadeJor; ca să deschizi ochii celor orbi, sa
« scoţi din temniţă pe cei robiţi ţi din adancul
pat; biruitori făcându-vă, cunu­ închisori pe cei ce locuiesc iniru întunerec.
H
nilor v’aţi învrednicit. Rugaţi- Ha sunt Domnul şi acesta este numele Meu,
Nu voiu (la Qimâuui slava Meaiji nici cliipu-
vă lui Hristos pentru noi, ca să rllor cioplite cinstirea mea" Cele prorocite
altâdulă s a u plinii !ji altele mai nouă vi le
niântuească sufletele noastre. vestesc; înainte ca să ia iiinţă vi le dau de
biav & , Qi a c u m ; a N â a c & to a r o i. ştire. Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi
in strune laudele lui păni^ la maramele pă­
Primeşte suspinurile robilor mântului! Marea sii so sbuciumy cu toi ce
este in ea, ostroavele ţi locuitorii lor! l'ustia
tăi, Preacurată Fecioară Năs­ glasul sft-1 ridice şi cetăţile ei, şalele incsre
cătoare de Dumnezeu, şi te are sĂlâ's Cheddar! Locuitorii din Sela să chio-
teasca do veselie; şi din vârfurile muDţilur
roagă neîncetat, să se dă- de bucurie să strige! Să proslăvească pe Dom­
ruească nouă pace şi desle- nul şi lauda Lui s'o vestească in depărtatele
ostroave. Domnul iese ca un viteaz, ca un
gare de păcate. războinic Îşi aţâţă râvna Lui; strigă puternic,
un Btrigiit de războiu. împotriva vrăjmaşilor
Ş i e « t lm ţ i C e a titil tn(&[, fArA CAtim nA. Lui Kl luptă ca un viteaz! Tăcut-am multă
Lfupft vreme, stat-am liniştit şi mi-am stăpânit lăce
rea; acum ca o femeie care naşte, voiu sujipina
6 fiute Diiinuezeiile..
voiu striga şi-mi voiu trage suflarea! Munţii
ilcem la toate Ceaiurile Coadacul ii voiu pustii, la fel şi dealurile, toată verdeaţa
S ui'lele al meu, sufiete h1 meu lor o voiu u sca; pâraiele i ) insule le \oiu pre­
face şi bălţile fără apă le voiu tasa, Indrep-
l a Ceaiul al trnlloa, Caiieiiia a ii'H.lar ta-voiu pe cei orbi pe drumuri pe care nu
In Ceasul «I ţnEi'lrn, Catiema a 1(l-a. le cunosc, pe poteci neştiute îi voiu povâţui;
intunerecul il voiu preface înaintea lor in lu-
Qiinfi şi povârnişurile in câmpie întinsă. Aces­
S)<S)(S tea sunt făgăduinţele mele pe care le voiu
La ceasul al şaselea plini şl cu vederea nu le voiu trece.

Troimrul proon»;!!'!. [»lasul «1 iMoa: Pro(’lilm« n. »li.bul al c-ku

Indurate, îndelung răbdăto- ( âQtaţl Domnului cântare noua, că lucruri

minuiiute a făcut Domnul; mântuitu l-a pre
^ rule, atotputernice Doamne, el dreapta lui.
 M
«)§ A CIVCIA SAPTA m AN'A d in POST go» 479 ÎHt

Stih
cruce, ai rupt zapisul lui Adam
Vfizut-au toate miirj'inile p;imâDtului lunntui- cu dumnezeeasca suliţă; pen-
rea Duamczeulai noetni.
tru aceasta rupe legăturile sj
La c e u u l a) n o u le a . C u t iim a a ll^a
mele, Cuvinte, ca să jertfesc ^
Ţie, cu credinţă^ jertfă de Iau-
dă, bucurându-mă; că am aflat ^
JOI SEARA acum vremea cea bine primită
A CINCKA SĂPTĂMÂNA
a postului pe care ai dat-o îw
Oiipft PrtAlaiul c e l In''i.'|i(\t'ir. r p lt m
In lo i'u l
spre mântuirea tuturor. ^
r a t is m e l a IS-n. C a tis m a n 12 a

“ri m a l tle v r n n ic . p e n tr u o s te n e a la Luminându-se Moisi oare- ^

p riv i| ;lip r ii c o a loHt.
când cu lumina postului, a vă- îw
l-a K o a m n e s lrig a t- u u i... [lu nprn s tih ir ik * po
II) ;i c â u tă m '^ tniinln z ile l. g la s u l a l B - l»», zut slava lui Dumnezeu. Aces- ^
s io g u r g l a s u l : tuia râvnind, smeritul meu Jţ
Însumi de voia mea m'am suflet, cinsteşte cu faptele pos- ^
* desbrăcat de podoaba bu­ tului şi ale rugăciunii pre Cel ^
nătăţilor, pentru neascultarea ce şi-a întins palmele pre cru- jw
mea cea dintâiu; iară acum ce pentru tine, din bunătatea
m’am îmbrăcat într'însa prin Sa; ca să dobândeşti desfăta-
rea cea dumiiezeească. ÎHt
pogorîrea Ta la mine, Cuvinte kK
al lui Dumnezeu; că nu m’ai ÎW
Altă Stiblrâ, iflasul al «î-lea. ÎHe
trecut cu vederea, pre mine
Podoble' I'll Arliunjilielii sâ cântiin) .. ^
cel rănit de cumplitele patimi V |/
şi călcat în cale ca de nişte Inchinându-ne, Hristoase,
i tâlhari; ci cu puterea Ta cea crucii Tale celei făcătoare de
prea tare ajutându-mă, m'ai vieaţă, pentru bunătatea Ta, jne
învrednicit folosinţei Tale, spre noi, cea nespusă şi ne-
mult milostive. măsurată; şi cu dânsa lumi- ^
(d e do u & o ri) nându-ne sufletele, Te lăudăm ^
M a r tlr lc a . neîncetat, rugându-Te să să-
Mucenicii Domnului tot lo­ vârşim curgerea postului cu ^
cul sfinţiţi şi toată boala tă­ veselie şi cu bucurie; şi să
măduiţi; şi acum rugaţi-vă, să ajungem să lăudăm patimile jHt
mântuească sufletele noastre Taie, Doamne, prin carene-ai |*[
din cursele vrăjmaşului, rugă- mântuit pre noi.
mu-vă. Şl p a tru din Minei.
A lte S tlh lr l, S1&V6, şj a c u m , a C ru cil- N ^ sc âlo a re i.
PodoW a. Prea lăudaiilor rauceuici...

1 «( Pironindu-Te, Doamne, pe Luiiiiuu liuu. ^

* n
 5ÎWC

480 •o§ .101 §0 .

Procliimun, ^rlueul ul 7-lch Strii^aţj Domnului tot pământul,

Iiiill^ali ()re Domnul IJumnezeul nostru şi vă
încliiMliaştornutului picioarelor Lui, că sîânt
este, blujiti Domnului intru veselie.

Stih Dela Pildp. cetire.

LioiuniiI a împărăţii, 5 q- popoarele. (lap Ui Vorti l(i;.'}. Tap. 17, vrrs 1— 16
Dela Facerea, cetire
obândirea inţeiepciunii este mai bună
Cap 18. \>[-rt 20 :i!! decât aurul, iar câştigarea priceperii
este mai de preţ decât argintul. Calea
Z itt-a deci Domnul: „Strigarea Sodomei
celor drepţi esie ferirea de rău, ci numai
şi a Gomorei e mare iji păcatul lor
acela care ia aminte la mersul lui işi păzeşte
cumplit de greu. Pogori-mă-voiu deci
U sufletul său. înaintea prăbuşirii merge trufia
Sii văd dacă faptele lor sunt cu adevărat eşa
şi semeţia înaintea căderii. Mai bine să fii
cum s’a suit până la inioe strigarea împotriva
^^S lor, iar de nu, să ştiu". De acolo doi din oa­
smerit cu cei smeriţi, decât să împărţi prada
H menii acela plecând, s’au iodreptat spre So-
cu cei mândri. Cel care bagă de seamă iu
vorbă află fericirea, iar cel ce nădăjdueşte
doma, in vreme ce Avraani stătea încă înain­
in Domnul - bine e de el! Cel ce este înţe­
tea Domnului. Şi apropiindu se Avraam, a z is:
lept se cheamă priceput; dulceaţa buzelor
.Pierde-vei oare pe cel drept ca şi pe cel
înmulţeşte ştiinţa. Înţelepciunea este un izvor
păcătos, incât să se întâmple celui drept ce
de viaţii pentru cine o are: pedeapsa celui
se Întâmplă celui nelegiuit? Poate in ceta­
nebun e nebunia. Inima celui înţelept dă in-
tea aceea să fie ciocizeci de d rep ţi: plerde-i-
ţeiepciune gurii lui şi pe buzele sale sporeşte
vei oaro şi nu vei cruţa tot locul acela
ştiinţa. Cuvintele frumoase sunt un fagure
pentru cei cincizeci de drepţi, dese vorat'ia de miere, dulceaţă pentru suflet şi tămăduire
intr'insa? Nu se poate ca tu să faci una ca
pentru oase. Omului i se pare câte un drum
asta şi să pierzi pe cel drept ca şi pe cel fă­
n ră de lege şi să se întâmple celui drept ce se
drept în ochii lui, dar la capătul Iui incep
¥^ întâmplă necredinciosului! Departe de tine
căile morţii. Muncitorul lucrează pentru et,
căci gura lui îl sileşte. Omul de nimic pre­
una ca asta! Judecătorul a tot pământul, ta-
găteşte nenorocirea şi pe buzele Iui este ase­
ce-va oare nedreptate?" Zis-a Domnul: „Dc menea unui foc arzător. Omul cu gând rău
se vor găsi in cetatea Sodomei cincizeci de
aţâţă ceartă, şi defăimătorul desparte pe prie­
drepţi, voiu cruţa pentru ei toată cetatea şi
^Hi tot locul acela“ . Şl răspunzând Avraam, a
teni. Omul aprig înşeală pe prietenul său şi-l
îndreaptă pe un drum care nu-i bun, Cel care
zis: „Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, incbide din ochi născoceşte viclenii, cine îşi
eu, care sunt pulbere şi cenuşă! Poate că lip­ muşcă buzele a şi săvârşit răul. Bătrâneţea
sesc cinci din cincizeci d6 drepţi; poate să este o cunună strălucită, ea se află mergând
fie numai patruzeci şi cin ci; pentru lipsa a
iH? cinci pierde-vei oare toată cetatea?" Zis-a
pe calea cuvioşiei. Ce\ încet la raânie e mai
H Domnul: „Nu o voiu pierde de voiu găsi
de preţ decât un viteaz, iar cel ce îşi stăpâ­
neşte duhul mai de ales decât cuceritorul
acolo patruzeci şi cinci de drepţi’*. Şi a adaos unei cetăţi. Se aruncă sorţii în pulpana hai­
Avraam eă grăiască Domnului şi a zis: „D ar
nei, dar hotărîrea toată vine dela Domnul.
de se vor găsi acolo numai patruzeci de
Mai bună este o bucată de pâine uscată in
drepţi?" Şi Domnul a zis; „Nu o voiu pierde
pace, decât o casa plină cu carne de jertfe,
pentru cei patruzeci". Şi a zis iarăşi A vraam : dar cu vrajbă. Un slujitor înţelepte mai pre­
„Să nu se mânie Stiipânul meu de voiu mai sus decât un fecior adocător de ruşine, acela
grăi: dar de se vor găsi acolo numai treizeci
« de drepţi?” Zis-a Domnul: „Nu o voiu pierde
va împărţi moştenirea cu fraţii. In tigaie se
H de voiu găsi acolo treizeci*’. Şi a zis A vraa m :
lămureşte argintul şi în cuptor aurul, dar cel
4H( „lata, mai cutez să vorbesc Stăpânului meu!
ce ispiteşte inimile este Domnul Făcătorul
de rele ia aminte la buzele nedrepte, min­
H Poate că se vor găsi acolo numai douăzeci
de drepţi“ . Răspuns-a D om nul: ,.Nu o voiu
cinosul pleacit urechea la limba cea rea. Cel
oe-şi bato joc de sărac, defaimă pe ziditorul
m pierde pentru cei douăzeci". Şi a mal zis
Avraam: „Să nu se mânie Stăpânul meu de
lu i; cel ce se bucură dc o nenorocire nu va
n voiu mai grăi încă odată; dar de se vor găsi
rămâne nepelepsit. Cununa bătrânilor sunt
nepoţii, iar mărirea fiilor sunt părinţii lor,
acolo numai zece drepţi?'* Iar Domnul i-a
Nebunului uu-i sunt dragi cuvintele alese,
zis: „Pentru cei zece nu o voiu pierde". Şi
cu atât mai mult unui om de seamă vorbele
¥^ contenind Domnul de a mai grăi cu Avraam,
s’a dus. iar Avraam s’a întors !a locul său.
mincinoase. Piatră nestemată este darul în
ocliii celui ce-l are, oriunde se întoarce (totul]
rrc>rhimr^n, glasul al i< lea. ii merge in plin. Cel ce tăinueşte un păcat
 •0§ VJNRRI A r iN :IA SA P T A M A SA d in p o s t §0» 481 M
caută prielftnie, iur cine scoule In iveuhi un S la v ă , to t a c e a s t a
luor.j (uitall despaite pe prieteni, Ci-rtarea
inpîliiresjte iiiui iulatiu pe omul iiilt'Icpt, dec&t § i Jicura. u C r u c i: N'^sefttoaroi d ’ n u o j n e z c u ^
0 sută ()e lovituri po c .l iiebun. Omul râu
răsvratirea, un sol aprijî vii îi trimis Ia V ăzându-Te, Hristoase, Mai- ^
fîl Mdi (iefîriii)ă .sâ Îritâlncîjti o ursoaicu lip­
siţii de puii t*i, (ie-Jât un nel)un in nebiinia ca Ta cea cu totul iară pri* ^
lui. Cel oe răsplăteşte cu râu pentni bine, liană lins pe cruce mort, a ^
DU v: vedea (iepflrtându-se oenorycirou din
casu iul. începutul unei certe e ca slobozirea strigat: Fiul meu, cel fără
apei (dinlr’un iezi'r); inairite de u sc' uprincle,
dă-te la « piirle! Gel care achită pc cel vi
început împreună cu Tatăl şi ge
Dovatşiceldi otiândoijto pe cel drepl, amândoi cu Duhul, ce este această
suut urîciuno inatntea Domnului. l)c ce folos
sunt bfinii in mAnu unui nebun'.' A r putea
rânduială a Ta nespusă? Prin
dobândi înţelepciune, dar nu are pricepere care ai mântuit, îndurate, zi-
i;e&laltA răn luiaiit u liituri^bici mai taaiDto direa mâinilor Tale cele prea-
lîlintllf, la caro du Impariâfiim cH vrednici
cu hfintiilo Taine a)e Iul Hristo»
curate. ^
Jf*
D u p ă a t r e ia S titio lo g ÎR , S u d o ln a , g la s u l a l ^
U-lea. ^
Cade-se a şti fodohla.; Nădejdea cea liunâ a lu m îi.. «<

(a de se va întâmpla sărbătoarea Hunei-Ves- Cruce, păzitoarea lumii, în- &

tîri intru aceasta zî, să se mute ( ’anonul
cel mare şi sfi se cânte mai 'nainte: l.uni grozirea dracilor, învredni-
seara; iar praznicul să se cânte intru această
zi neschimbat, [)recum se arata la litc ra y
ceşte-ne a trece rămăşiţa pos-
tului cu cunoştinţă curată, pre «î
noi cei ce te avem în toată P
vremea folositoare nebiruită, ^
Vineri a cincea Săptămână îndreptând sufletele noastre ^
înaintea lui Hristos, lemnule Sî
LA UTRENIE binecuvântat! ^
Tremiicile {'Insului. A p o i CuUsmih h lH-a, a Slavă, tiit a i;e u 8 td
'1 R ţi a Dupâ lutâia Stiholcjjlt', zicem
Snlelnf'le Crucii, din Octoih. prucuin ţii a Şl « c u m , a C rui- il- N A sufitoarei de P u r a n e z e u .
NifiCfitoarel de [iiimnezeu. Uiipj^ a «loun .^li-
Iii>iu4 ie>. z ic u ia acca«t<t Scd elui. g la itu l 1 iu .
Fecioară curată şi cinstită, ^
I'i'dobia, U ' ’finânlul Tâu. M ânluitonile mărirea îngerilor, când ai SJ
^^insuţi-Ţi-ai, Hristoase, stătut înaintea crucii Fiului şi ^
^ p a lm e le pe lemn, vinde­ Dumnezeului tău, nesuferind
când rana Iui Adani cu ranele a vedea ocările vrăjmaşilor
Tale. Pentru aceasta Te rog, ai strigat cu durere, ca o ^
vindecă ranele mele, pe care Maică: Cum rabzi, o, Iubito- îHt
le-a pus în sufletul meu în­ rule de oameni, îngrozirile
şelătorul, şi mă învredniceşte tuturor? Slavă îndelung răb- ^
a sluji Ţie, Mântuitorule, cu dării Tale. ^
U
rugăciune şi cu post. Pijalmul & 0
'V *r **•»ir *r*rv *r"T*r'
 482 VINFUI §0»

TRICANTAHHA pironit Iudeii mâinile Tale, jHt

H fufi>reu Jul Iosif, «criitorul de oânlărl iubitorule de oameni, împun-
;Se u'te^le Cântarea a 5-a din I’tiiillire gând şi coasta Ta cu suliţa;
t'âQtnresH j-a. f,dasul M u . Iriiioe. şi toate le-ai suferit, Hristoase,
C cla ee ai luminat,.. ca să ne mântuim noi.
I^ e la ce ai întins cerul ca Prin mâncarea din lemn a |J[
o piele Ţi-ai întins palmele
murit oarecând Adam, iară ^
ini pe cruce, prea bunule lisuse. prin lemnul crucii iarăşi a
m Pentru aceasta mă rog Ţie: aflat vieaţa, prin care, îndu-
|j| milostiveşte-Te spre mine cel rate, se îndulceşte iarăşi cu ^
întins de bântuelile vrăjma- desfătarea înlăuntrul raiului. ^
m şuiui.
Slavă, a Troinipi, ^
|î| Adormit-ai pre cruce, lisuse
Una în fire Treime, Te laud U
prea bunule, dându-ne prive-
pre Tine, Unimea cea fără în-
^ gherea mântuirii, nouă celor
UI ce zăceam întru pierderea cea ceput, cea nezidită, cea stăpâ- m
nitoare şi împărăţitoare şi
^ mai de jos, Doamne. Pentru
aceasta pre Tine cu credinţă
prea desăvârşit; pre Dunine- ^
Te slăvim. zeu, lumina şi viaţa, şi Făcă-
torul lumii. M
învredniceşte, Mântuitorule,
Şi acum, a NăscătoarGi. ^
^ pre robii Tăi, ca luminându-
||| se cu lumina inimii, să vadă î ntru naşterea ta cea mai ^
|j| ziua patimii Tale şi purtătoarea presus de fire cinstită, legile u
m de vieaţă învierea Ta, lăudând firii prin tine arătat se des-
puterea împărăţiei Tale. leagă; că fără de sămânţă ai ^
îHţ născut pre Dumnezeu, Cel ce |î|
^ A Născătoarei.
s'a născut din Tatăl mai ^
m Văzându-Te pre cruce ridi- 'nainte de veci. ^
Jg cat, Preacurata s'a tânguit,
Siavft Ţie. DunjuenBUl nontru, slavft Ţie ^
m fiind rănită la inimă, şi a zis:
m pentru milostivirea indurări- C instesc crucea, suliţa şi pi- g
H lor Tale, Doamne, ai răbdat roanele Tale, Stăpâne; că prin
51 patimi, dăruind nepătimire ele ne-ai liberat din strică-
H tuturor. ciune, cu patimaTa, Hristoase, ^
făcându-ne nemuritori. S!
^ A U , Trlcftutare. li lui Toodor. KliiBUi
al H iea. Ir m o s u l. ^

Irmos: D e noapte mânocftiiil...

De noapte mânecând iubito-
P re cruce au întins şi au „rule de oameni, mă rog, lumi- ^
 «0§ A CINHA SAITAmAnA PIN POST ^
- -
n „neazâ-mă şi mă îndreptează
îl „la poruncile Tale, şi mă în-
^ vaţă, Mântuitorule, să fac
^ voia Ta“.
^ ('iiitarea a S*a, Irmos:
M inunea cea mai presus do fire..,
Ţâmpit-ai, Mântuitorule,bol-
^ ^ durile vicleanului, pironin-
î| dii-Te pe lemn cu piroane; cu
« cunună de spini Te-ai încunu­
nat cu ocară, desrădăcinând
ţ| spinii călcării de poruncă, Pen-
H ti'u aceasta cântând, strigăm:
{| bine să cuvinteze toată făptura
« pre Domnul şi să-L prea înalţe
ţ[ întru toţi vecii*
H Tinsu-Ţi-ai, Hristoase, pe
cruce palmele, adunând nea-
W mul omenesc spre cunoştinţa
Ta; şi ai primit a se împunge
cu suliţa coasta Ta, izvorîndiz-
g vorul mântuirii, nouă celor ce
j| cântăm: bine să cuvinteze
^ toată făptura pre Domnul, şi
să-L prea înalţe întru toţi vecii.
{j| Cu izvoarele milostivirii
Jjj Tale, îndurate, curăţeşte-mi
w inima mea cea spurcată şi
” întinată cu muşcarea păcatu­
lui; şi mă învredniceşte, Hris-
toase lisuse, a izvorî râuri de
umilinţă, ca să strig Ţie: bine
să cuvinteze toată făptura pre
Domnul şi să-L prea înalţe
întru totii vecii.
A Nftscâtoaroi.
Năstrapă dumnezeească te
cw
4S3
cunoaştem pre tine , Fecioară,
care ai avut întru tine mana H
cea prea cinstită a Dumne-
zeirii; sicriu, masă, sfeşnic, ^
scaun al lui Dumnezeu, palat
şi pod, carele duce Ia viaţa cea JHt
dumnezeească, pre cei ce ^
cântă; bine să cuvinteze toată
făptura pre Domnul şi să-L ^
prea înalţe întru toţi vecii.
AU IrmcB: ^
U rmfind cântării tin erilo r.. ^
Hristos se răstigneşte, şi eu, ^
vieţuind, cânt împreună cu
tinerii: binecuvântaţi lucrurile
Domnului pre'Domnul Şi-L
prea înălţaţi întru toţi vecii ^
Lumea scăpând clin strică- ^
ciune prin răstignirea Ta,
cântă împreună cu tinerii: ^
binecuvântaţi lucrurile Dom- ^
mdui pre Domnul şi-L prea ^
înălţaţi întru toţi vecii. ^
Bioecuvănliiin pre ' l ' a t ă l ^
Treime întocmai slăvită,
Unime de o fiinţă. Părinte, M
Fiule şi Duliule, mântueşte-mă
pre mine, carele cu credinţă
Te laud pre Tine şi Te prea
înalţ întru toţi vecii.
ÎHf
Şi Hcum. H NascfUourtjl. ^
Î
îHv
nchinu-mă naşterii curatei ^
Născătoarei de Dumnezeu,
cântând împreună cu tinerii:
binecuvântaţi lucrurile Dom- |ji
n*
¥¥. 484 •*§ VINERI §0»

niiliii pre Domnul şi-L prea cuvântul Tău cel pururea viu t^r
înălţaţi întru toţi vecii. şi să nu simt frica Ta; milosti- ^
^ ^laTft T io . U a m o e z c u l D o itru , ulavâ Ţ ie .
veşte-Te şi mă niântueşte cu ^
mila Ta, mult îndurate. u
¥¥. Laud crucea Ta, Mântuito­
ri rule, prin care ni’am mântuit, fi N ftieA totrti ^

jjl cântând împreună cu tinerii: Stăpână, ceea ce eşti mai îW

îl binecuvântaţi lucrurile Doni- presus de toţi, arată-mă mai ^
m nului pre Domnul, şi-L prea presus de răutatea patimilor, ^
^ înălţaţi întru toti vecii. pre mine carele te slăvesc pre
¥¥ tine, adevărat Născătoare de ^
^ Ir m o B u l:

^
1 S a lAudam , bino eă cuv&utâm ..
Dumnezeu, şi laud naşterea ta
ceea ce se cinsteşte cu necu- ^
Urmând cântării tinerilor,
prindereademinte,Preacurată ^
„strig împreună cu dânşii:
de Dumnezeu dăruită.
„binecuvântaţi lucrurile Dom-
„nului pre Domnul şi-L prea Alt Irmos; ^

ţ| „înălţaţi întru toţi vecii“ . N H-şierea zămislirii.

(Cântarea • 9 a, Ir m o i
Te răstigneşti, şi pre mine
Chipul DHţlorii Tale, cei curate...
mă mântueşti; mori, şi pre
mine mă înviezi; o, ce milos- ^
« \ r ăzut-a Ilie pre Domnul în tivire! O, iubirea Ta de oa- ^
T vânt prea subţire, subţiin- meni! Cine a văzut, cine a u
« du-şi mai ’nainte trupul cu adă- auzit? Stăpânul să ia moarte ^
î| ogirea rugăciunilor şi cu pos- văzută pentru robi? Drepte
g tul; căruia râvnind, suflete al aceasta, laudă fie nespusei ^
meu, leapădă grosimea desfă­ bunătăţii Tale, Doamne. ^
tărilor, ca să vezi pre cel dorit.
Inălţând mai 'nainte Moisi Soarele a apus, dacă Te-a |jţ
şarpele pre lemn, Mântuito­ văzut răstignit; cum n’ar fi g
rule, a închipuit înălţarea Ta apus, văzând ocara Făcătorului
cea de pre cruce, prea bunule; său ? Ba încă şi toată făptura |
prin care ai vindecat de veni- clătindu-se împreună cu răs- g
nul răutăţii şarpelui toate nea- tignitorîi, au strigat: Tu eşti |î
jg niurile, care se închină Ţie. Dumnezeul tuturor!
4»^ |n groapa trândăviei ză­ S ia v A , a T r e liu e l.

când şi având piatra neprice­ Unule Născătorule ai Unuia, h

perii, care mă împresoară, ca Părinte al Fiului celui Unul ^
să nu înţeleg, Mântuitorule, născut şi unule Fiule al Unuia, ^

A CiNCtA SĂPTAmANA d in POST
lumină şi raza luminii, şi unu-
e Duliule Sfinte, numai al
unuia Dumnezeu, carele eşti
cu adevărat Domn al Domnu­
lui; o Treime, Unime sfântă,
mântueşte-mă pre mine cel ce
grăesc de Dumnezeirea Ta.
Şi ftcum, â Nkscătoardi
Minunea naşterii tale mă
spăimântează, ceea ce eşti cu
totul fără prihană; cum ai
zămislit fără de sămânţă pre
cel necuprins? Spune, cum ai
rămas Fecioară, după ce ai
născut ca o Maică? Acest
lucru care este mai presus de
4H(
¥H fire, cu credinţa primindu-l,
¥i Celui ce s'a născut te închină;
căci câte voeşte, le şi poate.
SIftvA Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
¥i
¥H
Pentru noi au răbdat patimă
toate mădularele Tale: capul,
pumni; obrazul, palme; mâi­
nile, piroane şl coasta, suliţă
şi mai ales crucea. Slavă nes-
pusei milostivirii Tale, Mân­
tuitorul nostru.
Irmosul:
Naşterea zămislirii cei fără
„de sămânţă este netâlcuită,
„rodul Maicii cei fără de băr-
„bat este nestricat; că naş-
„terea lui Dumnezeu înoeşte
„firile. Pentru aceasta pre tine
„toate neamurile, ca pre o
„Maică mireasă a lui Dumne-
sxc
485 M
„zeu, cu dreaptă credinţă te ^
„slăvim“.
M
Lumlaftada dd trei oH.
LA S llH O A V N A
StlhirA zilei, do două ori, gSasul al 8-lea.
Cela ce Te-ai pironit îm- ^
preună cu tâlharii pre cruce ^
Hristoase Dumnezeule, şi cu
rana Ta ai tămăduit firea ome- U
nească, nu mă trece cu vede-
rea pre mine, carele am că- ^
zut în ţiitorii cei fără materie
ai drumurilor şi între tâlharii
cei fără de trupuri; m^am ^
desbrăcat printr’înşii de bo-
găţia bunătăţilor şi rău m’am ^
rănit, şi nu pot să mă tămă-
duesc dela niciunul din cu- jHt
Vioşi; căci sunt mai mort,
având prea scurtă rămăşiţă ^
de vieaţă; fără numai singură ^
nădejdea mea fiind spre Tine, gj
Cela ce dai vieaţă morţilor, ^
leagă^mi ranele, izvorându^
mi bunătatea Ta, unule iubi- ^
torule de oameni.
M a rliric a . ^
Ce vă vom numi pre voi, ^
sfinţilor? Heruvimi? Că întru |j|
voi s’a odihnit Hristos; Sera- gt
fimi? Că neîncetat L-aţi slăvit ^
pre E l; sau îngeri? Că de Sjt
trup v’aţi lepădat; sau puteri?
Căci cu minuni lucraţi. Multe
sunt numirile voastre şi mai m
mari darurile; rugaţi-vă să se U
mântuiască sufletele noastre.
 486 «Og
Slavă, [ji auuru; a llrucii-N'iHcfitoarel de
Dumnezeu.
I'o(]ol)i« O, ['•■Oii slăvită niiiii:ne...
*¥ Oţ^preaslăvită minune! O,
^ taina nouă! O, lucru înfricoşat !
Fecioara a zis, dacă Te-a văzut
îl răstignit pre cruce, în niijio-
cui a doi tâlhari, pre Tine,
carele Te-a născut fără du-
rere şi fără stricăciune: cum
^ Te-a pironit pre cruce popo-
ru! cel fără de lege şi nemul-
ţumitor, inima mea, lisuse
^ prea dulce!
li>i (\'tiâul tutui, ('alisniă uu cs(c, Ia Ceasul
til tfoilun. CtiliKina a iar la ( .easul ui
^5tt8L‘k*a, Catisuiu « -O-a.
La ceasul al şaselea
i’roparul iiroorociei, jilasul al^H^ia:
rea lăudat eşti Hristoase,
«î Dumnezeul nostru, Cela ce
^ clăteşti pământul, ca să se în-
^ toarcă şi să se niântuească cei
îl ce locuesc pre dânsul; şi iarăşi
UI îl întăreşti, pentru bunătatea
Ta şi pentru nespusa niilosti-
îl vire. Pentru rugăciunile Năs-
^ cătoarei de Dumnezeu, milue-
ste-ne pre noi.
' Slavă, acum; tot acesta,
l'ruehiiiien, 'jlayiil al 8-lea;
M ilfi şi judecată voiu cântu Tie, Doamne.
Stih
f'âiila-voiu şi voiu ioţelece
iDţeiCfîe in cale înră
prihană ..
Diu pruoroviu Isaioi. ctitirc
Cap tri, Vers U — 18.
U ■•a zice Domnul, S.ântul lui Israil
Ziditorul său : „îndrăzniţi voi oare să
m mă întrebaţi despre ce)e viitoare şi
VINERI §«•
să daţi poruncă lucrului mâinilor melt? Eu
am îăcut pământul, şi omul de pe el eu
I-am zidit. Eu eu mâinile ara întins cerurile
si Iu toată o.^tirea lor eu il dau poruncă.
Eu l-am ridicat intru dreptatea mea, şi toate
căile lui le voiu netezi. El va zidi cetatea
mea §i va trimite intr’insa pe robii mei, lăiă
răscumpărare şi fără daruri“ , zice Domnul
Savaol- Aşa zice Domnul: „FelaJiii Egiptului
şi neguţătorii Etiopiei, Sabeenii cei înalţi la
sta!, vor trece la tine şi ai tăi vor îi; in
lanţuri iţi vor sluji ţie şi vor cădca înaintea
ta şl rugându-se ţie vor zice: „Numai tu al
un Dumnezeu tare, şi nu este altul, niciun
dumnezeu afară de el. Cu adevărat tu eşti
Dumne/.eu ascuns; Dumnezeul Iul Israil este
Mântuitor! Toti sunt de ruşine şi de ocară,
laolaltă toţi îac de râs făcătorii de Idoli.
Israil este mântuit de Domnul cu mântuire
veşnică, şi nu ge vor ruşina, nici de ocară
nu se vor face in veac de veac!“ Căci aşa
zice Domnul, care a creat cerurile.
Procliimeu, (riasul al 4 leu;
Doamne, auzi rugăciunea mea şi strigarea
mea la Tine să vie-
Stib.
^ u întoarce faţa Ta dela mine
lit Ceasul al aoutlea, CatismA du este.
A C IN ('IA S Ă P I'A M A N A
După Psalmul de seară cel obii^uuit, cetim
Catisma a !H-a.
La D oamne strigat-am, punem Stlhirlle pe 10
şi cilntftm Silhlra zilei, glasul al 6-lea, singur
ghisul.
eşind din dumnezeeştile
Tale porunci, ca din Ieru-
ini, şi ajungând la pati-
mile Ierihonului, târîndu-mă |j|
de deşarta slavă a grijilor ^
lumeşti, am căzut în tâlharii
gândurilor. Desbrăcându-mă
aceia de veşmântul darului
moştenirii fieşti, zac în rane
ca şi cum aş fi fără suflare;
şi preotul viind şi văzându-mi ^
căderea, nu s’a uitat
'* !!
 A CINCI A SA1TAMAN\ IUN POST ^ 487

îl mine; levitul asemenea în- T e arăţi mie ca un om,zis~a ^

gre(oşâiidu-se, a trecut ală- curata Fecioară către Arhistra-
ttirea. Iară Tu, Doamne, Cela tig; şi cum vesteşti graiuri mai ^
ce Te-ai întrupat din Fecioară pre sus de om?Zis-ai că va fi ^
^ negrăit, prin vărsarea mântui- Dunmezeu cu mine, şi se va M
m torului sânge şi a apel ce s’a sălăşlui în pântecele meu; dar
^ vărsat de bunăvoie din coasta cum voiu fi sălaş desfătat, spu- ^
^ Ta, picând ca nişte untdelemn, ne-mi, şi loc sfinţirii Celui ce ^
Hristoase Dumezeule, preste este mai pre sus de Heruvimi?
ranele mele, înfâşurându-le Nu mă înşela cu înşelăciune; ^
cu legături, rândueşte-mă în că n’am cunoscut dulceaţa ^
ceata cerească, ca un milostiv. nunţii, sunt neîmpreunată dar ^
^ |<lo (lo iâ ori) prunc cum voiu naşte? 5^^
M artirlca' idi' doua oifi
M
Mucenicii Tăi, Doamne, nu Dumnezeu unde voeşte, se ^
s’au lepădat de Tine, nici s'au birueşte rândueala firii, zis-a
depărtat dela poruncile Tale; Cel fără de trup şi se lucrează ^
pentru rugăciunile lor, mllu- cele ce sunt mai pre sus de |J
^ este-ne pre noi. om; crede cuvintelor mele cele M
^ ' adevărate, ceea ce eşti cu totul ^
^ i^ătiUidi Ir.i Slitiiri iiodutiniri'
alfi Prt;a SflniPi de I'liinoe^eii iN'Ah -iloarj*,
^ răc.lDdii-io 1)0 7; ^lusii' ai D \ca.
sfântă şi fără prihană. Iar ea
IfV
l'oduliia I'oatft nudejdea piiindii-şi,
a strigat: Fie mie acum dupre m
cuvântul tău şi voiu naşte pre ^
J| Sfatul cel mai’naintede veci Cel fără de trup, carele va lua ^
îMf descoperindu-1 ţie, Fecioară, din mine trup; ca prin aceas- ^
îl Gavriil a stătut înaintea ta, tă unire să ridice ca un pu-
ÎS închinândU'Se si zicând: Bucu- ternic pre om Ia cinstea cea u
^ ră-te pământul cel nesemănat! dintâi.
Bucură-te, rugul ce! nears! (de doiiA ori).
w Bucură-te adâncul cel cu ane-
Slftvfl. «ji ac'«m; clasul al li-lfa
ţf voie a se vedea! Bucură-te,
Coiiipunereu Iul Teotan ^
ţ| podul carele ne trece la ceruri,
^ şi scara cea înaltă pe care a Taina cea din veci se des-
văzut-o lacov! Bucură-te, dum- copere astăzi şi Fiul lui Dum-
^ nezeească năstrapă cu mană! nezeu, fiu omului se face; ca |î
Bucură-te, deslegarea bleste- luând ce este mai prost, să-mi ^
jg mului! Bucură-te, chemarea lui dea mie ce este mai bun. ^
S Adam, Domnul este cu tine! Amăgitu-s'a de demult Adani, St
{o (d e tr e i o r i)
poftind să fie Dumnezeu şi «
 48 8 TISERI
n’a fost. Iară Dumnezeu se
face om, ca să facă pre Adam
Dumnezeu. Să se veselească
făptura şi să salte firea, că ar-
hangiielul stă cu frică înaintea
fecioriei si
9 îi aduce bucurie
împotriva întristării. Cela ce
Te-ai făcut om pentru milos­
tivirea milii, Dumnezeul nos­
tru, slavă Ţie.
¥^ IKŞIIJK
lu m iD ă liD ii...
Prochimcn, glasul al 4-lea:
¥^
bdurut ifi milostiv este Domnul, iiideluu^
răbdător şi milostiv.
S till:
l^iDecuviiiteuzâ suflete al m eu pre D om nul
şi toate cele d in lău n tru l m eu n um e le cel
sfânt al lui,
Dtiltt l'’tio(TP, oetife-
Cap, 2J. vers. 1 - lN
jpă acestea, Duinuezeu a cercat pe
Avraam ijj l-a zis: „Avraame. Avraa-
m ei" Iar el a răspuns: „Iată-mâ!’‘ Şi
Dumnezeu l-a zis: „I;i pe i'iiil tău, pe Isaac,
pe u Q ic u l tău fiu, pe care-l iubeşti, şi du-te
in pământul Moria şi adâ-l acolo «rdcre de
tot pe un munte, pe care ţi-1 voiu arăta eu",
SculâQdu-se deci Avraam diedediraineaţă, a
pus samarul pe asloul său şi a luat cii sine
¥^ două slugi şi pe Isaac, Fiul său: şi tăind lemne
pentru jertfă, s'a ridicat şi a plecat la locul
de care-i ^trăise Dumnezeu- Ia r a treia zi ri-
dicându-Sri Avrasm ocLii, a văzul in depăr-
4i« tire locul acela. Atunci a zis ,-\vraam slugilor
sale: „Rămiineti aci cu asinul, iar eu şi co­
pilul ne duceui până acolo şi incliinându-ne,
ne vom întoarce la voi". Luând deci Avraam
lemnele cele pentru jertfă, le-a pus pe ume­
4H$ rii lui Isaac, fiul său; iar el a luat in mâini
ioc şi cuţitul, şi s’au dus amândoi împreună.
Atunci a grăit Isaac lui Avraam, tatăl său, şi
a zis: „Tatăl“ !ar acesta a răspuns: „Cc este,
liul raeu?“ Zis-a Isaac: „Iată, Ioc şi lemne
îivem ; dar unde i oaia pentru jpirlfă? * Avraam
insă a răspuns: „Fiul meu, va inţţriji Dum­
nezeu de oaia jertfei sale!“ f?i s’a'i dus mai
departe amândoi împreună. Iar dacă au ajuns
¥^ la locul, de care-i tîrăise Dumnezeu, a ridicat
Avraam acolo jertfelnic, a aşezat lemnele pe
§0*
el şi legând pe Isaac, fiul său, l-a pus pe
jertfelnic, deasupra lemnelor. Apoi şi-a tins
Avraam mâna şi a luat cuţitul ca să junghie
pe fiul său. Atunci îngerul Domnului a stri­
cat către el din cer şi a zis: „Avraame,
A vraam el“ Kăspuns-a acesta: „latâ-mă!" Iar
ingerul a zis: „Să nu-ţi ridici mâna asupra
copilului, nici să i faci vreun rău, căci acum
cunosc că te temi de Dumnezeu, şi pentru
mine n a i cruţat nici pe singurul fiu al tău",
î^i ridicându-şl Avraam ochii, a privit, şi iată
îa spate un berbece incurcat cu coarnele in-
tr’un tufiş. Şi ducându se Avraam. a luat
l)erbocele şi l-a adus jertfă in locul lui Isaac,
fiul său. Avraam a numit locul acela lalive-
Ire şi de aceea sc z'ce astăzi: „In munte
Domnul se arată“ . Şi a strigat a doua oară
îngerul Domnului din cer către Avraam şi a
zis: „Juratu-m am pe mine Insu-mi.zice l'om-
nul, că de vreme ce ai făcut aceasta şi o'ai
cruţat nici pe fiul tău imic pentru mine de
aceea te voiu binecuvânta cu binecuvântarea
mea, şi voiu inmulţi foarte neamul tău, ca
să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de po
ţărmul mării, şi va stăpâni neamul tău cetă­
ţile neprietenilor săi; şi se vor binecuvânta
prin neamul tău toate popoarele pământului,
pentrucă ai ascultat glasul meu“ .
ffochlm en, glasul el M e a
^at s'au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate
intru intru înţelepciune le-ai făcut.
S tih :
Binecuvintcază suflete al meu pre Domnul.
Uoaiine Dumuezeul meu măritu-Te-ai fosrte.
Delii î'ilde, netirn
C»p. 17— Jg, Teri. i J - ' i
[•ietenul (adevărat) iubeşte in orice vre­
me, iar in nenorocire cl e ca un frate.
Ou)ul fără pricepere se prinde prin dăr­
nicia mâinii lu i; el se pune chezaş pentru
aproapele lui. Cine iubeşte cearta iubeşte
păcatul, cel ce deschide uşa in lături caută
prăbuşirea lui. Cel ce are o inimă vicleană
nu află fericirea şi cel ce are o limbă şireata
dă peste necaz, Cel ce dă naştere unui nebun
va avea o mare supărare, şi părintele nu are
nicio bucurie pentru un l'iu sărit rin minte,
O inimă veselă este un leac minunat, pc când
un duh fără curaj usucă oasele. Nelegiuitul
primeşte daruri scoase (pe ascunsj din sân,
ca să înfrângă cărările dreptăţii. Omul price­
put are înaintea lui înţelepciunea, iar ochii
celui nebun sunt la capătul pământului, Fe­
ciorul nebun este necaz pentru tatăl Iti şi
amărăciune pentru maica lui. Nu se cuvine
să pui Ia gloabă pe omul drept, nici să oeân-
deţti pe cei de seamă din pr cină că umblă
 •OS
drept. Cel ce-şi stăpâneşte cuvintele sale are
îjtiintâ şi cel ce-§i (ine cumpătul este un om
>1^ pricepui. Cliiar şi nebunul, când tace, trece
drept înţelept, când închide gura ca om
¥i priceput.
Cel ce se ţine deoparte caută să-şi mulţu­
mească pornirea pătimaşă; împotriva oricărui
¥i sliit iiiţelepl se porneşte- Celui nebun nu-i
place in;elepciunea, ci darea pe faţă a gân­
durilor lui- Când vine cel nelegiuit, vine şi
defăimarea şi odată cu ruşinea şi batjocura.
Vorbele (ieşite) diu gura omului sunt ape fără
fund; izvorul Înţelepciunii este un şuvoi care
¥i da peste maluri. Nu este cu cale să cauţi la
fata celui farade lege şi să nu faci dreptate
celui drept la judecată.
n ililtâ rflndulala a (liturj/liiol celei m.i'
tnaint*" sfinţite.
■;:a d'’ nu v i fi liiturt»iil«. puoom Stihirilf
¥i NftKcdînarei de Dumnezeu pe '
I A S I ’IIIOAVNA
M iliir a z ilo l d o d o u ă o r i. Şi \ f»rtlrlca
Slavâ, şl acum
l imba care nu o ştia...
(■(•aut') '<auil))'.(Ji
Şl C( Inlîilt^
a masii bem viu, pentru osteneala Prive­
gherii ce va să fie.
l 'd v i •.’ r n i ţ ; n iii> M e z j . i. 'f . t ic j i
iiilli, Canonul morţilor, al glasului, Jl i;dii;anî
)a ciinitir.
Cade^se a şti:
De se va întâmpla Kuna-Vestire in Sâmbăta
Acatistului, să se caute Tipicul dela sfârşitul
cărţii, la litera
SAMBATA
A ('inci^:a săptămână
LA UTRENIE
Ţii'iiiii U al patrulea co.i h din noapte, pnn
tri; r.Lidnirtlt Ai ’mUhI u I u I 'fi .'iduriâmln ;il>1î ,
hiserlcă. hinuruvăntâ-jd iire>itul, Incepom
I'treuia. p.. 'UUJ rral iuainte r .t I'' l-i
i'.inonnl cel mire. |i)l.
x.'.idA ‘ :kcia s â p t A mA nâ lM^ 't
489
§0»
l^upft cei fi I ’lsalmi, câniăm l'umnezeu e-te
Domnul,şi cftutnia T iop arul rar du irei ori
({laiul kl S-loa
orunca cea cu taină luâii-
du-o întru cunoştinţă cel
ară trup, în casa lui losif
degrab a stătut înainte, zi­
când celei ce nu ştia de nun­
tă: Cel ce a plecat cerurile
cu pogorîrea, încape fără
schimbare tot întru tine. Pre
carele şi văzându-L în pânte­
cele tău luând chip de rob,
mă spăimântez a striga ţie:
Bucură-te, mireasă pururea
Fecioară!
4poi ?Hiim Citi<mii a IR a :
Zis-a Domnul, Domnului meu:
la I'tr- 'ii:- ' U ijia pfftr^Kul 1’atiKtiu‘i. L'ot*‘iii8 cea uilcfi.
Vi-iii Mfaueli» cănlji pp ttiore i'iindacui, ci;
<'ântiire dulce ;i|i |*rcotul cadpi>te sflmefe
ici -:;, ţi pre toţi Iraţli
^or.dnP. fţiasul ui }^ lea
1^ . 'f l i t i i li>
Apărătoarei Doamne, pen­
tru biruinţă, mulţumiri, izbă-
vindu-nedin nevoi aducem ţie,
Născătoare de Dumnezeu, noi
robii tăi. Ci ca ceea ce ai stă­
pânire nebiruită, slobozeşte-
ne din toate nevoile, ca să
strigăm ţie: Bucură-te, mi­
reasă pururea Fecioară!
, t'iesr diii ele l i Ifose ţi i .ludacf,
cAti' Bunt. ai‘e«tch «hse Se ootesn dr preot,
îimd Imliracat Iti fi-liin ; iiiru noi uu -edem
ftlitru ea in hinim*, ci Htflndln picioare afii ul
(iiiji
■ o?ul iu
I ngerul cel mai întâiu stătă- jHţ
tor din cer a fost trimis, să
zică Născătoarei de Dumne­
U «o •»§ SAM BA t A
zeu: Bucură-te! Şi împreună
cu glasul cel netrupesc, vă-
^ zându-Te Doamne întrupat,
s'a spăimântat şi a stătut stri-
gând către dânsa unele ca
î l acestea:
U Bucură-te, prin care răsa-
re bucuria; bucură-te, prin
care piere blestemul!
|î^ Bucură-te, chemarea lui
Adam celui căzut; bucură-te,
î l ştergerea lacrimilor Evei!
W Bucură-te, înălţime întru ca-
î l re cu nevoie se suie gânduri-
le omeneşti; bucură-te, adân-
cime care nu te poţi lesne
vedea nici cu ochii îngereşti!
^ B ucură-te, că eşti scaun îm-
pârâtului; bucură-te, că porţi
«ţ pre Cel ce poartă toate!
m B ucură-te, scara cerească,
B ucură-te, steaua care arăţi
m Soarele; bucură-te, pântecele
dumnezeeştei întrupări!
i|U
î? Bucură-te, prin care se în-
î| noeşte făptura; bucură-te,
prin care prunc se face Fă-
Î 5 cătorul!
{| Bucură-te, mireasă puru-
jj^ rea Fecioară!
m Condacul al 2-lea.
î l \ l ăzându-se pre sine sfânta
^ * întru curăţie, zis-a lui
Gavriil cu îndrăznire: Prea
slăvit glasul tău se arată a fi
cu anevoie nrimit sufletului
go» M
meu; că naştere cu zămislire v5
fără sămânţă, cum îmi spui? S
Strigând: hil
Aliluia. ^
Icofitil al 2-Ic b .
nţelegerea cea neînţeleasă,
căutând Fecioara să o înţe- M
leagă, a strigat către cel ce
slujia: din pântece curat, cum ^
este cu putinţă să se nască Fiu, u
spune-mi? Către care el a zis ^
cu frică, însă strigând asa:
Bucură-te, tăinuitoareasfa-
tului celui nespus; bucură-te, ^
încredinţarea celor ce au tre- ^
buinţă de tăcere! ^
B ucură-te, începutul niinu-
nilor lui Hristos; bucură-te,
capul poruncilor Lui!
^
pe care s'a pogorît Dumne- ^
zeu; bucură-te, podul carele u
treci la cer pre cei de pre ţi
pământ! ^
Bucură-te, minunea care ^^*4
de îngeri eşti mult slăvită; ^
bucură-te, cea ce eşti rană u
diavolilor de mult plâns!
Bucura-te, ceea ce ai nas- ^
cut lumina cea nespusă; bu- ^
cură-te, ceea ce n'ai învăţat g
pre nimenea în ce chip a fost! ^
Bucură-te, ceea ce întreci ^
mintea celor înţelepţi; bucu-
s
 A CINCIA SAPrAMANA DIN POST Sfl*
ră-te, ceea ce luminezi gândul
|j| celor credincioşi!
îl Bucură-te, mireasă pururea
jg Fecioară!
('oadnciil al :Mea.
M P uterea Celui de sus a um-
jH ^ brit atuncea, spre zămis-
^ lirea celeia ce nu ştia de
m nuntă; şi pânte ele ei cel cu
J| bună roadă, ca o ţarină dulce,
l-a arătat tuturor, celor ce
^ vor avea să secere mântuire,
când vor cânta aşa:
m Aliluia.
Ill Icosul til
m A vând Fecioara în pântece
^ pre Dumnezeu primit, a
^ alergat la Elisavet; iară prun-
cui celeia îndată cunoscând
m închinarea ei, s'a bucurat, şi
I I cu jucările ca şi cu nişte cân-
m tări a strigat către Născătoa-
rea de Dumnezeu:
Bucură-te, viţa mlădiţei
jt| celei neveştejite; bucură-te,
câştigarea rodului celui fără
^ de moarte!
J| Bucură-te, ceea ce ai lucrat
jj| pre lucrătorul cel iubitor de
oameni; bucură-te, ceea ce ai
UI născut pre săditorul vieţii
noastre!
UI Bucură-te, brazdă care ai
H crescut înmulţirea milelor; bu-
“ ciiră-te, masă care porţi în-
destularea milostivirilor!
1n(
491
Bucură-te, ceea ce înîlo- ^
reşti ca raiul desfătării; bu- |J
cură-te, ceea ce găteşti adă- S
postire sufletelor!
Bucură-te, tămâia rugăciu- ^
nii cea bine primită; bucu-
ră-te, curăţirea a toată lumea!
Bucură-te, voia lui Dumne-
zeu cea bună către noi cei ^
nemuritori; bucură-te, ceea
ce eşti îndrăznirea celor mu- ^
ritori către Dumnezeu!
Bucură-te, mireasă pururea îHt
Fecioară! U
Cuodacul al 4-lea.
ifor de gânduri necredin- ^
V cioase având înlăuntru
întreg înţeleptul losif, s'a tur-
^
burat uitându-se spre tine, s#
cea neamestecată cu nunta,
şi gândind că eşti furată de
nuntă, ceea ce eşti fără pri- ^
hană; iar dacă a cunoscut că ^
zămislirea ta este dela Duhul u
Sfânt, a zis: ^
Aliluia.
Apoi iftrâşi Cnndacul
A părăioarei Doamne..
si cetim cuvAutul A catistu lu i. iu două slftri,
(K^to pus la sfÂrşilul cărţii)
t’otira upoi
riitiRtna 17
l‘'(> rk'iti c c i f ă r ă p r ih a r i îi.
^i <]upj^ liccasta înrftşi căntAin L'undacul:
Apărătoarei D ouildo ...
cotim ti'fli l îoaseşi trei (•ood'îce
 492
IcOHul al 4‘1qi
J \ uzit-au păstorii pre înger
lăudând venirea trupeas­
că a lui Hristos, şi alergând
ca şi Lătre un păstor, văzutu-
1 -au pre acesta, ca pre un
iiiii miel fără prihană, în pânte­
cele Măriei păscându-se, pre
care lăudând-o , au zis:
¥■( Bucură-te,' Maica Mielului si
> ăzut-au pruncii Haldeilor
a Păstorului; bucură-te, stau­
lul oilor celor cuvântătoare!
kn
Bucură-te, muncirea vrăj­
¥¥. maşilor celor nevăzuţi; bucu­
Î ! ră-te, deschizătoarea uşilor
¥¥^ raiului!
Bucură-te, că cele cereşti
împreună se bucură cu cele
pământeşti; bucură-te, că cele
pământeşti împreună dănţuesc
cu cele cereşti!
Bucură-te, gura apostolilor
cea netăcută; bncură-te, în-
drăznirea cea nebiruită a pur­
tătorilor de chinuri!
W? Biicură-te, temeiul cel tare
al credinţei; bucură-te, cunoş­
¥¥
4H( tinţa daruhii cea luminoasă!
Bucură-te, pentru care s’a
golit iadul; bucură-te, pentru
carene^am îmbrăcat cu slavă!
Bucură-te, mireasă pururea
Fecioară!
C o u d u u l a l O 'lo a .
teaua cea cu dumnezeeas-
că mergere, văzând-o în­
SAMBAt A
ţelepţii, mers-au pre urma
luminii ei şi ţinându-o ca o
făclie, cu dânsa căutau pre
tarele împărat; şi ajungând
pre cel neajuns, s’au bucurat,
strigând lui:
Aliluia.
Irosul al 5-Iea.
* în mâinile Fecioarei pre
Cela ce a zidit pre oameni
cu mâinile şi cunoscându-L
a fi Stăpân, măcar că a luat
chip de rob, s'au nevoit cu
daruri a-I sluji şi a striga
celei binecuvântate:
Bucură-te, Maica stelei ce­
lei neapuse; bucură-te, raza
zilei celei tainice!
Bucură-te, ceea ce ai stins
cuptorul înşelăciunii; bucură-
te, ceea ce luminezi pre tăi-
nuitorii Treimii!
Bucură-te, ceea ce ai lepă­
dat din dregătorie pre munci­
torul cel fără de omenie; bu­
cură-te, ceea ce ai arătat pre
Domnul Hristos, iubitorul de
oameni!
Bucură-te, ceea ce ne-ai
mântuit din slujba păgânească;
bucură-te, ceea ce curăţeşti
de lucrurile cele spurcate!
Bucură-te, ceea ce ai stins
închinarea focului; bucură-te,
 CINCIA SAPTÂMANA DIN PCS! §0* 493

n ceea ce iie-ai schimbat vapaia pesc; bucură-te, piatră, care S

m chinurilor! ai adăpat pre cei însetaţi de
j|U
w Bucură-te, îndreptătoarea vieaţă! U
j I înţelepciunii celor credincioşi; B ucură-te, stâlp de foc care- ^
bucură-te,veseliatuturornea- le povăţueşti pre cei ce sunt ^
^ murilor! întru întunerec; bucură-te,
Bucură-te, mireasă pururea acoperământul lumii cel mai U
|î| Fecioară! lat decât norul! ^
C o n d a c u l a l (i-loa B ucură-te, hrană şi năstrapă gf
S V I ărturisitori, purtători de cu mana; bucură-te, slujitoa- gf
m Dumnezeu fiind Filosofii, rea desfătării celei sfinte! gj
Sn
UI s’au întors în Vavilon, săvâr- Bucură-te, pământul făgă-
şind proorocia Ta şi mărturi- duinţii; bucură-te, din care
m sindu-Te pre Tine, Hristoa- curge miere şi lapte!
se, tuturor, lăsat-au pre Irod
H ca pre un mincinos, că nu Bucură-te, mireasă pururea
« ştia să cânte: Fecioară 1

Jl Aliluia. Condacul al 7-lea ^

m Icosul Al 6-leâ.
m C trălucind Tu în Egipt lu-
V rând Simeon să se mute
dintru acest veac de acum
înşelător, Te-ai dat lui ca un
U

^
m o mina adevărului, ai gonit
prunc, dar Te-ai cunoscut
J| întunerecul minciunii. Că
Iui şi Dumnezeu desăvârşit. îHt
jg idolii lui. Mântuitorule, ne-
Pentru aceea s'a mirat de ^
jI răbdând tăria Ta, au căzut;
înţelepciunea Ta cea nespu- ^
n iară cei ce au scăpat de dânşii,
să, strigând:
ji strigau către Născătoarea de
Dumnezeu: Aliluia.
|j| Bi*cură-te, îndreptarea oa- Apul iBffiijl c'&ut&m CuDdkoul.
meniior; bucură-te, căderea \[lărătoaroi Doamne...
dracilor!
Şl c i‘lfin ceIRlult (UVăDt ui A ch I M i i I u I. Apul
îl Bucură-te, ceea ce ai călcat Psalmul ro, ijl CanoautU’ :

rătăcirea înşelăciunii; bucură- Al lirun jiliii iMi IrninsiJ |i (i, «;! ul Proa
Sfinic) Nâsciiiuiiri de bumnezeu, po
n te, ceea ce ai vădit înşelă-
ciunea idolească! Facnrcrt Iul lo sif.

Stihul do po mari;iai ai acestui caooD oste ’

Bucură-te, mare care ai în-
(_eca ce esjli locîiij bucuriei, ţie uaeia ee cade
necat pre Faraon cel netru­ să le bucuri.
 494 «0§
lara de este liramul NăscătoaiTi (ie Dumne­
zeu, cântam Canonul praznicului Născătoarei
de Kunmezeu, cu Irmosul pe 12: Irmosul (ie
(ioită OPi fjl Tioparele pe 1(1.
H Căutarea t*u, glABui al 4-Usn, Iroiosui
im
I I escliide-voiu gura mea
şi se va umplea de Du-
„iiul şi cuvânt răspunde-voiu
n „îm părătesei Maicii şi mă
„voiu arăta luminat, prăznu-
m „ind, şi voiu cânta minunile
„ei, bucurându-mă“ .
Pre tine, cartea lui Hristos
cea însufleţită, pecetluită cu
Duhul, văzându-te marele
Arhanghel, Curată, a strigat
către tine: Bucură-te, ceea ce
eşti locaş bucuriei, pentru
care se strică blestemul stră-
moaşei.
Bucură-te, Fecioară, mirea­
să dumnezeească, îndrepta-
rea lui Adam şi oniorîrea
iadului. Bucură-te, palatul îm-
^ paratului tuturor cea cu totul
fără prihană! Bucură-te, sca-
|j| unui cel de foc al Celui ce
g este atotţiitor!
B^'*^“ **â-te, floarea cea ne-
jî| veştejită, care una ai crescut
m mărul cel cu miros bun! Bucu-
ră-te, ceea ce ai născut mirosul
cel bun al împăratului tuturor!
w Bucură-te, mântuirea lumii,
ceea ce nu stii de nuntă!
w ’ . . .
pucura-te,comoaracuraţie!,
jH pnn care ne-am sculat din
căderea noastră! Bucură-te,
SAMBATA
iffif
Stăpână, ceea ce eşti crin cu
dulce miros, care nmpli de
bună mireazmă pre cei cre­
dincioşi; tămâia cea cu miros ^
bun şi mirul cel de mult preţ!
Catavasia.
I> i'suhide voiu yura mca.-
C&ntuitH u 3-u, Irmos:
P re ai tăi cântăreţi, Nască
toare de Dumnezeu, ceea
„ce eşti izvor viu şi îndestu
„lat, cari s'au împreunat ceată ^ X
„duhovnicească, întăreşte-i şi
„intru dumnezeeasca slava ta,
„cununilor măririi învredni-
„ceşte-i“.
Ceea ce ai r ă s ă r i t spicul
cel dumnezeesc cu adevărat, ^
ca o holdă nearată, bucură-te, ^
masa cea însufleţită în care
a încăput pâinea vieţii! Bucu- ^
ră-te, Stăpână, care eşti izvo- ^
rul apei vieţii cel nedeşertat!
Bucură-te, pruncă, ceea ce
ai născut pre pruncul cel fără
prihană credincioşilor; bucu- îHt
ră-te, niieluşea, care ai născut
pre mieluşelul Iui Dumnezeu, ^
carele a ridicat păcatele a ţt,
toată lumea! Bucură-te, cură- ^
ţitoare caldă! ^
Bucură-te, luceafărul dimi-
neţii cel prea luminat, care jk
eşti singură locaşul luminii,
ceea ce ai purtat pre soarele fî#
Hristos; bucură-te, ceea ce ai ^
stricat întunerecul şi ai gonit gt
ÎHf
 •>§A CINCIA SAPTÂ-MANÂ DIN POST
cie pretutindeni pre dracii cel
întunecaţi!
Bucură-te, ceea ce eşti sin­
gura uşă prin care a trecut
singur Cuvântul, Stăpână care
4H(
ai sfărâmat cu naşterea ta în-
cuetorile şi uşile iadului! Bu­
cură-te, dumnezeeasca intrare
a celor ce se mântuesc, ceea
ce eşti cu totul lăudată!
H B ucură-te, haina celor goli
C alavasia:
I*re ai tăi cântăreţi,.
Apoi i ctfinlfl oea mică, şi după EcîooiB.
cdotăm Couiiui'ul;
Apărătoarei Doamne...
Şi ceiim trei Icuase şl irel Condaco.
Icosul h1 7 'le a :
)Hi
)»«
H
A rătat-a făptura nouă, ară-
tându-se Făcătorul nouă,
I H
celor ce suntem făcuţi de
iH( Dânsul, răsărind din pântecele
H cel fără de sămânţăşi păzindu- 1
întreg, precum a fost; ca noi
văzând minunea, să o lăudăm
pre dânsa, strigând:
H Aliluia.
B ucură-te, floarea nestrică-
ckinii; bucură-te, cununa în-
its
H frânării!
Bucură-te, ceea ce ai stră­
lucit chipul învierii; bucură-te,
H ceea ce ai arătat vieaţa înge-
rească!
Bucură-te, pomul cel cu lu­
minoasă roadă, din carele se
hrănesc credincioşii; bucu­
ră-te, copacul cel înfrunzit cu
SO» 495 m
bună umbră, cu carele se aco-
per mulţi! H
Bucura4e, ceea ceai născut ^
pre îndreptătorul celor rătăciţi; ^
bucură-te, ceea ce ai născut pre ^
Mântuitorul celor robiţi!
Bucură-te, îmblânzirea ju- i î
decătorului celui drept; bucu-
ră-te, iertarea a multor greşiţi! M
de îndrăzneală; bucură-te,
dragostea care birueşte toată ^
dorirea! * ^
?Hp
Bucură-te, mireasă pururea M
Fecioară! m
C u m la c u l a i b-lea. ^
ăzând naştere streină, să
^ ne înstreinăm din lume,
mutându-ne mintea la cer; că
m
^
pentru aceasta Dumnezeu cel îHt
preaînalt pe pământ s’a arătat
om plecat, vrând să tragă la
înălţime pre cei ce strigă Lui: ^
*1 - 1 • ^
M
Icosul a) ţj-lea.
u totul a fost intru cei de
jos şi de cei desusnici^
cum nu s'a depărtat Cuvân-
tul cel necuprins; că pogo- ^
rîre lui Dumnezeu n'a fost, cu
mutare din loc, ci naştere din ge
Fecioară primitoare de Dum- U
nezeu, care aude acestea:
Bucură-te, în c ă p e r e a lui
Dumnezeu Celui neîncăput;
 496
biiciira-te, uşa tainei cei cin­
stite!
Bucură-te, auzirea cea cu
nepricepere a celor necredin­
cioşi; bucură‘te, lauda cea fă­
ră îndoire a celor credincioşi!
Bucură-te, căruţa cea prea
sfântă a Celui ce este pre He­
ruvimi; bucură-te, sălaşul cel
prea slăvit al Celui de pre Se­
rafimi!
Bucură'te, ceea ce ai adu­
¥¥.
nat lucruri protivnice întru
una; bucură^te, ceea ce ai unit
fecioria şi naşterea!
¥^
Bucură-te, petru care s'a
¥^ deslegat călcarea po ru nc ii;
41^
¥^ bucură-te, prin care s'a des­
¥^ chis raiul!
«
¥^ Bucură-te, cheia împărăţiei
Iui Hristos; bucură-te, nădej­
dea bunătăţilor celor veşnice!
Bucură-te, mireasă pururea
Fecioară!
C o u d u c ’Jl qI
oată firea îngerească s’a
T minunat delucrul cel mare
al întrupării Tale; că pre Cel
neapropiat, ca Dumnezeu L-au
văzut om apropiat tuturor; pe­
trecând împreună cu noi şi au­
zind dela toţi aşa:
Aliluia.
p
I (ihul al 9
re ritorii cei mult vorbitori,
îi vedem, Născătoare de
•9§ “ AMHVi.' ^
u
Dumnezeu, a fi despre tine ca
nişte peşti fără de glas; că nu
se pricep să spună în ce chip
şi Fecioară ai rămas şi ai putut u
naşte. Iară noi de o taină ca U
aceasta minunându-ne, cu cre­
U
dinţă strigăm:
Bucură-te, sălaşul înţelep­
ciunii lui Dumnezeu; bucu­
ră-te, comoara rânduielii lui!
Bucură-te, ceea ce arăţi
pre filosofi neînţelepţi; bucu­ u
ră-te, ceea ce ai vădit pre cei
meşteri Ia cuvânt a fi necuvân­
tători !
B ucură-te, că au nebunit în­
trebătorii cei cumpliţi; bucură-
te, că s'au veştejit făcătorii de
basme!
Bucură-te, ceea ce ai rupt
vorbele cele încurcate aie Ati-
u
neilor; bucură-te, ceea ce ai
umplut mrejile pescarilor!
B ucură-te, ceea ce ne-aitras
dintru adâncul necunoştinţei;
bucură-te, ceea ce pre mulţi
i-ai luminat la minte!
B ucură-te, corabia celor ce
vor săsemântuească; bucură-
te, limanul celor ce umblă cu
corăbiile acestei vieţi!
Bucură-Te, mireasă pururea m
Fecioară!
Conduci]] ui 1(1 lea
V rând să mântuească Iu-
mea împodobitorul tutu-
 «0 ^ A nS’CIA SAPTAMANĂ din p o s t ^ 497

ror la dânsa însuşi de sine porţi mana, care îndulceşte

m tiind făgăduit a venit şi păstor simţirile tuturor credincio- S
1 *^ fiind, ca un Dumnezeu, pentru şilor! ^
noi s’a arătat om ca noi. Căci
jH cii asemănare chemând pre Bucură-te, Preacurată stă­
^ cei asemenea, ca un Dumnezeu până, care eşti curăţirea lu­
îs mii; bucură-te, scară, care a ^
n înălţat cu darul pre toţi de S
H Aliluia. pre pământ; bucură4e, pod, ÎJ
«
':ii iarăşi cÂatâm Condacul: carele cu adevărat treci din
H .Apărătoarei Doamne... moarte la vieaţă pre toţi cei
Apoi Sţdelna. i-iu. ce te laudă pre tine! ^
n
H Podobia: Mormântul TAu...
H Bucură-te, Preacurată ceea ^
n Voievodul cel mare al în-
J| gerilor celor fără de trupuri ce eşti mai înaltă decât ce- îHt
n venind în cetatea Nazaret şi rurile, care fără de osteneală ^
J| stând înaintea ta, ţi-a vestit, ai purtat în pântecele tău
H curată, pre împăratul şi Dom- temelia pământului; bucură-te, ^
^ nul veacurilor, zicând către roşală, care ai vopsit din sân-
tine: Bucură-te, binecuvântată gele tău veşmântul cel dumne- m
^ Marie, adâncimea cea nea- zeesc al împăratului puterilor! ^
ţ| junsă şi netălmăcită, chemarea ftn
^ oamenilor. Bucură-te, Stăpână, care ai ^
H născut pre dătătorul de lege
^ S1&V&, şi ecum; (ot aceasta. Şl iHrftşl ceUre<
u cel adevărat, carele curăţeşte îW
CjDtarea a 4 a Irmos
în dar fărădelegile tuturor;
^ ela ce şade întru mărire
adâncimea cea necuprinsă cu
H ^ p r e scaunul Dumnezeirii, mintea, înălţimea cea nespusă, ^
ţ| „pre nor uşor a venit lisus,
ceea ce nu ştii de nuntă,
jg „Dumnezeul cel prea înalt,
pentru care noi toţi ne-am ^
„prin palmă curată, şi a mân- îndumnezeit! ^
„tuit pre cei ce strigă: Slavă
„Hristoase, puterii Tale!" Pre tine, ceea ce ai împletit
M Intru glasuri de cântări, cu lumii cununa cea neîmpletită
credinţă strigăm către tine: de mână, te lăudăm: Bucu­
Ceea ce eşti cu totul lăudată, ră te, strigând către tine Fe-
w bucură-te, munte gras şi în- cioară, păzitoarea tuturor, în* JW
JÎ chegat cu Duhul! Bucură-te, grădirea, întărirea şi scăpa-
jjj sfeşnic şi năstrapă, ceea ce rea cea sfinţită.
ra
 498
(•atuvusiu:
I 'u;u ce ijiuie in slav^t...
( ’iliitarea u u, IrmuR
s păimântatu-s’au toate de
„dînnnezeească mărirea
„ta; că tu, Fecioară neispitită
„de nuntă, ai avut în pântece
„pre Dumnezeu Cel ce este
„preste toate şi ai născut Fiu
„pre Cel fără de ani, Cel ce
„dărueşte mântuire tuturor
„celor ce te laudă pre tine".
Bucură-te, prea nevinovată,
care ai născut calea vieţii şl ai
mântuit lumea din potopul pă­
catului ; bucură-te, mireasă
dumnezeească, ceea ce eşti
auzire şi grain înfricoşat; bu­
cură-te, petrecerea Stăpânu­
lui făpturii!
Bucură-te, Preacurată, ceea
ce eşti tăria şi întărirea oa­
menilor, loc de sfinţire mă­
ririi, omorîrea iadului, cămară
cu totul luminoasă. Bucură-te,
bucuria îngerilor! Bucură-te,
ajutătoarea celor ce se roagă
ţie cu credinţă!
Bucură-te, Stăpână, căruţa
cuvântului cea în chipul focu­
lui, raiule însufleţite, carele ai
în mijloc pomul vieţii pre
Domnul, a cărui dulceaţă în-
viază pre cei ce se împărtă­
şesc Lui cu credinţă şi au fost
supuşi stricăciunii.
întăriţi fiind cu puterea ta,
cu credinţă strigăm ţie: Bucu­ st
ră-te, cetatea împăratului tu­
turor, de care s’a grăit lumi­
nat cele prea slăvite şi vred­
nice a se auzi, muntele cel
netăiat! Bucură-te, adâncul
cel nemăsurat!
Ceea ce eşti sălaş desfătat
cuvântului, bucură-te. Preacu­
rată, vasu! carele ai scos măr­
găritarul cel dumnezeesc! Bu­
cură-te, împăcarea cea către
Dumnezeu, cu totul minunată,
a tuturor celor ce pururea te fdi
fericesc pre tine. Născătoare
de Dumnezeu!
ÎHi
('rttavtiw ia:
Sp&lmăntalu-s'âu to alo ..
(\icpa rnmflne Canonul Hraniultil.
{'Antarpa a fi h . Irmos:
1 nţelepţii lui Dumnezeu cari m
-■-„faceţi acest praznic dum-
„nezeesc şi cu totul cinstit al
„Maicii lui Dumnezeu, veniţi
„să plesnim cu mâinile, slă-
„vind pre Dumnezeu, Cel ce
„s^a născut dintr^însa".
C eea ce eşti cămară nespur-
cată a Cuvântului şi pricină în­
dumnezeiţii tuturor, bucură-
te, Preacurată, chemarea proo­
rocilor; bucură-te, podoaba
apostolilor!
D in tine a picat rouă care
a stins văpaia mulţimii dum­
nezeilor; pentru aceea stri­
găm ţie: Bucură-te, lâna cea
îl •ftg
H plină de rouă pe care, Fe-
cioară, Gliedeon mai înainte
^ o a văzut!
Iată, Fecioară, bucură-te,
^ strigăm ţie: fii nouă adăpos-
fi tire şi linişte celor ce ne în-
Jj| văluim întru adâncul scârbe-
H lor şi ai tuturor sminteielor
^ protivnicuiui!
H Ceea ce eşti pricina bucu-
ţj riei, umple de dar gândul
w nostru, ca să strigăm ţie:
îl Bucură-te, rugul cel nears şi
norul cel cu totul luminos,
carele neîncetat umbreşti pre
cei credincioşi!
Apoi tQCf^pem P a t r u c ă n t a r o a
J e p r e m a r g in i eat«*
Aceasta este cânlurea lui losif.
TO
^ Cdot ire a a t>a, {^lasiil a l
area vieţii vftzând-o..
ţ| Mătimind mucenicii şi ca
W nişte pietre alese tăvălin-
d du-se pre pământ, toată zidi­
ţi rea vrăjmaşului de tot o au
surpat şi s’au făcut biserici
g lui Dumnezeu Celui viu.
W Rugămu-vă pre voi, muce­
nicilor, cari aţi săvârşit călă­
toria cea hună, întăriţi-ne să
jiii alergăm bine călătoria postu-
lui, strălucind cu săvârşirea
H bunătăţilor.
^ A m o r ţilo r .
{H P re robii Tăi, Stăpâne, cari
jg s’au mutat de pre pământ la
A CINCIA SAPTA m ANÂ d in POST go. 499
Tine, Cel prea bun, fă-i păr-
taşi împărăţiei Tale, cu sfin-
tele mijlociri ale dumnezeeşti- gj
lor mucenici, mult îndurate! ^
îW
A NA«c/ltrtttrt‘' ^
Ceea ce eşti una întru tot | j
lăudată, roagă pre Cuvântul ^
cel prea sfânt, să dea ierta-
re de păcate şi partea dumne- jw
zeeştilor daruri celor ce te
lăudăm cu credinţă, Maică gj
Fecioară! ^
A lt Irmos glasul ai 2-lea ^
D in chit, pre proorocul.. ^
Săvârşind pomenirea m u - ^
cenicilor, să trimitem cântări jw
al căre i Stih Domnului, astăzi dumnezeeş- S
te veselindu-ne. «
De săbii şi de foc netemân- SJ
n ics, Ir m o s
du-vă şi îndrăznind întru ere- ^
dinţă, mucenicilor, cu dânsa
aţi spăimântat pre tirani.
S la v j), a T r e im ii- ^
Treime dupre feţe, Te laud;
Unimii cei dupre fiinţă, mă g
închin: Ţie, Părinte, Fiule şi ^
Duhule Sfinte. m
Şl acum, a .V&si'ătuarel.
L auda îngerilor şi a oa- ^
menilor eşti Fecioră, că ai
născut pre Hristos, Mântuito- ^
rul sufletelor noastre. ^
S iih ; M iiiuDut uste Dumnezeii iDtru sfinţii Sâi, ^
Dumnezeul lui Israil. ^
L uând vieaţă în locul mor- | î
ţii, săltaţi locuind în locaşu- ^
 500 •og SÂMBĂTA go»
- — ----- - ^
rile cele cereşti, prea lăudaţi­ Bucură-te, ceea ce ai stri- ^
lor mucenici ai !ui Hristos cat pre stricătorul gândurilor; g
Dumnezeu. bucură-te, ceea ce ai născut |[|
stih: Sufletele lor iulru bunaiălise vorsalăţiul. pre semănătorul curăţiei! ^
Cela ce stăpâneşti moartea Bucură-te, cămara nunţii |î
şi vieaţa, odihneşte cu sfinţii cei fără de sămânţă; bucură- ^
tă i, Hristoase, pre cei ce s'au te, ceea ce ai împreunat ^
mutat din vieaţă cu credinţă. Domnului pre cei credincioşi! |J
Ir m o s u l
Bucură-te, ceea ce din fe- ^
Din chit pre proorocul l-ai
cioare una ai fost bună hră-
„izbăvit şi pre mine dintru
nitoare de prunc; bucură-te,
„adâncul păcatelor mă scoate,
cămara cea împodobită a su- ^
„Doamne, şl mă mântueşte“.
fietelor sfinţilor!
A p o i E c t e n ia c e a m io ă , şi d u p ă E jf o n is , câo-
tâm ia r â ş i C o D d a c u l: Bucură-te, mireasă pururea i î
Apărătoarei Doamne... Fecioară! ^
Si c e t im Ic o a s e ie i^i C o i d a c e l e ce a u m a i
rămaR. Coadacul ai iM e a . ^

I
'
Ic o s u l a l lO - lea.
mpărate sfinte, de Ţi-am a- ^
id eşti fecioarelor, Născă- duce cântări şi psalmi la
J toare de Dumnezeu, Fe­ număr tocmai ca nisipul, ni- m
cioară, şi tuturor celor ce mica nu plinim cum se cade; |J
aleargă la tine. Că Făcătorul că se birueşte toată cântarea, M
cerului şi al pământului te-a care va să se tindă către mul- ^
gătit pre tine, Curată, sălăş- ţimea milelor Tale cele mul- M
luindu-se în pântecele tău, şi te, care ai dat celor ce-Ţi U
7*?.
învăţând pre toţi să strige ţie: strigă: ^
îl Bucură-te, turnul fecioriei; Aliluia. iî
bucură-te, uşa mântuirii! u
Icosul al ll- i a
Bu c u r ă - 1 e, începătoarea ^
F
ăclie primitoare de lumi-
prefacerii cei înţelegătoare; nă, arătată celor ce sunt ^
bucură-te. dătătoarea darului întru întunerec, vedem pre
celui dumnezeesc! Prea Sfânta F e c i o a r ă ; că
Bucură-te, că tu ai înoit aprinzând în sine focul cel
pre cei zămisliţi cu ruşinea; netrupesc, îndreptează spre ^
bucură-te, că tu ai învăţat cunoştinţa cea dumnezeească
pre cei urîţi de minte! pre toţi, care luminează min- g
H
•®S 1
A riN CIA SA >TAMANA d in p o s t 501 M

tea cu raza şi cu chemarea Ic o p u l fti 1 2 1 p b ^

se cinsteşte cu acestea: ântând naşterea ta, te

B Licură-te, raza soarelui ce­ C lăudăm toţi ca pre o bi-
serică însufleţită, Născătoare
jHt
^
ka lui înţelegător; bucură-te, ra­ de Dumnezeu. Că locuind în ^
za luminii cei neapusel
pântecele tău Domnul, Care
B ucură-te, fulger carele lu­ ţine toate cu mâna, a sfinţit, ^
minezi sufletele; bucură-te, a slăvit şi a învăţat pre toţi ^
)H( ceea ce îngrozeşti pre vrăj­ să strige către tine:
Vi
¥i maşi ca tunetul!
B ucură-te, locaşul lui Dum-
4»« B ucură-te, că din tine a ră- nezeu şi al Cuvântului; bucu- gf
kH sărit strălucirea cea cu multă
w ră-te, sfântă care eşti mai ^
IM( lumină; bucură-te, că ai izvo- mare decât sfinţii!
w
k-'i rît izvorul cel ce curge cu ape
multe! B ucură-te, ladă poleită cu ^
4M ( Duhul; bucură-te, comoara ^
B ucură-te, ceea ce ai zu­ vieţii cea nedeşertată!
Vi grăvit chipul spălării; bucu-
Vi B uc ura -t e, coroana cea ^
VI ră’te, ceea ce curăţeşti spur­ scumpă a împăraţilor celor ^
kn căciunea păcatului!
Vi credincioşi; bucură-te, lauda m
IM!
kV Bucură-te, bae care speli cea de cinste a preoţilor celor M
V I conştiinţa: bucură-te, pahar cuvioşi! sî
k^
VI carele dregi bucuria!
Vi ucură-te, stâlpulbisericii ^
B
Vi Bucură-te, mireazma miro­ cel neclătit; bucură-te, zidul ^
vt sului celui bun a! lui Hristos;
Vf împărăţiei cel nemişcat! ^
Vi bucură-te, vieaţa veseliei cei
Vi Bucură-te, prin care se ri- u
Vi de taină!
Vi dică biruinţele; bucură-te, prin ^
k» Bucură-te, mireasă pururea care cad vrăjmaşii!
Vi Fecioară!
Vi Bucură’te, tămăduirea tru- gt
Vi ('i)Qdacul al 12-lua.
Vi pului meu; bucură-te, mân- ^
rând să dea har datorii­
Vi
Vi
V lor celor de demult, des-
kV legătorul tuturor datorii^or
tuirea sufletului meu!
Bucură-te, mireasă pururea
^

Vi Fecioară! s*f
Vi omeneşti, venit-a singur la cei
Vi ce se depărtaseră de harul Lui CoadHcul al 13-lea. ^

Vi şi rupând zapisul, aude dela

a
) Maică prea lăudată, ca- S
W toţi aşa: ♦ re ai născut pre Cu- 2
Vi Aliluia! vântul cel ce este mai sfânt M
Ml
 503 cog
IU
decât toţi sfinţii, primind a-
cest dar de acum, izbăveşte
din toată ispita şi scoate din
munca ceea ce va să fie pre
toţi, cei ce-ţi cântă ţie:
Aliluial
A c c b t (> o n d n r Re z ic e d e t r e i o r i. ş i
c c d m Ic o s u l iD tA iu '
Îngerul cul mai lotălu st&t&tor...
C o n ila c u l
Ap&rătoarei Doamne ..
SINAXAR
iN s â m b At a d in s ă p t ă m â n a
« A CINCEA A POSTULUI MARE
W de viaţă făcătoarele lemne a'e erucii, Hegnn
S in a x a r u l d lo M lu e l, a p o i a c e s ta
1d aceeasii zi. io Sâmbăta din săptărrâDa a
mi ciocea a postului mare, prâzniiim imnul Aca­
4»« tist al Prua Sfintei Stăpânei Qoastro. Nâscă-
t larea de Dumneznu şi pururea Fecioara
Mitria,
S t ih u r i
H P rin cântări neîncetate, cu mulţumire cetatea
Cântii pe Apărătoare, cc’o război i-ajutătoare.
e timpul dumuiei Iul iraclie, împăratul
Bizanţului, Horsoe, Împăratul Perşilor,
____ a văzut că Im plrăţia Bizantinilor este
cu totul slăbită In urma domniei Împăratului
Foca, tiranul. Pe asta a trrals pe unul din
satrapii sal, Sarvar cu numele, cu muUe mii
de ostaşi ca să i supună Iul răsiritul. Horsoe
şi mal nainte dusese la pielro ca la o siit;^
de mii de creştini; ii vânduse Evreilor, iar
aceştia i au omorit, Cucerind deci satrîtpul
Sarvar tot răsăritul, a ajuns chiar până la
Hrisopole, numit azi Scutiri.
Impi^ratul Iraclie, peotrucă avea lipsă de
bani in vistieria statului, a prefăcut vasf*Ie
sfinte ale biaericilor, cu făgăduinţa că va da
luapoi mai multe şi mai desâvftrijite sfinte
va>;e. fr^clie porneşte deci ou corăbiile prin
Marea Neaeră şi intră în ţinuturile P e rs ie i;
nimiceşte Persia; Iar Horsoe, Împreună cu În­
treaga sa naşte, este b^tut cumplit. Nu după
multă vreme Siroiş. (iul lui Horsoe, s'a răs­
¥< culat Împotriva tatălui s?lu, a lu'it ol condu­
cerea impărăţiei, a ofnorit po Horsoe, tată!
lui. §i a făcut pace cu Iraclic.
tn
SAM BAI'A go»
Hagan, conducătorul M'Slenilor gi al Sciţilor,
cftad a nuzii că im păraluliraclie străbătea Ma­
rea Neagră spre a se duce in Persia, a stricat
pacea cu Bizantinii, A strâns nenumărate oijti
a năvălit din păriile de raiazftnoapte asupra
Constantinopolel, scoţând strigăte do bulă Îm­
potriva lui Dumnezeu. Marea s'a umplut îndată
HHk
(le corăbii şi uscatul de pedeştri şi călăreţi
l’atriarhul Ser^liie indemna poporul Cf'nstan-
tinopolel să nu-şi piardă curajul, ci să-bi pună
din tot sufletul Întreaga nădejde in Dumne­
zeu şi in prea curata lui Maică, Născătoarea
larA şI
de Dumnezeu. La fei şl Vonu patriciul, care
era pe atunci în fruntea cetfitli, pregătea
tot ce trebuia pentru izgonirea vrăjmaşilor
..Trebue, spunea el. ca Împreună cu ajutorul
cel de sus să facem şi noi cele ce se cuvin“ .
Patriarhul, purtând împreună cu tot poporul
dumnezeeasca Icoană a Maicii Domnului,
raorgea Împrejurul cet^ţ'i. pc deasupra zidu­
rilor. Iar când Sarvar dinspre răsărit şi Hapan
dinspre apus au început să dea foc locuinţe­
lor diraprejurul cetăţii, patriarhul umbla pe
deasupra zidurilor cetăţii, purtând icoana cea
nef^cută de mână a lui Hristos, cinstitele şi
a năvăMt pe uscat asupra zidurilor cetăţii
Constantinopoloi cu o mulţime nenumărată
de ostsşi, înarmaţi foarte tare încât trebuia
să lupte uu fl'ildat bizantin cu zece soldaţi
sciţi Dar nebiruita Apărătoare a ucis pe cei
mai mulţi din Sciţi prin puţinii ostaşi ce se
găseau in biserica Izvorul Tămăduirii. Din
pricina asta Rizantinjj. prinzând îndrăzneală
§i curaj, ii biruia raereu sub conducerea Mai­
cii lui Dumnezeu, cea nebiruita Cu toate că
Sciţii au văzut că sunt respinşi, au cerut lo­
cuitorilor ConstantinoDolei să ceară pace; dar
ei n ’au vrut. Atunci Hagan le-a răspuns: ..Nu
vă înşelaţi cu Dumnezeul in care credeţi f
Neapărat mâine voiu lua cetatea voastră!“ U
ftur.ul ace«ţor cuvinte locuitorii cetăţii şi-au
Întins mâinile cî^tre Dumnezeu. Ilagan şi Sar­
var s'au înţeles să atace şi pe uscat ?i pp
mare. Dnr au (ost atât de cumplit bătuţi de
Bizantini. încât nu mai dovedeau cel vii să
îngroape morţii, Corăbiile cele tăcute d-n- ^
tr'un singur IcmnoUne ou soldaţi care se în-
drept 'U. prin golful numit Cornul de Aur, ^
spre biserica din Vlahcrna a Nfiscntoerei de ^
Dumnezeu din pricina unei puternice furtuni ^
ce s’a pornit pe neaşteptate pe mare, le-a g
despărţit pe unele de altele ^1 le-a sfărâmi't ^
Împreună cu toate corăbiile duşmanilor. Si ^
se putea vedea minunata lucrare a prea cu- „.
ratei Maicii lui Dumnezeu, căci pe toţi i-a ^
aruncat Ia ţărmul mării lângă Vlaherne. To- ^
pnrul, deschizând iute porţile, cu femei şi cu ^
copii, năvălind vitejeşte asupra lor, i-a ucis ^
pe toţi fără deosebire. Conducătorii vrĂjma- ^
silor s'au întors plângând şi t;'inguindu-se. g
Poporul cel iubitor de Dumnezeu ul Constan- ^

•>§ i ’lNCIA'bAPlAM ANA 1>IN I'UST
•
linopolei, (ifiiHi mu]ţ(iiiii(|\ Maicii Domnului,
a l'fti’ut priveglieri şi h cântat toata noap­
tea imnul Aoatist, ca uneia ce a privegLeal
pentru ei n biruit pe duşmani prin pute­
rea ei ciH mai presus de fire.
Şi de atunci, spre pomenirea acestui fapt
şi a minunii acesteia mai presus de fjre.BIsc-
rica a rânduit să S3 afieroseasc;i Maicii Uom-
Duiuiaryafitfl sărbătoare in actet timp când
^ a avut Iqc liiniinţa prin a jilo ru l Maicii Dom-
^ nuliii, L au numit Acatist, pentrucă intrcj;
^ poporul >i clerul Constantinopoîfi a cântat
^ atunci acest imn stând in picioare-
^ Dupii trecere a treizeci i;i şase de ani, pe
timpul ImpArAţiei Iui Consiuntin Pogonatul,
Agarincnii venind cu nenumftratJi oaste au
W atucdt din ijou Constatinopolul. Şl au t'Qut
inconjurutft oetatea timp de şapte ani, in
caro timp au iernat în părţile Cizlcului, şi
au murif mul[l oameni dc-ai lor. Apoi au
>1^ pleoat şi 8'au întors cu corăbiile lo r; când
W au BjUDP la locul numit Sileo, cu ajutorul
prea curatei Maicii lui Dumnezeu, a fost toţi
ifiecaţi in uiare,
W D ir a mai făcut Născătoarea de Dumnezeu
^i o a treia minune. Pe timpul lui Leon Isauriil,
jjft Mahomedanii, urmaşii lui Agar, in număr de
foarie multe zeci de mii, au nimicit mai Întâi
Iraparăţia I*eri;ilor, apoi Ej^iptul si Libia şi au
^ ataf'Bt pe Indieni, Etiopieni şi Spanioli, Mai
pe urmă au pornit cu opt sute de corăbii
pline (ic ostaşi şi Împotriva oraşelor impară-
lesei. Au iaconjurat Constantinnpolu! şl aveau
Hg (1« gând Să i nimicească indatâ. Poporul cel
Jn gfant al ceiătiii a luat ciostilul lemn al cins-
7^ titoi şi de viaţă făcătoarei Cruci şi cinstita
H
W icoană a Maicii lui Dumnezeu Fovâţuitoarea
ih'f şi au mers i:e ju r împrejurul zidului cetăţii,
rugând pe l'umaezeu cu lacrimi să se indure
de ei. Af^.'tri.nilor le a vecit in gănd să-şi Im-
pirtă o.ftile in două părţi: o parte au porni-
j|n t-o ifnpolriva Bulgarilor, unde au căzut mai
JR mult de doujîzcci de mil, iar altă p.>irte a ră-
fx niis ca 8ă cucerească Constfintlnopolul. Fiind
^ Insă împiedecaţi de un lanţ de fier care sc
intiadea dela Galata până Ia zidurile cetăţii.
IJn au ocolii şi au ajuns aproape de locul numit
Sosten. Acolo a izbucnit un vânt dela mia^ă-
noapte, incAt cele mai multe dm corăbiile lor
J n B'au sfi^rAnialşi e’au inecat. Cel caro an mai
rămas au căzjt in mare loamete. încât au
mâncat Şl carne omenească şi muiau băligar
jj« şi-l mâncau. Apoi au plecat si când au ajuns
r5 In Ma'ca i'^gee, toate corftbiile lor împreună
J n CU toţi al lor sau dus in fundul mării, căci
^ cszâtid din cer griodinj puternică şi iofier-
bântând marea a topit eorftbiile lor şi aşa
J q acel fitol nenumărat de corăbii au pierit şi
JD au rămas numai trei ca să dea de veste.
?G AşadarpfaznuimsărbUtoarpade astăzi pen-
trutoal’ :.ceste minuni ni li presus de fire ale
•k
5ic:
§0* 503
prea curatci Maicii lui Dunuit'zeu- Se uu-
meştc Avalist, pentrucă atunci întreg poporul
a cântat in riOH[jtai aceea imnul Muic.i C u­
vântului Hlând in picioare şi pcJitrucăla toa­
te celelalU' ifoase otjişniiim fâ şedem. in
timp ce icoiiselo act stea «le Maicii lui Humne-
zeu le a^^c'Ulifini cu to;i ia picio;ire-
Pentru nigâciiiiiile Apâraloiiroi şi nebirui­
tei MaiciiTidi', llrisloase Dunuu'/j ule, slobo-
zcşte-ne pc noi din toa(<* urvoilo ce ^tau Iu
jurul noplru şi no niâiuuo'fţc ra nn singur
Iubitor de oameni, Amin.
Cflntarf^a a 7-a irr <i-
N
’au slujit făpturii înţelep­
ţii de Dumnezeu, fără nii-
„inai Făcătorului; ci groaza
„focului bărbăteşte călcându-o
„s’au bucurat, cântând: Prea
„lăudate Domnul părinţilor şi
„Dumnezeule, bine esti cuvân-
ntat».
Pre tine te lăudăm strigând:
Bucură-te, căruţa soarelui ce­
lui înţelegător şi viţa cea ade­
vărată, care ai crescut strugu­
rul cel copt, din carele curge
vinul, cel ce veseleşte sufletele
celor ce te slăvesc pre tine cu
credinţă.
Ceea ce ai născut pre vinde­
cătorul tuturor oamenilor,
bucură-te, mireasă dumneze-
ească, toiagul cel de taină,
carele ai înflorit floarea cea
neveştejită! Bucură-te, Stă­
până prin care ne umplem de
bucurie şi moştenim vieaţa!
,\u poate, Stăpână, limba
cea cu podoabă vorbitoare să
te laude pre tine; că te-ai
înălţat mai presus de serafimi,
«■
« 504 •OS SÂMBATÂ §0*

uv
născând pre împăratul Hristos; cari au iubit patimile Tale u
J l pre Carele roagă-L, să nemân- cele frumoase şi cinstite.
Wî tuim din toată nevoia, cei ce
A m o r ţ ilo r . ^
î l ne închinăm ţie cu credinţă.
P re robii Tăi, cari au trecut 5^
Marginile lumii te laudă şi viforul vieţii cel cu multă du-
J| te fericesc şi cu dragoste stri- rere, îndreptează-i la limanul ^
găcătre tine:Bucură-te, carte vieţii. Stăpâne, ca să strige cu ^
iHî întru care s'a scris Cuvântul toţi aleşii Tăi: Bine eşti cu-
cu degetul Tatălui, ceea ce eşti vântat Dumnezeul părinţilor u
curată; pre Carele roagă-L, noştri.
îl Născătoare de Dumnezeu, să
JS scrie în cartea vieţii pre robii A N fta c ăto ftre l, ^
X*
w tai. C eea ce ai născut pre dătăto-
m Plecăm genunchii inimii rul legii, roagă-L, pururea Fe- m
UI noastre, noi robii tăi, şi ne cioară, să ridice acum toate
^ rugăm ţie: pleacă urechea ta, fărădelegile celor ce bine- ^
J l ceea ce eşti curată, şi ne mân- voesc a săvârşi nevoinţadum- U
^ tueşte pre noi, cei ce suntem nezeescului post.
p cufundaţi pururea în scârbe; m
şi apără de toată robia vrăj- AU IrmoB, glasul al 5-lea: u
u
maşului cetatea ta, Născătoare B in e eşti cuvântat Dumnezeul...

S de Dumnezeu. Bine eşti cuvântat Dumne- ^

A lt Ir m o s , g la e u l a l f)- Ie a :
zeule, Cel ce ai arătat viteji pre ^
D ătător de rouă.-.
mucenicii cei ce au pătimit ^
pentru Tine, Carele eşti lăudat
Prea luminata adunare a şi preaslăvii u
H dumnezeeştilor Tăi mucenici,
îl mult milostive, întru lumina Bine eşti cuvântat Dumne- ^
Taceaneapusăacum vieţuesc; zeule, Cela ce ai dat nouă rugă-
^ cu rugăciunile lor dărueşte tori către Tine pre purtătorii
tuturor luminarea şi iertarea de chinuri. Carele eşti lăudat ^
m păcatelor, Hristoase. şi preaslăvit.
j[S Cât este de frumoasă vre- u
Slavă, a Treimel. ^
U mea postului, care ne-ai dat
m nouă. Doamne! Intru care Bine eşti cuvântat Dumne- ^
H milostiveşte-Te spre sufletele zeule, Cel ce eşti cunoscut unul m
îl noastre ca un bun; pentru ru- după fire şi în trei feţe, Cel
jg găciunile sfinţilor mucenici. prea lăudat şi preaslăvit. gf
 *:

*9§ A CIN i IA SAI’TAMANÂ DIN TOST go* 505

şt ficum, a Nâsc&toarei.
„lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi
Bine eşti cuvântat Dumne­ „întru toţi vecii".
zeule, Cela ce Te-ai născut fără
I n pântece ai primit pre Cu­
sămânţă şi pre ceea ce Te-a
vântul şi ai purtat pre Cela ce
născut o ai arătat curată, Cel
poartă toate şi ai hrănit cu
prea lăudat şi preaslăvit.
¥i lapte, ceea ce eşti curată, pre
stih; Cela ce hrăneşte toată lumea
Sfinţilor cari sunt pre pământul Lui.
cu buna voire; Căruia cântăm:
minunate a făcut Domnul toate voile Sale pre Domnul lucrurile lăuda­
intr’inşii...
m ţi-L şi-L prea înălţaţi întru
Bine eşti cuvântat Dumne­ toţi vecii.
zeule, Cela ce ai astupat gurile
iarelor şi ai stins focul, spre M oisi a cunoscutîn rug taina
^H( cea mare a naşterii tale, prea
lauda sfinţilor Tăi, Cel prea-
iăudat şi preaslăvit. sfântă Curată Fecioară, iară ti­
¥i nerii mai înainte au închipuit
Btili: aceasta mai luminat, în mijlo­
Fericiţi sunt pre cari i-al ales şi i-ai cul focului stând şi fiind nearşi;
primit, Doamne.
pentru aceea te lăudăm pre
V^i Bine eşti cuvântat Dumne­ tine întru toţi vecii.
¥i zeule, Cela ce ai mutat dela Cei ce mai 'nainte, pentru
»¥ moarte la viaţa cea fără sfâr­
<H( înşelăciune, eram dezbrăcaţi,
şit pre cei ce Ţi-au slujit Ţie acum ne-am îmbrăcat în haina
>H^ cu credinţă în vieaţă.
nestricăciunii, prin naşterea
iH( ta; şi cei ce şedeam întru în-
Irm osul;
tunerecul păcatelor, am văzut
k'^ Bine eşti cuvântat Dumne-
lumină. Fecioară, ceea ce eşti
„zeule, Cela ce vezi adâncurile
locaş luminii; pentru aceea te
„şi şezi pre scaunul slavei, cel
lăudăm întru toţi vecii.
„prea lăudat şi preaslăvit**.
W C ei morţi prin tine viază, că
¥i^ Câuttireft a S ‘i, Irmos J l : ai născut vieaţa cea într’un
re tinerii cei binecredin-
¥^
W
P „cioşi în cuptor, naşterea
„Născătoarei de Dumnezeu i-a
ipostas; cei ce mai înainte
erau muţi, acum grăesc bine,
stricaţii se curăţesc, boalele
„mântuit; atuncea fiind închi- se gonesc şi mulţimea duhu­
„puită, iar acum lucrată, pre rilor celor din văzduh se bi-
w „toată lumea ridică să-Ţi cân- rueşte, Fecioară, ceea ce eşti
« „te Ţie: pre Domnul lucrurile mântuirea oamenilor.
 506 K)§ SAMllAT- ^

¥¥; vim pre Tine cu bucuria su­

Ceea ce ai născut mântuirea
¥¥i lumii, prin care ne-am ridicat fletului, întru toţi vecii.
de pre pământ la înălţime, bu-
Alt IrmoB
cură-te cea cu totul binecu­
i ’re FflcMorul făpturii.
vântată, care eşti acoperă­
mânt şi putere, zid şi tărie Sfinte cete ale mucenicilor,
¥Mi celor ce cântă, Curată: pre aduceţi-vă aminte de cei ce vă
¥¥i laudă pre voi cu dragoste şi
H Domnul lucrurile lăudaţi-L
¥^ şi-L prea înălţaţi întru toţi prea înalţă pre Hristos în veci.
vecii. Cu sabie tăindu-se muce­
Alt IrnioB: nicii, se bucurau lăudând pre
1 ÎD văpae, cuvioiiiilor... Hristos şi prea Înălţându-L în­
kH tru toţi vecii.
Minţile cele cereşti prea s’au
minunat de isprăvile sfinţilor Hinei-iivaptAm pr«' TalAl,
mucenici; pentru rugăciunile CU minunată cuviinţă se îm­
-W^ lor, minunează întru noi, Stă­ parte Treimea şi rămâne ne­
¥^ pâne îndurate, din destul, mi­ împărţită ca un Dumnezeu.
lele Tale. Pre aceasta o prea înălţăm
Cei ce aţi călcat focul cu întru toţi vecii.
W roua cea dumnezeească, vitejii
4(^ a''.iiui, a Nft-icAt'iarei
Domnului cei vrednici de mi­
Fecioara a născut prunc;
¥ii nune, izbăviţi-ne pre noi de
¥^ focul cel muncitor, cu rugă­ căci Dumnezeu s’a făcut om
W dintr^însa. Tot trupul să-L lau­
ciunile noastre cele fierbinţi
4»^ către Stăpânul. / de întru toţi vecii!
Prea bunule Cuvinte, pre stih
cei ce s'au mutat dela noi cu MniiQat este Dumnezeu iDtru sfiotii Săi,
Dumoezeul lui I^rall ¥
¥^ dreaptă credinţă învrednice-
W şte-i vieţii cereşti şi luminii cei Stâlpi ai vitejiei s'au arătat
W mucenicii, veselindu-se pentru
« sfinte; prin rugăciunile muce­
W nicilor celor bine biruitori. căderea diavolului, lăudând
¥¥i
pre Hristos şi preaînălţându-L )f4
i*jf A SâscâtnarM
în veci.
Cu rugăciunile celeia ce
¥^ Te-a născut pre Tine, Indu­ Stih.
¥^ Sufletele lor lotru buaătâti se vor sâU^lui
rate, ale sfinţilor mucenici şi
¥ii ale apostolilor Tăi, luminează învredniceşte, Doamne, în
«
¥^ sufletele noastre; ca să Te slă­ sânul lui Avraam pre robii Tăi,
¥^
 IXL'IA s A I'I'A m A n A d in p o s t got 507

cari cu credinţă şi cu nădejde carele ai primit mirul cel ne- u

s’au mutat Ia Tine. deşertat, ce s^a vărsat deasu­
pra ta.
Irmosul

Sg lâudam, bino sa cuvaDtâm... Să stăm cu cuvioasă temere u u

Pre Făcătorul a toată făp- în casa Dumnezeului nostru u
„tura, de care se spăimântează şi să strigăm: Bucură-te, Stă­
„îngerii, cântaţi-L popoare şi-L pâna lumii; bucură-te, Mărie,
„prea înălţaţi întru toţi vecii". Doamna noastră a tuturor;
bucură-te, ceea ce una eşti
v.’âQtarftQ a i*'a. Irmos: între femei fără prihană şi bu­
I ^ot neamul pământesc să nă; bucură-te, stâlpul cel de
¥^
kiţ „sălteze cu Duhul, fiind foc carele conduci firea ome­
4H( „luminat, şi să prăznuească fi- nească Ia vieaţa cea de sus.
¥i( „rea minţilor celor fără de Porumbiţă, ceea ce ai năs­
„trup, cinstind sfinţita prăz-
cut pre cel milostiv, bucură-te,
„nuire a Maicii lui Dumnezeu pururea Fecioară! Bucură-te,
„şi să strige: Bucură-te, prea lauda tuturor cuvioşilor; bu­
„fericită Născătoare de Dum- cură-te cununia mucenicilor;
¥i „nezeu, curată, pururea Fe- bucură-te, frumuseţea cea
„cioară**.
Vt dumnezeească a tuturor drep­
Să strigăm ţie credincioşii, ţilor şi mântuirea noastră a
bucură-te! prin tine făcân- credincioşilor.
V( du-ne părtaşi bucuriei cei dea- Fie-Ţi milă, Doamne, de
HH pururea; mântueşte-ne pre noi moştenirea Ta, trecând cu ve­
Vi
de ispitele robiei păgâneşti şi derea acum toate păcatele
de toată altă bătae, Fecioară, noastre; având rugătoare spre
care vine oamenilor celor ce aceasta către Tine, pre ceea
greşesc, pentru mulţimea pă­ ce Te- a născut pre pământ fără
catelor. de sămânţă, pre Tine, Hris-
Vi
toase. Carele ai voit de Te-ai
Arătatu-te-ai luminarea şi închipuit în firea omenească, 13
întărirea noastră, pentru acea­ pentru marea mila Ta.
sta strigăm către tine: Bucu­
ră-te, steaua cea neapusă, ca- Alt irmo»;
re ai adus în lume pre soa­ ,-re Dumnezeu a-L vedea...

rele cel mare; bucură-te, Cu­ Ca lumina, ca soarele rasă- ^

rată, ceea ce ai deschis raiul rind, mucenicii au luminat tot
cel încuiat; bucură-te, vasul. pământul cu razele bunei ere- ^
¥f
^ 508
^ dinţe şi cu strălucirile minU'
IU (iilor; şi au pierdut întunere-
cui mulţimii dumnezeilor. Cu
ale cărora rugăciuni, Dumne-
jg zeule, milueşte-ne pre noi.
Oaste nebiruită a muceni-
cilor, întăreşte-ne pre noi pre
m toţi, ca bine să ne nevoim şi
să săvârşim curgerea postului;
î i ca săvârşind lucrul dumne-
zeeştei vieţi, să ne facem păr-
tasi vieţii, bucurându-ne.
A m u r g ilo r .
wî S ă ajungă bunătatea Ta,
Doamne, pre cei ce s'au mutat
dela noi, cu înfricoşată po­
li^ runca Ta; să-i înconjure pre
dânşii mila Ta şi să-i îndrep-
^ teze la locaşurile cele lumi-
nate de lumina feţii Tale.
k9
A K uB cA toarei
P rin glasul îngerului ai năs-
3n^ cut, Născătoare de Dumnezeu,
negrăit, pre vestitorul voiei
^ Tatălui. Deci primeşte glasuri-
î« le robilor tăi, cele ce aducem
UI în vremea postului şi le du
^ lui Dumnezeu ca nişte tămâie.
W? AU Irmos,
^ I saie (lânţiieşte..
S ăvârşind praznic muceni-
cesc, să săltăm astăzi cu cân-
^ tari, popoare, cântând lui Hris-
^ tos, rânduitorul nevoinţelor,
Celui ce le-a dat lor biruinţă
|[| asupra vrăjmaşilor. Pre Ca-
rele cu cântări să-L slăvim.
•«§ s A m b At A 8»
---------------------------------------- — - - ^
C u unghii de fier zgâriaţi ^
fiind şi cu săbii tăiaţi din toate
mădularele, v'aţi unit cu Hris- ^
tos prin dragoste, prea lăuda-
ţiior mucenici. Pentru aceas-
ta bucurându-vă acum în ce- ^
ruri, rugaţi-vă pentru noi toţi. ^
,SlavA, a T r e im e l.
întocmai în fiinţă. Te laud |î
pre Tine Treime, ceea ce eşti ^
fără de început, cinstită, de ^
vieaţă începătoare, nedespăr-
ţită Unime. Părinte Cela ce ^
eşti nenăscut, Cuvinte şi Fiu- U
le Cel născut şi Duhule sfinte;
mântueşte-ne pre noi, cei ce §î
Te lăudăm pre Tine. |]|
u
Ş i a c u m , a N fts c fito a re l. ^
M ai presus de minte este na- gj
ştereata. Maica lui Dumnezeu; ^
că întru tine zămislirea s'a
făcut fără de bărbat şi naşterea^if
întru feciorie. Dumnezeu este ^
Cel ce s’a născut; pre Carele u
mărindu-L, pre tine Fecioară ^
te fericim. ^
stih
(ţlinţilor cari sunt pre pământul Lui, mi- ^
niinate a făcut Domnul toate voile Sale intru ^
(lăntjii. ^
O astea mucenicilor cea vi-
tează a împăratului şi Dumne-
zeului tuturor, cu cântări să o
încununăm popoare, că aceea ^
a biruit taberile drăceşti. Pre ^
carii lăudându-i, slăvim pre M
Stăpânul.
 A CINCIA SAI>TÂMAn A d in POST 50$

Stib:
chemarea neamului nostru; m
Fericiţi sunt prc cari i-ai ales şi i-ai
|J| primit, Doamne.
şi strigă către tine, prea sfântă: ^
Bucură-te, şi te găteşte prin gj;
jj| C and vei scula toată făptura cuvântul acesta, să primeşti ^
^ să se judece, Hristoase, milu­
pre Dumnezeu-Cuvântul în ^
ţa este pre credincioşii robii Tăi, pântecele tău. ^
Wţ pre cari i-ai luat acum; iartă Idn doufi ori) ^
greşalele lor cele din viaţă şi
cu sfinţii Tăi odihneşte-i în Palat purtător de lumină s'a ^
îi veci. gătit Ţie, Stăpâne, pântecele ^
jţjţ Irmosul cel curat al dumnezeeştei fiice.
|î| Isaie dănţueşte! Fecioara a Pogoară-Te şi vino la dânsa şi ^
Jî „avut în pântece şi a născut milueşte făptura Ta, care a
^ „Fiu pre Emmanuil, preDum- dobândit război pentru pizmă, ^
jj^ „nezeu şi omul; răsărit este s'a ţinut în robia celui viclean, ^
^ „numele Lui, pre Carele slă- şi-a pierdut frumuseţea cea
„vindu-L, pre Fecioara o fe- dintâi şi aşteaptă pogorîrea îHt
^ „ricim“. Ta cea mântuitoare.
UJM1NANDA
Gavriil arhanghelul de faţă
Podobia: auziţi glas de veselie-,
vine către tine şi strigă ţie,
Taina cea din veci se cunoaş- ceea ce eşti cu totul nevino- |J
j l te astăzi; că Dumezeu, Cu- vată: Bucură-te, deslegarea
m vântul lui Dumnezeu, se face blestemului şi învierea celor ^
fiu Fecioarei Măriei, pentru căzuţi; bucură-te, ceea ce sin- ^
îtg milostivirea, şi Gavriil vesteşte gură ai fost aleasă lui Dum- ^
m bucuria bunei vestiri. Cu care- nezeu; bucură-te, norul cel ^
iHţ le împreună să strigăm toţi: însufleţit al soarelui, care pri- jHf
m Bucură-te, Maica Domnului! meşti pre Cel neîncăput, ce va ^
(lie trei ori). să se sălăşluească în pântecele ^
tău. H
^ L A LAUD K

PuD'ui LStlLirtlM pp 4; (Cântăm aceste Sll-
m fiiri, glasul ul 4-lea.
Podobla: C a pre un viteaz...
Îl Ţaina cea ascunsă şi neş-
tiută de îngeri, arhanghelului
Gavriil i se încredinţează şi
m către tine acum vine, ceea ce
eşti bună şi curată porumbiţă,
.Slavă. $i aouni. Sliiiira, plusul al 1-loa
Biniîur nlaHiil, ^
Auzit-a Născătoarea de
Dumnezeu limba care nu o
ştia; că grăia către dânsa ar-
hanghelul graiuri de veste ^
bună; şi ea primind vestirea ^
cu credinţă, Te-a zămislit pre
 510 ««§ 'W IB A T A A CIN'riA SAITAMANA DIN FOSl go»

Tine, Dumnezeule Cel mai

înainte de veci. Pentru aceea LA LITURGHIE S
şi noi bucurându-ne, strigăm Tipii ii i;l illo CHnomil Ai^alM ului: Cântarea ^
Ţie: Dumnezeule, cela ce Te- a !{ Ii 8t a 6 s ' ApoBioliil ziloi, din Epistola ^
ai întrupat dintr’însa fără c&lrt- TUvrei. hI N â e c A lu a r e l d e D n u iD c z c u ,
Uitt are^ttiji epistolft, MvaD^ţella dţia
^
^
schimbare, dărueşte lumii pa­ Marcu. şl a NAHcMoarei de Diioinezcu ^
ce şi sufletelor noastre mare dela Luca.

milă. C IIIN O N IC C L l î
i' atiarul luâQtuiiu voiu lua şl nuaiele Dam- ^
nulul vo(u chema. ^
ItOVOLOfilA MAUl L h tii8a!l DiâncSm douA flf-rturi cu undelpiuo » 2
!•( bem vin, n a il ţ u m n id P r e a sfinţitei iiouRtri' ^
Apiilidiit Apoi roH.sul inlAiu i?l N^ scAtoarei d e I J u m n e x n u , peolru minuDiie ^
ApullBul <(cpUn- c e le lA c u lc d e dÂtiaa.

m
St
 >-‘AS:^:><^ ' "■-.•‘-^5 rt-.^' .-.^
H
ÎHţ
n
H . . - .•- l(s' -. - r

H
H
H
*H{
M
1H( S4
n
H
D U M I N I C A

H A CINCEA A S F A N Ţ U L U I P O S T
iiii‘;tla •‘sli’ asL’iiuMifT .'a ifi In L-^U Ialli ....... . raniliM i.iiihii <l(’la
MiQHiu. ( f M> VII lu ia:iip l 1

^ lar tiUii mai prc urmu an cişezul âii, su câQto id aucaslâ Duuiioicâ slujba cuviousei Maicii
noaslre Marla Egipteanca

;;:i l’ !:tliuul iiicopfti ir si i)lii-;niiitii SliliiiliJiili; l i Hoamtie strigat-am, piinoni Sliljirlle pf 10

H irci Stihiri rile ln<'l(‘ril, ilin (Irtniti Iftii ale Itii Afiiltulir bl alt- ('uvnmAei, rf^pclAiid
UDU G lasul ui >)-]<!U
['odobiii: i uată nădejdea pliiudu-$i iu ceruri...
¥i
H e opria de vederea ce- mai înainte, prea lăudata, cu
UI Ij^ŞJ lor cinstite, întinăciunea înd ră z ne a lă te-ai închinat
^Hî cea mai dinainte, ce se tră- cinstitului lemn.
gea din spurcăciuni; dar în-
H ţelepciunea ta şi cunoştinţa de I nchinându-te sfintelor lo­
cele ce s’au lucrat de tine, mai- curi cu bucurie, ai luat de a-
UI că de Dumnezeu înţelepţită, colo daru! călătoriei spre fap­
^ s'a făcut ţie întoarcere spre ta bună cea de mântuire; ai
j[| cele mai bune; că p riv in d alergat grabnic cu bună că­
î i spre icoana binecuvântatei fi- lătorie şi trecând râul Iorda­
cei lui Dumnezeu şi căindu- nului, în locaşul Botezătoru­
te de toate păcatele tale de lui te-ai sălăşluit cu osârdie;
 x t» :

lUlMlNiCA
H
512
- lî
Î I şi sălbăticia patimilor o ai în- dului cu izvorul sihăstriei le-
ţ| tunecat cu vieaţa ta cea bună, ai înecat; şi cu curgerile la-
împuţinând prin înfrânare în- crimilor tale ai adăpat toată îHţ
^ fierbântările trupului, maică pustia şi ne-ai odrăslit nouă ^
m pururea fericită. roduri de pocăinţă. Pentru
||| Locuind în pustie, ai iepă- aceasta cinstim pomenirea ta, ^
jg dat chipurile patimi lor din Cuvioasă.
sufletul tău, întipărindu-ţi în- uciiin, a NAHi^âtoarei,
({laa aculayl:
jg chipuirea lui Dumnezeu, cu-
Ominune mai nouă...
H vioasă, prin feluri de bunătăţi; Troparul luvlehi
P şi atâta ai strălucit, încât Slavâ, Q Cuvioase], glasul al S-l^sa.
TO şi preste ape uşor ai trecut,
^ fericită, şi te-ai ridicat de pre Intru tine Maică cu osârdie
pământ cu rugăciunile tale că­ s’a mântuit Cel dupre chip, că ^
li^ tre Dumnezeu; şi acum stând luând crucea ai urmat lui Hris- ^
cu îndrăzneală înaintea lui tos şi lucrând ai învăţat să ^
Hristos, prealăudată Marie nu se uite la trup, căci este ^
roagă-te pentru s u f l e t e l e trecător; ci să poarte grijă de
ţs noastre. suflet, de lucrul cel nemuritor. ^
rK Pentru aceasta şi cu îngerii ^
Slavft, glasul ftl Mda.
împreunase bucură, Cuvioasă
Puterea crucii Tale, Hris- Marie, duhul tău. ^
^ toase, a făcut minune; că şi M
a c u m . a N^si-atoarel ^
JÎ ceea ce mai înainte era căzu-
Cela ce pentru noi Te-ai nfiscul
H tă de tot, s’a nevoit cu nevo-
Acflstea le tiocm h1la I^m nezcu este Hornoul. ^
inţă pustnicească. De unde şi
Şi coalaUA rAndiiciulA, după oblceiU' ^
H lepădând neputinţa, vitejeşte
îl a stătut împotriva diavolului,
g Pentru aceasta luând şi dar
^ de biruinţă, se roagă pentru LA UTRENIE
DupA randiieula obişnuită. Irni C'arosne; ^
UI sufletele noastre. Al laviprli cu al N');(«i-âloHrei de Dumuezcu, ^
pe l>; til Trinduiut. pe 4. qI b I
^1 ni'uiu, a N^isciUi) iTci. onu Intăia a CuvioatiHl pe 4. ^
lu i; Do^inaticu.
« l.A STIHO AVNA
('tinon HHijpra bogatului «i a lui LazAr. ^
L '& ntarea -h, iţla R u l a l b l e u , I r m n s ; |||
H
1
blihirile Oc(olhiilui, S I hv A, b Cuviuaset,
glasul al 2-lca Apa trecându-o ca pre uscat.
ÎW
« Vânările sufletului şi păţi­ ăsatu-m’ai în bogăţia dul-
ţ i mile trupului le-ai tăiat cu ceţilor, veselindu-mă în
sabia postului; greşalele gân­ toate zilele cu desfătarea bo-
 Ǥ A CINCKA A SFANTUI.UJ POST go* 513

jH? gatului. Dar Te rog pre Tine, Domnul, Cel ce ştie toate mai ^
Mântuitorule, scapă-mă de foc înainte de facerea lor.
ca pre lazar,
Slu^a, ÎHt
ţ| I lîibrăcatu-m’aiti, Mântuito- N eştiind dumnezeeştile po-
rule, cu desfătările, ca cel ce runci, prea cinstită, ai întinat ^
J| se îmbracă cu vison şi cu chipul cel dumnezeesc; dar ^
H haină aurită; ci să nu mă tri- prin dumnezeească purtare de
miţi pre mine în foc, ca pre grijă, iarăşi L-ai curăţit, în- ^
w acela. dumnezeindu-te, Cuvioasă,
J| Se veselea bogatul dede- prin faptele tale cele dumne- ^
mult cu bogăţia şi cu desfăta- zeeşti.
m rea, în vieaţa ceastricăcioasă;
yi acum, a Nflscâtoarei. ^
jj| pentru aceasta s'a osândit la
^ munci; iară Lazăr cel sărac O ! Milostivirea Ta cea multă,
jH s’a răcorit. Dumnezeul meu, şi smerenia
Ta cea nespusă. Cum ai ase-
. M A iVăscfttoarel. mănat cu îngerii pre păcătoasa ^
I îl C etele îngereşti şi omeneşti de mai înainte, ca pre o cu- M
jH te laudă neîncetat, Maică, ca- rată şi fără prihană? Prin ru- u
re nu ştii de mire; că ai ţi- găciunile Maicii Tale.
jî| nut pre Făcătorul ca prunc în
Cutavasie:
braţele tale.
p G8chide-voiu gura mea...
^ A lt C a D o n a l C u v io a s e i, p e 5. C A o ta ro a a 3-a, I r m o a :
C â n ta r e a l^a. g l a i u t a l (i-lea. I r m o s ; Ţ u eşti ÎQtârirea celor ce...
^ V ( I u l m a n i...
recum ai mântuit, Hristoa- u
J I Ţ rimite-mi lumină mie, ce-
^ ^ lui ce prăznuesc cu dra-
P se, pre Lazăr din văpaie,
aşa să mă mântueşti şi pre ^
|[| goste pomenirea ta cea pur- mine nevrednicul robul Tău
tătoare de lumină şi dumne- din focul gheenei. gf
<iW
n zeeascâ, Cuvioasă, ceea ce stai B ogat sunt. Doamne, de pa’
m înaintea Iui Hristos, lumina timi şi de desfătări; dar sărac
Wi cea neapropiată, mântuin- ca Lazăr de averea bunătăţi-
du-mă din toate ispitele vieţii. lor; ci mă mântueşte! ||[|
m C eia ce ai venit cu trupul la Q u roşu şi cu vison se îm-
Egipteni, Cel necuprins şi mai bracă cel bogat, adică cu des- m
îl înainte de veci Te-a arătat fătările şi cu păcatele; pentru
jj^ din Egipt stea prea luminoasă aceasta arde în văpaie.
CV:
 514
N â s c â to a r e i
K
Dă-ne nouă ajutor cu rugă-
j| ciunile tale Preacurată, gonind
^ năvălirile primejdiilor celor
cumplite.
Alt in u u o ;
Pre Tine, Cela ce ai spânzurat...
J| Către porţile pierzării apro-
piindu-te prin faptele cele ne-
|[| cuvioase, ţi-a deschis ţie por-
¥¥. ţile pocăinţei prea cinstită, Cel
^ ce a sfărâmat mai ’nainte cu
^ puterea Dumnezeirii porţile
^ iadului; fiind însuşi poarta
îi vieţii.
Pre ceea ce se făcuse mai-
m 'nainte armă păcatului o ai
H arătat, prin închinarea armei
duiunezeeştei cruci, atotbirui-
toare tuturor armelor şi vicle-
n nlilor drăceşti, îndelung răb-
dătorule îndurate.
^ S la v a ...
Cela ce şi-a vărsat sângele
mai ’nainte pentru mântuirea
tuturor, cu baia lacrămilor te-a
m făcut curată pre tine, ceea ce
boleai cumplit cu stricăciunea
^ faptei celei rele; Cela ce a dat
cu adevărat fiinţă tuturor.
^ Şl acam ,
^ Mai presus de tot cuvântul
51 este minunea ce s’a făcut întru
tine Fecioară; că cuvântul Ta-
tăiui întru tine dumnezeeşte
|g s'a sălăsluit; dând numai cu
îHţ
•«§ DUMINICA
Cuvântul, tuturor celor ce pă-
cătuesc, deslegareagreşalelor. ^
S e Je liia , ijiasiii al H le a . ^
PadoUle; P r e loielpeciunea şi Cuvântul ^
Toate săltările trupului în- ^
frânându-ţi cu ostenelile si-
hăstreşti, ţi-ai arătat înţelep- ^
ciunea sufletului tău, vitează;
că poftind să vezi crucea
Domnului, te-ai răstignit sin- ^
gură pre tine lumii, preamâ- g
rită. Drept aceea şi spre râvna s*
vieţii îngereşti cu dragoste te-
ai îndemnat singură, preafe- h
ricită; roagă-te lui Hristos
Dumnezeu, să dăruească ier-
tare de greşale, celor ce cins- ^
tesc cu dragoste sfântă pome-
nirea ta. JHt
S la v ă , 8 l a c t im ; a N â s c ă to a r c i.
Pre ceea ce este uşă cereas- ^
că şi Ăriu, munte cu totul
sfânt, nor strălucit, să o lău- 5^
dăm; scară cerească, raiu cu-
văntător, mântuirea Evei şi
vistierie mare a toată lumea;
că într'însa s’a lucrat mântui- ^
rea lumii şi iertarea greşalelor
celor dedemult. Pentru aceasta ^
strigăm către dânsa: Roagă
pre Fiul tău şi Dumnezeu, să
dăruească iertare de greşale ^
a N & sc& toarel. celor ce se închină cu credinţă ^
preasfintei naşterii tale.
‘ îHt
C & o ta re a a 4-a, Ir m o s ;
s
A uzit am. Doamne, taiDu... ^
; desmierda bogatul cu
mâncarea şi cu îmbrăcă- ^
 ^ A CINCEA A SFÂNTULUI POST
jg mintea, veselindu-se; iară La-
|| zăr poftea să se sature din
j| sfărâmăturile mesei acestuia.
jj| Câinii lingeau ranele Iui La-
zăr săracul, făcându-se mai
milostivi decât mintea boga-
tului către sărac.
JÎ 1naintea porţii bogatului se
îf tăvălea de demult Lazăr, Mân­
ji tuitorule, muncindu-se în ne-
voile sărăciei; pentru aceasta
ţ| acum se preamăreşte.
ţv A NâBCătOBNl.
îl Roagă, Preacurată, pre Cel
ţ| ce L-ai născut, să scoată din
robia vrăjmaşului pre cei ce
te laudă; că tu singură eşti
Vi folositoarea noastră.
Alt IrmoB'
D umnezeeasca T a plecăciune...
Ca un ziditor al firii ome-
S neşti, ca un izvor a! milei şi
« ca o bogăţie a milostivirii,
îl Te-ai milostivit iubitorule de
îl oameni, spre ceea ce a năzuit
la Tine; şi o ai răpit dela fiara
jH cea pierzătoare.
îl Sârguindu-te să vezi crucea,
jj| te-ai luminat Marie cu lumina
^ crucii Celui ce a pătimit pre
îl cruce; răstignindu-te lumii, cu
voia dumnezeească, ca o vred-
î| nică de minuni.
S la v fi.
ţ| Ceea ce era mai nainte pri-
H cina răutăţilor a multora, pen­
g(* 515
tru pofta cea rea, ca soarele
strălucind s'a arătat povăţui-
toare cuvioasă celor ce gre­
şesc.
Şi a c u m , ft N ă s c ă to a r c f.
C ovârşit-ai mintea celor ce­
reşti, cerule cel înţelegător al
împăratului tuturor; că afară
de legile firii ai născut, Preacu­
rată, pre dătătorul de lege şi
făcătorul tuturor.
C â n t a r e a a 5-a, I r m o s :
P e n tru ce m’ai lepgdut...
acă a văzut bogatul pre
D Lazăr în şan ur ile lui
Avraam, în lumină şi în slavă
veseiindu-se, a strigat: Părin­
te Avraame, inilueşte-mă pre
mine, cel ce sunt osândit din
foc şi cumplit mi se arde limba.
Avraam a zis bogatului; Te-ai
desmierdat, veselindu-te cu
bogăţie lumească; pentru a-
ceasta aicea te munceşti în foc,
în veci, iară Lazăr cel sărac
se bucură întru veselia cea
nesfârşită.
Bogat m’am făcut cu înşe­
lăciunea lumii, cheltuindu-mi
toată vieaţa întru pofte ca şi
bogatul, iubitorule de oameni,
ci mă rog îndurărilor Tale, să
mă mântuesc de foc, precum
s'a mântuit Lazăr.
A N & s c â to tr e ).
Având îndrăzneală către
 1

I M ' M I X H ’ -'
516 •®§ ' So*

Şi d( iini M N;.N' htNiit <

Filil tău, Preacurată, ca o mai­
că, nu trece cu vederea pur­ O taină cunoscând ceata
tarea de grijă cea pentru noi profeţilor, taina ce s’a făcut
n cei de un neam, rugămu-ne; întru tine, Preacurată, în multe
că pre tine singură te punem chipuri mai’nainte au grăit de
rugătoare bine primită, noi, tine cu dumnezeeşti cuvinte
creştinii, către Stăpânul. de taină; iar acum căzând
Maria la preacurată icoana
AU I'-ni-i-
năstrapei, care a ţinut mana,
¥¥,
*^lmnoz^•^'Hsou arătare, Hristoase •- te-a rugat pre tine să fii che-
¥^ zăşuire păcătoşilor către Dum­
^'oisi s’a preamărit oare-
când în Sinai, văzând tainic nezeu.
¥^
^H( dosul lui Dumnezeu, prealău- rânt'iren « ' 1 irnii»*
¥¥. datul, însemnând taina streină; * uraţeşte-uiu, Mântuilorule..

¥^
iar acum Maria cu osârdie că­
zând la preacurata icoană a B ogatul s'a osândit pre sine
la văpaia focului, prin
năstrapei care ţine mană, a vieaţa cea desmierdată; iară
¥¥. luat vieaţă îngerească. Lazăr cel sărac, alegându-şi
¥^ sărăcia în vieaţa de aici, s’a
t^orind să vadă frumuseţea
învrednicit bucuriei celei ne­
casei Tale, precum zice psaN
sfârşite.
mistui, ceea ce a spurcat să-
¥¥, lăşluirea Ta, s’a făcut locaş î-azăr s’a învrednicit în şa­
¥^ înţelegător slavei Tale. Prin nurile lui Avraam, desfătân-
rugăciunile cele înţelegătoare, du-se Hristoase, cu vieaţa cea
ale celei ce nu ştie de bărbat, veşnică; iară bogatul s’a osân­
ÎI
¥¥; care s^a făcut locaş al Tău, dit, să se muncească în foc
¥< cu trupul şi cu sufletul.
Hristoase, fă-mă şi pre mine
locaş Duhului celui atotfăcător. ogatul s’a osândit în foc
pentru Lazăr; iară pre mine
păcătosul rogu-mă să nu mă
51 Ceea ce a vânat pre mulţi osândeşti, Doamne, iubitorule
cu undiţa trupului, adecă cu de oameni; ci mă învredni­
ochii, şi i-a făcut mâncare dia­ ceşte ca pre Lazăr, luminii
HI volului, prin scurtă dulceaţă,
Tale.
s’a vânat cu tot adevărul de
A N a s iix t c a ir i.
dumnezeescul dar al cinstitei
cruci, făcându-se mâncare dul­ S ă ne mântuim de greşalele
ce lui Hristos. cele cumplite, Curată, prin ru­
()
 •»§
găciunile tale, Născătoare de
Dumnezeu, şi să dobândim,
Preacurată, strălucirea cea
dumnezeească a Fiului lui
Dumnezeu, Celui ce s'a întru­
Vi pat din tine, precum nu se
poate spune.
Vi
m A lt lrn i()«
w ^dâncul cel raai de jo s ,,
pucură-se, Marie, oştile în­
gereşti, văzând întru tine prea­
Wf cuvioasă vieaţă întocmai cu
iw a lor şi strigă: slavă fie Dom­
w nului.
w? |nfricoşază-se adunările în­
«4 ;
tunecaţilor draci de tăria ta
k«
cea răbdătoare; că femeie
*4^ fiind, goală şi singură, cu prea­
mărire i-ai ruşinat
W u
Wf
W{
W( Strălucit-ai ca soarele, prea-
W lăudată Marie, şi toată pustia
MS
o ai luminat cu minunile; pen­
Vf tru aceasta luminează-mă şi
pre mine cu lumina ta.
Şi ucMiin, M XiiscfltoHrpi
*«
L uminându-se îngerii cu
slava Celui născut al tău, Fe­
cioară, au strigat: Pace nouă
!i^ tuturor şi pre pământ oame­
«1 ^ nilor bunăvoire.
W?
«»« ioNr)\r
W ulaH iil k1 ;(
i'odolil- ■1' astăzi...
« ceea ce erai plină de tot
felul de păcate mai 'nainte.
«?
A (.'INl'IU A ^F\\"l l l . n I’OST Soi 517 u
astăzi te-ai arătat aleasă lui
Hristos, prin pocăinţă urmând
vieţii îngereşti, şi cu arma
crucii pierzi pe draci. Pentru u
aceasta te-ai arătat mireasă
împărăţiei, Marie prealăudată.
luis.
pre tine, mieluşeaua şi fiica
lui Hristos, astăzi cu cântări u
te lăudăm, Marie pururea slă­ u
u
vită, care te-ai arătat cres­ u
când între Egipteni şi din toată
rătăcirea lor ai scăpat; şi de
acolo te-ai adus bună şi de­ u
u
săvârşit odraslă Bisericii, prin u
post şi prin rugăciune. Că ne- u
voindu-te mai presus de mă­
sura firii omeneşti, te-ai înălţat
întru Hristos, prin vieaţă şi u
prin fapte* Pentru aceasta te-ai u
arătat mireasă împărăţiei ce­ u
rurilor, Marie prealăudată. u
M
fn l0(‘ Siij'txnp, i'iMiîii vi(iH(K i ’uviiiHs.ii
um irri DMHKtie Muriii II J|ilt'niii-a
u
l^'dur <1 Ifi Bfârţitul r&riiil
riiiihiri'd H 7 h Innos
jjin liideea. mergând tiociii..
recum a fost dedemult Iov
P în rane, cu viermi şi în
gunoiu, aşa a şezut şi Lazăr
înaintea porţii bogatului, stri­
gând : Dumnezeul părinţilor
noştri, bine eşti cuvântat
/ ăcând înaintea porţii ne-
milostivului bogat, Lazăr de­
demult aştepta măcar fărâ­
mături din masa lui şi nime-
H
H 518 «0§ DUMINICA go»

¥¥ nea nu-i da; dar în locul a- rile patimilor tale, te odihneşti

celoraaaflat sânul lui Avraam. acum în limanul nepătimirii, ^
Izbăveşte-mă de partea ne- strigând: Bine eşti cuvântat
ţs milostivului bogat, Hristoase Dumnezeul părinţilor noştri. ^
¥¥: al meu, rogu-mă şi, rânduin* Şi srum, a Nâec&toarei. ^

du-mă împreună cu Lazăr cel Zămislit-ai cu chip negrăit, S

H sărac, mă învredniceşte a stri- rămânând Fecioară preacu- |j
^ ga Ţie cu mulţumită: Dum- rată, şi ai născut mântuirea ^
j| nezeul părinţilor noştri, bine lumii, pre Hristos Dumnezeul
eşti cuvântat. nostru. Pentru aceasta toţi g
^ A Nâacfitoarei.
credincioşii pre tine cu cân- H
tări te slăvim.
Intrupându-Te din pântece
w fecioresc, Te-ai arătat spre Cftotarea a 8*a, Irmos:

mântuirea noastră; pentru a- l)e şapte ori cuptorul... ^

^Hţ ceasta ştiind pre Maica Ta u veşmânt roşu, cu vison

u Născătoare de Dumnezeu, stri- şi cu porfiră se îmbrăca ^
ţ« găm Ţie cu mulţumită: Dum- de demult, luminat, bogatul
^ nezeul părinţilor noştri, bine cei ticălos; iară Lazăr cel să- ^
^ eşti cuvântat. rac rău zăcea la poarta lui,
A lt Irm o s :
poftind să sature din fărâmă- îHt
Tinfirii, in Vavilon, au călcat..
turile ce cădeau din masă şi U
nimenea nu-i da lu i; pentru
Marele între părinţi, înţe-
aceastaîmpărăţeşteacumîntru ^
^ leptul Zosima, înconjurând
slavă împreună cu Hristos.
pustia, s’a învrednicit a vedea
W pre Cuvioasa şi a strigat: Bine La poarta bogatului zăcea
eşti cuvântat Dumnezeul pă- Lazăr cu trupul putred de gj
rinţilor noştri. rane şi poftea să se sature de ^
fărâmături şi nimenea nu-i M
*1 Pentru ce ai venit, părinte, da Iui; iară câinii cu milosti- ^
^ să vezi o femeie înstreinată vire îi lingeau cu limba bu-
de toată bunătatea cea lucră- bele lui şi ranele. Pentru a- ^
toare ? strigat-a către bătrâ- ceasta s'a învrednicit raiul vj
nul Cuvioasa şi a cântat: Bine desfătării.
jj| eşti cuvântat Dumnezeul pă­
rinţilor noştri. Imbogăţitu-m’am şi eu, mult
milostive, cu dulceţuri, întru
SlaTft.
desfătarea vieţii acesteia, ca ^
Omorîndu-ţi, fericită, săltă- şi bogatul de demult, ce se îni-
1:7
*0§ A CINCEA A s f a n ţ u l u i POST
m
braca in toate zilele în por-
firă; şi însumi eu mă judec
spre pierzare, pentru desfă­
tările şi înşelăciunile mele.
Pentru aceasta, Hristoase, mă
¥¥.
rog Ţie, să mă scuteşti de
focul cel veşnic întru toţi vecii.
A Treimel.
ÎH(
Pre Dumnezeirea cea întreit
luminătoare, care slobozeşte
o rază din o fire în trei feţe,
H pre Tatăl cel fără început, pre
Cuvântul Tatălui, cel de o fire,
W(
¥^ pre Duhul cel de o fiinţă,
W carele împreună împărăţeşte,
¥^
tineri binecuvântaţi-L, preoţi
lăudaţi-L, popoare preaînălţa-
¥^ ţi-L întru toţi vecii.
Alt Irm o s!
inîricoijează-te şi te teme...
Cela ce cerci adâncurile ini­
mii şi ştii toate ale noastre
)H{ mai nainte de a fi, Mântuito­
n P i'c tine, cea ueispitits...
)ti rule, ai răpit din vieaţa cea
silnică pre ceea ce a alergat
iH? la iubirea Ta de oameni, care
<1^ strigă neîncetat: Preoţi bine­
cuvântaţi, popoare preaînăl-
ţaţi pre Hristos în veci.
O! Cât este de cinstită schim­
barea mutării tale către cele
iH? mai bune, cuvioasă! O ! Dra­
^H? goste dumnezeească a ta, care
ai urît dulceţile trupeşti! O!
Credinţa ta cea fierbinte şi
¥i dumnezeească, prealăudată
¥^
Marie! Care cu # credinţă o
KC
§0» S19
lăudăm şi o preaînălţăm întru
toţi vecii.
Binecuvântăm pre Tatăl..-
Aflat-ai plata durerilor şi
răsplătirea ostenelilor tale,
cinstită Marie, prin care ai
ÎW
surpat pre vrăjmaşul cel uci­
gaş; şi acum strigi împreună
cu îngerii cântare fără tăcere,
lăudând şi prea înălţând pre U
Hristos întru toţi vecii.
Şl acum, a NftBc&toaroJ.
P re mine tot m'a înoit pen­ u
tru bunătate, în pântecele
tău. Preacurată; nestricând
osebirile amândoror firi, ca un
Stăpân al tuturor vecilor. U
Pentru aceasta pre tine, ca pre
o pricină a mântuirii noastre,
cu cântări te lăudăm întru M
toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos;
ă-mă, Hristoase, sărac ca
F Lazăr, rogu-mă, fugărind
poftele desfătărilor mele, ca
un Dumnezeu din fire; iar
întru bunătăţi mă fă bogat;
U
ca prin credinţă, cu cântări să ÎW
Te slăvesc.
Bogat şi nemilostiv fiind,
nu m ’am uitat prin credinţă
la mintea mea, lepădat fiind
înaintea porţilor poruncilor
Tale, iubitorule de oameni;
ci ca un îndurat şi iubitor.
îl 520 «S d u m in ic a go, ŞHţ
— — ~ îH r
1|V
SlavA
H ridică-ină ca şi de demult pre
m Lazăr, prietenul Tău cel mort Lăsând înţelepţeşte toate
de patru zile. cele pământeşti, te-ai arătat
I oţi am înţeles pilda
sălăşluire cinstită Duhului; ci
Stă-
^
^ panului; deci, toţi credincioşii roagă pre singur Mântuitorul
să urîm nemilostivirea boga- Hristos să scape de răutăţile u
tului, ca să scăpăm de muncă lumeşti pre cei ce săvârşesc ^
şi să săltăm pururea în sânu- cu credinţă dumnezeească po- ^
menirea ta.
^ rile lui Avraam.
A NâsraluarcJ.
nmiih. u Nasiifttourfei
« P re tine, ceea ce ai . legiloKfireşti, |
^ în braţe pre Dumnezeu^ cel Fecioara, ai născut curata mai p
nevăzut, Carele este lăudat în presus de fire prunc tânăr pre ^
cer de toată făptura şi prin pământ, pre Cel ce este dătă-
tor de lege şi Vechi de zile, ^
ÎS tine ne dărueşte nouă puru-
rea mântuire, cu credinţă te ceea ce eşti cer înţelegător al ^
slăvim. Făcătorului tuturor Pentru
aceasta cu credinţă şi cu dra- îHt
AU IntiOB:
goste pre tine te fericim. ^
M u te tâDgui pentru mini'..
M:MINANDA LNVIKUll
^ L esne ai răbdat Maică os-
teneala pustiei, îndreptându- Apul SiavA, aCuviuasel-

M te cu puterea cea tare a lui Vodobia: (Ip Ih ce ai împodobit ceru' .

Hristos; că gândurile cele Pildă de pocăinţă avându- ^

spurcate ce-ţi veneau le-ai te pre tine, cuvioasă Marie gî
stins, preacinstită, cu izvoa- roagă pre Hristos să ne dă-
rele dumnezeeştilor lacrimi, ruească nouă aceasta în vre- ^
Uit ceea ce eşti vârful siliaştrilor, mea postului; ca prin credin-
lauda cuvioşilor. ţă şi prin dragoste să te lău-
j[| Cu raze prea luminoase dăm pre tine cu cântări. g
o"
te-a luminat pre tine Fecioara
Şi acum. u Născ&touroi ^
îl şi Preacurata, ceea ce una a
jj| născut pre Hristos lumina, fă- Ceea ce eşti îndulcirea în- ^
cândU’te înfricoşată vrăjma- gerilor, bucuria celor scârbiţi, ^
?| şilor pre tine, cinstită. Şi tu- părtinitoare creştinilor, Fe- ^
turor arătându-te, Marie, a fi cioară, Maica Domnului, spri- ^
jS podoaba pustnicilor, întărirea jineşte-mă şi mă izbăveşte de
g cuvioşilor. muncile cele veşnice. ^
 t^.
•<>§ A C I N f i : \ A S F A N T i: i, i: i p n s T go* 521

L A I.A H I.ir ApcBtolui zilei. il(D onrtpu către Kvrci. «1 al

(Uivinnbi-i, {J:iu iVii uatrp (iH laltiii, I'van
P.ilni SliliTl alo lovJcrii, dtQ (ktoih, ijl pnlru
fîlielia zlloJ, d* Marru. 7.! a cuv.oafit^i, dela
ale lui \ c a ly lie . îipui cflîrîm , Htih.
l;U--a,
- coală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, iualţă-se
mâna Ta, nu uita pre săcii Tăi până în sl'ârşit. CMr.ONH’I ’l,

(ilHHiil l-ii], 8iuţ;ur glnsul Liiu d ili pre l)om iul.,,

\ltul ÎHf
Nu este împărăţia lui Dum­ Jf*S
Intru pomenirea veijuicâ vh fi .
nezeu mâncarea şi băutura,
Ifini Ia masA n^ niipntftm --u şi in <
n t la llp
ci dreptatea şi nevoinţa cu DumiiiH’i
sfinţenie. Pentru aceasta, nici
bogaţii nu vor intra într’însa,
WJ ci numai câţi pun averile lor
w DUMINICA SEARA
în mâinile săracilor; acestea
w învaţă şi David proorocul, zi­ [,a Doamne Btrigat-am.pnnem SUhlrlIe po in
!<I oâuti^ni putru ule iliu Octoih, ecie
¥i când : Bărbat drept este cel iiMiiliiiţA. trei pudnixilce ale Triodului igi
W ce milueşte în toate zilele, cel trei din Minciu, glasu] M u .
m
ce se desfătează întru Dom­ I’odobia: I’ r e i lăudaţilor niuceoici,.
4(^ nul, umblă în lumina Lui şi ărăcind, Hristoase, Cela
W
¥i carele nu se va poticni. Aces­ Â ce eşti bogat, ai îmbo­
m tea toate s^au scris, spre în­ găţit pre oameni cu nemuri­ M
văţătura noastră; ca postind, rea şi cu strălucirea; pentru
să facem bunătate si asa va aceasta îmbogăţeşte-mă cu
M da nouă Domnul, în locul ce­ bunătăţi pre mine, cel ce am
4(^
U lor pământeşti, cele cereşti. sărăcit de dulceţile lumii şi
^^^(
Slavh, ())t ucuHyla
mă împreună cu Lazăr cel
sărac, izbăvindu-mă de mun­
¥( Şi arum?
ca bogatului şi de gheena
^^rea binecuvântată eşti.-.
4^ n O X C LO d lA MAH[.
care mi s'a gătit.
ÎHt
41^ E i touiile şl Apolisu).
I mbogăţitu-m^am cumplit în
LA i.lTli;
ka răutate şi am iubit desmierda-
btihira l'^vani/belioi şi celolaito.
rea, m’am îndestulat de des­
fătări în lume, Doamne, şi
¥^ m^am făcut vinovat focului U
¥i LA LITURGH IE gheenei, neuitându^mă, ca şi M
¥^ >>riciriU! glasului. [Vtii'bimnnul glasului ^i ai Lazăr, la mintea mea cea flă­
fliutei, ui
mândă; şi lepădat fiind îna­
if^ Minunat este Uumuezeu intru simţii Săi,
Dumnezeul lui Israil. intea uşilor faptelor celor
S t il) ; dumnezeeşti, milostiveşte-Te m
Intru adunări binecuvântaţi pre Dumnezeu. spre mine, Stăpâne.
¥¥.
522 •Og IN I.UNKA §(„

AltA Stiliiră. a lui Toodur ^Ih bu I 1-lu.

să strigăm: Drepte judecă- u
H I’odobla: N^r luminos pro Tint'...
torule, Doamne, slavă Ţie. u
u
începând cu dragoste a şa­ (ii u
sea săptămână a cinstitului
M a r t ir ic a u
u
post, să aducem, credincio­ Pentru rugăciunile tuturor
şilor, cântare, înaintea prăznu- sfinţilor, Doamne, şi ale Născă­ u
irii stâlpărilor, Domnului Celui toarei de Dumnezeu, dă-ne u
ce vine în slavă cu puterea nouă pacea Ta şi ne milueşte, u
Dumnezeirii, în Ierusalim, ca ca un îndurat. u
¥^ u
W? să omoare moartea. Pentru
¥H SlavA. acutn. u Nâscătoarel
aceasta să gătim cu bună lusAiji Podobia.
u
¥i credinţă semnele biruinţei, Ceea ce eşti bucuria cetelor
ramurile bunătăţilor, strigând: cereşti^i pre pământ, oameni­
Osana! făcătorului tuturor. lor, tare folositoare; Preacu’
1^1 trei i I oI h Mliieiii. rată Fecioară, mântueşte^ne u
¥^
W{ S I h v a , -ji acutn; h NfisritoHrel. pre noi, cei ce scăpăm latine; u
W ih:şiUh: că spre tine, după Dumnezeu,
¥^ Ijjmină lină... nădejdile ne-am pus. Născă­
¥^
Prochimeo, gltisul al h loa toare de Dumnezeu.
l)al ai moştenire celor ce se tem ,.
cil SlllilH le lui
(Cdutii In la DuminicR latAla h (OKtiitui,
6(’aiH, la ptii;.
In Lunea stâlpărilor
LA ST IIIO A V N A
¥^ Stlliira zilei, ile douA uri, LA UTRENIE
¥¥^ Glasul i-iu. siQjjur ^Ihku I
ireimic'Ke glusulnl
Minunat este obiceiul cel
DupA itilăld Stitiolugio, cântâm S^delnele (.'ele
« milostiv al Mântuitorului pen^ de iimilintii. din Octuili. «i h NâscAtourei
tru noi, că având cunoştinţa După a duuH StiboIo{ţie, zieom acoaNtâ Sedel-
jg celor ce vor să fie, ca şi a ce­ oă, glasul 1 iu

«»« lor ce sunt de faţă, a vădit Potlybiu Piatra liind pecetluita,.

¥^ viaţa lui Lazăr şi a bogatului. Dăsturnând piatra împietri-
im; Deci, privind noi la sfârşitul rii de pe inima mea,
amândorora acelora, să fugim Doamne, ridică sufletul meu
¥^ de cumplirea şi de urîrea de cel omorît de patimi, bunule,
oameni a aceluia^şi să râvnim şi mă învredniceşte să-Ţi aduc,
¥¥. răbdării şi aşteptării cei în­ Stăpâne, cu umilinţă stâlpări
¥^
¥^ delungate a celuilalt, ca în- de fapte bune, ca Biruitorului
¥^ călzindu-ne împreună cu dân­ i a d u l u i ; ca să dobândesc
¥¥. sul în şanurile lui Avraam, viaţa cea veşnică, lăudând
H
 •0§ HTALPARILOK §0t 523
¥¥i U
puterea şi milostivirea Ta, întru tine; slavă Celui ce a ieşit
iinule iubitorule de oameni. din tine; slavă Celui ce ne-a ÎHf
SlavA, lot aceaRtu.
slobozit pre noi, prin naşterea
ta.
acum, a Născătoarei-
Pâaliuul 5n
U
Minunea minunilor văzând
cÂntâm (.'anonui Alinemlui. î;>i aceastA
întru tine, făptura se bucură,
TKK;AN1'AKK
ceea ce eşti plină de dar; că 5»
C>âDtarea l a. i^lasul f-iu, (rnioe:
ai zămislit fără sămânţă şi ai U
cântare de biru in ţă..
»« născut negrăit pre Cel ce nu pot sw
¥^ să-L vadă mai marii cetelor ă omorîm patimile cu pos­ u
îngereşti. Pre Carele roagă-L,
¥^ Născătoare de Dumnezeu, pen­
S tul, să înviem duhul prin
faptele dumnezeeşti, ca să
4(«
tru sufletele noastre* vedem cinstita patimă a lui
¥^ Hristos cu gând curat. U
Mif I)jp& a treia Htihologie, Seilelna glasul I-iu u
*« Pre mine, cel ce am urmat
IPf Podobia; l ’iatra fiind pecetluită ,.
năravului nemilostivului bo­
¥ii începând a şasea săptămâ­
Vi nă a postului, să aducem cân- gat, îndurate iubitorule de oa­ u
>« meni, rândueşte-mă împreună
*v are, mai ’nainte de prăznu-
w irea Stâlpărilor, lui Hristos, cu Lazăr cel sărac, rogu-mă;
w izbăvindu-mă din văpaie şi din
Celui ce vine pentru noi să
şeadă pre mânzul asinei, ca focul cel nestins. u
u
W să spună Tatălui dobitocia Postit-am, de toate faptele
păgânilor, ca un împărat. Deci, bune şi m'am ospătat până la
*« să-l gătim toţi ramuri de saţiu cu greşalele, Doamne; m
W bunătăţi, ca să vedem şi în­ ci mă satură de mâncarea cea
4»^ vierea Lui, bucurându-ne. mântuitoare şi cinstită, pre
mine cel ce rău am flămânzit.
SlavA, tot aceasta. u
Şl a Năacălonrcl. A Născătoarei.

Mâinile tale, cele dumne- Pre mine, cel osândit şi a-

W u
zeeşti, cu care ai ţinut pre Fă­ runcat în pedeapsă pentru
W cătorul întrupat pentru bună­ faptele mele, Preacurată Stă­
«(
tatea Lui, tinzându-le Fecioară până, îndura te de mă mân-
*« tueşte, ceea ce ai născut pre
*« preasfântă, roagă-L să ne iz­
băvească de supărări, de pa­ Dumnezeu Cel prea îndurat.
timi şi de primejdii, pre cari cu Alt Irmos, acelaşi
îi dragoste te lăudăm şi strigăm Lu i Dumnezeu, Celui ce a..
41^
ţie: Slavă Celui ce S'asălăşuit Să întâmpinăm credincioşii
W
 524
praznicul Stâlpărilor de astăzi
şi mai ’nainte, prăznuindu-l lu­
minat; ca să ne învrednicim
a vedea şi patima cea de vieaţă
purtătoare.
Vine şi merge Hristos la Ie­
rusalim, ca un împărat, şezând
pre mânzul asinei; ca să su­
pună dobitocia păgânilor sub
jugul Tatălui.
Slavâ, u 1’rclmci.
U nime, ceea ce eşti întru o
Dumnezeire în trei feţe, Dum^
nezeule Părinte Cel nenăscut
şi Fiule unule născut şi unule
Duhule Sfinte, împărăţie în­
tocmai stăpânitoare, milueş-
te-ne pre noi.
Şi acum, h Nă«ofit'mrei
p reaslăvite s’au grăit de tine
pretutindenea, că ai născut cu
trup pre Făcătorul tuturor,
Născătoare de Dumnezeu, Ma­
rie, ceea ce nu ştii de mire
şi eşti neispitită de nuntă.
S I hv A fi*?. Hiinine^uul iiyslni, «lava Ţie.
I ată, vine Hristos la cetatea Preacurată Fecioară, carele a
Vithfagi, bucură-te Vitanie, pa­
tria lui Lazăr; că ţie-ţi va
arăta minunea mare, înviind
pre Lazăr din morţi*
■•8 IN LUNKJi §«*
nsă-I cântăm cântarea de bi-
„ruinţă, că S'a prea slăvit.
('c'intareu a H-h , liaiub
})6 carele se înfricoşează. .
U gânduri neroditoare
C m^am îmbogăţit eu, ti­
călosul ; sufletul mi-am spurcat
cu pofte nelegiute şi mă în­
conjură întunerecul desnădăj-
duirii; străluceşte-mi, Dumne­
zeul meu, lumina pocăinţei.
precum ai luminat de de­
mult pre orbul cel din naştere,
luminează-mi şi sufletul meu,
carele nu vede lumina Ta, mi­ U
lostive, ci este îngropat întru
întunerecul uitării cei rele şi
în grijile lumii.
Postind Ilie, a deschis ce­
rurile şi a adăpat cu ploi pă­ U
mântul cel însetat. Să postim
şi noi vărsând izvoare de la­
crimi sufleteşti, ca să ne mi-
luim.
K NăMcAti'arel.
C a O viţă însufleţită ai în­
florit nouă strugurul cel copt,
izvorît vinul iertării şi a uscat
beţia păcatului.
Alt Irmop'
(- ântarea celor l'ără de tru p ,,
0
eschisu-s’au uşile cele din U
'naintea învierii lui Lazăr; că u
vine Hristos să ridice pre cel
mort, ca din somn, şi să bi-
ruească cu vieaţa pre moarte.
 §0 * 5 Î5

Mare este lauda ta, o! Vi- deasupra mea pusă piatra des- îh?
tanie, că te-ai învrednicit a nădăjduirii; pe care ridicân-
primi oaspe pre Făcătorul, stri- du-o, Hristoase, cu mila Ta,
jS gând: Binecuvântaţi lucrurile înviază-mă ca şi mai ’nainte
j| Domnului pre Domnul. pre Lazăr. ^
A Tr^imel.
Să fugim de asemănarea
M flincctivABtflm prt» TntAl.
,
1
bogatului, cel osândit în vă- ^
* re tine, Unimea cea în-
paia cea nestinsă, să iubim ^
^ treită, mai presus de fiinţă, răbdarea Iul Lazăr cea cu du- ^
ceea ce Te uneşti dupre chip reri, ca să ne mângâe pre noi ^
n întru despărţirea feţelor, pre lisus şi părtaşi împărăţiei să u
Tatăl, pre Fiul şi pre Duhul ne facă.
M cel dumnezeesc slăvim.
rA S ă iubim postul cel ucigă- ^
IJS Şl actini. n N mcftloarci
tor de patimi, să ne îndelet- ^
g Bucură-te, strigăm ţie îm- nicim întru rugăciuni cu dea-
H preună cu îngerul, că ai ridi- dinsul, să plângem, să ne îHt
^ cat bucurie în lume, pre Mân- tânguim şi să suspinăm fier- ^
tuitorul lumii; pre Carele binte; ca, ducându-ne de aici, ^
U roagă-L, Fecioară prealăudată. să ne primească Avraam în
u '•lava l'ie, nontrn. sluvă Ţie. şanurile sale. ^
m Cântare aducem Ţie, că ai \ N&srAtnarnI ^
încălecat pre mânz, Cela ce Odorul fecioriei cel dum- ^
H şezi pre heruvimi întru înăl­ nezeesc, singură îndreptarea ^
ţa ţime, ca să supui pre toţi, strămoşilor, izvorul carele iz-
|j| Hristoase, stăpânirii Tale. vorăşte adâncul milostivirii, ^
jjfi IrmoBiil S ă lăudăm, bine sa cuvântăm . pre Născătoarea de Dumne- ^
H Cântarea celor fără de tru- zeu, frumuseţea Iui lacov, cei
ÎS „puri aducem Ţie, ca şi ti- ce ne-am mântuit printr’însa ^
n „nerii în cuptor şi cântând să o lăudăm.
^ „zicem: Binecuvântaţi şi prea A U Iruio^ ^

M „înălţaţi pre Hristos în veci“. re tine, uijH cea încuiată

i'uoturea a !i », Irmns '
Astăzi umblând Hristos pre ^
I zvorul cel primilor..
lângă Iordan, I s'a arătat boala ^
^
morît fiind de greşale lui Lazăr şi ca un mai înainte h
^ ^ multe, sunt cuprins în cunoscător, a zis: Boala a- ^
ţH mormântul lenevirii, având ceasta nu este spre moarte. ^
 :Ac
526 •0§ I n L l ’N h A go.

LA STIHO AVNA
^ G ăteşte-te Vitanie, impodo-
SUliIrti zilei, glasul b I 5 - lea
beşte^ţi dumnezeeşte intrările
tale, lărgeşte-ţi curţile ; că iată S ă nu mă osândeşti pi'e
vine Stăpânul cu apostolii, ca mine, Hristoase, în văpaia ^
să învieze pre cela ce I-ai gheenei, ca pre bogatul pentru ^
ÎS crescut. Lazăr; ci-mi dărueşte mie, ^
Sliivâ, a 'I'reimi'l.
celui ce mă rog cu plângere, |j[
o picătură din iubirea de oa- ^
P re Tine, Unime în trei ipos- meni, Dumnezeule, şi mă mi- ^
H tasuri şi fiinţă nedespărţită, lueste. ^
Te slăveşte oastea celor câte
(de (tonă orlj.
cu şase aripi şi neamul ome-
51 nesc cu cântări Te lăudăm. A MuotiDicilor. ^

Acutn, a Nflsc&toarei Binecuvântată este oastea ^

Pre Tine Cel ce Te-ai năs-
cut din Tatăl fără de ani şi
W din mumă cu chip negrăit sub
ani, spre mântuirea tuturor,
ca pre un făcător şi stăpân,
^ cu cântări Te slăvim.
Slavă Ţlo Dumuezuiit iiOKtru, elavâ Ţie.
jg Cu ramurile facerii de bine
ţiind şi stâ!pări!e curăţie!, să
|[| ne gătim toţi să întâmpinăm
H pre Hristos, ca pre unul Dum-
nezeul nostru. Care vine la
H Ierusalim.
Irmosul
Pre tine Născătoare de Dum-
„nezeu Fecioară, pre ceea ce
|[| „te-a văzut profetul lezechiii
„uşă, prin care nimenea n'a
^ „trecut, fără numai Dumnezeu
„singur, cu cântări te slăvim”.
A p o i:
Cade-se ea te fericim ..
l.u m in ă D d a (ţlaH ulu), d e tr e i
împăratului ceresc, că de şi
au fost pământenii purtători
de chinuri, dară s'au sârguit
să ajungă la vrednicia înge- jfjf
rească, de trupuri nebăgând
seamă; şi prin patimi s'au în- u
vrednicit cinstei celor fără de
trupuri. Pentru rugăciunile lor,
Doamne, trimite nouă mare xî
milă* g
Slavă, şi Buum , a Nfiscătoarel.
Ceea ce eşti plină de dar, fii ^
mijlocitoare cu rugăciunile tale ^
şi cere sufletelor noastre mul-
ţimea îndurărilor şi iertare de ^
multe greşale, rugămu-ne.
Şl celolttilo» Uupft r&oauială ^
<*T* iuh
OGOGOGOGOGOCOGOGOCOCO U
La ceasul al şaselea
Troparul prooroclet. glasul al U-lea.
Aceasta este, Dumnezeule, M
ort. ziua cea înfricoşată, a cărei ^
 •0§ STALPAKILOR go» 527 U

înserare nu ne nădăjduim să
o ajungem; şi aceasta a o
vedea ne-ai învrednicit pre In Lunea stâlpârilor
noi, cu iubirea Ta de oameni, SEA R A
întreit sfinte, slavă Ţie. IS
I)up:to!iişnuita8tib()logie,lfl Doamuestrigat-am
punemstihirilepo li: trei ale Triodu ui şi trei
SlavÂ, şi uruiR . Iul aceasta.
dela Mineiu. «i cântăm stiLlrile podubuice,
ProL’lijiiien, glasul al H-luu facerea lui losif.

S:i stj veselească Inima celor ce caută pre Glasul al G lea

Domnul...
Podyblu. T o a tă nădeideu puindu-şi..
H Stih:

Mărtarisiti-vă Domnului :ji ciiemaţi rin multe greşale şi prin

M
numele Lui.
desmierdările vieţii mi-
Din proofocla Isalel, ctjtlre.
am bolnăvit sufletul, eu tică­
V jH p . 4 H — 4 9 , V r f s 1 7 — 4
losul, şi zac pururea pre pa­
şa grăeşte Domnul, Mântuitorul tâu,
sfântul iui Isra il: „Eu sunt Domnul
tul trândăviei, Stăpâne. Ci strig
Dumnezeul tău care te învaţă spre fO' Ţie, prea milostive: Venind,
losul tău şi te duce pe calea pe care tre-
bufiijte să mergi. Dacă ai îi luat aminte la
cercetează-mă, dându-mi în­
poruncile mele, fericirea ta a r îiîo s t aeeme- tărire şi milă, şi nu mă lăsa
Dea UQui râu şi dreptatea tu ca valurile mîlrii.
Şi va [j Beminţia ta ca nisipul mării şi odras­ pre mine, ca nu cândva să
lele pântecelui tău ca pulberea pământului. adorm întru moarte; şi să nu
Nimic nu va nimici, nici nu va şterge nu­
mele tâu înaintea m eaiie^iiţl din Babiion, se bucure de pieirea mea vrăj­
H iusiti (lin Caideia cu cflntece de veselie!
Vestiţi, faceţi cunoscută ştirea, ducefi-o până
maşul, cel ce caută pururea,
la niar^finile pământului! Z iceţi: Domnul răs- Mântuitorule, să mă tragă în­
campărâ pe slufţa sa lacov. Dar lor nu le
tru adâncurile iadului.
este sete in pustiu unde el ii duce; el le iz­
vorăşte aps din stâncă, E l despică stânca şi
M
n apa ţâşneşte! Nu este pace, zicp Domnul, R âvnind nebuneşte boga­
tului celui nemilostiv, cu dul­ M
pentru coi iară de lege!"
Ascultaţi Dstroavelor, luaţi aininte popoare
‘Hi depărtate! Domuul m’a chemat dela naşterea
mea, din pântecele maicii mele mi-a epus pe
ceaţa mă veselesc, în desmier-
Qunie. Făcut-a din gura mea sabie ascuţită; as- dări şi în pofte cufundându-
cunsu-m’a la umbra mâinii sale. Făcut-a din
raiac săgeată ascuţită şi in tolba sa laoparte mă; şi văzându-mi mintea,
m’a pus, şi mi-a zis m ie : „Tu eşti ?luga mea Doamne, zăcând pururea
Israil. iutru care cu mâ voiu proslăvi!“ Dar eu
imi spuneam: ,,Ia deşert m'am trudit, în zadar înaintea uşilor pocăinţei ca şi
şi peotr.i nimic ml-am prăpădit puterea roeal" Lazăr, o trec fără simţire flă­
Partf'a ce mi se cuvine mie este la Domnul
şi răsplata mea la Dumnezeul meu. mândă fiind şi bolnavă şi ră­
Fnichinien, gIflHul al H lea nită de patimi; pentru aceasta
Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui
vinovat sunt a fi în văpaia
Israil, din veac şl până In veac. gheenei; din care scapă-mă,
^ Stib Stăpâne, unule mult milostive.
M ărtupisiţi'Vă Domnului, că este bun, că in
veac este mila Lui- \\\t» Btihirâ, H Iul Teodor, k acul al ii-lea
 528 I n u i n e a s'rA i.i’Aiur,oi{
•08
I'ixlohift H oarane, pie vremea lui Moisi.
D o a m n e , u m b lâ n d c u t r u p u l
H mâncare, cum îi pliicea tatalui lui. Apoi a
p re lâ n g ă Io r d a n , a i s p u s m a i
în a in t e c ă n u e s t e b o a ia Iu i
Lazăr de m o a r t e ; c i c ă s 'a
în g ă d u it p e n t r u s Ia v a T a , D u m ­
n e z e u l n o s t r u . L a u d ă s la v e i
lu c r u lu i T ă u ş i p u t e r ii T a le
c e le i a to a te , c ă a i su rp a t
m o a r t e a p e n t r u m u lţ im e a m i­
lo s t iv ir ii, iu b it o r u le d e o a m e n i.
H către fiul său: „Cum l-ai găsit aşa curând,
¥^
H Ş' trei <]iu Miiieiu.
H iarăşi către lacov : „Apropie-te să te pipâesc,
« St^vA. i^j lic u m ; a N âscA toarui.
« apropiat k c o v de Isaac, tatăl său, iar acesta l-a
¥^ J'rfit'l]iinfii, ^liihiil al 4 Ieii
M ărturisHi-vA Doraoiilui că este bun, că in
¥^ veac este mila Lui.
¥¥.
Stili.
¥^ S ă zicâ cei inâiituiti de Duiiiiiul.
f şi voiu mânca din vânatul fiului meu, ca să
Uela i'accro, cetire.
¥^ Ca[). Ii7. vers 1-^ 41.
ar dapă ce a îmbătrânit Isaac şi au slăbit
vederile ochilor săi, a chemat pe Isav, pe
fiul său celm ai mare, şi i-a zis: „F iu l meu“
„Zis-a acela; „lată-mă!“ Şi Isaac a zis ; „Iată
eu am îmbătrănlt nu ştiu ziua morţii mele
la-ţi (Iară uneltele tale: tolba şi arcul, şi ieşi
ia câmp şl adâm i ceva vânat; să-mi faci
mâncare, cum îmi place mie, şi adă-mi sii
mănânc, ca să te binecuvinteze sufletul meu
pâQă nu mor". Rebeca iosă a auzit ce a zis
Isaac către fiul său Isav. S'a dus deci Isav la
câmp să vâneze vânat pentru tatăl s ă u ; iar
Rebeca a zis către lacov, fiul cel mai mic
«liitâ, eu ara auzit pe tatăl tău grăind cu Isav.
fratele tău, şi zicând: „Adă vânat şi fă-mi o
mâncare sâ raăaâQC şi să te bincuvintez înain­
tea Domnului, până a nu m uri“ . Acum dar,
fiul meu. ascultă ce am să-ti poruncesc: Du tc
ia turmă şl adă-mi de acolo doi iezi tineri şi
buni şi volu face din ei mâ icare, cum ti placo
tatălui tău; iar tu o vei duce tatălui tău sa
mănânce, ca sâ te binecuvinteze tatăl tău
înainte de a rauri“ . I hcov însă a zis cătri*
Rcbeca, mama sa: „Isav, fratele meti, e om
păros, iar eu n’am păr, Nu cumva tatăl meu
sa mă plpăe şl voiu îi în ochii Iul, ca un in-
.veliiîor, şi în Ioc de binecuvântare, voiu atrage
asupră-mi blestem?“ Zis-a mama sa: „Fiul
meu, asupra mea să fie blestemul acela; as­
§«•
cultă numai povaţa mea ţi du-le, de-ini ada
iezll“ . Atunci ducându-se lacov, a luat şi a
adus mumei sale iezii, iar muma sa a gătit
luat Rebeca haina cea mai frumoasă a lui
Isav, fiul ei cel mai mare. care era la ea iu
casă, şi a îmbrăcat pe lacov, fiul ei cel mai
m ic; iar cu pelceleie iezilor a înfăşurat bra­
ţele şl părţile goale ale gâtului lui. Şi a dat
mâncarea şi pâinea ce gătise în mâinile lui
lacov, fiul său, şl acesta a intrat la latâl său
şi a zis: „T a ta !“ Iar acela a răspuns: „lata-
mă! Cine eşti tu, copilul m eu? ‘ Zis-a lacov
cătrc tatăl său : „E u sunt Isav, întâiul tău năs­
cut. Am făcut precum mi-al poruncit, scoală
şl şezi de mănâncă din vânatul meu, ca să
mă binecuvinteze sufletul tau“ . Zis-a Isaac
fiul m e u ? ‘ Şi acesta a zis: „Domnul Dum^
nezeul tău mi l-a scos înainte". Zis-a Isaac
fiul meu, de eşti tu liut meu Isav, sau nu“ . Şi s'a
pipăit şi a z is : „Glasul este glasul lui lacov, iar
mâinile sunt mâinile lui Isav Dar nu l-a cuno­
scut, pentrucă mâinile lui erau păroase, ca mâi-
inile fratelui său Is a v ; şl l-a binecuvântat, Şl a
mai zis: „T u oare eşti fiul meu Is a v ?“ Şi
lacov a răspuns: „E u “ , Zis-a Isaac: „Adă-mi
îibinecuvinteze sufletul meu“ . Şl i-a adus şl a
mâncat; apoi i-a adus şi vin şi a băut.După
aceea Isaac, tatăl său, i-a zis; „Apropiere,
fiule, şi mă sărută!" Atunci s’a apropiat lacov
şi l-a sărutat. Şi a simţit Isaac mirosul hainei
lui şi l-a binecuvântat şi a zis: „Iată, miro­
sul fiului meu e ca mirosul uuui câmp bogat
pe care l-a binecuvântat Domnul- Să-ţi dea
ţie Dumnezeu din rouă cerului şi din gră­
simea pământului, pâine multă şi vin. Să-ţi
slujească popoarele, gî căpeteniile sâ se în­
chine înaintea ta; sii Iii stăpân peste fraţii
tăi, şi feciorii mamei tale să ţi se incblnoţie;
cel ce te va blestema să fie blestemat şî bi­
necuvântat să fie cel ce te va binecuvânta!’'
Indatâ ce a contenit Issac de binecuvântat
pe lacov, fiul său, şl cum a ieşit lacov dela
faţ^ tatălui său Isaac, a venit şi Isav cu vâ­
natul lui. A făcut şi el bucate le-a adus
tatălui său, şi a zis către tatăl s ă u : „Scoa.'â,
tată. şi mănâncă din \ânatulfiului tău, casă
mă binecuvinteze sufletul tău!“ Ia r Isaac, ta­
tăl său, i-a zis: „Cine eşti t u ‘?“ Iar el a zis:
„E u sunt Isav, fiul tău cel întâiu născut” .
Atunci s'a cutremurat Isaac cu cutremur mare
foarte şi a zis: „D ar cinc-i acela, care a
căutat şi mi-a adus vânat şl am mâncat dela
el înainte de a veni tu, şi l-am binecuvântat
şi binecuvântat va î i ? “ Iar Isav, auzind cu-
vînlele tatălui său Isaac, a strigat cu gltis
mare ţi foarte dureros şi a zis către talăl său :
„Bioecuvlotează-mă şi pe mine, tată!" Zis-a
 •og I n m a i i t e a s t â i j ’A r i l o k g^. 529 ^
--------- ^ ^
Isaac către e l : „A veoit fratele tău cu îd ş b -
lăcluoe şi a luat binecuvântarea ta“ . Iar Isav
lăcomia cea vătămătoare de ^
m a zis: „Din pricină oare că-1 cheamă lacov, suflet şi ne rândueşte cu La-
de aceea m’a înşelat de două o r i? Deunăzi
ici-a răpit dreptul de tntâiul născut, ia r acum zăr cel sărac în şanurile lui
H mi-a răpit binecuvântarea mea". Apoi a zis Avraam; că Tu, bogat fiind
Isav către taiăl s ă u : „Nu mi-ai păstrat şi mie
iHi binecuvântare, tată ? “ Răspuns-a Isaac şi a zis întru milă, ai sărăcit pentru
lui Isav: „iată stăpân l-am îăcut peste tine şi
pe toţi l'raţii lui i-am f^cut lui r o b i; cu pâine
noi de bună voie şi ne-ai adus ^
n şi cu vin l-am dăruit. Dar cu tine ce bă fac, din stricăciune la nestrică-
•/••A îiui m eu?“ Şi a zis isav către tatăl e ă u : „Tată,
oare numai o binecuvântare ai tu ? Binecu*
ciune, ca un Dumnezeu mi-
jH? vintează-mâ şi pe mine, ta tă !“ Şi cum Isaac lostiv şi iubitor de oameni.
H tă(jea, Isav şi-a ridicat glasul şi a început a
plânge. Atunci răspunzând Isaac, tatăl Iui, [de douft ori). ^
a zis către e l : „Iată, locuinţa ta va fl un pă­
iH^ mânt mănos şi cerul îţi va trimite roua s a ; Martifica
n cu siibia ta vei trăi şi vei fi supus îratelui
tău; va veni insă vremea când te vei ridica Cela ce ai primit răbdarea
if. şi vei sfărâma jugul Iui de pe grumazul tău“ -
Ue aceea ura Isav pe lacov pentru binecu­
sfinţilor mucenici, primeşte şi m
n vântarea, cu care-1 binecuvântase tatăl său. dela noi cântare, iubitorule de ^
Proi'himcu, glaRul al ?-l<’a ; oameni; dăruindu-ne nouă cu M
n Inalţă-Te preste ceruri, Dumnezeule, şl pres- rugăciunile lor mare milă. ^
te tot pământul slava Ta.

<1^ Stih: ylttvft, f;i acum ; a Născătoarei. ^

n Oata este inima mea, Dumnezeule, gata oste
inima mea.
S coate-ne din nevoile noas-
H tre, Maica lui Dumnezeu,
n Ueltt l ’ilde, cetire.
H
Cap. ly, Vers l lj —23,
ceea ce ai născut pre făcăto-
n
Is-a Domnul; Cel ce ia seama la poruncă,
rul tuturor; ca să strigăm tot- U
H

n
Z îşi păstrează sufletul său, iar cel ce
dispreţueijte cuvântul (Iui l)umnezeu)
va muri. Cel ce are milă de sărman împru­
deauna: Bucură-te, folositoa-
rea sufletelor noastre! ^
mută Domnului şi el îi va răsplăti fapta lui
H cea tjună- Pedepseşte pe feciorul tău căci mai
e nădejde (de indreptare), dar nu ajunge până
acolo ca să-i omori. Omul aprig la mânie îHe
trebuie sa l'ie pedepsit, dacă îl cruţi odată, In Marţea stâlpărilor
trebuie să începi din nou. Ascultă sfatul şi
n primeşte povaţa, ca să fii înţelept toată viaţa
ta. Malte puneri la cale se sbuciumă in Ini­ LA UTRENIE
H ma omului, dar numai sfatul Domnului la
îiintă. Omul se face plăcut prin mărinimia lu i; '['re-imicile g lis u lu ic e se va întâmpla Dupa ^
mai de preţ este un sărac bun decât un om întâia stilioldgle, zincm (’Rdolnele cele de urni ^
mincinos. Frica de Dumuezeu duce la viaţă linţrt, din Ocioih ijiHNăei.'ătuarei. Dupâa<louH ^
« şl na îndestuli^m fără să fitn loviţi de neno­ tiliboln^ie, gf-dnlna Iul losil, glasul «1 »Mea ^
rocire. Leneşul îşi înmoaie mâna în farfurie
l’odobia: l'u te riie îngereşti...
şi nu o duce la gură. Loveşte pe cel ce bat­
¥i jocoreşte şi cel simplu va deveni în ţele p t;
opindu-mă de boala pa- ^
mustră pe cel îuţelegător şl el va pricepe
*ii; ştiinţa catelor, zac în patul ^
LA STIHOAVNA desnădăjduirii. Pentru aceasta, ^
Stitiira zIU’i. i;Ia8ul al 4-lca. tămăduitorule al bolnavilor, U
¥?. Scapă-ne, Mântuitorule, de cercetează-mă cu iubirea Ta ^
!S
 ÎN m a rţea
530 §«•

Psalmul 5u.
de oameni şi nu mă lăsa să
CANO ANEI.F
adorm cumplit în moarte, In­
Canonul Miaeiulul şl Tricântarea Iul losiî.
durate; ca să strig Ţie cu
Se ceteşte Cântarea a lioua din Psaltire.
căldură: Dătătorule de milă,
Cântarea a 2 a, glasul al ti*leo, Irmos:
Doamne, slavă Ţie.
Slavă, tot aceasta.
\ l edeţi, vedeţi că Eu sunt m
Şi acum, a Născătoarei
^ Dumnezeu Carele am plo- gj
„uat mană; şi apă din piatră ^
I ncepătură mântuirii s’a fă­ „am izvorît de demult în pus- ^
cut vorba lui Gavriil către „tie poporului Meu, cu singu-
Fecioara; că auzind aceasta, „ră dreapta şi cu tăria Mea“.
bucură-te! nu s'a ferit de în­
chinăciune, nu s'a îndoit ca D e bună voie ai sărăcit,
Sara în cort; ci aşa a strigat: Hristoase, Cela ce eşti din fire ^
Iată roaba Domnului, fie mie bogat, flămânzit-ai de bună
dupre cuvântul tău! voie, Cela ce saturi tot ce via- g
ză. Pentru aceasta satură-mă ^
Du|)ft a treia stihologie. sedeloa lui Teodor,
glasul al 5-lea.
pre mine cel flămând de da- |j
Podobia. A stflzj luminează...
rul Tău şi mă fă părtaş me- ^
sei cei de acolo, Cuvinte. ^
Ieri şi astăzi a fost boala
lui Lazăr; că aceasta o au Fă-mă, Hristoase, Lazăr
spus lui Hristos surorile ace­ sărac de păcate; risipeşte bo-
luia. Găteşte-te, Vitanie, cu găţia care o am adunat rău u
bucurie, să primeşti oaspete şi umplându-mă de toată dra-|J|
pre Stăpânul şi împăratul tu- : gostea Ta cea desăvârşită, In- m
turor şi să strigi Lui împreu­ durate, mântueşte-mă de înfri- ^
nă cu noi: Doamne, slavă Ţie. coşata muncă cea de acolo.
Slav^, tot aceasta. P re tineri întărindu-i pos- ^
Şl acam, a Năsoituarei. tul, i-a făcut mai puternici de- îW
cât focul oarecând în Vavilon; ^
Maica lui Dumnezeu prea­ acelora râvnind, o! suflete al ^
sfântă, ceea ce eşti zidul creşti­ meu, nu te mâhni şi vei stin- U
nilor, apară, dupre obiceiu, ge focul poftelor cu roua Du- ^
pre poporul tău carele strigă hului. ^
ţie cu deadinsul. Stai împo­
A Născătoarei- ^
triva spurcatelor şi măreţelor
noastre gânduri; ca să strigăm Bucură-te!strigăm ţie, ceea ^
ţie: Bucură-te, pururea Fe­ ce ai născut bucuria, Născă-
cioară! toare de Dumnezeu Fecioară,
 *ftg STALPAKILOH go» 531

ceea ce eşti plină de dar; roa­ trup, fără schimbare, spre

gă pre Dumnezeu, pre Carele
L-ai născut, să se mântuească
de primejdii şi de stricăciune,
cei ce te laudă pre tine pu­
rurea.
Tricântarc, ti lui Teodor, plusul
al ^*lea
IrmoB: V edeţi, vedeţi.
V edeţi, vedeţi că Eu sunt
Dumnezeu, Carele umblând
pre lângă Iordan, am auzit că
boleşte Lazăr şi am zis, că
nu va muri; ci este aceasta
pentru slava Mea.
F iind cuprinse de plângere, „re, cu călcarea poruncii prin
surorile lui Lazăr şi-au arătat
întristarea Ţie, cunoscătorule
a toate; dar Tu ai îngăduit
puţin, ca să vădeşti minunea
mântuirea noastră.
Slavft rii‘. Dumnezeul nostru, slavă Tic
G ăteşte-te acum, o ! Vita-
nie, cu bucurie, făcând pri­
mire împăratului tuturor; că
vine la tine să arate pre La­
zăr iarăşi întorcându-se din
stricăciune la vieaţă.
Irmosul
V edeţi, vedeţi că Eu sunt
„Dumnezeu, Cela ce M'am îm
„brăcat cu trup de a Mea bu-
„nă voie, ca să mântuesc pre
„Adam cel căzut prin amăgi-
„şarpe“.
('ântarea a 8-a. Irtnos;
D ia văpaie, cuvio^ilor,,

şi să arăţi apostolilor Tăi cele / T I ândind la mulţimea gre-

înfricoşate.
Sluvii, a 'I rolmoi-
Unime întocmai cu împă­
răţia, în trei feţe, o domnie,
o împărăţie a veacurilor, pre
Tine Te slăveşte: pre Tatăl,
pre Fiul şi pre Sfântul Duh,
mulţimea îngerilor şi toată
firea oamenilor.
ucuiD, a Năflciiioarci vului bogat; îndurate Dum­
C ine nu se va mira, văzând
întru tine, Fecioară, pre Zidi­ lostiveşte-Te spre mine, casă
torul zidind iarăşi pre Adam
cel căzut şi cu unire nespusă
născându-se din tine dupre
şalelor mele şi îmbolnă-
vindu-mă cu boldul cunoştin­
ţei mele, mă chinuesc în vă­
paie ca un ticălos; milosti-
veşte-Te spre mine Cuvântu-
le al lui Dumnezeu, cu mila
Ta.
T recând cu vederea faptele
cele bune ale lui Lazăr, am
râvnit năravurilor nemilosti­
nezeule, întorcându-mă, mi-
Te slăvesc întru toţi vecii.
Fiind cuprins de boală su­
fletească şi vrând să mor prin i
 532
desnădăjdiiire, îmi trebueşte
cercetarea Ta, lisuse, care în-
viază pre cei ce Te cheamă.
A Năicătoarui.
Preasfântă Fecioară, tu mă
mântueşte şi fii ajutătoare ne­
putinţei mele, ceea ce ai năs­
cut pre^ voitorul m ilei; pre
Carele îl prea înălţăm întru
toţi vecii.
Alt Irmos:
Cuvio^ii Tâi tin e ri..
Bucură-te, Vitanie, p a tria
lui Lazăr, că vine de faţă Hris-
tos la tine, ca să săvârşească
măriri, înviind pre Lazăr.
L azăr boleşte, ca să Te prea
slăveşti Tu, Fiul lui Dumne­
zeu, întru dânsul; şi Te lau­
dă pre Tine neîncetat lucru­
U rile Tale, Doamne.
A Treim cl
Binecuvâulftni pre T atA l..
Pre Preasfânta Treime, în
Tatăl şi în Fiul şi în Duhul,
lăudându-0, cântăm: Binecu­
vântaţi toate l u c r u r ile pre
Domnul.
acum. a S'ăiK'&toarei
Pre Cel născut din tine ne­
grăit, Preacurată, toţi îl lău­
dăm şi cinstindu-L ca pre un
Dumnezeu, bine-L-cuvântăm
noi şi lucrurile ca pre un fă­
cător şi Domn.
«>§ In nukţea
' ÎHf
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie gj
Ramurile bunătăţilor gătin- ^
du-le acum, spre întâmpinarea
lui Hristos, strigăm: Binecu- p
vântaţi lucrurile Domnului pre ^
Domnul. ^
Irm osul:
Sa l&udiitn, hino yh cuvAntăni.. ^
IU
Cuvioşii Tăi tineri în cuptor, ^
„Hristoase, cântând, au zis: ^
„Binecuvântaţi toate lucrurile ^
„Domnului pre Domnul“.
CÂntarca a <J a, Irmos: ^
p re Dumnezeu a-h vedea...
âncarea cea amară a iz-
M gonit din rai, cumplit,
mai ^nainte pre omul cel din- U
tâiu zidit şi l-a încurcat în ^
lanţurile morţii. Posteşte, o! ^
sufletul meu, fugi de asemă-
narea aceasta, fugi de dul- u
ceaţa desmierdării cea cu ^
multă durere.
Luând în minte judecata Ta ^
şi văpaia cea nestinsă prea- ^
drepte Judecătorule, însumi îrt
pre mine mă osândesc mai U
'nainte de judecată. Mă tem
şi mă cutremur, căci am greşit
Ţie fără de număr, ca nimenea
altul pre pământ. Pentru ^
aceasta milueşte-mă.
S ă ne spălăm negreala pati- |j|
milor cu rugăciuni luminătoare
şi ţiind ramuri de bunătăţi, să
ne sârguim a întâmpina pre M
f>*
 rAAAAAA

«0§ ST A I.PA U ILO H §0» 533 ^

- - -

« Hristos, pre Care-L aşteptăm nenăscut, Cuvântule şi Fiule ^

aciim să încalece pre mânz şi Cel născut şi Duhule sfinte
« gătindu-Se spre patimi, ca să mântueşte-ne pre noi, cei ce îW
îl ne mântuiască pre noi. Te lăudăm pre Tine.
A Născătoarei. Ş l a c a m , a N ils r & to a r c i. ^
iji^
D in tine, Fecioară, ceea ce M ai presus de minte este jw
eşti de Dumnezeu dăruită, a naşterea ta, Maica lui Dum-
răsărit Hristos, dătătorul de nezeu; că întru tine zămislirea ^
^ lumină şi de pace, celor ce s’a făcut fără de bărbat şi U
jj| erau ţinuţi în noaptea patimi- naşterea întru feciorie. Dum- ^
lor, deslegând călcarea po- nezeu este Cela ce S ’a născut, u
runcii cea din neascultare, şi pre Carele slăvindu-L, pre tine ^
mântuire arătat dăruindu-ne. fecioară te fericim. îtt
|J| Alt Irmos: Slavă Ţio, Dumnezeul nostru, slavfi Ţie. ^
I saie dănţueşte... Veniţi să gătim Domnului ^
w Găteşte-ţi acum, înţelepte cele de întâmpinare, aducân- iw
Lazâre, cele de moarte şi de du-I stâlpări de bunătăţi; că ^
îngropare, că murind mâine aşa-L vom primi în sufletul îî#
vei să te lipseşti de vieaţă. Ui- nostru, ca în cetatea Ierusa-
J| tă-te la mormântul în carele limului, închinându-ne şi lău-
vei să te sălăşlueşti; ci Hris- dându-L pre El. U
îî^ tos iarăşi te va învia, sculân- Irmosul'
du-te a patra zi. a
îH? Isaie dănţueşte, Fecioara a
Dănţueşte, Vitanie, că Ia tine „avut în pântece şi a născut
m va să vie Hristos, să săvâr- „Fiu pre Emmanuel, pre Dum-
jj^ şească minune mare şi înfri- „nezeu şi omul; răsărit este u
coşată; că legând moartea ca „numele Lui, pre Carele slă- ^
un Dumnezeu, va să scoale cu „vindu-L, pre Fecioara o fe- u
• • U
adevărat pre Lazăr cel mort, „ncim“. gj
^ ca să slăvească pre Făcătorul.
LumiD&nda glasului, do trei ori. ^

^ S la v ă , a T fe ln ie L L,\ STIHOAVNĂ

51 întocmai în fiinţă Te laud Stiliira zlltn, gl ihuI al vlea.

51 pre Tine, Treime, Ceea ce eşti Fiind legat, o, suflete! cum­

UI fără de început, cinstită, de plit cu greşale şi cu lanţurile
^ vieaţă începătoare, nedespăr- păcatelor, ce te trândăveşti?
jj^ ţită Unime, Părinte cela ce eşti Ce te leneveşti? Fugi pururea
 534
îs de aprinderea Sodomei şi a
Gomorei, ca şi Lot. Să nu te
^ întorci înapoi, că te vei face
|J| ca un stâlp de sare; scapă la
muntele bunătăţilor; fugi pu-
lîl rurea de arderea nemilostivirii
ţs nemilostivului bogat, ca Lazăr
jîS în sânurile lui Avraam; şi cu
smerenie strigă: Nădejdea şi
scăparea mea, Doamne, slava
Ţie.
(de (ioaâ ori)
Murtirica
Mucenicii Tăi, Doam ne,
ÎS cetelor celor îngereşti urmând,
ca şi cum ar fi fost fără de
^ trupuri, au răbdat muncile, în
gând numai nădejdea avân-
du-şi şi desfătarea bunătăţilor
jrx celor făgăduite. Pentru rugă-
ciunile lor, Hristoase Dum-
Wî nezeul nostru, dărueşte pace
m lumii Tale şi sufletelor noastre
^ mare milă.
^ 81avă, Iţi a''u n i, a NâBcătuarei.
îl Pre tine te rugăm, ca pre
ceea ce eşti maica lui Dum-
î l nezeu, binecuvântată; roagă-
m te să se mântuească sufletele
wţ noastre.
m La ceasul al şaselea
Troparul l'roorocloi, glasul al f) l'^a.
Î i ^ id nebiruit ai dat cetăţii
^ noastre pre Fecioara, ca-
jj^ re Te-a născut. Pentru dânsa,
ÎN MAHŢliA §0»
Mântuitorule, scoate sufletele ^
noastre din răutăţile care ne
împresoară, rugămu-ne.
9\fi\k. şi acum , tot acoasta.
Prooliimcn, glasul al l-iea.
Ajută-mi Doamne, Dumnezeul meu, şi mă
milueşte dupre mila Ta-
Siih
Dumnezeule, lauda mea să nu o taci.
D Iq prnorooia Isaif i, cetire
C a p 4 9 , v t T iî (» - 1 0 ,
J "” şa zice Dom nul: „Face-te-voiu lumina
popoarelor ca să duci mântuirea mea
până la marginile păm ântului!“ Aşa
g râ^ te răscumpărătorul şi Sfântul lui Israil
către cel dispreţuit şi către urlciunea nea­
murilor şi sluga aprigilor stăpânitori: „îm ­
păraţi te vor vedea şi se vor ridica voevozi
şi se vor închina, pentru Domnul cel credin­
cios şi pentru Sfântul lui Israil. cel care te-a
ales!“ Aşa grăeşte Domnul: „In vremea mi-
lOBtivirli te voiu asculta şl în vremea mântu­
irii te voiu ocroti. Făcutu-te-am şi te-am hotă-
rit legământ al poporului, ca să aşezi rându-
ială iu tară şi să dai fiecăruia moştenirile
n im icite!" Ca să zici celor robiţi; „ Ie ş iţ i!“
şi celor care sunt în iutunerec; „Veniţi la
lumina !" E i vor paşte oriunde pe calea lor
si pe toate povârnişurile va fi păşunea lor.
Nu le va fi nici foame, nici sete. soarele şi
vântul cel arzător nu-i va atinge, căci cel
care se va milostivi de ei îi-v« povăţuilorul
lor şi li va îndrepta către Izvoare de apă.
Prochimen, glasul al 1 lea.
TU eşti preot în veac, după rânduiala lui
Melhisedec-
Stih
Zis-a Domnul Domoului meu, şezi deadreapta
mea.
In Marţea stâlpărilor
.ŞEAUA
Obişnuita Stihologie.
L a Doamne strigat-sm... punem şase stihiri'
i}l cântăm silhlri podobnice. alv liii hisif,
glasul al l^-lea.
 •0§ STÂLPAHILOR §«•
Podotiifl. râ n d de pre lemo..
ITnB ninia mea cea mult păti­
V maşă, pentru n ă vă lirile
m
jg vrăjmaşului slăbind, a căzut
rău în mormântul trândăviei
^ şi se acopere cu nesimţirea
^ ca şi cu o piatră. Mântuito-
^ rule, Ceia ce ai înviat pre toţi
cei din iad cu lemnul crucii
|j| Tale, celei de vieaţă aducă-
toare, ridică-mă şi mă învia­
ţi ză, ca să slăvesc cu frică dum-
w nezeirea Ta*
Bogăţia desfătărilor celor
IU stricăcioase am iubit totdea-
lll una, prin lucrarea vicleanu-
lui, în deşert veselindu-mă eu,
^ ticălosul; şi priceperea mea
o am trecut cu vederea ca pre
J| alt Lazăr, care suspină şi flă-
mânzeşte de dumnezeeascâ
mâncare. Cuvinte, scapă-mă cu
w milostivirea Ta de văpaia ce
^ va să fie, ca să Te slăvesc pre
Tine, iubitorule de oameni.
Wlk stihirâ, a lui Teodor, glasul at :1-lea.
"ft
W Podoble . Pus-aii cei treizeci de arginti...
Astăzi şi-a dat sufletul La-
zăr, şi l-a plâns pre dânsul
^ Vitania, pre carele l-ai sculat
îl din morţi. Mântuitorul nostru,
^
adeverindmai nainte prin pri-
etenul Tău cele următoare în-
îî vierii Tale, cei înfricoşate:
n omorîrea iadului şi viaţa lui
îl Adam. Pentru aceasta Te
^ lăudăm.
'X£.
535
Şi trei din Mi eiu.
Mi\rire. st acum; a Nascătuarel.
ProcliimGD. glasul al 4-lea.
începerea înţelepciuDii este frica Domauluj.
S tih :
M ărturisescu-iiă Tie, Doamne, cu toată ini-
raa ruea.
Delfl Tăcere, cctire.
Cap. 31, vers. 3— Hi.
i a zis Domnul către laco v: „inloarce-
te in ţarapăriutiior tal, in patria ta,
şi eu voiu ii cu tin e ! “ Trimeţând deci
lacov, a chemat pe Rahila şi pe L ia la câmp,
unde erau turmele. le-a zis: „V ăd eu că
laţa tatălui vostru nu mai e faţă de mine, ca
mai înainte; dar Dumnezeul tatălui raeueste
cu mine. Voi inşivă ştiţi, câ cu toată inima
amslujit pe tatăl vostru; iar tatăl vostru m’a
înşelat şi de zecide ori mi-a schimbat sim­
bria ; Dumnezeu Insă nu i-a îngăduit eă'mi
!acă rău Când zicea e l : cele peslriţe să fie
simbria ta, toate oilo fatau miel peslriţi; iar
când zicea el : cele negre să-(i fie simbrie,
atunci toate oile fătau miei negri. Şi aşa a
luat Dumnezeu toate vitele dela tatăl vostru
şi mi le-a dat mie. Iată odată, pe v r e m e a
când intrau în călduri oile, mi-am ridicai o-
chii şi am văzut în vis, şi iată că ţapii şi
berbecii, care săreau pe capre şi pe oi, erau
albi, vărgaţi §i bălţaţi. Iar îngerul Domnului
mi-a zis în vis; „lacove . " Jji eu am răspuns:
„Ce este?“ Zis-a e l: „Ridică-ţi ocliii şi pri­
veşte: loţi ţapii şi berbecii, care sar pe ca­
pre şi pe oi, sunt vărgaţi, pestriţi şi bălţaţi,
căci am văzut toate câte ţi-a făcut Lahan. Eu
sunt Dumnezeul cel ce ţi s’a arătat in Hetel,
unde mi*al turnat untdelemn pe stâlp şi un­
de mi-ai făcut făgăduinţă. Scoală deci acum,
ieşi din pământul acesta şi mergi in pămân­
tul tău de naştere, şi eu voiu îi cu tine".
Atunci Lia şi Rahila i-au răspuns şi au z is :
..Mai avem noi oare parte si moştenire in ca­
sa tatălui nostru ? Oare n'am fost ool soco­
tite de el ca nişte străine, fiindcă el ne-a vân­
dut şi a mâncat banii noştri? De aceea, toa­
tă averea, pe care Dumnezeu a luat-o dela
tatăl nostru, este a noastră şi a copiilor noş­
tri. Fă dar acum toate câte ţi-a zis Dom nul!"
Vrucliimi n, glasul al 4-lea:
Cel milostiv şi indurat şi drept,
Stlb:
I*fericit este bărbatul, carele se teme de
Domnul.
 536 •0§ ÎN M A R II A STALI'AIIII.OK
D«la Pildi*. ''otire-
Cap. 21, vers J - l i l
iule, lăptulrea dreptăţii şi a judecăţi'
este mai de preţ pentru D oidduI decât
jertfa sftngeroasă. Ochi semeţi şi inimă
ngâmîată: sunt sfeşnicul păcătoşilor. Aceas­
ta nu-i decât păcat. Punerile la cale ale ce­
lui silitor duc numai la câştig, iar cel ce se
zoreşte ajunge la pagubă. Comori dobândite
cu limbă mincinoasă sunt deşertăciune tre­
cătoare şi laţurile morţii. Silnicia celor fără
de lege se ţine după ei, căci nu voiesc să făptu-
iască dreptatea Calea celui răufăcător e su­
cită; cel nevinovat lucrează drept. Mai de
grabă sâ locuieşti într'un colţ pe acoperiş,
decât cu o femeie certăreaţă şi într'o casă de
rând. Sufletul celui fără de lege pofteşte rău­
tatea, iar aproapele Iul du află milă Io ocbii
lui. Când cel batjocoritor e pus la pocăinţa,
cel simplu se învaţă minte şi când cel înţe­
lept izbuteşte, atunci trage învăţătură. Drep­
tul ia aminte la casa celui nelegiuit. Dumne­
zeu prăbuşeşte pe cei fără de lege in neno­
rocire. Cine îşi astupă urechea la strigătul
celui sărman şl el, rând va striga, nu I se va
răspunde. Lin dar într'ascuns potoleşte mânia
şl un plocon scos din sân, o mânie mare.
Dreptul tresaltă de bucurie când poate să pu
nă in faptă dreptatea, iar spaima e pentru
cei ce săvârşesc fărădelegea. Un om care
rătăceşte de pe drumul inţelepciunii. curând
se va odihni In adunarea celor morţi. Cel ce
iubeşte veselia va îi lipsit; cel ce-i place v i­
nul şi miresmele, nu se îmbogăţeşte. Nele­
giuitul slujeşte ca preţ de răscumpărare pen­
tru Cel drept şi vicleanul pentru cel fără pri­
hană. Mai bine să locueşti in pustie decât cu
o femeie certăreată şi care-ţi face necaz.
Comori do preţ şi untdelemn (se găsesc) în
casa celui înţelept, dar omul cel nebun Ie
cheltueşte. Cel ce umblă In calea dreptăţii şi a
milostivirii, va afla viaţă, dreptate şi mărire.
L \ ST iH O .W N A
Stihira zilei, iln două ori, glasul t tu >
singur glanul
Cu porfiră împărătească de
¥¥: Dumnezeu ţesută şi cu haina
nestricăciunii fiind îmbrăcat,
suflete al meu, ţi-ai ocărît
vrednicia ta, făcându-ţi din
păcat bogăţie şi desfătare şi
defăimând pre cei de un
neam cu tine, precum şi boga­
U
go»
tul a trecut cu vederea pre La-
zăr cel sărac. Ci, ca să nu te
munceşti împreună cu acela,
fii sărac cu duhul şi strigă ÎHt
Domnului, Celui ce a sărăcit
pentru tine: Cela ce Te-ai
îmbrăcat cu haină roşie de
batjocură mai înainte de răs­ Hi
tignire, şi gol Te-ai pironit ÎW
pe cruce pentru mine, prin
îmbrăcămintea împărăţiei Ta­
le, Hristoase, scapă-mă de ru­
şinea cea veşnică.
A .Mucenicilor.
O, cât este de bună negu-
ţătoria voastră, sfinţilor! Că
sângiurilor v'aţi dat şi ceru­
rile aţi moştenit şi în scurtă
vreme fiind ispitiţi, în veci vă
bucuraţi. Cu adevărat bună
este neguţătoria voastră; că
cele stricăcioase părăsind, ce­
le nestricăcioase atij luat si
*
cu
îngerii dănţuind, lăudaţi ne­
încetat pre Treimea Cea de
o fiinţă.
F^luvA, şl acum . u C nicii Născătoarei de
I umoezcii.
Pouobia; prea lăudaţilor muonnici..
Fecioara, dacă a văzut pre
Hristos spânzurat pre lemn, a
zis: O, Fiule! Sabie a pătruns
inima mea şi o rupe, Stăpâne,
precum mi-a 7is Simeon mai
înainte de demult. Ci scoală-
Te, Cela ce eşti fără de moarte,
şi împreună preaslăveşte pre
Maica şi slujitoarea Ta, ro-
gu-mă.
 •08
a^is^fg-^gg-gggg-^gggggggg^
In Miercurea Stâlpărilor
LA UTRENIE
TrciQiicile tiluBului de rdnd
Hiipn ml&ia stibnlntrio.zieem sudL'Inele tTucii.
liii H i i o i h , i^i ti X iiK c ftto a n 'i
[inpi H ilniiH Rtlmlotrie. zlccin
'ImI ii}i a lui loKif. glusul al 2-)t;u.
I'uiloMa I'ia tra moriu&Dtului...
a şi cu 0 piatră ingreu-
indu-ma cu multe pă­
cate, zac în mormântul lene-
virii, Indurate; dintru carele
ridică-mă, milostive Doamne.
'<lavA, tot accaHtH.
'I ftcuni, a <’ rucii Niscatoarei de
PodoM a: C eea ce eşti izvorul...
Cu cinstită crucea Fiului
tău păziţi fiind, Stăpână, cu­
rată Născătoare de Dumnezeu,
cată năvălirea luptătorului
lesne o întoarcem înapoi. Pen­
tru aceasta dupre datorie te
lăudăm, ca pre Maica luminii
şi singură nădejdea sufletelor
noastre.
Dupft (I trciH Hliho!t»i;ii.‘. zicem accaatn ac-
delDH ti liu IViMliir, plusul al :Mt'a.
f'miol.iii DG frumuseţea lecioriei tale...
Astăzi Lazăr murind se în­
groapă şi-l jelesc surorile; iară
Tu, ca un cunoscător mai
înainte şi Dumnezeu, ai proo­
rocit moartea lui, zicând apos­
tolilor: Ci acum merg să în-
viez pre cel ce am zidit. Pentru
aceasta toţi strigăm Ţie: Slavă
tăriei puterii Tale.
t\ MIHKCrHHA STA i J'AUII.OR §0* 537
Slnv;i, aceenşi.
Şl a » n u ‘ii Niiscătoafel do Dumoezeu
Cea curată şi maica Ta,
Hristoase, care nu ştie de
nuntă, văzândU"Te mort spân­
zurând pre lemn, tânguindu-
do n u m n p /p u
ee- se, ca o Maică, a zis: Ce Ţi-a
răsplătit Ţie adunarea evre-
ească cea fără de lege şi ne­
mulţumitoare, care a luat da­
rurile Tale cele multe şi mari,
Fiul meu? Laud plecăciunea
Ta cea diminezeească.
Psalmul r>f).
^1 cdntain canoiiul Minclului tji acesstu
U iitiiD H Z o u TJUCÂNTARi^
A lui loiâll.
Se ceteijt» şi cântarea a a din Psaltire.
0(latarea a 3-a, piosul al . ‘lea, [rmos
mea cea neroditoaro.
M in te a
u puterea Crucii Tale în-
C tărindu-mi gândul meu
cel slăbit de năvălirile vrăj­
maşului, îndreptează- 1 spre
voia Ta, Doamne.
P re mine, cel ce dorm pre
patul desmierdărilor cu dor-
mitarea lenei, ridică^mă Hris*
toase şi mă arată închinător
patimilor Tale.
Luminându-ne sufletele cu
postul, să mergem curaţi să
întâmpinăm pre Hristos, Care­
le vine cu trupul la Ierusalim.
A N'iscăloarei.
Ceea ce nu te-ai ars cu fo­
cul Dumnezeirii, Curată, ar-
 538
m de-mi sburdăfile cele trupeşti
UI ale patimilor; ca să te slăvesc,
H Preacurată, cu credinţă.
^ Alt IriDOS, (ţlasiil ul «S-Iea :
|j^ Suflete cel sterp.,
Astăzi murind Lazăr, nu s’a
¥¥i tăinuit de ochiul lui lisus, cel
a toate văzător. Pentru a-
ceasta a spus aceasta aposto­
lilor, strigând: Lazăr prietenul
a adormit! Voiu să merg să-l
scol pre el.
Zicând că vei să mergi,
Doamne, iarăşi în ludeea, ai
spăimântat pre apostoli; dar
Toma cu îndrăzneală a stri­
gat: Vieaţă este! Să mergem,
căci de vom şi muri, iarăşi
vom învia.
Slavâ, a Treimoi.
Treime de o fiinţă, Părinte
atotţiitorule. Fiule Cel îm­
preună fără de început, cu
dumnezeescul Duh cel de pre
un scaun; o închinăciune, o
Dumnezeire nezidită, pre Tine
Te lăudăm toţi oamenii.
m acum, h Născătoarei.
Fecioară, Maică preacurată,
rădăcina lui lessei, din care
a răsărit Hristos, floarea cea
aducătoare de vieaţă pămân­
¥¥, tenilor, prin care ne-am mân­
tuit de stricăciune şi de moarte;
pre tine toţi te lăudăm, curată.
«0§IN MIERCUREA So»
Slava Tio, Dumnezeul noelru, slavă Ţie.
Bucură-te acum, Sioane, că U
vine împăratul tău blând, pre­
cum a strigat profetul, şi-L
aduce pre El trupeşte mânzul,
pre Ceia ce cuprinde toate cu
mâna. Să cântăm puterii Lui.
Irmosul •
Suflete sterp şi neroditor,
„câştigă-ţi rod bine primit;
„şi bine rodit făcându-te, stri-
„gă: Intăritu-m’am prin Tine,
„Dumnezeule; nu este sfânt,
„nu este drept, afară de Tine,
„Doamne".
Căutarea a H*a, Irmos:
In ru^ a văzut Moisi luinunea.
D ăstoarnă, Hristoase, de pre
smeritul meu suflet piatra
cea grea a trândăviei cei rele
şi mă ridică din mormântul
nesimţirii, spre lauda Ta, Cu-
vântule.
Arătat-ai mai 'nainte prie­
tenilor moartea prietenului
Tău, pentru milostivirea milei,
mai 'nainte cunoscătorule şi
Dumnezeule, pre carele l-ai
ridicat din mormânt a patra
zi, spre slava Ta.
Iarăşi mergi în ludeea, Hris­
toase, care Te caută pre Tine,
lemnul vieţii, să Te ucidă pre
lemn, ca să faci neatinşi de
patimi şi nemuritori pre cei
omorîţi prin mâncarea din
lemn.
 «>§ s t Al p Au i i ^
oh §«• 53 9

Şi acunj, a Nftsoătoarei

g Intru tine, Fecioară curată, iată, toate neamurile. Prea- ^

^ s’au văzut toate căile lui Dum- curată, te fericim pre tine vă-
^ nezeu, Celui ce a păzit cură- zând măririle tale; că tu ai ^
ţia ta după naşterea pece- născut mai presus de fire pre
Wî tiuită cu adevărat, întru toţi Făcătorul tuturor, Cel ce este m
ti vecii. Dumnezeu şi om. Pentru a-
ceasta bine te cuvântăm şi te w
|l| A lt Iniiofe prea înălţăm întru toţi vecii. ^
l're Dumnezeu cel născut...
Sl^ivâ ’('[e, Dauine/eiil udstru. «lavil Ţ ie ^
w Murind astăzi Lazăr, prie-
tenul lui Hristos, s'a dus la să întâmpinăm şi noi pre u
|j^ groapă şi au plâns de întâm- Hristos Dumnezeu împreună Jî
4 ^; plare vecinele Martei, sora lu i; cu pruncii, aducând miloste- ^
UI iară Hristos a mers cu bucurie nie în loc de stâlpări, întru ^
Ia dânsul, ca să arate popoa- rugăciunea inimii strigând cu ^
relor că însuşi El este viaţa ramuri: Osana! bine-L-cuvân- ^
tuturor. taţi şi-L prea înălţaţi în veci. ^

Irm osul; M
|[S Ca din muntele Eleonului,
S a lAudâm, bioe Kă ruvăntamtiit sA ne inclii-
H din înălţimea milostivirii tăind Diim l)uuinului. cântând «1 prea in&llându-L ^
« ramuri de fapte bune, popoare intru tuti vecii

^ veniţi să pregătim cu gândul pre Dumnezeu, Cel ce S'a ^

venirea lui Hristos la noi, lău- „născut mai nainte de veci din ^
m dându-L, binecuvântându-L şi „Tatăl Cel fără de început şi w
|[| prea înălţându-L în veci. „mai pre urmă s'a îmbrăcat ^
„cu trup din Născătoarea de îw
A Treimci. „Dumnezeu, ca pre un om ^
Ilinecuvdntftra pre TatAI. pre Fiul şi pro „desăvârşit şi Dumnezeu a-
Sfăittul Duh, Domnul. „devărat lăudaţi-L, bine-L-cu-
Jl ţ^jnime, Ceea ce eşti în trei „vântaţi şi-L prea înălţaţi întru
^ feţe: Părinte, Fiule şi Duhule „toţi vecii“.
jj| cel viu, o Dumnezeire şi o îm-
w părăţie, pre Tine, lumina cea CântateB a 'I u, iroiois.

neapusă. Te laudă oştile în- \in pământeni cine a auzit...

gereşti şi noi, cei de pre pă- aniil fiind îngrădit cu pos- ^

S
mânt, Te cântăm, binecuvân-
tăm şi Te prea înălţăm întru
D tul, a închis gurile fia-
relor. Acestuia râvnind, su- ^
n toţi vecii. flete al meu, goneşte cu aju­
 540
torul crucii pre şarpele, cel
ce răcneşte ca un leu şi caută
să-şi facă mâncare pre tot
sufletul.
Cuvinte al lui Dumnezeu,
înviind cu dătătorul Tău de
vieaţă cuvânt sufletul meu cel
omorît de păcate şi închis în
« mormântul călcării poruncilor,
4i« învredniceşte-mă să aduc stâl-
W pări de bunătăţi Ţie, biruito­
¥^
MH rului morţii.
Cela ce are cerul ca un
4^
¥^ scaun şi aşternut picioarelor
pământul, Cuvântul lui Dum­
« nezeu Tatăl, încălecând pre
4»^ mânz, a intrat în cetatea cea
¥
¥^
^ sfântă, ca un împărat al tu­
¥^ turor, să săvârşească laudă
¥i veselă din gura pruncilor.
kH
¥^
Mii
K Nâecdtosrcj.
Tu singură între femei te-ai
înfrumuseţat, o! prea minu­
4»^
im nată Curată, născând pre Cu­
4« vântul Cel prea frumos, Cel
!t¥
W« ce S'a arătat mai împodobit
decât toţi oamenii. Pre Acesta
dar roagă-L, Fecioară, să în­
41^ frumuseţeze grozăvia inimii
¥^
W
mele.
AU Irmou
¥^ I,a iiiUDtele Sinai...
Lacrimi de îngropare varsă
¥^surorile lui Lazăr, văzându-şi
¥^
astăzi pre fratele lor sub pia­
¥^ tră grea; iară Tu, Hristoase
4(^ al meu, arătând aceasta de
•OSIN M IEUCntKA § « •
departe, ai zis apostolilor Tăi:
Mă bucur pentru voi, că nu
am fost de faţă cu trupul acolo.
I araşi vine Hristos Ia Tine,
ucigaşo ludee, dorind să pli­
nească patima cea mântui­
toare ca un Dumnezeu, pre u
Carele căutai să-L ucizi cu pie­ u
tre. Iată se apropie, de Sineşi
fiind chemat, să Se omoare de
tine, ca să ne mântuească
pre noi.
u
Slavă, a Treirael.
D umnezeirea este Unime şi
Treime; o! ce întoarcere prea-
slăvită. Unindu-se dupre fiinţă,
se împarte dupre feţe osebit; U
că netăindU"Se, se tae; una
fiind, se întreeşte. Aceasta este
Tatăl, Fiul şi Duhul cel viu, U
care păzeşte toate.
Şl acum, a NâsoAtoarcl.
U
Cine a auzit să fie vreo Fe­ U
M
cioară născătoare de prunc şi
Maică fără de bărbat ? Mărie,
tu săvârşeşti minunea aceasta.
Dar spune-mi, în ce chip? Nu
cerca adâncurile dumnezeeş- U
tei naşterii mele de prunc; că
aceasta este foarte adevărată,
iar înţelegerea ei este mai
presus de mintea omenească.
Slavă Ţie. Dumnezeul D outni, slavă Ţie.
împletind stâlpări de finic U
cu gândul, să facem întâm­
pinare cu bună înţelegere Stă-
’.■ l-ir*
•0§ STA LPA RII/ j K go»
^Hî pânului, Celui ce vine Ia noi.
^ Că binecuvântat este Acesta
^ ce vine întru numele Domnu-
îs lui şi Tatălui, ca un Fiu ade-
jj| vărat.
Irmosul;
In muntele Sinai, în rug
î| „Te-a văzut Moisi, pre tine,
n „care ai zămislit în pântece
in „focul Dumnezeirii, fărădear-
jj^ „dere; iară Danii! te-a văzut
#îţ „munte netăiat, Isaia te-anu-
ţi „mit toiag odrăslit din rădă-
H ,,cina Iui David“.
LuiDîQ&ada şloHulnl, de trei ori
LA STIHOAVNA
Stiiiira du <luu& ori. cUsuI M u.
^ Israil se îmbrăca cu por-
« firă şi cu vison mohorît, stră-
lucind întru vestminte preo-
ţeşti şi împărăteşti şi, îndes-
M tuiându-se cu legea şi cu pro-
feţii, se veselea întru slujbele
legii. Dar răstignindu-Te afară
S de porţi pre Tine, Făcătorul
K de bine. Cel ce ai sărăcit, şi
^ lepădându-se de Tine, după ce
ai înviat, Cela ce eşti pururea
w în şanurile lui Dumnezeu Ta-
tăi, însetează de picătura
n darului, precum şi bogatul ce!
u nemilostiv a făcut cu Lazăr
cel sărac. Că în loc de por-
w firă şi de vison, s’a îmbrăcat
g în focul cel nestins. Şi se ne-
n căjeşte văzând pre poporul
5j| păgânesc, cel lipsit mai ’nainte
de sfărâmăturile adevărului,
ÎH
541
încălzindu-se acum în şanu­
rile credinţei Iui Avraani şi,
cu porfira sângelui Tău şi cu
haina botezului îmbrăcat, îni-
preună veselindu-se şi îndul-
cindu-se de darurile Tale şi m
zicând : Hristoase, Dumnezeul
nostru, slavă Ţie. îW
|(1p (ioua nri) ^
A Mucenicilor.
m
^
P re voi, prea lăudaţilor mu- ^
cenici, nici necazul, nici îm- ^
bulzeala, nici foamea, nici
goana, nici bătăile, nici mânia ^
fiarelor, nici sabia, nici focul |J
cel îngrozitor n’au putut să vă ^
despartă de Dumnezeu. Ci mai
ales nevoindu-vă pentru dra-
gostea ce aţi avut către Dân- ^
sul, ca şi cum aţi fi fost cu tru- ^
puri streine, aţi uitat de fire, sif
nebăgând seamă de moarte.
Pentru aceasta şi dupre vred- ^
nicia durerilor voastre aţi luat gj
plată: împărăţiei ceru rilor
moştenitori v^aţi făcut. Ruga- ^
ţi-vă pentru sufletele noastre.
SlavA. tjl acum; n Crucii-NĂHrfllour^i
Po do liia’ I’ lea lăudaţilor mucenici. ^
V ăzându-Te, Hristoase, ^
spânzurat, ceea ce Te-a nas-
cut întru curăţie, pre Tine, M
Carele ai spânzurat pământul
pre ape, lubitorule de oameni,
a strigat: Vai mie! ce vedere
minunată? Unde Ţi-a apus
frumuseţea cea nemăsurată.
 542 •OglN MIEKCI KKA go*

cunde de cel de un neam cu tine. Atunci lu­

prea dulcele meu Fiu? Slă­ mina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta
vesc mila Ta, că pătimeşti de se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea
ta, iar în urm ata slava lui Dumnezeu. Atunci
bună voie pentru toţi. vei striga şi Domnul te va auzi, la strip[ătul
tău el vd zice; iată-mă! Dacă tu goneşti din
mijlocul tău asuprirea, arătarea cu degetul
şi vorba fără rost, dacă dai pâinea ta celui
flămând, şi tu saturi sufletul amărit, lumina
La ceasul al şaselea ta va răsări ia întunerec şi bezna ta fi-va ca
miezul zilei. Domnul iţi va fi mereu povă-
Troparul proîtţie). glasul al G-lca- ţuifor şi în pustie va sătura sufletul tău.

Fă Doamne, milele Tale cu Proclumen, glasul a! U-lea;

noi şi nu ne da pre noi fără­ n inecuvântaţi sunteţi voi Domnului, Cel ce a

făcut cerul şi pământul.
delegilor noastre; sfinte Stă­
Stlb:
pâne, Atotţiitorule, Ţie ne ru­
( erul cerurilor este al Domnului...
găm.
Slavă, şi tot nceasta
Prochimen, glaflul al 4-leu:
L ăudaţi tineri pre Domnul, lăudaţi numele MIERCURI SEARA
Domnului.
iN SĂPTĂMÂNA STÂLPĂRILOII
Siili-
iMiţici obişnuita stiliologie, la 1) oamne stri-
¥ ie numele Domnului binecuvântat de acum gat-am, puntm siihiri ]ii şi câutAm ncoastâ
şi până în veac. stihira a zilei, de duuă ori Glasul al 5-iea.
Din pro!e(ia Uulei. cetire.
ogatfiind în patimi, m’am
C h {i -5S. vem. 1 -J1
îmbrăcat cu veşmântul -it
şa zice D om nul; Strigă din toate Pate­
l s M rile şi nu te opri, dă drumul glasului cel inşelător al făţăriei, vese-
să suQe ca o trâmbiţă, vesteşte popo­ lindu-mă întru răutăţile neîn-
rului meu păcatele sale şi casei lui lacov
îârâdelegile sale. Iq îiecare zi mă caută, c&ci frânării, şi arăt nemilostivire rt*r
ei vroesc să ştie căile raele ca uo norod care
făptueijte dreptatea şi dela pravila Dumne­
nemăsurată, neuitându-mă la
zeului său EU 86 abate. E i mă întreabă des­ mintea mea cea lepădată
pre legile dreptăţii şi Ie este drag să se a-
propie de Dumnezeu. Pentru ce să poslim,
înaintea uşilor pocăinţei, flă­
daeă tu nu vezi ? L a ce să ne smerim suîletul mândă de tot binele şi bolnavă
nostru, dacă tu du iei aminte ? Da, In zi de
post voi vă găsiţi de lucru şi voi asupriţi pe de nepurtarea de grijă. Ci Tu,
salalioril voştri. V oi postiţi ca să vă certaţi Doamne, fă-mă Lazăr sărac
şi să vă stădiţi şi să bateţi furioşi cu pum­
nul; nu postiţi cum se cade zilei aceleia ca de păcate, ca nu cândva ru-
glasul vostru să se audă sus. Este oare acesta
un post care imi place, o zi In care omul işi
gându-mă, să nu aflu deget
smereşte suîletul său ? Să-şi plece capul ca să-mi răcorească limba mea,
o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă,
oare acesta se cheamă post, zi plăcută Dom­
chinuindu-se în văpaia cea
nulu i? Nu ştiţi voi postul care îmi p la ce ?— nestinsă; ci să mă sălăşlueşti
zice Domnul. Rupeţi lanţurile fărădelegii, des-
legaţi legăturile jugului, daţi drumul celor în şanurile patriarhului A-
asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. împarte pâinea
ta cu cel flămând, adiposteşte în casă pe cel
vraam, ca un iubitor de oa­
sărman, pe cel gol imbracă-1, şi nu te as­ meni.
 •0§STĂLPAUiLUU
A Muccoicilor.
D in dragostea sufletului fără
de saţiu, nelepădându-vă de
Hristos, sfinţilor mucenici, cari
multe feluri de cazne păti­
mind, aţi răbdat şi aţi surpat
semeţia tiranilor; şi păzind
credinţa nemişcată şi nevătă­
mată, v’aţi mutat la ceruri.
Pentru aceasta aflând şi în­
drăzneală către Dânsul, ruga-
ţi-L să ne dăruească nouă
mare milă.
\lte SUliiri, ttie lut losif, glasul al
Poilobla: B ucură-te câmarii.,.
Umblând trupeşte, lisuse,
pre lângă Iordan, ai zis celor
ce erau cu Tine: Prietenul
Lazăr a murit şi s’a dat acum
îngropării. Pentru aceasta mă
bucur pentru voi, prietenii
mei, ca să cunoaşteţi că toate
le ştiu, Dumnezeu fiind ne­
schimbat, măcar că mă arăt
om văzut. Să mergem dară
să-l înviem pre el, ca să simtă
moartea biruinţa sa şi dărâ­
marea ce a desăvărşit, care o
voiu face aritat, dând lumii
mare milă.
A semănându-ne noi, cre­
dincioşii, Martei şi Măriei, să
trimitem la Domnul dumne-
zeeşti fapte, ca pre nişte so-
iitori; ca să învieze mintea
noastră, care zace cumplit
moartă în mormântul lenevirii
nesimţitoare, nici cum simţind
§0» 543
frica lui Dumnezeu şi nea- m
vând acum lucrare de vieaţă, ^
strigând: Vezi, Doamne! şi îHt
precum de demult, îndurate, U
ai sculat pre Lazăr, prietenul
Tău, cu venirea Ta cea înfri- ^
coşată, aşa ne înviază pre toţi,
dându-ne nouă mare milă. ^
AlUi stlbirft, a lui Teo*lor. 6 lea
Fodobla : D oamne, la m o r m & n l u ^
D e două zile este Lazăr în M
mormânt; vede pre cei ce au ^
murit din veac; acolo vede
îngroziri streine, mulţime ne-
numărată ţinută în legăturile
iadului. Pentru acesta, suro- M
rile lui se tânguesc cu amar,
văzând înainte-le mormântul
lui. Iară Hristos merge să în- ^
vieze pre prietenul Său; ca să
săvârşească de către toţi o
împreună glăsuire: Bine eşti
cuvântat. Mântuitorule, milue- ^
şte-ne pre noi.
Şl din Mineiu, patru.
Slnvft, ^1 arum ; a Nflscătoaroi
rrocbimcD. glasul al H-lea: ^
B inc voiu plăcea InaioteaDotunului.in lalurca ^
celor vii.
Stlb;
ubit-ani, că va auzi Domnul lilasul rugii mele.
Dele l'accrc, cctire
Cap. 4'.i. veri» :il, ^
Cup. 4ri, vers 1— lli. ^
upă ce a venit losif acasă, i-au adus ^
in G&s{i darurile ce aveau cu ei şi i ^
B'au Incbinat cu (eţeie pâDâ la pământ. ^
El iusft i-a Întrebat: „Cum vă aflaţi.’" Apoi ^
a zis; „!•; săDătos bătrânul vostru tată, de ^
care mi-ali vorbit deunăzi ? Mai trăieşte el ^
 544 «>§
¥¥i
oareV" lar ei au zis; „Tatăl noslru, robul
tău, e săoiitos iji trăieşte*'. Ş i losi! a z is ; „ B i­
necuvântat de DiimDezeu este omul acela".
Iar ei s’au plecat şi 1 s’au închinat. Ş i ridi-
câQtiu-şi losiî ochii şi văzând pe Veniamin,
fratele său de o m am ăcu ei, a zis: „Acesta-i
fratele vostru cel mai mic, pe care mi-aţi spus
că-l veţi aduce la mine ? “ Iar ei au răspuns:
„Acesta". Şi a zis losif către e l : „Dum nezei
m sâ 66 milostivească spre tine, fiu le !“ Dar s’a
depărtat losiî repede, pentrucă inima sa ardea
pentru fratele j;ău şi căuta să plângă. Şi in­
trând tn camera sa, a plâns acolo. Apoi spă-
lându-şi îaţa, a Ieşit şi stăpânindu-se a zis:
„Daţi mâncarea!"
Atuncilosif ne mai putându-se stăpâni înain­
¥^ tea tuturor celor ce erau de faţu, a strigat;
„Daţi afară de aici pe to ţi!“ Şi ne mai ră­
¥^ mânând nimeni cu losi!, s'a descoperit fraţi­
lor săi, şi a plâns tare şi au auzit toţi Egip­
tenii şi s’a auzit şi in casa lui Faraon, Ş i a
¥^ zis losiî către fraţii s ă i: „l£u sunt losiî. Mai
¥^ trftie.'jte oare tatăl m e u ? ‘ F ra ţii lui insă nu
i-aa putut răspuade, că erau cuprinşi de îrlcă.
¥^ Apoi losif a zis către fraţii s ă i: „Apropiaţi-vă
de mine!“ Ş i ei s’au apropiat. Iar el a z is :
¥^ „E u sunt losiî, fratele vostru, pe care voi
H l-aţi vândut în Egipt. Acum însă să nu vă în­
tristaţi, nici să va pară rău că m’aţi vândut
aici, că Dumnezeu m'a trimes înaintea voas
tră pentru păstrarea vieţii voastre. Căci iată,
doi ani sunt de când foametea bântue in a-
ceastă ţarft şi mai sunt încă cinci ani, îu caro
nu va fl nici arătură, nici seceriş. Căci Dum­
¥^ nezeu m'a trimes înaintea voastră; ca să păs­
trez o rămăşiţă in ţara voastră şi să vă gă­
tesc mijloc de tralu in ţara aceasta şi să cruţe
viaţa voastră printr’o slăvită mântuire. Deci
DU voi m'ati trimes aici. ci Dumnezeu, care
ni’a făcut tată lui Faraon, domn peste toată
casa Iui şi stăpân peste tot pământul Egip­
tului. Grăbiţi dar de vă duceţi la tatăl meu
şl-i spuneţi: „Aşa zice fiul tău losif: Dum-
<f^ eezeu m’a făcut Domn a tot Ei^iptul ; vino
dar la mine şi nu zăbovi; vei locui în pă­
mântul Goşen bi vei îi aproape de mine tu,
feciorii tăi şi feciorii feciorilor tăi, oile. tale,
vitele tale şi toate câte sunt ale ta le; şi te
voiu hrăni acolo, că foamelea va mal ţine
încă cinci ani, ca să nu pieri tu. nici feciorii
tăi, nici toate ale tale. Iată, ochii voştri şi
ochii fratelui meu Veniamin văd, că gura
H mea grăieşte cu voi. Spuneţi dar tatălui meu
¥i toată slava mea cea din Egipt şi câte aţi vă ­
zut şi vă grăbiţi să aduceţi pe tatăl meu aici“ .
Apoi, căzând el pe grumazii lui Veniamin,
¥^ fratele său, a plâns, şi Veniamin a plâns şi
el pe grumazul lui. După aceea a sărutat pe
H toţi fraţii săi f;i a plâns cu ei. După aceasta
i - H U grăit şi fraţii lui. A mers deci vestea la
casa Iui Faraon, spunându-se: „A u venit
In j o i a ^
fraţii lui Iosif‘‘. Şi s’a bucurat Faraon şi slu­
3^ if
jitorii lui.
Pfoi'tiimen, glasul al 4-lea:
liugăciuaile mele Domnului voiu înain­
tea a tot poporului Lui.
Stth:
Crezut-am, pentru aceea am grăit şi ni'am
smerit foarte.
lU’la l'ildt'. ceiire.
Cap, 21 -22, vers. 23-4
ÎK-
el ce-şi păzeşte gura şi limba Iui, îşi ■kJ:
păzeşte sufletul lui de primejdie.
Cine este semeţ şi îngâmfat se
cheamă batjocoritor, acela se poartă cu pri­
sos de trufie. Pofta celui leneş II omoară,
căci mâinile nu vo:esc să lucreze. Mereu cel
fără de lege pofteşte, iar cel drept dă şi nu
se sgârceşte. Jertfa celor nelegiuiţi este urî-
ciune pentru Domnul, mai cu teamă câud o
aduc pentru o faptă ruşinoasă. Martorul min­
cinos va pieri, iar omul care ascultă va pu­
tea grăi deapururi. Răufăcătorul are o cău­
tătură neruşinată, iar omul cel drept îşi ia
seama la purtarea Iui. Nu este nici înţelepciu­
ne, nici pricepere şi nici sfat înaintea Dom­
nului. Calul este gata pentru ziua de război,
însS. biruinţa vine dela Domnul.
Un nume (bun) este mai de preţ decât
bogăţia; vaza este mai bună decât argintul şi
decât aurul. Bogatul şl săracul se întâlnesc
unul cu a ltu l; dar cine i-a făcut este Dom­
nul. Cel iscusit vede nenorocirea şi se as­
cunde, cei simpli trec mai departe şi sufăr.
Rodul umilinţei este trica de Dumnezeu, bo­
găţia, mărirea şi viaţa-
Şl roalaltă rflnrtuiHlă a l.iturghii'i relHl oini
înainte fsfjiiţite.
ţ£2 i
In Joia stâlpărilor
LA UTRENIE.
(•âiităni Trt;im!(‘ilH glu^iihii. Dtipă Iniâia bt^ho-
logifi. ziccm S ra e liifle iipottoJilor iliri Oi'Ui I i .
după a doua stihoogie. cântăm a< e8^tâ St?- ^
delnă a lui lumi, gluiîul ul 5-lea. ^
Podotiie : P re Cuvântul cel împreună.-. k'Jii
îfl nsoţind gândirea şi lucra- h
j| rea la cele de sus, să ne ^
sârguim a trimite Iui Hristos

rugăciuni, ca sâ invieze min­
ţi tea noastră cea îngropată, ca
m pre alt Lazăr, cu venirea Lui
^ cea înfricoşată; ca să^I adu-
H cern stâlpările dreptăţii şi să
n strigăm: Bine eşti cuvântat
Cel ce vii.
^ :SiavÂ, tot aceama.
Si HI'urn, a KftRcflii>arei.
jJI Vindecă degrabpatimile su­
it^ fletului meu, cele cu multe du-
m reri, şi boalele trupului, şi în-
dreptează r ă tă c ire a minţii
^ mele, ceea ce eşti cu totul
fără prihană şi mă învredni-
ÎH ceşte, Născătoare de Dumne-
j| zeu, să aduc rugăciuni curate
H împăratului tuturor, întru li-
m niştea gândului şi să cer ier-
JK tare de greşale.
^ Dd,)'i <t freiu stilioloiţio, cântAm aceastâ Se-
il**laA a liil Teodor.
jjS Fodiiliia; Puterile îngereşti...
« Două zile are astăzi Lazăr
^ cel mort şi surorile, Maria şi
j[| Marta, varsă lacrimi de în-
jj| tristare pentru dânsul, văzând
^ înainte-le piatra mormântului.
Ci vine de faţă Făcătorul cu
apostolii Săi să prade moar­
tea, dăruind vieaţă. Pentru
aceasta să-I strigăm: Doamne,
^ slavă Ţie.
M hlavH, ti)t HccaHitt
||U ^i acum. » N/iHcătoarel
g S fântă Stăpână, Maica Dum-
nezeului nostru, ca ceea ce
«0§ S r A liP A R lI .( J K § ^ 545
-- ^
ai născut negrăit pre Făcă-
torul tuturor, roagă-te cu sfin-
ţii apostoli bunătăţii Lui, ca să
ne scape de patimi şi să ne ^
dea iertare de greşale*
Faalmul’ 50
CANOANi:(,K
ÎHţ
Canonul Minolului şi Tricântarea lu i loeif ^
Citim cAiiturea a 4 a. dm Psaltire
Cântarea a 4-a, glasul al 5 - lfa ^
An
Irmos: Dumoezeeasca Ta rândueală... ^
uminaţi cu razele mân-
gâierii voastre pre cei în-
chişi în temniţa păcatelor, cari gfr
vă laudă cu bună credinţă, pre U
voi, purtătorilor de lumină ^
apostoli. gfr
însoţind dragostea cu mi-
lostivirea, să ne sârguim ere- ^
dincioşilor a le trimite la Hris-
tos spre rugăciune, ca să ne
al (1 !ca. învieze pre noi din patimile
cele ascunse, ^
S ă nu părtinim dragostei ^
trupeşti, cei ce suntem morţi ^
cu sufletul, ca să ne facem ^
iubiţi Mântuitorului şi să ne gf
scape de înfricoşata osândă ^
a iadului. ^
S pus-ai mai 'nainte adormi-
rea lui Lazăr, pre carele preste g*
puţin înviindu-l, vei lua laudă ^
dela cei ce sug; cari vor purta
* ramuri, semnele patimii Tale, 5^1 ^
Mântuitorule.
A N&ieStoar«i. ^
D in tine a izvorît apa cea
Sn
 34
546 iO§ ÎN JO iA go*

dumnezeească a nemuririi şi a ce vine pre mânz, pre Domnul

vieţii, Născătoare de Dumne­ slavei.
zeu, ceea ce eşti cu totul fără
prihană; din care cei ce gustă, IroioHul
Preacurată, se apără de setea Auzit-am, Doamne, auzul
cea aducătoare de moarte. „Tău şi m'am temut; înţe-
„les-am lucrurile Tale şi m'am
\liH Triclântarc, « Iui Teodor, i^lusul h | li Ica. „spăim ântat. Slavă puterii
IrmoB Auzit-am, Doamne, auzul T â u ,.
„Tale Doamne“.
Se îngroapă Lazăr şi plâng
C&ntafca a B-a
acum şi se tânguesc Ia mor­
Irmos. J ’re Tine, Fâc&torul a toate...
mânt cele ce sunt cu Marta,
ugaţi pre Cel prea îndurat,
dorind ca să vii Tu, dătăto-
rule de vleaţă. R ca să ridice piatra cea
grea de pre inima mea, cei
Moarteaîncepe a se îngrozi, ce v'aţi arătat pietre ai pietrii
simţind, Hristoase, venirea Ta cei din capul unghiului, pro-
la dânsa; căci, ca Cela ce eşti poveduitori de Dumnezeu, a-
vieaţă, o ai arătat deşartă în postoli ai Domnului.
toate marginile lumii.
Zis-ai mai nainte către prie­
sta.A. a Trâlmei
tenii Tăi: Să mergem, că iată,
Unime singură întru Tine a adormit prietenul meu La­
nezidită, fire fără început, Ceea zăr; şi scuIându-1 pre el, voiu
ce eşti lăudată în Treimea fe­ face să doarmă în veci rău­
ţelor, mântueşte-ne pre noi, tatea morţii, cea roditoare de
cari ne închinăm eu credinţă piericiune.
stăpânirii Tale. f-'ăcându-ne blânzi cu su­
Şl ecum. a Nftsc&toarel. fletul şi smeriţi cu mintea, să
Pre Fiul cel fără de ani din primim cu darul pre Stăpânul
Tatăl, sub ani L-ai născut, neş- cel blând al tuturor. Carele
tiind de bărbat. Născătoare de vine să sfărâme trufia viclea­
Dumnezeu. Minune streină! nului.
că ai rămas Fecioară, după ce
L-ai hrănit cu lapte.
uşă luminată a luminii te-a
i'ie iJiiiLiiPZPul noHtru. sluvfl Ţin
văzut proorocul, pre tine, ceea
Adunaţi-vă, veniţi cei din ce eşti cu totul fără prihană.
pustii şi cei din peşteri să în­ Că ai născut negrăit pre dă­
tâmpinăm cu cântări pre Cel tătorul de lumină. Cel ce S’a
 tOg STAl.l'AUlL01i g(0 547 ^
-- ---- =— ' îi^
^asemănat nouă. Pre Acesta îl cioşilor: Bine-L-cuvântaţi,lău- ^
J| prea înălţăm întru toţi vecii. daţi-L şi-L prea înălţaţi întru ^
^ Alt Irmos
toţi vecii. ^
*'uvioşil Tăi tineri Irm osul: ^

J| Maria şi Marta se tânguesc Să l&udflm, blDe «A cuvântam ^

n acum, văzând pre Lazăr ză- Cuvioşii Tăi tineri în cup- ^

îl când în mormânt şi cu du- „tor, heruvimilor au urmat
rere strigă: De ar fi fost Hris- „cântarea întreit sfântă, stri-
tos aicea, n'ar fi murit fratele „gând: Binecuvântaţi, lăudaţi
nostru. „şi prea înălţaţi pre Domnul ^
îl Iadul să-şi aştepte pierza- „întru toţi vecii**. w
rea, că vine Vieaţa să scoale Cântart'a a 9‘B. ^
îl pre Lazăr, carele strigă: Bine- Irmos: Igaie dănţuetjte... ÎHt
cuvântaţi, lăudaţi şi prea înăl- C capă-mă, Stăpâne, Hris- Jrt
n ţaţi pre Hristos întru toţi vecii. toase de prieteşugul vi- ^
Wţ A Treimel. cleanului, Cela ce ai făcut prie- ^
^ t3inecuvflotftm pro TaliU. teni ai Tăi pre înţelepţii a-
îl Celui cu naşterea fără în- postoli; cu cari împreună mer-
ceput şi cu purcederea, Tată- gând, ai sculat pre prietenul îHt
H lui mă închin, Celui ce a năs- Tău cel credincios, pre Lazăr, ^
cut, pre Fiul slăvesc, Cel ce Mântuitorule, cel ce Te laudă a Ji|

s’a născut, laud pre Duhul pre Tine cu mulţumită. ^

îl Sfânt, Cel ce străluceşte îm-
preună cu Tatăl şi cu Fiul.
îl ţji acum a NAscătoarel.
Îl Nu înceta. Fecioară, rugân-
n du-te pururea Celui ce L-ai
născut negrăit, ca unui iubitor
jg de oameni, să mântuească din
fu primejdii pre cei ce scapă la
« tine.
SiRvft Ţifl, Dumnezeul nostru, «lavft Ţie.
Î5 Să pregătim fapte bune ca
nişte ramuri şi ca nişte stâl-
pări, spre întâmpinarea împă­
ratului şi să strigăm credin-
Doamne, întru plinirea pos- ^
tului umple de bucurie inimile
noastre şi mintea, milostive, ^
pentru rugăciunile apostolilor ^
Tăi, celor ce Te-au iubit curat
pre Tine, Mântuitorul sufle-
^
^
telor noastre.
Fiind împuţit de boalele
răutăţii, locuescîn groapa le- ^
nevirii, Hristoase •,ci strig Ţie: p
ridică-mă, mântueşte-mă; ca g
şi eu să Te întâmpin cu ra- jw
muri de fapte bune, strigând: ^
Osana! Ţie, lui Dumnezeu. §[
 548
H
A NAsoâlunroi.
H In două voi şi în două feţe
ai născut nouă, Fecioară, pre
Fiul Cei unul născut al Tatălui,
Cel ce S'a făcut om, ca să ne
«e arate, Preacurată, părtaşi firii
cei mai cinstite, Cel ce este
Dumnezeu prea înalt.
Alt [rinos
N aşterea zămislirii...
4H{ Lazăr a fost astăzi de două
zile în mormânt şi au vărsat
*« lacrimi preste dânsul Maria şi
Marta, ca nişte surori bune,
iară Hristos a venit la dânsul
¥^ cu dumnezeeştii apostoli, să
W împăratul tuturor, cu stâlpări,
-i»^« arate minune prea mare.
41^
41^
Moarte, cu totul pierzătoare,
9M( aşteaptă^ţi pierderea! Portarii
<)H{ tăi să păzească încuetorile!
Pentrucă Hristos numai prin
cuvânt va să sfărâme porţile
tale, înviind pre Lazăr. Bea
întâiu aceasta, iadule! strigă
proorocul împreună cu noi.
Slavă, a Troiraei
Unule născătorule al unuia,
Părinte al Fiului, Celui unul
născut şi unule Fiule al unuia,
lumină şi raza luminii; şi unu­
le Duhule Sfinte, numai al
unui Dumnezeu, Carele eşti
cu adevărat Domn al Dom­
nului; o Treime, Unime sfântă,
mântueşte-mă pre mine, cel
ce grăesc de dumnezeirea Ta.
iN JO IA ^
sruin. h NAsu&luarei.
Minunea naşterii tale mă
spăimântează, ceea ce eşti cu
totul fără prihană. Cum ai ză­
mislit fără sămânţă pre Cel
necuprins ? Spune, cum ai ră­
mas Fecioară, după ce ai năs­
cut ca o maică? Acest lucru
ce este mai presus de fire, cu
credinţa primindu-1, te închi­
nă Celui ce S^a născut; căci
câte voeşte. Ie şi poate.
SlKVâ Tie Uuun.t'zcul iiocitru. hlav& Ţie
Domnul vine să şadă pre
mânz, precum scrie. Popoare,
gătiţi-vă să primiţi cu frică pre
ca pre un biruitor al morţii şi
al iadului. Carele a sculat pre
Lazăr.
Iriuusul .
Naşterea zămislirii cei fără
de sămânţă este netâlcuită,
rodul maicii cei fără de băr­
bat este nestricat; că naşte­
rea lui Dumnezeu înoeşte
firile. Pentru aceasta, pre tine
toate neamurile, ca pre o
Maică mireasă a lui Dumne-
zeu, cu dreaptă credinţă te
slăvim‘^
Liimidâiida plusului, <lu trei uri.
I.A STIHOAVNA
Silbirn de douA on, gloiiul ni 5<Iea.
V eniţi toţi, fraţilor, mai
înainte de sfârşit, cu inimă
curată să ne apropiem către U
 «og STALPAHIL(M{ goi
milostivul Dumnezeu; lepă­
dând valurile cele lumeşti, să
purtăm grijă de suflete; urînd
dulceţile bucatelor prin în-
JHţ frânare, să ne grijim de mi­
lostenie; că printr*însa, pre­
cum scrie, ospătat-au unii pre
îngeri, necunoscându-i. Să
hrănim prin săraci pre Cela
¥^ ce ne-a hrănit pre noi cu tru­
¥^ pul Său. Să ne îmbrăcăm pre
noi înşine întru Cela ce se îm­
¥^ bracă cu lumina ca şi cu un
veşmânt; ca prin rugăciunile
Preacuratei Născătoare de
Dumnezeu şi Maicii Fecioare,
dobândind iertare de păcate,
să strigăm către Dânsul cu
« umilinţă: Doamne! fereşte-ne
>f^
ki> pre noi de răspunsul celor
deastânga şi ne învredniceşte
Vi stării celor deadreapta, ca un
¥^ îndurat şi iubitor de oameni.
¥i
^H(
M a rtirica ,
Fiind sfinţii în munci, se
veseleau strigând: Schimbări
sunt nouă acestea către Stă­
pânul ; că în locul ranelor ces-
tor de acum trupeşti, îmbră­
căminte luminată va înflori
nouă la înviere; în loc de
ocară, cununi; în loc de tem­
niţă, raiul; şi în Ioc de osân­
direa cea cu făcătorii de rele,
petrecerea cu îngerii. Pentru
rugăciunile lor, Doamne, mân-
tueşte sufletele noastre.
SI hvh, acum a Niisci^toarei,
S4d
po(i(]iiin; (' cea ce eşti cu dar rtâruită...
C eea ce eşti aleasă mai
înainte din toate neamurile,
ascultă glasul nostru şi dă-
rueşte cererile sufletelor noas­
tre; mântueşte-ne de patimi
şi de dureri, pentru rugăciu­
nile apostolilor; că toate le
poţi, ca o Maică a lui Dum­
nezeu. U
u
u
u
La ceasul al şaselea
u
Tropnrui proorociei, ylasul l-iii u
u
Nu uita, Doamne, glasul ro­
bilor T ă i; adu-Ţi aminte, că ia*
totdeauna ne-am pus nădej­ u
dea spre Tine, Cela ce toate
le poţi şi ne ajută nouă, ru- u
gămu-ne. u
S I mvh , şi acuiu . tdt aceasta.
l‘i'uclij[i)Bii. al M u u .
\ ceasta este poarta Domnului, drepţii vor
ifltra printr’inea. li*
S till.
Mărtiirisiti-vă Domnului că este bUD, că iu
veac este mila lui.
Din profolia Uuiei, CHtire
Cap tio, vers S Ui
şa zice Domnul: „Căatuncicâodgăseşti
must intr’un strugure şi zici; nu-1 rupe,
căci intr’insul se află binecuvântare dela
Domaul“ . tot astfel voiu face şi cu servii m ei:
mă voiu teri să stric tot! Şi voiu îace să ră­
sară din lacov o odraslă ^i din Iuda un
moştenitor peste munţii mei şi cel aleşi ai
mei li vor stăpâni >i slujitorii mei vor locui
acolo. Şi Şaronul va ajuuge păşune pentru
turme şi Acorul iniaş \entru vite, pentru noi
ro:lul meu care m'a căutat pe mice. Şi voi, na
cei ce aţi părăsit pe Domnul, care aţi uitat
de muntele meu ce' sfânt, care intindeti masă
 .oc

S50 •eg ÎN JO iA Sou

pectru Dumnfizeul Gad şi umpleţi o cupă

pentru M e n i; pe toţi vâ voiu da In ascuţişul
toare, prin vătămarea minţii
U
săbiei şi junghierii vă veţi pleca, pentrucă am celor cari. Osana! strigau Ţie.
strigat către voi şl nu mi-aţi răspuns, am grăit
şi nu m’atl auzit, ci aţi Tăcut cele rele în
ociiil mei şi ceea ce nu am binevoit, aţi ales, P rimeşte Sioane pre împă­
Peatru aceasta, aşa zice Domnul, Dumnezeu :
„Iată slugile mele vor mânca şi vouă vă va
ratul, că iată, vine acum la
fi foame, vor bea şi voi veţi îl însetaţi, se tine blând, înviind pre Lazăr
vor bucura, ia rv o i veţi îi înfruntaţi 1 Iată slu­
gile mele vor sălta de veselie, iar voi veţi şi stricând împărăţia morţii
striga de iotrislHtă ce vă va fi inima, şi de cea amară. Mulţimea cea de
frânt ce vă va îi duhul, veţi u rla “ ! Şi veţi
lăsa numele vostru aleşilor mei spre jură­ Dumnezeu aleasă a sfinţilor
mânt: „Domnul Dumnezeu t e 'v a omorî!...
Dar s'ujiturii mei vor fi numiţi cu alt nume.
sihaştri împreună cu poporul,
Cine se va binecuvânta pe pământ, se va bi­ adunaţi-vă, să întâmpinaţi cu
necuvânta de Damuezeui adevărului,
stâlpări pre Hristos, strigând:
H Bine eşti cuvântat, Cel ce vii
H Pro himou. glasul ui 4-lea.
I're calea p r u n c ilo r T ale am alergat, când să mântueşti neamul omenesc,
¥^ ai desfătat inim a mea.
prin patima crucii, şi să dai
¥^
Stih- tuturor nepătimire pentru bu­
Lege pune mie, Doamne,
rilo r Tale.
calea îndreptă­
nătatea Ta.
Altfi Stihirâ, a lui Teodor, glasul h 1 8-lea.
W
Podobla; I n raiul cel din Edem...
¥¥i
In Joia Stâlpărilor C ela ce Te porţi înfricoşat
SEARA
pre serafimii cei de sus, Hris-
toase, ca un Dumnezeu şi Fă­
L i Doamne strigat-am... punem StibirilB p« fi
ţi i’ftiitam Stlbiri podol)ioo. ale lui losif,
cător al tuturor, însuţi Te gră­
gldsul al 4'lea. beşti pre pământ să şezi pre
l ’odiibia: C elfi ce de sus eşti chemat .. mânz, Cela ce eşti dupre ome­
« I^ o i prea sfinţiţi Apostoli, nire ca şi noi. Vitania se ve­
S care Te ştiau pre Tine, seleşte, primindu-Te pre Tine,
Hristoase, că eşti Unul din Mântuitorule; Ierusalimul se
¥^ bucură, aşteptându-Te să Te
Treime, s'au trimis acum de
Tine, să aducă mânzul, fiul primească. Moartea a pierit
ÎI
« asinei, precum scrie; pre ca­
mai înainte, simţind că era
rele smerindu-Te ai şezut, în­ să iasă Lazăr din morţi; şi
durate, ca să găteşti cu voia noi cu stâlpări, făcând întâm­
Ta şederea întru înălţime, tu­ pinare cu bucurie, lăudăm pu­
turor celor ce Te iubesc pre terea bunătăţii Tale, Doamne,
U Tine; şi ca să faci cuvântători. Şi din Mineiu, trei.

î^ Cuvinte, pre ce erau supuşi

H patimilor celor necuvântă­
acum; a Crucii-Nflscâioarei.
Prochimen, glasul al 6*lea;
 •OS STALI’ AUII.OU §0,
C ăire Domnul, când m’am Eecăjit, am strigat
şi m'a auzit.
Stih.
f' oarane, scapă sufletul meu de buzele
nedrepte şi dellm l)a vicleană.
Dela Facere, cetire.
Cap 4fi, vers 1— 7
culâudu'se deci Israil cu toate câte
avea, a mers ia Bcer-Şeba fji a adus
jertfă Dumnezeului tatălui ii^ău Isaac.
Atunci a zis Dumnezeu către Israil noaptea
io vis: „lacove, la c o v e !“ Iar el a riispuns:
■latH-niă"! Şi Dumnezeu a zis: „E u sunt
liomnul. Dumnezeul tatălui tău, nu te teme
¥i a te duce in Egipt, căci acolo ara să te tac
neam mare. Aui să merg cu tine iu Kgipt eu
inaiimi şi lot eu am să te scot de acolo, Iar losif
iti va închide ochii cu mâDasa“ . După aceasta
¥^ s a ridicat lacov dela Beer Şeba, iar fiii lui
I'rail au iuut pe lacov, tatăl lor. ei copiii lor şi
¥^ femeile lor in căruţele pe care le trimesese lo ­
¥^ sif ca să l aducă. Luând deci lacov averile sale
W ţi toate vilele ce agonisise în pământul Ca­
¥^ naan. a mers in Egipt împreună cii totnenmul
lui .Şi a HduB el Împreună cu Bino in Egipt
>1^ pfi fiii sji nepoţii snJ. pe fiicele şi nepoatele
¥^ sale şi tot neamul său.
« pcumpă şi plăcută. M«i puternic este un În­
¥i Prochimen, ({laşul al 6-lea
¥^ L>omnul te va păzi de tot răul, păzl-va sufle­
W( tul tău Domnul.
¥^
¥i Stib.
Hl(iicat-am ochii mei la munţi, de unde va
veni ajutorul meu.
¥^
Dela Pilde, rotire
¥¥i
¥^
Cap ii;) -24 vers IS —5.
iul meu, dacă inima ta e plină de În­
ţelepciune, aşijderea şi inima mea se
W va veseli, rărunchii mei tresălta-vor
« de bucurie, când buzele tale vor grăi lucruri
H dreplc Sâ nu râvnească inima ta la cei pă-
W câtu^i, ci pururea să răn.ână la frica Dom­
kienului, ciici dacă o vei păzi pe ea. mai ai şi tu
un viitor si nădejdea ta nu se va pierde.
¥i As uită, fiu! meu şi te intelepţeşte şi Îndreaptă
¥^ iQlDia ta pe calea cea dreaptă Nu (ii priDtre
kx cei CG se îmbată de vin şi printre cel ce îşi
W desfrânează trupul lor căci beţivul şi des­
¥^ frânatul sărăcesc, iar dormitul mereu te face
W 8ă te porţi în zdrenţe. Ascultă pe tatăl tău
care te a nâscut i^i nu dispreţul pe mama ta,
>r^
când eaa;-juns bătrână Adună adevăr şi nu-1
vinde, înţelepciune şi învăţătură şl bună chib­
zuială. Tatăl celui drej)t tresaltă do bucurie
SSI
şi cf‘1 ce a dat naştere unui int^lept se ve-
)S4
eeltşte de e). Să se bucure tatfti şi mama ta
şl sa salte de veselie ceea ce te-a născut'
Dă-mi, fiule, mie inima ta şiochii (ăi să simla
plăcere pentru căile mele, căci femeia des
frânată e:4e o groîipă adâncă şi cea străină
un put îngust. I‘entru accasta ea stă ca un
hoţ la pândă şi sporeşte călcătorii de poruncă
printre oameni. Pentru cine sunt suspinurile,
pentru cine văicărelile, pentru cine gâlcevile,
pentru cine piânsetul, pentru cine rănile fără
pricină, pentru cine ochii întristaţi? Pentru
cei ce zăbovesc pe lângă vin. pentru c ti ce
vin să guste băuturi cu mirodenii. Nu te uita
Ia vin cum el e de roş, cum scânteiază in
cupîi, cum curge bine, căci Ia urmă el ca un
şarpe muşcă şi ca o viperă împroaşcă venin.
Dacă ochii tăi vor privi la femei străine şi
gura ta va grîii lucruri meşteşugite, vei fir a
unui care stă culcat !n raijloiul mării, ca u
utjul care a adi)rniit pe vârful unui catarg
„M a u lovit.. Nu m’a durut! M ’au bătut,, Nu u
ştiu nim ic! Când măvoiu deştepta din somn?
Mai trebueşte incft!“ n
Nu râvni ia oamenii răi şi nu pofti să fii In
tov:irăşia lor, căci inima lor pui:e la cale Iu
cn iri fil'nice şi buzele lor grăesc cele nfipras-
nlce- Prin înţelepciune seridicăo casaşi prin
bună chibzuială se întăreşte, şi prin ştiinţă
se umplu cămSrile ei de tot felul de avuţie n
ţelept decât un voinic şi cel priceput decât
unul plin de putere.
1,A STIHOAVNA
Stihira zilei, glasul al is-lea
F ereşte-măjHristoase Dum­
nezeule, de asemănarea bo­
gatului celuinemilostiv şi de
năravul lui cel nepocăit, Cela
ce prin crucea Ta ai făcut cu­
răţire păcatelor noastre ;fă-mă
râvnitor răbdării cei mulţumi­
toare a lui Lazăr celui sărac;
şi să nu mă înstrăinezi din H
sânurile Patriarhului Avraam,
pentru mila Ta.
Ido două iiril-
Martirica :
Mucenici ai Domnului, tot
locul sfinţiţi şi toată boala tă-
 iz

552 iO§ tK VINbIKI'A §«»

măduiţi; şi acum nigaţi-vă, Şi acum, a (’ rucll-NilMcaroarei

m să se mântuească sufletele Fecioară cu totul fără pri- U
noastre din cursele vrăjmaşu- hană. Maica lui Hristos Dum-
Iui, rugămu-vă. nezeu, sabia a trecut prin su-
fletul tău cel prea sfânt, când ^
^
8lavg, |i Bcum; a Cruell-NâieitoBrei.
PodobJa; 0. prea slâvlt^i minune.
ai văzut răstignit de bună voie ^
pre Fiul şi Dumnezeul tău. ^
O, prea slăvită minune! O, Pre Carele nu înceta rugân- ^
ce taină nouă! O, înfricoşată du-L, binecuvântată, să ne dă-
î l vedenie! Zis-a Fecioara dacă ruiască nouă iertarea de gre- ^
ţ| Te-a văzut pre Tine răstignit şale în vremea postului. ^
pre cruce, în mijlocul a doi
tâlhari, pre Tine, Cel ce fără D iip /i a ir«ia etllmlopic, lântiirii «r'eastA se
deliiH. a lui Teotior. Klasiil a) S-Iua
^
^
durere minunat Te-a născut; l’odobia Inviat-ai din morţi...
m şi a plâns, zicând; Vai mie,
prea iubite Fiule! Cum Te-a Doi ucenici se trimit astăzi ^
pironit pre cruce poporul cel să aducă mânzul la stăpânul
cumplit şi nemulţumitor. tuturor; că vine să încalece ^
pre el, Cel ce se poartă de
mulţimile serafimilor; începe
a se îngrozi moartea, birui- u
In Vinerea Stâlpărilor toarea lumii, mâncătoarea tu- |J
¥¥i
turor, prin Lazăr prădându-se
LA UTRENIE mai întâiu de către neamul
kX Trejuilcile glasului dc rAu(i omenesc. ^
îW
jjS I)iipl intâia stlbulii^ie, zit^em j>o.h'lnelc Crucii
^ ţii a l^iifirţftloarel ilin Ontolh. SI av A, 1 ( i[ iiroiifltH. ^

W Pupa « iloiia stllinlfigip, rflntnin ncoaslă ae Hi'iim, a Cru('ij-Ni\flcAtoarci. ^

(iuluă a Iul loait, glaniil al 4-lda
Puriubia; U e grab no întârapiDâ...
Stând de faţă Preacurata la ^
patima Fiului său, plângând ^
oi ucenici se trimit să a- cu amar, s’a tânguit cu jale: ^
ducă mânzul, precum Cum Te-au pus feciorii evre- ^
scrie, pre carele încălecând eşti înaintea judecăţii luiPilat,
m Hristos, va veni frumos să ia pre Tine, Cela ce eşti slăvit
dela prunci dumnezeeascălau- fără tăcere cu cântări înge-
dă. Deci, să alergăm cu osâr- reşti? Vai mie. Fiule! Laud,
die să-L întâmpinăm şi noi, Cuvântule, milostivirea Ta cea ^
^ aducându-I stâlpări de fapte multă şi nespusă.
jg bune. pHHtmul TK)
u tot acoaiita CANOANF.l.K

•08
^
^
'liUiiHil Mituuului -ji Tfielliitnryii lui lii.sif.
liml i-sp .‘ftntrtroa a cinnea din Psaltire
¥¥: • uiuirea a (i-a, ^laHul al 4 Iou
Wv
^
Îl
Im o s: Slrâluceşte-mi, Doamne, lumioa...
\ dormind Tu, Doamne, pre
UI cruce, âî schimbat Stăpâ-
^ ne moartea în somn; că ai zis:
îl Lazăr prietenul a adormit, ci
n vreau să merg acum să-I deş-
jH tept pre el.
plinind propoveduirile cele
îl proorocite ale proorocilor, ai
j[| venit Hristoase îndurate la ce-
^Hî tatea cea ucigătoare de proo-
j[| roci, ca să fii ucis de bună
voie, mântuindu-mă pre mine,
îl cel ucis prin stricăciune.
Cei ce aţi supus minţii tru-
pul cel anevoie de înfrânat,
H prin post şi prin rugăciune:
sihaştrişi poporul, întâmpinaţi
îl pre Hristos, Cel ce vine călare
UI pre mânz să pătimească.
jţu
^ A Va«(!i'Uouroi
îl Cu picăturile milei tale a-
H dapă, Preacurată, inima mea
îl cea topită de văpaia păcatului
M şi aprinde sfeşnicul cel stins
^ al sufletului meu, ceea ce eşti
I uşa luminii.
Uţ 4iu Trii'înUii'i' a lui IVnilor. sIhhiiI
# Ir m n n :
lutunerecu! sufletului meu...
Când ai vrut să mergi, Hris­
toase, la Vitania, ai trimis pre
doi din ucenicii Tăi, să-Ţi a-
ducă un mânz. nre carele ni-
STAI-PARI1,0U S53
§0»
menea din oameni să nu fi jw
încălecat; căci nimenea afară
de Tine, Mântuitorule, n’a su- sj
pus neamurile cele necuvân- u
tătoare. ^
Adunatu-s’au astăzi mulţi-
me de Iudei din Ierusalim în U
Vitania şi s’au întristat împre-
ună cu surorile Iui Lazăr; iar ^
a doua zi cunoscând că s'a
sculat din mormânt, s'au por-
nit spre uciderea Iui Hristos. m
Slavfl, a TroîDiei ^
T reime preasfântă. Părinte, ^
Fiule şi Duhule cel atot lucră- ^
tor, fericită Dumnezeire, fiinţă
fără început, lumină, întreit
strălucitoare, stăpânie a tot
văzătoare, păzeşte pre robii ^
Tăi
idi. " ^
^
!^i lirum n NAmntoarci ^
Văzându-Te, Hristoase,
Maica Ta pironit pre cruce cu
u
piroane şi sângele şi apa
curgând din coasta Ta cea de
vieaţă aducătoare, s’a rănit cu ^
milostivire, ca o Maică, ştiin- U
du-Te pre Tine fiu al său. ^
S lif ă Ţie. huraup/eiil inntru. 8lav6 l’lt- ^
^-loa, I ată, s'a gătit Hristos să ^
meargă Ia Ierusalim. Aduna-
ţi-vă toţi sihaştrii cei de prin ^
munţi şi din pustietăţi, să-L
întâmpinaţi cu bucurie, îm- ^
preună cu toată făptura cea g
de sub cer.
 554 •»§ I n v in e k k a goi

H IrmuBul A NăHcAtoarei

I ntunerecul sufletului meu Sfinţitele glasuri ale prooro- ^

„risipeşte-1, dătătorule de lu- cilor, pre tine. Fecioară, mai ^
„mină, Hristoase Dumnezeule, nainte te-au vestit cu asemă- ^
„Cela ce ai gonit întunerecul nări, uşă şi munte, cort sfânt
IS »cel mai din 'nainte al adân- şi nor al luminii, din carele u
„cuiul, şi-nii dărueşte lumina a răsărit soarele celor ce şe- ^
^ „poruncilor Tale, Cuvinte; ca deau întru întunerec şi în ^
„mânecând, să Te slăvesc pre umbră, însuşi dătătorul de S!
^ „Tine“. lumină. Jţ
A lt Irmos
u
C&Dtarea a A-b , Irm o s; ÎW
Păraâniul şi toate cele.-. I n ^ r i l şi cerurile... ^

| | a c ă aveţi femeilor întru Ţrimiţându-se doi ucenici,

îx ^^dragoste învierea şi viaţa, au adus asin Celui ce şade pre u
pentru ce vă tânguiţi cu amar? nori; pre Carele toate făptu-
Că vine Hristos şi va învia pre rile îl laudă şi-L prea înalţă ^
^ prietenul Său cel de aproape, întru toţi vecii. ^
)«f vestind mai 'nainte învierea
tuturor, Făcătorul de bine al Lângă uşi este Hristos, nu
w tuturor. te mai întrista Vitanie; că va u
schimba jalea ta în bucurie, ^
Lo ca şu ri ale sihaştrilor, înviind din mormânt pre La- B^ ^
iJl adunaţi-vă ca nişte miei cu- zăr cel crescut întru tine, ca-
w? vântători sa întâmpinaţi pre rele îl laudă întru toţii vecii. ^
păstorul cel mare, Hristos,
A TrclDiel ^
purtând ramuri; că vine Dom-
Blnecuvftntfim pre T a tiil., ^
iŞ nul, vrând a fi înjunghiat ca
Jg un miel, ca să ridice din mij- Un Dumnezeu este Trei- ^
loc tirania lupului. mea, nemutându-Se Tatăl în ^
faţa Fiului, nici Fiul schim-
jg Viind Tu către Vitfaghi, bândU’Seîn purcedere, ci ose-
vrăjmaşul iad a simţit sune- bite pre câte trele şi amân- ^
tul picioarelor Tale şi s’a a- două, o lumină, un Dumne- ^
^ tins de picioarele lui Lazăr, zeu, slăvesc în veci.
zicându-i: De va vrea să te M
cheme pre tine vieaţa, să nu Şl acum, A N&Rcâtiiarei

te zăboveşti, ci să ieşi curând; Numai tu ai născut nestri- H

că am cunoscut eu nimicirea cată, numai tu ai hrănit cu
w# mea preste puţin. lapte prunc fără dureri; tu, ^

w una ai născut pre Făcătorul şi
15^ Stăpânul tău; şi cu toate că
eşti şi maică şi slujitoare, pre
tine, Fecioară, te lăudăm în
K veci.
^ îilavfi Ţie. Dumnezeul cnelru, slavâ Ţie.
îv Cu stâlpări de fapte bune
jg şi cu ramuri să ne gătim toţi,
să primim cu bună pricepere
pre Hristos în două firi, pur-
wj tându-Se pre mânz. Pre Carele
îi prea înălţăm întru toţi vecii.
IrmuBiil
Ifţud&m, hiQo eă cuvânt&iD..
Ill îngerii şi cerurile pre Cela
g „ce Se poartă pre s c a u n u l
îl „slavei şi ca un Dumnezeu Se
jj| „laudă neîncetat, bine-L-cu-
^ „vântaţi, lăudaţi-L şi-L prea
„înălţaţi întru toţi vecii".
^ CftotareH h IrinoR:
|j^ i ’ ft mi a Tficut mie «lavă...
^
ai nainte ai zis, lisuse:
^ Iată, ne suim în cetatea
cea sfântă şi mă voiu da în
mâinile ucigaşilor cu adevă-
rat, casă mă omoare trupeşte
pre cruce.
V rând, Cuvântule, să răpeştistrălucirile cele luminoase Iu-
¥if din moarte pre prietenul Tău,
ţi Te sârgueşti a fi omorît pen-
w tril noi dupre trup, făcând pre
ti oamenii cei credincioşi nemu-
^ ritori, unule Cela ce eşti fără
U de moarte.
« Să aducem stâlpări cu cu-
«>§ s t A l p A h k .o r §0» 555 îHt
răţie iui Hristos, Celui ce S'a
smerit pre mânz cu trupul şi
să-l zicem: Bine eşti cuvântat, ^
Mântuitorule, Cela ce ai venit ^
spre patimă!
A N'âflt'AtoArei. ^
I nfricoşată este naşterea ta,
N ăscătoare de Dumnezeu,
Maica lui H r is t o s ; pentru
aceasta te fericim cu credinţă
şi te lăudăm cu cinste, nea- U
murile neamurilor în veci. ^
Alt Irmos ^
N aşterea pururea Fecioarei.. ^
Acum trimiţând Hristos pre ^
ucenici, a zis: Deslegând mân- ^
zul, să-l aduceţi la mine să
încalec, ca să desleg pre pa-
gâni din dobitocie şi să-i su-
pun Tatălui, ca un Fiu. ^
Vine Domnul, deschide-ţi |][
porţile tale, Vitanie; primeşte
cu credinţă pre Stăpânul; că ^
vine să scoale din mormânt ^
pre Lazăr, ca un atotputernic. ^
Slavft, a Treimel. ÎHf
întreita lumină a singur
stăpânirii Tale, Doamne, cu ^
îHt
minând mintea noastră, ne în- ^
toarce dela înşelăciunea cea ^
de multe feluri, la împărtăşi-
rea Dumnezeirii.
Şi ftciim. a NA»cAtoHrfl ^
Bucură-te, palatul împăra-
tului tuturor. Născătoare de ^
 556 «0§ ÎN VINFRKA ^

^ Dumnezeu, Fecioară, prin ca- acoperit sub îmbrăcămintea ^

J| re s'a deschis împărăţia ce- poftelor, şi ca să nu te lepezi
rurilor celor de pre pământ afară din cămara cea de nun- s#
îWl Aşi locuinţa cea împreună cu tă, strigă Mântuitorului :OchiU'
•V
51 ingeni. le cel înfricoşat, Cela ce ai luat SJ
^ "lavA Ţie. !)uiuueit*uJ iiostrii, slava Ţie
ceea ce sunt eu, şi din ce ai 5^
fost, nu Te-ai depărtat şi mai
m Veniţi cei din pustii şi din nainte de cruce Te-ai îmbră- ^
^ munţi şi din peşteri, adunaţi- cat cu haină de batjocoră pen- ^
vă ţinând stâlpări împreună tru mine, rupe sacul meu şi KJ
* 1 cu noi, să întâmpinăm pre mă îmbracă cu veselie, sca- ^
ust împăratul şi Stăpânul; că vine pă-mă de întunerecul cel mai
să mântuească sufletele noas- dinafară şi de plânsul cel veş- m
tre. nic, şi mă milueşte. ^
Inni)8ul M a r t lr ir a ^

Naşterea pururea fecioarei, Veniţi popoare să cinstim

„ceea ce s'a arătat mai nainte pre mucenicii lui Hristos cu ^
„puitorului de lege în munte, laude şi cu cântări duhovni- u
„prin foc şi prin rug, spre ceşti, pre luminătorii lumii şi ^
„mântuirea noastră a credin- vestitorii credinţei, izvoarele ^
jg „cioşilor, cu cântări neîncetat cele pururea curgătoare, din
^ „o slăvim". care izvorăsc tămăduiri ere- gţ
^ liilinlnătidu ţţlafiuliii, iI p tr»i nri dincioşilor. Cu rugăciunile lor, ^
jfji LA STIHOAVN'A
Hristoase Dumnezeul nostru,
Stihira zilei. Ue duuâ oii. glasul I, faoHn'a
dărueşte lumii Tale pace şi u
ui l/pon împftrat. sufletelor noastre mare milă.
|î| Defăimând, suflete al meu, ^lavA, (iflHOul h 1 sin g u r u la siil. ^

^ dumnezeeştile învăţături, les- Săvârşind aceste patruzeci

^ ne te-ai încurcat în măestriile de zile de suflet folositoare,
m vrăjmaşului; dându-te de voia cerem să vedem şi sfântă gf
ta stricăciunii şi întunecându- săptămâna patimii Tale, iu-
te prin păcatul cel mult, ai bitorule de oameni; ca să cân- u
întinat veşmântul cel ţesut de tăm în ea m ă r ir ile Tale, şi
m Dumnezeu şi l-ai făcut nega- nespusă rânduiala Ta cea pen- Sjf
ta de nunta cea împărătească* tru noi; cu un cuget zicând: U
g Ci ca să nu te tragi pentru Doamne, slavă Ţie, ^
^ păcat şi să nu ţi se ceară răs- Şl aftum, tot ŞH
jj puns că ai intrat ia masă, fiind Şj ct‘a]alt& rAnduialA. dupre obicelii
iHţ
 «og STALI'AK11.()I{
¥i La ceasul al şaselea
Troparul proorociei, j;]aeul al ii lca
Nesuferită este mânia în­
grozirii Tale, Doamne, cea
asupra păcătoşilor. Şi nu sun­
tem vrednici a privi şi a cere
*« dela Tine milă. Ci să nu ne
4H( pierzi cu mânia Ta, nici cu
4^ iuţimea ta, pre noi, cari ne-ai
zidit din pământ cu mâna Ta.
¥^ Slavă. 91 acum ; tot acesta.
iH( Pro bimen, k Ia su I al 4-lea
J'entru casa Doumului Dumnezeului nostru,
am căutat cele bune Ţie.
'' eselitu-m’am de cel ce mi-au ?.ie mie : în
casa Domnului vom merge.
Din proorocja Naiei, cotire
Cup l>6 , ve 8 1(1
ucură-te, Ierusalime, şl voi, cei cari
il iubiţi săltaţi de veselie. Fjţl in cul­
mea veseliei, voi cel care îl je le a ţi!
Ca sâ sugeti şi să vă săturafi Ia pieptul mân­
gâierilor sale, să sugeţl şi să vă desfătaţi la
sâQul slavei s a le ! Căci aşa zice Domnul:
„Varsa-voiu pacea peste el ca un râu tji ca un
şuvoiu ieşit dio albia lu i slava noroadelor.
PruQcii lui vor fi duşi în cârcă şi desmierdaţi
pe genunchi. După cum mama îşi mângâie pe
fiul ui eu vă voiu mângâia pe voi şl cu Ie ­
rusalimul şi voi veţi îl mângâiaţi. Când veţi
vedei), inima voastră va tresări de bucurie,
şl oasele voastre vor odrâsli ca iarba. Şi mâna
Domnului se va arăta slujitorilor săi, iar ur­
gia, pee e vrăjmaşii sai. Căci iată Domnul că
vuie in văpaie şi carele lui sunt ea o vijelie,
ca să desliiDluiască cu fierbinţeală mânia Iui
cu văpăi de foc. Căci Domnul va judeca cu
foc şi cu sabie pe tot omul. şi mulţi vor îi
cei ce vor cădea de bătaia Uomuului! Lu­
crările şi cugetările celor ce se sfinţesc şi
se curăţesc pentru închinăciunile din grădini,
intr’un loc ascuns in mijlocul unei adunări
de ucenici celor care mănâncă din carnea
de porc, mâncări scârnaveşi ş o a re c i; vor îi
zădârăiciie, zice Domnul. Dar eu vin ca să
^ 557
strâng Ia un Ioc noroadele şi toate liiijbile-
Ele vor veni şi vor vedea slava mea, şi le
voiu da un semn. Şi pe cei scîipaţi cu viaţă
ii voiu trimete către popoarele diu Tarşiş,
Pat. Lud, Mosoo, Roş, Tubal, lavan, cstre ţinu­
turile cele mai depărtate, care n'au auzit des­
pre mine şi nu au vszui slava mea. Şi ia
aceste neamuri vor vesti slava meu Şi din
toate neamurile vor aduce pe fraţii voştri
prinos Domnului; pe cai. in căruţe, pe paturi,
pe catâri şi pe cămile, până la namtele cel
sfânt al meu. Ia Ierusalim, zice Domnul,
precum fiii lui Israil aduc prinoase jn vase
curate pentru casa Domnului. Şi din ei voiu
lua preoţişi Icviţi, zice Domnul Căci precum
cerul cel nou şi pământul cel nou pe care
le voiu face. zice Domnul, vor r ă m â n e a
înaintea mea, aşa va dăinui deapururi semin­
ţia voastră şi numele vostru, Şi din lună nouă
in lună nouă şi din zi de odilină in zi de
odihnă vo" veni toţi gl se vor închina înain­
tea mea, 7-ice Domnul. Şi când vor ieşi, vor
vedea stârvurile color care s'au r ă z v r ă t i t
împotriva mea, căci viermele lor e u va muri
şi focul lor nu se va stinge. Şi ei vor fi spe­
rietoare pentru toţi.
t'ru o lJiru e u , t^lasul a l (M e a
M ilueşte-ne pre noi, Doamne, milueşte-ne. Că
prea mult ne-am umplut de liulil.
Stih
‘ 'ătre Tine am râdicat ochii mei, Cela ce lo-
cueşti în ceruri.
VINERI
A ŞASEA SĂPTĂMÂNĂ.
A STÂLPĂRILOR
La Vecernie, ohicitinita Tatismă
La Doamne etrigat-am, punom Mi Silbiri,
runtftrd: Iniomeia /ilei, de două o ri; apoi
Miirtirica şi cinri sllliiri ale <'iivioKului şl
ilreptultir La/fir, tăcândn-le pe şapte
Idlomcla. glasul al K |cd. de duuă or< ÎH(-
ăvârşind patruzeci de zile
cele de suflet folositoare,
cerem să vedem şi sfântă săp­
tămâna patimii Tale, iubito-
rule de oameni; ca să prea-
 558 «S IN V'INKIIEA
§0»

slăvim în ea mare cuviinţa şi nă: Bine eşti cuvântat, Mân- ^

|î| nespusă rândueala Ta cea tuitorule, milueşte-ne pre noi. |]|
pentru noi; cu un cuget cân- (de douâ orii
^ tând: Doamne, slavă Ţie. Doamne, glasul Tău a stri-
K Mucenicilor.
cat împărăţiile iadului şi cu-
vântul puterii Tale a ridicat, ^
m Mucenici ai Domnului, ru-
din mormânt, pre cel mort de ^
gaţi pre Dumnezeul nostru şi
patru zile; şi s’a făcut Lazăr
cereţi sufletelor noastre, mul-
început al mântuitoarei învieri îHf
time de îndurări şi iertare pă-
cei de a doua. Toate^sunt cu U
catelor noastre celor multe,
putinţă. Ţie, Stăpâne, înipăra- ^
rugămu-vă.
tului tuturor; dărueşte robilor
^ Apoi cAnt&in <lnci stlbirl aln oiflntulul Laz^r, Tăi curăţire şi mare milă.
i/M ÎDccro a evaeviosului impârat Lcon cel ln(€-
^ lupt, glasul al <Mea, Bin^ur glusul
Doamne, vrând să încredin- fin
^Hţ Doamne, vrând să vezi mor­ ţezi pe ucenicii Tăi de învie- ^
ii^ mântui Iui Lazăr, cel ce ai voit rea Ta cea din morţi, ai venit ^
UI a Te sălăşlui în mormânt de la mormântul lui Lazăr şi stri- ^
bună voie, ai întrebat: Unde gându-1 Tu, s'a prădat iadul ^
m l-aţi pus pre e l? Şi aflând şi a slobozit pre mortul cel
ceea ce nu era să nu o ştii, de patru zile. Carele a strigat
î l ai strigat pre cel ce iubiai: Ţie: Bine eşti cuvântat, Doam- ^
Lazăre, vino afară! Şi a as- ne, slavă Ţie. ^
iHi cultat cel fără suflare, pre Cel Doamne, luând pre ucenicii ^
ce i-ai dat suflare, pre Tine, Tăi, ai venit în Vitania, să scoli ^
^ Mântuitorul sufletelor noastre. pre Lazăr; şi lăcrămând pen^ ^
H tru dânsul, dupre legea firii |î[
^ Ide douft ori).
omeneşti, ca un Dumnezeu
Doamne, venit-ai la mor- l-ai ridicat, fiind mort de patru ^
H mântui lui Lazăr cel mort zile, şi el a strigat, Ţie, Mân- |J
|î| de patru zile şi vărsând la- tuitorule: Cela ce eşti binecu- jHt
H crinii preste prietenul Tău, l-ai vântat, Doamne, slavă Ţie. ^
^ sculat, Spicule al vieţii. Pentru
SlavA, glasul al ft-lea. ^
că moartea s'a legat cu glasul y^
« Tău, înfăşurăturile s’au des- Venind la mormântul lui La-
||| legat cu mâinile. Atuncea s’a zăr. Mântuitorul nostru, şi stri- ^
H umplut de bucurie mulţimea gând pre mort, l-ai sculat ca M
ÎJ ucenicilor şi s'a săvârşit de din somn; s’a scuturat strică- ^
către toţi o cântare împreu­ ciunea cu Duhul nestricăciunii M
iJ STÂLPARIIX)K ^
ji^ţ şi a ieşit, odată cu cuvântul,
5^ legat cu înfăşuraturile. Toate
le poţi, toate slujesc Ţie, iu-
bitorule de oameni; toate sunt
ţ| supuse Ţie, Mântuitorul nos-
H tru, slavă Ţie.
^ $1 acum, glas acelaşi, a lui Andrei Titlu.
Săvârşind patruzeci de zile,
m cele de suflet folositoare, să
J| strigăm: Bucurâ-te, cetate Vi-
H tanie, patria lui Lazăr; bucu-
raţi-vă, Marto şi Marie, suro-
H rile acestuia, că mâine vine
îl Hristos să învieze cu cuvân-
ţ* tul pre fratele vostru cel mort;
al cărui glas, auzindu-l amar-
nicul şi nesăţiosul iad, cutre-
w miirându-se de frică şi sus-
piuând foarte tare, va slobozi
g pre Lazăr legat cu înfăşură-
turile. De a Căruia minune mi-
rându-se poporul evreesc, va
« întâmpina pre Domnul cu ra-
muri şi cu stâlpări şi se vor
Jl arăta lăudând pruncii pre Ace-
y sta, pre Carele îl pizmuesc pă­
ţi rinţii: Bine este cuvântat, cel
H ce vine întru numele Dom-
ţ| nuliii, împăratul lui Israil.
lE ţIR K
ţi Uiiiiiiia lins...
^ ProoblDiOD, iflatiul a i 6-loti
Ajulorul ni'sli'ii t‘s>lo iulru numele Itomnului,
W celui a [jK-ut cerul ţ.i pămânlul
Stih:
IU De n’ar li că Dom njl era intru noi..
n „Nu vă temeţi 1Sunt eu oare in locul lui Dum­
Dola Fftcore. cotlre.
n Cap 49— M). vers 3:i -2<l
ftlrşind laoov poruncile sale, pe care
le-a (hil feciorilor săi. i^l inliuzflndu-şi
H Ipiciojircle sale in pat, şi-a dat slârijitul
şi s'a bdăosţat la poporul său.
559
Atunci losiJ căzând [)G l'ata tatălui s:iu. la
plâus şi l-a sfirutat. Apoi a poruncit losif docto­ M
rilor, shijiiori ai săi, sâ imbiiisumcze pe tutal
Bău şi doctorii au iml)ălBii[i)Ht pe Israil. i>upa i'c
s'au Împlinit patruzeci de zile, câci atâtea zile
treLuesc pentru iiubâlsâniare, l-au plâns I f^ip-
tenii şaptczeci de zile. Iar dacă au trecut zi­
lele plângerii lui, a zis losif curtenilor iui
l'araon: „De am aflat bunăvoinţă in ocliii
voijtri, ziceţi Iul Faraon asja: Tatăl meu m’a
.i'jrai şi a zis: iată, eu am sa mor; tu in şi bu
mă ingropi in mormântul meu, pe care mi
l-am săpat eu In pământul Canaan. §i acum
iiş vrea să m& duc ca sa ingrop pe tatăl meu
si sa niâ intorc“ . Şi i s’au spus lui Faraim
ruvintele Iui losiî, iar Faraon a răspuns:
,.Du-te i}\ Îngroapă pe tatăl tău, cum te-a ju*
lat e l! “ Deci, s'a dus losif să Îngroape pe
latfli său, si au mers împreună cu el toţi slu­
jitorii lui Faraon. bâtrAnii c a m lui şi tcţi tiă-
irânii din ţara Egiptului, şi toată cssa luilo-
Kil, şi fraţii lui şi toatfl casa lal&lui său iji
neamul lui. Numai copiii lor şi oile şl vitele
lor le-au lăsat in ţaraUoşen. Au plecat de a-
•semenea cu el căruţe şi călăreai, şi s’a făcut
tabăra mare toarta. Şi ajungând ei la Aria
I ui Atad de lângă Iordan, au plâns acoio plân­
gere mare şi tare foarte şi a jelit losif pp ta*
tal sau şapte zile. Văzând locuitorii ţinutului
aceluia, Cananeenii, plângt-rea dela Aria Atad,
an zis; „M are e plângerea 'aceasta ia Fgip'
teni". D e a c e ia s ’a dat locului aceluia numele
Abel-Miţraim. adică plângerea Egiptenilor, cu­
re loc e dincolo de Iordan. Aşa au făcut fiii
1ui lacov ou lacov, cum h' poruncise e l : l-au
dus fiii Iui in pământul Tanaan şi l-au ingro-
pat In peştera dio iar na Macpela, cea de l â n ­
g ă Manivri, pe care o cumpăiase Avraam cu
ţtirină cu tot dela Efron Heteul. ca moşie
(le îngropare. Apoi losif, după îngroparea ta­
lului. s'a întors in Egipt şi el, şi fraţii lui şi
toţi cei ce merseseră cu el hi îngroparea ta­
tălui R ă u , Văzând însă fraţii l u i losif că a mu­
rit tatăl lor, au zis; „Ce vom I'ace. daca losif
ne va uri şl va vrea să-şi răzbune pentru
râul ce i am făcut?" Atunci nu t im‘-H ei la
losif fiă i se epimă: „Tatăl tău înainte ce
moarte te-a jurat şi a zis: „Aşa să spuneţi
Iul losif; iariă fraţilor iăj greşala şi păcatul M
lor, şi răul ce ţi-au făcut, lartâ deci vina ro­
bilor Dumnezeului tatălui tau“ . Iji a plâns
losif când i s'au spus acestea. Apoi au venit
şi fraţii lui şi căzând Înaintea lui. au z's;
,lată, noi suntem robii tăi". Iar losif Ie-a zis:
nezeu? !atâ, voi aţi unt'ltil asupra mea rele.
dar Dumnezeu le-a întors i'< bine, ca să facă
cele ce sunt acum şi să păstreze viiiţa uimi
norod numeros. Deci uu vă tenipţi! Eu vă
voiu lirâni pe voi şi pe copiii vo!ftri“ . Şf i*a
mângâiat şi îe-a vorbit dela inimă Aj'oi a
H
560 ••8 ÎN VINEKEA Sot

locuit Iosif in Kglpt, el yi fraţii lui şi toată
casâ tatălui său. ^1 a trăit losii: o suta zece
ani f?i a văzut losiî pe urmaşii lui Efraim
pâQă la ul treilea neam. De asemenea şi copiii
j j i Maliir, fiul l i i i Mânase, s’au născut pe
genuDCliii lui losif. In cele din urma a zis
losiî către fraţii săi; „lata, am să mor. Dar
DuiuQGzeu vă va cerceta, vă va scoate din
pământul acesta şi vă va duce Id pământul,
pentru care Dumnezeul părinţilor noştri s’a
jurat lui Avrdam şi lui Isaac şi iui Iacov“ .
La urmă a juratloslf pe fiii lui Israil,zicând:
„Dumnezeu are să vă cerceteze, dar voi să
scoateţi oasele mele de a ic i“ . Şi a murit
losiî de o sută zece ani. Şi l-au îmbîllsămat
şi [-au pus intr’uQ sicriu, in pământul Egip­
tu lu i
l’rochimcii. glasul al \Ina :
i,'ei ce nădăjduesc iotru Domnul că muntele
Sionului, DU se vor clăti in veac.
Stih-
L'ă uu vd lăsa Domnul toiagul păcătoşilor
preste soarta drepţilor.
ea nu mănâncă- Feciorii săi vin şi o fericesc,
iar soţul el o laudă; ^Multe fete s’au dove­
dit harnice, dar tu le-ai întrecut pe toatei"
Înşelătoare este drăgălăşia şi deşartă este fru­
museţea: femeia care se teme de Domnul tre­
buie lăudată! Dăruiţi-i din rodul mâinilor sale
şi la porţile cetăţii hărnicia ei să fie dată ca
pildă I
::<i cealatlu lăuiluchlu a l.'turghiei cei niH
înainte «rin(lte. după obireiu.
Spre ştiinţă:
De astăzi înainte nu se mai cănt.i nici Mar-
tirice, nici de ale Născătoarei, din Octoih,
pâuă Ia Sâmbăta sfântului Toma.
Cade-se a şti: fi*!
Că de se va întâmpla Buna-Vestire in Sâm­
băta lui Lazăr, să se caute Tipicul dela sfâr­
şitul cărţii, la litera A .

Delii Pildft, cetire

r«p M, ■ 'M
>

1>1Î iul meu, deschide gura ta pentru cel mut

pentru pricina tuturor părăsiţilor. Des­
chide gura la, judecă drept, şi fă drep­
tate celui sărac i;i năpăstuit. Cine poate găsi
Intru această Vineri
l‘^ V K ('E R M T A OKA M A K l
0 femeie virtuoasă? Preţul ei întrece măr­
ilupa Sfinte Dumnezeule >el diutâiu, zicem
geanul. Intr’insa se încrede inima soţului ei,
« Iar câştigul nu-1 va lipsi niciodată. E a ii face T iiinanil |iiar.ti:cuiui. Dupfl al doilea Sfin te
bine şi nu rău in tot timpul vieţii sale. Ea Dumnezeule, ntiişnnileIeTro|iwrt M ilueşte ne
caută lână şi cânepă şi lucrează cu mâna pre noi, l ’ oamnc milueşte-ne pre noi..
sa voioasă. Ka se aseamănă cu corabia unui
neguţător, care de departe aduce lirana ei. >i cu.ilam iicisi < compus do RiAniul
Ea se scoală disdedimineaţă ir! împarte brana părinlele nostri? Vtidrri O iie a m il l»’n.FfliiC ;
in casa ei şi dâ porunci slujnicelor. Gândeşte leariti
să cumpere o ţarină şi o dobândeşte; din
osteneala palmelor sale sădeşte vie. E a ia- <'âtitarea I, glasul 1, Irmos.
cinge cu putere coapsele sale şi îşi întăreşte
braţele sale. Ea bagă de seamă că bun e ântare de biruinţă să cân-
câştigul e i ; sfetnicul ei nu se- stinge nici
noaptea. Ea puae mâna pe turcă şi cu dege­
„tăm toţi lui Dumnezeu,
tele sale apucă fusul. I']a întiode mâna spre „Celui ce a făcut minunate nii-
cel sărman, şi braţul ei spre cel necăjit. N'are
tL^amă de cel ai casei sale în vreme de iarnă,
„nuni cu braţ înalt şi a mân-
căci toţi din casă sunt îmbrăcaţi in haine sta­ „tuit pre Israil, că S*a prea-
cojii. S.^oarţe işi face ea, din vison şi purpură
este haina ei. Cinstit este btrbatul ei la por­ „slăvit".
ţile cetăţii, când stă la sfat cu bătrânii ţării.
E a face cămăşi şi le vinde, şi brâuri dă ne- Jsiava j'ie. Uumtiezeu Uiis’iu. «Imfl lie.
gutstori’or. Tărie şi măreţie este haina ei şi
ea îşi râde de ziua de mâine. Gura şi-o des- I nviind, Mântuitorul meu,
cljid'* cu în(elenciune şi sfaturi pline de dra- pre Lazăr cel mort de patru
goste sunt pe limba ei. Ea veghează la pro­
păşirea casei saie ^i pâine, fără să lucreze, zile, I-ai schimbat din strică-
n
H STALFARILOH go»
H
H .
n ciune cu braţ inalt şi Ţi-ai
n arătat puterea Ta, ca unatot-
puternic.
S irigând pre Lazăr din mor-
jg mânt, îndată I-ai sculat; dar
iadul jos cu amar s'a tânguit
ţi şi, suspinând, s’a cutremurat
« de puterea Ta, Mântuitorule.
n 91 Acum, a N&acfttoarol
Lăcrămat-ai, Doamne, pen-
tru Lazăr, arătând întruparea
râaduelii Tale şi cum că din
fire fiind Dumnezeu, Te-ai
H îăcut om dupre fire ca şi noi.
« ,
Lacrimile Martei şi ale Ma-
n riei le-ai potolit. Doamne, scu-
lând pre Lazăr din morţi, Mân-
H tuitorule, şi arătând pre mort
51 însufleţit cu puterea Ta.
Its Dupre legea firii omeneşti
ai întrebat, Stăpâne, unde s’a
n pus Lazăr? Arătând tuturor.
Mântuitorule, adevărată rân-
M dueala Ta cea spre noi.
ţj I ncuetorile iadului le-ai sfă-
râmat atuncea, strigând pre
n Lazăr; şi ai clătit puterea lup-
JJ tătorului şi !-ai făcut de s'a
n cutremurat de Tine, unule
Mântuitorule, mai înainte de
n răstignire.
Pre Lazăr ce-I ţinea iadul
H legat, ca un Dumnezeu ai a-
pucat, Stăpâne, înainte de l-ai
H deslegat din legături; că toate
^ se supun poruncii Tale, atot-
2 puternice.
561
Slavft, a Treiuiel
Să lăudăm pre Tatăl, pre
Fiul şi pre Duhul, pre Trei- u
mea cea nedespărţită întru
unimea fiinţei, şi cu îngerii ^
împreună să o preaslăvim, ca ^
pre unul Dumnezeul, Cel ne- M
zidit.
Neschimbat ai născut pre
Ziditorul firii. Maică Fecioară, JW
dela Duhul Sfânt, făcându-^se ^
ceea ce suntem noi, cu bună
voinţa Tatălui fără de schim- jw
bare şi fără amestecare. ^
Cftntirea 2-a, Irmoi: ^
I
a aminte cerule şi voiu grăi
şi voiu lăuda pre Hristos, înt
„Mântuitorul lumii, pre singur
„iubitorul de oameni“. î»
Slavă Ţie, Celui ce numai ^
cât ai strigat şi îndată ai seu- ^
lat din mormânt pre prietenul ^
Lazăr, pre cel mort de patru ^
zile. ^
Auzit-a cel fără suflare gla-
sul Tău şi însufleţindu-se, în- ^
dată s'a sculat din morţi, slă-
vindu-Te pre Tine, Doamne. î«
P r im in d porunca glasului ^
Tău, celui de vieaţă aducător, jHt
s’a sculat din mormânt, Mân-
tuitorul meu, L a z ă r cel ce îHt
puţia. gf
Lăcrămat-ai pentru priete- ^
nul Tău, Mântuitorule, încre-
dinţându-ne că Te-ai îmbră­
 562
cat cu firea noastră, şi l-ai
înviat.
Ingrozitu-s’a iadul, dacă a
văzut pre cel legat cu înfăşu-
răturile întorcându-se îndată
prin glas la vieaţa aceasta de
aici.
Slava.
Spăimântatu-s’au popoarele
evreeşti, când ai înviat cu cu­
vântul Tău pre Lazăr, cel ce
se împuţise, strigându-1, Mân­
tuitorule.
Ş i acum, a N6sc&luarei.
C utremuratu-s’au ascunză-
torile iadului, dacă s*a însu­
fleţit atunci L a z ă r jos, prin
glasul Celui ce l-a înviat.
C&Qlâr«(i ă 8-a Irtuutt:
P iatra pre care nu au so-
* „cotit-o ziditorii, aceasta
„s'a făcut în capul unghiului.
„Aceasta este piatra pre care
„Hristos a întărit Biserica Sa,
„pre care o a răscumpărat
„din păgâni“.
M inune streină şi preaslă-
vită, cum a întrebat Ziditorul
tuturor, de ceea ce nu era să
nu o cunoască, ca şi cum nu
ar fi ştiut: Unde zace acela
de carele vă tânguiţi ? Unde
s’a îngropat Lazăr? Pre care­
le, preste puţin vi- 1 voiu scula,
înviindu-i din morţi.
Piatra pe care au prăvălit-o
preste tine cei ce te-au îngro­
«0§ ÎN VINKUFX §4.
pat, aceasta poruncind lisus
să o ridice, îndată te-a înviat,
strigând: Lazăre, scoală! vino
la mine, ca să se înfricoşeze
iadul de glasul Tău.
Marta şi Maria, Doamne,
strigat-au cu tânguire: lată,
acela pre carele iubiai, pute,
fiind mort de patru zile; de
ai fi fost atuncea aici, nu ar
fi murit Lazăr. Iară Tu, ca Cela
ce eşti nedespărţit pretutin-
denea, l-ai sculat îndată, stri­
gându-1 .
V ărsând lacrimi pentru prie­
tenul, dupre rândueala ome­ m
nirii, ai arătat că trupul care­
le l-ai luat delanoi s'a unit cu
Tine, Mântuitorule, fireşte, ia­
ră nu dupre nălucire; şi ca un
Dumnezeu, iubitor de oameni,
strigându-1 , îndată l-ai sculat.
V ai mie! striga iadul, acum
cu adevărat am pierit; şi zi­
cea către moarte: lată, Naza-
rineanul a clătit cele de jos
şi sfâşiind pântecele meu, a
sculat pre mortul cel fără su­
flare, strigându-1 .
C e fel este nebunia voastră.
Evreilor? Unde este necre­
dinţa? Până când sunteţi în­
şelaţi? Până când sunteţi în-
streinaţi? Vedeţi pre cel mort,
că a ieşit, prin glas, şi nu cre­
deţi Iui Hristos! Cu adevărat
fii ai întunerecului sunteţi voi
toţi.
 s t Al p A r i l o r
•OS Sfl* 563

SlavA, a Treim cl
Dumnezeule, strigând pre
Unul din Treime pre Tine Lazăr; şi ca un însuşi puter­
Te ştiu, măcar că Te-ai întru­ nic ridicândU"! cu cuvântul,
pat, un fiu întrupat slăvesc, acela s'a închinat Ţie.
Carele ai odrăslit fără sămân­
ţă din Născătoarea de Dumne­ L ăcrămând ca un om pen­
zeu şi acelaşi Fiu, unul lăudat tru Lazăr, I-ai ridicat ca un
împreună cu Tatăl şi cu Duhul. Dumnezeu; întrebat-ai: Unde
s*a îngropat mortul cel de pa­
Şl Bouni. a Nilscătoarcl.
tru zile? adeverind, Bunule,
Minunată şi înfricoşată este omenirea Ta.
vederea, care au văzut-o mai
’nainte nemincinoşii prooroci V rând să adeverezi. Bunu­
din dumnezească rândueală, le, semnele patimii şi ale cru­
adecă pre Fecioara Născătoa­ cii Tale, rupând nesăţiosul
rea de Dumnezeu, care fără pântece al iadului, ai sculat
stricăciune a născut pre Dum­ ca un Dumnezeu pre mortul
nezeu şi după naştere a rămas cel de patru zile.
curată. C ine a văzut, cine a auzit,
C'âotarOA a 4 a, Ir m o i : să fi sculat vreun om mort
puţind? Ilie a sculat şi Eliseiu,
R idicatu-s'a soarele şi luna
a stătut întru a sa rân-
„dueală; înăl(atu-Te-ai pre
dar nu din mormânt şi nici
mort de patru zile.
„lemn îndelung răbdătorule şi Lăudăm, Doamne, puterea
„pre el ai întemeiat Biserica Ta, lăudăm şi patimile Tale,
J a “. Hristoase; căci cu puterea Ta,
Lăcrămat-ai, Doamne, pen­ ca un milostiv, ai făcut mi­
tru Lazăr, sculat-ai Stăpâne nuni; iară patimile le-ai primit
pre cel mort şi ai arătat po­ ca un om, dupre rândueala
poarelor că eşti Fiul lui Dum­ omenirii!
nezeu. Dumnezeu eşti şi om, ade­
Dacă a auzit cel fără suflare verind numirile cu lucrurile; că
porunca Ta: Vino afară, Lază- ai venit la mormânt cu tru­
re! s’a sculat degrab cu înfă­ pul, Cuvinte, şi ca un Dumne­
şuraturile şi a sărit, arătând, zeu ai sculat pre mortul cel
Bunule, puterea Ta. de patru zile.
Lacrămile Martei şi ale Mă­ Spăimântatu-s’au, Stăpâne,
riei le-ai potolit, Hristoase popoarele evreeşti, dacă au
¥ - f. 564
¥¥.
văzut pre Lazar cel moft scu-
landu-sedin mormânt pringla-
M sul Tău, dar au rămas neple-
cate minunilor Tale.
^ S la v fl, rt 'i'ro lm M
^ Fără început ai strălucit din
Părintele Tău, Mântuitorule,
g ca Cela ce eşti unul din Trei-
S me, sub vremi ieşind din sân-
« gele cel fecioresc prin Duhul
Sfânt, luând trup, Tu, Cel ce
eşti mai presus de fiinţă.
|i^ i}i acum u N le 'âtuarul.
Zămislirea Născătoarei de
j[| Dumnezeu este fără de sa­
int mânţă ; naşterea fără pătimire
51 de stricăciune; că Dumnezeu
făcând minuni întru amân-
î| două, S ’a micşorat pre Sine,
jg ca să Se unească cu noi.
js
uu l'âutaroa ii ^-a, IrrooK
3 P acea Ta o dă nouă. Fiule
M ^ al lui Dumnezeu; că fără
^ „de Tine alt Dumnezeu nu
j| „cunoaştem; numele Tău nu-
Ss „mim, că eşti Dumnezeu al
î l „viilor şi al morţilor".
^ Vieaţă fiind Tu, Doamne, şl
S lumină adevărată, strigând pre
îfl Lazăr l-ai înviat; căci ca un
5 ^ puternic ai arătat tuturor, că
eşti Dumnezeul viilor şi al
morţilor.
Porunca Ta, lisuse, ce nu
sufere împotrivire, nerăbdân-
jg du-o iadul, carele primise pre
*A
ÎN VINKKKA ^
mulţi, s’a spăimântat şi pre ^
Lazăr, cel ce era de patru ^
zile mort, l-a dat viu, iară nu ^
mort. îHt
împreunând ţărâna cu du- ^
hui, Cuvinte, Cel ce ai însu-
flat dedemult lutul cu duh de ^
vieaţă prin cuvântul Tău, ai
sculat şi acum cu cuvântul pre ^
prietenul Tău, din stricăciune îHt
şi din cele dedesubt. ^
Nimenea n'a putut să stea
împotriva voii Tale, Doamne;
căci, când ai strigat pre La- ^
zăr cel mort, îndată s’a scu- ^
lat cel ce era fără de suflare înt
şi purtând legăturile, a umblat ^
pre picioarele sale.
O, nebunia jidovească! O,
orbirea vrăjmaşilor! Cine a
văzut pre cineva să se scoale ^
din mormânt? Ilie dedemult 5 5
a sculat, dară nu din mormânt, ^
nici mort de patru zile. gj
Cela ce eşti neasemănat, ^
îndelung răbdătorule, Cela ce ^
toate le faci pentru noi ca un
Dumnezeu şi pătimind ca un ^
om; fă-ne pre noi pre toţi păr-
taşi împărăţiei Tale, pentru
rugăciunile lui Lazăr. ^
Slivfi. i Trelmvl. ^
Treimea ceamai'nainte de ^
început, fără început şi de o
cinste, Părinte atotţiitorule,
Fiule şi Duhule Sfinte, Unime
Sfântă în trei feţe, mântueste gj
 •0§ RIALPAHILOH §ţ.
pre cei din Adam, cari cu cre­
dinţă Te laudă pre Tine.
91 acum, a Nfiicătoarel
W Pântecele tău cel preacu­
rat, l-a sfinţit, Curată, Dum­
nezeu Cel mai presus de toate*
luând dintr’însu! trup, Cel în­
chinat în Treime, Cuvântul,
Cel din Tatăl şi cu Duhul îm­
preună Dumnezeu.
¥^ Cftatarea a 6-a, Irmoa'
\ aruncatu-ni’ai întru adân-
¥^ curile inim ii mării şi
¥^ „ni'ai mântuit, Mântuitorule,
¥^ „din robia morţii şi ai desle-
„gat legătura fărădelegilor
¥^ „mele“.
Vi
4M(
H Intrebat-ai, unde sunt eu?
« Cela ce ştii toate; lăcrămat-ai,
Mântuitorule, pentru mine ca
un om dupre fire şi m'ai ri­
W dicat cu porunca Ta pre mine
w cel mort.
C hematu-m^ai, Mântuito­
«I rule, din iadul cel mai dede­
¥^ subt, strigat-a Lazăr către
Tine, pierzătorul iadului şi
¥^ m’ai sculat cu porunca Ta pre
mine cel mort.
I mbrăcatu-m'ai, Mântuito­
tHrule, cu trup de lut şi mi-ai
ÎI suflat vieaţă şi am văzut lu­
mina Ta şi m’ai sculat cu po­
ÎI runca Ta pre mine cel mort.
ii^ I nsufleţit-ai, Mântuitorule,
chipul cel fără suflarea! tru-
)H(
56 5 ^
pului meu, întăritu-m’ai cu u
oase şi cu vine şi m’ai sculat
cu porunca Ta pre mine cel ţk
mort. S
Rupând pântecele iadului p
cel a toate mâncător, m'ai ^
scos, Mântuitorule, cu puterea g
Ta şi m’ai sculat, cu porunca
Ta, pre mine cel mort.
Imbrăcatu-Te-ai, Mântuito-
rule, cu toată frământătura M
mea şi ai păzit curat pântecele jk
cel fără prihană, din carele
ai ieşit întrupându-Te, unul s#
din Treime.
SIftvft. H Tfcimpi
T reime Sfântă, laud milos-
tivirea Ta şi cu îngerii cânt ^
cântarea cea întreit sfântă; ^
milueşte sufletele noastre, ale U|
celor ce Te lăudăm pre Tine. îrt
Si aniim, a Nftsrâtoarel ^
Intrat-a Cuvântul în pânte- M
cele tău cel fără prihană şi JHf
l-a păzit iarăşi curat după
naştere, Născătoare de Dum-
nezeu; adevărat minune prea- ^
slăvită! U
C â n lH re a « 7-a, Ir m o s ^
r \ e tinerii Tăi cei din cup- |J
^ tor Mântuitorule, nu s’a l î
„atins, nici i-a supărat focul. ^
„Atunci, acei trei cu o gură ^
„cântau şi binecuvântau, gră- ^
„ind : Bine este cuvântat Dum-
„nezeul părinţilor noştri". iW
 566 •OS ÎN VINEREA
Preste cel mort ai lăcrămat,
Mântuitorule, iubitorulede oa­
meni, Doamne; ca să arăţi po­
poarelor, că Dumnezeu fiind
Te-ai arătat om pentru noi;
îf şiailăcrămatvoind,puindu-ne
înainte chipurile dragostei cei
din lăuntru.
^ Lazăr cel mort de patru zile,
jg Mântuitorule, dacă a auzit jos
in^ glasul Tău, sculându-se, Te-a
lăudat pre Tine şi bucurân-
du-se, a strigat: TueştiDum-
nezeul şi Ziditorul meu, Ţie
mă închin şi Te laud pre Tine,
^ Ce! ce m'ai înviat.
jS Deşi sunt înfăşurat cu legâ-
g turi, Mântuitorule, Lazăr a stri-
gat de jos, dară nici cum nu
^ voiu rămânea în pântecele ia-
dului; numai de mă vei che-
ma; Lazăre, vino afară! Că Tu
esti lumina si vieaţa mea.
Lazăre, rogu-te, zis-a iadul,
scoală şi ieşi curând din în-
cuietorile mele; du-te degrab,
că mai bine-mi este a mă
tângui cu amar de unul ce
î l mi se va lua, decât de toţi,
M pre care i-am înghiţit mai ’na-
^ inte cu foame,
w
51 Pentru ce te zăboveşti, La-
zare, zis-a iadul? Prietenul tău
stând te cheamă: Vino afară!
jj^ Ieşi dară, ca să iau şi eu uşu-
rare; că de când te-am mân-
w
g»
cat pre tine, spre greaţă mi m
s^a pornit mâncarea.
Pentru ce nu te scoli curând, ^
Lazăre? Strigat-a iadul de jos,
tânguindu'se. Pentru ce nu te ^
ridici îndată, să te duci de aci?
Ca să nu mă prade Hristos şi ^
de alţii, înviindu-te pre tine.
Minunatu-Te-ai, Stăpâne U
Hristoase, făcând atuncea mul- ^
te lucruri minunate; că ai dat m
orbilor lumină, surzilor le-ai
deschis urechile cu cuvântul ^
şi pre Lazăr prietenul l-ai seu- ^
lat din morţi, strigându- 1 ca
un Dumnezeu. ^
Slavâ, a Trcimel.
Să cântăm cântarea Treimii ^
slăvind pre Tatăl Cel fără în- ^
ceput, pre Fiul şi pre Duhul |J[
cel drept, o fiinţă singurită,
pre care întreit să o lăudăm: ^
Sfânt, sfânt, sfânt eşti Treime. SJ
Şi acum, a NHs Moarel
c a pre unul din Treime, Te
slăvim pre Tine, Hristoase, că u
întrupându-Te din Fecioară ^
fără schimbare, toate le-ai su- N
ferit, iisuse, ca un om, nede- U
părtându-Te de fiinţa Tatălui,
măcar că Te-ai unit cu noi. ^
C&QiHrea a 8-ti, Iriuo »: ^
C erurile cerurilor şi apa cea
mai presus de ceruri bine- ^
„cuvântaţi, lăudaţi şi preaînăl- M
„ţaţi pre Domnul în veci“. ^
 •os s t a l p ^r i l o r go»
M Făcătorul şi cuprinzătorul
j}| tuturor, a venit în Vitania pen-
|[| tru milostivire, ca să învieze
^ pre Lazăr.
« Mortul cel de patru zile, pu-
tind şi fiind cu înfăşurăturile
înfăşurat, a sărit cu suflet, cel
^ neînsufleţit, strigându-l Tu,
Doamne.
p oporul Iudeilor, dacă a vă-
zut pre cel mort sculându-se,
m Hristoase, prin glasul Tău, a
scrâşnit cu dinţii.
IU jidovilor, cari sunteţi în-
jjj tunecaţi lângă lumină, pentru
w ce nu credeţi învierii lui Lazăr,
care s’a făcut prin lucrarea
lui Hristos?
j| Să se bucure Sionul şi să
g laude pre dătătorul de vieaţă,
Cela ce a sculat cu cuvântul
pre Lazăr din mormânt.
w Oştile cereşti şi neamul pă-
mântenilor Te-au lăudat pre
Tine, Mântuitorul meu, când
^ ai sculat pre Lazăr.
W Siavft. R Trelmei.
jjîî împreună cu Tatăl şi cu
|J| Fiul, pre Duhul slăvesc şi lău-
jg dându-l strig neîncetat: întreit
^ sfinte, slavă Ţie!
Şi acum, a Născătoarei.
W Pre Tine Te binecuvintez
îţ şi mă închin Ţie, Celui ce
w Te-ai născut din Fecioară şi
567
nu Te-ai despărţit de scaunul
sfintei slavei Tale.
Cfiotirea a 9 a. Irmos
ăcut-a tărie cu braţul Său,
F pentrucă a surpat pre cei
„puternici de pre scaune şi a
„înălţat pre cei smeriţi, Dum-
„nezeul lui Israil, prin Care
„ne-a cercetat Răsăritul cel
„dintru înălţime şi ne-a în-
„dreptat pre calea păcii".
Să laude Vitania împreună
cu noi minunea; că întru dân­
sa a lăcrămat Făcătorul, du-
pre legea firii trupului, înviind
pre Lazăr şi schimbând lacri­
mile Martei şi plânsul Măriei
spre bucurie, a sculat pre cel
mort.
I ncredinţând, Cuvinte, în­
vierea Ta, ai strigat pre Lazăr
din mormânt şi l-ai ridicat ca
un Dumnezeu, ca să arăţi
popoarelor, că eşti cu adevărat
Dumnezeu şi om şi cum că ai
să ridici şi locaşul trupului
Tău.
C lătit-ai porţile şi zăvoa­
rele cele de fier, înfricoşat-ai
iadul cu glasul Tău şi împre­
ună cu dânsul s'a spăimântat
şi moartea îndată, dacă a vă­
zut, Mântuitorule, pre Lazăr
carele era legat de dânşii,
însufleţit şi sculat prin glasul
Tău.

5$8 IN VINEREA STALPARILOR
•>§
Spăimântatu-s'au toţi, dacă
Te-au văzut, Mântuitorule, lă­
crămând pentru Lazăr cel
mort şi au zis cei răi: Vezi,
cum îl iubea pre el? Ci îndată
I-ai strigat şi sculându-se cel
neînsufleţit, a lepădat strică­
ciunea prin porunca Ta.
Clătitu-s'au uşile, sfărânia-
tu-s’au zăvoarele, deslegatu-
s'au legăturile mortului la gla­
sul puterii lui Hristos. Iar iadul
suspinând se tânguia cu amar
şi striga: Vai mie! Ce fel şi
de unde este glasul cel ce
înviază morţii ?
Scoală-te de aici, ascultând
glasul; că afară te strigă prie­
tenul tău. Acesta este Cel ce
a înviat morţii mai 'nainte.
Că Ilie, a sculat mort, încă şi
Elisei; dar Cel ce lucra şi grăia
prin ei, Acesta este.
Lăudăm, Cuvinte, puterea
Ta cea neasemănată; că ai
sculat pre cel mort prin cu­
vântul Tău, cu oase şi cu vine,
*:
gOi
ca un Făcător al tuturor şi l-ai
ridicat, Mântuitorule, din cele
dedesupt, ca pre fiul văduvei
cel de pre pat.
SiavA, t Trelmti.
T reime, preasfântă, Dum­
nezeule, Părinte fără început
şi dumnezeescule Cuvinte,
Mângâitorule cel bun, Duhule
Sfinte al lui Dumnezeu, cela
ce eşti o lumină întreit lumi­
nătoare, o fiinţă unită în fire,
unule Dumnezeule, milosti-
veşte-Te spre lumea Ta.
91 teum. a N:iic&tuarel
Cela ce toate le-ai făcut cu
înţelepciune, lisuse, şi cu totul
Te-ai îmbrăcat întru mine din
fecioară şi cu totul pururea
petreci în sânurlle Tatălui, tri­
miţând Duhul Tău cel sfânt
preste turma Ta, umbrează-ne
pre noi, ca un Dumnezeu.
Iarăşi c â D t ă m Irnioiul;
P icu t a tărie cu braţul Sâu... După S finte
Dumnezeyle cel de pro urmâ, CoDdacul praz­
nicului q1 Âpollaui cel mic
MU
IN sA m b ă t a
¥i SFANŢULUI Şl DREPTULUI LAZAR
LA MIEZONOPI’ICA
W [)u[)ft Cred intr’unul Dumnozeu, Sfin te Dumnezeule diatâiu şi du pa T atiîl nostru, ^
Troparul! 1 nvierea cea de obşte... Dupâ al doilta S finto Dumnezeule, PoD dacuI: B ucu- ^
ria tuturor, Hristoase... D oanioe milueşte, de 12 ori. Apolisut Rugăciune... Pomeneşte
« Doamne, nu o zicem. ’ ^

Vi
LA UTRENIE
n umnczeu este Domnul,Troparul glasului 1*iu, de trei ori
U
îf I nvierea cea de obşte mai is-a Domnul Domnului meu...
După intaia sUlioIogie, Sedeirfl l iu ^
jj| * înainte de patima Ta în-
credinţându-o, pre Lazăr din P(»dobla. P iatra fiind pecetluită.. ^

K morţi I-ai sculat, Hristoase F ăcându-Ţi-se milă de la- ^

w Dumnezeule. Pentru aceasta crămile Martei şi ale Măriei, u
ii şi noi, ca pruncii, semnele bl- ai poruncit, Hristoase Dum- Uf
^ riiinţei purtând, biruito- nezeule, să răstoarne piatra ^
w{ rului morţii, strigăm: Osana, de pre mormânt. Şi strigând
Celui dintru înălţime! Bine eşti pre cel mort, l-ai înviat, în- |J
w cuvântat. Cel ce vii întru nu- credinţând printr'însul învie- u
^
w
mele Domnului, rea lumii, dătătorule de vieafă.
. Apoi Catlima & 16-a Slavă puterii Tale, Mântuito-

570
rule; slavă stăpânirii Tale;
slavă Ţie, Celui ce toate le-ai
făcut cu cuvântul.
SldvA. Bl aoum : lot acousta.
yi rftBtftm Tidparelo lovioril..
Apot, cetim CatMma a 17-a.
II inc C!?li cuvâQlal, Doamoe ..
Soborul logeresc..
Şi edoialte. precum eatp ulilceiuj In Dumi
oecl, ($1 dupA pliniroR accstora,
SoOelaa, glasul al 5-iea.
Podobia: P re Cuvântul cel inipieuiia .
Izvorule al înţelepciunii şi
ai mai 'nainte cunoştinţei, viind
în Vitania, ai întrebat pre cei
ce erau cu Marta: Unde aţi
nil pus pre prietenul Lazăr? Pen­
¥¥ tru carele lăcrămând cu mi­
lostivire, cu glasul Tău l-ai
înviat, fiind mort de patru
zile, iubitorule de oameni şi
îndurate, ca un dătător de
vieaţă şi Domn.
Vi
4H( SlavA. i«| acum; iot aceasta
I iiviereu lui llrislus vâ/,unii...
PsâilU 'lU
iar l'>ant;iieliu nu ctitim, fără iiumai unde vn
fi hramul Hl&ntulut LizAr
DupA citim din tâirul lvvuni;ittiiiei tieU
loan, a liiei accstnia, din Cuvântul
fta (jl fU
¥^
CANOANi:i.r,
W Apoi ctlim douA ranoatio, pănA ia nA'itarca a
i7-a,ijl d8 acolo iDct^pcm Patruoântaroa
W cioară, întrebat-ai ca un om, ^
Cunon il Int&iu cu IrraoRul pre 8, iar ai
H
s$y
doiioa pre G, facnrea lui Toutan.
C&ntarea l-a. Kiaeiii ai 8-lea, Irmos .
V ă cântăm Domnului, Celui
ce a povăţuit pre popo-
4H( „rul Său prin Marea Roşie,
i? „cântare de biruinţă, că s'a
.,i)reaslăvit“.
U
ÎN SAMBATA §0*
P re Lazăr cel mort l-ai seu-
lat cu dumnezeeasca voie, ca
Cela ce eşti făcător şi vistieria
vieţii, iubitorule de oameni. |j
Cu cuvântul ai sculat pre |î
Lazăr cel mort de patru zile,
Nemuritorule, sfărâmând cu u
tărie înpărăţia iadului cea în- |{
tunecată. |j|
Tuturor ai arătat cunoştinţa
Dumnezeirii cei mai presus de îf*
toate, sculând din morţi, Stă- ^
pane, pre Lazăr cel mort de
patru zile. S
A stăzi dănţuind Vitania, mai ^
înainte vesteşte învierea lui
Hristos, Celui de vieaţă dătă- M
tor, prin învierea lui Lazăr.
Alt CsQun, compus de loan Monahul.
tilasul al 8-li‘N, Irmoi:
\ pa trecându-o ra pre uscat..
Cela ce aiadusîntâiu toată
făptura din nefiinţă şi ştii as­
cunsurile inimilor, spus-ai mai
înainte, ca un Stăpân, uceni- S
cilor adormirea lui Lazăr.
înfiinţat fiind cu firea ome- _
nească, Hristoase, din Fe- |J
să afli îngroparea lui Lazăr,
cunoscând ca un Dumnezeu
unde zăcea.
S|«vA
A deverind învierea Ta, Cu- i î
vinte, cu adevărat ai sculat
ca din somn pre prietenul din u
a"
 •«§ STALPARILOK §0*
mormânt, carele se împuţise,
fiind mort de patru zile.
acutu, H NAscătonroi
Cetele îngerilor şi ale oa­
menilor te laudă neîncetat,
Maică, ceea ce nu ştii de mire;
că ai purtat în braţele tale
pre Ziditorul, ca pre un prunc*
Catavaale .
Apa trecându-o ca pre us-
„cat, şi din răutatea Egiptului
„scăpând, Israilteanul striga:
„Mântuitorului şi Dumnezeu-
„lui nostru să^l cântăm*'.
Cântarea h I^a, Irm os:
U eşti întărirea celor ce
T aleargă la Tine, Doamne,
„Tu eşti lumina celor întune-devărului şi al tuturor.
„caţi şi pre Tine Te laudă
„duhul meu“.
Săvârşind lucrări îndoite, ai
arătat doimea firilor Tale,
Mântuitorule; că Dumnezeu
eşti şi om.
CU toate că eşti adâncul
cunoştinţei, ai întrebat: Unde
este pus mortul? Voind să
înviezi, dătătorule de vieaţă,
pre cel ce zăcea mort.
Mutându-Te prin locuri ca
un om, Te-ai arătat cuprins,
Cela ce plineşti toate, ca un
, Dumnezeu necuprins.
P re Lazăr l-ai sculat, Hris- toare credincioşilor, unule iu-
I toase, cu dumnezeescul Tău
yyVV»*VVV»V‘î'‘î''¥'‘«‘V'
571
cuvânt; scoală-mă, rogu-mă, şi
pre mine cel mort prin multe
greşale!
AU [rmo0:
Doanino Cela ce ai fă cu t.
Venind Tu la mormântul
lui Lazăr, făcătorule de mi­
nuni Doamne, în Vitania, ai
lăcrămat pentru dânsul dupre
legea firii, adeverind trupul
Tău, care l-ai luat lisuse Dum­
nezeule.
Tu ai potolit îndată. Mân­
tuitorule, jalea Măriei şi a
Martei, arătându-Ţi puterea
Ta cea firească; că Tu eşti
învierea şi vieaţa, precum ai
zis; pentrucă eşti Domnul a-
Slava.
P re iubitul Tău, Doamne,
cel înfăşurat cu pânzeturile,
l-ai răpit dintre morţii iadului
şi din întunerec, cu cuvântul
Tău cel prea puternic, sfărâ­
mând încuetorile şi împără­
ţiile morţii.
Şi acum. h NAKrăloHrpI
S ălăşluindu-Te, Doamne, în
Fecioară trupeşte, Te-ai ară­
tat oamenilor pre cât se pu­
tea a Te arăta; pre care o ai
şi arătat cu adevărat Născă­
toare de Dumnezeu şi ajută­
bitorule de oameni.
 572 «o§ !n sâ m b ă t a go.

Catavasia; nezeule, primeşte lauda ce în-

Doamne, Cela ce ai făcut drăznim a o aduce Ţie; şi ne ^
„cele dedeasupra crugului ce- învredniceşte pre toţi slavei îHt
^^^ţ „resc şi ai zidit Biserica, Tu Tale. U
„pre mine mă întăreşte întru Cântarea ■ 4 a, Irnoi
w „dragostea Ta; că Tu eşti mar­
ţ i „ginea doririlor şi credincio- uzit-am, Doamne, taina ^
jg „şilor întărire, unule iubito- iconomiei Tale, înţele-
^ „rule de oameni". „s-am lucrurile Tale şi am
„preaslăvit Dumnezeirea Ta“. ^
SedeluB. glaiul al 4-loa.
Nu doară că-Ţi trebuia a-
^ Podobla : Spăimântatu-s'a losiJ...
jutor, ci ca să săvârşeşti rân- ^
^ Venit-au împreună la Hris- duiala cea negrăită, rugându-
jg tos surorile lui Lazăr şi lăcră- Te, ai sculat pre cel de patru ^
||| mând cu amar şi tânguindu-se zile mort, Preaputernice.
l-au zis: Doamne, a murit La-
S zăr; iar El, nu că nu ştia în- Cuvântul şi Dumnezeul Cel ^
|g groparea ca un Dumnezeu, împreună veşnic cu Tatăl, vă- ^
dară le-a întrebat: Unde l-aţi zut fiind acum, se roagă ca
pus pre el? Şi venind la mor- un om, Cel ce primeşte rugă- M
mânt, a strigat pre Lazăr cel ciunile tuturor.
mort de patru zile. Şi îndată Glasul Tău, Mântuitorule, a |î
s’a sculat şi s’a închinat Celui
ce I-a înviat.
stricat toată puterea morţii şi ^
s’au clătit temeliile iadului de
SUvft, aoum; elasul al 8-ied. puterea Ta cea dumnezeească. ^
^ Podoble: P re in;elepciunea.,,
A Născătoarei ^
Îl M ai ’nainte ştiind toate ca Să lăudăm pre Fecioara, ca ^
i)n Făcător, ai zis mai 'nainte pre ceea ce a rămas după naş- |î
u ucenicilor în Vitania: Priete- tere fecioară şi a născut pre ^
g nul nostru Lazăr a adormit Hristos Dumnezeu, Carele a jh*
astăzi. Şi ştiind, ai întrebat: scăpat lumea de înşelăciune.
Unde l-aţi pus ? Şi Tatălui
Te-ai rugat, lăcrămând ca un AK Irmoe ^

^ om. Dar apoi strigând pre La- T u ewti lâria mea, lloamiH' , ^

zăr pre carele iubiai, l-ai scu- T u ai răpit. Mântuitorule, ca

w lat, Doamne, din iad, mort fiind un păstor pre omul cel stricat ^
de patru zile. Pentru aceasta de patru zile, Făcătorule, dela
jg strigăm Ţie: Hristoase Dum- lupul cel cumplit cu adevărat M
 «0§
Hşi atotmâncător, ca un puter-
î| nic şi Domn; arătându-Ţi cu
UI aceasta slava ce s’a văzut în
îl toată iuniea, a învierii Tale
cei de a treia zi.
Văzându-Te preTine vieaţa,
Hristoase, cei ce erau cu Marta
H
au strigat: De ai fi fost aicea,
Doamne, lumina şi vieaţa tu-
turor, n’ar fi murit, nici s’ar
fi îngropat Lazăr. larăTu, iu-
in bitoruledeoameni,fiind vieaţa
celor morţi, ai schimbat jalea
n lor întru bucurie.
Slavă.
De Tine, Doamne, Carele
eşti izvorul, se tem adâncu-
H rile, Ţie slujeşte toată apa;
îl de Tine, Hristoase, se cutre^
IJI mură portarii iadului şi încue-
torile se sfărâmă de puterea
Ta, sculându-se Lazăr din
H morţi prin glasul Tău, Atot-
ţj puternice Mântuitorule, iubi-
^ torule de oameni.
91 toum. a N&scitoarel.
n Tu eşti lauda credincioşilor,
î| ceea ce nu ştii de mire; tu
neşti folositoarea şi scăparea
îl creştinilor, zid şi liman; că
K aduci rugăciuni către Fiul tău,
w ceea ce eşti cu totul fără pri-
ţ| hanăşimântueştidin primejdii
n pre cei ce cu credinţă şi cu
k| dragoste te ştiu pre tine, Năs-
B cătoare de Dumnezeu, curată.
H ’
STA.LPAR1L0K So* 573
C&tavasia:
Tu eşti tăria mea, Doamne, u
„Tu şi puterea mea. Tu Dum-
„nezeul meu, Tu bucuria mea, u
„Cela cen'ai lăsat şanurile pă- ^
„rinteşti şi a noastră sărăcie ^
„o ai cercetat. Pentru aceasta ^
„cu proorocul Avacum strig gj
„cătreTine:Slavăputerii Tale, ^
„iubitorule de oameni".
C&DtAroi a b-â, IrmoB: ^
entru ce m'ai lepădat dela ^
faţa Ta, Cela ce eşti Iu- ^
„mină neapusă, şi m'a acope-
„rit întunerecul cel strein, pre îw
„mine ticălosul? Ci mă în- U
„toarce şi la lumina porunci- ^
„lor Tale îndreptează căile ^
„mele, rogu-mâ“.
Fiind la mormântul lui La- ^
zăr, iubitorule de oameni, l-ai
chemat pre el şi i-ai dăruit ^
vieaţă; ca Cel ce eşti vieaţa
tuturor oamenilor cea nemu- m
ritoare, mai ’nainte însemnând |5
arătat, ca un Dumnezeu, în- îf#
vierea ce va să fie. ^
. ^
Legat fiind de picioare La- î»
zâr umbla, minune între mi- ^
nuni! Pentrucă Hristos, Cel ce
l-a întărit, S’a arătat mai ir are ^
decât cel ce oprea; că toate |J|
slujesc cuvântului lui ca nişte îfiţ
robi, supuindu-se ca unui Dum- ^
nezeu şi Stăpân.
n*
Hristoase, Cel ce ai ridicat
pre Lazăr fiind mort de pa-
îfţ
 574
tru zile, ridică-mă acum şi pre
mine cel mort pentru păcate,
pus în groapă şi în umbra
morţii cea întunecată; şi ca un
milostiv îndură-Te şi mă mân-
tueşte.
Alt Irmos, fţlas ac e la şi:
Dând slavă Tatălui, ca Cei
ce n’ai fost protivnic lui Dum­
nezeu, Te-ai rugat, întărind
în credinţă pre poporul cel ce
sta împrejur, îndelung răbdă-
dătoruie; şi aducând mulţu­
mită Părintelui Tău, ai sculat
pre Lazăr cu porunca Ta.
O! Glas de Dumnezeu grăit
şi putere dumnezeascăa stă-
pâniriiTale, Mântuitorule, prin
care ai sfărâmat porţile ia­
dului şi ale morţii cei a tot
mâncătoare! Răpeşte-măşi pre
mine din patimile mele, ca şi
mai 'nainte pre Lazăr, prie­
tenul Tău cel mort de patru
zile,
siftva.
Pentru rugăciunile lui La­
zăr, ale Martei şi ale Măriei,
învredniceşte-ne pre noi să
ne facem văzători răstignirii
şi patimii Tale, Doamne, şl
luminatei şi împărătesei zile­
lor, învierii Tale, iubitorule
de oameni.
$1 acum, 8 Năse&tflarel.
îndrăzneală ca o maică către
Fiul tău având, Preacurată, nu
«9g tN SÂMBĂTA go»
trece purtarea de grijă pentru
noi, cei ce suntem de un neam,
rugămu-ne ţie; că numai pre ^
tine te punem înainte noi creş- H
tinii împăcătoare bine primită g!
către Stăpânul. m
Catavasia;
Hcnlru ce m'ai lepădat...
De aici BO Incf^pc P a tru râ n tan a lui Cosma
IrmoBut de duua ori ţi tiupurele pe 12, glas ^
acelaşi.
Cântarea a 6*a, Irm os: ^
I i oamne, Cela ce pre lonâ
^ „în chit I-ai sălăşluit şi pre
„mine cel prins în mrejile ^
„vrăjmaşului, ca pre acela, ^
„mântueşte-mă din strică- m
„ciune". U
Dragostea Te-a adus pre m
Tine Doamne, în Vitania către
Lazăr şi ca un Dumnezeu l-ai it#
sculat pre el, carele seîmpu- ^
ţise şi din legăturile iadului ^
l-ai mântuit. Uf
Marta se desnădăjduise de m
Lazăr, că-l ştia mort de patru
zile; iară Hristos a ridicat, ca ^
un Dumnezeu, pre cel stricat
şi l-a mutat în vieaţă cu cu- ^
vântul.
Altul al Iul [oan Monulml, acelaşi
Irmos: Curâţeşte-mă, Mântuitorule...
D umnezeu fiind adevărat, ^
ai cunoscut adormirea lui La- ^
zăr şi ai spus-o mai ’nainte
ucenicilor Tăi, adeverind, Stă- m
pâne, lucrarea cea nemărgi-
nită a Dumnezeirii Tale. ^
 ^ STALPARILOK
Cela ce eşti necuprins, fă-
cândii-Te cuprins dupre trup,
venind în Vitania ca un om,
Stăpâne, ai lăcrămat pentru
Lazăr; iară ca un Dumnezeu
voind, ai înviat pre cel mort
de patru zile.
Catftvaeift:
C urăţeşte-mă, Mântuitorule,
„că multe sunt fărădelegile
„mele şi mă ridică din adâncul
„răutăţilor, rogu-mă. Căci că-
„tre Tine am strigat; şi mă
„auzi Dumnezeul mântuirii
„mele“.
CONDAC
Glasul a] 2-lea.
Podobltt. Cţile de sus căutând..
Bucuria tuturor, Hristos a-
devărul, lumina, vieaţa, în^
vierea lumii, celor de pre pă­
mânt S'a arătat cu a Sa bu­
nătate şi S’a făcut chip învierii,
dând tuturor dumnezeeasca
iertare.
I COS :
Făcătorule al tuturor, mai
înainte ai spus ucenicilor Tăi,
zicând: Fraţilor şi cunoscuţi­
lor, prietenul nostru a ador­
mit ; învăţându-i prin aceasta
că toate le ştii ca un Dum­
nezeu al tuturor. Veniţi dară,
să mergem şi să vedem în­
gropare minunată, să auzim
tânguirea Măriei şi să vedem
57 5
şi mormântul lui Lazăr. Că
acolo voiu să fac minune si m
să săvârşesc începerea crucii,
dând tuturor dumnezeeasca
iertare.
SINAXAR
ÎN SÂMBĂTA SFÂNTULUI vŞI DRKP-
TULllI LAZÂR.
Sinaxarul din Mluei, apoi aceeta
I D aceeaşi z!, ia Săiubitta dinaintea Dumi­
necii Stâlpârilor, prăznuim învierea sfântului
şi dreptului Lazăr cel mort de patru zile,
prietenul lui Hrhtos.
Stihuri
f’ lâDsul te vădeşte, scumpul meu lieus.
C ă ai Hre ea şi noi, Tu, cel pogorit de sus!
D a r că eşti şi Dumnezeu, ne-ai şi arătat,
C ând pc Lazăr ce a murit, din morţi l-ai
în v ia t!
azăr era Evreu de neam, din ceata fari­
seilor, şi, după cum s a găsit undeva, (iul
lariseului Simon, de loc din salul Vlta-
nia. Domnul nostru lieus Hristos* pe când pe­
trecea pe pământ pentru mântuirea neamului
nostru, s’a împrietenit cu el in astîel de im^
prejurări. Hristos veneaades ea In casa lui Si-
mou şi vorbea cu e! mai cu seamă despre în­
vierea morţilor. Cu acest prilej Lazăr s'a îm­
prietenit cu Domnul mai m u lt; dar du numai
el, ci şi cele două Hurori ale lui, Marta şi Maria.
Câod s’au apropiat mântuitoarele patimi,
pentrucă trebuia să încredinţeze pe lume mai
bine despre taiaa iuvierii, lisus a invîat dio
morţi, pe când se at'la dincolo de Iordan, mai
întâi pe îiica lui lair, iar apoi pe fiul vădu­
vei. Intre timp Lazăr, prietenul său, cuprins
de o boală grea, a murit. lisus însă, cu toate
că nu era de faţă, a spus ucenicilor: „i^azăr,
prietenul noştri], a adormit! ‘ Iar după puţină
vreme a adăogat: „Lazăr a murit!“ Atunci a
părăsit Iordanul şi a plecat in Vitania ca să
afle ştiri dela surorile lui. Vitania este de­
parte de Ierusalim c a la cincisprezece stadii.
Surorile lui Lazăr l-au întâmpinat şi i-au
spus:
— „Doamne, dacă ai fi îost aicea, fratele
nostru n’ar îi murit. Dar şi acum, dacă ai
voi, ii inviezi, căci p o ţi!“
lisus a întrebat poporul:
— „Unde 1-aţi pus?“
Şl îndată toti au poruit la mormânt.
Când au ridicat piatra de pe mormânt, Ma­
ria a .spus:
H
576 €«§ IN SAMDATA go»

- „Doamne, miroass, căci este de patru
n z Ie ÎD groapă!“
Ill urmă lisus s a rugat şi vărsând lacrinii
a strigat cu voce mare: „Lazare,ieşi a fa ră !“
i?i iQdată a lesjit mortul; iar după ce a fost
n dt^slegat, a plecat acusă.
Această străină miDuoe a deşteptat iovidia
H poporului evreu, care s’a înl'uriat impotriva
lui lisus. lisus s'a dat din nou la o parte şi a
ţeleagă câ are să se facă şi cu noi minunea
făcută cu Lazăr. Căci dacă el a înviat la cu­ îrt
vântul Iul Hristos şi a irălt din nou, tot aşa
şi Omul, deşi a murit, la trâmbiţa cea din
urmă, va învia şi va trăi veşnic.
Pentru rugăciunile prietenului tău Lazăr. Jît
Hrlfitoase Dumnezeule, mllutşte-ne pe noi,
Amin. is*t

n plecat de acolo. Arhiereii s'au gândit să-l

omoare pe Lazâr, pentrucă se alăturau mulţi
Câsterca ■ 7-a, Irm o s : {ţ$ li

inerii evreeşti au călcat

T
de Hrl&tos câod îl vedeau pe Lazăr, Dar a-
cesta, cunoscând gândurile lor, a fugit in in­
n sula Cipru şi a trait acolo. Mai târziu a fost în cuptor văpaia, cu în-
pus de apostoli episcop al oraşului Chilia. „drăzneală, şi focul în rouă
Vieţuind bine şl dupa plăcerea lui Dumne­
zeu, a murit din nou după treizeci de ani dela „I-au schimbat, strigând: Bine
H învierea sa. A lost iugiopat acolo, făcând
„eşti cuvântat, Doamne Dum-
n multe minuni.
„nezeule, în veci“.
H Se spune că Lazăr după învierea sa nu

n
mânca altceva decât dulciuri. Se mai spune
că prea curată Maică a lui Dumnezeu i-a lu ­
crat cu mâinile ei un omofor şi i i-a dăruit.
L ăcrămând ca un om, îndu- ^
H Prea înţeleptul impărat Leou, In urma unei rate, ai înviat pre cel din mor- ^
n arătări dumnezeeşti, a adus sfintele şi cins­ mânt, ca un Dumnezeu; şi li-
M titele lui moaşte in biserica din Ccostantino-
n pol zidită do el in numele sfântului. Şi l-a berându-se din iad Lazăr, a
fS
aşezat cu cinste şi cu multe podoabe cum
intri in biserică pe dreapta, lângfi peretele
strigat: Bine eşti cuvântat,
H slăutului altar. Se află încă şi acum acolo Doamne Dumnezeule, în veci,
n cinstitele lui moarte şi răspândesc mireasmă
n nespusă. Eşit-a legat cu pânzeturile, ^
n S'a rânduit ca să se prăznuiască in această
n zi învierea lui, pentru următoarea p ric in ă : Lazăr, scăpând din prăpastia
n
n
sfinţii şi de Dumnezeu purtători părinţii noş­ şi din întunerecul iadului prin ^
tri, dar mai bine spus sfinţii apostoli, voind
¥^ să pUQă, pentru curăţire, după postul cel de cuvântul Stăpânului, strigând: ge
n
n
patruzeci de zile, sfintele păunii nle Domnu­
lui nostru lisus Hristos, au pus această mi­
Bine eşti cuvântat, Doamne
Dumnezeule, în veci. ^
nune mai presus de fire, pentrucă au găsit
mai cu seamă această minune drept începă­ o*
H tură şi pricină a urii Iudeilor impotriva lui AU Irm o i; ^
n Hiistos.
1^ Singur Evanghelistul loan a scris această T in e rii cei ce merseră din... ^
minune; ceilalţi EvangUelişti au lăsat-o In
o parte, pentru motivul că Lazăr Irâia încă şi Lăcrămând pentru pnete- ^
H
putea fi văzut de toţi. Se mai spune că loau nul, ai potolit lacrimile Martei, SE
a scris Evanghelia sa, deoarece ceilalţi Evan-
ghelişti n’au scris nimic despre naşterea cea îndurate, şi cu patima cea de
n
n Iară rty început a lui Hrisioe. loan a vrut să
dovedească aceea că fliistoe a îost Fiul lui
voie ai şters toată lacrima de
*a Dumnez-ju şi Dumnezeu, că a înviat şi c.; va pre faţa poporului Tău; Dum-
fi învierea morţilor. Iar lucrul acesta se do­
n vedeşte mai cu seamă prin învierea lui Lazăr.
nezeul părinţilor noştri, bine
Lazăr n'a spus nimic despre cele din Iad eşti cuvântat.
sau pentrucă du 1 s'a îngăduit să vadă pe
cele de acolo, sau dacă Ie-a văzut, i s'a po-
*A Vistierule al vieţii, Mântui- ^
ţi
riiDCif să le tacă. Din această princină orice
om decurând mort se numeşte Lazăr. Dea-
semGuea ioihrăcămintea de înmormântare se
torule, chemând pre cel mort,
numeşte .lazarome: cuvântul lasă să se în­ ca pre un adormit, şi rupând

•0§ STALPĂKtLOK go»
cu cuvântul pântecele iadului,
j[| ai înviat pre cel ce cânta:
H Dumnezeul părinţilor noştri,
^ bine eşti cuvântat
« FVe mortul cel împuţit l-ai
sculat, Stăpâne, fiind legat cu
pânzeturile; şi pre mine cel
îl legat cu lanţurile păcatelor,
jj| ridică-mă^ ca să-Ţi cânt: Dum-
^ nezeul părinţilor noştri, bine
îî est! cuvântat.
Catavasîe;
Tinerii cei ce merseseră
„din ludeea în Vavilon oare-
rtCând cu credinţaTreimii, vă-
„paia cuptorului o au călcat,
„cântând: Dumnezeul părinţi-
„lor noştri, bine eşti cuvântat*^.
Cântarea a 6-a, Irm os:
uziceştile organe îm­
M preună glăsuind şi po-
„poare fără de număr închi-
„nându-se chipului celui din
„Deira, trei tineri neplecân-
„du‘se, pre Domnul au lăudat
„şi L-au prea înălţat întru toţi
H „vecii“.
Ca un păstor căutând pre
miel şi răpindu-1 ca un birui­
tor deia lupul cel pierzător,
l-ai îndoit fiind stricat; carele
strigă Ţie; Lăudaţi pre Dom­
nul şi'L prea înălţaţi întru toţi
vecii.
Ca un om, de mormânt ai
întrebat; ca un Făcător, pre
S îîS i
577
cel mort l-ai înviat cu stăpâ- ^
nească porunca Ta; de carele
iadul s'a spăimântat, de cel
ce striga Ţ ie : Lăudaţi pre ^
Domnul şi-L prea înălţaţi întru ^
j j• •• #>1
toţj vecn.
Alt Irmos;
R'O Împăratul cerosc...
Ca un muritor ai întrebat,
iară ca un Dumnezeu ai în­
viat cu cuvântul pre cel mort
de patru zile. Pentru aceasta
Te lăudăm şi Te prea înăl­
ţăm întru toţi vecii.
Ţie, Stăpâne, a adus Maria
mirul cu mulţumită, ca o da­
torie pentru fratele ei, lăudân-
du-Te întru toţi vecii.
Ca un om ai rugat pre Ta­
tăl, iară ca un Dumnezeu ai
sculat pre Lazăr; pentru a-
ceasta Te lăudăm, Hristoase,
întru toţi vecii.
Calavasio:
Pre împăratul ceresc, pre
„Carele îl laudă oştile înge-
„reşti, lăudaţi-L şi-L prea înăl-
„ţaţi întru toţi vecii"
Ceea ce eşti mal cistitâ-. im cAnlAm, d c&n-
lâin ct* « n iic R îft,
C&iitarea a 9-a, irmos:
ă cinstim şi să preaslăvim ^
S popoare pre Curata Năs-
„cătoarea de Dumnezeu, pre i î
„ceea ce a zămislit în pântece
„focul Dumnezeirii fără ardere
87

ÎN S A M B A T A
578
„şi cu cântări fără tăcere să
„o mărim".
Văzând popoarele pre mor­
tul cel de patru zile umblând,
spăimântându-se de minune,
au strigat: Mântuitorule, pre
Tine Dumnezeule, cu cântări
Te slăvim.
Adeverind mai ’nainte slă­
vită învierea Ta, o! Mântuito­
rul meu, ai slobozit din iad
pre Lazăr cel mort de patru
zile; pentru aceasta pre Tine,
cu cântări Te slăvim.
Alt lrm o&:
adevărat Născătoare de Dumnezeu..
Cinstind pre Tatăl Tău şi
arătând că nu eşti protivnic
lui Dumnezeu, Hristoase,Te-ai
rugat, înviind cu puterea Ta
pre cel mort de patru zile.
Sculat-ai din mormânt pre
Lazăr a patra zi, arătându*!
tuturor ca mărturie prea ade­
vărată învierii Tale, Hristoase,
cei de a treia zi.
U mblat-ai şi ai lăcrămat şi
ai vorbit, Mântuitorul meu,
arătând lucrarea Ta cea ome­
nească; iară cea dumnezeea-
scă o ai dovedit, înviind pre
Lazăr*
L ucrat-ai negrăit. Stăpâne,
Mântuitorul meu, a mea mân­
tuire, dupre amândouă firile
'm m im îi
(R*
Tale, cu voia Ta cea singură
prin sine puternică.
Catavasia:
Cu adevărat, Născătoare de
„Dumnezeu te mărturisim pre
„tine Fecioară curată, cei mân-
„tuiţi, pre tine, cu cetele cele jd»p
„fără de trupuri, slăvindu-te
„pre tine".
A p o i:
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru .
de trei ori.
Lumlnânda, de douâ ori.
Cu cuvântul Tău, Cuvântule
al lui Dumnezeu, s’a ridicat
acum Lazăr, iarăşi viind la
vieaţă; şi popoarele cu stâl-
pâri Te cinstesc pre Tine, pu­
ternice; că vei să pierzi iadul
până în sfârşit cu moartea Ta.
SlavA, şi acum; aflemeoea.
Prin Lazăr, te pradă Hris-
tos pre tine, moarte; dar un-
de’ţi este biruinţa, iadule ?
Plângerea Vitaniei s'a mutat
acum asupra ta; pentru care
toti aducem Lui stâlpări de
biruinţă.
LA LA U D E
Punem Stibiri pre 8 şl cAotam Stlhirile,
Klasul 1, Blngur glasul.
I nvierea şi vieaţa oamenilor
fiind Tu, Hristoase, ai venit
la mormântul lui Lazăr, ade-
verindu-ne două firi ale Tale,
îndelung răbdătorule. Că din
 •*
«c ?0<;

tog STALPARILOR S79

-
H
fecioară curată ai venit, Dum-
||^ nezeu şi om; căci ca un om
ai întrebat: Unde s'a îngro-
pat? Iară ca un Dumnezeu ai
jj^ înviat, cu voiaTaceadevieaţă
jj| aducătoare, pre cel mort de
|î^ patru zile.
^ o
I re Lazăr cel mort de patru
iHţ zile I-ai înviat, Hristoase, din
iad, mai’nainte de moartea Ta,
iar în Vitania viind în faţa
poporului, ai întrebat ca un
om, să afli 'mormântul priete­
nului Tău, ca şi cum n’ai fi
ştiind; cel ce a înviat însă a
patra zi prin Tine, a arătat
puterea Ta cea dumnezeească;
atotputernice Doamne, slavă
Ţie.
Glaeul al 4-lci.

H sfărâmând puterea morţii şi Inviat-ai, Hristoase, pre

m prin unul prietenul Tău mai prietenul Tău cel mort de pa­
H ’nainte vestind slobozirea tu­ tru zile şi ai potolit plângerea
turor oamenilor din strică­ Martei şi a Măriei, arătând
ciune. Pentru aceasta închi- tuturor, că Tu eşti Cel ce pli­
nându-ne Stăpânirii Tale cei neşti toate cu dumnezeeasca
atotputernice, strigăm: Bine putere, din voia Ta cea sin­
H eşti cuvântat, Mântuitorule, gură prin sine puternică; că­
j!| milueşte-ne pre noi. ruia Heruvimii strigă neînce­
tat: Osana, Celui dintru înăl­
^ Marta şi Maria au zis Mân-
H tuitorului: De ai fi fost aicea,
ţime! Bine eşti cuvântat, Cel
ce eşti Dumnezeu preste toate,
m Doamne, n'ar fi murit Lazăr. slavă Ţie.
n Iară Hristos, învierea celor
^ adormiţi, a înviat din morţi M arta a zis Măriei: învă­
pre ce! mort de patru zile. ţătorul a venit şi te cheamă,
iHî Veniţi toţi credincioşii să ne mergi! Iar ea degrab viind şi
închinăm Acestuia, Carele vine văzând unde era stând Dom­
iiS cu slavă să mântuească sufle- nul, căzând s'a închinat Lui şi
jH tele noastre. sărutându-I prea curatele pi­
JS Dând ucenicilor Tăi, Hris- cioare, a zis; Doamne, de ai
^ toase, semnele Dumnezeirii fi fost aicea, nu ar fi murit
ÎJ Tale, în popor Te-ai smerit, fratele nostru.
vrând să-Ţi tăinueşti Dumne­ S tin ; S coală-Te Hoamno, Dumnezeul meu,
zeirea. Pentru aceasta, ca un înaltă-se m&na Ta...

mai 'nainte cunoscător şi Dum- GI h8u 1 al 8-l«a

ţ| nezeu, ai spus mai 'nainte a- P re Lazăr cel mort de pa­

postolilor moartea lui Lazăr; tru zile, I-ai sculat în Vitania;
 S 80 «Qg I n s â m b ă t a STAtJ'AlULOK go>

că îndată ce ai venit la mor­ acum ; C on dacul; iar in loc Uc

Dumnezeule, câptăm '
mânt, glasul Tău s'a făcut
C uţi iD Hristos v'aţi botezat, iu Hrislos v'aţi
vieaţă celui mort; şi suspi­ şi îmbrScat, Aliluia.
nând, iadul l-a slobozit de frică.
Apostolul 1^1 Kvaui;beltH praznicului.
Mare este minunea aceasta,
mult milostive Doamne, slavă C IK N O M C U L

Ţie. Din gura pruncilor şi a celor ce sug, ai să- ^

vâpcît Âliln^O
vârşit laudă. Aliluia. rtn
Stih Mărturisi-mă-voiu Ţie, Doamne, cu toată
ioima mea... La masă mâncăm fierturi cu untdelemn şi
bem şi vin.
Precum ai zis, Doamne,
Martei: Eu sunt învierea! cu
lucrul ai plinit cuvântul, che­ Cade-se a şti:
mând pre Lazăr din iad; şi M
Că unde esto Hramul dreptului Lazăr, după ^
pre mine, cel omorît de pa­ obişnuitele Sedelne, cântăm Polieleul şi Pri- ^
timi, înviază-mă, iubitorule de peala arhierească, cu Psalmii a le ş i; ^
frlf
oameni rogu-mă, ca un în­ A uziţi aceastea toate neamurile... ÎW

durat. Apoi S^dclna, nare este după a treia Cântare. ^

Slavâ, glasul al 2-lcs.
Minune mare şi preaslăvită
s’a săvârşit astăzi; că strigând
Hristos pre mortul cel de pa­
şi vioatasfăutiiliii Rcrii^iA dc NIcbifor Xantopul, ^
liităiul \ntifon al glasului al 4-lca:
Prociiimen, k iu b u I al 4'!ea:
«. instită este Inaintoa Domnului moartea cu-
vioşllor Lui.

tru zile, din mormânt l-a scu­ m

lat şi prieten l-a numit. Deci C e vom da Domnului, pentru toate cele ce ^
să-L rugăm pre Dânsul, ca pre ne-a dat nouă-

cel preaslăvit, ca, pentru ru­ T oată suflarea...

găciunile dreptului Lazăr, să Apoi Kvanghelia dela loan

mântuească sufletele noastre. Eu f l U Q t u;a...

Psalmul o(J.
Şl acum.
Stibira, Klasul al ti-lea
p ro a binecuvâutată eşli...
D oamue, glasul Tău a sfărâmat..
Doxologia mare Apollsui.
Caooaaute i. pe 4, i^l i.'atavasla Irmonului
Canonului ul doilea
După a 3 a Cântart», Setleiua praznicului; dup&
LA LITURGHIE a fî-a (Cântare, Condacul: B u c u ria tuturor...

ripii'a şi cântfirlle a :i-a iji a G-a, pe 8. i^i Icusiii.

Dupfi Eşire. Tryparul praznicului. Slavâ, $1 (‘ealaltă râmiuetlA, precum ti'a arătat
 U
© © © © © © © Q P Q ?© ^ © Q ?© © © © Q P © © © )f»f

IN SAMBATA STÂLPĂRILOR
S E A R A

LA VECERNIA CEA MICA

Punem Slitiirile pe 4 fi&»tăra aoesfe Stihiri. tjlasul u] 6 lea.

Podubia: A treia zi ai înviat...

ezând pre mânz, Hris- Dumnezeu, Celui ce vine ca m

toase, când veneai la pa- un om să pătimească de bună
timă, ai primit dela pruncii voie pentru noi, ca să dăru-
ţi cei fără de răutate cântare de ească tuturor nepătimire, cu ^
biruinţă. Tu, Cela ce eşti iău- puterea Dumnezeirii. ^
^ dat de îngeri cu cântare în’
ţ| treit sfântă. Slavft. şi acum; asemenea ^

jH lată împăratul tău, Sioane, C el ce se poartă pre umerii |j|

vine pre mânz blând şi mân- heruvimilor ca un Dumnezeu,
^ tuind, căutând pre vrăjmaşi şade pre mânz pentru noi, U
jj| să-i piardă cu puterea. Bucu- viind spre junghiere de bună ^
iHi ră'te şi te veseleşte, cu stâl- voie. Veniţi cu osârdie, să-L jf*
îî pari prăznuind. lăudăm cu stâlpări. ^
m Să ne veselim toţi credin-
liA S l ’iHOAVNA
JS cioşii cu un glas, aducând lui
Hristos şi noi acum, ca pruncii stililrl, giaRul ai 2-Iea

H aceia, stâlpări de bunătăţi; Portobia Casa K ul'ralului..

w să-I tindem haine de fapte
jj| dumnezeeşti şi cu taină să-L
L uminează-te, noule Sioa- ^
^ primim în suflete.
ne, cu stâlnări; cântă cu prun-
cii; iată împăratul tău vine m
S tâlpări de fapte bune să spre patimă, mântuindu-te pre |J[
|« aducem, fraţilor, lui Hristos
In?
tine. ^
 582 •08 ÎN SAMRATA §0i

Silb: Din gura pruncilor ţi a celor ce sug, tftm aceste ctacl stibiri, repetându-ie, glaiiul
^ ai sâvftrşit liiudă. al elagur glasuJ.

m Veseliţi-vă, Adame şi Evo, stăzi darul sfântului Duh ^

^ cu proorocii, că iată, vine pre noi ne-a adunat şi
Domnul spre patimă, să vă toţi luând crucea Ta, zicem: ^
ÎS cheme pre voi. Bine eşti cuvântat, Cel ce vii
întru numele Domnului; Osa­
U St.L; I) uaranc, Domnul nostru, cât este de
na! Celui dintru înălţime.
îl minunat numele Tău în lot pământul I

(do doua oH),

51 Ceia ce împreună cu Tatăl
şi cu Duhul primeşte cântare Cel ce are scaun cerul şi
jî| îngerească sus, a sărăcit jos aşternut picioarelor pământul, ^
« ca un strein şi cântare dela cuvântul lui Dumnezeu Tatăl ^
prunci a primit. şi Fiul, Cel împreună vecui-
tor, S'a smerit astăzi, venind
Slavâ, şl acum; ademenea.
în în Vitania, pre mânz necuvân- ^
Cântând cu temere rându- tător. Pentru aceasta pruncii ^
îH
^ eala Ta cea înfricoşată, strig evreeşti ţiind în mâini stâlpări,
către Tine: Osana! că vii sa L-au lăudat cu glas: Osana,
mă mântueşti pre mine; bi­ Celui dintru înălţime, bine este
necuvântat eşti. Doamne. cuvântat, Cel ce vine, împăra­
A cum liberează pre robul Tău, Stăpâne...
tul lui Israil!
S finte Dumnezeule . (de doufi ori). ^
Şi celelalte, dupft obiceiu
Apoi Troparul glasul l-iu.
V eniţi astăzi şi noi, tot Is- ^
lDv;erea cea de obşte,.
railul cel nou, Biserica cea din
Altul glaaul al 4-i(‘a.
păgâni, să strigăm cu prooro- M
IngropâQdu-ne impreuoft cu Tme...
cui Zaharia: Bucură-te foarte, ^
( ( ’•iiiti li* ia burainicH Stftipfirflor, ia TtrcDJC)
fata Sionului, vesteşte, fata Ie-
Apoi ye Idce Apolis; i}i intr&m ia niaRd.
rusalimului, că iată, împăra- p
tul tău vine la tine blând şi | j
mântuind, călare pre mânz de u
asin, fiul asinei. Prăznueşte ca ^
In Sâmbăta Stâlpărilor şi pruncii, ţinând în mâini stâi- gţ
SEARA pări, laudă: Osana! Celui din­
tru înălţime, bine este cuvân­
LA VtCERNIA CEA MARE
tat Cel ce vine, împăratul lui
Du H Pmimtil iiicephtof. oUiriiniIla Btiholo Israil.
f" K ericit bărbatul... l.a .
1 oamoe strigât'am. . punviu StiLiii 10 cAo- (de duu& ori) ^

•o§ s t A l p A r i l o r g »
I nsetîinându-ne nouă mai
'iiainte cinstită învierea Ta, ai
sculat, bunule, cu porunca Ta
din mormânt pre prietenul
Tău Lazăr, fiind mort fără su­
flare de patru zile şi împuţit.
Pentru aceasta şi pre mânz
încălecând, spre închipuire,
Te-ai purtat ca într’o căruţă,
pre păgâni îmblânzind, Mân­
¥^
tuitorule. Pentru aceea si > laudă
aduce Ţie Israilul cel iubit,
din gurile sugătorilor şi ale
«( pruncilor celor fără de rău­
tate, cari Te-au văzut pre
^H{ Tine, Hristoase, intrând în
¥i sfânta cetate, mai ’nainte de
Paşti cu şase zile.
¥^
(fie două oH).
Vi
CU şase zile mai înainte de
Paşti, sosit-a lisus în Vitania
şi au venit la Dânsul ucenicii
Lui zicând: Doamne, unde vrei
să gătim Ţie, să mănânci Paş-
tile? Iar El i-a trimis pre dân­
şii, zicând: Mergeţi în satul cel
dinaintea voastră şi veţi afla
lin om ducând un vas de lut
cu apă; să mergeţi după dân­
sul şi^stăpânului casei să-i zi­
ceţi: învăţătorul zice: La tine
voiu să fac Paştile, împreună
cu ucenicii Mei.
(de douA orii.
SlavA, Stihira coa dlDtfti
Astâzi clarul sfântului Duh..
Şl acum, tot aceea
Ei^ilRE:
M
583
L umină lina...
Prochim en:
l) omQul S'a Impăr&ţit...
Dola Facere, cntlro
Cap, 49. vers. 1—2 şl 8— 12.
pol a chemat lacov pe fiii săi şl le-a
: zis: „Adunaţi-vă ca să vă spun ce are
!ie cu voi în zilele cele de apoi.
;t3îm aţi'vă şl ascultaţi-mă, îlll lui lacov, as­
cultaţi pe Israll, ascultaţi pe tatăl vostru!
ludo, pe tine te vor lăuda fraţii tăi. Mâinile
tale să lie in ceafa vrăjmaşilor tăi. luchiua-
se vor ţie feciorii tatălui tău. Pui de leu
eşti, ludo, fiul meu! Dela jaf te-ai întors...El
a Îndoit genunchii şi s'a culcat ca un leu,ca
o leoaică... Cine-1 va deştepta? Nu va lipsi
sceptru din luda, nici toiag de cârmultor din
coapsele sale, până ce va veni împăciuitorul,
căruia se vor supune popoarele. A cela Îşi va
lega de viţă asinul său, de coardă mânzul
U
asioei salo. Spăla-va In vin haina sa $i !n
sânge de strugure veşmântul său! Ochii Iui
vor scânteia ca vinul şi dinţii săi vor fi albi
ca laptele.
Din Proorocia lui SofoQle, cetire
Cap !1, vers 14 -19.
zi ‘e Domnul: Bucură^te fiica Slonului,
saltă de veselie Israile, veseleşle-te şi te
bucură din toată inima, fiică a Ierusalimu­
lu i! Căci Domnul a înlăturat judecăţile împo­
triva ta şi a întors pe vrăjmaşii tăi. Domnul, îm­
păratul iul Israil, este îii mijlocul tă u ; tu nu
vei mai vedea niclo nenorocire. In ziua aceea
se va zice Ierusalim ului; „Nu te teme Sioane,
căci mâinile tale nu vor slăbi, Domnul Dum­
nezeul tău este în mijlocul tău mântuitor fără
seamăn, E l se va bucura foarte de tine şl
întru dragostea lui va tăcea şi pentru tine va
tresălta de bucurie. Strânge voiu laolaltă pe
cel ce sunt întristaţi şi nuprăznuesc, căci ei
sunt dintre ai tăi şl ocara apasă asupra lor.
Şi ÎQ ziua aceea volu sfârşi cu toţi asupritorii
tăi, voiu mântui pe ceea ce şchiopătează şi
pe cea izgonită o voiu strânge de pe drumuri
şi le voiu face de laudă şi cu nume, in ţi­
nuturile în care fuseseră făcute de ocară-
Din ProofOciB lui Zaharla. cetire.
Cap, 9, vers 9— in,
A şa zice Domnul: Bucură-te foarte, fiica
£ ■' Slonului. veseleşte-te, fiica, Ierusalimului,
căci iată împăratul tău vine Ia tine drept
şi biruitor; el este smerit şi călare pe asin, şi
pe fiul asinei. E l va sfărâma carul cel din
Efraim, caii cei din Jerusahm şi arcul cel de
 ::<C3

584 •0§ ÎN SÂMBĂTĂ § »

^
^
războiu va îi rupt. E l va vesti pacea popoa-
reior şi Împărăţia lui se va totlade tieia o
dului; pentru aceasta şi pre ^
îv mure până la ctalaltă şi dela Eufrat şi pâcă Lazăr cel mort de patru zile l-ai
îv l;i iii irginile pământului.Iar pentru tine, pen-
îv tril Icf^ământul cel cu sânge, eu am dat dru-
înviat. Iară pruncii evreeşti au
îu niiil robilor tăi din cisterna c ia f ă r ă de apă. strigat: Osanna! Dumnezeul
îv
](«
Şi ei s’au iators in cetatea cea Întărită, robi
plioi de nădejde. Mai mult încă, astăzi te voiu
proslăvi de două ori mmai mult. Căci aam în­
nostru, slavă Ţie. ^
în U
îl n P i ^ e lX ^ r i o i4 i~ k iio r»T*i *i î mTi1+^ m m _

tins pe luda §i arc om făcut pe Efraim. Şi

voiu ridica pe fiii tăi, Sioane—Împotriva fiilor
Intrând, Tu, Doamne,
tai, h va n e — şi le voiu preface In sabie de sfânta cetate, şezând pre mânz,
viteajî. Şi Domnul se va arăfa deasupra voas­
tră şi lancea lui se va slobozi ca fulfieru! şi
Te-ai sârguit să vii spre pa- JW
Domnul Dumnezeu va suna din trâmbiţă şi timi, ca să plineşti legea şi
îşi va face loc întru viforniţa cea dela mia­
proorocii. Iară pruncii evreeşti ^
zăzi. Domnul Savaot ii va lua sub ocrotirea sa-

L A L IT IE
mai înainte vestind biruinţa ^
Stibirile Bamojlasoice, glasul M u
învierii, Te-au întâmpinat cu
ramuri şi cu stâlpări, zicând: m
Prea Sfântul Duh, cel ce a Bine eşti cuvântat, Mântuito- ^
învăţat pre apostoli să gră­ rule, milueşte-ne pre noi.
iască cu alte limbi streine, A*
acelaşi a îndemnat şi pre co- Slavă Ţie, Hristoase, Celui
eonii evreeşti cei fără de rău- ce şezi pre scaun întru cele
^ tate, să strige: Osanna, Celui de sus şi acum Te aşteptăm ^
^ dintru înălţime! Bine este cu- cu cinstită crucea Ta. Pentru
vântat Cel ce vine, împăratul aceea, se veseleşte fiica Sio- JHt
m lui Israil. nului, se bucură neamurile
m Fiul şi Cuvântul Tatălui, Cel pământului, pruncii ţin stâl-
împreună fără de început şi pări, ucenicii hainele şi toată
îl împreună vecuitor,şezând pre lumea s'a învăţat să-Ţi strige ^
mânz necuvântător, a venit Ţie: Binecuvântat eşti. Mân- ^
astăzi în cetatea Ierusalimului; tuitorule, milueşte-ne pre noi. ^
^ spre Carele heruvimii nu pot Slavă, şl ecum, glasul al 3-lea, ^
w a se uita de frică şi pruncii Mai înainte cu şase zile de ^
L-au lăudat cu stâlpări şi cu facerea Paştilor, venit-a lisus ^
H
ramuri, laudă de taină cân- către Vitania, să cheme iarăşi u
jS
tând: Osana! Celui dintru înăl-
ţime; Celui ce a venit să mân­
la vieaţă pre Lazăr cel mort ^
de patru zile şi să preves-
ji
U
tuească de înşelăciune tot nea-
mul nostru.
tească învierea. Şi L-au întâm- ^
pinat pre el femeile, Marta şi |||
Cu şase zile mai 'nainte de Maria, surorile Iui Lazăr, stri- m
Paşti, s’a auzit glasul Tău, gând către Dânsul: Doamne, ^
Doamne, întru adâncurile ia- de ai fi fost aicea, n’ar fi mu- pj
 54C»Cî
W î ......... - .....
s t a lp a r il o k 585 ÎHt
So*

iHî rit fratele nostru* Atunci a zis vinii şi eşti lăudat de serafimi, ^
ţ| către ciânsele; Au nu v’am ai încălecat pre mânz. Bunule;
UI spus mai înainte, că cel ce şi precum zice David, prun-
crede întru mine, de ar şi cii Te-au lăudat cu dumne- ^
||| muri, viu va fi? Arătaţi-mi, zeească cuviinţă, iară Iudeii
H unde l-aţi pus pre el ? Şi a Te-au hulit cu fărădelege, Şe-
strigat către dânsul Făcătorul derea pre mânz însemna în- ^
tuturor: Lazăre, vino afară! toarcerea neamurilor neînfrâ- N
U UTIHOAVNA
nate dela necredinţă la ere-
Stlhtn glasul h I H-lea, Rinsur irlasul.
dinţă. Slavă Ţie, Hristoase, Cel
w# ce eşti singur milostiv şi iubi- ^
Bucură-te şi te veseleşte, tor de oameni.
cetatea Sionului, împodobeş-
tC’te şi te bucură Biserica lui SlHvd. glasut q1 li-lea.
|!| Dumnezeu; că iată împăratul
tău venit întru dreptate, şe- Astăzi darul Sfântului Duh
zând pre mânz, se laudă de pre noi ne-a adunat şi toţi
prunci: Osana! Celui dintru luând crucea Ta, zicem: Bine ^
înălţime, binecuvântat eşti, Cel eşti cuvântat. Cel ce vii întru M
IU ce ai mulţime de îndurări, mi- numele Domnului; Osana, îfî
!n^
m
lueste-ne pre noi!
*
Celui dintru înălţime! |S
Şl acum. tot aceasta.
Sllh; Din gura pruncilor şi a celor ce sug
ai săvârşit laudă... Apoi

^ Venit-a Mântuitorul, astăzi, A c u ii liberează pre robul Tliu, Stăpâne.

în cetatea Ierusalimului, să Sricte DumD«zeule.

plinească Scriptura; şi toţi au 5>1 cclolultc.

k^l cântăm Troparul, glasul I lu
W luat în mâni stâlpări de finic
^ şi haine şi-au aşternut Lui, cu- în vie re a cea de ob^ste...
(de douA ori)
noscând că EI este Dumne-
alt Tropar, giflmil al t iea
« zeul nostru; Căruia strigă iie-
1 iigropâDdu ne împreună cu Tine
ruvimii neîncetat: Osanna,
(cauft-le la Duminica Sl&lpârilor Iu Utrenie)
Celui dintru înălţime, bine eşti
Şl >iu face biuectivftiiLirea p&nllor
I cuvântat Cel ce ai mulţimea în-
F i e numele Doniuului binecuvântat..
I durărilor, milueşte-ne pre noi! (de troi ori),

8Uh; Doamne, Duiunul nostru, rât este de îjl Psalmul:

minunat nuraelo Tău io tot pământul!
B in e voiu cuvâtit:i pre Domnul.-
Cel ce Te porţi pre heru- Apoi cetire din cuvântul l'razolrulul

I
 M

m
u

m
ÎMt

IN DUMINICA STÂLPĂRILOR
LA UTRENIE
La D uinoezeu este Dom nul.. cAntăm Troparul, ({laşul l-iu

nvierea cea de obşte mai Dumnezeul nostru, vieţii cei

^ e
__ înainte de patima Ta în- fără de moarte ne-am învred-
ÎS credinţândU“0, pre Lazăr din nicit cu învierea Ta. Şi cân- u
îl morţi l-ai sculat, Hristoase tând, strigăm: Osana Celui ^
J| Dumnezeule. Pentru aceasta dintru înălţime, bine eşti cu- ţk
îl şi noi, ca pruncii, semnele bi- vântat, Cel ce vii întru numele ^
ruinţii purtând, Ţie biruito^ Domnului!
^ rului morţii, strigăm: Osana
Apc»i i!etim obltjQultele ('attsme, dupA oblceiu. ^
J| Celui dintru înălţime, bine eşti După iQtâia etihologle, S ;delaa glasul Al 4-lea- ^
^ cuvântat, Cel ce vii întru nu- l'nilobla Spâiiriântatu-sa losir.
U
^
iJl mele Domnului!
Curăţindu-ne sufletele, să ^
"X
jftk
(de ilouâ ori).
lăudăm pre Hristos prin ere- ^
SIavA. şi acum , glsHul al 4-Iea dinţă, cu ramuri înţelegătoare, ^
Ingropându-ne împreună cu ca şi pruncii, strigând cu glas
w Tine prin botez, Hristoase mare Stăpânului: Bine eşti cu- ^
ÎHI*
 «S ÎN DUMINICA STALPARILOR So* S87

vântat, Mântuitorule, Carele ai mânz şi merge, vrând să ucidă

W
venit în lume să mântueşti pre pre vrăjmaşi pre cruce ca un
Adam din blestemul cel din- puternic. Pentru aceasta şi
kn
« tâiti; duhovniceşte, făcân- pruncii cu stâlpări strigă cân­
w du-te Adam nou, iubitorule de
w
tare: Slavă Ţie, Celui ce ai
oameni, precum bine ai voit, venit biruitor; slavă Ţie, Hris­
¥i
Cuvinte, Cela ce ai rânduit toase Mântuitorule; slavă Ţie,
toate spre fo!os, slavă Ţie. unuia Dumnezeului nostru.
Celui ce eşti binecuvântat. U
SlAvA. şi arum . hIiA SeiltfloA, glasul al 4 loa.
W
W Pi'iJobia Ariitatu-'I'o-ai astăzi,.. Şi « etire. (liiilru actiaţi (.'iivftnt.
W(
Pre Lazăr cel mort de pa­ Apoi Pollcilfiiil. Şi dupA Policlen, SrJelDa
(ţlasui al 8 tea,
u
¥ i tru zile sculându-l din mor­ Podobla; Porunca cea cu taioft.
mânt, Doamne, pre toţi i-ai
« Cel ce şade pre scaun de
învăţat să strige Ţie cu ramuri
<»« şi cu stâlpări: Bine eşti cu­ heruvimi şi pre mânz a şezut
kH
vântat Cel ce vii! pentru noi, şi apropiindu-se
Vi spre patima cea de bună voie,
v t lletire <iia lâlruiron f^'ftnKheliei. a firăatulul
n
astăzi a auzit pre prunci stri­
loa» (iurâ {lt‘-\iir
« gând: Osana! şi pre popoare
Dupaailriuu stihnloRio,SpdelnaRlQ8ijlal4-lo«
zicând: Fiul lui David, grăbe-
M
P y Jo b ia : f>paioiântatu-s'a loslf.
şte-Te de mântueşte pre cei u
n
Pentru prietenul Tău ai văr­ ce i-ai zidit, binecuvântate
sat lacrimi cu taină, Hristoase,
VI
V i şi ai sculat din morţi pre Lazăr
lisuse; că pentru aceasta ai
venit, ca să cunoaştem sla­
u
u

u
¥ i cel ce zăcea mort, spre ca­
va Ia. u
u
w rele ai arătat milostivire prin

« iubirea de oameni. Iară mul­

StnvA, ţi aniim, aceeai;!

ţimea pruncilor înţelegând de Şl Taccm cetiro peulm PrazQic CiivAntiil

W venirea Ta, Mântuitorule, a pftrinlelui Andrfi Critpanil u
W
w ieşit astăzi ţinând stâlpări în Apoi Aniifonul oel dliitAiU, fii glasului iil I-Iiih

mâini şi Ţi-a strigat: Osana! Proclilmpii, ^'lasul al

w Bine eşti cuvântat, că ai venit iiio gura pruncilor !ji a celor ce f-uj» ui »h-
k« vârşit laudă-
să mântueşti lumea, Stih

Sltvă. 9i acum, a lu Sedi-lna, glasul M » ,
Podobia, P ia tra fiind peceîluilă,
L ăudaţi cu uii glas, popoare
şi neamuri, că împăratul în­
gerilor a încălecat acum pre
Iioamne. Dumnezeul nostru, cât eete de mi­
nunat nuQjele Tău, in lot pământul.
I until sullari’a , ,
Kvuiuhclih delH MhI(![
IQVierea lui Ilrititos v ă z â n d .q u sii'fiu
■i InddtA Psalmul
 588 •#§ ÎN lUîMINlCA §<>•

III A p o i luând prootui cadnlnita, c& d eşto id ^1 (!&nd s A ru m fr a ţii E v a n g h e lia , Ie im p a r u

^
^ rhi(>ul crucii ŞI zico rui^Aolunoablnecuviiulfirl)
fiâlclllur
^K g u in e a u l B lftlp arl, ia r n o i c A o U m

Slftvft, fîiflfiul a l 2 - lf ii ^

hiaconul: Daiunulul sfi ne riigfim!

lirft n o l ; D oam n e in ilu e ştc !
A stă z i H r is t o s in t r ă în ce- U
¥¥i
t a t e a V it a n ia , ş e z â n d p re m â n z ^
o a m n e , D u m n e z e u l n o stru ,
ş i d e s le g â n d d o b it o c ia c e a re a
C e i ce ş e z i p r e h e r u v im i,
a p ă g â n ilo r , c a re e ra dede- ^
C a r e le a i r id ic a t p u te re a T a
m u lt în ţ e le n it ă .
^
^ Is i a i _t r i m i s p
1 re unul n ăscut
F iu l T ău, p re D o m n u l n o stru Ş i a o iin i, l o l AceeAta.

lis u s H r is t o s , să n iâ n t u e a s c â M ilu e ş te - m ă D u m n e z e u le , d u p r e m s r e
m il a T a. U
lu m e a p r in c ru c e şi p r in în - U
Ş i S titiir a . g la s u l n i K*lea U
g ro p a re şi p r in în v ie r e a Sa;
A f^tăzi d a r u l s f â n t u l u i D u b .. U
C a r e le v e n in d în Ie r u s a lim s p r e
( c a u t ă la V c c e r o io , h tib ir a ditjtA i) u
J li p a t im a ceade b u n ă v o ie , p o -
u
^ p o ru l cel ce şed ea în t r u în - Dupo HCCAKta. nigftcIuDe*:
u
î l tu n e re c şi în u m b ra m o r ţ ii, « tsu. . .
[) o a m n e m llu e tjte .
* 1 lu â n d s e m n e le în v ie r ii, a d e c ă
(d e 12 o r i). u
ra m u ri de copaci şi s t â lp ă r i
^ de f in ic i, m ai în a in t e în c h i- CANOANELE

^ p u in d în v ie r e a , L - a u în t â m p i- Şl
o r
d u p ă K^funls, C u D O D ul, I r m o s u l d e d u u ft
i t r o p a r e l e p r e 1 2 , C a t A v a s ie : Ir m o s u l
^
^
n a t. în s u ţ i, S t ă p â n e , ş i p r e n o i In a m â n d o u ă H tra o o lo Im p r e u n ii. C o m p u n e r e a ^
lu i C o s m a A l c A ru i s tili d e p r e m a r g lD i e ste ^
c a ri d u p re a se m ă n a re a ace-
a c e a ia : ^
^ lo r a , în t r u a ce a stă zi m ai n sana.Hristouse.Cel blnecuvântatDumnizeu. 5?#
| j | în a in t e d e p r ă z n u ir e ţ in e m în U
<'& ntarea 1 a , g la s u l a l 4 le a , Î n n o i ^
m â n i s t â lp ă r i ş i r a m u r i d e c o -
ră t a t u -s ’a u a le a d â n c u lu i ^

¥¥i
î l
p a c i,
re şte ! C ă
p ă z e şte -n e
p re cu m
şi

p o a re ş i p r u n c ii a u s t r ig a t Ţ ie ,
ne
a c e le
în t ă -
po- A
„ p ă r t ă ş it e
iz v o a r e ,
şi
u m e ju n ii
s ’a u
n e îm -
d e s c o p e r it
^

„ t e m e liile m ă r ii c e le i în v ă lu it e ^
O sana! aşa şi n o i, cu la u d e
„d e v if o r ; căci cu v o ia o ai
^ şi cu c â n tă ri d u h o v n ic e ş t i, s ă
„c e rta t p re d ân sa şi p re po-
ne în v r e d n ic im fă c ă to a re i de
„p o ru l cel a le s l- a i m â n t u it ,
ha v ie a ţ ă în v ie r ii c e le i d e a t r e ia
„ c e l c e - Ţ i c â n t ă c â n t a r e d e b i- ^
z i, în t r u lis u s H r is t o s , D om -
„ r u in ţ ă , D oam ne“ , ^
jg nul n o stru ; cu C a r e le îm p r e -
^ u n a b in e c u v â n t a t e ş t i, c u p re a D in g u ra p r u n c ilo r c e lo r S
s fâ n tu l şi bunul şi de v ie a ţ ă fă ră de ră u ta te şi a su g ă to -
^ fă că to ru l D uhul T ău , acum şi r ilo r la u d a r o b ilo r T ă i a i p li-
p u ru re a şi în v e c ii v e c ilo r , n it ; ca să s fă râ m i p re v r ă j-
fg A m in . m a ş u l, şi să ră scu m p e ri cu
îHf
 •0§ STALPARi LOR go*
iHţ patima crucii căderea lui Adam
|î^ celui dedemult şi prin lemn
H să-I înviezi pre el, pre cel
^ ce-Ţi cântă cântare de biru-
inţă, Doamne*
Biserica cuvioşilor laudă a-
tt duce Ţie, Hristoase, Celui ce
locueşti în Sion şi Israil se
bucură de Tine, Făcătorul său.
n Şi nuinţii, adecă neamurile
cele protivnice, cu inimile îm-
jg pietrite, de faţa Ta s’au vese-
P lit, cântând Ţie, cântare de
fe biruinţă. Doamne.
w C a ta v a s ie :
îs Arâtatu-8'au ale adâncului...
^ Cflularoa a 8-a, Irmos
D in piatra cea vărtoasă şi
tare, ce a izvorît cu po-
„runca Ta, s'a adăpat poporul
Jsrailtenilor; iară piatra Tu
^ „eşti, Hristoase, şi vieaţa,întru
)Hţ „care s^a întărit Biserica, stri-
S„ş â n d : Osana! Bine eşti,
I
„cuvântat, Cel ce v ii!"
^ „ispitită de bărbat, precum a
i
Pre Lazăr cel mort de pa-
K tru zile, cutremurându-se ia-
jS dul, l-a liberat din morţi cu
g porunca Ta; că Tu eşti, Hris-
ţ* toase,învierea şi vieaţa; întru
wţ Carele s’a întărit Biserica stri-
{? gând: Osana ! Binecuvântat
eşti, Cel ce vii.
Cântaţi, popoare, cu dum-
nezeească cuviinţă, în Sion şi
daţi rugăciune lui Hristos în
I Ierusalim, că însuşi vine în
589
slavă cu putere; întru Carele ^
s'a întărit Biserica strigând;
Osana! Binecuvântat esti, Cel ^
ce vii. ’ ^
Catavasia:
Din piatra cea vărtoasă...
Ipacoi, glasul al fi-lea
^
^
Cu stâlpări lăudându-L mai
înainte, cu lemne mai pre urmă îHt
au prins neniulţumitorii jidovi
pre Hristos Dumnezeu; iară ^
noi cu credinţă neschimbată p
pururea cinstindu-L, ca pre un ^
făcător de bine, totdeauna 01
strigăm Lui: Bine eşti cuvântat
^
Cel ce ai venit să chemi pre
Adam. ^
2^1 cetlri^a cuvântului.
căutarea a 4-a. Iraio#
IHţ
^
ristos. Cel ce vine arătat,
Dumnezeul nostru, veni-
„va şi nu va zăbovi din mun- ^
„tele cel cu umbra deasă, din ^
„Fecioara care a născut ne-
„zis proorocul dedemult. Pen- u
,,tru aceasta toţi strigăm: Slavă St
„puterii Tale, Doamne!" m
Să vestească veselie mare, m
M
pentru milă; dealurile şi toţi
munţii şi lemnele dumbrăvi- ^
lor să salte; lăudaţi neaniu- ^
rile pre Hristos şi toate po-
poarele, slăvindu-L, strigaţi sHf
Lui: Slavă puterii Tale, Doam- M
ne! îHf
 590 ^ ÎN nUMINlCA
H

Domnul, Cel ce impărăţeşte fiii tăi adunaţi întru tine; că

|î| veacurile, cu tărie îmbrăcat iată, au venU de departe să gj
J| va veni; podoaba frumuseţii se închine împăratului tău.
jH şi a măririi Acestuia neasemă­ Pace spre Israil şi mântuire ^
nată este în Sion. Pentru a- neamurilor.
ceasta toţi strigăm: Slavă pu- Catavasie; ^
terii Tale, Doamne! KA
Irmosul
p Cel ce a măsurat cerul cu l*re muntele Sionului... ^
R palma şi pământul cu mâna, Căutarea a ti-a, Irmos;
JfJţ
^
jHî Domnul, a venit; că a ales
m Sionul, ca să locuească şi să ^ trigat-au cu veselie sufle- U
H împărăţească într’însul; şi a ^ tele drepţilor: Acum Iu- ^
„mii aşezământ nou se rân- Sit
|[| iubit pre poporul cel ce strigă
JS cu credinţă: Slavă puterii Tale, „dueşte şi cu stropirea dum-
Doamne! „nezeescului sânge, să se în^ ^
„noească poporuI“. U
Catavasia;
Hristos, Cel ce vine aratat...
Primeşte, Israile, împărăţia jtK
^ Cânmrca a :»-a, Irmos.
lui Dumnezeu şi cela ce um-
juy
blă întru întunerec să vadă ^
^ O r e muntele Sionuluisue-Te, lumină mare, şi cu stropirea ^
îl * Cela ce bine vesteşti şi dumnezeescului sânge, să se
„propovedueşte Ierusalimului; înoească poporul. ^
g „înalţă-Ţi glasul cu tărie ;prea-
„slăvite s’au grăit de Tine ce- L iberează, desleagă-ţi, Si- ^
„tatea lui Dumnezeu; pace oane, pre legaţii tăi şi-i scoate ^
^ „spre Israil şi mântuire nea- din groapa cea fără de apă g*
a necunoştinţii; şi cu stropi- ^
„murilor^.
rea dumnezeescului sânge, să ^
Dumnezeu, Cel ce şade în­ se înoească poporul.
tru cele de sus pre heruvimi
şi priveşte spre cele smerite, Catavasio ^
^ însuşi va veni întru slavă cu Irm osul; S trigat ail... ^
putere şi se vor umplea toate C O M )A C ^
de dumnezeeascâ lauda Lui. gl»eul al fj-lea. ^
« Pace spre Israil şi mântuire
Pre scaun, în cer, şi pre
51 neamurilor,
mânz, pre pământ, fiind pur- ^
S ioane, munte sfânt al lui tat, Hristoase Dumnezeule,
|§ Dumnezeu, şi Ierusalime, ridi- laudă dela îngeri ai primit şi ^
jjS că-ţi ochii tăi împrejur şi vezi cântare dela tinerii cei ce stri-
 •o§ STÂLPÂK1L0U §0t
gati Ţie: Binecuvântat eşti,
Cel ce vii să chemi pre
Adam!
I C O S
De vreme ce ai legat iadul,
Nemiiritorule, şi moartea ai
oniorît şi lumea ai înviat-o,
pentru aceasta cu stâlpări
Te-au lăudat pruncii, Hris-
toase, ca pre un biruitor, stri-
gându-Ţi astăzi: Osana, Fiul
lui David! Că nu se vor mai
jiinghia, a zis, pruncii pentru
pruncul Măriei; ci pentru toţi
pruncii şi bătrânii Tu însuţi
Te răstigneşti. Nu se va mai
porni asupra noastră sabie,
căci coasta Ta se va împunge
cu suliţa. Pentru aceasta bucu-
rându-ne, zicem: Binecuvân-
at eşti. Cel ce vii să chemi
pre Adam.
SIN A X A R
\A I)U\UNI':CA S 'r L P  IÎIL O li
Sin aw u l din MiDii, apoi aceit«.
1d aceeaşi zi, io Duminica Stâlpărilor, prăz*
nuiin strălucita ^i siavita sărbătoare a intrării
ÎQ leruealim a Domnului D ostrulisus Hristos.
STIH U RI
P e inânzul aslnei şezâncl Cela ce cerol prin
cuvânt l-a desfăşurat,
Deslcagâ pe oameni, care prin păcat de
dobitoace sau a'ăturat,
u;)ă învierea iui Lazăr din morţi, mulţi
diD cei ce au văzut minunea au crezut
1q Hristos. Dar in sinagoga Iudeilor
se hotărăşte ţi uciderea lui Hristos >?i a lui
Lazfir, lisus deci fuge şi face loc răufăţii-
ludeii 8'au gândit să-L omoare de sărbătoarea
Paştilor. Şi cu toate oâ Iii?us avea destul limp
să Jupi, totuşi a venit cu şase zile înainte de
5d1
Paşti In Vitania, unde era Lazăr cel ce mu­
rise. Acolo s a făcut ospăţ şi a mâncat im- ^
preună cu el şi Lazfir. Iar f^^ora lui. Maria, S
a turnat mir pe picioarele lui Hristos. A doua
zi a trimis pe ucenicii Săi sâ-i aducă asina
^
S
şi mânzul ei. Şi intr’adevăr, Cel care are
cerul de tron, s'a urcat pe mânzul asinei şi ^
a intrat in Ierusalim Copiii Evreilor şi ei chiar, ^
aşterneau înaintea Lui baine şi ramuri de fi-
n ic i; unii le tăiau, iar alţii le purtau In mâiui
şi strigau mergând înaintea L u i : „Osana, Fiul
lui David, binecuvântat este Cel ce vine in­
tru numele Domnului, împăratul lu ils r a il!"
Acest lucru s’a întâmplat pentrucă prea Sfân­
tul Duh le-a mişcat inim ile lor spre lauda şi
slava lui Hristos. Frin stâlpări, adică prin ra­
muri fragede, s’a arătat mai dinainte biruinţa
Iul Hristos împotriva morţii, câci era obiceiul
ca Învingătorii in lupte, sau in războaie să
l'ie ciustiţi şi însoţiţi în procesiuni triumfale
cu ramuri de copaci, pururea verzi. Mânzul
de asină ne închipuie pre noi, poporul, care ne
tragem din păgâni- Hristos şezâcd pe mânzul
asi.nei şi odihnindu-Se pe el este proclamat
înălţător de trofee, l)iruitor şi împărat al în­
tregului pământ. Despre această sărbătoare
grăia profetul Zaliaria: „Bucură-te, fiica Sio-
nulul, iată împăratul tău vine b'ând, ţezând S
pe asină şi pe mânz, fiul celei de sub jug“ , x*
Iar David spune iarăşi despre copii: „Din ^
gura pruncilor şi a celor ce sug Ţi-aî pre- ^
gătit laudă“ . Gând a intrat lisus in Ierusalim,
spune Scriptura, s’a cutremurat tot lerusall-
^
^
mul. Iar gloatele fiind aţâţate de arhierei
spre răzbunare aveau de gând să-L omoare.
E l. însă, ascunzându-se a dispărut din îaţa lor.
^
v i
Când s’a arătat din nou le grăia in pilde.
Prin milostivirea Ta nespusă, Hristoase
Dumnezeul nostru, lă-ne biruitori asupra pa- ^
timilor noastre dobltoceşti şi învredniceşte-ne
să vedem şl biruinţa T a cea luminată asupra ^
morţii, precum şi învierea T a cea strălucitoare
şl de viaţă făcătoare, şi ne milueşte pe noi, ^
Amin. ^
Cântarea a 7-a, Irmos; ^
C
el ce ai mântuit în foc pre U
tinerii lui Avraam şi ai gj;
„ucis pre Haldei, cari fără îHt
„dreptate vânau pre cei drepţi, ^
„prea lăudate, Doamne, Duni-
„nezeul părinţilor, bine eşti cu-
„vântat. H
I ngenunchind popoarele şi | j
cu ucenicii bucurându-se, cu îHf
*
 592
Hstâlpări,au strigat Ţie: Osana,
^ Fiul lui David! Prea lăudate
HDoamne, Dumnezeul părinţi-
lor, bine eşti cuvântat.
Mulţimea cea fără de rău-
tate, firea care încă era prun-
ţ| ceaşcă, cu dumnezeească cu-
UI yiinţă Te-a lăudat pre Tine,
împărate al lui Israil şi al în-
gerilor; prea lăudate Doamne,
ită Dumnezeul părinţilor, bine
||| eşti cuvântat.
Cu stâlpări de finic şi cu
ramuri, Hristoase,Te-a lăudat
îl mulţimea şi a strigat: Bine
jj| eşti cuvântat, mpăratul veacu-
51 rilor. Cei ce vii; prea lăudate
|[| Doamne, Dumnezeul părinţi-
^ lor, bine eşti cuvântat.
C 'a t a v a s ia :
Cel ce ui mântuit...
^ Căutarea a 8-u, Iroius:
îl \Teseleşte-te, Ierusalime,
▼ prăznuiţi cei ce iubiţi
„Sionul; că a venit Domnul
î l „puterilor. Cel ce împărăţeşte
H „vecii; să se teamă tot pă-
î l „mântui de faţa Lui şi să strige:
21 „Toate lucrurile lăudaţi pre
„Domnul*".
^ Pre mânz tânăr încălecând
împăratul tău, Sioane, Hristos,
î l a venit ca să strice înşelăciu-
nea idolilor cea necuvântă-
î| toare şi să oprească pornirea
cea neoprită a tuturor nea-
«0§ ÎN DUMINICAg^
murilor; ca toţi să cânte: Toate
lucrurile lăudaţi pre Domnul
şi-L prea înălţaţi întru toţi
vecii.
Dumnezeul tău, Hristos, a
împărăţit în veci, bucură-te
foarte Sioane. Acesta precum |]
scrie, blând şi mântuind, Mân­
tuitorul nostru Cel drept a ve­
nit pre mânz, ca să piardă
sălbătăcia cea dobitoceascăa
vrăjmaşilor, cari nu strigă:
Toate lucrurile lăudaţi pre
Domnul şi-L prea înălţaţi întru
toţi vecii.
Se lipseşte de dumnezeeşti
locaşuri, adunarea cea călcă­
toare de lege a celor neplecaţi;
de vreme ce casa cea de rugă- ţk
ciune a lui Dumnezeu a făcut-o U
peşteră tâlharilor, lepădând
din inimă pre Mântuitorul,
Căruia cântăm; Toate lucru-
rile lăudaţi pre Domnul şi-L
prea înălţaţi întru toţi vecii.
Catavasie: ^
Veseleşte-te Ierusalim
C â n t a r e a a 9-a, i r m o s u l ;
f^umnezeu este Domnul şi
^-'S'a arătat nouă; tocmiţi
„prăznuire şi bucurându-ne,
„veniţi să mărim pre Hristos
„cu ramuri şi cu stâlpări şi
„cu cântări, strigând: Bine
„este cuvântat Cel ce vine
„întru numele Domnului,
n Mântuitorului nostru".
 umuummnn^i
^ ^ ST A L['A H H .O H § o , 593 ^
H

jHi păgâni, pentru ce v'aţi în- sale şi alţii tăiau ramuri din ^
^ tărâtat? Cărturari şi preoţi, copaci şi le ţineau; iară cei ce
n pentru ce aţi cugetat cele de- mergeau înainte şi cei ce ur-
şarte, zicând: Cine este acesta, mau, strigau, zicând: Osanna,
^ căruia pruncii cu ramuri şi fiul lui David! Bine eşti cu-
H cu stâlpări şi cu cântări strigă: vântat. Cei ce ai venit şi iarăşi
Binecuvântat este Cel ce vine vii întru numele Domnului.
H întru numele Domnului, Mân­ (do două ori)
jii tuitorul nostru?
Vrând Tu, Doamne, să intri ^
Acesta este Dumnezeul în sfânta cetate, stâlpări de ^
nostru,Căruia nimeneanu este copaci popoarele ţineau, lău- Jrt
H asemenea; aflând toată calea dându-Te pre Tine, Stăpânul ^
cea dreaptă, a dat-o lui Israil tuturor; şi văzându-Teşezând g*
^
celui iubit; iară după aceea
arătându-Se, cu oamenii a vie­
pre mânz, Te priveau ca şi ^
cum ai fi fost pre heruvimi.
ţi ţiiit. Binecuvântat este Cel ce Pentru aceea strigau aşa: ^
n vine în numele Domnului, Osanna, Celui dintru înălţime!
Mântuitorul nostru. Bine eşti cuvântat Cel ce ai ^
ţ| pentru ce aţi pus sminteală, venit şi iarăşi vii întru nu- ^
neascultătorilor, aproape de mele Domnului. ^
îl calea noastră? Picioarele ( d e d o u ă o r i)

ţ| voastre sunt grabnice a vărsa Ieşiţi neamuri, ieşiţi po-^

M sângele Stăpânului; ci se va poare şi vedeţi astăzi pre
scula cu adevărat, să mântu- împăratul ceresc, pre mânz gt
n ească pe cei ce strigă: Bine­ de rând ca pre un scaun prea ^
ţe cuvântat este Cel ce vine în înalt intrând în Ierusalim. O!
numele Domnului, Mântuito- Neam jidovesc necredincios h
n
rul nostru. şi desfrânat, vino de vezi pre
IHI
kk
C a ta v a s ie :
Cel ce L-a văzut Isaia venind ^
^ Dumnezeu este Domnul... cu trup pentru noi, cum îşi ^
||| LumioftQdă nu zicom; ci lodatft:
logodeşte ca pre o mireasă ^
^ sfânt este Domnul Dumnezeul nostru... curată pre noul Sion şi lea-
pădă adunarea cea osândită. ^
JJ
(d e tr e i u ri).

I.A LAlîD K
Şicalaonuntă nestricată şi ne- ^
U t Fuoem s tlh irile p c ti şi c â n t a m p a t r u s tih ir i
spurcată, au alergat prunci ne-
Idiom ele. r c p e t â a d d u u ă , ^ la^ ul a l 4-iea spurcaţi şi fără de răutate, JHt
S Mulţimea poporului, Doam- lăudând, tu cari împreună şi ^
n
H
ne, aşterne pre cale hainele
’ ^
noi cântând cântarea cea în-

38
 594 ^ In DUM INIUA §<»

^crească, să strigăm: Osanna, lui casei să-i ziceţi: învăţătorul ^

Celui dintru înălţime, Celui ce zice: La tine voiu să fac paş- tj
are mare milă! tile cu ucenicii mei. M
învierea cea de obşte mai h u x o lo e ia Dm re 91 T ro pflriil
înainte de patima Ta cea de invit reii tea de obşte.. ^
bună voie arătându-o spre Kclcnlil^ Apdlftful. Apoi Ceasul I. !nvt(Â- ^
încredinţarea tuturor, Hris- tura penlnt crrdlntA Apoi t^iil depllti
toase Dumnezeule, pre Lazăr
cel mort de patru zile în Vi-
tania l-ai înviat cu puterea La Liturghie ^
Ta cea mare. Orbilor vedere
le-ai dăruit, Mântuitorule, ca -\NTIFOM I, [NTAU
un dătător de lumină, şi în (i'HbllI ul 2-leu. ^
sfânta cetate ai intrat cu uce­ SUh 1: W

nicii Tăi, şezând pre mânzul ^•litlht am c& \ A nuti Domnul |{la«ul rugaclmijj
ii.ele. ^
asinei, ca şi cum Te-ai fi l>entru rugăciuiiilc Născătoarei de Dumne-
purtat pre heruvimi, plinind zeu, MftQtuitonilo, mAntueşte-ne pre noi.

propoveduirea proorocilor; şi StihJ: ^

pruncii evreeştl cu ramuri şi 2'< h a plecHt urcciica «a mie i^llu (ualelik 'lt 02
cu stâlpări Te-au întâmpinat. vieţii rnelR II volu chema ^
pentru rugficiunile Născătoarei de U|i
Pentru aceasta şi noi ţiind Dum nezeu.. ^
ramuri de măslin şi stâlpări Silti 3
de finic, cu mulţumită strigăm 5'CuprinBu-ni'au durcnlp mortd; primejdiile
Ţie; Osana, Celui dintru înăl­ Iadului tu'ail aliat.
ţime, bine eşti cuvântat Cel ce I^nlru riigăciuQlle Născătoarei de
Dumnezeu...
vii întru numele Domnului!
Mill 4
•Slavâ, «i acuQi. (flaeul ul ti luu ^-Necttz fji ilurern am aflat numele Uumuu
jViai înainte de Paşti cu Iul am cheoint
pentru rugăciunile Născiitoarei de
şase zile, venit-a lisus în Vi’ Dumnezeu,.
tania şi s’au apropiat către ^lavâ
Dânsul ucenicii Lui, zicându-l: pentru rujfăciUQile Născătoarei de
Dumnezeu...
Doamne, unde vrei să gătim
Ţie să mănânci paştile?lar El «cuiu
i-a trimis pre dânşii, zicând: p entru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu...
Mergeţi în satul cel dinainte
şi veţi afla un om ducând un AN TIKO N IJL A L DOILKA

vas de lut cu apă; să mer­ Stlii 1

geţi după dânsul şi stăpâhu- ^M'rezut-atn pcnlni a r » e a am g r ă il

am^rit foarte*
eu ui'aiu
In
 •flf»
>noc

•f>§ r t A l p â r il o h Şo* 595

Mmântueşte-ne pre noi Fiu] lui Dumnezeu, I uvlerea cea de ob^te-.

tu Cel ce Hi şezut pre mâozul asiu e i; pre cei
Stih 4:
- ce’ti cântăm T ie; Aliluia.
|Zioll loţi cel ce se tem de Domnul, o& este
Stih bun. că !n veac este mila Lui,
l'e vuiu TQ'ipl&tl DooiQuiiii puutru toate cars 1 nvierea cea de obşte,,
a dat m ie? E Ş IR E
M ântueşte-oe pre noi Fiul lui Dumnezeu .
B ine este cuvântat, cel ce
Stih H:
vine întru numele Domnului;
i'abirui la&utulrli voiu lua ţi uumele Pooi
nulul voiu chema.
binecuvântat-am pre voi din
• «V

W M ăotueijte-nc pre noi Fiul lui Dumnezeu .

casa Domnului. Dumnezeu
« Stih 4; este Domnul şi s’a arătat
^Ku^AciuDile mole Domaulul voiu (ta, Înaintea nouă.
8 tot poporului Lui.
Troparul.
Mâjtu6;te-ne pre n()i Fiul Iul Dumnezeu.. Invieroa cea de obşte ..

Slava Slavă, glasul al 4-lea.

Mântueşte-ne pre noi Fiul Iui Dumnezeu,, Ingropându-ne prin botez...
u 2^1 acum, Condac, glasul al 6>lea
jljţ ^1 arnm.
P re scaun tn ceruri,.,
U nule născut, Fiule,..
W Apoi;
^ ANTIFONUL A L T R EILE,\ SUnte Dumnezeule...
jli Gîrtsiil l-iu IVo hiiuoQul A}iosto1uliil. Apoetol din cpiB
Mârtunsiţi vA lUraiiului <‘fl tble t)UD. c6 in tuia c&tre rOlpeni Ev'an^’belia. dela luuu Şi
VH :c («Kte mila liUl. sn face liturghia sfântului loan Gură de>Aur

l'roimrul CHINONICUL
B in e este cuvântat cel ce vine întru numele
w I nvierea cea de obşte mai Domnului: Dumnezeu este Doînnul §i s a
’nainte de patima Ta încre- arătat nouă.
mAncăm peşte q1 bem v i n . id ii 1(u -
î|| dinţându-o, pre Lazăr din miod lui Dumnezeu,
S morţi l-ai sculat Hristoase
^ Dumnezeule, Pentru aceasta însemnare.

E
şi noi ca pruncii semnele De 60 va intâmpla Buna-Vestire in Dumi­
biruinţii purtând, Ţie, Biru- nica Stâlpărllor, să se cau e Tipicul dela
sfârşitul cărţii.
S itoriilui morţii,strigăm: Osa-
M na, Celui dintru înălţime!
Bine eşti cuvântat, Cel ce vii
întru numele Domnului. In Dumineca Stâlpărilor
stih 2 . ŞEAUA
i.a ii oamne strigat-am, pynem stihirile pr«
'<ilcâ dar casa lui Isrnil, cfi este buii, cA in
fi şl c&ntam trei idiomeie repi’tandu le
. VHUf este mila Lui
Klasul al 8*lea
tnvierea cea de obşte...
ucură-te şi te veseleşte,
SUh ;i
cetatea Sionului; împo-
7Jiiâ (Iar C6M Iul Aron, eâ este bun, c* In
veac este mila Lui.
dobeşte-te şi te bucură bise-
I .
 596
rica lui Dumnezeu. Că iată
J| împăratul tău a venit întru
dreptate şezând pre niânz,
lăudându'se de prunci. Osa-
na, Celui dintru înălţime!
H Bine eşti cuvântat, Cel ce ai
mulţime de îndurări, milu-
Jg eşte-ne pre noi.
" a
|J| V enit-a Mântuitorul astăzi
n în cetatea Ierusalimului, să
plinească scriptura; şi toţi au
luat în mâini stâlpări şi liai-
ţţ neie lor !e-au aşternut Lui,
j[| cunoscând că însuşi este
H Dumnezeul nostru. Căruia
strigă heruvimii neîncetat:
H Osanna, Celui dintru înălţime.
ţ| Bine eşti cuvântat Cela ce
jg ai mulţime de îndurări, mi-
itjţ lueşte-ne pre noi.
1»^ Cela ce te porţi pre heru-
vimi şi eşti lăudat de sera-
iHt finii, ai încălecat pre mânz,
bunule; şi pre cum zice Da­
ţi
iHţ
vid, pruncii te lăudau cu dum-
nezeească cuviinţă, iară
|J|
H
jidovii te huleau cu fărăde-
lege. Şederea pre mânz în-
semna întoarcerea păgânilor
jg neînfrânaţi dela necredinţă la
credinţă. Slavă Ţie, Hristoase,
unul cel mult milostiv şi iu­
ţi bitor de oameni.
KlavA.
H U uourii [li tji te veselOîte. cetate,
acum
H
f e l co To porţi pre heruvimi,.,
(vezi-le mai huuI
•Og tN IM’MINU'A §0*
fr*
(’roi'lilnivtiul obişinuM
la tă uetuii bioecuvănluţi,
LA ST IH U A VN A
SttUIri iOtumole. glasul al 2 lua
Dela stâlpările de finic şi H
dela acele ramuri, ca dela ^
un dumnezeesc praznic, tre- ^
când la altă serbare dumne- ^
zeească, la cinstite patimile ^
Iui Hristos, la taina cea de mân- ^
tuire, să alergăm credincioşii; ^
şi să-L vedem suferind patimă k*
de bună voie pentru noi. Şi U
mulţumindu-l, să-i cântăm ^
cântare cuvioasă, strigând: ^
Izvorule al milostivirii şi li- ^
manul mântuirii. Doamne, jtn
slavă Tie. 2
ÎH4
M lh .
(’ ftntiiţi Domnului căutcre oouâ, laudâ Lui
in biserica cuviosilor. M
Ulabul al S lea
ii
înfricoşat lucru este a că-
dea în mâinile Dumnezeului ^
Celui viu; că Acesta este ju- ^
decătorul cugetelor şi gându- gj
rilor inimii. Nimenea să nu ^
intre ispitind credinţa cea
fără prihană. Ci cu blândeţe jrt
şi cu frică să ne apropiem U
de Hristos, ca să luăm milă
şi să aflăm dar în vreme de ^
ajutor.
Stlb
V ăzut au ţoale uiurgiuile pămfintului ffân-
tulrea Dumnezeului nostru.
iilaiiiil al 7-lea
A dunăre vicleană şi des- ^
u
 •0§ s t A I.P A U ILO K §0» 597

M frânată, care n’ai păzit ere- CUntftfrtn 1 ft. iflasul al S*U?a, Irmnn

dinţa bărbatului tău, pentru lui ce a sfărâmat răs-

K ce ţii diata căreia n'ai fost ,boaiele cu braţul şi a
moştenitoare? Pentru ce te „trecut pre Israil prin Marea
lauzi în Tatăl, lepădându-te „Roşie, să-l cântăm Lui ca u

w de Fiul? Pre proorocii cari „Mântuitorului nostru Dumne-

{| au propovăduit pre Fiul nu „zeu, că S’a preaslăvit^‘.
g i-ai primit; cel puţin ruşi- U
Să urmăm credincioşilor
g nează-te de feciorii tăi, cari
^ strigă: Osanna, Fiul lui David! curăţiei lui losif, celui ce a
^ Binecuvântat este Cel ce vine cinstit cu conştiinţă firea o*
menească cea cuvântătoare,
întru numele Domnului.
vieţuind cu tot felul de pază
SIav&, {glasul al 1 Iob' prin fapta bună cea lucră­ u
slâlpftrile de finic... toare.
m
Şi si'uin, KtuDiiI Al :t-lea
Nelucrarea bunătăţilor s’a
nfricoţal lucru este a c ă d e a ..
asemănat smochinului; deci,
ivrzl-le mai nus)
să ne ferim de aceasta, ca să
Acum slohozefjlo pre robul Tău, Stăpâne,
nu ne uscăm ca şi acelaatun- u
Sfinte Dumnezenle .
« cea; carele mai înainte în­
După
semna sinagoga, ceea ce se u
T atiil nostru Troparul M
acoperea cu frunze.
N a'Pfttoare de Dumnezeu... u
W
Şi obiijDuilele metanii închipuirea Stăpânului în­
semnând mai ’nainte losif, a u

V
fost băgat în groapă şi vân­
In ştiinţă să fie: dut de fraţii lui; toate le-a
u
ii N fissitoare de Dumnezeu... răbdat pururea lăudatul cu u
u
|w Se cântă in toate Duminicile s''ântului post, adevărat, spre închipuirea lui u
u seara, cu cântaro dulce, ca şl Intru această
M Darainică, Iar in ’celelalte 7ile ale săptn-
Hristos.
IS mănii celei mari se ceteşte.
F erindu-ne, fraţilor, de ne-
rodirea smochinului, să în­ u
ţelegem pilda, ca să nu ne
Duminică seara uscăm ca şi acela atuncea, când
CANOANEl.h:
întorcându-se iubitorul de
l4 l'aveceraiţ& canlâm. i'fniuuturea Iul
oameni, a venit la dânsul
|A«drei Criteanul Irmnmil fit' doua ori $1 flămând.
ÎTrftparflle câte buqi, i;fi pre urmii IrmoBUllii
|âQi&a(luuA rflranole impreiinfl T(.t aşa facem M ergând lisus să păti­
ţfl 1b celelalte seri ale săpt&iuAnli celei mari.
la l'avecernitâ mească de bună voie pentru
m
 S98
^Hţ
î l lume, S’a dus împreună cu
ucenicii Săi în cetatea ierusa-
^ limului, spre cea de bimă
( I voe patimă, la care a venit
jg ca să o pătimeasaă.
Wî Lipindu-nede Domnul, Ca-
rele se sârgueşte să păti-
JK mească toate, să fim gata
^ spre scuipare, spre ocară şi
||^ spre batjocură; ca împreună
«ţ să ne preaslăvim, credincio-
şilor, cu prea curatele Lui
« patimi.
^ Cu patimile Sale vindecă
patimile, Cel cea pătimit pen-
w tru noi; că voind, a pătimit,
|J^ în firea omenească cea ase-
menea nouă, toate patimile
Sale cele făcătoare de vieaţă,
|g ca să ne măntuim noi.
a Ti'BiniL‘1
|S Pre trei fără de început
« slăvesc, trei sfinţenii laud,
^ trei feţe împreună vecuitoare
îiitr’o fiinţă propoveduesc că
p în Tatăl şi în Fiul şi în Du-
hui Sfânt, un Dumnezeu se
jg preaslăveştie.
Şl aRiim, R N'ftficAtoarei.
Toiagul lui Moisi şi toia­
gul Iu Aaron au avut prefa-
^ cere minunată şi rândueală
TO mai pre sus de minte; iară
j« pântecele tău. Născătoare de
SS Dumnezeu, naştere nouă a
n odrăslit.
«0§ ÎN DVMfNlCA go.
Sedelnft, gIftBui al I-Ipa
Fodobia: Aifttatu-Te-ai astăzi..
Să nu te ajungă, suflete,
vina smochinului, ci te ne- S
voeşte să rodeşti roduri bune
din brazdele inimii, aducăn- u
du-le lui Hristos, Făcătorului
tău, întru pocăinţă.
o"
Cftotarea a 6-a, Irmos
P re Domnul, Cel ce S'a
preaslăvit în muntele cel
„sfânt, şi în rug a arătat lui
Jt#
^
^
„Moisi taina pururea Fecioa- ^
„rei, prin foc, lăudaţi-L şi-L
„prea înălţaţi întru toţi vecii“. ^
Cu curăţie împodobindu-ne
vieaţa şi cu înţelepciune pă- U
zind credinţa, să agonisim
obiceiurile dreptăţii. Ca ur- ^
mând lui Hristos vitejeşte, ^
să ne răstignim împreună cu g
DânsuL ^
Altă Evă aflând pre egip- s*
teanca, patriahul losif nu s'a
furat cu mintea spre lucra- ţk
rea cea necuvioasă; ci a stă- U
tut ca un diamant, neînvins ^
de poftele păcatului. ^
Trecând prin căile lumeşti,
Mântuitorul meu, ai flămân- ^
zit de bună voie, poftind ^
mântuirea tuturor; că de a- 5^
ceasta ai flămânzit, adecă de g
întoarcerea la Tine a celor ^
ce au greşit. ^
Strămoşul gustând din lemn,
dacă s’a cunoscut că este gol ^
A*
 ^ TA LFA RILO K^
şi ruşinat, luând frunze de
smochin s’a încins că mai
înainte a însemnat adunarea,
cea care s’a desgolit de
Hristos.
Găteşte-te, suflete, mai
înainte de ieşire, grijeşte-te
spre vieaţa cea de acolo şi
te nevoeşte a pătimi, a muri
şi a te răstigni împreună cu
Hristos, Cel ce Se nevoeşte a
pătimi pentru tine, ca să te
preaslăvească.
Cum nu se va înfricoşa
moartea, Mântuitorul meu?
Cum nu se va teme iadul, în-
iH(
tâmpinându-Te pre Tine, Cel
ce Te grăbeşti spre patimă
de bună voie şi văzându-Te
pre Tine, Cel drept, că ai
venit să pătimeşti pentru cei
nedrepţi?
Văzând învierea lui Lazăr:
jidovii, preoţii, leviţii şi din
pizmă făcând jurământ, au
dat pre Hristos lui Pilat cu
vicleşug de vindere spre
moarte.
Mieluşeau Ta, slujitoarea şi
Fecioara văzându-TepreTine,
păstorul cel bun, mergând
spre patimă şi puindu-Ţi su­
fletul pentru noi, cu milosti­
vire, ca o Maică, s'a tânguit
pentru Tine.
59»
Hinecuvâniam pro Taml.
Ca pre o Unime în fiinţă
Te laud, ca pre o Treime în ^
feţe Te cinstesc, Părinte,
Fiule şi prea Sfinte Duliule;
stăpânia cea fără început a ^
împărăţiei Tale o slăvesc în ^
veci. ^
Şl acum, R NăscAloare
Roagă-se Ţie Născătoarea s*
de Dumnezeu, roagă-se adu-
narea apostolilor, să dărueşti SJ
lumii Tale pacea Ta şi îndu- ^
rările Tale să ni le hărăzeşti ^
nouă din destul, întru toţi ^
vecii.
IniiuHU .
S h lAuii&m. l)ino sA cuvftntftm
l’re Domnul, Cel ce S ’a preaslăvit.
('Antarea a !<a, irmos
^ treină este maicilor fecio-
^ „ r ia , şi fecioarelor streină ^
„este naşterea de prunci; iar
„întru tine, Născătoare de
„Dumnezeu, amândouă s'au
„rânduit. Pentru aceasta
„toate seminţiile pământului, ^
„pre tine, neîncetat te slăvim". ” ’
Streină este celor necredin­
cioşi curăţia şi departe dela
cei credincioşi fărădelegea;
iară marele losif s'a ferit de
păcat şi s’a făcut chip cură- ^
ţiei şi asemănare cu adevă- J
rat lui Hristos. Sî
 6 00 •ftg In dum inica go*
N -
m Streină este celor fără de
UI lege buna legiuire şi depărtată
dela necredincioşi cunoştinţa
de Dumnezeu; jidovii acestea
le-au lepădat pentru fărăde-
^ lege. Pentru aceasta ei sin-
51 guri au moştenit blestemul,
jj| ca şi smochinul.
UI Flâmânzit-a de mântuirea
omenească Hristos, Dumne-
^ zeul meu, El Carele este pâinea
^ vieţii. Pentru aceasta venind
la smochin, adică Ia sina-
goga cea neroditoare, care
era acoperită cu frunzele legii,
îf dacă o a văzut, a blestemat-o.
^ Nerodirea legii a bleste-
J l mat-o ca pre ceea ce a odrăslit
^ frunze, adică; înţelegerea
Wî umbroasă a Scripturii, care
roduri de fapte bune n’a avut,
pentru fărădelegea lor. Iară
j|| pre noi pre toţi, fiii darului,
binecuvintează-ne, Mântuito-
^^iţ rule.
^ T oiagul Iui Moisi oarecând
s’a schimbat în şarpe şi to-
iagul lui Aaron a înverzit şi
cel neroditor şi uscat a o-
5^ drăsllt frunze; iar adunarea
UI cea călcătoare de lege s'a
jj| prefăcut în smochin nero-
ditor.
Găteşte-ţi, ludee, preoţii ^
tăi; rândueşte-ţi mâinile spre |![
uciderea Iui Dumnezeu; că
iată, a venit blând şi lin spre
patimă. Cela ce este mielul şi m
păstorul nostru, Hristos, îm- ^
păratul lui Israil.
Primeşte, ludee, pre împă- jHt
râtul că iată, vine Ia patimă ^
de bună voie, ca să păti- ^
mească şi să mântuească pre
cei ce strigă neîncetat: Bine-
cuvântat este Cel ce vine să ^
mântuească toată lumea cu
crucea.
I ntors-a, ludee, sărbătorile u
tale Stăpânul întru plângere
dupre proorocie; că te-ai a-
ratat ucigătoare lui Dumne- ^
zeu, Celui ce a întors oare- v i
când piatra cea vârtoasă în p
izvoare de ape si în bălţi,
precum cântă David. M
SlQvă, a 'I’roimel
S trein lucru este celor fără |j|
de lege a Te slăvi pre Tine,
Fiinţa cea fără început, pre ^
Tatăl şi pre Fiul şi pre sfân-
tul Duh, Stăpânia a toate cea ^
nezidită, prin care s'a înte-
meiat toată lumea cu voinţa ||
puterii Tale celei dumnezeeşti. g|
 S T Â L P A K 1 L 0 K gd* 601 ft#

ucum, a NAscătoarol.

j[| Aducem Ţie, spre rugă- Cade-se a şti:

ciune, pre Născătoarea de
S Dumnezeu; pentru rugăciunile
^ ei şi ale apostolilor Tăi, fă-ne
^H{ pre noi părtaşi bunătăţilor
Că tnlru această sfântă mare săptămână cetim
Psaltirea numai odată, puQănd la Utrenia
trei CatisDio şi la ceasurile al treilea şi al
şaselea, câte două, pâoă Miercuri, când se
sfârşeşte.

51 Tale, Stăpâne, şi ne învredni- In Sănib&ta «tea mare se c â n tă ;

jj| ceşte luminii învierii Tale. I-'cricIţi cei fără prihană...

Iar la vecernii’ se ceteijte după oblceiu

};!l iarâei Irmosul
n Şi cetolalte, după obiceiu. tji apolisul Către Domnul, când m'am necăjit am strigat

HHk

Vi

îfit

n
«

W
¥¥.

HI
SI

ÎI

IN SFANTA ŞI MAREA ZI LUNI

îl L A U T R E N I E
^ I>upj^ cei şasH psalmi. c&ntAm Aliluia, pn glasul al s<|fn, cu r Ias mnre «i lântarc liulc^
kX
^ ^ Apoi efiDtftni to( a^a Troparul urm(?azA
' r'-
WÎ ată mirele vine în miezul |)ii|>& at!tiae(H, ohlţiiniiKMe Btlhoh ^ii, cii
{I nopţii şi fericită este sluga ■ y U /'O C C T T ^ i/ /
'^D iip b iatAia sUboIogie, SedolnH.
J« pre care ova afla priveghind; i;laflul Mu
iară nevrednic este iarăşi pre l’odobla : Mormântul T;lu..
Î5 carele va afla lenevindu-se. Cinstitele patimi au răsărit |ji
Vezi dar, suflete al meu, cu
somnul să nu te îngreuezi, ca
lumii întru această zi, ca nişte ^
lumini de mântuire, că Hristos |J
g să nu te dai morţii şi afară
de împărăţie să te încui; ci te
merge să pătimească din bu- ^
nătatea Sa. Cel ce cuprinde ^
deşteaptă strigând: Sfânt, toate cu palma, primeşte a Se JW
^ Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; răstigni pre lemn, ca să mân- U
pentru rugăciunile Născătoa-
tuească pre om.
3S rei de Dumnezeu, milueşte-ne
U Pi'e noi. (tp iroi ori)
.Slavft şi auum, (ol aceasta.
DuiiA a doua stlboIORto, Sedeina, ’ -'o
Jfîji
 iO§ ÎN SFVNTA Ş1 MAREA /.I LUNl DIMINEAŢA
H
Podobia. MormâDtul Tău...
Jiidecătorule cel nevăzut,
cum Te-ai văzut cu trup şi
« V! untueşte Dumnezeule
H mergi să Te ucizi de oameni
fără de lege, judecând judecata
noastră cu patima Ta! Pentru
aceasta laudă, măreţie şi slavă
înălţând stăpânirii Tale, Cu­
vinte, cu un glas le aducem
Ţie.
Slavă, şi acum, lot aceasta.
{U Pii[>â a Ireia stibologle, Sedehia, glanul al
va S-lea
ÎH Podobia' P re iotelepciimea şi cu vân tul..
Ziua aceasta luminat aduce
începuturile patimilor Domnu­
lui; veniţi dar, iubitorilor de
prăznuire, să-Lîntâmpinăm cu
cântări. Că Ziditorul merge să
ia răstignire, întrebări şi bătăi,
judecându-Se de Pilat. Şi încă
lovindu-Se dela rob cu palma
preste cap; toate va să Ie rab­
de, ca să mântuească pre om.
Pentru aceasta să strigăm: lu-
bîtorule de oameni, Hristoase
Dumnezeule, dăruieşte iertare
de greşale celor ce se închină
cu credinţă preacuratelor Tale
patimi.
SiBvft. gi acum ; tot aceasta
3 luiiati cetire iliii tâlcul E^aiiglieliut (lela
Uatoiu cuvântul Hlăntulul loan (iurâ*de-Aur.
peotru smochinul cel uscat
Apoi
H pentru ca sâ ne iovrednicim noi.,.
Evanghelia dela Mateiii
arii a doua zi, căfld se întorcea in cetate,
a flămânzit.,.
603
Sfârâitul
Ş i se va da neamului, care va aduce roada ei.
Uupâ accastH, Psalmul M).
poporul T a u ..
D oamne milueşte.
(de 12 orl)-
CANOANELK
Trlcâutarea, facerea Iul chir('oBm a, al oarei
still de po margine, lA Greci, rste; Tidev
fcffl
tcra Irmosul de d jufl ori şi troparele pre
112. nu pripeala
.'^lavH 'i'ie, Dunmezeul nostru, slavă 'l’ie.
Aceasta se zice toat^^ sAptâmâna i;i apoi,
Irmosul Intr'umândoua stranele împreună
Oântarea 1-a glasul al 2-Jca, Irioos:
C , l^ n f o <;.v- e. Cr
elu! ce marea Cea neum­
blată si cu valuri cu dum-
„nezeeasca porunca Sa o a
„uscat, şi a trece pedestru
„printr'însa, pre poporul Israil-
„tenesc l-a povăţuit; Domnu-
„lui să-l cântăm, căci cu slavă
„S'a preaslăvit**.
Negrăită smerenia cuvân­
tului lui^ Dumnezeu, cum că
Hristos însusi este Dumnezeu
şi om; Dumnezeu, nu răpire
a fi socotindu-Se când Se a-
seamănă în chip de rob, arată
ucenicilor că s’a preaslăvit
cu slavă.
I nsumi am venit să slujesc
lui Adam celui ce sărăcise,
cu al căruia chip m’am îm­
brăcat de bună voie, Eu, Zi­
ditorul, bogat fiind cu Dumne­
zeirea, şi să-Mi pun sufletul
meu mântuire pentru dânsul;
Cel ce sunt nepătimitor dupre
Dumnezeire.

604 *0Ş IN Si'ANI'A !?l MAHEA
Irmosul şl octcnia micA
CONDAC
Ulasul al S lea
Podoblo: C a uitjta pâpgă a firii,..
lacov plângea pentru lip^
sirea lui losif şi viteazul şedea
în căruţă, ca un împărat
cinstîndu-se; că desmierdă-
¥^ rilor egiptencei atuncea ne-
¥¥i
făcându-se rob, s'a preaslăvit
¥^ dela Cela ce vede inimile
¥^
oamenilor şi trimite cunună
¥^ nestricăcioasă.
¥^ ICOS:
P reste tânguire să mai
¥^ adăogăm acum tânguire şi să
¥^ vărsăm lacrimi, plângând îm­
4H( preună cu lacov pre losif,
pururea slăvitul şi curatul, pre
MU cel ce s'a robit cu trupul, iară
W sufletul şi l-a păzit nerobit;
W?
¥^ şi a domnit preste tot Egip­
«H? tul. Că Dumnezeu dă slugilor
Sale cunună nestricăcioasă.
W
H S I NAX A R
1\ SFÂNTA ŞI MAREA LUNI
Sinaxanil din Minei, apoi acesta
I D sfânta şi marea Luni facem pomonire de
fericitul losif cel prea frumos şi de smochi­
nul care s’a uscat prin blestemul Domnului.
Stihuri la prea frumosul losif:
1 osif cel curat
N oian de bunătăţi s'a arătat:
(î râu a împărţit
Ş i drept stăpănitor el s’a vădit,
■stihuri la smochinul cel Ufcat
S mochin dc roduri duhovniceşti lipşil
P e sinagogă. Hristos o a vădit.
[1 ristos o blestemă §1 o usucă.
b oala ei do noi departe să se d u c ă !
e astăzi Încep sfintele patimi ale Dom­
nului nostru lisus Hristos. fnain'e de
altele este luat ca preînchipuire a
M
7A §0»
Domnului, losif cel prea frumos, losif a fost
UQ fiu mai mic al pairlarhului lacov, născut
din llahila. Invidiat de fraţii săi din pricina
unor visuri, este ascuns mai întâi lotr'o
groipâ. Tatăl lui este inşelat de fiii lui prln-
tr’o haină muiată in sânge, spunându-i se că
a fost răpit şi a fost mâncat de fiare sălbatece.
In urmă este vândut Jsmailitilor cu treizeci
do arginţi, iar aceştia la rândul lor ii vând
lui Pentefri, mai marele eunucilor împăratu­ U
lui Faraon ai Egiptului. Pentrucă stăpâna lui
s’a mâniat pe el din pricina curăţeniei tână­
rului că n’a voit să săvârşească nelegiuirea, u
H
a fugit lăsând in mâna ei haina sa. Ea I-a
grăit de rău stftpânutui său, a-?a că losif ca­
u
pătă temniţă grea şi lanţuri. Apoi rrin tăi-
măsîirea unor visuri, este scos din închisoare,
S5 infăţişează împăratului şi este pus domn
peste tot Egiptul. Cu prilejul împărţirii grâ­ u
ului este cunoscut iarăşi de fraţii să]. Trăind
într’un chip minunat toată viaţa Iul, a murit
In Egipt şi s’a arătat un ora mare prin curti-
tenie, pe lângă alte fapte bune ale sale.
losif este preîncbipuirea lui Hristos. şi
Hristos a fost invidiat de Iudeii cei de ace­
laşi neam cu el, a fost vândut de ucenicul
lui cu treizeci de arginţi, a fost închis într’o
groapă întunecoasă, in mormânt. Sculându-
u
Se de acolo prin E l însuşi împărăteşte peste
Egipt, adică pete tot păcatul, îl învinge cu
putere, conduce toată lumea şi ca un iubitor
de oameni ne răscumpără prin darea hranei
celei de t'iinâ, dându-Se pe E l însuşi pentru
noi şi ne hrăneşte cu pâinea cerească, cu
trupul Lui cei purtător de viatâ.
Pentru această pricină facem în aceastft
zi pomenire de prea frumosul losif.
I q aceeaşi zi mai facem pomenire şi de
smochinul cel care s'a uscat, pentrucă dum-
nezeestii Evanghelişti, Matei şiM arcu adaugă
după întâmpinarea Domnului cu stălpari în
Ierusalim această minune. Marcu spune: “ Iar
a doua zi ieşind el din Vitania, Domnul a
flămânzit. Şi văzând un smocliin de departe,
având frunze, a mers să vadă de va găsi
ceva in el. Venind la el, n'a găsit nimic
decât frunze, că nu era încă vremea smo­
chinelor. Şi a zis lisus smochinului; Nimeni
gă nu mai mănânce rod din tine în veac“ .
Iar Matei spune: “ Iar a doua zi, intorcându-
Sc în cetate a flămânzit. Şi văzând un smo­
chin lân g i ca le .a v e n itla e lş in ’agăsitnim ic
în el decât numai frunze. Şi i-a zis lu i: In
veci să nu se mai facă rod în tine. Şi îndată
s’a uscat smochinul".
Sinagoga Iudeilor este un smochin, în care
Mâotuiiorul o’a găsit rod potrivit, ci numai
umbra leg ii; deaceea a luat şi legea dela
ei ţii i-a făcut cu totul netrebnici.
Dar dacă cineva ar întreba:
- Pentru ce oare un pom neînsufleţit s’a
 "o§ i,i:ni diminuata §0* 605 M

^ uscat prin blesicni dacă n a gre^jil cu n im ic?

^ l ’nul ca acvsta eâ afle că Iudeii cara.l
Atuncea vor cunoaşte toţi
^ vedeau pi? HrUtos că făcea tuturor totdeauna că sunteţi ucenici ai Mei, de U
^ bine şi că n’a l'Acut D i m ă c u i nici cui mai mic
^ n'iu, socoteau că are numai putfrea de a veţi păzi poruncile Mele, zis-a
^
^
fuee bine gi nicidecum puterea de a face
r;iu. Uar S(ăpfuiul, liind iubitor do oameni,
Mântuitorul prietenilor Săi, }«
uw ti'a vrut B ă arate asupra oamenilor vh poate mergând la patimă; pace să ^
^
^
face rău. {'a să coiiviogă di'ci poporul cei
nerecunoscător că are putc-ie indestulătoare
aveţi între voi şi cu toţi, şi
^ şi spre a pc-dcpsi, ca un bun nu vrea eâ-şi gândind de cele smerite vă ^
^ arate puterea sa de a pedepsi cu omul. ci cu
ceva care are o f^re Deinsufieţită şi nesira-
veţi înălţa şi Domn pre mine ^
titoarc. cunoscându-Mă, lăudaţi-Mă şi ^
^ Mai este insa şi o pricină tainică a uscării
Mă prea înălţaţi întru toţi ^
M
^ smochinului ajuntă p&nâ la noi din băirâni
tv
^
Inielepti. dupa cuiu zice Isidor l'ilui^iotul.
Pomul c il'a r ii poruncii a fost smochinul.
vecii.
Jv Din frunzele iui ţii»au făcut acoperământ strâ-
Mtf
îv
moşii noşlrj câlcăiori de porunca. l>in pri-
cină că n'a fobt blestemat atuncea, a fosl
Stăpânirea voastră a celor jnt
12 blestemat acum de Hristos, ca un iubitor de de un neam să vă fie protiv-
î[u
^
oam«ni, ca sa nu mai facă rod, caro este
pricina păcatului. Iar că păcatul se aseamănă
nică obiceiului păgânesc; că JHt
S cu smochina este lucru dcttul de limpede: socoteala cea întru sine voi-
^ are djlceuia plăcerii, lipiciiinea păcatului,
nică nu este sorţ al Meu, ci g*
ju
j|V
ijv
iar in uriM usturimea şi iuţimea coD^tiiuţei-
Istoriasmociiinului a fost aijezalu aici pentru
a ne iniletnna la umilinţă, după cum istoria
este tiranie. Deci, cel ce voeşte ^
îv iui losH a fost «isezată pentru n ne infăţisa între voi să fie mai ales, să
Jv
pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadă
duhovnicenecă este un sraocbin. Dacă Domnul
se facă mai mic decât toţi m
^ nu găseşte in el odihnă, a doua zi, adică ceilalţi; şi Domn pre Mine cu- ^
daoă viaţa aceasta de acum, II usucu prin
J5 bieslem iji-l trimite in focul vcfjnic. Rmochi-
noscându-Mă, lăudaţi-Mă, şi |j(
j|V nul uscat din sfânta Evangbelie ente ca un Mă prea înălţaţi întru toţi
fcu stâlp cu totul uscat, care îngrozeşte pe cei
tO care nu tac rod potrivit de virtute. vecii.
k8 Pentru rugăciunile prea frumosului losiî,
S Hristoase Dumnezeule, milueşte ne pre noi. IrmuBUl:

H
Sâ lâudâm, bine ba cuvAot&m
CAotare» a IS-a, Irmoa
ţ ofricoşutu-s’a dfî iiespurcatul trup...

IH
nfricoşatu-s’a de nespurca­
tul trup, cel întru o podoabă Nu cAnlam: ^^ti mai cin.slitâ ..

„CU sufletul al coconilor celor Ci lodatA.

■ţ| „cu bună credinţă şi s’a de- iâDtarea a U-h, Irmos

M „părtat focul cel neostenitor, ărit-ai, Hristoase, pre îS
„ce se hrănise cu multă us- M
Născătoarea de Dunme-
w „căciune; şi văpaia cea puru- „zeu, ceea ce Te-a născut pre ^
„rea vie potolindu-se, cântare „Tine, dintru care, Ziditorul Se
„vecuitoare se cântă: Pre „nostru, în trup asemenea no-
„Domnul toate fdphHle
lău- „uă patimilor Te-ai îmbrăcat, jHt
H „daţi-L şi-L preaînalţaţi întru „deslegătorul greşalelor noa-
ţ| „toţi vecii*** „stre. Pre aceasta fericindu-o g;
5ţc;
 606 •Og IN SFÂNTA tjl MAREA Zl ^

„toate neamurile, pre Tine Te Fiul omului precum scrie pen­

„slâvini“. tru Dânsul. Să venim dar şi
H
noi cu gânduri curate, să
Toată întinăciunea cea din mergem împreună cu Dânsul
H
^ patimi lepădând, cunoştinţă şl împreună să ne răstignim
Î8 curată vrednică de dumneze­ şi să ne omorîm pentru Dân­
ii^ easca împărăţie luaţi, zis-ai sul, despre desfătările lumeşti;
JS mai'nainteapostoliIorTăi,Cela ca să şi vieţuim împreună cu
^ ce eşti înţelepciunea cea ade* Dânsul şi să-L auzim pre El,
J| vărată; întru carea vă veţi zicând: De acum nu Mă voiu
jg preaslăvi, strălucind mai lu- mai sui în Ierusalimul pămân­
JH minat decât soarele. tesc, ca să pătimesc; ci Mă
^ Z is-ai, Doamne, ucenicilor voiu sui la Tatăl Meu şi Ta­
Tăi:Uitându vălaMine, să nu tăl vostru, la Dumnezeul Meu
gândiţi de cele înalte, ci să vă şi Dumnezeul vostru şi împre-
^ plecaţi spre cele smerite. Beţi ună vă voiu înălţa pre voi
la Ierusalimul cel de sus,
paharul Meu, carele Eu beau
H şi vă veţi ferici cu Mine întru întru împărăţia cerurilor. ţk
împărăţia Tatălui Meu. de doua ori) M

(lliitiul a l M e a
^ iarâel IrmoHul
Mâril-ai, Hristoasc, prc Născătoarea .
A jungând noi, credincioşii, U
la patima cea mântuitoare a
o m«laaU< pftnA la piimAnt.
Iui Hristos Dumnezeu, să lău- p
SVKTILNA
dăm îndelungă răbdarea Lui
u 4jcerjj de irelnri. rar cu canture aukf
Areaeta He cântă pftoâ in Joia cea inaro
Insdşl podobla
cea nespusă; ca prin milos- m
tivirea Lui să ne ridice cu El ^
Cămara Ta, Mântuitorul şi pre noi cei oniorîţi de ^
meu, o văd împodobită şi îm­ păcat, ca un bun şi de oa-
brăcăminte nu am, ca să intru meni iubitor.
într'însa. Luminează-mi haina ( d o douf t o m ^
sufletului meu, dătătorule de
S I h v A. jji a c u m , glaH nual asi . ^
lumină şi mă mântueşte.
D oamne, venind spre pa- ^
I.A timă, întărind pre ucenicii ^
^ I'uneni Stibirile pe 4.|{laHUl 1. itiiigur t^la^ul Tăi, ai zis, deosebi luându-i «
h M ergând Domnul spre pa- pre dânşii: Cum nu vă adu- [J
5^ tima cea de bună voie, a zis ceţi aminte de cuvintele Mele, îw
51 apostolilor pre cale: lată, ne care mai ’nainte v'ani spus
n suim în Ierusalim si se va da vouă, că este scris: că tot ^
H
LlJNl DIMINEAŢA §<»•
proorocul nii va fi ucis în-
tr’altă parte, fără numai în
Ierusalim? Acum dar a venit
vremea care am zis vouă:
că iată, Mă dau în mâinile
păcătoşilor să Mă batjoco­
rească; cari şi pre cruce pi-
ronindu-Mă şi dându-Mă
îngropării, Mă vor socoti ca
pre un mort urît. Insă îndrăz­
niţi! Ca a treia zi Mă voiu
scula, spre bucuria credin­
cioşilor şi spre vieaţa veşnică.
LA s t ih o v a n a
Stihirn ijlasiil ul slagar iflaHul
Doamne, nepricepându-se
muma fiilor lui Zevedeiu
pentru taina cea nespusă a
rânduelii Tale, a cerut dela
Tine, ca să dărueşti fiilor ei
cinstea împărăţiei cei vre­
melnice. Ci în locul aceleia
ai făgăduit prietenilor Tăi să
bea paharul morţii; care pa­
har mai înainte de a-I bea,
însuţi ai zis că este curăţitor
de păcate. Pentru aceasta stri­
găm Ţie: Mântuirea sufletelor
noastre, slavă Ţie.
1 mp!utu-ne-ani dimineaţa de mila T a . .
Doamne, învăţând pre uce­
nicii Tăi să gândească cele
mai desăvârşit, le-ai zis să
nu se asemene păgânilor, ca
să stăpânească pre cei mai
I
mici. Că nu va fi asa» între
voi ucenicii Mei. Că din voea
607
Mea sunt sărac; ci cel mai
mare dintre voi să fie slugă
tuturor şi cel ce stăpâneşte,
ca cel stăpânit; şi cel ales a
fi mai întâiu,^ca cel mai de
jos. Că şi Eu însumi am venit
ca să slujesc lui Adam celui
ce sărăcise şi să-Mi dau su­
fletul răscumpărare pentru
mulţi, cari-Mi strigă: Slavă
Tie.
>
stih. glHSuI al S-Iea
ş i Tic lumitM Domnului Duninozeului noKlrti
pr€slo noi-,
Temându-ne, fraţilor, de
pedeapsa smochinului celui
uscat pentru nerodire, să a-
ducem roduri vrednice de po­
căinţă lui Hristos, Celui ce ne
dă mare milă.
SlavA. (<1 HcniQ, |ţls8 ueela^i
A doua Evă aflând şarpele
pre egipteanca, se nevoia să
împiedice pre losif prin cu­
vinte cu momele; dar el lă-
sându-şi haina, a fugit de
păcat. Şi fiind gol nu s’a ru­
şinat, ca şi cel întâiu zidit
mai ’nainte de călcarea po­
runcii. Pentru rugăciunile lui,
Hristoase, niilueşte-ne pre
noi.
Apoi
ti ine este ii no m ărturisi Donimiliil...
celelalte dupre uLilceiu, cu luetauil.
\pnl ApolUul
I) ummil, Cel ce vine In pulimii de liuua voie,
Hi'istos, adfivflraliil Diininezeiil noslni.,
Toi aceul upoiiu se uce «i Mat(i «1 MIercjiH
 608 •Og ÎN b K Ă N I A :>] M A U K A Zl §0*
u
A tU D cea b'a umplut de bucurie gura noastrfi

DId proorociu lui lezccIilM. cetire

H In ştiinţă să fie:
n Cap. 1 . vors J yt»

E
H (!A nu cetim Catieme la iulâiul Ceas şi la al
ia in cinci ale lunii a patra, anul al
noulea, îo sâptâmâaa aceasla m are; ci treizecilea, când mă aîlam Intre robi
QUniji cei trei Psalmi ai Ceasului. la râul Cbebar, unde mi s'uu deschis
!arâ al treilea şi al şaself^a Ocas il cetim cerurile şi am văzut nişte vedenii dumneze-
cu catisine. Socoteşte şi stâlpul Evangheliei: eşli. Iu c im i ule lunii a patra, anul al cinci-
H f(^
Luni, Marti şi Miercuri. zecileu dela robirea regelui loacb)m, a fost
cuvântul Domnului cutre mine, preotul leze-
H lusemnarc cuui Ne ceteşte stÂIpul Kvani;helld frt
chiil, fiul lui Huzie, la râul Chebar, In ţara
Luni la al treilea ceas din zi, loveşte para- Chaldellor. Acolo a fost pcfite mine mana
n Domnului. Eu priveam şi iată venea dinspre
xn
clisiarliul in toacă, precum este ob;cciul, şi
H miazanoaple un vânt vijelios, un nor mare
adunâodu-ne i:i biserică, cântăm al treilea
H şi un val de foc, care vărsa în toate parţilo
Ceas cu Catisma, făcând şi obiţiiuiteie metanii
raze strălucitoare; Iar in mijlocul focului era **r
Apoi toparul: o lumină de flacără, in care se vedeau patru
Iiare, al căror chip semăna cu chipul ome
! ' canine, Cela ce al trimis pre prea sfântul
H nesc. Fiecare din ele avea patru feţe şi fie- f^ii
Tău Dull „
care din ele avea patru aripi. Picioarele lor ^
N ăscătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea erau oable, iar copitele picioarelor lor erau ^
H adevărată.,. cum sunt copitele picioarelor de *?>
H scâQteiau ca arama strâlucilo'arG, iar aripile
« Şi îndată, îiind analogul înfrumuseţat, pun lor erau sprintene. De tuspatru părţile ele s t
H d'^asupa lui sfânta Evanghelie şi douA făclii aveau sub aripi mâini de om «i tuspatru Îşi
in i aprinse; noi stâm toti cu capetule descope­ aveau feţele lor şi aripile lor. Aripile lor se
rite şi preotul codeşte loatâ biserica şi pre atingeau una de alta. >:i câiid mergeau, Ila­
4Hf fraţi La al şaselea Ceas oădeşte numai Iwan- rele uu se iutorceau. ci fiecare mergea drept
M g h e lia ;iarla al noulea Ceas cădeşte Evanghe­ îaainte. Feţele lo r ? — Tuspatru aveau caia
H lia,toiită biserica si prefraţi; şi aşa se cpteşte o faţă de om Înainte, tuspatru aveau câte o
n Evan gh 'lia şi după sfârşi tul Evanj^lieliei, zicem: faţa de leu la dreapta, tuspatru aveau câte
H 0 faţă de bou la stâniia şi tuspatru ojai aveau
Homnul, Dumnezeul, bine este cuvântat.,.
şi câte o faţă de vultur indarât. Feţele lor
H coalaltâ rănduealâ şi 80 zice i'ondacul an
şi aripele lor erau despărţite in partea do
H zilei:
acov plângea pentru lipsirea lui l a s i l ..
sus, şi. la fiecare, douîl din aripi erau intiDse,
iar două Io acopereau irupul. Fiecare fiara an
îr t

mergea drept inainle, şi mergea intr’acolo în­ a n

« Şi iililşnultele metanii. cotro ii dadea duhul să meaigă şi in mersul a n
H său nu se întorcea. Înfăţişarea acestor fiare an
se asem ăni cu Înfăţişarea cărbunilor aprinţi,
ca infaţişarca unor făclii aprinse; printre
an
ftn
fiare curgea Ioc, iar din foc ţâţueau raze şi
La ceasul al şaselea fulgere. Fiarele alergau Înainte şi inapoi
an
iute ca fulgerul. Când mă uitam eu la fiara,
an
iată am vâzut jos, lângă aceste fiare, câte o
Troparul IVoorociei, startul al U-lea. roată dinaintea celor patru feţe ale lor. Aceste
an
Cu sufletumilitcădemînain- roate, după iofAţişarea lor, paie că erau
de crisolit, iar după făptura toate aveau an
tea Ta şi ne rugăm Ţie, Mân- aceeaşi înfăţişare, ^i după alcătuirea şi după an
an
H tuitorul lumii. Că Tu eşti Duni- făptura lor ele pare că erau vârite uca in
alta. De m ersele mergeau în tuspatru părţile ^ an
nezeul celor ce se pocăesc. şi in timpul mersului nu se Întorceau. OLezile ^
1lor y I <*■ r
~Lm o?k IÎnălţime
i-v »*
formau un ^
cerc larg
i-k l o x / v o t
şi de i tn t A )n .
in
fricnşată şi actste obezi la tuspatru erau
!>lavj), 1)1 nc'utn tut ai’e»(a ■
■ plioe de ochi de ju r împrejur- Când mergeau v^- an
fiarele, mergea şi roatele de lângă ele, şi când ^
H Prochimen. « I hhuI al 4 lea.
se ridicau fiarele dela pământ, se ridiceu şi ^
I ând a intors Domnul robia Sionului făcu- roatele. Ele mergeau încolro le da duhul să ^
tu-rie-ara ca nişte mângâiaţi. meargă şl roatele se ridicau împreună cu ^
Sllb dânsele căci duh de viaţă era şi în roate- ^
 iO§ LU N I REARA
ProchlmuD, glasul al 6-lea.
D e n’ar zidi Domnul casa, in deşert s’ar
osteni cei ce zidesc.
Stih
n e D'ar pfizi Domuul cetatea, in deşert ar
priveghea cel ce o păzeşte,
ţii se citeij'e stâlpul Hvanphellei dupft râu-
dueala ce s’a sr.ris raal’uaiote. iară după
cetire, zicem;
De i;rab să ne iniâmpiue prs noi indurările
Tale,
S finte Dumnezeule...
cu iDChlDădunl.
Şi dupA
T atăl nostru...
Condacul ziîol.
D oamne milueşte...
(de 4(1 de uri)
Şi nolelalte după obicelu.
Cade-se a şti;
Că Rvangiielia dela Matei se ceteşte toatfi
precum şi cele dcia Mareu şi L u c a ; iarâ dela
loan se ceteşte numai până la începutul sfiu-
telor patimi, adică până ia:
A cum S'a proslăvit Fiul omului,
Şi 80 ceteşte aşa In trei zile, a d ic ă : I.uni,
Marţi, Miercuri, şi se slârşeşte Miercuri la al
noulea ceas.
Şi 80 hio dela Luca trei c e tiri; iară. celelalte
câte '2. De toate cetirile suni 9- Iară mai mult
nimic.
In Sfânta şî marea zi Luni
S lî A R A
Uup^ Psalmul cel Inccpaldr, obişnuita Catismă
Către Domnul când m’am necfilit,.,
Li Doamne strigat-am...punem Stllilrile pe
! Ill ti cântăm şa>ie Siihirl ale zilei, repetând
iphirii, Iară do ă un, (ilarul i, singur ţŢlasuI
f^ergând Domnul spre pa­
tima cea de bună voie,
CVi
go* 609
a zis apostolilor pre cale: Iată,
ne suim în Ierusalim şi se va
da Fiul omului, precum scrie
pentru Dânsul. Să venim dar
şi noi cu gânduri curate, să
mergem împreună cu Dânsul
şi împreună să ne răstignim
şi să ne omorîm pentru Dân­
sul despre desfătările lumeşti;
ca să şi vieţuim împreună cu
Dânsul şi să-L auzim pre El zi­
când: De acum nu Mă voiu
mai sui în Ierusalimul cel pă­
mântesc, casă pătimesc; ci Mă
voiu sui la Tatăl Meu şi Tatăl
vostru şi la Dumnezeul Meu
şi Dumnezeul vostru; şi îm­
preună vă voiu înălţa pre voi
la Ierusalimul cel de sus, în­
tru împărăţia cerurilor.
(de două ori).
Glasul al 5<lea.
A jungând noi credincioşii la
patima cea mântuitoare a lui
Hristos, Dumnezeu, să slăvim
îndelungărăbdareaLuicea ne­
spusă; caprin milostivirea Lui
să ne ridice împreună şi pre
noi, cei omorîţi de păcat, ca
un bun si de oameni iubitor.
C . (de două ori).
D oamne, venind spre pa­
timă, întărind pre ucenicii Tăi,
ai zis, deosebi luându-i pre
dânşii: Cum nu vă aduceţi
aminte de cuvintele Mele, care
ÎHf
mai ’nainte v^am spus vouă, că
este scris, că tot proorocul nu
 610 ^ In h K A N T A ^1 M A H K A ZI So*
¥¥.

va fi ucis într'aîtă parte, făra cel stăpânit; şi cel ales a fi

H
¥¥.
numai în Ierusalim ? Acum dar mai întâiu, ca cel mai de jos.
a venit vremea care am zis Că şi Eu, însumi, am venit,
¥¥. vouă. Că iată, mă dau în mâi­ ca să slujesc lui Adam celui
n nile păcătoşilor să mă batjo­ ce sărăcise si să-Mi dau sufle-
¥i
corească; cari şi pre cruce pi- tul răscumpărare pentru mulţi,
¥¥. ronindu-Mă şi dându-Mă în­ cari îmi strigă: Slavă Ţie.
¥^/- gropării, Mă vor socoti ca pre Glasul al H-lea
¥¥,
¥> un mort urît. însă îndrăzniţi!
^H•’ că a treia zi Mă voiu scula, Temându-ne, fraţilor, de
*>y.
spre bucuria credincioşilor şi pedeapsa smochinului celui
¥¥. spre vieaţa veşnică. uscat pentru nerodlre, să adU’
¥¥.
(<h‘ (louft or})- '
cem roduri vrednice de pocă­
( inţă lui Hristos, Celui ce ne
Doamne, nepricepându-se dă mare milă.
mama fiilor lui Zevedei pentru
Slavâ, 91 acum, gJas scelaţi.
¥¥.
taina cea nespusă a rânduelii
Tale, a cerut dela Tine, ca să Adoua Evă aflând şarpele
'i*'^
dărueşti fiilor ei cinstea îm­ pre egipteancă, se nevoia să m
părăţiei cei vremelnice. Ci în împiedece pre losif prin cu­
ÎHt
locul aceleia ai făgăduit prie­ vinte cu momele; dar el lă-
¥¥.
¥-)i tenilor Tăi să bea paharul
morţii; care pahar mai înainte
sându-şi haina, a fugit de pă­
cat. Şi fiind gol nu s'a ruşinat,
¥¥. de a-1 bea, însuţi ai zis că este
curăţitor de păcate. Pentru
ca si cel întâiu zidit mai ’na-
inte de călcarea poruncii. Pen­
aceasta strigăm Ţie: Mântu­ tru rugăciunile lui, Hristoase,
n irea sufletelor noastre, slavă milueşte-ne pre noi.
Tie.
» ,
Apoi Ieşire cu Kvan|;ho!iR
(lie duuâ ori).
Lumină lină.--

*¥
¥^
■ Doamne, învăţând pre uce­ l’ ruchimcD. (f'asul al U-lca
nicii Tăi să gândească cele iUnecuvunta-te-v« Domnul dia Sion, Cel ce

¥¥.mai desăvârşit, le-ai zis: să a fiicut cerul şi pământul.

¥¥.nu
r.
se asemene păgânilor, ca
să stăpânească pre cei mai
Stlti:
Fericiri toţi cei ce se tem de Uonuiul, cari
umblă in căile Lui.
¥>
mici. Că nu va fi aşa între voi, Dela lei^lre, cetire
ucenicii Mei, că din voia Mea Cap. 1, verii 1 2U.
¥
■
>. sunt sărac; ci cel mai mare urnele Hilor Iul Israil, care au intrat
dintre voi, să fie slugă tutu­
ror şi cel ce stăpâneşte, ca
m iu Kfţipt împreuuii cu lacov, tatăl lor,
aducând fiecare toată casa sa, sunt
acestea: Kubon, Sim eon,Levl şi Iuda: Isabar,
 *«§ lAlNI SEARA §0»
Jw ZGlmlonşiVeniiimiD. Dan, Neftuli.Ciadiji Â8ir,
]5 iSiitleieie iasă iei^ite din lacov, erau do toate
Jv şttptfzeci !?i cliici, iar Josil era cle inai iuaioie'm
12 I'lgipl- Oar au murit şi Iosif ţii toţi fraţii lui şi loli
]|S Cei de pe vremea lor. Iar fiii lui israil s'au
u pră3it- s'au inraulut, au crescut i?] s'au iotărit
kS foarte, toane tare s’a unipliit tara de el.
kM Dar s‘a ridioat alt rege peste l^gipt, iJare nu
u cuQOscuse pe losif. Acesta a zis câtre popo-
ţS rul sau; „lată, oeamuJ fiilor lui Israil e mul-
U iiine mare si e mai tare decât uoi. VeciU dar
8ă-i Împilăm, ca sâ nu se mai iumuHeuscă.
şi ca uu cuinva la vroiiin de războiu să ne
unească cu vrăjmăşii noştri şi batându-iie, să
iasă diu ţar.t noastră". i)c aceea au pus
peste ei suprave^rhetori de lucrări, ca să-i
împileze ou raiinci fjrelc. Atuuci a zidit Israil
cetăţi tari lui i-'araou: Fitoin fjl Kauises, care
serveau lui Faraon peutru puiule, şi cetatea
O i) sau lliopolis. Insă cu cât ii imp lau mai
mult, cu atât mai mult se înmulţeau ţi se
latâreau foarte, foarte taro, ai^a că EgipteDii
se iiif^rozcau de fiii lui Israil. De aceea
u Egiptenii sileau incă şi mai straşnic la muncă
MV pe fiii lui Israil, ^i Ie făceau viaţa a:iifiră
prin munci grele, la lut, la cărămidă şi la tot
u felul de lucru la câmp, i^i prin alte felurite
kv muQoi, la care i sileau cu străşnicie. Ba, re-
u gele Kşjiplulul a [)oruncit moaşelor evreeşti,
ku care se nnmeau: una Şilra şi alta Pua,
IJfi le-a zis: „Când moşiţi la evreice, sa luaţi
seama cănd nasc; ue va fi băiat, t^â-l omoriţi,
1 i iar de va fi îată, să o cruţaţi". Moaşe'e !n?a
k s'au temut de Dumnezeu şi n’au Ifâciit cum
le poruncise regele Et^iptului, ci au lăsat pe
| î băii'ţi să trăiască. Atunci a chemat rt’gele
|l| Eşiptulji pe moaşe şi le-a zis; „F en lru ce
u aţi făcut aşa şl aţi lăsat să trăiască şi copiii
iS de parte bărbătească?" Iar moaşele au răs-
ju puns lai Faraon; „Femeile evreice nu sunt
u ca Kuiptencele, oi ele sunt voinice şi nasc
l i pânA nu vin moaşele la ele". De aceea Dum­
nezeu a făcut bine moaşelor, iar poporul lui
Israil se înmulţea şi se întărea mereu.
P;ocliiiDen, glasul al 8-lea.
Binecuvântat-ara pre voi întru numele
Domnului.
Stib:
«1 î)e multe ori s'a luptat cu mine din tinereţele
mele şl nu ni'a biruit.
Dcla Iov, ccUro.
Cap. 1. vers 1- \2.
ra odată in ţinutul Uz un om pe care îl
E clieiiia Iov şi acest om era fără cusur
ţi drepl; se temea de Dumnezeu şi se
Ierea de ce este răii. .^i I s’au născut şapte
leciori şi tryi fetp VA avea şapte mii de oi,
trei mii de oăRiilo, cinci hute ue pi rcclii cie
boi Şl cinci sute de asine şi slu^'.iriiiie iii uiarc
nuniar. Şl om uiaccsta era cei luuide seaira
dintre toţi Kăsfiriteua. Fer-ioni lui se duceau
uuul la altul şi se făctau ospeţe in case.r
lor, fiecare la ziua Iui. şi trin.eteau sa clitn.c
pe surorile lor. casă mănânce ş; i^ă b ta ou ei.
IŞi apoi, când ispravcau zilele petrecerii lor,
Iov cbema şi sfinţea pe feciorii săi şi se scula
disdeUlmineuţă şi aducea arderi lie toi, după
numărul lor al tuturor, cin i iov zicea; „tSe
poate ca feciorii mei să îi păcătuit i;i sa fi
cugetat cu păcat împotriva lui Dumnezeu".
yi aşa făcea Iov pururea. Dur îiitr’o 21 inge-
rii lui Dumnezeu se înfăţişaiâ li hiiitea Dou;-
oului şi Satan veni şi el printie ei. Atunci
Domnul zise catrc S a ta ii: J ) e unde v ii‘.'“ lur
Satan răspunse Domnului şi-i zise: ..Am dat
târcoale pe pământ şi ni'am piliibat in sus .şi îf*E
in iob“ . Şi Domnul zise către Satan: „Uita-
tu-ie ai la robul meu Iov. că nu este nici
unul ca el pe pământ, l'ăra cusur şi d reit şi
kn
temător de DuiiiuczeU şi care sa fie [creahoa
do ce esterâd''. Dar Satan râspui;se Domnu­
lui şi zise: „O aio do flori-de-măr ;e teme
Iov de Dumnezeu ? N'ai iacut Iu ^ard in j)r iil
m
Iui şi în jurul casei iul. f^i în jiiru l a tot Ci'
este'al lui, in loate părţile, .şi ai binecuvântai f{^
lucrul m anilor lui şi turmele lui au u.i.plut
păiJiâulul? Dar ia întinde mâna ta .şi atinge 1‘ iiX
de tot ce este al lui, sâvedem dacânu le va
blestema în fa ţă - ţiA tu n c i Domnul zise (utre ifif
Srttan : „Iată, tot ce are el est-* în puterea ta ; ff»c
numai asupra lui să nu intin/i n'âna ta“ . Şi
Satan pieri din faţa lui Dumnezeu.
A p u i;
Sa se îndrcpteze rugăciunea mea...
-V*#
DupS aceasta, Evanghelia dela M atei;
In vremea aceea, când lisus.
Şi coalall;^ rânduoaift a Liturghiei eei mai ■Aift
înainte sfintile, dupăoblCHÎii. 'I’ol aşa laceni
şi in Marţia mare el in M lercuria cea mare. ..*5
Iară do nu cwto Liturghie mai înainte
bfinţită, eâniăin:
îs#
La Doamne strigat-am. jumătate din Stllilrl
pre 15. Stiluri, giasul 1
M creând Domnul spre |>atima cea de bună
voie.
(de două ori).
Ulafiul al D-lea,
A jungând noi credincioijii...
(de două ori).
îi
H 612 «<>§ iN s j a n j 'a f?! m a i i i ;a z i §«•

iioamoe, nepricepându-se muma fiilor lui mii. Iară la miezul noptil Sâmbetei celei mari.
Zevedeiu, pentru (aina cca nespusă., se lasă postul;precum şi dumnezeeştii Evan-
gheliştl Alatei şi Luca, unul adică: lârziu
Itii: douA or ) SâmbâtA zice, iară a ltu l: dimineaţa de noapte,
arâtându-ne nouă timpul întârziat al nopţii.
' ‘.'i ^'lasiil nl .)•!(>){.
Iară 'a masă ne îndestulăm cu mâucare
Iioam ne, venind spre |)utimft .. uscată; şi precum săptămâna dintâi a sfân­
tului post, aşa şi aceste zile, Lunea cea mare,
l)il[K (iouKlca. ru l;virmln'i.
Marţi şi Miercuri so cuvine a le petrece cu
I,utuiuă lină. pi)St aspru.

\|>i>i l’ riiofiiinon. FfiriMimli! ţi

Si
(kX
I nvredîiiceşte-ne, Doamne, In seara accasta.

lH? I’f ir > ' ă plinim rugăciunile noastre cele In sfânta şi marea zi Luni
do seiirîl. Domnului.
S l'] A \i A
m I V s n iK U V N A
I 1‘iini ['avcfornitn r r a iiijir e dupn (lnoMii. t u
'Jiiitr 1 u,' M i'iji S.iliiri- -utiliira clasului ui ^■lea tiu'iiH'iilf.* Hi ( l o p u p ’ie c e le o ljiu n iiile , Iu rar<
itnm- Tri -aulfin ii h f Andrei Cntearul
oaiime, Învăţând pre ucenicii Tăi...
i'niiuireu u ^'ta^ul al 8-U‘H Iinii g.

I
TO către Tine am ridicai ocliii mei... a aminte cerule şi voiu grăi
H
^ î?i iar Slililrn, şi voiu lăuda pre Hristos,
SM. „Cel ce a venit din fecioară cu
lîH vilu e ş te ne pre coi, Uoaniue... „trup“.
lilllKU] -^1 H Ii hi ÎHf

emâQdu-ue îraiilor. de pedeapsa smochinu­ Să mergem împreună cu

lui.. Hristos la Muntele Măslinilor
bliv.'i, şi «rtin i, j»laM a c ria .' şi în taină cu apostolii să pe­ H
A doua E va aHăiid şarp ele.. trecem împreună cu Dânsul.
Apni
A cum alobozeşti pre robul Tâu... socoteşte, smerita mea ini­
î>i 'telrliiltp riupfi nhit eiii, tu mt'lauii
mă, ce este pilda morţii, de
S il<i[i>i care mai înainte a zis Hris­
Slinte Dumnezeule... tos, şi te trezeşte măcar acum.
■pl din urni;.
I atăl nostru .. Găteşte-te însuţi, o, suflete
Şi roridrtdijl i<. • al meu, spre moarte; că s’a
.acov plângea pentru lipsa lui loslf. apropiat venirea Judecătoru­
oamne milueşte lui, Celui nemitarnic.
('in I J on).
A NAfirfitoart*!

preacurată Născătoare de
Cude-se a şti; Dumnezeu, Fecioară, una prea
Gă marele sobor al sjasolea porunceşte să lăudată, roagă pre Fiul tău
facă credincioşii zilele mântuitoarelor patimi
cu post !ri cu rugăciuni şi intru umilinţa ini- pentru robii tăi.

\lt ^Ids (iL'tilti:/!
Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt
„Dumnezeu, Carele am trecut
„oarecând pre Israil prin Ma-
„rea Roşie şi l-am hrănit şi
„l-am mântuit şi din robia lui
„Faraon l-ani liberat“.
Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt
„Dumnezeu, Cel mai înainte
„de facerea tuturor şi mai
„’nainte de întemeierea ceru-
... „ui şi a pământului; şi ştiu
„toate, ca Cel ce sunt tot în
W „Tatăl şi pre Dânsul tot îl
^ „port întru Mine“.
I Cu cuvântul am făcut cerul
îl şi pământul, că eram înipre-
W una cu Tatăl; si cu cuvântul
« port toate, ca un Cuvânt şi
înţelepciune, putere şi chip,
W împreună locuitor şi întocmai
0 lucrător.
Cine a pus vremile? Cine
^ păzeşte veacurile? Cine hotă-
u răşte şi împreună mişcă toate?
Fără numai Cel ce este fără
jj« început, pururea împreună cu
îl Tatăl, ca raza în lumină.
O nemăsurată iubirea Ta de
ţi oameni, lisuse! Că ne-ai
8 arătat iKuiă mai ’nainte vre-
B mea sfârşitului, ascunzând
ceasul şi adeverind arătat
semnele lui.
Toate le ştii, toate le cu­
noşti, lisuse, ca Cel ce ai
întru Tine toată vrednicia, pe
•0§ I I'M SKA KA gg. 613
care şi Tatăl o are dumne-
zeeşte; şi porţi întru Tine fi­
reşte pre tot Duhul Sfânt cel
pururea vecuitor, împreună
cu Tatăl.
Stăpâne, Doamne, Făcăto­
rul veacurilor, învredniceş-
te-ne pre noi să auzim atun-
cea acel sfânt glas, carele
va chema pre cei aleşi ai Ta­
tălui, la împărăţia cerurilor.
Treime fără început, ne­
zidită, Unime nedespărţită,
ceea ce eşti trei şi una; Pă­
rinte, Fiule şi Duhule, un
Dumnezeu; primeşte cântare
din limbile cde de lut, ca din
gurile cele de văpaie.
■Jl fliMiii ' N i . .'iKi irci
Locaş sfânt lui Dumnezeu
te-ai arătat Fecioară, că întru
tine sălăşIuindu-Se împăratul
Cel ceresc trupeşte, a Ieşit
frumos, înoind iarăşi pre om
întru Sine dumnezeeşte.
::lHKUl «tl
î' ( et'i» <c e^ti izvorul niiloi
I ndemnându~Te din milosti­
vire, Hristoase, ai mers de
bună voie să pătimeşti, Făcă-
torule de bine, vrând să ne
izbăveşti pre noi din patimi
şi de osânda cea din iad.
Pentru aceasta lăudăm cinsti­
tele Tale patimi şi slăvim,
 614 «03 ÎN s f A n t a şi m a re a zi §^

Mântuitorule, milostivirea Ta Ca iuţimea fulgerului ce gt

cea prea înaltf’. trece, aşa va fi atuncea ve- gj
nirea cea înfricoşată a Stăpâ-
Cântarea a 8-a, Irmos:
nului tău, suflete al meu. ^
Î
ngerii şi cerurile, pre Cel
ce Sv; poartă pre scaunul Auzit-ai ? Nevoeste-te dară, ^
„măririi şi ca un Dumnezeu sa- £•" i.
fn gata. ’ cT

¥^
SM? „Se laudă neîncetat bine-L- Când va veni Judecătorul
„cuvântaţi, lăudaţi-L şi-L prea cu întunerece şi cu mii de s#
¥M „înălţaţi întru toţi vecii“. tabere şi de puteri îngereşti,
Cu adevărat ai auzit, suflete,
ce frică va fi atuncea, suflete ^
w? al meu! Ce cutremur! Vai |î
m în ce chip mai înainte a vestit mie! Când vor sta toţi goi.
Hr is tos dumnezeestilor
9 Săi
A Treimei.
ucenici, spuind«-le sfârşitul;
Binecuvăntâm [>re Tatăl..
W? ci cunoscându-ţi sfârşitul tău,
găteşte-te dară, că vine Un Dumnezeu este Tre-^
vremea sîârsitului. imea, nemutându-Se Tatăl în
¥^
3
faţa Fiului, nici Fiul schini- ^
w?
^i}
Ştii, suflete cel neroditor, bându-Se în purcedere; ci, ^
W?
¥i
pilda slugii celei viclene;
teme-te şi nu fii nepurtător
osebite şi împreună pre câte ^
trele, o lumină, un Dumne- ^
Hi} de grijă de darul carele ai zeu slăvesc în veci. ^
w?
luat, nu ca să-l ascunzi în
¥^ pământ, ci ca să faci neguţă- Şi a(^um, a NAscâtoarei ^
¥ţ
torie. Pentru rugăciunile Născă-
¥^
Să-ţi lumineze candela ta, toarei de Dumnezeu, primeşte
rugăciunea noastră, Dumne- p
¥^
A?^
să se toarne într’însa şi unt­
delemn, ca şi fecioarelor zeule, şi trimite milele Tale |j
u
W(

¥^
k^

¥^
milostivirea; ca să afli atuncea,
suflete al meu, deschisă că­
spre toţi din destul şi dă
pacea Ta poporului Tău. ^
mara cea de nuntă a lui
a Hristos.
Irraofiul;
S& lăudăm bin(> 6& cuvÂntâm .
^
^
1 iigerii şi cerur Ie... ^
Fuga cea din ziua Sâmbe­
tei şi de iarnă, spuind-o în­ Cânlarea a 9 a, Irmns:

¥^
văţătorul, cu pildă grăeşte
de turburarea veacului de
acum celui de al şaptelea,
întru carele va veni ca iarna
H sfârşitul.
^
N aşterea pururea Fecioarei
„ceea ce s’a arătat mai |j[
„’nainte puitorului de lege, m
„în munte, prin foc şi prin
„rug, spre mântuirea noastră, ^
îHr
 «§ LUNI SKAUA îi» 615

jHţ „a credincioşilor, cu cântări c e le m a ri şi d u m n e z e e ş t i. C ă u

„neîncetat o slăvi m“. H r is t o s ne în v a ţ ă , că după
două z ile vo r f i, m a i în a in t e |J
A u z it - a i, s u f le t e , p re Ju d e -
în s e m n â n d z iu a p a t im ii, în ^
jj| cătorul strigând mai înainte
c a re se va aduce je r t f ă Ta-
ÎS şi, învăţându-te pentru vremea
t ă lu i. Sţ
m sfârşitului, găteşte-ţi lucrurile
H cele de ieşire de aicea; ca nu l^ â n g ă c ru c e a T a, M â n t u i-
cum va să te le p e d e D um ne- t o r u le , stâ n d M a ic a T a şi ^
^ zeu ca p re un n e t r e b n ic . văzând j u n g h ie r e a T a cea
n
fă ră d re p ta te , a s t r ig a t : Vai
|j| pela smochin te învaţă, o,
m ie , lu m in a m e a c e a n e a p u s ă !
suflete, pentru sfârşit; când
S t r ă lu c e ş t e lu m in ă t u t u r o r , ^
j[| îi sunt tinere frunzele şi-i
so a re al d r e p t ă ţ ii. S
va odrăslesc ramurile, iată, după
U
a c e e a v in e v re m e a se c e rtşu - Slava, a Trpiiiiyi- ^
lu i; şi tu , când vei vedea Q l U n im e S fâ n tă , T r e im e
JS a c e s t e a , să cu n o şti că e ste ceea ce e şti o D u m n e z e ir e şi
lâ n g ă u ş i. T r e in ie - U n im e , D u m n e z e u le , ^
f ir e în tre i fe ţe , m ă r ir e în -
j[S Q\n^ a lt u l, a fa ră de T in e ,
M ş t ie p r e P ă r in t e le T ă u ? Sau t o c m a i c in s t it ă ş i n e d e s p ă r ţ it ă ,
m â n tu e şte s u f le t e le n o a stre
c in e a f a r ă d e T in e ş t ie c e a s u l
jj^ s a u z i u a ? Că în t r u T in e sun t n e v o i. p

U to a te v i s t i e r i i l e în ţ e le p c iu n ii, Şi H^uui. a NaB-'fitoarei

ţ | H r is t o a s e , D u m n e z e u le . p r im e ş t e , H r is t o a s e , p re

c ă r ţ ile se vor d e s c h id e M a ic a T a , în t r u r u g ă c iu n e : c a

8u
a tu n c e a , când se
s c a u n e le ş i s e v o r v ă d i l u c r u -
vor pune p r in m ijlo c ir ile ei
lu m e a , s ă în t ă r e ş t i s c e p t r u r ile
să îm p a c i

ţ | r ile s t â n d t o a t e g o a l e ; c ă t o a t e îm p ă r ă ţ ie i şi să u n e ş ti în t r ’u -

su n t d e s c o p e r it e în a in t e a lu i na B is e r ic ile T a ie .
wu
D um nezeu. Apoi IrmoHul (Vintării a .
aijlercu [Hinirea Fecioarei...
v in e Ju d e c ă to ru l tu tu ro r
ti să S e s c o a t ă la ju d e c a t ă ; Cel îji tuctinie Diina Ih pAtuCint
pl'into DiiiDiiezeulc...
ce ş a d e p r e scaun de h e ru ­
dtipA
v im i, s ă s t e a î n a i n t e a l u i P i l a t
Ţ nlfi.l nostru...
ca un v in o v a t şi să p ă t i­
CiindiUMil zllpj
m ească to a te , ca să m â n tu -
A;)ij|:
ească p re A dam .
[j ouilHic al puterilor Iii cu uui...
A p r o p ia t u - s ’ a nouă P a ş t ile Şi cealaltă ifliiduealti. diH n tihitcin
 IN SFANTA ŞI MAREA ZI MARŢI
LA U T R E N I E
Aliluia. p0 glasul al y-!ea. Troparul, dft trei ori; lată Mirele vine in miezul uoptJi...,
care esto scris Luni, la Uireale. Apoi. nbiitHUUele StiliolDgji

După talâia Stihologie, Sedclua. glasul al 41ca.

Podohia: Oel ce Te-ai înălţat pre cruce..

re Mirele, fraţilor, să iu-
l^bim , candelele noastre să
le grijim, întru bunătăţi stra­
jă lucind şi în credinţă dreaptă;
ca să intrăm împreună cu
W Dânsul la nuntă gătiţi, cu fe-
cioarele cele înţelepte ale
jg Domnului. Că Mirele, ca un
w Dumnezeu, dă tuturor dar
cunună nestricăcioasă.
Slavă. i<l acum; lot aceasta
PuDă a (ioua Stiholn^ie, Sedelui, glasul ui
4 lea.
Podobie: Spâlinântatu-s’a losif...
Mântuitorule, adunând din ^
răutate cu pizmă preoţii şi
cărturarii, au îndemnat pre u
iuda spre vânzare. Pentru ^
aceasta ieşind fără de ruşine, ^
a grăit asupra Ta popoare- ^
lor celorfără de lege, zicând:
Ce'mi veţi da mie şi eu voiu da u
pre el în mâinile voastre? ^
Mântueşte sufletele noastre,
Doamne, de osânda acestuia. ^
Slavă, şl acuni; tnt acedsta ^
DupA a treia Stiholocip, Sţdclna. iîIheuI al ^
K-iea. U
Podoble. P r e tnteipciunea şl cuvântul...

Sfat fără de lege asupra Ta, Iuda, cel cu mintea iubi- ^


«0§ In ^FANTA şi
toare de argint, s’a întărâtat
asupra învăţătorului, vrăjma­
şul; s’a sfătuit, a gândit vân­
zare, a căzut din lumină,
primind întunerecul; a tocmit
preţul şi a vândut pre Cel
fără de preţ. Pentru aceasta
a şi aflat răsplătire precum
a fâcut ticălosul: spânzurare
şi moarte cu durere. Ci pre
noi mântueşte-ne, Hristoase,
Dumnezeule, de soarta Iui,
iertare de greşale dăruind ce­
lor ce prăznuim, cu dragoste,
prea curatele Tale patimi.
Slavâ, acum . tot uceastA
\pot Mvan^tiella clola Mfiiclu :
In vremea aceea fariseii s'uu dus şi e'au sf&-
tuit, cum L-ar prinde...
pâuâ la .
Binecuvântat, fie cel ce vine întru numele
W Domnului.
Psalmul ol).
Mâotueşte. Dumnezeule, poporul Tău .
Doamne milueşie,
W
(de 12 ori)
îi şl eclouistil;
Cu mila şi cu în d u ră rile..
4H(
Inda a Ectpnla cea mică
¥H CONDAC:
Iflasiil al 2-lea:
Fodobla: C p I c de sus Qăutând...
La ceasul sfârşitului, suflete,
4»^
m gândind şi de tăierea smochi­
{|
nului temându-te, talantul cel
dat ţie cu iubire de osteneală
n
Vi lucrează-1, ticăloase, prive­
ghind si strigând: ca să nu
U
ZI MAHTl DIMINEAŢA §«• 617
rămânem afară din cămara
lui Hristos.
ICOS
Pentru cete leneveşti, tică­
losul meu suflet? Pentru ce
ţi se nălucesc fără de vreme
griji netrebnice? Pentru ce te
zăboveşti cu lucruri tecătoare ?
Ceasul cel de apoi acum este
şi ne vom despărţi dela aceste
de aicea. Până când ai vreme,
trezeşte-te, strigând: Greşit-
am Ţie, Mântuitorul meu, să
nu mă tai ca pre smochinul
cel neroditor; ci ca un în­
durat milostiveşte-Te, Hris­
toase, spre mine, cel ce strigă
cu frică: Să nu rămânem
afară din cămara lui Hristos.
SINAXAR
IN SFÂNTA ŞI M A R EA MARŢI
Sinaxarul din Mloei, apoi accsta
In sfânta şi marea Marţi facem pomenire
do CGle zece fecioare din sfânta P^vanglielie.
Stlburi
Marea Marţi pe cele zece fecioare inalnte
oe pune
Ş i ele biruinţă aduc dreptului Stăpân.
e când Domnul nostru lisus Hristos se
suia la Ierusalim şi se ducea la patimă,
a spus ucenicilor Sâi mai multe pilde.
neTe din ele sunt îndreptate către Iudei.
Pilda celor zece fecioare, însă, a spus-o
pentru a ne îndemna spre milostenie şi in
acelaşi timp spre a ne învăţa să fim cu toţii
gata înainte de sfârâitul vieţii.
Domnul a vorbit mult despre fecioare şi
despre femei — sji fecioria are mult merit
şl este într’adevăr mare - dar pentru ca nu
cumva cineva trăind in feciorie să nu ee
grijească şi de celelalte virtuţi şi mai cu
seama de milostenie, prin care se vădeşte
 618 ••§ ÎN’ SFANTA şi marea /I g»

aceasta. Pe cioci din ele le numeşte iaţe- CftuUrea a S a. ({laşul al 2-lea, Irmut
Icpte, căci impreuDă cu fecioria aii avut fji
lu'jltul iDiheîşugatul untdelemn al milos­
teniei. Pe celelalte cinei le numefjte nebune,
(.‘ăci deşi ele aveau virtutea fecioriei, nu
aveau !□ aceeaiji mSsură şi milostenÎH. Deci
P oruncii muncitorului cei
trei cuvioşi tineri nesu-
„puindu-se, în cuptor fiiiul
sant numite nebune, pentrucă au savftrsil
cea mai mare virtute, dar nu s’au ingijil de „aruncaţi, au mărturisit pre
cea mai raicâ. asja că intru nimic nu se „Dumnezeu cântând: Bine-
deosebesc de desfrânate. Desfrânatele sunt
biruite de trup, iar ele au fost biruite de „cuvâtaţi lucrurile Domnului
bani, l'e rând se scurgea noaptea acestei
vieţi, au adormit toate fecioarele, adică au
„pre Domnul“.
murit. In adev&r moartea se numeşte somn.
Pe când dormeau ele, strigăt mare s’a făcut Să lepădăm lenea departe
la miezul nopţii; cele care aveau untdelemn dela noi şi să întâmpinăm
din belşug au intrat cu mirele la deschide­
rea uşilor, iar cele nebune, pentrucă nu a- pre Hristos, Mirele cel fără
veau untdelemn din belşug, il cîtutau dupâ
ce s'au sculat din somn. Cele Înţelepte, deşi
de moarte, cu făclii lumi­
voiau, n'au putut să le dea untdelemn în noase şi cu cântări, strigând:
clipa intrării, a$a că le-au răspuns zicând ■
„Nu cumva să nu ne ajungă nici noua. nici
Binecuvâtaţi lucrurile Dom­
vouă; duceţi-vă la cei ce vând, adică la să­ nului pre Domnul.
raci, şi cumpăraţi". Dar nu era uşor lucru,
căci după moarte, asta nu mai este cu pu­ Să avem din destul în va­
tinţă. Acelaşi lucru irarată învederat şi iisus
In parabola despre bogatul nemilostiv şi să­ sele sufletului nostru untde­
racul Lazflr. Fecioarele nebune se apropie
fără lumln.'t şi bătând in uşă strigă a ş a :
lemn de împărtăşire, ca ne-
..Doamne. Doamne, descliide-ne nouă!“ Iar făcând vremea răsplătirilor n
îniuşi Domnul le dă acea hotărîre in ’ricosă-
toare zicAndu-le; „Duceţi vă, nu vă cunosc
vreme de cumpărare, să cân­ HHt
pe voii Căci cum veţi putea vedea pe Mire tăm: Binecuvântaţi lucrurile
dacă nu aveţi ca zestre milostenia "
Pentru aceasta deci au rânduit purtătorii Domnului pre Domnul.
de Dumnezeu Părinţi să se aşeze io uccastă
zi pilda celor zece fecioare, ca să ne în ­ Câţi aţi luat talantul dela
demne să vegbem necontenit şi să fim ^ata
să ieşim Intru întâmpinarea adevăratului Mire
Dumnezeu, înmuiţiţi^vă daru
prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milos­ încă pe atâta, cu ajutorul hii
tenie. pontrucă neştiută este ziua şi ccasul
sfârşitului vieţii. Tot astfel prin istoria vieţii Hrisos, Celui ce l-a dat, cân­
lui losif să trăim in curăţic, iar prin minunea tând: Binecuvântaţi lucrurile
uscării smochinului să aducem rod duhovni­
cesc. Dacă vom săvârşi o singură virtute, Domnului pre Domnul.
ce i mai mare chiar, şi nu ne vom tiriji de
celelalte şl mai cu seamă de milostenie, nu Să lăudăm hlDC Bă ruvftiităm
vom intra cu Hristos io odihna veşnică, ci
vom fi întorşi ruşinaţi. Şi In adevăr nu-i Şi iarfti^i IriiKxiul
lucru mal lipsit de sfinţenie şl mai plin de poruncii muncitorului...
ruşine decât ca fecioria să fie biruită de bani.
Dar, o, Hristoase, numără-ne pe noi împre­ Nu cAntKm.
ună cu fecioarele cele înţelepte, rândue-rtc-ne
(;ceu ce eşti mai cinstilă...
in aleasataturm ăşi nemântueşte pe noi. Amin.
rj în d a tă :

«ANOANKLK

c
Cântarea h O^a, irmofi: ^

Apoi După cântarea lui Co<$ma Irmotiul de eea ce pre Dumnezeu Cel S|
dfliiA nri, troparelrt pe 12 şl ap<)l iarăţi Irmo-
•ill :ntru aotliidouă stranele împreună neîncăput, în pântece L-ai P
 •®§ MA11ŢI D IM IN EA Ţ A §0» 619

„încăput şi bucurie lumii ai agonisit candelă aprinsă din i

„născut, pre tine te lăudăm, fapte bune şi m'am asemănat :
„Preasfântă Fecioară“. fecioarelor celor nebune, trân-
Zis-ai ucenicilor, Bunule, dăvindu-mă în vremea lucră­
privegheaţi, că nu ştiţi ceasul rii. Stăpâne, nu-mi închide
întru carele va veni Domnul, milostivirile îndurărilor Tale!
Ci, scuturând somnul meu cel
n să răsplătească fiecăruia.
întunecat, scoală-mă şi mă
Intru a doua venire a Ta, bagă în cămara Ta, împreună
cea înfricoşată, Stăpâne, să cu fecioarele cele înţelepte,
mă rândueşti împreună cu unde este glasul cel curat al
i«
¥H oile cele deadreapta, trecând celor ce prăznuesc şi strigă
cu vederea mulţimea greşa- neîncetat: Doamne, mărire
lelor mele. Ţie.
[ar tn ioc d e : (de două ori)
rade-se sâ te iericim ••
Slavfi, şi acum ; glasul al 4-lea.
Irm osul:
Auzind, suflete, de osânda
C cya oe ai in<:uput...
celui ce a ascuns talantul, nu
|jiimin&nda. de trei ori*
ascunde cuvântul lui Dumne­
cămara Ta, Mintuitorul meu...
zeu; ci vesteşte minunile Lui;
liA L A U D E
ca înmulţind darul, să intri
l'unom Stihirilu po patru şl câatAti] Stlhirl
idinoifile, repRtându-lo. glasul 1 întru bucuria Domnului Tău.
Intru luminările sfinţilor L A STIHO AVNA
Tăicumvoiu intra eu, nevred- SllbJri Idlomcto, glasul al ti-lea
J nicul? Că de volu cuteza să veniţi, credincioşilor, să lu­
u intru împreună în cămară, crăm Stăpânului cu osârdie,
j| haina niă vădeşte, că nu este că împarte slugilor bogăţie;
de nuntă şi legat mă vor şi fiecare din noi să înmul­
jH scoate îngerii afară. Cură- ţim talantul darului dupre
H ţeşte-mi. Doamne, spurcâciu- măsură. Unul sa aducă înţe­
m nea suifletului meu şi mă lepciune prin lucruri bune; iar
UI inântueşte, ca un iubitor de altul să săvârşească slujba lu­
îl oameni. minării, să-şi împărtăşească
|îi (de două ori) credinciosului cuvântul său,
Îl celui ce nu ştie tainele, şi altul
kS ({laşul al 2'lea să"Şi împartă bogăţiasăracilor.
5| De lenea sufletului meu dor- Că aşa vom înmulţi împrumu­
g mind eu. Mire Hristoase, n'am tul. Si ca nişte economi credin-
iH?
 620 •0§ ÎN S F Â N T A ^^I \ U K I : A Z1 §0*

¥¥.cioşi ai darului, ne vom în­ al meu. Primeşte darul cu

vrednici bucuriei celei stăpâ- frică, împrumută pre Cel ce ţi
¥¥: ueşti. Căreia ne învredniceşte l-a dat, împarte-i la săraci şi
pre noi, Hristoase Dumne­ câştigă prieten pre Domnul,
zeule, ca un iubitor de oameni. ca să stai deadreapta Lui, când
s tih l'raplutu-ne-am dimineaţa di* mila Ta, va veni cu slavă şi vei auzi VJi
D jain ' e... glasul cel fericit: Intră slugă
Când vei veni întru slavă, întru bucuria Domnului tău.
its
lisuse, cu puterile îngereşti şi Căreia mă învredniceşte pre
¥^
u
vei şedea pe scaunul cel de ju­ mine cel rătăcit, Mântuitorule,
¥¥. decată, să nu mă desparţi pre pentru mare mila Ta.
mine, Păstorule cel bun; că ('ealHltn rAnrluonta, după nhiccm ( '^nfliiriln
'<u (itiihiuuitcle şi cutlrvu K^'&utjliulii'l
ştii căile cele deadreapta, iară
¥^ cele deastânga sunt strâmbe*
ÎHÎ Deci, să nu mă pierzi împreuna
cu caprele, pre mine cel înţe- La ceasul al şaselea.
¥
¥^
^
lenit în păcat. Ci, alăturându*
mă cu oile cele deadreapta,
Tro^xiriil l'KMHiK'.ti (ţl&kiii 1
u
artă-ne de prisosit. Mân­ u
să mă mântueşti, ca un iubi­ tuitorule, nouă, celor ce u
Vi tor de oameni. am greşit fără de măsură şi
¥^ SI b , yi fie lumiiiu Domnului Duinnezeu’ui ne învredniceşte să ne închi­
u
u
nostru preste noi...
W năm sfintei învierii Tale, fără
Mire, Cela ce eşti mai fru­ osândă; pentru rugăciunile
¥
¥^
4i^

^ mos cu podoaba decât toţi Preacuratei Maicii Tale, unule

W oamenii, Carele ne-ai chemat mult milostive. u

¥^
W pre noi la ospăţul cel duhov­
nicesc al nunţii Tale, desbra-
u
u

¥
¥^
it^

^ că-mă de chipul greşalelor IVniihlmcn plnsiil iil ( Ion

u

¥
¥^
^ mele cel ticălos, prin împăr­ ( ă la Domnul eete mila şl multă mântuire Ia Ei.

SI d
u
u
tăşirea patimilor Tale. Şi îm-
Dintni adUnourj am stiii^af către Tine, Diiamni'.
podobindu-mă cu haina slavei Doamnp, nuzi glasul nicu
Tale celei întrumuseţate, fă-
¥^ mă împreună şezător luminat
Din Pronrociu lui Ic 2 pi‘li:l. «'Htlrp
(’ap 1. vers l'l -:;H
u

¥
¥¥
H

^. la masa împărăţiei Tale, ca and uK*rgt*au acelea, mergeuu ţi aces­

un milostiv.
Slavă, 1^1 Hcum. ijloHUl lil 7-lf^a
U
lată, că-şi încredinţează Stă­
pânul talantul Său ţie, suflete
li tea, şi când acelea se opreuu. se a-
preau şi acestea: iar cAnd acelea se
ridi‘‘au dela pAmânt, atiinci impreură cu ele u
se ridicau şi roatele, pentrucâ duh de viaţă
era şl in roate. Doasupra capetelor fiarelor
8e vedea un ft’l (ie bo lts.intiusft sus, deasu­
pra capetelor lor. la inîSţişare ca cristalul
u
 •Og M A U jl St!.AUA §(j. 621

cel mai curat; iar t^iib bolta aceasta erau în­

tinse aripile Ifiîirelor unele spre altele, şi la
să intru împreună în cămară, ÎHt

fiecare !iară mai erau două aripi, care le aco­ haina mă vedeşte că nu este
pereau trupurile; fiecare mai aveadouîl aripi
care-i acopereau trupul. Când mergeau fia­
de nuntă şi legat mă vor scoate
rele, auzeam îâll'âitul aripilor lor, ca ud vuiet îngerii afară. Curăţeşte-nii,
de ape mari, ca glasul Celui atotputeiDie
sgomot straşnic, ca egomotul dintr'un lagăr Doamne, spurcăciunea sufle­
oBtifjcsc; iar când ele se opreau, i$i lăsau tului meu şi mă mântueşte,
aripile îq jos. După ce fiarele se opreau §i-şi
lasau aripile în jos, sgoniotul se auzea încă ca un iubitor de oameni.
sub bolta ce se întindea deasupra capete­
¥fi Ida două ori)
lor lor. Pe bolta de deasupra capetelor fia­
relor era ceva, care semăna ca un scaun im-
n Glasul >il 2 lea.
păretesc şi la inîăţiijare era ca piatra de sa-
n iir; iar sus pe acest scaun împărătesc era un
chip de om. Şi am mai văzut ceva, ca un De lenea sufletului meu
metal înroşit in !oc, ca nişte foc, sub care
se aflu acei ciiip de om iji care lumina îm­
dormind eu, Mire Hristoase,
prejur; dela coapsele acelui chip de om în n*am agonisit candelă aprinsă
Kus şi dela coapsele chipului aceluia in jos
se vedea un fel de îoc, un fel de lumînâ din fapte bune şi m’am ase­
slrălucitoare care*i împresura de jur împrejur. mănat fecioarelor celor ne­
Cum este curcubeul ce se află pe cer la vre ­
me de ploaie, aşa era iofâţişarea acelei Iu- bune, trândăvind în vremea
mioi strălucitoare, care-1 împresura; acela
era chipul slavei Domnului.
lucrării. Stăpâne, nu-mi în­
4Hi chide milostivirile îndurărilor
I ‘ro(.'hluieii. glasul dl 4 leit.
Tale, ci SQuturând somnul
H
Dădăjduească Israîl spre Domnul, de acum meu cel întunecat, scoală-mă
şl până în veac. şi mă bagă în cămara Ta,
jti(
Stih împreună cu fecioarele cele
iH( loamne, nu s'a îngâmfat inima mea, nici 8'au
>n^
înţelepte, unde este glasul cel
înălţat ochii mei.
curat al celor ce prăznuesc
)H( . L^'lelali", [iret'Utii i iil iiunlca <^eas. fără m
H lip CatiHDifl A;)ol cetim Kvunj^helia ^li cântam
şi strigă neîncetat: Doamne,
fericirile ^i; mărire Ţie.
iH( i'omeneşte-ne pre noi, Doamne..
(de dOLi& oH).
i»i( ('n lUHtiiiii
liinsul ul 4-lcn.
>i cek'lalK! toate, precuTi hh arfttat Luni.
Auzind, suflete, de osânda
celui ce a ascuns talantul, nu
ascunde cuvântul lui Dumne­
In Sfânta .şi marea zi Marţi zeu, ci vesteşte minunile Lui,
S !•: A H A ca înmulţind darul, să intri
l' jpft Hiiul.iuil incop.iiur ob^nulta ^t>hologje. întru bucuria Domnului tău.
1,H lioamne, strigat-am-,. •unpni SUhinie pe
'de două ori)
Iu, :jl căiil.iiii ui't te Stiliin iduiuif.Io. glas <l 1
tilasiil al <>-li'a o
ntru luminările sfinţilor
_ Tăi, cum voiu intra eu ne­ Veniţi, credincioşilor, să lu­
vrednicul? Că de voiu cuteza crăm Stăpânului, căci cu o-
 633 •Og IN SFÂNTA Şl MAREL\ Zi
sârdie împarte slugilor bogă­
ţie; şi fiecare din noi să înmul­
ţim talantul darului dupre mă­
sură. Unul să aducă înţelepciu­
ne prin lucruri bune; iar altul
să săvârşească slujba lumină­
rii, să-şi împărtăşească credin­
ciosul cuvântul său celui ce
nu ştie tainele şi altul să-şi
împartă bogăţia săracilor. Că
aşa vom înmulţi împrumutul.
Şi ca nişte economi credin­
cioşi ai darului, ne vom în­
vrednici bucuriei celei stăpâ­
neşti. Căreia ne învredniceşte
pre noi, Hristoase, Dumne­
imzeule, ca un iubitor de oameni.
(do dou& ori)
îl
Când vei veni întru slavă,
lisuse, cu puterile îngereşti
şi vei şedea pre scaunul cel
de judecată, să nu mă des­
parţi pre mine, Păstorule cel
bun; că ştii căile cele dea-
dreapta, iar cele deastânga
sunt strâmbe. Deci, să nu mă
pierzi împreună cu caprele,
pre mine ce! înţelenlt în păcat;
ci alăturându-mă cu oile cele
deadreapta, să mă mântueşti
ca un iubitor oameni.
Mire, Cela ce eşti mai fru­
mos cu podoaba decât toţi
oamenii. Carele ne-ai chemat
pre noi la ospăţul cel duhov­
nicesc al nunţii Tale, des-
bracă-niă de chipul greşalelor
^ mele cel ticălos, prin împăr-
^
tăşirea patimilor Tale şiînipo- h
dobindu-niă cu haina slavei
Tale, celei înlrumuseţate |j
fă-mă împreună şezător Iu- U
minat Ia masa împărăţiei Tale, ^
ca un milostiv.
Slavâ, şi acum; glasul al 7-lea. ^
y||,
lată , că-şi încredinţează^
Stăpânul talantul său ţie,
suflete al meu. Primeşte da- ^
rul cu frică, împrumută pre |J|
Cel ce ţi l-a dat, împarte-1 la ^
săraci şi câştigă prieten pre
Domnul. Ca să stai deadreapta
Lui, când va veni cu slavă şi
vei auzi glasul cel fericit:
Intră slugă întru bucuria Dom-
nului tău căreia mă învred- ^
niceşte pre mine cel rătăcit, ^
Mântuitorule, pentru mare ^
mila Ta.
IB JIK R CU EVANGHELIA
L ii.niiiă liiiă .. ^
i*ro('biai«D. glaaul al 6-lea
S<'oalâ-Te, Doamne, intru odihna Ta, Tu ^i W
sicriul filinţiril Taie, S
SUli:
A ilii-Ti aminte Doamuc (le David şl de tonic
blâadoţele lui.
Delft lejjiff. cttlr«»
Cap 2, veri 5- IU.
tUDCi s'a pogoiil Î8ta lui Faiaon la lâii,
să se scalde, roabele ei o iDsijirii |ie
malul râului, ^i vdzând ca sicriai>ui in
păpuriţj, a trimes pe uiui din roabele sale
să i aducă. Şi deRcliizându-i. a văzut C( [.'iliii :
era un băiat care plânuea. Atunci i s'a lâout
milă de el fetei iui h’arHon şi a z is : „Acrsia-i
dintre copiii Evreilor". Iar sora copilului a
zis către fata lui l-’arao n : „Voieşti să mă duc
să-ţi chem o doică dintre livreice, ca să alăp­
teze co p ilu l?" Fata lui Faraon l-a zis: ..Du te
 ••8 MAKTi m :a r a go» 623
tu
Şi s’a diis copilu şi ii clieinat pe mama prun­
cului. Atunci fftta hii l‘'araon t-a zis: „la-mi 11»** wL: ! rS r v i) c.» / cJ z, i\
copilul aceslu şi mi-l alfipteazS, căci eu am
să-ţi plâtpsc“ . a luat îeraeia copilul )ji l-a In Sfânta şi marea zi Marţi
atăp(at. După ce a crcscut copilul, doica l a
iiiius la fata lui i-'araon şi i-a îost ca fiu. şi Cutiin I'aveearniţH cea mare
i a pus numele Moise, penlrucâ şi zicea: „Din
apa l-am scos". care cântăm; Tncâutarfta lui
Audrel CrituaDui.
F r o c l i l mnn , ijluaul al 4- l ea
Cântarea a 3 fl, tţlasul al !^-lea. Irmos
latil acum oc etite hun, sau ce este iruinos,
fărA numai a locui fraţii ImpreunA. intea mea cea nerodi-
^Ulj.
„toare, arată-o aducă-
t' H mirul |>re cap. ce se pogoară pre barbfi,
„toare de roadâ, Dumnezeule,
pre barba lui Aaron. „Lucrătorul bunătăţilor şi Să-
Otila Iov. ceiirn „ditorul celor cuvioase, cu
Cap, 1. vei 8. 13 22.
„milostivirea Ta“.
îf#
^ i intr'o zi, cfind feciorii şi fetele lui Iov Vremea sfârşitului este;
^ mâDCftu şi beau vin In casa fratelui lor
^ a l inai mare, sosi un vestitor la Iov t^i-i spu­ deci, să ne întoarcem, Hristos
se: „Fiali erau la arftturft şi măgăriţele păşteau învaţă; că va veni într’o cli­
pe lâD^i^ io; alunei Sabeeoii năvăliră aBupra
lor. puserft mâna pe vite ţi pe robi ii trecură peală; veni-va şi nu va ză­ u
priD ascuţişul sfibid. î^i am scăpat numai eu
j'iDgur am venit sa ţi dau de veste!" Nu
bovi, ca să judece lumea sa.
slâr^îi.se vorba bine şi altul sosi şi spuse: „ro*
cui lui Dumnezeu h căzut din cer şi a ars Arătând Hristos, că fără de
o;le tale şi p 2 robii tăi şi i a mistuit, f^i am
scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau
veste va fi venirea Lui, a grăit
de veste!" Nu sîârşbe vorba bine şi altul de stricăciunea cea negândită,
sosi gi spuse: „Galdvooii. împărţiţi in trei cete,
au dat năvală peste cămilele tale şi le-au r i­
ce s’a adus pre pământ odini­
dicat, şi pe robi i-au trecut prin ascuţitul oară, pre vremea lui Noe.
săbiei. Şi am scăpat numai fu singur şi am
venit să-ţi dau de veste!“ Nu sfârşise vorba
bine şi altul sosi şi epuse: .Fecio rii tăi şi
Cămara s’a deschis şi îm­
fetele tale mâncau şi beau vin in casa fra preună cu dânsa s’a împodo­
telui lor mai mare. Şi iată că un vânt năpraz-
nic 86 stârni din spre pustie şi izbi in cele bit şi duninezeeasca nuntă;
patru colturi alo caeei, şt casa se prăbuşi Mirele este aproape, chemân-
peste tineri şi ei muriră Şi am scăpat numai
eu singur şi am venit să-ţi dau de veste". du-ne pre noi; deci, să ne
Atunci Iov 88 «culă şi-şi sfâşie veşmântul şi
86 rase pe cap şi căzând la pământ se pro­
gătim.
sternă Şl rosti; „tîol ieşit-am din pântecele
mamei mele şi gol mft voiu întoarce in pă- Casa lui Simon Te-a încă­
m&Dt' Domnul a dat, Domnul a luat; fie nu­
mele Domnului binecuvântat!*’ Şi intru toate
put, împărate lisuse, pre Tine,
acestea, Iov nu păcătui şi nu săvârşi nicio Cel neîncăput pretutindenea
nerozie laţă de Dumnezeu.
şi femeia păcătoasă Te-a uns
!:ij indatâ cu mir.
bă se îndrepte?,e rugăciunea niea...
Umplându-se femeia de mi- &
Bfauliella dela Matoiu şl cealaltă rându»aiA
i Mturgliici celt-1 mal înainte alinţito rea?ma cea de taină, Mântui- ^
în’
 624 ■Og
Wî toriile, s’a izbăvit de împuţi-
ciunea cea dintâi a multelor
jg păcate; că mirul vieţii izvo-
m răsti.
H P re Cel ce a închipuit mai
Tu însuţi, Hristoase, fiind
m hrana cea cerească, viaţa ce-
lor flămânzi, ai mâncat cu oa-
H menii, arătând mai ^nainte
smerenia Ta.
S U cenicul cel neniulţumitor
55 lepădându-se de Tine, Hris-
■" toase, şi întorcându-se spre
vinderea Ta, a îndemnat asu­
pra Ta toată adunarea gloa-
^ telor celor fără de lege.
jg Ţ ie, FiuiuVî'mpreună şi Ta-
jj| tălui şi Duhului celui drept,
unei firi mă închin şi o laud
despărţindu-o dupre feţe şi
UI unindu-o dupre fiinţă.
Şl acum, a Nâscftloarui
|î^ Mieluşeaua care Te-a năş­
i i cut pre Tine, Păstorul şi Mie-
Iul, lisuse Dumnezeule, puru-
rea se roagă pentru toţi pă-
niântenii, cei ce cred întru
m Tine.
Scilvina, L'lue<i] I tii
^ PodobiB C eata îngerească..
51 I ată, s’a adunat vrăjmăşeşte
|g sfatul cel viclean cu adevărat,
să judece spre moarte ca pre
un vinovat, pre Cela ce şade
H sus ca un Judecător şi Domn.
Acum se adună Irod cu Pilat,
J J împreună şi Ana si Caiafa, să
ÎN SFANTA Şl M AnHA'ZI ^
întrebe pre Cel ce este unul,
îndelung răbdător.
Cflolarea a 8-a, Irn^oa
* ’nainte în rug Iui Moisi
„minunea Fecioarei, în mun-
„teleSinai oarecând,lăudaţi-L,
„bine-L-cuvântaţi şi îl prea
„înălţaţi întru toţi vecii“.
N u doară că nu ştia vremea
sfârşitului. Cel ce stăpâneşte
veacurile, a zis mai înainte că
nu ştie ziua aceea; ci ca să
pună hotar tuturor spre umi­
linţă.
Când vei şedea, Judecăto-
rule, despărţind ca un păstor,
precum ai zis, caprele de oi,
să nu ne lipseşti. Mântuito­
rule, de stareaaceea deadreap-
ta Ta, cea dumnezeească.
T u eşti Pastile noastre. Cel
ce Te-ai jertfit pentru toţi ca
un miel şi ca o jertfă, şi ier­
tare degreşale;dumnezeeştile
Tale patimi, Hristoase, le prea
înălţăm întru toţi vecii.
C u moara, cu ţarina şi cu
casa s’a asemănat toată vieaţa
aceasta, o, suflete al meu.
Pentru aceasta aibi inimă cu­
rată către Dumnezeu, ca să
nu laşi nimica din trup stri­
căciunii.
N u numai la farisei şi Ia
Simon ai voit a intra în casă
 •>§ MAUJl S i:^ A 625

1HÎ la mâncare, Mântuitorule, ci Irrnneill;

M lAiiilâm, hine sa
J| încă şi vameşii şi păcătoasele t’ftulHrjui H (» a. Irmo6'
H se îndestulează de milostivi- re Cel ce a ÎQL'liipuit mai ’uainti»..
îl rea Ta.
n Iubind dragostea banilor,
P re ceea ce a zămislit după
trup, mai presus de fire, ^
5^ vânzătorii! Iuda, deşertându-
ţ| se minii, a început a gândi de „în pântece, pre Cuvântul
iHt vinderea Stăpânului şi venind „Carele a strălucit din Tatăl ^
la cel fără de lege, i-a tocmit „fără de ani, pre singura i î
jg p i'e ţ u l.
„Născătoare de Dumnezeu, cu
„credinţă să o mărim".
O, ce mâini fericite! O, ce
n păr şi ce buze, ale păcătoasei V remea lucrului este, pen-
tru mântuire. Deci, luându-ţi gj
j[^ pocăite! Cu care a vărsat mi-
H rul pre picioarele Tale, Mân- talantul, suflete al meu, adică ^
chipul cel dintâiu, cumpără-ţi gj
ţ| tuitorule, ştergându-le şi ade-
« sea sărutându-le. vieaţa cea veşnică. îrt
n
ţ|| Ş ezând Tu, Cuvinte, femeia I mpodobindu-ne sufletele ^
n a venit la Tine şi plângând ca nişte făclii luminoase, să
{* lângă picioarele Tale, Mântui- intrăm împreună cu Mirele, ^
Jjj toriile, a deşertat sticla cu care merge la nunta cea ne- m
mirul pre capul Tău, Cel ce stricăcioasă, mai înainte până ^
ţs uisuţi eşti mirul cel fără de ce nu se închide uşa. îW
^ moarte.
Vrând să arăţi t u t u r o r ,^
H
A Trclmet
lisuse, umilinţa Ta cea mai ^
R Hinc‘ iivantflm pre Talii..
presus de fire, Te-ai ospătat
H I mpreună cu Talăl, pre Fiul cinând în casa tui Simon, ^
ţ|| şi pre Sfântul Duh, pre Sfânta
Treime întru o Dumnezeire o
Cel ce esti hrana flămânzilor, an
slăvim, strigând: Sfânt, Sfânt, C ela ce eşti pâinea cea fă- ^
S Sfânt eşti în veci. cătoare de vieaţă, lisuse, ai ^
fel tti Mtn, tt Nd-iCâtoarol
mâncat ia Simon fariseul, ca ^
păcătoas.a să dobândească gj
Pentru rugăciunile Prea­ darul Tău cel fără de preţ,
curatei Maicii Tale, Mântui­ prin vărsarea mirului. JJ
torule, şi ale apostolilor Tăi,
trimite nouă milele Tale din M âinile ’mi sunt spurcate, m
destul şi dă pacea Ta popo­ buzele'mi sunt de desfrânată, |S
rului Tău. vieaţa necurată, mădularele S
 ■*
DCC.

626 iǤlN SI \ SlK >1 M A t iU M V ltn SiiAKAgOi

'«iHva, a Iru in iei

stricate; ci slăbeşte-mi şi mă
iartă, strigat-a păcătoasa către P ără de început eşti, Pă­
Hristos. rinte, nezidit eşti, Fiule, de
un scaun eşti, Duhule; unul
V enind femeia la picioarele întreit dupre fire şi întreit
Tale, Mântuitorule, a turnat dupre feţe, un Dumnezeu
mirul, umplând locul de bună adevărat.
mireasmă şi umplându-se şi aiiuiu tt Nâ«cA(u»r«i
de mirul iertării faptelor ce­
lor rele. N ăscătoare de Dumnezeu,
nădejdea celor ce te cinstesc
D e miresme sunt bogată, pururea, nu înceta rugând
iară de fapte bune sunt să­ pre Cel ce S^a născut din tine,
racă; cele ce am aduc Ţie; să mă izbăvesc din nevoi şl
dă-mi şi Tu cele ce ai şi mă din toate ispitele.
desleagă şi mă iartă, strigat-a iar&0i IcBiDMUl
păcătoasa către Hristos.
I' re ceea ce a zămislit...

l. a mine este mir strică- .'^i II lut-tuiiif [iAi i M la i)Aiiiăiil

Apiii
cios, iar la Tine este mir de
S flQte Dumnezeule.
vieaţă, că mir este numele SI ih lp A
Tău, carele se varsă spre cei ratfti noBlru...
vrednici; ci mă desleagă şi CoDdai;u] iile l i»i
mă iartă, strigat-a păcătoasa hoam ne al puterilor Iii cu qoî...

către Hristos. ^1 lettlaltfi râiiilut-RiH dupie ubicriu lî

ÎW
 IN SFANTA $I MAREA ZI MIERCURI
LA U T R E N I E
Uupa >^ei 9ASfl Psalmi, A lilula, pe glasul al 8 1 c h , şi T ro iiaru l. I ată Mirele vioe ia miezul oopUi.
dfl trei oh ( ’aută LudI, ia Utronle Apoi obişnuitele fiUtU'iojfii
Diipâ InUlia Stilulogle. Sedelna iţiamil ni .S-1pa

Podoi)la t»e l'rumuBeţea Fecioriei taie... Slavâ. bi acum, lut aceubla.

[)upA a doua Stibolof^le, Scdelna glasul al
4-lea.
ăcătoasa a venit Ia Tine, Potlobla; D egrab ne iiitâmpioă..
vărsând mir cu lacrimi
pre picioarele Tale, iubitorule I uda cel înşelător poftind
de oameni, şi s'a vindecat cu iubirea de argint, a gândit cu
porunca Ta de putoarea rău­ vicleşug să Te vândă, Doam-
tăţilor; iar ucenicul cel ne­ ne, pre Tine, comoara vieţii.
mulţumitor, suflând împotriva Pentru aceasta şi îmbătân-
darului Tău, l-a lepădat pre du-se, a alergat la jidovi şi
el şi s’a amestecat cu noroiul, a zis călcătorilor de lege:
vânzându-Te pentru dra­ Ce-mi veţi da mie ? Şi eu îl
gostea banilor. Slavă Hris- voiu da pre El vouă, ca să-L
toase, milostivirii Tale. răstigniţi.
 628 iO g IN VIMII A Z l g j.

n S ' ) l \ . H .
;iA H irt IH KUlii>|o^'it‘ S<’()rtnti. ^Iu k ii I 1 '
l‘'."i..Mi-
U
P ăcătoasa ştergând cu căl­
dură preacuratele Tale pi­
Hi
cioare, cu părul capului ei,
şi dintru adânc suspinând, a
H strigat cu plângere: Indurate,
nu mă lepăda, nici mă urî.
Dumnezeul meu, ci mă pri­
meşte pre mine, ceea ce mă
pocăesc şi mă mântueşte, ca
un iubitor de oameni.
Sljivi.. -I Hi'um
* Hire (im tV
r»aii4lit*li>i .!-i j luiii-
|n vremea acte<^, poporul care fusese cu
I:s.a în Vitanla, mărturisea că ?;i a strigat
din mormânt..
' ‘ eci ceea ce ţ'râesc Eii. grfitsc cum îWi a
zis Tatăl,
l’jilfji .)0 9Î r.’i'.îil’ilH iîu lui
lrJll(l^"l li»? diN.j'i ii:V 'i iM>|iir(»lc ,n.* V J , apo’
<Hin■
>] it iiM H’iil.ii) :nii,iii fiiiiii ^tr ill Ic ii[ipr< iinf^
( ă o i i i t C H H ;i ti.
re piatra credinţei întă-
P rindu-mă, lărgit-ai gura
„mea asupra vrăjmaşilor mei;
„că s*a veselit duhul meu a
„cânta: Nu este sfânt ca Dum-
„nezeul nostru şi nu este
„drept, afară de tine, Doamne“.
I n deşert şi cu minte în­
răutăţită se adună adunarea
33 celor fără de lege, ca să Te
R dovedească vrednic de pier-
H zare, pre Tine, Hristoase
m i l I I I ! (II - ( lA l r t
Mântuitorule; Căruia cântăm:
Tu eşti Dumnezeul nostru şi Hi*
^! oriOtântul Tiiii... nu este sfânt afară de Tine,
Doamne.
S fătul cel cumplit al celor
fără delege fiind cu suflet îm-
potrivitor lui Dumnezeu, se
sfătueşte să ucidă ca pre un
netrebnic pre Hristos Cel
drept; Căruia cântăm: Tu
eşti Dumnezeul nostru şi nu
este sfânt afară de Tine,
i'it aceasla
Doamne.
yi i idaift liite n ia rv a iiji<a.
ii Kv Hlăiitului
MhI oI. { ONHAC
ţ{hlKlil )\l i-Ic'U
l'ortfjliia l ei ce Te-al inăl.at pre cruce..
Mai mult decât desfrânata iHf
m
>1.4P făcând fărădelege, ploi de
lacrimi nicicum nu Ţi-am
adus. Bunule; ci cu tăcere s#
rugându-mă cad către Tine, m
sărutând cu dragoste prea­
^11 s i i l h | ;; k n [ m . i . . -
curatele Tale picioare. Ca
să-mi dai iertare de greşale
ca un Stăpân, mie, celui ce
strig, Mântuitorule: De înti-
năciunea faptelor mele cu-
răţeşte-mă.
ICOS
F emeia care era mai ’na-
inte desfrânată, degrab s’a
arătat înţeleaptă, urînd lucru­
rile păcatului celui grozav şi
desmierdăciunile trupului;
aducându-şi aminte de ru­
şinea cea mare şi de osânda
 \iii',[{': jj
*« §0* 629
w ---- ---------------------- -

muncii, cari vor răbda păcă- a se piopovedui pretutindeni, in toaiă lumea, U

: fapta ei bună.
jjl toasele şl desfrânaţii, dintre TrebuvJ să se f^tie ca l'emeiu aceasta pare
I că este unu şi aceeaşi la tofi Ivvangh'liţtii,
w cari cel dintâiu fiind eu, mă dar nu este a;a. U
J| îngrozesc; dară petrec în o- După cutn spune dumuezeescul Hrisostom,
Ia cei dintâi trei Evan^helişti este voiba de
w biceiul cel rău, €u nebunul.
^
una;ji aceeaşi femeie, numită m deobşte fe-
Iar femeia cea desfrânată te- meiea cea păcătoasa. La Evanf»helistul loan,
însă. nu e vorba deaceastă l'emeie. ci de altă
v-l,
J| mându-se şi sârguindu-se, a femeie care are o viată curată. Maria, sora
venit degrabă strigând către lui La/.ăr, pe care n'ar fi iubit-o Hristos de-ar
Ii fost o păcătoasă. Maria, spre deosebire de
Mântiiitorul: lubitorule de celelalte, cu şase zile înHinte de Pas;ti, pe u
c â n i l)omnul i^edea la ma.să în casa ei din
w oameni şi îndurate, izbăveş- Vitania, a întrebuinţat mir şi l-a turnai pe u
jS te-mă de întinăciunea faptelor fiumoasele Lui picioare iji I le-a şters cu
părul capului ci, arătând îată du Hristos un u
mele. respect nespus d ' mare, oferindu-I mirul ca u
Vi lui Dumnezeu. l‘Ia ştia bine că la jertfe se
aducea untdelemn lui Dumnezeu, preoţii se u
S I NA X A R sfinţeau cu mir, iar lacov altădata a uns cu
untdelemn stâlpul inăltat lui Dumnezeu I-a
*« IN SFÂNTA Şl M AREA M IER C U RI
kH adus lui acest rair şl l-a dăruit învăţătorului
HiH Sinn\ri*-ui «lin Minci «poi Hi't'usla ca lui Dumnezeu, pentrucă I-a sculat din
Vi niorti pre fratele ei. Din pricina asta nici
iQ sl'iinta îi marea Miercuri dumoezeeştii Domnul nu-i făcădue^tc vreo răsplată, In tr’a- VA
m păpinţi au liotârit sfi S2 tacă pomenire de l'c- d^văr. cu acest prilej numai luda murmură
meiH cea pacătoaeă, care a uqs cu mir pe din pricina iubirii sale de argint.
” riomnul, peiiti ură lucrul acesta s'a întâmplat Cealaltă femeie, adică cea păcătoasă, după
” puţin înainte de mâotuitoarea piitimă. cum au istorisit sfinţii Evarghelişti M at(i şi
Vi Marcu, a t'irnat acel mir de pret pe capul u
Vi lui llsus, cu două zilo înainte de Paşti, pe
hemeia ce-a turnat mir pe-al Iui Hristoa când lisus, i ra tot în Ierusalim şi tot pe
Vi
trup, când stătea la masă. dar in casa lui Simon u
Vi leprosnl. He această femeie păcătoasă gi uce­
'inirija şi alosa a preiochipuit. nicii s’au supărat; şi supărarea era dreaptă,
Vi
pentrucă se gândeau bine la dorinţa lui Hris­
âad lisus s’a suit in lerusaKm fji era tos de a face milostenif. Mai mult: acestei
Vi incasa lui Simoa leprosui.o femeie femei păcătoase i s’a dat şi răsplata de a se
păcătoasă s’a apropibt de E i Jji a tnr- duce vestea despre fapta ei bună în toată
Vi capul Iui acel mir de mare preţ- Po- lumea.
Vi intnirca ei s’a pus in această zi, peiitruca, Prin urî!i:ire unii spun că est« vorba de una
dnpă euvâutul Mântuitorului, să se predice şi aceeaşi femeie, pe când învăţătorul cel cu u
W pretutindonea şi tuturor îapta ei cea plină rostul de aur spune că este vorba de două u
^ de toarte muit^ căldură. Ce-a îndemnat-o femei.
I™ oare la asta? Dragostea pe care ea a vă- Sunt în sl unii care spun că e vorba de
Jj zuteă o arii Hristos pentru toti, prietenia Lui trei femei: două cele amintite mai sus, care
2 CQ toţi oamenii gt mai cu seamă raptul de i-au tnrnat mir nu cu mul^ înainte de ) atinia
jjg acum când L*a văzut că intră în casa uuui Dnmnului. inr o a treia cu n v l l inain!e de
JS lepros p« care Ipgea îl socotea necurat s^i acestea, dar mai bine spus prima care a tur­
^ poruncea să fie îndepărtat dintre oameni. Se nat mir pe Hristos, aproape pe la mijlocul KV.
** eâadea deci femeia că-i va vindeca :ji boal i predicării evanglielice; c ; era şi defrânată
W ei (lupă cum a vindecat-o pe a aceluia. Şi şi păcătoasă. Aceasta h venit in casa fari- u
Uj Intr’adevăr, pe când fjedea la masă. I-a tur- spului Simon şi nu a lui Simon leprosul; i-a
Ijg nai pe capul Lui mir în valoare cam de trei turnat numai mir pe p'cioarelc lui Hrisfos;
sute dfi dinari. Ucenicii, dar mai ales Iuda, de fapta ei s’a scandalizat numai fariseul; şi
au certat-o. Hristos, Insă, i-a luat apararea în sfârşit qî ii dărueşte Mântuitorul jeitarea iU
w ca 8â nu îndepărteze gândul ei cel bun. in pănatplor. Dpspre această păcătoa.să poves- «s'
** urmă Hristos face pomenire de ÎDsroparea 'f'^^te numai dumnezeepculLucape la mijlocul u
** Sa fipre a întoarof» pp Iuda rlela vânzare (jii Ev°n ?b ei'> i ppip după ciin) sprs mai sus. u
Jll a învrednicit pe femeie do marea cinste de Căci după ce povesteşte îapta acestei femei it *
 5CX«!‘
630 ÎN SFANTA SI M A H EA ZI
•»§
păcătoase, adaugă iQdatăacesle cuvinte: „După
aceasta lisus a mers prin oraşe şi sate, bme-
vestind şi propoveduind împărăţia lui Dum­
nezeu". Din aceste cuvinte se vede câ lapta
acestei îetnel păcătoase nu s’a întâmplat in
timpui patimilor Prin urmare şi diu pricina
timpului, şi diu pricina celor ce L-au primit
pe Hristos, şi din pricina persoanelor şi din
pricina caselor, dar locă şi din pricina chi­
pului in care a turnat mirul, urmează că au
fost trei fem ei: două păcătoase,iar a treia,
sora lu i Lazăr, Maria, care strălucea printr’o
viaţă curată. In privinţa caselor; una este
¥^ casa fariseului Simon, alta casa lui Simon
¥^ leprosul in Vitania, şi alta iarăşi casa suro­
WÎ rilor lui Lazăr, Maria şi Marta, tot in Vita-
nia. Din acestea rezultă iarăşi că Hristos a
im luat parte Ia două ospeţe in V itania: unul
¥^ cu şase zile inainte de Paşti, în casa Uii L a ­
zăr, când a mâncat impreună cu E l şi Lazăr,
după cum istoriseşte îiui tunetului, grăind a ş a :
..Cu şase zile inainte de Paşti, a venit lisus
¥^ ÎD Vitania, unde era Lazar, cel ce murise şi
pe care Hristos l-a înviat din morţi. Ş i i-au
făcut Lu i acolo cină şl Marta slujea, iar Lazăr '
¥^
era unul din cei ce şedeau cu E l Ia masă.
41^ Iar iWaria, luând o litră de nard curat de
¥^ mare preţ, a uns picioarele lui lisus, şi I-a
W? şters nicioarele Lui cu pfirnl capului ei“ .
Cea'altă cină I s’a îacut Lui cu două zile
Vi înainte de Paşti, pe când Hristos era tot in
«? Vitania, în casa hii SIraon leprosul; atunci
¥^ s’a apropiat de E l femeia păcătoasă şi a
turnat mirul cel de mare pret. Că aceasta s’a
petrecut cu do’iă zile înointe de Paşti o a-
¥^ rată sfântul Evanghelist Matei când scrie câ
Hristos a spus u cen icilo r; „Ştiţi că după două
zile sunt Paştile“ . Ia r mai jos puţin, sfântul
¥^ Evanţ^helist M^tei ndauţă: „Ş i fiind lisus în
Vitania în c a s i Iul Sîmon leprosul s’a apro­
piat de el o femeie păcătoasă, având un ala-
¥¥. vastru cu mir cie mare preţ şi l-a turnat pe
¥^ capul Lui D0 când şedea la masă“ . Tot aşa
¥^ spune şi M a rcu : „Ş i după două zile erau
Pastile şi Azimlle; şi pe când era în Vitania
în casa lui SIraon leprosul şl şedea la masă,
W( a ven t o femeie" şl celelalte.
W5 Sunt şi unii cari susţin ca femeia care a
¥^ uns cu mir ne Domnul despre care vorbesc
¥^ cei patru Evantjheiişti este una şi acceaşi.
Ei socotesc că Sl'non fariseul şi Simon le-
¥¥i prosul este una ?i aceeaşi persoană şi fac
¥^
din el şi taiîtl lui Lazăr şi al surorilor sale,
Maria şi Marta, Mai sustiii câ este una şi
¥^ aceeaşi cină: anoi că este una şi aceeaşi
cas'^, cea din Vitania a lui SImon, care a
MM
pregătit foişorul cel aşternut, unde a avut
ioc cina cea de t'n‘nă
^HC Părerea acpsfora însă nu este dreaptă. I s'au
¥< dat lui Hrisfns două mese în Vitania, in afa­
H ră de lerusa'im: n n acu şase zile, iar alta cu
două zile inainte de Paştile Evreilor, după
go>
u
cum s’a spus. Atunci şl femeile au adus lui
Hrislos mir şl l-au turnat pe E l in chipuri
diferite. Cina cea de taină şi foişorul cel aş­
U
ternut a fost pregăiit în Ierusalim şi cu o zi
inainte de Paştile Evre ilo r şi de patima lui
Hrifitos. U nii spun că au pregătit cina in casa
unui om necunoscut; alţii că au pregătit-o
in sfântul Sion, în casa ucenicului loan cel
care şedea pe pieptul lui lisus. Aici, în ade­
văr, au fost ascunşi ucenicii de frica Iudeilor,
aici, după înviere, a pus Toma degetul în
coasta lui Hristos, aici a avut loc pogorirea
Sfântului Duh in ziua Cincizecimii şi încă
alte fapte nespuse şi tainice.
Mi se pare insă, şi este adevărat, că esle
mai exactă susţinerea lui Hrisostom, că două
sunt femeile care au turnat mir pe Hristos.
Una, despre care vorbesc cei trei Evanghe-
lişti, o femeie desfrânată şi păcătoasă; ea a
turnat mir pe capul lui lisus. Alta, cea din
Evanghelia după loan, Maria, sora lui Lazăr:
ea a adus mir şi l-a turnat numai pe durane-
zeeştile picioare ale lui Hristos. Altele sunt
cinele din Vitania si alta este cina cea de
taină. Şi se vede asta din aceea că după ce
u
se povesteşt ‘ fapta femeii păcătoase. Mântui­
torul trimite pe ucenici în Ierusalim ca să
pregătească Paştile: „Mergeţi, le-a spus EI,
în cptate la cutare şi spuneţi-i- învăţătorul
zice: L a tine vreau să fac Pastile cu uceni­
cii". Şl Iarăşi: „Şi vă va întâmpina un om cu
un ulcior cu apă , şi el vă va arăta «n
foişor marc aşternut. Acolo pregătiţi i. Iar ei
plecând . . . au aflat precum le zîFesft şi
au p'-egătit Pastile", adică Paştile Evreilor,
carebăteau la uşă. Şi Mântuitorul aven itşi La
făcut împreună cu ucenicii T.ul, după cum zice
dumnezeescul Hrisostom. Apoi după ce s'a
făcut cina cea de taină şi după ce tntre timp
a spălat prcioarcle ucenicilor, s’a aşezat din
U
nou Ia masă si ne-a predat pe aceeaşi masă
Pastile nostru, după cum spune loan Gură
de Aur. Dumnezpescul loan Împreună cu Mar-
cn, dumnezeeştil Evanghelişti. au arătat şl
cum e>‘a mirul L-au numit „curat şi de m!)re
pret*. Prin ,.curat“ este obiceiul să sc arate
ceea ce esteneffilsiîicat şi neamestecat. Poate
că acest cuvânt era numele celui mai bun
mir. care curge întâi. Marcu adaugă că femeia
«
în 1 .»
grabă . . . ___ 1
a spart ^ 1
vasul, care era strâmt I i
îf*r
î'u ră: un astfel de vas se numeşte alavastru.
Acest vas, spune sfântul Epifaniu, este de
Hi »
sticlă şi e făcut fără toartă: un asifel de vas
se numeşte amforă. Mirul acela era făcut din
multe m aterii: flo rid e smirnă, scorţişoară
bine mirositoare, .ctânjânei. trestie aromată
şi untdelemn.
Dar tu. Hristoase Dumnezeule, care ai lost
unR cu mir spiritual, slobozeşte-ne de pati­
mile ce vin asupra noastră şi milueşte-ne pe
noi ca un singur bun şl de oameni iubitor,
Amîn.
 M ir R r n u d im in r a ţ a
631
^
•OS =
§0.

I A n t A r i ' H M H ft I r m o A lAiiilaai, bine hA fijvAnlAn

Ir m iiiiu l U
ÎI ^ uvântul muncitorului peu’ ' uvâiiUil iiu m c ito ru lu i..
îl „truca biruia, de şapte ori C e e a ce e ţii mai ciostită
iHf „cuptorul a fost ars oarecând; n u i'& nlAm

JH „întru carele tinerii nu s'au <4inarcâ t Irmim

„ars, porunca împăratului căl-

*x „când. Ci au strigat: Toate lu- ^ u suflete curate şi cu buze
J| „crurile Domnului, pre Dorn­ ^ „nespurcate, veniţi să mă-
ic „nul lăudaţi-L şi-L prea înăl- „rim pre cea nespurcată şi
m „taţi întru toţi vecii". „preacurată Maica lui Emma- ^
„nuii, prin ea aducând rugă- ^
I urnând femeia mir scump „ciuni Celui ce S’a născut din- ^
îl pre stăpânescul Tău creştet „tr’însa; milostiveşte-Te spre u
^ cel dumnezeesc şi înfricoşat, „sufletele noastre, Hristoase
Hristoase, a cuprins tălpile „Dumnezeule, şi ne mântueşte îW
Tale cele nespurcate cu mâini „pre noi“. ’
w spurcate şi a strigat: Toate
Arătându-se nemulţumitor, ^
lucrurile Domnului, pre Dom-
viclean şi râvnitor, luda cel
{« nul lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi
^ întru toţi vecii.
rău a vândut darul cel vred­
nic al lui Dumnezeu, prin ca-
^ Cu lacrimi a spălat plcioa- rele s’a deslegat datoria pă-
^rele Ziditorului cea vinovată catelor, precupeţind darul cel
întru păcate şi le-a şters cu iubit de Dumnezeu. Milosti- gţ
w părui său; pentru aceea nu veşte-Te spre sufletele noas- jfj
J| s’a greşit de izbăvirea fapte- tre, Hristoase Dumnezeule, şi
« lor ei din vieaţă, ci a strigat: ne milueste. îw
E Toate lucrurile Domnului, pre
J* Domnul lăudaţi-L şi-L prea
luda, lepâdându-se de pri- ^
eteşugul lui Hristos pentru ^
înălţaţi întru toţi vecii. aur, mergând a zis boerilor ^
Săvârşitu-s’a mântuirea ce- celor fără de lege: Ce-mi veţi m
lei cu minte bună prin mân- da mie şi eu voiu da vouă ^
î| tuitoarele milostiviri şi din iz- precum voiţi pre Hristos, pre JW
I vorul lacrimilor, cu care spă- Carele căutaţi? Milostiveşte- ^
^ lându-se prin mărturisire nu Te spre sufletele noastre, Hris- gjf
toase Dumnezeule, şi ne mân­
s’a ruşinat, ci a strigat: Toate
H lucrurile Domnului, pre Dom- tueşte.
ţj nul lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi iubirea ta de argint cea ^
întru toţi vecii. oarbă, neprietene, din care ^
 In S I ANTA ŞI MAHtiA Z\
632

^ ai luat uitare de cele ce te-ai le. Deci, precum pre aceea u

ji învăţat! Că nici toată lumea îndată o ai îndreptat, dărueş-
M nu este întocmai cu sufletul te-ne şi nouă iertare, Cel ce M
M şi din desnădăjduire te-ai su- ai pătimit pentru noi şi ne
w grumat, spânzurându-te pre mântueşte.
^ tine însuţi, vânzătorule.Milos- Când aducea păcătoasa mi-
tiveşte-Te spre sufletele noas- rul, atuncea s'a tocmit uceni- ^
tre, Hristoase Dumnezeule, şi
ne mântueşte.
cui cu cei fără de lege; aceea ^
se bucura, turnând mirul cel
IrruQsul; de mult preţ, iar el se grăbia ^
L’ □ Buflete curate. să vândă pre Cel fără de preţ;
Liniiiiâiiila, <le Irei on. aceea a cunoscut pre Domnul,
Cămara Ta, Mântuitorul iar acesta s'a despărţit de ^
meu, o văd împodobită şiîm- Stăpânul; aceea s'a mântuit,
^ brăcăminte nu am, ca să întru iar luda s'a făcut rob vrăjma- U
jJl într’ânsa. Luminează-mi haina şuiui. Rea este lenevirea, mare
m sufletului meu, dătătorule de este pocăinţa, pe care dărueş- ^
Î5 lumină şi mă mântueşte. te-o mie. Mântuitorule, Cela U
ce ai pătimit pentru noi şi ne ^
LA I-AIUIE

Piiueinfililiirile preJ. glasul 1 iu.Kliigurylasul

mântueşte pre noi, ^
Pre tine, Fiul Fecioarei, cu- Vai de ticăloşia ludei! Vă- S
«f noscându-Te păcătoasa că eşti zut-a pre păcătoasa sărutând
Dumnezeu, a zis cu plângere tălpile Mântuitorului şi a gân- ^
jg rugându-se, ca una ce făcuse dit cu vicleşug la sărutarea
nit lucruri vrednice de lacrimi: vânzării. Aceea şi-a deslegat
jg Desleagă-mi datoria, precum părul, iar acesta s’a legat cu
mi-am deslegat şi eu părul; mânia, aducând în loc de mir
ÎS iubeşte-mă pre mine ceea ce răutate împuţită. Că pizma nu ^
jg Te iubesc, care dupre drep- mai ştie să cinstească mai ^
^ tate eram urîtă şi Te voiu mult lucrul cel de folos. Vai
propovedui ca şi vameşii, Fă- de ticăloşia ludei, de care
M cătorule de bine, iubitorule izbăveşte, Dumnezeule, sufle- ^
de oameni. tele noastre.
M Mirul cel de mult preţ, l-a
SlavA. glasul at 2 Ira

J? amestecat păcătoasa cu lacrimi Păcătoasa a alergat la mir, h

să cumpere mir de mult preţ, ^
S
şi l-a turnat preste preacura­
¥¥
tele Tale picioare, sărutându- să ungă pre Făcătorul de bine ^
 M IF K C U K I D IM IN K A ŢA
SO» 633 l î
W

şi a strigat către vânzătorul împuţită şi întinată, vărsând u

de mir: Dă-mi mir, casă ung lacrimi pre picioarele Tale, ^
Wi şi eu pre Cel ce a şters toate Mântuitorule, mai 'nainte ves- u
păcatele mele! tind patima Ta. Cum mă voiu
<|l^ Şl 8i!utii, glasul al «Mch uita la Tine, Stăpâne? Că Tu ^
^ Cea cufundată în păcate, ai venit să mântueşti pre pă-
cătoase. Ridică-mă dintru a- g*
Te-a aflat pre Tine liman de
mântuire şi îndată, turnându- dânc pre mine cea moartă, Cel 5^
jg Ţi mirul cu lacrimi, a strigat: ce ai ridicat pre Lazăr din
kn lată, Cel ce aşteaptă pocăinţa mormânt, fiind mort de patru sif
zile. Frimeşte-mă pre mine
păcătoşilor! Ci mă mântueşte,
w Stăpâne, din valul păcatului, ticăloasa. Doamne, şi mă mân- ^
îl pentru mare mila Ta. tueşte. ^
Sllli M ;irturisi-mă-voiu Tip, Doamne, cu tOK-
g L A S iin O A V iN A
tă, Inima nira...
^ StiijirllR. glasul h I (I-Ich
Cea defăimată pentru viea-
w Astăzi a venit Hristos în ţă şi cunoscută pentru întoar- s*
casa fariseului şi apropiindu- cere, ţiind mirezme s'a apro-
w se o femeie păcătoasă, s’a a* piat către Tine, strigând: Să ^
runcat Ia picioarele Lui, stri- nu mă lepezi pre mine păcă- jw
« gând: Vezi pre cea cufundată toasa. Cei ce Te-ai născut din ^
în păcate, pre cea desnădăj-
w duită pentru fapte, pre cea
Fecioară; să nu treci lacrimi- u
le mele, Cel ce eşti bucuria ^
M nelepădată de către bunătatea îngerilor; ci mă primeşte pre ^
^
Ta; ci’mi dă, Doamne, iertare
de răutăţi şi mă niânt :eşte.
mine, ceea ce mă pocăesc, pre ^
FX care nu m’ai lepădat când
W
Stih; Umpluţi: ii‘ -:im dimineaţa du iiiilii Ta-
l'uam ne..
păcătuiam, Doamne, pentru s#
mare mila Ta. ^
jjfi Tins-a păcătoasa părul său,
^ Ţie, Stăpânului, tins-a şi Iuda
liJiOQîP-la.
SîHVll , ' I
al H factTi'H {'nHluni*'
^

ţ| mâinile sale la cei fără de lege. c/iliii^inţu

fanAceea ca să ia iertare, iar Doamne, femeia ceea ce că- ^
îî acesta să ia bani. Pentru aceas- zuse în păcate niulte, sinrţiiul
I ta strigăm Ţie, Celui ce Te-ai Dumnezeirea Ta, luând rân- ^
vândut şi ne-ai slobozit pre dueală de mironosiţă şi tân- ^
^ noi: Doamne, slavă Ţie. guindu-se a adus Ţie mir mai
|H| Wh:$j HHIe lumina Ddiimului hunmozcii- 'nainte de îngropare, zicând: ^
liii nnfitru prt'sle no’. .
Vai mie! Că noapte îmi este ^
Venit-a Ia Tine femeia cea mie înfierbântarea curviei şi ^
 ^ ÎN K F A N T A ?l M ^ KRA 71
634
întunecată şi fără de lună
pofta păcatului. Primeşte iz­
voarele lacrimilor mele, Cela
ce scoţi cu norii apă din mare;
pleacă-Te spre suspinurile
inimii mele, Cela ce ai plecat
JS cerurile cu nespusa plecăciu-
îs ne. Ca să sărut preacuratele
Jw Tale picioare şi să le şterg
g pre ele iarăşi cu părul capu-
p lui meu. Al cărora sunet au-
zindu-I cu urechile Eva în raiu
m întru amiazăzi, de frică s’a
5^ ascuns. Cine va cerca mulţi-
j« mea păcatelor mele şi adân-
curile judecăţilor Tale, de su-
|jS flete Mântuitorule, Izbăvito-
rul meu? Să nu mă treci cu
^
vederea pre mine, roaba Ta,
Wî Cela ce ai nemăsurată mila.
j|0 Apoi
f^ine este a oe mărturisi Dom nului..
linte Dumnezeule...
nn motanii
^ cea-^ul hiiÂiu fArA ile Cullsmâ, lAc&udu
ţl mnlirtii liipr-' raihlupfllB iiir, Llt!e ţ i Apolli
Si «’•‘'eisllp i>f<* 'um uai ariitHi tn l.unoa oen
inarf»
La ceasul al şaselea
Troi>ftriil f’roofop i<i,
Astăzi s'a adunat adunarea
cea vicleană şi a gândit asu­
pra Ta cele deşarte; astăzi
Iuda pentru tocmeala ce a fă’
cut şi-a arvunit lui-şi spânzu-
rare; iară Caiafa şi nevrând
a mărturisit, că unul pentru
^
toţi ai luat patimă de bună U
voie, Mântuitorul nostru, Hris-
toase Dumnezeule, mărire Ţie.
filBvfl, i»l a.'um. tot ac»'jita
u
f’roi'hininii t{itiBU! Ai 1-icA
Hinecuvânta-Te-va Domnul din Sion.C el ce
a fâcut cerul şi pământul.
fttllt
*atâ, acum bloecuvântaţi pre Domnul, toate
slugile Domnului. u
Din proor4K'la iul lezprhlll, '“etire
(.'ap 2--3, »er§ ă "
m auzit glasul unuia, care mi-a zis; u
„F iu l omului, am să te trimet la îili Iui
israll, la aceşti oameni neascultători,
u
u
care s'au răsvrătit împotriva mea; el. ca şi
părinţii lor, păcătuesc înaintea mea până in
ziua de astăzi. Aceşti lil sunt groşi de obraz u
!ji cu inima împietrită; la ei te trimet eu, ca
să le zici; aşa grăieşte D o m n u l! Ori te-or u
tiscnlfa, ori nu te-or asculta, — căci sunt un
neam îndărătnic, să ştie insă că este Intre
dânşii un proroc. Dar tu, !lul omului, să nu
te temî de ci şl de vorbele lor să nu te spe­ U
U
rii, deşi el vor îl pentru tine spini şi ciulini,
şi-ai să trăeşti între ei, ca între scorpii; să
nu te temi de vorbele lor fii de faţa !or să
U
nu te sperii, deşi sunt un neam îndărătnic,
ci să le spui cuvintele mele, ori te-or ascul­
ta, ori nu te*or asculta, căci sunt nn neam U
răzvrătitor. Tu însă, tiul omului, ascultS ce
voiu să-ti spun! Nu fii îndărătnic, ca acest
neam răzvrătitor! Deschide-ti gura şl mănâncă
ceea ce acn să-ţi d a u !" Şi căutând eu, am
văzut o mână întinsă spre mine şi în ea o
iiârtie strânsă sul; sl a desfăşurat-o înaintea
mea, şl am văzut că era scrisă şi pe o par­ u
te şl pe alta: plângere, tânguire şl jale era
scris Intr’Insa. Apoi mi-a zis: „Fiul omului,
mănâncă ceea ce ai dinainte, mănâncă acpas-
tă iiârtie şl mergi de grăieşte casei lui Israil!“
Atunci eu mi-am desctiis gura gi acela ml-a
dat pă mănânc hârtia aceea, şi mi a zis; „Fini
n\ omului, hrăneşte-ţi pântecele şl-ti satură lăun-
trul tău cu această hârtie, pe care ti-o dau
e u !“ Şi eu am mâncat-o şl era în gura mea
dulce, ca mierea.
Procbiiuun. ginaul «I 2 Im
* ei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi
pre Domnul
mib
I jludaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pre
U
Domnul.
ţll •'ftlrpd F.vangh«llel, iiupfl rAndUPfll* U
 M IKKC I RI SF;AKA 635
•>§ §0*

să v â n d ă p re C e l fă ră d e p re ţ;
aceea a cun oscut p re S tă p â ­

In S fâ n t a ş i M a re a z i M ie r c u r i n u l, ia r a c e sta s ’a d e s p ă r ţ it
de S t ă p â n u l; aceea s ’a m ân­
SKAKA
t u it , ia r lu d a s ’a fă c u t ro b
Dupft Pnnlniul lucepAtor. obli^ttulta l'atlHnift
v r ă jm a ş u lu i. Rea e ste le n e v i-
Cftirc noranul, când m’am necăjii, am elrlgal,
re a , m a re e ste p o c ă in ţ a , pe U
FAr& DieiHnll
ca re d ă ru e şte -o m ie . M â n t u i­
i*8 PiM iiine striga(-ani-. jiUDnQi bUhlrilft pfi
HI Şl rândim Aceste Stibiri idinmc'li- (^tastil t o r u le , C e la c e a i p ă t im it p e n ­
¥ i 1-lu t r u n o i, ş i n e m â n t u e ş t e p r e n o i.
k^
^ '1 r e T in e , F iu l F e c io a r e i, Vai de t ic ă lo ş ia lu d e i! V ă­
¥^ S c u n o sc â n d u -T e p ă că to a sa z u t-a p re p ă că to a sa să ru tâ n d
că e şti D um nezeu, a z is cu t ă lp ile M â n t u it o r u lu i ş i a g â n ­
p lâ n g e r e ru g â n d u -se , ca una d it cu v ic le ş u g la să ru ta re a
¥i^
ce fă c u s e lu c r u r i v r e d n ic e de v â n z ă r ii. A ceea ş i- a d e s le g a t
« la c r im i: D e s le a g ă - n ii d a t o r ia , p ă r u l, ia r a c e sta s 'a le g a t c u
¥(
kH p r e c u m m i- a m d e s le g a t ş i e u m â n ia , aducând în lo c d e m ir
¥^ p ă r u l ; iu b e ş t e - m ă p r e m in e , ră u ta te îm p u ţ it ă ; c ă p iz m a n u
W
k» c e e a c e T e i u b e s c , c a r e d u p r e ş t ie să c in s t e a s c ă lu c r u l cel

kH d r e p t a t e e r a m u r ît ă ş i T e v o iu de f o lo s . Vai de t ic ă lo ş ia lu ­
p r o p o v e d u i c a ş i v a m e ş ii, F ă - d e i, de c a re fe re şte . D um ­
c ă t o r u le de b in e , iu b it o r u le n e z e u le , s u f le t e le n o a stre .
de o a m e n i. i i i u i i l «I

W M ir u l cel de m u it p re ţ l- a P ă că to a sa a a le r g a t la m ir ,
¥^. a m e s t e c a t p ă că to a sa cu la ­ s ă c u m p e re m ir d e m u lt p re ţ,
¥H
¥ i c r im i ş i l- a t u r n a t p r e s t e p r e a ­ s ă u n g ă p r e F ă c ă t o r u l d e b in e ;
c u r a t e le T a le p ic io a r e , să ru - şi a s t r ig a t c ă tre v â n z ă to ru l
t â n d u - le . D e c i, p r e c u m p re de m ir; D ă - m i m ir , c a s ă u n g
aceea în d a t ă o ai în d r e p t a t , şi eu p re Cel ce a ş te rs to a te
d ă ru e şte -n e şi nouă ie r t a r e , p ă c a t e le m e le .
C e la c e a i p ă t im it p e n t r u n o i, H
W Trisfut a S-leit
m
şi n e m â n tu e şte .
« Cea c u fu n d a tă în p ă c a te
u
C â n d a d u c e a p ă c ă t o a s a m i­ T e -a a f la t p re T in e lim a n de u
r u l, a t u n c e a s ' a t o c m it u c e n i­ m â n t u ir e ş i în d a t ă tu rn â n d u - u
i ^
i n c u l c u c e i f ă r ă d e le g e . A c e e a Ţ i m ir u l c u la c r im i, a s t r ig a t ;
se b u c u r a , tu rn â n d m ir u l cel Ia t ă , C e l c e a ş t e a p t ă p o c ă in ţ a
¥^i ■
*<
¥ i d e m u lt p r e ţ ; ia r e l s e g r ă b ia p ă c ă t o ş ilo r ! C i m ă m â n tu e ş te ,
 «36 «>§ ÎN s; \ N X A ^<1 M A ia .A /I gţ«
Vi

stăpâne^ din valul păcatului, piat către Tine, strigând; Să

¥¥
H
pentru mare mila Ta. nu mă lepezi pre mine păcă­
Vt toasa, Cel ce Te-ai născut din u
Astăzi a venit Hristos în
¥¥
Vi
casa fariseului şi apropiindu-
Fecioară; să nu treci lacrimi­
le mele, Cela ce eşti bucuria
uy se o femeie păcătoasă, s’a
îngerilor; ci mă primeşte pre
aruncat Ia picioarele Lui stri­
¥¥. gând: Vezi pre cea cufundată
mine, ceea ce mă pocăesc, pre
kSf
în păcate, pre cea desnădăj-
care nu m'ai lepădat când
U
U
*¥
Vi
duită pentru fapte, pre cea
păcătuiam, Doamne, pentru
marea mila Ta.
*« nelepădată de către bunătatea
kH
Ta; şi-mi dă, Doamne, ierta­ '«ilrt.A H fîlapul fti If-i
* 9 re de răutăţi şi mă mântueşte. Fficorcu <HBtunci c;ilit::ArUu
Vf
k if
k it
Tins-a păcătoasa părul său D oamne, femeia ceea ce că­
Vf Ţie, Stăpânului, tins-a şi luda zuse în păcate multe, simţind
mâinile sale la cei fără de lege. Dumnezeirea Ta, luând rân-
Vf
Vf Aceea să ia iertare, iar acesta dueală de mironosiţă şi tângu- U
4l^
W
să ia bani. Pentru aceasta stri­ indu-se a adus Ţie mir mai
Vf găm Ţie, Celui ce Te-ai vân­ ’nainte de îngropare, zicând:
w
w dut şi ne-ai mântuit pre noi; Vai mie! Că noapte îmi este
Uf
Vi
Doamne, slavă Ţie. mie înfierbântarea curviei şi u
Vf întunecată şi fără de lună pof­
Vi Venit-a la Tine femeia cea
Vi împuţită şi întinată, vărsând
ta păcatului. Primeşte izvoa­
Vf rele lacrimilor mele, Cela ce
lacrimi pre picioarele Tale
scoţi cu norii apa din mare;
k S l

Vi Mântuitorule, mai ’nainte ves­

Vi
kit tind patima Ta. Cum mă voiu
pleacă-Te spre suspinurile ini­
Vi uita la Tine, Stăpâne? Că ai mii mele, Cel ce ai plecat ce­
Vi venit să mântueşti pre păcă­
rurile cu nespusa plecăciune.
im Ca să sărut preacuratele Tale
v t toase. Ridică-mă dintru adânc
W ( pre mine cea moartă, Cel ce
picioare şi să le şterg pre ele
vt
hit ai ridicat pre Lazăr din mor­
iarăşi cu părul capului meu.
M
Vi mânt, fiind mort de patru zile. Al cărora sunet auzindu-1 cu
Vi
Vi Primeşte-mă pre mine, tică­
urechile Eva în raiu întru a-
*¥ miazăzi, de frică s'a ascuns. u
Vi loasa, Doamne, şi mă mân­ Cine va cerca mulţimea pă­
Vi tueşte.
m catelor mele şi adâncurile u
Vi
Cea defăimată pentru viea- judecăţilor Tale, de suflete
h it
k il
ţă şi cunoscută pentru întoar­ M â n tu ito r u le , Izbăvitorul
cere, ţiind miresme s'a apro­ meu? Să nu mă treci cu ve- r *
H
So* 637

Hdereapre mine, roabaTa,CeIa Truchinicii. |jlaHui h I

itt
51 ce ai nemăsurată milă. 'oamne, milu Ta este in veac, lucrurile mâi
n iiilor Tale nu le trece cu vederea
VotlOfi CU KVUUt!llt!liH fA
stib
J»
« i uiuină linii-..
n
n Hroi'fmupn ni 4't(‘n ărtiirisi-mă-voiu Ţie. Doamne, cu tuată ini­
H ma mea şi înaintea îngerilor voiu cânta Ţie, fcn
arliirisiţi-vă Duornezeuliii ccrcsc, câ este
n r)t'l» Iov. cctlre fsn
n tiUD. L’a in veac esle mila Lui-
Cap l', vf-fB 1— 111
n Slift
H
n uriiirislţi-vă l)uuine;?.eulLii Dunioezeilor, că
iD veac este mila Lui, poi iartişi veniră, intr'o zi, îngerii tui
n ktt
Dumnezeu, fsă se iDlâţişeze înaintea
n [>ola leţirt» Domnului şl Satan veni şi el, printre
n
H ('ap. li viTH 11 - . .r e l.s â s e înfăţişeze înaintea Domnului. Şi Dom­
nul zise către Satan: „De unde vii ? “ Iar Sa­
H
n ti tan răspunse Domnului, şl-i zise; „Am dat
ar după multă vrtine, când Moise se târcoale pe pământ şi m'am pllmt)at In sus
n
Ijcuse mare. a ieşit la îiii lui Israil, ?i în jos“ . Şi Domnul zise către Satan: „Ui-
H
Irulii [>:ii. şl a văzut muncile lor cele gre­ tatu te-ai la robul meu Iov, că nu este niciu-
n a ti
le. Cu prilejul acesta a văzul el pe uq Egip­ nul Ca el pe pământ, fără cusur şi drept şi
H
tean i';i lii\iea pe un I\vreu dintre l'ili Iul Israil, ternfitor de Dumnezeu şi care să se ferească
H
Iraţii săi, şi căutând incoacc ^1 iocolo i*l lb- de ce este r ă u ? E l se ioe cu putere n sta
H
n 'ăzaud pe uimeni, a ucis pe Kgiptean şl l-a tornicia Iul şi tu m ai întărâtat pe nedrept
impotrivă-j, ca să*I prăpădesc". Dar Satan a*
ascuns in nisip. Apoi ieşind iaraşi a doua zi,
H
a Vuzul ilui Evrei eertându-se ifl a zis obij- răspunse Domnului, «i zise; „Cojoc pentru
H
dmlonilui: „Pentru ce bat' pt’ aproapele lâu ?" cojool Că tot ce are omul dă pentru viaţa lui.
W
Acuitt UHU i-a răspuns; „Cine te-upus cflpe- Dar ia Sntinde-ţi mâna şl atlnge-te de o^ul şi
Iruie !ji juilecătop peste uoi ? Nu cumva vrei i!e ( arnea l u i ! Să vedem dacă ou te va bles­
H
ti;i iiui omori .şl pe mine. cum al omoril Ieri temi! in fată-ţi"! Şi Domnul zise către Satan :
n
poKiţipteauul acela','" ^i s'aspâiinâiitat Moise .11 d-iit in puterea t a ! Numai nu te atinge de
H an
ţi a ZI.’!' ,.('ii adevărat s'a vădit Upta aceas* viaţa lui“ Atunci ^>atan a plecat dinaintea
H Domnului şl a lovit pe Iov cu bubat negru,
a*
n !ii!“ Iar ilacâ a aîlat Faracin de fapta aceas- im
l.i, a voit sâ ucidă pe .\loiae. Moise însă a din tălpile picioarebr până in creştetul ca
n pului. Şi a luat iov ud ciob ca să se scarpioe mt
n lugii delH raţa lui Furaon !ji s'a dus In ţara iW
şi şedea pe yunoiu, afară din oraş. Atunci
H Midiito; şi sosind in ţara Madian, s'a oprit la an
nevasta lui a zis către e l: ,Te ţii mereu io
n o iâiitinfl. Preotul din Madian insă avea şap­ an
statornicia ta ? Blestemă pe Dumoezeu şi
n te [.te, care păşteau oile tatfllul lor, Şi ve- an
n io ii!“ Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti cum ar
iiiQd acestea, au scoi apă ijl uu umplut adă- an
vorbi una din femeile nebune! Ce ? Dâcă am
H patorile, ca si adape oile tatălui lor. Dar an
primit dela Dunicezeu cele bune. uu vom
n vi'uind puslurii, le-au alun;;at. Atunci s'a ficu- primi oare şi pe cele rele?'* Şi intre toate
an
H lat Moise şi ic-.i apărat, le-a scoe apii şl le-a acestea. Iov n'a păcătuit deloc cu buzele sale. an
n adiput uile. Mergând ele la tatăl lor Rajţuel,
n acesta le-a zis; ,.Cuni de ati venit astăzi aşa 4 pol
du curând V“ Iar ele au zis: ,Un Fgiptean an
H oare<‘are ue-a apărat ile păstori, ne-a scos an
^ fi se indrepteze rugăciunea mea. .
H apă şi ne-a adăpat oile noastre". Zie-a acela an
n cfttre liicele sale; „Dar unde-i a c e la ? De ce an
Kvanulii'lm dola Mateiu
laţi lăsat'.' Cliemaţi-I şi da!i-i să mănânce an
pâine!" Şi a râraas Moise la omul a cela,ia r iin
' I 1 1 alal'A lUndiicaln llturnlilt ‘ 1 I eti*i mal
el a diitpe fiica sa SeJora de soţie lui Moise. an
Aceasta luând in pântece, a născut un fiu, şi lL<ilute •'lint'tc itn
n i« pus Moise numele Gcrsom, zicând: «Am an
H ajuns pribeaj.' in t^ră străină", J>i luând iarăşi După aducerea cinstitelor, daruri, trei mela. a n
4Hi femeia in pântece, a ni^scut alt fiu şi l-apus nil. Şi indată se părăsesc de tot metaniile, ce
an
H Diiracle Eliezer, pentrucă iji-a zis: „Dumne­ an
H zeul tatălui meu mi-a fost ajutor şi m’a scă­ se fac in B is e ric ă ; în chilii se fac până In a n
ftX pat din mana lui Faraon". Vinerea mare an
n

638 «0§
n 2
ÎS DUPA PAVECERNIŢA
j| s iotini PtivecHrnUn cu(t iiili;&. Ih >‘HnM'âutâm
^ rrii‘â itardtt lul Pudrei Critf^anul, u Joloi utlui
^ mari.
SS U&ntaru« a 4 a. ijla^ul ul
uzit-a profetul de venirea
„Ta, Doamne, şi s'a te-
„mut; că vrei să Te naşti din
„Fecioară şi oamenilor să Te
„arăţi; şi a grăit: Auzit-am
„auzul Tău şi m'am temut;
„slavă puterii Tale, Doamne“.
foişor aşternut Te-a primit
pre Tine, Ziditorule, şi pre tăi-
nuitorii Tăi; acolo ai săvârşit
Paştile şi acolo ai lucrat tai­
nele; că acolo trimiţându-se
doi din ucenicii Tăi, Ţi s'a
gătit Paştile.
Cei ce ştie toate zis-a mai
'nainte apostolilor: Mergeţi la
oarecine şi fericit este carele
poate să primească pre Dom­
nul cu credinţă, gătindu-şi mai
'nainte inima foişor şi cină
credinţa cea bună.
Mintea ta, nebunule ludo,
este plină de iubire de argint
şi năravul tău plin de nebunie;
că încredinţându-se numai ţie
punga, nici cum nu te-ai ple­
cat spre milostivire, ci ţi-ai
închis îndurarea inimii tale cei
împietrite, vânzând pre Cel ce
este însuşi milostiv.
1
ÎN N F A N T A ^ M AHKA /I
Mintea ucigătorilor de Dum­
nezeu tocniindu-se cu vinde­
rea iubitorului de argint, a ace­
lora s'a într'armat spre uci­
dere, iar a acestuia a tras
Irmua
arginţii; şi atuncea mai mult
alegând spânzurarea decât
pocăinţa, rău s^a lipsit de
vieaţă.
Sărutarea ta este plină de
vicleşug, înşelătorule ludo, că
ceea ce ai zis, bucură-te! a
fost împreună cu arma; căci
cu limba ai grăit cele de unire,
iară cu voinţa ai gândit cele
de despărţire; că ai cugetat
să vinzi cu înşelăciune celor
fără de lege pre Făcătorul de
bine.
Săruţi, ludo şi vinzi, săruţi
şi nu te pleci, alergând cu vi­ ÎHt
cleşug. Dară cine urînd sărută,
de trei ori, ticăloase? Cine iu­
bind pre cineva, îl vinde cu
preţ? Sărutarea ta vădeşte
voinţa sfatului tău celui rău
şi fără de ruşine.
i)iava, H I'rmiuHi
Nedespărţită în fiinţă, nea­
mestecată în feţe. Dumnezeu
Te numesc pre Tine, Dumne­
zeire una şi întreită, ca pre
ceea ce eşti întocmai cu îm­
părăţia şi (ie un scaun; şi strig
Ţie cântarea cea mare, care
se cântă întreit întru cele de
sus.
TO
af)g M | b :h r l K l S K A K A gd» 639

91 ttoum. a NAse&lourtil
tuitorule, care o au dat Bise­
Z ămislirea ta este mai pre­ ricilor, purtătorii de Dum-
sus de fire, Născătoare de nezeu.
Dumnezeu; că zămislirea este
U nul din voi Mă va da cu
dela Duhul Sfânt, iară nu din
vicleşug jidovilor, vânzân-
sămânţă. Iară naşterea s'a tăi­
du-Mâ întru această noapte.
nuit de legile firii, ca o nestri­
Aceasta zicând Hristos a tur­
cată şi mai presus de fire de­
burat pre prieteni; atuncea ne-
cât toată naşterea. Căci Cel ce
pricepându-se, se îndemnau
S’a născut, Dumnezeu este.
^oaetna. glniui ui i-leu
a se întreba unul pre altul. M
l‘o<loble A rfitalu-Te-ai astăzi.. S m^rindu-Te pentru noi,
Cela ce eşti bogat, sculându-Te
Mâncând, Stăpâne, împreu­
nă cu ucenicii Tăi, ai arătat cu
dela cină şi luând ştergarul u
Te-ai încins cu el şi plecân- |j
taină sfântul Tău sfârşit, prin du-Ţi grumajii, ai spălat picioa-
care ne-am scăpat din strică­ rele ucenicilor Tăi şi ale vân- “ ’
ciune, noi cei ce cinstim cins­ zătorului.
titele Tale patimi.
C (tD ia ro A ti h s. Ii m u s
C ine nu se va mira de înăl­
ţimea înţelepciunii Tale, lisu-
D re Cela ce-L slăvesc oştile se, cea nespusă şi mai presus
^ „cereşti şi de Dânsul se de gând? Că ai stătut înaintea
„înfricoşează heruvimii şi se- lutului, Ziditorul tuturor, spă­
„rafimii, toată suflarea şi făp- lând picioarele şi ştergându-le
„tura lăudaţi-L, bine-L-cuvân- cu ştergarul.
„taţi şi-L prea înălţaţi întru
„toţi vecii". Ucenicul pre carele iubia
Domnul, căzând pre pieptul
Plinind porunca legii, Cel ce Lui a zis către El: Cine este
ascris lespezile legii în Sinai, cel ce Te vinde? Iară Hristos
a mâncat paştile cele de de­ a zis către dânsul: Cel ce şi-a
mult şi umbroase şi S’a făcut întins acum mâna în blid.
însusi Paşti şi iertfă vie de
taină. Ucenicul luând pâine, s'a
pornit asupra pâinii, gândind
Înţelepciunea cea ascunsă pentru vindere; a alergat la
din veac, învăţând tainele o jidovi şi a zis călcătorilor de
ai arătat şi tuturor Apostolilor lege: Ce-mi veţi da mie şi eu
Tăi, la cină, Hristoase Mân­ voiu da pre El vouă?
u 640 •OS In s r \ N Ţ A ŞI M A K H A 7J §0»
H

« A Troliufl. cea de vieaţă cu credinţă şi îHt

H
Hiii(u'uvant&n> pre TutAI, pre l iul beţi sângele ce s’a vărsat din
H Pre un Dumnezeu dupre fi­ junghierea dumnezeeştei
f i
inţă cinstesc, trei feţe laud coaste. ^
dupre osebire altele, iară nu C ort ceresc s’a arătat foişo-
« de altfel; că Dumnezeirea este rul, unde a săvârşit Hristos
n una în trei feţe, o Stăpânie, Pastile, cina cea fără de sânge
că Tatăl este şi Fiul şi Duhul. şi slujba cea cuvântătoare;
H
Şl auiJui, d NiiHC&tuaruj. iară masa tainelor ce s'au să- ^
n
Izbăveşte-ne pre noi, lisuse vârşit acolo, jertfelnic înţele- M
Mântuitorul nostru, de înşelă­ gător. ^
HI ciune, de ispită şi de cel vi­
n Hristos este Paştile cele ^
n clean, Primeşte pre Născătoa­ mari şi cinstite, că s'a mân-
H
n rea de Dumnezeu, care se cat ca pâinea şi ca o oaie s'a ^
H
n
roagă neîncetat, că este Maică
şi poate să Te facă pre Tine
junghiat; pentrucă însuşi El m
H
H
S’a adusjertfă pentru noi. Deci ^
H
milostiv. toţi ne cuminecăm în taină cu ^
n
H
IrnMifl'il trupul şi cu sângele Lui prin
H Să laudâiu, biuL> Bâ cuvăDtâm. buna credinţă. ^
H

H
n P r e Cel ee-L slăvesc ostile cercijli..
B inecuvântat-ai pâinea, Ce- tţit
H
H Cântarea n irmus la ce eşti pâinea cerească, mul-
n¥ aşterea zămislirii cei fără
¥
ţumind Tatălui, Celui ce Te a JHi
H
n
n
N „sămânţă este netâlcuită,
„rodul Maicii cei fără de băr-
născut; luând şi paharul, l-ai
dat ucenicilor, zicând: Luaţi, ^
H„bat este nestricat; că naşte-
n
mâncaţi, acesta este trupul
Meu şi sângele vieţii cei ne- ^
« „rea lui Dumnezeu înoeşte fi-
« „rile. Pentru aceasta pre tine stricăcioase. fcn
«
H „toate neamurile, ca pre o Amin, a zis mlădiţelor, ade- ^
H
H
„Maică mireasă a lui Dumne- că apostolilor, viţa, Hristos
„zeu, cu dreaptă credinţă te adevărul; de acum nu voiu ^
H
H
„mărim“. mai bea băutură din viţă, până
H
când o voiu bea nouă, întru
M Ş ezând Tu la cină, lubito- slava Tatălui Meu cu voi, moş- ^
« rule de oameni, împreună cu
H ucenicii Tăi şi descoperîndu-le
tenitorii Mei.
taina cea mare a întrupării V inzi pre Domnul în trei-
Tale, le-ai zis: Mâncaţi pâinea zeci de arginţi şi nu gândeşti, ^
H
mw
•0§
ludo, călcătorule de lege, Ia
I taina cinei, sau la cinstita spă-
I lare? O, cum ai venit în că-
I dere, alunecându4 e de tot de
W la lumină şi alegându-ţi spân-
zurarea!
Mâinile, cu care ai luat pâi­
nea nestricăciunii, le-ai tins
de ai luat arginţi; gura ţi-ai
adus spre sărutare cu înşelă-
lăciune, cu care ai luat trupul
şi sângele lui Hristos; ci, vai
ţie! precum zice Hristos.
H ristos, Carele este pâinea
cerească şi dumnezeească, a
ospătat lumea. Veniţi dar, iu­
bitorilor de Hristos, să primim
prin credinţă, cu buze de lut
: şi cu inimi curate, Paştile cele
ice se jertfesc şi care lucrează
întru noi sfinţenie.
Slavă, H Treimel,
P re Tatăl să-L slăvim, pre
Fiul să-L prea înălţăm, dum-
MlI-RCUKl SE A U A gO# 641
neescului Duh cu credinţă să a *
ne închinăm, Treimii cei ne­
despărţite, Unimii dupre fiin­
ţă, ca luminii şi lumineior, vie­
ţii şi vieţilor, făcătoarei de
vieaţă şi luminătoarei margi­
nilor.
Şi acum, a Născătuarul.
C amară cerească şi mirea­
să, numai tu una te-ai arătat
pururea Fecioară; că ai pur­
tat pre Dumnezeu şi L-ai năs­
cut Întrupându-Se din tine
neschimbat. Pentru aceasta
toate neamurile, ca pre o Mai­
că dumnezeească, mireasă, cu
dreaptă credinţă te slăvim.
Şi iarâşi Irm oBiil; icft
N aşterea zămislirii.
Şl celelalte «ie l’averernitel, «liipre ohirelii,
apoi A[)oliNUl. Şl facem trei Inctiiu.^ciunl toti
iotocmai. rar, şi tăe&ndu rugădiuui de oel
mai mare, fi(>carele la chilia 8r
Cade-se a şti
Că (.[intru această sîânlft zi, Miezoooptica nu
se cântă în Biserică până la săptămâoa Tomei.
41
 irt
îfK

irt
ir t

jrHf

OT
itn
fc^
f(n

îrt

Jrt!

i(it

Kt
jrt
iftt
Kn
fsn
îrt

IN SFANTA î>l MAREA ZI |OI M

î«
LA UTRENIE isn
kn
r i t ’ >i |)i -1 •liH iiirln il 1 1 »' (5H[iIi'1i'h h>rs l i i ii rioa p lf' «i fttIiiii(‘niiJu lu iii liiK p rl''A -;i tăi’flti'l frt
pri'olul fn*'«>i<ijt; h inecuvfttitat este Dumnezeul nostru,... mci'|**Mti iml'im t)upii «ibiireiu .Vpui ^
c ij l ‘^t)llllt Qi. iliipa fifju^ilul l ’hHltiiilur. eân«\ni \ Dlula, pr ^I^ku I h I ^ len cu Hoc^t ^
IropHf. (If Ir r i uri, rar «I cu la u la ro iJiili't’ ^

and slăviţii ucenici la torului. Cela ce eşti spre toţi ^

spălarea cinei s'au lumi- bun, Doamne, mărire Ţie. ttit
ffSr*atuncea luda cel rău cre­ A|)iii KvaiiKliditi ih'lb I ura itn
in t
dincios, cu iubirea de argint I n vremeu ai-eoa, se apropia sărbătoarea ^
bolnăvindu-se, s'a întunecat azimelor...
ţjj şi judecătorilor celor fără de ■Sfftrtitul
H lege pre Tine, Judecătorul cel Şl au urmat după E l «i ucenicii Lui.
jrt!
t
drept, Te-a dat. Vezi iubito- I'daliuiil •III

g
rule de avuţii pre Cela ce pen­ M âDtueţjte. Dumnezeule, poporul Tău...
tru acestea spânzurare şi-a nu /ici-m. ('I tbdatâ I(H'0|>e{ii km
im
agonisit. Fugi de sufletul ne-
E săţios, cel ce a îndrăznit une- P a v e re a lu i ( 'liir i-iih iu u lriu<ifeut tie iluuA i>ti ^
R le ca acestea asupra învăţă- IrtjpiiiKle pi' ti
g jjg g g c ^
 fcn
iHi ÎN SFANTA 81 MAHHA '/A .101 DIMINKATA §0» 643 M
M xn
IM
^ (.'Âitareu 1-a. (;ltuut al b-loa. Irmo-i ceţi: Cu slavă S’a preaslăvit
¥i ^
|J| ^ 11 tăiere s'a tăiat Marea Hristos Dumnezeul nostru.
H ^ „Roşie şi adâncul celhră- Apoi lara^i irmosul, in am&odoujl stranele
Impreuuft.
}| „nit cu valuri s’a uscat, ace-
H „iaşi împreună făcându-se ce­ C&Dtttroa â 3 a , I r m o s .
N

ftn
ll^ „lor fără de arme trecere şi omn fiind a toate şi Zi-
D
fcn
^ „celor prea întrarmaţi mor- „ditor Dumnezeu, zidirea
H «mânt. Şi cântare iui Dumne- „Lui-şi o a unit Cel fără de
JM

^ „zeu cuvioasă s’a cântat; căci „patimă sărăcind; şi însuşi El

m
kn

H „cu slavă S’a preaslăvit, Hris- „fiind Paştile, S’a jertfit pre «4
„tos Dumnezeul nostru". „Sine pentru cei ce erau să frt
H it*
„moară, strigând : Mâncaţi
ţ| Cea pricinuitoare a toate şi
„trupul Meu şi întru credinţă
UI dătătoare de vieaţă, înţelep- M
„vă întăriţi". itn
m ciunea lui Dumnezeu cea ne­ Mr
ţi măsurată, şi-a zidit ei-şi casă CU paharul Tău cel de"ve-
H tlin Maică curată, care nu ştie selie, Bunule, carele este spre itn

de bărbat; că îmbrăcându-se mântuirea a tot neamul ome­ itn

kn
jjj cu locaş trupesc, cu mărire nesc, ai adăpat pre ucenicii itn
(I S'apreaslăvit Hristos Dumne- Tăi; că singur Te-ai jertfit
w zeul nostru, pre Tine însuţi, strigând: Beţi
n
sângele Meu şi întru credin-
H Taine învăţând pre priete- J V W A

ţa va intanţi»
J V • t •

nil Săi, găteşte masa hrănitoa-

jj| re de suflete, înţelepciunea lui
Dumnezeu cea nemăsurată,
51 şi drege paharul nemuririi cu
H adevărat celor credincioşi. Să
ne apropiem cu bună credin-
ţă şi să strigăm: Cu mărire
^ S’apreaslăvit Hristos Dumne-
zeul nostru.
Să auzim toţi credincioşii
jHţ pre înţelepciunea lui Dunine-
jj| zeu cea nezidită şi firească,
H chemând cu înaltă propove-
ţ| duire. Că strigă: Gustaţi şi, cu-
noscând că Eu sunt bun, zi-
Zis-ai mai ’nainte ucenicilor
Tăi, îndelung răbdătorule:
Bărbatul cel nebun, carele va
fi între voi vânzător, nu va
cunoaşte acestea şi acelaşi, ne­
înţelegător fiind, nu va pri­
cepe; însă voi petreceţi întru
Mine şi întru credinţă vă în­
tăriţi.
Sodclna, gluiul I.
Foriobla: M o rm â n tu l Tâu... ^
C ela ce a făcut bălţile, iz- ^
voarele şi mările, învăţân-
du-ne pre noi smerenia cea
 I 644 «0^ iN â»l-'AN'l A M AHKA Zl

^ p re a b u n ă , s ’a în c in s c ii şte r- d in A d a m , v iin d H r is t o a s e , a i
I gar Şl a s p ă la t p ic io a r e le uce- z is p r ie t e n ilo r T ă i: D o r it - a m
■ît n i c i l o r , s m e r in d u - S e d in p r i­ s ă m ă n â n c c u v o i P a ş t ile a c e s ­
ll s o s e a la m ilo s t iv ir ii ş i în ă lţ â n - te a ; p e n tru c ă p re M in e , Cel
jH d u -n e p re noi d in t r u adâncu- unul n ă s c u t , c u r ă ţ ir e în lu m e
j|^ r i l e r ă u t ă ţ ii, u n u l iu b it o r u l d e T a tă l M 'a t r im is .
o a m e n i.
B ând d in p a h a r , z is - a i u c e ­
i^lubul dl 'J-Ibb
n ic ilo r T ă i, C e la ce e şti fă ră
PiuJhIiIh Pentru mărturisircu dumnezeeijtci..
de m o a rte : Nu v o iu m ai bea
S m e r in d u - T e p e n tru m ilo ş ­ d in r o d u l v iţ e i, p â n ă c â n d v o iu
ii t iv ir e a Ta, p ic io a r e le u c e n i­ v ie ţ u i cu vo i; p e n tru c ă p re
c ilo r T ă ia i s p ă la t şi sp re că­ M in e , C e l u n u l n ă scu t, c u r ă ţ i­
lă t o r ia cea d u m n eze ească i- a i re în lu m e T a tă l M ’a t r im is .
în d r e p t a t ; ia r ă P e tru n e în g ă -
B ă u tu ră nouă, m ai p re su s
d u in d a f i s p ă la t , a p o i în d a t ă
de c u v â n t , v o iu b e a în t r u îm ­
s ’a p le c a t d u m n e ze e şte i po­
p ă r ă ţ ia M e a , z is - a i H r is t o a s e ,
r u n c i ; ş i, s p ă lâ n d u - s e , c u o s â r ­
p r ie t e n ilo r T ă i, căci ca un
d ie se ro a g ă Ţ ie , s ă d ă ru e şti
D um nezeu cu v o i, ca şi cu
nouă m a re m ilă .
n iş t e D u m n e z e i, v o iu f i. P e n ­
acum hI 4 lua
tru c ă p re M in e , C e l u n u l n ă s ­
Podobla A rătalu-Te-ai astăzi.
cu t, c u r ă ţ ir e în lu m e T a tă l
M â n câ n d , S tă p â n e , cu uce­ M ’a t r im is .
n ic ii T ă i, le - a i a ră t a t în t a in ă C&olereti a 5*ti, Irn.os
p r e a s fâ n t ă ju n g h ie r e a T a , p r in

C
U le g ă t u r a d r a g o s t e i f iin d
c a re n e -a m iz b ă v it d in s t r i­
„ le g a ţ i a p o s t o lii şi dân-
c ă c iu n e , cei ce c in s t im s f in ­
„d u -se p re s in e lu i H r is t o s ,
t e le T a le p a t im i.
„ C e lu i ce stă p â n e şte to a te , li
CftiKBrea a 4-a, Irutos
„ s ’a u s p ă la t p ic io a r e le c e le
\M a i ’n a in t e v ă z â n d p ro fe tu l „fru m o a se , b in e v e s t in d pace
t a in a T a cea n e g r ă it ă , „tu tu ro r^ .
„ H r is t o a s e , a s t r ig a t : P u s-a i
C eea ce ţ in e apa cea n e ţ i­
I „ta re d ra g o s te de în t ă r ir e ,
n u tă ş i c e a m a i p re s u s în văz­
ţ „ P ă r in t e în d u r a t e ; c ă p r e F iu l
duh, c a re în f r â n e a z ă a d â n c u ­
^ „ u n u l n ă s c u t , B u n u le , c u r ă ţ ir e
r ile ş i o p r e ş t e m ă r ile , în ţ e le p ­
I „ în lu m e L -a i t r im is “ .
c iu n e a lu i D u m n e z e u , a t u rn a t
J 5 S p re p a t im a , c e e a c e iz v o - apă în s p ă lă t o a r e şi a s p ă la t
r ă ş t e n e p ă t im ir e t u t u r o r c e lo r p ic io a r e le s lu g ilo r . S t ă p â n u l.
 _ ,I O I D I M J N K A 'I ’A §0» 645

Ul A ^ a ta t-a u c e n ic ilo r , S tă p â - ICOS

n u l, p i l d ă d e s m e r e n i e ; c ă Cel A p r o p iin d u - n e to ţi cu f r ic ă
^ ce îm b r a c ă c e ru l c u n o r i, S 'a Ia m a s a c e a d e t a in ă , s ă lu ă m
în c in s c u ş t e r g ă t o r u l ş i a p le - p â in e a cu s u f le t e cu ra te , pe-
m ca t g e n u n c h ile p e n t r u a s p ă la tre c â n d îm p r e u n ă cu S tă p â ­
jiţţ p i c i o a r e l e s lu g ilo r ; în t r u a c ă - n u l; ca să vedem cum s p a lâ
j[| r u ia m â n ă e s te v ie a ţ a t u t u r o r p ic io a r e le u c e n ic ilo r şi să fa ­
c e lo r c e su n t. cem p re cu m am v ă z u t, p le -

n c â n d u -n e unul a lt u ia şi spă­
CAntftre a fi a. Irmos
lâ n d p ic io a r e le u n u l a lt u ia . C ă
}| \ dâncul cel m ai d e jo s al H r is t o s aşa a p o r u n c it apo s­
ţ| ^ „ p ă c a t e lo r m 'a în c o n ju r a t t o lilo r Săi şi m a i 'n a in t e le ’-a
^ „şi v ifo r u l n e m a i r ă b d â n d u - l, zis: A şa să f a c e ţ i. D a ră na
„ca lo n a s t r ig c ă tre T in e , a s c u lt a t lu d a , s lu g a ş i în ş e lă ­
„ S t ă p â n u l: D in s t r ic ă c iu n e t o r u l.
sc o a te -m ă !

i) o m n ş i în v ă ţ ă t o r M ă c h e -
S I N A X AR
m a ţ i, o ! u c e n ic ilo r , cum şi ÎN SFÂNTA ŞI MAUEA .101
j[| s u n t , z i s - a i M â n t u i t o r u l e . P e n -
Klnaxarul rtio Mintii, apcii acosta.
m tru a c e a s ta u r m a ţ i p ild e i, p r e -
In sfânta şi marea Joi, dumnozeefjtii Părinţi
cum a ţi v ă z u t în t r u m in e . carc au rânduit pe toate bine, urmând preda-
niilor dumnezeeijtilor apostoli şi s fin t e lo r
Evanghelii, ne-au predat să prăzQuim patru
N eavând c in e v a în t in ă c iu - lucruri: sfânta spălare a picioarelor, ciaa cea
(ie taină, adică predarea înfricoşatelor taine,
ne, nu t r e b u ie a i- s e s p ă la
rugăciunea cea mai presus de fire şi vinde­
p ic io a r e le ; ş i v o i, u c e n ic ilo r , rea Domnului
c u ra ţi s u n t e ţ i, d a r n u t o ţ i; că Stihuri Ih HÎAnta Rpi^lare n [ilcloarelor
v o in ţ a u n u i a d i n v o i n e b u n e ş - pumnezeu alo ucenicilor picioare seara Ie-a
jH te s e î n t ă r â t ă . spălat
Al Cărui picior altădată, prin Edem, la amiază
CONnA( a umblat.

(glasul al 2 Iah Stihuri l« cina cfa ininfi

I ndoltă-i cina: şi Pjiştele legii, dar şi Paşte
l’udobli C ele (le SUS căutând... nou,

îl P â in e lu â n d în m â in i vân- r ăci Domnul aduce, nouă spre hrânire, trup

şi sânge-al Său.
z ă t o r n l, p re ascuns a c e le a ş i
w le - a t i n s ş i a l u a t p r e ţ u l C e l u i duhuri I h rugări nea <-qh mal Tirf

î l ce a z id it c u m â in ile S a l e p r e I u te rogi, Hrietoase, Dumnezeul meu,

I’ icături de Bânge’s pe’ntreg cbipul Tău!
J*om ; şi n e în d r e p t a t a ră m a s
f ari că Tu asculţi de-a morţii tocmeli,
W lu d a , s l u g a ş i î n ş e l ă t o r u l . (»ar pui toate astea pe duşman roşelil
 646 iO§ ÎN SKANTA Ş1 MAIiKA Z1
stthiiri la vilnzarca Domnului
« cârat decât toţi ceilalţi, ar fi ucis pe luda.
I'a ce trebuesc săbii, oameni rătâciti ?
Pentru ce cu bote la Domnul veniţi?
^’ are nu de voie iu lume a venit
« ? i prill a Sa moarto El ne-a mftntuit?
W „Reţi din acesta toţi. acesta este sângele Meu
W astele evreesc avea să se jerlfeascS
Vineri; era deci potrivit ca adevărul
w?
să urmeze preinchtpuirii. adicfl atunci
w nul numeşte trUjUl Lui p, Ine f-i nu oziirâ. Si\
să se jertfească şl l’aştelc nostru, llristos,
După cum spun duinnezeestii Părinţi, Domnul
a luat-o io'inte fii as^rbÂtorit Pactele iudaic
w 'nainie i* cercase numai, dar acum s’a saln.'j-
împr'ună cu ucenicii ShI Joi spara. In ade­
văr Ifl Evrei se socoteşte o singură zi şi sea­
ra de Joi «ji toatft Vinerea După cnm au spus
U n i i, Domaul a sftrbfttorit atunci impteun^i cu
kit ucenicii lui Pnştelo le.'ii vechi. Unul din cei
caro susţin asta este t-i diiînnezeesoul Hrisos-
w siraani. Prinţie multe alltlo lisus le-a ^;pus:
tom. Au stat mwi Inifii cu toţii In picioare
încinşi ta brâu. încfilţaii, cu toiegelp în mftnâ,
*V
kJf gata (le drum: şi au Sndeplinit s^i tonte c c I p -
W Ifllte po'unci ale letri'. pentru ca nu cumva
Domnul sS parft cft este un călcător do Irge,
»V Zevedeu a presMIt fot ce trebuea pentru
im; sSrbătorirpa PHştolul. Marele Atanas'e spimp,
ip/ deşi alţii sunt de altă părere, că Zevedeu
4M{ era acela care ducea urciorul cu apă. In ur­
w mă, arătând ucenicilor Săi cele mai inalto
kX porunci, a predat In foişor, pe când Re lăsa
)»« noaptea, taina Pa lelui nostru, „Iar <Iaeă R’a
lăcut seară. lisus S’a nşezat la masă cu cei
doisprezece ucenici". Vedeţi deci, cft acesta
kV nu era Paştele iudaic, căci era cină. pâne,
kH bftutur'i ei stH jos la şi toate mâncările
kv erau prepj^tite Ia fnc? Inaintp de a incepe
Vf cina, spune dumnezenscul FIrisnslom. „s’a
itif sculat dela cin:1. si-a ileshrăcat liaina coa do
deasupra şi aturmit apn în vasul de Rpăhil".
Si El sintîur a snîllat nicioflrele tuturor. I’rin
k^ apta a vrut să-l farîl pe luda să se ru^ine/e,
k¥ iar cplnrla't’ să Ie aducă nminte să nu umble
¥¥ după tntftif-tăti- Duoă ce Ie-a spălat picinnrele
Vi li Îndeamnă la asta zic'nd: „Cel cnre vrea
kJf flii fie întâiiil să fio în urma tntnror". dându Se
« El însuşi pildă, Se pare că Hristos a spălat
N picioarele Ini Iiula în'>intea celorlalţi apostoli.
Vf In urma tuturor a venit şi Ia Petru, Acesta,
având mai mult drafreste de Hristos, nu L-a
*¥ lăsat să-j spele pleoarele: dar în urn ă i irgă-
¥¥ due să-l spelp nu numai picioarde, ci şl
mâin'le şi canTtl. Aşa dnr după ce le a spălat
kH plcioarelp. sr^fând nrin smerenia sa o nM-
Wl ţime euf'efeflscS neobi-^nuită S'a inbrăCHt din
nou CU haina ^a, S'a aşezat la masă şi-l sfA-
¥¥ tueşte pe uccTiici Ră sn iubpsscă unii pp nlt'i
kit şi să nu umbln diinfl întâietăţi- I-a stârşiUil
9t¥ mesei aduce vorbn si despre viinzare. lisiis
k^ l i spune incf't m i m n i lui loan: ..Acela este
căruia Eu inti"e'>nd pftinea i-ovoiu da". Mân­
H tuitorul i-aspus în s^aplă lui loan, căci dacă
§<j*
ar n aflat Petru, ca unul ce era mai ini'ia- u
Iar Matei spune: „Cel ce a întins niânaodata
cu mine în blid“. Şi s'a întâmplat şi una !«i
alta. După puţin timp, luând pâinea a zis: u
-Luaţi, mâncaţi"; la l'el ţi piiliarul. zicând: u
al legii colei noi. Aceasta s’o iHceţi intru po­ u
menirea mea“ . Cu toate că a făcut acestea,
totuşi a mâncat şi a băut cu ei. Vezi că Dom­
se ruşine. e cei care aduc aziniă la stfiota
jertfi. După cină a intrat Sutana in luda; mai
u
luit de tfit în el. f;^i dumnezceasca Scripluii'i
spune că a plecat şi s’a tocmit cu arhiereii u
iUi
Să-L vândă pe treizeci de arginţi.
La sfârşitul cinei S'a dus cu ucenicii in
Muntele Măslinilor, intr'un loc nuniit Ghet-
.,Voi cu toţii vă veţi sminti in noaptea aceas-
s'a. Petru a zis; ..Dacă se \'or sminti cu to­
ţii, eu nu mă voiu lepăda de Tine!" Kraintu-
nerec.adică în puterea nopţii, î>i Iliis^tos ia
răspuns lui Petru: „înainte de a căita coco­
şul a doua oară, le vel icp;ida de Mine de u
trei ori!" In adevăr, cocoşul, ca să dea de u
ştire nu cântă numai odată, ci de două ti de u
trei ori. S’a şi întâmplat asia, căci atunci când
Dumnezeu şi-a vădit sifibiciuiiea firii ome­
neşti, Pdru a fost cuprins de o fiică ncmâ
surată. Pentru asia Domnul i-a încredinţat lui
Petru lumea, ca să fie iertător cu cei păcă­
toşi odată ce el. prin el insu?i. a cunoscut
cât de uşor este pHîcată firea omenească spre u
păcat. Întreita lepădare u lui Pitru inchi[u- u
eşte păcatul tuturor oamenilor Înaintea iui
Dumnezeu. Prima lepădare infuţişca/ă porun­
ca pe care a călCHt-o Adam; a doua. călca­
rea legii scrise; şi a treiu. însăşi întruparea
C'Vântului, Mântuitorul a tjimâOuit lepădă­
rile lui Petru, mai lârziu. prin ÎJ.treiia Iui
po?ăinţa, prin cele trei Întrebări ce i le-a pus;
„Petre, mu iubeşti?''
in urma,arătându-Se om, spune ucenicilor:
„întristat este sufletul nu u până la moarte 1" int
S’ii depărtat apoi ca la o aruncătura do pia­ M
tră §1 S’a rugat, zicând de trei ori: „Părinte,
dacă este cu putinţă, să treacă pnliai'ul act sta
dela mine ; dar nu cum vreau eu, ci cum vrei
Tu. I'acă-se voia Tal“ A spu.s aceste cuvinte U
ca să arate pc de o parte că cs!e şi oei. iiir
pe de altă parte ca sâiaşele pe diavol ; ia-
voiul să l socotească numai om din pricina
firii aparente ce-a arătat ihjmnul şi asil'el hi»
nu uneltească împiedecarea morţii pe cru e.
Când S'a intors Ia ucenicii Săi, i-a t'^sit cu­
fundaţi in somn. Indreplându-Se câ re Pctiu,
l-a spus aşa: „Nici un ceas n’uţi putut să
privegliehţi împreună cu mine?", ca !?i cum
i-ar fi spus: „Dormi şi 11 împreună cu cei-
^ •&§ ,ini |i|,\]|Nll',AT\ §<!• 647
^ -

j|S IftUi, tu, care ai spus că ai sa lupţi pentru ca ei să prăZQuiascâ Paştele, Pentru aceasta
J g mine până la moarte ?“ Trecâod apoi dincolo şi noi tot Joi prăznuim şi facem pomenire de u
J | (le pârâul Cliedrilor, unde era o grădinii, S’a acele fapte înfricoşătoare şi cu neputinţă de u
aşezat acolo împreună cu ucenicii Lui. rostit prin cuvinte- u
^ Domaui obişnuia să vină adeseori aici. De Cu nespusa Ta milostivire, Hristoase Dum­
^ asta luda cunoştea locul, luda luând câ[iva nezeule, milueşte-ne pe noi, Amin.
ihk
^ soldaţi din cohortă, urmat de njulţime, a venit
(^fltUarea a 7-n. Irmos
la lisus, Ca semn de recunoaştere le-a dat u
M sărutarea. Iuda a dat acest semn pentrucâ
^ de multe ori când au pus Iudeii mâna pe El, in e r ii în V a v ilo n ^ de vă­
^ El a plecat nevăzut din mijlocul lor. Dar a-
^ cum lisus mai Întâi a mers la ei ^1 le-a spue:
-Pe cine căutaţi ?“ Şinu-L recunoşteau, deşi
^ mi-i iraaiedeca noaptea, pentrucă Scriptura
T p a ia c u p t o r u lu i
„ s p ă im â n t a t , c i în
nu s 'a u
m ijlo c u l v ă -

^ spune că erau luminaţi şl aveau făclii aprinse „ p ă ie i a r u n c â n d u - s e , f iin d r o u -

De Irică au căzut la pământ şi B'au dat ina „ra ţi au c â n t a t : B in e e şti cu-
^ pol. Fi s'fiu anropiat diu nou şl Hrlstos iar
^ i-a Întrebat. Iuda L-a sărutat, dar lisus i-a zis; „v â n ta t, D oam ne, D um nezeul
^ „Prietene pentru ce ai venit ?“ Cu alte cu-
„ p ă r in ţ ilo r n o ş t r i" .
vlDte, i-a zis: „Potrivită vreme este pentru
ceea ce ai venit“. Apoi spune din nou: „Ca la
C lă t in d cu capul lu d a , c e le
uo tâlhar ati venit să mă prindeţi cu săbii şi
cu beţe“. Toate acestea s’au pntrecut noap- r e le m a i'n a in t e g â n d in d , s 'a
^ tea, ca să nu se facă răscoală in popor. Atunci
în t ă r ît a t , v re m e cu p r ile j c e r ­
Intlăcăratul Fetru şl-a scos cuţitul — şi a-
veau la ei cuţite, căci erau după cină - a când, să dea p re Ju d e c ă to ru l
^ lovit pe Milh, sluga arhiereului §i i-a tăiat
W urechea dreaptă. Tăierea urechii drepte a la p i e r z a r e ; C a r e le e ste D o m ­
slug i arhiereului lasă să se iDţeleagă câ ar- nul tu tu ro r şi D u m n e z e u l p ă ­
^ hiereul nu asculta de lege şi nici nu învăţa
hine legea, ilristos ii ruşinează pe Petru, spu- r in ţ ilo r n o ş t r i.
nându-i că nu-i frumos ca un biirbat duhov-
« nlcesc să Iacă uz de cuţit, şi vindecă urechea P r ie t e n ilo r ! H r is t o s a z is :
lui Mali). PriQzându-L deci pe lisus L-au dus U n u l d in v o i m ă v a v in d e ; ia r ă
W leuat la curtea arliiereului Ana, care eraso-
W crul lui Caiafa. Acolo erau adunali toţi cei e i u it â n d v e s e lia , s ’a u c u p r in s
^ rari cugetau Împotriva Iul Hristos, farisei şi de în t r is t a r e şi de fric ă , z i­
W cirturari. Aici se întâmplă convorbirea dintre
Petru şi servitoare, precum şi lepădarea iui c â n d ; S p u n e , c in e e ste a c e la ?
Petru. iDtre timp, trecând noaptea, cocoşul a
D u m n e z e u le a l p ă r in ţ ilo r n o ş ­
cântat a treia oară. Petru şi-a adus aminte şl
W a plâns cu amar. La ivirea zorilor L-au dus t r i.
pe Hristosdela Ana la arhiereul Caiafa;aici
TO a fost scuipat In i'aţâ şi au fost aduşi martori C el ce pune m âna îm p r e ­
w mincinoşi Câod s’a luminat bine de ziuă,
u n ă cu m in e î n b lid c u o b ră z ­
|j^ Caiafa ii trimite la Filat. Iar cei care L-au
Ja aiiis, spune Scriptura, „n'au intrat in preto- n ic ie , a c e s t u ia i- a r f i f o s t m a i
tg riu ca .să nu se spurce, ci să poată mânca
Paştp!e“ Rezultă deci că arhiereii şi fariseii b in e de n ’a r fi t r e c u t p r in
au sAvârşit atunci poate o călcare de lege, u ş ile v ie ţ ii n ic i o d in io a r ă . P r e
după cum spune dumnezeescu-î Hrisostom,
HH mulând l'aîtelc, căci ei trebuiau să mănânce a c e sta , c in e e ra , l- a a ră ta t
Pactele in noaptea aceea; l-au amânat însă D um nezeul p ă r in ţ ilo r n o ş t r i.
j j penim a ucide pe Hristos. Hristos a arătat
W înainte de cina cea de taină că atunci tre-
Cântarea a - a. Irmos
buiau sS mănânce Paştele. El a mâncat Paş-
fg tele legii noaptea, şi apoi a făcut cunoscut

P
JH Paştele cel desăvârşit. Şi in adevăr, după cura e n t r u le g ile p ă r in t e ş t i, f e r i­
W s’a spus, trebuia ca adevărul să vină după c iţ ii t in e r i în V a v ilo n m ai
preinclaipuirea legii. loan spune că toate aces-
rn tea e'au întâmplat Joi şi Joi noaptea înainte ,/n a in t e n e v o ie p ă t im in d , au
 648 «>g In SI'ANTA Ş1 MARLA 7A g^

„ s c u ip a t p o r u n c a cea nebu- ş i n 'a în ţ e le s să s t r ig e : P re Sj

„ n e a s c ă a c e lu i ce îm p ă r ă ţ ia ; D o m n u l lă u d a ţ i- L lu c r u r ile ş i- L gj

„şi îm p r e u n â n d u - s e cu fo c u l p re a în ă lţ a ţ i în t r u to ţi v e c ii. S J
„ d e c a r e n u s 'a u a r s , C e lu i ce CânlArea a Ou. Irtno« ^
„stă p â n e şte v r e d n ic ă c â n ta re
in o sp ă ţu l S t ă p â n u lu i ş i
„ !-a u
„ u d a ţ i- L
câ n ta t:

„ în ă lţ a ţ i în t r u
P re
lu c r u r ile
to ţi
D o m n u l lă -
ş i- L
v e c ii" .
p re a D „ d in m asa cea
„ t o a r e , v e n iţ i c r e d i n c io ş il o r la
n e m u r i-

„ lo c în a lt , cu g â n d u ri în a lt e
M
f e r ic iţ ii a p o s t o li, cei ce au „să ne în d u lc im , p re Cuvân-
¥^
m â n c a t îm p r e u n ă c u C u v â n t u l „tu l cel p r e a în a lt d in cuvân-
¥^ „tu l L u i c u n o sc â n d u -L , p re C a-
¥^ î n S io n ş i, îm p r e u n ă p e tre -
când, au u rm a t P ă s t o r u lu i c a „ r e le îl s lă v im .
n iş t e m ie i ş i îm p r e u n ă f iin d
Z is - a u c e n ic ilo r C u v â n t u l, în
¥^ c u H r i s t o s , d e C a r e l e n u s ' a u
¥^ t a in ă î n v ă ţ â n d u - i: M e r g e ţ i în
¥^ d e s p ă r ţ i t , c u d u m n e z e e s c u l
lo c în a lt , unde gândul se în ­
4H( c u v â n t h r ă n i n d u - s e , c u m u l ­ tă re şte , de g ă t iţ i P a ş t ile p r in
ţ u m it ă a u s t r i g a t : P r e D o m ­
c u v â n tu l a d e v ă r u lu i cel fă ră
n u l lă u d a ţ i- L lu c r u r ile ş i- L p r e a
de a lu a t şi în t ă r ir e a d a r u lu i
*« î n ă l ţ a ţ i în t r u to ţi v e c ii.
să o s lă v iţ i.

O b ic e iu l p r i e t e ş u g u lu i u it â n - T a t ă l M ' a n ă s c u t m a i ^ n a in t e
d u - l Is c a r io t e a n u l c e l c u n u m e de veci p re M in e , în ţ e le p c iu ­
ră u , ş i- a g ă ’t î t sp re v in d e r e n e a c e a îm p r e u n ă lu c r ă t o a r e ;
4M^ li*
p ic io a r e le c e le c e i- s ’a u s p ă la t ş i M 'a z id it în c e p ă t u r ă c ă ilo r
)Hi ş i m â n c â n d p â in e a T a , a d e c ă L u i, s p r e lu c r u r ile c e s e s ă v â r ­
tru p u l cel d um n ezeesc, a r i­ şesc acum cu t a in ă . C ă c i C u ­
d ic a t v ic le ş u g a s u p r a T a , H r is - v â n t f iin d d in f ir e n e z id it , p r i­ U
¥^ t o a s e , ş i n ’ a î n ţ e l e s s ă s t r i g e : m esc n u m ir ile t r u p u lu i c e lu i

¥^ P r e D o m n u l l ă u d a ţ i ^ L l u c r u ­ ce am lu a t acum .
¥^ r i l e ş i - L p r e a î n ă l ţ a ţ i î n t r u
P re cu m sunt om d in f ir e ,
to ţ i v e c ii. U
ia r ă nu d u p re n ă lu c ir e , a ş a ş i
N e în ţ e le g ă t o r u l a lu a t tru ­ f ir e a c e s 'a u n it c u M in e , D u m ­
pul T ău c e l d e s le g ă t o r d e pă­ nezeu e ste , d u p re s o c o t e a la
cat şi d um n ezeescul s â n g e în t o a r c e r ii f ir ilo r în t r u sin e.
c a r e le s 'a v ă r s a t p e n t r u lu m e ; P e n tru a c e a sta să M ă cu n o a ş­
d ^ ră nu s’a r u ş in a t bând d in te ţi p r e M in e u n H r is t o s , C a ­
a c e la c e -1 v â n d u -se cu p re ţ, r e le p ă stre z a c e le d in c a re
n ic i de ră u ta te n u s ’a s c â r b it sunt şi c e le ce su n t.
 •0§ .K'l DIMISKATA gfl. 649

lS Sv(^tlltifl, rtf' Irel orl

lu d a v â n z ă t o r u l, v ic le a n jHt

C ă m a ra Ta, M â n t u it o r u l f iin d , cu să ru ta re v ic le a n ă a

ţ | m e u , o v ă d î m p o d o b i t ă ş i îm ™ d a t p re M â n t u it o r u l, D o m n u l;

b r ă c ă m in t e n u a m , c a s ă in t r u p re S tă p â n u l tu tu ro r ca p re

{ j î n t r ’î n s a . L u m i n e a z ă - m i h a i n a un ro b L -a v â n d u l jid o v ilo r .
w s u f le t u lu i m e u , d ă t ă t o r u le de C a o o a ie s p r e ju n g h ie r e , a ş a s*
Î 5lu m in a si m ă m â n tu e ste . a u r m a t m ie lu l lu i D u m n e z e u ,
F iu l T a t ă lu i, unul cel m u lt S
^ I.A I.A IT il'
hy
J J "'iUPTj Slihiriit li« 1 4» câiitfim SithiPi,
m ilo s t iv . ^
Lu i?IAiiul hI 2-lea singiir (ţiaNuI u
lu d a s lu g a ş i v ic le a n u l, u c e -
w A d u n â -se acum s o b o r id ji- n ic u l ş i p iz m ă r e ţ u l, p r ie t e n ş i SS
« d o v ilo r , ca să dea lu i P lia t d ia v o l, d in lu c r u r i s ’a a ră ta t
H p re Z id it o r u l ş i F ă c ă t o r u l t u t u - c ă u r m a în v ă ţ ă t o r u lu i ş i în t r u ^
S ro r. O , n e le g iu iţ ii, o , n e c r e d i n - s in e c u g e ta de v â n z a re . Că gj
W cioşii! Că râ n d u e sc sp re ju - z ic e a în t r u s in e : S ă - l dau p re jjj
d e ca tă , p r e C e l c e v r e a s ă v ie a ce sta şi v o iu dobândi b a n ii S
W să ju d e c e v ii ş i m o r ţ i i ; p r e C e l ce se a d u n ă . Ş i c e rc a să v â n - S
}I N
^
liU ce v i n d e c ă p a t i m i l e , î l g ă t e s c dă şi m ir u l şi p re lis u s să -L S
sp re p a t im ă . D oam ne, în d e - p r in d ă cu v ic le ş u g . D a t-a să- |îf
w lu n g r ă b d ă t o r u l e , m a re e ste ru ta re şi a vândut p re H r is -
I m ila T a , s l a v ă Ţ i e .
t o s . C a o o a ie s p r e ju n g h ie r e , ^

M iu d a c e l f ă r ă d e le g e , D o a m - a s»a a u r m a t u n u l c e l m u lt m i- ^
y^
P ne, c a r e le ş i- a în t in s m â n a în lo s t iv ş i iu b it o r d e o a m e n i. ^
H b lid , l a c i n ă î m p r e u n ă c u T i n e ,
SlHvfl. şi Hcum , glasul Rpftlaşi ^
{|j ş i- a î n t i n s m â i n i l e f ă r ă d e l e g e
P r e C a r e l e L s a ia m a i ’ n a in t e
« c a s ă ia a r g i n ţ i i ; ş i c e l c e g â n -
u dea p e n tru p re ţu l m ir u lu i nu m ie l L - a n u m it , v e s t in d u - L , A - îHţ

^ s ’a t e m u t a T e v i n d e p r e T i n e , c e la a v e n it sp re ju n g h ie r e h
w Cel fă r ă d e preţ; cel ce ş i- a de b u n ă v o ie ş i ş i- a dat sp a-
tin s p i c i o a r e l e s ă i - l e s p e l i T u , t e le sp re b ă tă i ş i f ă lc ile sp re
M S t ă p â n u l, T e - a să ru ta t cu v i- lo v ir e cu p a lm e le şi fa ţa nu ^
Î J c le ş u g , c a s ă T e d e a c e lo r f ă r ă
ş i- a în t o r s d e sp re r u ş in e a ^
de le g e . Ş i le p ă d â n d u - s e d in
s c u ip ă r ilo r şi s ’a o s â n d it cu l î
c e a ta a p o s t o l i l o r şi a ru n c â n d
m o a rte de o ca ra . T o a te de
ţ | ce i t r e i z e c i d e a r g i n ţ i , n ’ a v ă -
M zut în v ie r e a T a c e a d e a t r e ia b u n ă v o ie le - a p r im it , C e l fă r ă

Î5 z i, p r i n c a re m ilu e ş t e - n e p re de p ă c a t; ca să d ă ru e a sc ă U
{ f n o i. t u t u r o r î n v i e r e a c e a d in m o r ţ i. I 5
 ÎN s i An'tn si \ia h f a zi
W 650 •OS U

I.A '^I’UHJAVNA ste . A cum u c e n ic u l a a ru n c a t ^

M suiiinio, irla siil h) H Umi ^ iim u r u Ih r u i
c â in ilo r c e le s f in t e ; c ă tu rb a - ^
A stă z i s 'a adunat so b o ru l re a iu b ir ii de a r g in t l- a fă * ^
|j^ c e l v ic le a n a s u p r a lu i H r is t o s cut p re el a se în t ă r â t a asu-
i i şi s 'a u s f ă t u it a s u p r a L u i c e le p ra S t ă p â n u lu i său; de a că* u
d e ş a rt e ca să dea lu i P ila t r u ia is p it ă s ă f u g im , s t r ig â n d :
« sp re m o a rte p re Cel n e v in o - în d e lu n g r ă b d ă t o r u le , D oam -
y a t. A s t ă z i ş i- a p u s a s u p r ă lu - ne, s la v ă Ţ ie . ^
JJ da su g ru m a re p e n tru b a n i şi
Stib leeia afară şl grăia Împreună, asupra ^
^ s ’a lip s it de am ândouă v ie ţ i- Mea şopteau toţi vrfl]maşli Mei. ^
j[| le : de a ce a stă tre c ă to a re şi N ă ra v u l tă u e ste p lin d e v i- ^
w de cea d um n ezeească. A stă zi c le ş u g , lu d o fă ră de le g e ; c ă 5
^
5^ C a ia f a a p r o f e ţ it f ă r ă d e v o ie , b o ln ă v in d u - t e de iu b ir e a de
«« z ic â n d : M a i b in e e s te s ă p ia r ă a r g in t , a i c â ş t ig a t u r îc iu n e d e ^
jS u n u l p e n tru p o p o r . C ă a v e n it o a m e n i. D ar dacă iu b ia i bo- u
jj^ s ă p ă t i m e a s c ă p e n t r u p ă c a t e l e g ă ţ ia , p e n t r u c e a i m e r s la C e l g
w n o a stre , ca să ne scape p re ce în v a ţ ă p e n t r u s ă r ă c ie ? Ia r ă n
î î noi d in r o b ia v r ă j m a ş u lu i; c a d e - L iu b ia i p r e D â n s u l, p e n t ru ^
W un bun ş i iu b it o r de o a m e n i, ce ai vândut p re C e l fă ră de g
'tih. 'e l co a miinoat pâinea Mea, a mâril p re ţ, d â n d u -L s p re u c id e r e ? u
^ asuprii Mea vicleşug
S p ă im â n t e a z ă - t e , so a re , sus- ^
w A s t ă z i îş i a s c u n d e lu d a fa ţa p in ă p ă m â n t u le ş i c lă t in â n d u - u
cea iu b it o a r e de să ra ci ş i- ş i te , s t r i g ă : C e l a c e n u ţ ii m in t e ^
w d e s c o p e re c h ip u l lă c o m ie i; n u r ă u l. D oam ne, s la v ă Ţ ie , g
se m ai g r ije ş t e de s ă r a c i, nu
siih ‘ <uvâQt fără de lege au pue asupra Mea
^ m ai v in d e în c ă m ir u l c e le i
p ă că to a se , c i m ir u l c e l c e r e s c N im e n e a s ă n u f ie n e îm p ă r - ^
ş i d i n t r ’în s u l d o b â n d e ş t e b a n i. t ă ş it c in ii S t ă p â n u lu i, o, e r e - |] |
w A le a r g ă Ia jid o v i, z ic â n d c e lo r d in c io ş ilo r ! N im e n e a să nu
fă ră de le g e : C e -m i v e ţi da v ie acum la m a s ă c u v ic le ş u g , ^
w m ie ş i e u v o iu d a p r e e l v o u ă ? ca Iu d a . C ă a c e la lu â n d p â i- ^
O , iu b ir e de bani a v â n z ă to - n e a , s 'a lip s it d e p â in e a v ie ţ ii, U
^ r u lu i! Face v â n z a re le s n e de f iin d num ai c h ip de u c e n ic ,
^ c u m p ă ra t. P re v o ia c u m p ă r ă - ia r ă c u f a p t a u c ig ă t o r d e fa ţă . ^
t o r ilo r fa ce n e g u ţ ă t o r ia C e lu i Cu jid o v ii v e s e lin d u - s e şi cu ^
w ce S e v in d e ; nu se scum peş- a p o s t o lii îm p r e u n ă p e tre câ n d , g
te Ia p re ţ, c i- L v in d e ca p re u r ît a să ru ta t. Şi să ru tâ n d a
w u n r o b f u g a r . C ă o b ic e iu l f u r i- vândut p re Cel ce n e -a ră s- ^
lo r e s t e s ă le p e d e c e le d e c in - c u m p ă r a t p r e n o i d i n b l e s t e m , jw
 •«§ "> l ( '[ M I X K . M \ §0. 651

MU
p re D um nezeul şi M â n t u it o ­ SIfivn ac'um; lot acesta,
ru l s u f le t e lo r n o a s t r e . l'rdciiinieu. ^'lasul 1 lu
Vi cunoască limbile că Dumele îţi este
Slavă, LMhR acelfli^i
Domnul.
('tiută înni 'iiH
Stih: U
Năravul tău este plin de vicleşug... [lumnezeule, cine se va asemana '1 m
u
Vi ‘M ai'uiij, lrlH.^lli Hi .■'•h'H Diij proorocm lui leremia, c*‘tire
(’ap 11—lli, vet« is 1,)
în d r e p t â n d s p r e c e le d e t a i­
nă, D o a m n e , p r e u c e n ic ii T ă i, jomnul mi-a descoperit ca să ştiu şi mi-a u
IMI i- a i î n v ă ţ a t , z i c â n d ; O , p r i e ­ larătat faptele lor. Eu însă, ca un miel u
i>« Iblând, dus la juoghiere, sioi nu i^tiam.
¥i t e n i l o r ! V e d e ţ i s ă n u v ă d e s ­ că ei urzesc gâuUuri rele împotriva mea,
k$ p a r t ă d e M i n e v r e o f r i c ă ; c ă zicând; „Să-i punem lemn otrăvit în mâncarea
j(« lui şi să-l smulgem de pe pământul celor vii, u
4»)( d e ş i p ă t i m e s c , d a r ă p e n t r u pentru ca nici numele să nu i se se mai
l»j; pomenească " Dar tu, Doamne al puterilor,
lu m e p ă t i m e s c . S ă n u v ă s m i n ­ judecătorul cel drept, cel ce cerci inimile şi
*¥ tiţi d e c i î n t r u M i n e , c ă n ^ a m cele din lăuntru, dă-mi să văd răzbunarea ta
asupra lor, pentrucă ţi-aro încredinţat pricina
ut*
««
Uj v e n it s ă - M i s l u j e a s c ă c i n e v a mea. De aceea aş-i zice Domnul despre oanie*
»4( M ie , c i s ă s l u j e s c E u ş i s ă - M i niî din Anatot, care caută sufletul meu şi zic:
„Nu mai proroci îd numele Domnului, casă
w pun s u f l e t u l ră scu m p ă ra re DU mori de mâinele noastre**. De aceea aşa u
Wf p e n t r u l u m e . C i d e - M i s u n t e ţ i zice Domnul Savaot:„îată, ii voiu cercetaşi
kM tinerii lor vor muri de sabie, iar îiii lor şi
k« p r ie t e n i, u r m a ţ i M i e ; c e l c e fiicele lor vor muri de l’oame; Nu va rămâ­
Vi nea rămăşiţă dela dânşii, căci voiu aduce
Vi v o e ş t e s ă f i e m a i m a r e , s ă f i e necaz asupra oamenilor din Anatot, in anul
k» m ai m i c ; s t ă p â n u l , c a s l u g a . cercetării lor“.
Vi De voiu intra la ludeoatâ cu tiue, Doamne,
W P e tre ce ţi î n t r u M in e , c a s ă dreptatf^a va fi de partea ta, şi totuşi, de drep­
VI a d u c e ţ i s t r u g u r i , c ă Ev. s u n t tate voiu să grâesc cu tine: „Pentru ce calea
Ul necredincioşilor es'e cu izbânda şi pentru ce U
Ml v iţ a v i e ţ i i , toţi călcătorii de lege sunt in fericire? Tu
i-ai sădit şi ei au prins rădăcni, au crescut
l<ine este a ne mărturisi Domnului,. şi au făcut roade şi tu eşti aproape numai ^
»l
Vi de buzele lor, iară de inima lor eşti departe.
!<i rploialie.
w Pe mine insă mă ştii. Doamne, mă vezi şi ^4
w cerci cum îmi este inima faţă de tine. Ose- ^
u be^te-i dară, ca pe nişte oi de junahiat, şi ^
«I pregăteşte-i pentru ziua jungbierei Până când ^
Vi va jeU ţira şi iarba de prin toa e ţările se ^
Vi Cellni apoi Ciiafiiil Intfliu la carele yioem va usca? Dobitoacele şi păsările pier pentru
w tni[iHrii* profipoi'.lfll, ulttKiil al i»*a necredinţa locuitorilor ei. căci aceştia zic:
Vi „Domnul nu vede căile noastre !*'„Dacaaler-
k« gftnd cu cei pedeştri, ai ostenit, cum te vei ^
Vi C e la c e a i f o s t l o v i t cu p a l­ lua Ia întrecere cu caii? şi dacă nu eşti jHp
k!t neprimejduit într'o ţară paşnică, ce vei face ^
Vi ma p e n tru neam ul o m enesc la revărsările Iordanului? Căci şi fraţii tăi şi ^
vs casa tatălui tău se poartă necredincios cu tine, ^
Vf şi n u T e - a i m â n ia t , s l o b o z e ş -
şi strigă tare in urma ta. Şi chiar când iţi «
k« grăesc bine nu te încrede într inşii, zice Dom- ^
te d in s t r i c ă c i u n e v i e a ţ a n o a s ­
Vt Dul. Părăsit-am casa mea şi moştenirea mea ^
VI tră D o a m n e , ş i n e m â n t u e ş t e am lăsat-o; dat-am pe iubita sufletului meu ^
Vf în mâinele vrăjmaşului ei. Făcutu-sa moşte- CT
Vi p re n o i. nirca mea pentru mine ca un leu din pădure. ^
Vt
 652 •^_1N_SFANI'A ^I.MAHKA 7.\ So^'

ri(licandu-5i glasul impotiiva mea şi de aceea ju d e c a t ă p re C e l c e v a s a v ie ,

am urit-o- MoşteQirea mea s a Mcut pentru
mine ca o pasare pestriţii, asupra căreia au să ju d e c e v iii şi m o r ţ ii; p re
năvălit din toate p arlile celelalte păsări hră
C e i c e v in d e c ă p a t im ile î l g ă t e s c
părele. Strângeţi-vil şi vă duceţi toate fiarele
câmpului, duceţi-vă ti o mâacaţl. Mulţime sp re p a t im ă . D oam ne, în d e ­
de păstori au călcat via mea, călcat-au cu
picioarele lor partiaa mea; partea mea cea lu n g r ă b d ă t o r u le , m a re e ste
iubită au făcut-o deşert oeroditor, Pustietate f îiila T a, s la v ă Ţ ie .
¥X au fucut-o şi ea la pustiirea sa plăDge îDaintea
mea Toată tara e pustiită, pentrucă nici pe lu d a c e l f ă r ă d e le g e , D o a m ­
UD 001 QU'l doare inima de aceasta. Pe toate
dealurile din pustie au venit prădători, căci ne, c a re ş i- a în t in s m âna în
sabia Domnului mistue totul dela o margine
¥^ la uita a ţării şi niciun muritor n'are pace. b lid , la c in ă îm p r e u n ă c u T in e
Remănat-au grâu şi au eecerat spini! Mun- ş i- a t in s m â in ile f ă r ă d e le g e c a
cit-au grâu şi n’au avut nlciuD folosi Ruşi- U
naţi-vă dar de asemenea venituri ale voastre, s ă ia a r g i n ţ i i ; ş i c e l c e g â n d ia
pe care Ie aveţi din pricina mân ei celei p e n tru p re ţu l m ir u lu i, nu s ’a
aprinse a Domnului! Aşa zice Domnul despre u
toti Vecinii mei cei răi, care năpădesc asupra te m u t a T e v in d e p re T in e , u
î^ părţii pe care el a dat o de moştenire popo
rului său Israil: „lată, 11 voiu smulge din
Cei fă ră de p re ţ; cel ce ş i- a
pămăntul lor. şi casa Iui Iuda o voiu smulge t in s p ic io a r e le s ă i- le s p e li T u ,
u
¥^ din mijlocul lor. Dar după ce ii voiu smulge, S t ă p â n u l, T e - a s ă r u t a t c u v ic le ­ u
iarăşi ii voiu Întoarce ş1*i voiu milui, şi voiu
aduce pe fiecare la ţarina sa şi la ogorul său şug , ca să T e dea c e lo r fă ­ u
u
Prorhltii**n ijiamil al R-1p « r ă d e le g e . Ş i le p ă d â n d u - s e d in
Rugaţi-vă şi răsplătiţi Domnului, Dunmezeului ce a ta a p o s t o lilo r ş i a ru n c â n d u
îi nostru.
c e i t r e iz e c i d e a r g in ţ i, n ’a v ă z u t
¥^ u
SUb în v ie r e a T a cea de a t r e i a z i,
cunoscut este in iudeea Dumnezeu,în Israil
p r in c a re m ilu e ş t e - n e p r e n o i.
mare oeta numele Lui
lu d a v â n z ă to ru l v ic le a n f i­
u

in d , cu să ru ta re v ic le a n ă a
dat p re M â n t u it o r u l, D o m n u l;
p re S tă p â n u l tu tu ro r, ca p re
îl In S fâ n ta şi m a re a zi Jo i
SKAHA un ro b L -a v â n d u t jid o v ilo r .

TorAm mui ile vreme, la >' i-eanun din *1, st Ca o o a ie s p r e ju n g h ie r e , a ş a

binHriiv.'wiUl'Hl arlilf^reui huu {ireotul a u r m a t m ie lu l lu i D u m n e z e u ,
începem Vereniia.
F iu l T a t ă lu i, unul cel m u lt
jj| Ap«il [loam ne strigata am, II,. ^^lasul al lua
puuem sllliinlt^ [>t' Iir. i-ftnt&Dil anemie
în d u r a t .
«tthlri 8'e tilei tila^ui al 1 len. HiiiKur |{lasui.
lu d a , s lu g a ş i v ic le a n u l, u c e ­
rHiietându-lB
n ic u l şi p iz m ă r e ţ u l, p r ie t e n
d u n ă - s e a c u m s o b o r u l jid o - şi d ia v o l, d in lu c r u r i s ’a a r ă ­
îll jv ilo r , ca să dea lu i P ila t ta t că u rm a în v ă ţ ă t o r u lu i, d a r
^ p re Z id it o r u l şi F ă c ă to ru l tu ­ în t r u s in e c u g e ta d e v â n z a re .
tu ro r. O, n e le g iu iţ ii, o n e c re ­ Că z ic e a în t r u s in e :S ă - I dau
d in c io ş ii! Că râ n d u e sc sp re p re a c e sta şi v o iu dobândi
^iEiie3icaâeâCîi6C»c3eo6C3ec36C36C36caec3âcaâca
fiSBBSsM W t3 ^
 JO I SEARA 653
§«•

ţjf b a n ii ce se adună; şi c e rc a n it p ie r d e r e a . F e re şte , D o a m ­

ţ | să v â n d ă şi m ir u l ş i p r e lis u s ne, s u f le t e le n o a stre de o
n sâ -L p r in d ă c u v ic le ş u g * D a t - a n e o m e n ie ca a c e a sta , Cel ce
d să ru ta re şi a v â n d u t p re H r is - în s u ţ i e şti neasem ănat în în ­
g to s . C a o o a ie s p r e j u n g h ie r e , d e lu n g a ră b d a re .
aşa a u rm a t u n u l c e l m ilo s t iv
IhţiIRH C(; E V A N (iH E U A
şi iu b it o r de o a m e n i.
I. umÎDă linri.

M ^^re C a r e l e I s a i a m a l ' n a i n t e l’ruohlmeu ^Inbul M u

f | m ie l L a n u m it , v e s t in d u - L , h coate-mă, Doamne, (lela omul vicicflo şi dela

bărbatul nedrept mfi Izbăveşte.
M A c e la a v e n it sp re ju n g h ie r e
Stib
de b u n ă v o ie şi ş i- a dat sp a-
« are gâudia nedrept^.te in inima leală ziua-
ţjj te le s p r e b ă tă i şi f ă lc ile sp re
UelB Ieşire, cetire
K lo v ir e cu p a lm e şi fa ţa nu
Cap. JU. vere lii 19.
ţ j ş i- a în t o r s d e sp re r u ş in e a
n s c u ip ă r ilo r şi S ’a o s â n d it cu is-a Domnul către Moise: „Pogoară-te
ţ | m o a rte de o ca ră . T o a te
b u tiă v o i e l e - a p r i m i t , C e l f ă r ă
de
Z de grăieşte poporului, eă se ţină curat
astăzi şi mâine, şi să-fji spele hainele,
ca 6ă lie gata pentru poimâine, căci poimâine
de p ă ca t, ca să d ă ru e a sc ă se va pogori Domnul inaintea ociillor a tot
poporul pe muntele Sinai. Să-i tragi poporu­
W tu tu ro r în v ie r e a c e a d in m o r ţ i. lui hotar împrejurul muntelui şi să-i spui:
păziţi-vă de a va sui în munte şi de a vă
«t at^dOi. tflasul al d-lea atinge de ceva din el, căci tot cel ce se va
atirge de munte va muri, Nici cu mâna să nu
g lu d a cu a d e v ă ra t e ste f iu l se atingă de el, câ va ti ucis cu pieire, sau
se va săgeta cu săgeata; nu va rămâne în
n v ip e r ilo r , c e lo r ce au m âncat
viaţa, fie om, fie doliidoc. Iar dacă se vor
ţ | m ană în p u s t ie şi au c â r t it depărta tunetele şi trâmbiţele şi norul de pe
munte, se vor putea sui in munte“. Pogorin-
wt a s u p r a h r ă n i t o r u l u i ; că în c ă du-se deci Moise din munte la popor, asfinţit
ţ | fiin d b u c a t e le în g u r ile lo r , poporul, şi spălându-iji ei hainele, le-a zis
Moise: ,.Să fiţi gata pentru poimâine tji de
H c le v e t e a u a su p ra lu i D um ne- femei să nu vă atingeţi!*'. Iar a treia zi. când
51 z e u , n e n iu lţu m ito rii. Şi s’a făcut ziuă, erau tunete iji fulgere şl nor
des pe muntele Sinai, şi sunet de tiâmbiţe
ţ j a c e s ta , n e c r e d in c io s u l, ţ iin d foarte puternic. Şl s’a cutreniuraltotpoporul
in tabără. Atunci a scos Moise poporul din
H îti g u ră p â in e a ce re a scă , a tabără intru inlâmpinarea lui Dumnezeu şi
ţ* fă c u t v i n d e r e î m p o t r i v a IV f â n - au stat la poalele muntelui- Iar muutele Si-
oai fumega tot, că se pogorlse Dumnezeu pe
« t u it o r u lu i.O , m in t e n e s ă ţ i o a s ă dânsul in foc; si se ridica de pe dânsul fum
şi î n d r ă z n i r e fă ră d e o m e n ie ! ca fumul dintr'un cuptor, tji lot muntele se
cutremura puternic, de asemenea şi sunetul
F re C e l c e h ră n e şte L -a vân- trâmbiţei se auzea din ce in ce mai tare; şi
Moise grăia, iar Dumnezeu ii răspundea cu
jfjţ dut ş i p r e S t ă p â n u l, p re C â­
glas.
ţ i re le iu b e a , L -a dat sp re
Hrootilmun, glasul ai 5-itta
m o a rte ! Cu a d e v ă ra t f iu al
S coate-niă dela vrăjmaşii mei, Dumnezeule, ^
ţ | a c e lo r a e s t e n e l e g i u i t u l a c e s t a
şi de cei ce se scoală asupra mea, mântu- W
jg şi cu d â n ş i i î m p r e u n ă a m o ş t e - eşte-mă. Kj
im 654 TN .SI- A N T A ^1 M A I O . A /I go»

Stih; l>u) l'roroui'ia iui Isaiu. rotire

Scapă uiti de cei ce lucreazâ fărădelegea Cap îjii vors. 4 -11
IU>)r Iov, •i>lir( omnul Dumnezeu mi-a dat mie limbă do ^
ucenic, ca să ştiu să grăesc celor
38, vlt.-. I 2\
\. C«p llî, vers 1 Ti desnădăjduiti. In fiecare dimiDeaţă ^
el deşteaptă, trezeşte urechea mea, ca să
UQCi Dumnezeu i-a răspuns lui luv, dlQ ascult ca un ucenic. Domnul Dumnezeu
sânul vijeliei i?i i-a zis: „Cuie este cei mi-a deschis
deschis mie
mie urechi, dar eu nu
ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte m'am împotrivit şi nici nu m'am dat îna­
^ goale de iuţelepciune ? Incinge-ţl, deci, coap- poi. Spatele mele le-am dat spre bâuii
^ sele ca un om şi eu te voiu iatreba şi tu şi fâlciie mele epre pălmuiri şi faţa mea nu o ^
^ imi vei da învăţătură! Unde erai tu, când am am Întors de către ruşinea scuipăriior. J^i ^
^ întemeiat păm&ctul ? Spuae-mi, dacă ^tii să Domnul Dumnezeu mi-a ajutat şi nu am foet ^
spui. f^tii tu cine a iiotărit măsurile pămân- ruţinat. Pentru aceasta am şi Întărit faţa mai ^
^ luiui, sau cine a întins deasupra luilauţulde ca o cremene, căci ştiam că nu voiu fi lăcut ^
^ măsurat? In ce au lost întărite temeliile lui, de ocară. Apărătorul meu este aproape. Cino ^
sau cine a pus piatra iui cea din capul un- vrea să se năpustească asupra mea? Să ne ^
t^hiului, atunci cănd stelele dimineţii cântau măsurăm Împreună! Cine este protivDicui ^
H iaoluilă şi toţi iogerii lui Dumnezeu mă săr. meu? Să se apropie' lată Domnul. Dumne ^
zeu îmi este întru ajutor; cine mă va osândi.’
H bătoreau? Cine a închis marea cu porţi, când Iată ca uo vestmânt vechiu toţi se vor prtt-
ea ie^i năvalnică, din sânul firii, şi când ii pădl şi molia îl va mânca! Cine din voi so
dădui ca veşmânt negura $i norii drept bcu- teme de Domnul, să asculte glasul slugii
tece‘? Apoi i-am liotârnicil hotarul meu şi sale! Cel care umblă in întunerec şi fâni
i-ato pus porţi şi zăvoare, şi am zis; Până lumină, să nădăjluiascft întru numele Dom
aici vei veni i^i mai departe nu te vei iotiode, nului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui! Voi,
M aici se va sfărâma trufia valurilor tale! Ai toţi care aprindeţi focul şl pregătiţi săgeţi ^
M poruncit tu dimineţii, vreodată in viaţa ta, arzătoare, aruncaţiovă în focul săgeţilor vohk- ^
^ i^i î-ai arătat aurorei care este locului ei,c» tre pe care l-aţi aprins! Din mâna mea vi
H 8ă apuce pământul de colţuri şl să scuture se întâmplă una ca aceasta; pe patul durerii
pe nelegiuiţi de pe pământ? In revărsatul
veţi fi culcaţi!
n zorilor, pământul se face roşu ca roşiile pe-
ceţi şi ia culori ca de veşmânt. Cei r&i ră- .\{iol. l-]cteiiiH CC» Illicit ^
mân fărâ noaptea (.prielnică lor) şi braţul
H ridicat este frânt. Sosit-al tu până la Izvoa- fiote Dumnezeule...
rele mării sau te-ai plimbat pe fundul pră-
M pastiei'.' Arâtatu-ţi-s'au oare porţile morţii şi i'iitcliii. i'uul Apuritohiiui. 4l<iHUl h1 7 Iru. |||
porţile umbrei, văzutu-le-ai? Cugetat-ai oare |{oierii poporului s'au adunat într’una asupra
H cât e pământul de lung şi cât de lat? Spune, Domnului şi asupra Unsului lui ^
dacă ai ştiinţă ? Care drum duce la palatul Iu-
minii şi care este sălaşul întunericului? Ca Stih ^
8d ştii să-l călăuzeşti in cuprinsul lui şl să
W poţi eă nimereşti potecile care duc la el j'entru ce s'au întărâtat neamurile şl popofi
acasu. De bună seamă ştii. căci tu te născu- rele au cugetat cele deşarte. )H|
H seşi şi numărul zilelor tale e grozav de nia- APOSl’OM'l. U
H re. Ajuns-ai tu ia cămările zăpezii ? Vă-
zut-ai tu cămările {^rindinei. pe care le ţin Din i’Hitea IniAia tph calrt* (’('riuU'rii n ^
deoparte pentru vremuri de prăpăd, pen- sti'iiitului Apostol l’nviii, cctire. ^
W tru zilele de războiu şi de năvală? Atunci
W Iov a răspuns Domnului şi a zis: „Ştiu că
Cap ^
poţi Bă faci orice şi că ou este niciun gând
care eă nu ajungă pentru tine faptă. Cine r a ţ iio r , eu d e la Dom nu
cutează ai zis tu, să bârfească planurile mele, am p r im it ce e a ce v ’am
JH din lipsă de Înţelepciune? Cu adevărat, am
vorbit, fără să înţeleg, despre lucruri prea dat şi vo u ă şi anum e, că D om ­
minunate pentru mine — şi nu ştiam, Ascul­
nul lis u s în n o a p te a în c a re
tă—ai spus tu iar - şi eu voiu vorbi, te voiu
lotrcba şi tu imi vei da învăţătură. Din «puse­ a fo st vâ n d u t, a lu a t p â in e
le unora şi altora uuzisem despre tine, dar
U acum ochiul meu te-a zăzut. ş i m u l ţ u m i n d , a f r â n t ş i a z is : ^
H
 '" 'I ^I-AKA 655 H
= -

„ L u a ţ i, m â n c a ţ i, a ce sta e ste ' encil este cel ce Înţelege pre săracul şi mi- ^
ijelul; în ziua cea rea va Bcâpa pre el Domnul
H T ru p u l M e u , c a re se frâ n g e Sllli îrt
p e n tru v o i; a c e a sta să fa c e ţi ‘ răjmat^li mei au zis mie rele, cânJ va muri
şi piară numele lui. ^
în a m i n t i r e a M e a “ . L u â n d de

a s e n ie n e a ş i p a h a r u l d u p ă c in ă , ' el ce miioâQcă piiinile mele,a mârit asupra ^

a z is : „A ce st p a h a r e ste meu vicleşug.
lA'nn^iieiiu ilnld Mnleiu
A şe ză m â n tu l cel N ou în t r u
is-a Domnul ucenicilor Să i; „ştiti că după Jrt*
( I s â n g e le M e u , a c e a s t a s ă f a c e ţ i
două zile au sft I'ie Pastile,.
{|j d e c â te o ri v e ţi bea în a- In rflnrt tliimnc/j‘»’a?<crt h inarclin- ^
W m in t ir e a M ea. P e n tru c ă o ri \ ni>ilir In loc du c&ntart'a ileruv l( iiitil. căntaii
ai HHl rr<>imr. ulusul iil l>Ioh
H de câ te o ri m â n c a ţi p â in e a
d a c e a sta şi b e ţi acest p a h a r,
C in e i T a le c e i d e t a in ă , a s t ă z i ^
v e s t iţ i m o a rte a D o m n u lu i, F iu l lu i D um nezeu p ă rta ş m ă

ţjj p â n ă v a v e n i. D e aceea cel p r im e ş t e ; că nu v o iu spune ^

« ce v a m ânca p â in e a a c e a sta , v r ă jm a ş ilo r T ă i t a in a T a , n ic i ^

g sa u v a bea p a h a ru l D om nu- să ru ta re îţ i v o iu da ca lu d a ^ ^

tx lu i c u n e v r e d n i c i e , v a f i v i n o - C i c a t â lh a r u l m ă m ă r t u r is e s c fr*

5 |v a t fa ţă d e T r u p u l ş i S â n g e le Ţ ie :P o m e n e ş t e - m ă , D o a m n e , ^

D o m n u lu i. Să se is p it e a s c ă în t r u îm p ă r ă ţ ia T a. ^

w d a ră o m u l p e s in e , şi aşa să itin i In l(HMil A x io n u lu i, c â n iiim Irm o H u l

c& ritaril a ' ' t>
♦jţ m ă n â n c e d i n p â in e a a ce a sta
[) in oapătui Stăpânului...
şi s ă bea d in acest p a h a r.
C ăci c e l c e m ă n â n c ă ş i b e a d in ^i In loc <lc iliiiiuuii-. «‘âulăm iurăţi troparul

ţ j ele c u n e v r e d n i c i e , a c e l a m ă - (• inei Tale cei de taină.,

« nâncă ş i b e a s ie ş i o s â n d ă , n e - Şi când se impârlăşesc cu dumnezeeştlle M
Sf s o c o t in d T r u p u l D o m n u l u i . D e taioe. îl cântăm de multe ori, până ^
se imp. rt&şeRC to^i. Q
a ce e a m u lţ i d in v o i s u n t b o l-
ţj| n a v i ş i b e t e g i, şi nu p u ţ in i Şl in liH. lit* S â se umple gura noasirâ de
lauda Ta, Doamne...
M m o r. C ă c i d a c ă n e - a m ju d e c a
lut tri’parul ile iiiai ^u»
p pe n o i î n ş i n e , a tu n ci n 'a m fi
ju d e c a ţ i. F i i n d în s ă ju d e c a ţ i,
După rugăciunea Amvonului, se lace spălarea
ne p e d e p s i m de D o m n u l, ca şi urmarea ei, precum arată Tipicul. Apoi se
să n u f im o s â n d iţ i cu lu m e a . dă aoalura şi apollsul. lură la masă mâncăm
cu uutdelemn şi bem vin. Cetim Pavecernlţa
cea mică, la care cântam Tricântarea care
AllIuiH. jlaHiil li I) U*a
urmează după rfmdueala spălării
 656 In s k A n t a Şl v.i go*

an
-- îf-q- în ţ e le p c iu n e a lu i D um nezeu,
T ff-
a tu rn a t a p ă în s p ă lă t o a r e şi
m '■Vi.'
a s p ă la t p ic io a r e le s lu g ilo r ,
S t ă p â n u l.

A ră ta t-a u c e n ic ilo r , S tă p â ­
îA
n u l, p ild ă d e s m e r e n ie . C ă C e l
ce îm b r a c ă c e ru l cu n o r i, S 'a
în c in s c u ş t e r g ă t o r u l ş i a p le c a t
g e n u n c liile d e a s p ă la t p ic io a ­
fdi
¥¥. r e le s lu g ilo r ; în t r u a C ă r u ia
irt
m â n ă e s te v ie a ţ a t u t u r o r c e lo r
ce su n t,

A|i(ii (ÂntAiii «I aiTeli' Nliliuri ale »pAlftriii

^ladul M u slnifur (glasul m
fit
n C e la c e T e * a i în c in s c u ş t e r ­
H R A N D U E A L A g ă t o r u l ş i a i s p ă la t p ic io a r e le
H
Oe HI) luue Id «1 duuiue^eeuBva spftluru u c e n ic ilo r , H r is t o a s e D um ne­
xn
n a piclna'-elnr. tn Joiu coa mare
z e u le , s p a lă în t in ă c iu n e a s u f le ­
După ni^fâoiuacH Ainvoouhii, it’so preotul,
t u lu i n o stru ş i n e în c in g e p re
H precum este inibrfiCHt, afară pe ujj» oea mare
a bisericii cu cădelnila îd mflnA şi merg n o i c u le g ă t u r ă d u h o v n ic e a s c ă , a*
inainte cu făclii apriuse, unde este gAtitâ
spălarea de eclesiai’tnil. Hind rftnduiţi 12 fraţi ca să fa ce m p o r u n c ile b u n ă ­ ittt
H cari sunt să s“ spele de cel mai mare. Intre t ă ţ ii T a le . îrt
H cari trebuie să fie un portar şi un econom,
n în chipul lui Petru. Ieşind cei doisprezece «
U Ih s jI a l 2-)ea
>ftniA l'tialuiul TiU, apoi (.'ÂntArcţiI iDce|< n
n câtitH ucâMto tnipiire din ('anonul V râ n d s ă lu ă m m a re fa c e re
H dia Join mare de b in e , c r e d in c io ş ii să a le r ­
«
n Li&niarHti a &-h. {ţitwui al >>l>n. Irmoa g ă m c u b u n ă c u c e r n ic ie Ia c in s ­
H t it a s p ă la r e . Nu în t in ă c iu n e a
^ u le g ă t u r a d ra g o ste i f iin d
u t r u p e a s c ă s p ă l â n d , c i s u f l e t e l e kn
H ^ „ le g a ţ i a p o s t o lii ş i d â n d ii-
în t a in ă s f in ţ in d u - n e . C ă H r is ­
„se p re s in e lu i H r is t o s C e lu i
n t o s , M â n t u i t o r u l n o s t r u , C e l ce
H „ce stă p â n e şte to a te , li s ’a
ca u tă p re p ă m â n t ş i- l fa c e de
„ s p ă la t p ic io a r e le c e le fru - fA
s e c u t r e m u r ă . S e p le a c ă în s u ş i
¥f.
„m oase, b in e v e s t in d pace
p re S in e ş i S e a t i n g e d e t ă lp i
SA
„tu tu ro r".
de lu t , d ă r u in d ta re în ă lţ a r e
C eea ce ţ in e apa cea n e ţ i­ a su p ra a to a tă p u te re a p r o - ÎA
u
n u tă şi cea m ai p re su s în t i v n i c ă . A c e s t u i a c u b u n ă n n il-
M
H văzduh, c a re în f r â n e a z ă a- ţ u m it ă să -l s t r ig ă m : C e la ce
st
d â n c u r ile şi o p re şte m ă r ile , n e -a i a ră ta t nouă c a le p re a
 30C:
H
H •OS ,101 SKAKA §0* 657 ^
H
n
b u n ă în ă lţ a r e , s m e r e n ia , m â n - d a ră nu t o ţ i ; în s e m n â n d p re
«
H tu e şte -n e , B u n u le , c a u n iu b i­ cel ce L -a v â n d u t. ^
n to r d e o a m e n i. S lH v ă, g t a i u l bI 6- lea ^

n AHemeofîa M a i b in e a r fi f o s t , lu d o , d e
H n u t e - a i f i z ă m is lit în p â n t e c e le ^
H
n P e tru s e s f î a s ă i s e s p e le p i­
m a ic ii t a le ; m a i b in e a r fi fo st
n c io a r e le ,d e p r e a c u r a t e le m â in i,
ft ţ ie , v â n z ă t o r u le , d e n u te -a i fi ^
H cu c a r e A d a m s ’ a z i d i t ; d a r a n ă scu t, în s t r ă in a t u le d e la F iu l
n a u z it : D e n u te v o iu s p ă l a p r e
n lu i D u m n e z e u . C ă p r in t in e s ’a
K t in e , n u ai p a rte cu m in e . Ş i
r u p t c u n u n a u c e n ic ilo r lu iH r is - ^
n a ş a d e n iu lt ă f r i c ă f iin d c u p r in s , to s şi v ia cea a d e v ă ra tă o a
« a s t r ig a t Ţ i e : D o a m n e , n u n u ­
n c u le s t â lh a r u l cel ce s ’a ră s- ^
n m ai p ic io a r e le s ă - m i s p e li, c i t ig n it . P r in t in e s 'a t ă ia t în g r ă -
H şi m â in ile ş i c a p u l. O , m a r i d a ­
n d ir e a ş i B is e r ic a cea n e fă c u tă ^
n r u r ile S t ă p â n u l u i ! c ă f ă g ă d u - de m ână o au s t r ic a t c ă lc ă t o - ^
n
H e şte a f a c e p ă r t a ş i d a r u l u i S ă u r ii d e le g e . F ie , c ă d e m ir u l c e - ^
n p re u c e n ic i ş i a a v e a p a r t e c u
H le i p ă c ă to a se t e -a i r u ş in a t , c ă ^
d â n ş ii î n t r u s l a v a c e a n e g r ă i t ă ;
e r a d e m u lt p r e ţ ; d a r c u m nu xn
H p re cu m ş i la p a h a r u l c e l d e t e - a i te m u t a v in d e c e lo r fă ră ^
n t a in ă a z i s : c ă - 1 v a b e a a c e l a de le g e s â n g e le C e lu i drept?
n nou îm p r e u n ă c u d â n ş ii, î n ­
H M a i b in e a r fi fo s t v â n z ă t o r u le ^
H tru î m p ă r ă ţ i a c e r u r i l o r . C ă r u i d e n u t e -a i fi n ă s c u t , în s t r ă in a - ^
H p ah ar în v r e d n ic e ş t e - n e ş i p r e
H t u le d e la F iu l lu i D u m n e z e u ,
n n o i, c a u n m i l o s t i v ş i d e o a ­ kn
n m eni iu b it o r . Ş l a cu m , i;lR8ul al 8 'lu a ^
H
H C u d o r m ir e d ia v o le a s c ă f iin d ^
<jiasul al 8-lea. c u p r in s Iu d a , a a d o r m it în t r u g j
«
A s t ă z i, c e l n e a p r o p i a t d u p r e
m o a rte . V re m e e ra să p r iv e - an
H gheze, v re m e e ra să se tre - ^
g f iin ţ ă , l u c r u de ro b a lu a t ; c u
z e a s c ă ; s ă - i s u s p in e in im a ,s ă - i
lift ş t e r g ă t o r u l S ’ a î n c i n s , C e l a c e
lă c r ă m e z e o c h ii, c u c â n t a r e s ă ^
îm b r a c ă c e r u l cu n o ri; apă a
p r iv e g h e z e ; c ă m a r e e s te t ă r ia
« tu rn a t în s p ă lă t o a r e , C e la ce
c r u c ii; H r is t o s e s te lâ n g ă u ş i ; ^
ţ j a d e s p ă r ţ it M a re a R o ş ie ; ş i
P a ş t ile c e v o r s ă s e je r t f e a s c ă gj
M p le c â n d g e n u n c h i l e , a î n c e p u t
au v e n it . S la v ă Ţ ie , D o a m n e ,
H a s p ă la p ic io a r e le u c e n ic ilo r ş i
s la v ă Ţ ie !
a le ş t e r g e cu şte rg ă to ru l cu
H c a r e le e ra în c in s . Ş i c â n d le - a Apoi, DnteaiUe acostea:
s p ă la t p ic io a r e le , u c e n ic ilo r C u pace D o m n u lu i să ne j j
le - a z is : V o i c u ra ţi s u n t e ţ i. ru g ă m !
H 658 «0^ ÎN S F A N T A i}\ M A R K A Z l go*

P e n tru p a c e a d e s u s ş i p e n tru ţă m . T a t ă lu i ş i F iu lu i ş i S fâ n ­
m m â n t u ir e a s u f le t e lo r n o a stre , t u lu i D uh, acum şi p u ru re a şi
U I D o m n u lu i să ne ru g ă m . în v e c ii v e c ilo r .

Apui preotul, ijuii <^el idui luiire. «u rotmâ uu

P e n t r u p a c e a a t o a t ă lu m e a , (jian mare
p e n t r u b u n ă s t a r e a s f in t e lo r lu i
o a m n e ş i p r e a b u n u le D u m -

D
D um nezeu B is e r ic i şi p e n tru
u n ir e a t u t u r o r , D o m n u lu i s ă n e n e z e u . C e la c e e ş t i n e a p r o ­
ru g ă m ! p ia t c u D u m n e z e ir e a , C a r e le a i
lu a t c h ip de s lu g ă ş i s p r e în ­
P e n tru ca să se b in e c u v in - c h ip u ir e a s m e r e n ie i c e i m â n t u ­
te z e ş i s ă s e s f in ţ e a s c ă s p ă la r e a it o a r e a i s p ă la t p ic io a r e le u c e ­
a c e a s ta , c u p u t e r e a , c u lu c r a r e a n ic ilo r T ă i c u p r e a c u r a t e m â i­
şi cu v e n ir e a D u h u lu i S fâ n t, n ile T a le ş i le - a i ş t e r s c u ş te r-
D o m n u lu i s ă ne ru g ă m ! g ă t o r u l , c a u t ă ş i a c u m s p r e n o i,
H n e v r e d n ic ii r o b ii T ă i, c a r i u r ­
P e n tru c a s ă f ie a p a a c e a s t a
m ă m s m e r e n ie i T a le , c e le i a tâ t
s p r e s p ă la r e a s p u r c ă c iu n ii p ă ­
H d e p r e a s lă v it e , ş i n e în v r e d n i­
c a t e lo r n o a s t r e , D o m n u lu i să
H ce şte să ne s p ă lă m de sp u r­
ne ru g ă m !
c ă c iu n ile tru p e şti şi de necu-

P e n tru c a s ă n e iz b ă v im noi r ă ţ iile s u f le t u lu i cu a t in g e r e a

îl de to a tă su p ă ra re a , m â n ia şi apei a c e ste e a . D ă ru e şte nouă

n e v o ia , D o m n u lu i s ă n e r u g ă m ! p o g o r lr e a cea n e v ă z u tă a
p r e a s f â n t u lu i T ă u D u h ; în t ă r e ­

îi A p ă ră , m â n t u e ş t e , m ilu e ş t e şte s u f le t e le ş i t r u p u r ile n o as­

şi n e p ă ze şte p r e n o i, D u m n e ­ t r e d e s p r e ş a r p e le c e l în ş e lă t o r ,
z e u le , cu d a ru l T ă u ! c a r e le p ă z e ş t e c ă lc â iu l n o s tru .
Ca f iin d c u ra ţi să s lu jim Ţ ie
P r e p re a sfâ n ta , c u ra ta , p re a cu bună m u lţ u m it ă , c ă lc â n d
b in e c u v â n t a t a , s lă v it ă S t ă p â n a p re ste şe rp i şi p re ste s c o r p ii
n o a stră de D um nezeu N ăscă- şi p re ste to a tă p u te re a v r ă j­
t o a r e ş ip u r u r e a f e c io a r a M a r ia , m a ş u lu i.
c u to ţi s f in ţ ii p o m e n in d - o ; p r e
n o i în ş in e şi u n u l p re a lt u l ş i biCfODlD
to a tă v ie a ţ a n o a s t r ă lu i H r is t o s ,
C ă Ţ i e s e c u v in e t o a t ă s la v a ,
D um nezeu, să o dăm *
c in s t e a şi în c h in ă c iu n e a , îm - ^
Ecfuiimul p re u n ă cu P ă r in t e le Tău Cel ^
C ă T u e şti c u r ă ţ ir e a s u f le ­ fă ră de în c e p u t şi cu p re a -
t e lo r n o a s t r e ş i Ţ ie s la v ă în ă l- s fâ n tu l şi bunul şi de v ie a ţ ă an
H
•#§ .iu i Ş E A U A go» 65d

H fă c ă to ru l Tău D uh, acum şi AtuQcca urbicreui, eau ciim vu ti oait marc.

se Oi'fahraoa ily veşxjtaiit; ţfj cftiul ziof
p u ru re a ş i în v e c ii v e c ilo r .
^1 luând ştergâtorul s'a încins,.,
H
Lu&tid şterg&titriii, se Încinge ql cel mai marr
^ face tuUiror 1 iflra v&nd zice
H
jHi •upel'le voastre Domnului să ie piecati! H upâ aceea a turnat apft In spălăloare,
« loarnA t>i lel niai mare npA, i<i c6nd zice
iHi u!tl marc să bc ruauM in tiiiiiA
Ai a Început aspftla picioarele ucenicilor şi a
w V\ D um nezeul no s* Ie şterge cu ştergâtorul cu carele era Încins,
^ ” tru , C e la c e n e -a i a ră ta t Inccpe şi cel mai mare a spAia dela porUir
T'âna li ecnnom, picioarele tutuior celor n
nouă m ă su ra s m e r e n ie i, p r in doîKpr.zece, ie ţlertre şi le H:)rutâ iaiA c&nd
IU p l e c a r e a T a cea p re a în a lt ă , vii.e |ji econom se ceteşte'

ţ* ş i p r e c e l s m e r it c u v o in ţ a în - [»ecl, a venit la SiraonPetru şi a zis acela:

Doamne! Tu vrei Bă speli picioarelo mele?
H t â iu c h e m â n d u ‘ 1, n e - a i î n v ă ţ a t
p re n o i s ă s l u j i m u n u l a lt u ia ; Şl cdnd ceteşte:
Uăspuns-a lisus iji i-a zis lui: Ce fac Eu, tu
« în a lţ ă - n e p re n o i c u s m e r e n ia DU ştii acum, iară vei cunoa;;te duj â acestea.
J| cea d u m n e ze ea scă ; p ă z e şte -n e
nicunomul zico:
« n e s p u r c a ţ i, s p ă l a ţ i p u r u r e a c u n
Nu vel epăla picioarele mele In veci.
p la c r im i , c u r ă ţ i ţ i c u lu m in a d a -
Şi rAspuade col mai mare zlc&nil:
I r u lu i T ă u c e l c n r ă ţ it o r . C a s ă
De nu te volu spăla, nu vei avea parte cu mine
1c ă d e m , în t r u a d e v e r in ţ ă la T i -
* ne p u r u r e a ş i s ă a f lă m m ilă şi La a c e a ila răspiinde euoDoniul im
lioamne, nu numai picioarele mele, ci şi
în d u r a r e Ia ju d e c a t a T a cea mâinile şl capul.
ţj| î n f r i c o ş a t ă .
Atuncea răspunde cel mai mare:
bsjfoniH' tel ce este spălat, nu trebue decât picioa­
rele a le spăla ţi eete curat tot şi voi cu­
C ă m ilo s t iv ş i iu b it o r d e o a - raţi sunteţi, dain nu toţi.
Jjj m e n i D um nezeu e şti şi Ţ ie ^1 colclalte
s la v ă î n ă l ţ ă m ş i P ă r i n t e l u i T ă u Apoi economul şade tji-i npalA cel tuâi
C e lu i f ă r ă î n c e p u t ş i p r e a s f â n ­ mare picioarele
t u lu i ş i b u n u lu i ş i de v ie a ţ ă Dup;*! n re ea mer^e cel mare iu lucul său,
8B duBoinge de futâ de ijtergâtor fji ^1 ia
f ă c ă t o r u lu i T ă u D uh, acum şi vc&minlt'le saln riade Şi iară ceteşte preo
g p u ru re a ş i în v e c ii v e c ilo r . tul yuii diiicoDul
peci, dacă a spAlat picioarele lor şi şl-a luat
Apoi diurouui 6UU preotul zice veşmintele sale. şezând iarăşi a zis lor:
u Pentru ca Bă ne invrednicim noi a asculta
u ilânta Evanghelie, pre i^omnul Dumnezeu să L Arhierciil bnu rtnu \a li mai mare,
K rugitm Blând, ziofi

2 "■ Ire vor -A se spolc, ‘>pil pro srauofle C u n o a şte -ţi ce am fă c u t v o - ^

Q wit. 'Mile “1 incci'fiDd a tjt! cell Lvai'uhella
uă? V oi m ă n u m iţ i p r e M in e
S iplUril, joRn, cri miii maro Re Hcoalâ
y «I i!âi]d zice: în v ă ţ ă t o r ş i D om n ş i b in e z i­
Şi pus veşmintele.. c e ţ i, că s u n t. D e c i, dacă Eu,
 r*lf
ySotc
t.N S 1 \ N T \ SI /I
660 §«•

H D om nul şi iiiv ă ţ ă t o r u l, am d r a g o s t e i, s ă p u t e m p lă c e a Ţ ie «iţ

s p a la t p ic io a r e le v o a s t r e , ş i v o i în to a te z ile le v ie ţ ii n o a s t r e ş i ^
Wî d a t o ri su n te ţi unul a lt u ia sâ să a f lă m m ila în a in t e a T a . fA
h-n
î l s p ă la ţ i p ic io a r e le ; c ă p ild ă a m r((» lU N U l

dat vouă că, p re cu m Eu am

C ă T u e şti c e l ce b in e c u v in - hk
H fă c u t vouă, şi vo i să f a c e ţ i.
te z i ş i s f in ţ e ş t i to a te , H r is t o a s e , ^
A m in , a m in z ic v o u ă : n u e ste
D u m n e z e u l n o s t r u ş i Ţ ie s la v ă ^
s lu g a m a i m a r e d e c â t D o m n u l
în ă lţ ă m , îm p r e u n ă ş i P ă r in t e lu i
îs s ă u , n ic i s o lu l m a i m a r e d e c â t
T ă u , C e lu i f ă r ă în c e p u t , ş i p re a ^
c e l c e l- a t r im is p r e e l; d e ş t iţ i
s f â n t u lu i ş i b u n u lu i ş i d e v ie a ţ ă
^l^{ a c e s t e a , f e r ic iţ i su n te ţi de le
f ă c ă t o r u lu i T ă u D u h , acum şi ^
î l v e ţi fa c e .
p u r u r e a ş i în v e c ii v e c ilo r .
îrt
^ KvsDKDelÎP, (iriuitul coie>;te niK ânu Dupij Hccon se slrupoF/ toţi [raţii *« t» ;• <l"'
ncH uciunstH spâlAlnarc. A;ioi rner^eiii intiiseiirt. rănlâii
Iropnrn din cAntnri d a ;i-A h Vlnci i M
^ lioiQDului &â ne rugăm! i-ul mari. Olabul al 6 lea îfK
n
î l r \ o a m n e , D u m n e z e u l n o stru , D acă ş i- a u s p ă la t p ic io a - ^
U C e la c e , d u p ă m u lt ă m ila r e le ş i m a i ’ n a in t e s ’ a u c u r ă ţ it «
T a T e -a i s m e r it p r e S in e - Ţ i, c u îm p ă r t ă ş ir e a d u m n e ze e şte i ^

H lu â n d c h ip de rob; C a r e le în T a le t a in e , H r is t o a s e , s lu g ile
î l v re m e a p a t im ilo r T a le c e lo r T a le s 'a u s u it a c u m îm p r e u n ă ^
m â n t u it o a r e şi fă c ă to a re de cu T in e , d in S io n la m u n t e le ^
î l v ie a ţ ă , de bună v o ie ai v o it cel m a re al m ă s lin ilo r , lă u - ^
î l a c in a cu s f in ţ ii T ăi u c e n ic i d â n d u -T e p r e T in e , iu b it o r u le

^ ş i a p o s t o li, ş i d u p ă a c e e a T e - a i de o a m e n i.
î l în c in s cu fo ta şi a i s p ă la t p i-
Z is - a i: V e d e ţ i p r ie t e n ilo r , nu ^
c io a r e le lo r , d â n d u - le lo r c h ip
v ă t u r b u r a ţ i; c ă a c u m s ’a a p r o -
î l de s m e r e n ie şi de d ra g o ste
p la t c e a s u l, c a s ă M ă p r in d ă şi
u n u l c ă t r e a lt u l, ş i a i z is : P r e -
să M ă dau m o r ţ ii de m â in ile ^
^ cum am fă c u t E u vo u ă, a şa şi
c e lo r f ă r ă d e le g e ; ş i t o ţ i v ă v e ţi jh»
î l v o i s ă f a c e ţ i u n u l a lt u ia , în s u ţ i
r is ip i, lă s â n d u - M ă s in g u r ;d a r ^
« şi acum S t ă p â n e , v in o în m ij-
v ă v o iu a d u n a i a r ă ş i c a s ă M ă îtt
î | lo c u l n e v r e d n ic ilo r r o b il o r T ă i ,
p r o p o v e d u i ţ i p r e M in e , iu b it o - ^ i
jg c a ri u rm ă m p ild e i T a le ş is p a lă
ru l de o a m e n i.
î l to a tă s p u r c ă c iu n e a ş i n e c u r a ­
ţ i ţ ia s u f le t e lo r n o a stre ; ca sp ă - DupA ?A uin irt l-
^:
^ lâ n d p ra fu l ce s^a li p it d e n o i 1*' io numele Dommiliii...
5^ p r in p ă c a te şi şte rg â n d u -n e (tiu iroi iirij. r
H unul p re a lt u i cu şte rg ă to ru l Slitva. ^1 ACLiiii. i'baiuiul ^!
H
M)\ S K A K A §«• S61

t.ioe voin cuvânta pre Domaul...

A p r im it p â in e î n m â in i, s p r e
!^i se dă annfoi’A Iriililor, se face apolisul ei
v â n z a r e a T a , iu d a , v ic le a n u l u -
mergem Ih niHsa s?l iiiAocam bucaU' cu unt-
(loloinn si bem vin. c e n ic , c a r e le T e - a ş i v â n d u t c u h
in
v ic le ş u g ; d u p ă c e ş i e l ş i- a în -
t in s p ic io a r e le , p r e c a r e în s u ţ i ^
C a d e -se a şti;
le - a i s p ă la t ş i le - a i ş t e r s c u fo t a .
Că de se va talâmpla Buoa-Vestire !d Vinerea
w cea maro, să kc caute tipicul deia sfârşitul C u s ă r u t a r e v ic le a n ă îş i d e s - m
cftrtii, litera i.
c h id e a a t u n c e a g u r a c ă t r e T in e ,
¥H
Iu d a , să ru tâ n d tru p u l T ău şi
H
¥i s t r ig â n d : B u c u r ă - t e , în v ă ţ ă t o - ^
)« In tru a ce a stă m a re Jo i r u le ! — e l, v â n z ă t o r u l , s lu g a ş i

'ptim l*ftVM:erDUa l o a m ic a . la c a r i' c A iK ăm

v ic le a n u l. ^
Tri^’AntHtcR lu i ■\ridrfi i'r if o a n u l
p e tru văzând c e le c e s e p e - u
( â iitiirfii n .I R i^loHut a l K I h h , Iru u iK
tre c e a u a tu n ce a , de s p a im ă

n tu n e re c u l s u f le t u lu i m eu
f iin d c u p r in s , f iin d în t r e b a t d e ^
o s lu jn ic ă , s 'a le p ă d a t d e T in e , ^
„ r is ip e ş t e - I d ă t ă t o r u le de
u m in ă , H r is t o a s e D um ne-
D o m n u l, nu n u m a i p re cu m ai ţ*
{| „ z e u le , C e la ce a i g o n it în t u -
z is , c i p r e c u m a i ş t iu t , C e la c e ^
to a te le ş t ii. gf
„n e re cu l cel m ai d in a in t e al
„ a d â n c u lu i ş i - m i d ă ru e şte lu - S e p ă lm u e ş t e Z id it o r u l ş i s e
„ m in a p o r u n c ilo r T a le , Cu- b a te z id ir e a p r in b a t jo c o r ir e a
w
„ v in t e ; c a m ânecând, să Te L u i;s e lo v e ş t e d e v o ie c u t r e s t ie tS
8 „ s lă v e s c p r e T in e “ . ş i c e le d in în ă lţ im e s e p le a c ă ; ^
se s c u ip ă J u d e c ă t o ru l ş i to a te
|ttt“ ir u l «iril
t e m e liile p ă m â n t u lu i s e c lă t e s c . ^
S ’a î n f r u m u s e ţ a t c in a şi Ţ i
s’a g ă t it P a s l i a , p r e c u m a i z is , SlavA ^
H r is t o a s e ; ci Iu d a se în v ă ţ a CU s p in i se în c u n u n e a z ă ^
s p re v â n z a r e a T a şi f iin d cu D u m n e z e u , C a r e le în f r u m u s e - ^
T in e , a f a r ă s e u n i a ’c u iu b ir e a ţ e a z ă to t p ă m â n t u l c u f lo r i; p r i- ^
de a r g i n t p e n t r u p re ţu l Tău. m e ş te r a n e ş i c u în d e lu n g ă r ă b ­
d a r e r a b d ă o c ă r i; p o a r t ă p o r f ir ă
Se s c o a lă d e la c in ă şi cu
d e o c a r ă ş i t o a t e le r a b d ă ş i p ă ­
fo ta î ş i î n c i n g e m i j l o c u l d e v o i e
t im e ş t e cu t r u p u l, D um nezeu gî
H r is t o s ş i - ş i p l e a c ă g r u m a jii,
f iin d .
d a ră P e tru s t r ig a : N ic i o d i­
n io a r ă n u v e i s p ă l a p i c i o a r e l e Şi ni'iirn, H

m e le , F ă c ă t o r u l m e u ; s p a l ă - l e S ă s t r ig e lo a n , s p u in d p r in ^
in s ă ! în v ă ţ ă t u r a s a d u m n e z e e a s c a T a jf#
 662 •)§ iN* s f An t a s i m a r e a z i §0» >*
U ----------------------- -------
^ în t r u p a r e ; c ă a d e c ă , C u v â n t u l nul a spus n u m e le v â n z ă to - ^
jJ Î t r u p S 'a f ă c u t d in F e c io a r ă c u r u lu i. U
Wf n e s c h i m b a r e ş i a r ă m a s c u f i r e a
D u m n e z e u p re cu m e ra , n e d e s- D u p ă c e a g r ă it a c e s t e a ,H r is - ^
g p ă r ţ in d u - S e d e s â n u r ile P ă r in - to s a v e n it la m u n t e le E le o n u - ^
U t e lu i. lu i îm p r e u n ă cu u c e n i c i i ş i le ^
z ic e a : S ă m e r g e m d e a ic e a ! C ă
C&Dtarca a 8 a. Irmos'
ia t ă , a s o s i t v â n z ă t o r u l ş i n im e - m
nea să nu se le p e d e d e M in e , ^
^ el ce a c o p e ri cu a p e c e le
căci de v o ie p ă t im e s c .
w ^ „m ai p re d e a su p ra a le
„ T a le , C e la c e p u i m ă r ii h o t a r
O , s ă r u t a r e în ş e lă t o a r e !B u -
w „ n i s i p u l ş i t o a t e Ie ţ ii, p r e T i n e
c u ră -T e , în v ă ţ ă t o r u le z ic e a u
ÎS „T e la u d ă p o p o a r e le , p r e T in e
Iu d a lu i H r is t o s ş i, îm p r e u n ă ^
„T e s lă v e ş t e lu n a , Ţ i e - Ţ i a d u -
c u c u v â n t u l, î l v â n d u s p r e ju n -
^ „ce to a tă fă p tu ra c â n ta re , ca
g h ie r e ; şi s ă ru ta re a e ra sem - ^
î ; „ F ă c ă t o r u lu i t u t u r o r în v e c i" .
nul ce d ăd use c e lo r fă ră d e |j j
le g e : P re c a r e le eu v o iu să- ^
C e la ce îm b r a c i c e ru l cu
n o r i, lis u s e , ş i îm p ă r ă ţ e ş t i p r e ru ta , a c e la e ste , c a re m ’am ^

s c a u n u l s la v e i c u P ă r in t e le C e l f ă g ă d u it a -l da vouă.

v e ş n ic , Tu, lu â n d fo ta , T e -a i
jlJ în c in s , ca să s p e li p ic io a r e le P r in s a i fo s t . D u m n e z e u le a l ^

w c e le de ţă râ n ă , to t fo c f iin d , n o stru , d e p o p o ru l ce l fă ră de ^
C u v in t e , m ă c a r d e T e - a i ş i î n - le g e , n ic i de cum îm p o t r iv in - ^
d u -T e , n ic i s t r ig â n d , m i e l u l e JHf ^
M tru p a t.
u n
a l lu i D u m n e z e u ; c i t o a t e r ă b - M}
w D upă c e a s p ă la t p ic io a r e le dând: a f i în t r e b a t , a Te ju - S |

Jî^ t u t u r o r , a şezu t lis u s , z ic â n d deca, a fi b ă tu t, a fi le g a t ş i ^

u c e n ic iIo r S ă i:V ă z u t - a ţ ic e a m a fi dus cu a rm e şi cu fu şti ^

^ fă c u t E u a c u m ? P ild ă d e s m e - la C a ia f a . |

ÎS r e n ie d â n d u - v ă t u t u r o r . C a , c e l
w c e v a v o i a f i în t â iu , s ă f ie m a i S ă s e r ă s t i g n e a s c ă l i s u s H r i s - jf* l

ÎJ p re u rm ă d e c â t to ţi c u v o ir e a to s , s t r ig a p o p o r u l e v re e s c , cu M
p r e o ţ ii ş i c u c ă r t u r a r ii. O , p o p o r ^
la t ă , c u r a ţ i s u n t e ţ i, d a r ă n u n e c r e d in c io s ! Ce a fă c u t C el |}
« t o ţ i, a z is H r is t o s p r ie t e n ilo r c e S 'a a ră ta t în lu m e ? C ă p re |J
c a ri şe d e a u la c in ă ; ia r ei se Lazăr l- a s c u la t d in m o rm â n t ^
în t r e b a u în t r e s in e n e în ţ e le - ş i a f ă c u t c a l e o a m e n i l o r c ă t r e ||j f
^ gând c u v â n t u l. M a i a p o i D o m - m â n t u ir e ?
 a
•&§ SKAKA go. 663
U
în a in t e a ju d e c ă ţ ii lu i P ila t , a p r o p ia t c e a s u l; s c u la ţ i- v ă , s ă
{ | p o p o ru l cel fă ră d e le g e , ră c ­ ne ducem , p r ie t e n ii m ei; că
it? n i n d , s t r i g a : R ă s t i g n e ş t e - I p r e ia t ă , u c e n ic u l v â n z ă t o r a v â n d
î l a ce sta şi ne s lo b o z e ş t e p re to a tă o a s t e a , v in e să m ă dea
lî
V a ra v a cel le g a t şi u c ig a ş ; şi u c ig a ş ilo r de o a m e n i.
n
p re H r is t o s m ai îu t â iu b ă t â n -
j j | d ti-1 , ia - 1 , i a - l , ş i c u t â l h a r i i î l S ă ru ta re a ta e ste v ic le a n ă

w r ă s t ig n e ş t e . şi în c h in ă c iu n e a a m a ră ; cui
n
UinccuvâniAin pro Tnirtl
g r ă ie ş t i tu , în ş e lă t o r u le , c â n d
z ic i: B u c u ră -te R a v vi? P r ie ­
O ! N e s p u s ă p o g o r îr e . 0 , n e -
te n e , z ic e H r is t o s , p e n tru ce U
w g r ă it sfa t! Că fo c f iin d , ai
ai ven it? D acă p e n tru a mă
^ s p ă la t p i c i o a r e l e v â n z ă t o r u l u i ,
s ă r u t a , p e n t ru c e - m i p u iîn a in t e
w M â n t u it o r u le , şi s p ă lâ n d u - le
^ nu le - a i a r s ş i a i î m p ă r ţ i t p â in e
c u ţ it u n s c u m ie re ? u
w la c i n ă si t a in ic a s e r v ir e o ai
J u d e c ă t o r u le n e v in o v a t e , d e
^ in v a ţ a t .
v o ie a i v e n it s ă s t a i, H r is t o a s e ,
}>i acum, » N)\Rrflloaroi. U
în a in t e a ju d e c ă ţ ii lu i P lia t , ca
w 0 ,a u zire nouă! D um nezeu s ă n e s c a p i d e d a t o r iile n o a s tre .
e s te f i u a l f e m e ie i! N a şte re a
D r e p t a c e e a a i r ă b d a t . B u n u le ,
fă ră să m â n ţă , M a ic ă fă ră de
a fi r ă n it c u t r u p u l, c a to ţi să
wf b ă r b a t ş i C e l născut D um ne-
lu ă m m â n t u ir e .
JJzeu! O, m in u n a t ă a u z ir e ! O,
w în f r ic o ş a t ă z ă m i s l i r e ! 0 , n e s t r i - I a - 1 , ia - 1 , r ă s t i g n e ş t e - l p r e c e l
c â c io a s ă n a şte re a f e c io a r e i I c e s e z ic e H r is t o s , s t r ig a u o a r e -
w Cu a d e v ă ra t to a te sun t m ai când lu d e ii'c ă t r e P ila t . Ia r ă
ÎJ p re s u s d e m in t e ş i m a i p r e s u s a c e sta m â in ile îş i s p ă la şi cu
de ş t iin ţ ă . c o n d e iu le s c r ia v in a Lu i;
''AntAroA HUH lrmo« a C e lu i ce d ă ru e şte tu tu ro r
n e m u r ir e .
• ^ R in e e ste c u v â n ta t D o m n u l
„ D u m n e z e u l lu i Is r a il, C e l C u p r is o s s t r ig a u c e i f ă r ă d e
„ce a r id ic a t nouă c o rn de le g e : ia - L , ia - L ,r ă s t ig n e ş t e p re
wî „ m â n t u i r e î n casa lu i D a v id , H r is t o s , şi ca p re un o s â n d it
î l „ s lu g ii s a le , în t r u c a re n e -a c e r e a u a - L u c id e . A u d o a r ă n u
w* „ c e r c e t a t p r e n o i r ă s ă r it u l c e l A c e s t a a în v ia t m o r ţ ii, a c u r ă ţ it
î ţ „ d in t r u în ă lţ im e şi n e -a în - le p r o ş ii, p re c e e a c e -i c u rg e a
ÎJ „d re p ta t p r e ’ c a le a p ă c ii^ s â n g e o a t ă m ă d u it ş i p r e p a ­

I a ra ş i d o r m iţ i ? a z is H n s t o s r a lit ic i i- a în d r e p t a t ?

w u c e n ic ilo r ; p r i v e g i i i a ţ i , că s ’a C e ră u a fă cu t de s t r ig a ţ i
 **•
VCw.r*
664 «§ IN SFÂN'I’A Şl MAHEA Z1 JOI SEAKA §«»

fo a rte s ă s e r ă s t ig n e a s c ă H r is - ^ d u -o , s ă iz v o r ă ş t i lu m ii v ie a ţ a
to s? în s u ş i P ila t z ic e a c ă tre i ş i s ă f a c i n e m u r it o r i p r in sân- ^
p o p o r u l c e l n e b u n , c a v in ă n u I g e le T ău cel c in s t it , p re cei ^
MU a f l ă î n E l . I a r e i m a i c u a m a r ce se în c h in ă Ţ ie .
s t r ig a u : la - L , ia - L , r ă s t ig n e ş t e Şl acum, ^
W
« p re M â n t u it o r u l t u t u r o r .
M ie lu ş e a u a T a, S t ă p â n e ,^
W
M3i O , lu d e i fă ră de le g e ! O, s tâ n d în a in t e a c r u c ii, T e tâ n - ^
o■

4H( p o p o r n e î n ţ e l e g ă t o r ! A u n u v ă g u ia p re T in e , F ă c ă t o r u l tu tu - ^
W a d u c e ţ i a m in t e d e m in u n ile lu i ro r, văzând a T a în d e lu n g ă
9>^
H r is t o s , d e m u lţ im e a t ă m ă d u ­ ră b d a re . P e n tru c ă de v o ie
ir ilo r ? A u n ’ a ţi s im ţ it p u t e r e a T e -a i n ă sc u t cu tru p şi cu d ân -
W
L u i c e a d u m n e z e e a sc ă ?C i p re ­ sul to a te p a t im ile ai ră b d a t, ^
cum m a i în a in t e p ă r in ţ ii v o ş ­ ca să m â n tu e şti lu m e a .
t r i, aşa şi voi a ţi ră m a s îm ­
Şl isr&şl Irniusul
H p ie t r iţ i. line eetc cuvântat Domnul... u
Slavft In amânUouA Btraneio tmpreunA.
W
B ă tu t f iin d , F ă c ă t o r u le al Dupfl sfinte Dumnezeule... ţi t atâi nostru... ^
zloem Condacul
m eu, p e n tru m in e T e - a i d a t a
pre Cel ce S’a răstignit pentru noi,..
T e r ă s t ig n i; c a m â n t u ir e a m e a
Şl ce1i*lHlte dupre ubiuelu şl Apollaul vu
în m ijlo c u l p ă m â n t u lu i lu c r â n - InrA PavernrnKa o r;him fie la rhllil
y<

U
U

¥i

; îi!
I
u
W u
u
u
w u
u
w
kV u
#
I u
Vi v'VV u
' ''' i! :.*C-rrl; u
W r A-..V ^r,-^'-.
lot
W
% 4»« u
W '-'■'VC'. ;^<^lft:f/,>'-
' ;-4!
V*I J ^ ‘
i»^
u
m
:K' u
.■i!t:.l\\-/,V^ ^'-VV-*
»• Î* k 'it.^'
«f
Vt
u
W u
lȴ
¥i S L U JB A S F IN T E L O R
Vi )t4
Vi ŞI
Vi U
Vi
Vi MÂNTUITOARELOR PATIMI
Vi ALE DOMNl'LUI ŞI MÂNTlIITORULlil IISUS HRISTOS
Vi
Vi in ilătitd ^1 fQirt’ti 71-Iu) N'nni. toucA la L' <v iKiin ilin iiini[iU-^i 1ihi;<-I(i|)ii(pIi' . ;^i iiiiniiaiiiiii no
M In hl»>i'rii'.Q. facem inct'puiul ilii|)â ubiiciu pn cum b'n ;n:.ltii .loi h ciiirlH '-'i|i|>iiiiaii!i'
Vi Apdi \ Uluia, D(' ulaoiil hI k U'H ţi tro|)»iul;
ji' u
Vi
Vi Ie ca a ce ste a a su p ra în v ă ţ ă -
Vi and s lă v iţ ii u c e n ic i la
Vi _ ^ s p ă l a r e a c i n e i s ’ a u l u m i - t o r u lu i. C e la ce e şti s p re to ţi u
w n a t ,a tu n c e a I u d a c e l ră u c re - bun, D oam ne, s la v ă Ţ ie .

w d in c io s , cu iu b ir e de a r g in t ‘-AulAtii i1r Im ifi rftp r t.. flnuirc ituln'

4
^ b o ln ă v in d u - s e , s 'a în t u n e c a t \iifii
Pirlii frH|iliit |iii[>A
i-ea r:; '*
; it . ‘ |iriMi[iil >*hii
{J şi j u d e c ă t o r i l o r c e l o r f ă r ă de (imc'diiiil
w le g e , p re T in e , Ju d e c ă to ru l i pentru ca să ne invrodnlcini noi a Hsculta ^
ce l d r e p t T e - a d a t . V e z i , i u b i - stântH Kvjii'trhelk’ . , ^
oW
w t o r u le d e a v u ţ ie , p r e C e la ce ‘î' îtf ii.iiinli di-l« iiiHn.
\şc/(iiniUitiil Hfinffiiit [laliiiii
u p e n t ru a c e s t e a s p â n z u r a r e ş i - a
js-a Doninul ucenicilor Săi; ..Acum S’a
” a g o n is it . F u g i de s u f le t u l n e - ^ proslăvit Fiul omului...
K s ă ţio s , c e l c e a î n d r ă z n i t u n e - Sfir'iliil
U
3*
 666 •08 Rl.n.lBA §0»
Wţ
I n care a intrat K1 şi ucenicii Lui. v o iu da p re el vo u ă? Ia r , în
|J^ Şi rfarşlndu-Sfi EvunghRltH zlrem m ijlo c u l c e lo r c e s e t o c m ia u , a i ^
iHH ?]avă iQdelun;» răbdării Tale, Doamne, slavă stă tu t nevăzut în s u ţ i, T u de
^ Ţie Doamoe, slavă Tie-
C a r e le e ra t o c m e a la . C un os- ^
91 Imlutâ oâtUăm AntKuanolo, h'pRtAml toatn
j g /■///
c ă t o r u le de in im i, m ilo s t iv e ş - u
W ANTIPONUL l-iu. te -T e sp re s u f le t e le n o a stre . ^

({laşul al H-I(sa u
C u m ilo s t e n ie s ă s lu jim lu i ^
Wt g o ie r ii p o p o a r e lo r s ’a u a d u - D t im n e z e u , ca M a r ia la c in ă , u
n a t îm p r e u n ă ,a s u p r a D o m - şi să nu ne a g o n is im iu b ir e g
n u lu i şi a su p ra u n s u lu i L u i. de a r g in t ca Iu d a , ca să f im u
p u r u r e a c u H r is t o s D u m n e z e u . ^
C u v â n t c ă lc ă t o r d e le g e au
Slavfl, iji fli-mn a NasrAtnarel ^
w pus a su p ra m ea. D oam ne,
^ D o a m n e , n u m ă lă s a p r e m in e . N u în c e t a F e c io a r ă ru g â n d ^
p u ru re a p re Cel ce L -a i năs- ^
S im ţ ir ile n o a stre c u ra te să
c u t n e g r ă it , ca p re u n iu b it o r ^
if^ţ le a d u c e m în a in t e a lu i H r is t o s
d e o a m e n i, s ă m â n t u e a s c ă d in ^
ş i, ca n iş t e p r ie t e n i a i L u i,
n e vo i p re c e i c e s c a p ă la t in e . u
w î s u f le t e le să le je r t f im p e n tru
Af^TlFONUL al 3-lea.
D ân su l şi să nu n e su g ru m ă m
i;la8t]t al 2-lea, ^
w? c u g r i j i l e lu m i i , c a l u d a . C i, s ă P U
3§ s t r ig ă m în c ă m ă r ile s u f le t e lo r e n tru în v ie r e a lu i L a z ă r, ^
n o a stre : T a tă l n o stru , C a r e le D oam ne, p r u n c ii jid o v e ş t i ^
^ e şti în c e r u r i, iz b ă v e ş t e - n e au s t r ig a t Ţ ie , iu b it o r u le de ^
p re noi de cel v ic le a n . o a m e n i, O s a n n a ! Ia r ă Iu d a ce l u
JbV fă ră de le g e n^a v ru t să în - ^
^ Slav;!, -I «oum R NaR(!fttoarni
t e le a g ă . ^
F e c io a r ă ai n ă scu t, c e e a ce
nu ş t ii de n u n tă şi F e c io a r ă L a c in a T a , H r is t o a s e D u m - n
ai ră m a s, m a ic ă n e n u n t it ă ; n e z e u le , z is - a i m ai 'n a in te
w N ă sc ă to a re de D u m n e z e u , u c e n ic ilo r T ă i: U nul d in voi ^
M a r ie , r o a g ă p r e H r is t o s , D u m - va să M ă vândă. Ia r ă Iu d a ^
jg n e ze u l n o stru , s ă n e m â n t u ia - cel fă ră de le g e n 'a v ru t să ^
«f scă p re n o i. în ţ e le a g ă . u
ANTIFOMIh Rl 2-lea
în t r e b â n d lo a n , D oam ne, ^
L'latiul al (Moa.
«ţ c in e e ste cel ce va să Te u
^ A z ic â n d c â r - vândă, l- a i d o v e d it p re a c e la u
/^ t u r a r ilo r c e lo r f ă r ă d e le - p r in p â in e . Ia r ă lu d a c e l fă ră
ge: C e -m i v e ţi da m ie şi eu d e le g e n 'a v r u t să în ţ e le a g ă , u
u
 W îf c A ^ Ă j^ jî^ ^ j& jîc îîC K

N T I':i.f» H P A T IM I §< j. 667

îl C u t r e iz e c i de a r g in ţ i şi >i Hciini. Umlft I -1

^ cu s ă r u t a r e v ic le a n ă T e c ă u - Apiii

in^ t a u j i d o v i i s ă T e u c i d ă , D o a m - pf'ntru ca eă uc invredoii-iiu noi.

^ n e ; ia r ă lu d a c e l f ă r ă d e le g e V 'MM. H «iMua Kvatikrbclii* drin lum;
n ’a v ru t să în ţ e le a g ă . ' n vromea aceea, n esfil lisus cu ucenicii Sni..
Siârijitiil
^ La s p ă la r e a T a , H r is t o a s e
‘ Aci aveau să mătifince pastile.
D u m n e z e u le , a i p o r u n c it u c e -
I>tip& Dviiiitrrii lir- rAriif:m
w n ic ilo r T ă i: A ş a s a f a c e ţ i, p re -
cum v e d e ţ i, ia r ă lu d a cel fă ră AN TirONHI. Hi l-loa,

M d e le g e n ’ a v ru t să în ţ e le a g ă . glasul nl ii-lca

w P r iv e g h e a ţ i şi vă r u g a ţ i,
\ stă z i Iu d a la s ă p re In v ă -
■ ^ ^ ţă to ru l şi p r im e ş t e p re
ca s ă n u in t r a ţ i în is p it ă , z is - a i
d i a v o l u l ; s e o r b e ş t e c u p a t im a
w u c e n ic ilo r T ă i, H r is t o a s e D u m -
iu b ir ii de b a n i, cade d in lu ­
îy n e z e u l n o s t r u . Ia r ă Iu d a cel
m in ă în t u n e c a t u l. C ă în c e c h ip
fă ră d e le g e n 'a v r u t să în ţ e -
ar fi p u tu t vedea cel ce a
w le a g ă .
vândut p re lu m in ă t o r u l în
-i iicum. a NARrâtoarPi
t r e iz e c i d e a r g in ţ i? Ia r ă nouă
nnţ M â n tu e şte d in nevoi p re a r ă s ă r it Cel ce a p ă tim it
r o b ii T ă i , N ă s c ă t o a r e d e D u m - p e n tru lu m e . C ă tre C a r e le să
w nezeu, că to ţi după D um ne- s t r ig ă m : C e l c e a i p ă t im it ş i
K zeu la t in e scăpăm ; ca şi că- T e - a i în d u r a t d e o a m e n i, s la v ă
K tre u n z id n e s t r ic a t ş i f o lo s i­ Ţ ie .
ta t o a r e . ‘ ‘ '
‘ n Inrt clftR'll '»• " A stă z i lu d a se le a p ă d ă de

La Scdolrio nu ţif'ticni, in'blnic ft )in c in s t e a lu i D u m n e z e u s» i s e î n -

^ 'tul sUntiil flitnr s t r e in e a z ă de dar; f iin d uce­
n ic , se fa c e v â n z ă to r; în p r i­
*« O sp ă tâ n d la c in ă p re uce-
m ir e p r ie t e n e a s c ă ascund e
n ic i şi cun oscând v ic le ş u g u l
v ic le ş u g şi n e b u n e şte so co ­
w
LU v â n z ă r i i ,' a i v ă d i t l a c i n a a c e e a
te şte că e ste m a i b in e a s lu ji
M p re lu d a , ş t i in d u - l p re el că
iu b ir ii d e a r g in t , d e c â t d r a g o s ­
ţ | nu se v a în d r e p t a ş i v r â n d ca
te i S t ă p â n u lu i, fă c â n d u -se
w să a ră ţi t u t u r o r , că T e -a i d at
p o va ţă a d u n ă r ii cei fă ră de
de b u n ă v o ie , ca să ră p e şti
le g e . I a r ă noi având m â n t u ir e
w lu m e a d e l a cel s t r e in ; în d e -
p re H r is t o s , s ă - L s lă v im .
' ^ lu n g r ă b d ă t o r u le , s la v ă Ţ ie .
Slavfl S ă avem iu b ir e de fra ţi
W s tâ r c itu l Si»df»lnpl ca n iş t e fra ţi în t r u H r is t o s ,
)W
ni
 668 VM JHA §0»
H • ----------- ------------- -

5 1 ia r nu n e m ilo s t iv ir e că tre cei ANI'lh'ONi'l- alh ioa

IU de a p ro a p e ai n o ş t r i. C a să tflHHiil al
jg nu ne o s â n d im ca s lu g a cea X

A
stă zi p r iv e g lie a z ă lu d a s ă gf
m n e m ilo s t iv ă p e n tru b an i şi ca
vândă p re D o m n u l, p re
Iu d a c ă in d u - n e fă ră de n ic i
M â n t u it o r u l lu m ii Cel m ai h
^ un f o lo s .
'n a in t e d e v e c i, p r e C e l c e a s ă - ^
SlHVâ, 1^1 u r u ii], a NasoAtotirei
t a r a t m u lţ im e de oam eni d in m
P r e a s lă v it e s 'a u g r ă it de c in c i p â in i. A stă zi cel fă ră de
H I t in e p r e t u t in d e n e a , N ă s c ă t o a r e le g e s e le a p ă d ă d e în v ă ţ ă t o r u l ; ^
de D um nezeu, M a r ie ; că ai ş i f iin d u c e n ic a dat p re S tă - ^
născut d u p re tru p p re Făcă- p â n u l, a v â n d u t c u b a n i p r e C e l
to ru l tu tu ro r, p re a lă u d a t ă , c e a să tu ra t cu m a n ă p re om . ^
p ca re nu ş t ii de n u n tă .
A S T in ^ N H I. al .VlrH. A stă z i au p ir o n it p r e c ru c e ^
t;iu9U) Al n*U-a jid o v ii p re D om nul C a r e le a
t ă ia t m a r e a c u t o ia g u l ş i i- a p o -
c e n ic u l a t o c m it p r e ţ u l în ­

U
p re
v ă ţ ă t o r u lu i
D om nul în
şi a vândut
t r e iz e c i de
v ă ţ u it în p u s t ie . A s t ă z i
p u n s c u s u liţ a c o a s t a C e lu i ce a
r ă n it E g h ip t u l c u
a

b ă tă i p e n tru
îm - u
^

a r g in ţ i cu să ru ta re v ic le a n ă ,
d â n ş ii ş i a u a d ă p a t c u f ie r e p re ^
d â n d u -L p re E I c e lo r fă ră de
C e lc e le - a p lo u a t m a n ă d e m â n - ^
le g e , s p r e m o a rte .
c a re . ^
A s t ă z i F ă c ă t o r u l c e r u lu i ş i a l
p ă m â n t u lu i a z is u c e n ic ilo r S ă i : D oam ne, v iin d sp re p a t im a ^
S 'a a p r o p ia t ceasul ş i a s o s it cea de v o ie , z is - a i u c e n ic ilo r ^
Iu d a , c e l c e M ă v in d e ; n im e n e a T ă i: D e n ’a ţ i p u t u t p r iv e g h e a n
s ă n u s e le p e d e d e M in e , v ă z â n - u n c e a s îm p r e u n ă c u M in e , c u m ^
d u - M ă p r e c r u c e în m ijlo c u l a v ’a ţi f ă g ă d u it c ă v e ţ i m u r i p e n -
d o i t â lh a r i. C ă p ă t im e s c c a u n tru M in e ? V e d e ţi m ăcar p re ^
om şi m â n t u e s c c a u n iu b it o r Iu d a cu m n u d o a rm e , ci se ne- ^
d e o a m e n i, p r e ce i ce c re d în ­ v o e ş t e s ă m ă d e a c e lo r fă r ă d e ^

tru M in e . le g e . S c u la ţ i d e vă r u g a ţ i! S ă ^

ţtacuni, a VMcâtoarHi
nu se le p e d e c in e v a d e M in e , u
v ă z â n d u -M ă p re c ru c e . în d e -
C e e a c e a i z ă m is lit n e g r ă it în
lu n g r ă b d ă t o r u le , s la v ă Ţ ie . 'i^
ve a cu l cel m ai d e p re u rm ă şi
S lH v ft, «1 r tc u in . H N fta o flio a p e i ^
a i n ă s c u t p re Z id it o r u l tă u , p r e
A c e la r o a g ă - L , s ă m â n t u e a s c ă B u c u ră -te , N ă sc ă to a re de gj
s u f le t e le n o a stre . D u m n e z e u , c e e a c e a i în c ă p u t m
 H •6 § S K IN T K I.O H IM T IM I 669

ÎHIf
H 111p â n t e c e l e tă u p re C e l n e in - le g h e o a n e de în g e r i. C i ra b d m
caput în c e r u r i! B u c u ră -te , în d e lu n g , c a s ă p lin e a s c ă c e le
j | f e c io a r ă , p r o p o v e d u i r e a p r o o - ce am a ră ta t vouă p r in p ro -
an
r o c ilo r , d in c a r e n e - a s t r ă l u c it o r o c ii M e i, c e le n e a ră ta te şi
jj| iio u ă E n ia n u il ! B u t u r ă - t e , r t ia i- ascunse. D oam ne, s la v ă Ţ ie .
c a lu i H r is t o s D um nezeu!
D e tre i o ri t ă g ă d u in d u - T e
V l M l o l l l H , U l H h U l H| r - l « ! K

U P e t r u , în d a t ă a cun oscut ceea

iHţ Ce p r ic in ă te -a fă c u t, lu d o , c e s 'a z is lu i; ş i Ţ i - a a d u s Ţ ie
ţ | v â n z ă to r, M â n t u it o r u lu i? Au la c r im i d e p o c ă in ţ ă . D oam ne,
H d o a ră te -a d e s p ă r ţ it d in c e a t a f ii m ie m ilo s t iv ş i m ă m â n tu -
51 a p o s t o l i l o r ? A u d o a r ă t e - a l i p - e şte !
n s it d e d a r u l t ă m ă d u i r i l o r ? A u
Slavâ, vi acum a NAHCâloarot
^ d o a ră c in â n d îm p r e u n ă c u c e i-
C a p re ce e a ce e ste u şă de
la l ţ i , p r e t in e te -a g o n it d e la
m â n t u ir e ş i g r ă d in ă v e s e lit o a r e
m a s ă ? A u d o a r ă p ic io a r e le c e - itm
ş i n o r a l lu m in ii c e i v e ş n ic e , s ă
lo r la lţ i le - a s p ă la t , i a r a le t a le
lă u d ă m to ţ i p r e s f â n t a F e c io a ­
iHţ n u l e - a b ă g a t în seam ă? O ! ÎHi-
ră , z ic â n d e i: B u c u ră -te !
^ D e c â t b in e t e - a i f ă c u t u it ă t o r !
n la t ă , n ă r a v u l t ă u c e l n e m u lţ u - ANTIFONIiL al S-it'H
)ifla8iil al L'-I('a
^ m it o r s e v ă d e ş t e , i a r î n d e l u n g
ră b d a re a c e a n e a se m ă n a tă si p u n e ţi c ă lc ă t o r i de le g e ,
^ m a re
52 dueste.
n
m ila L u i, se p ro p o v e -
S ce a ţi
to ru l n o stru ? A u
a u z it d e la M â n t u i­
n^ a d a t E l le ­

SliivH, i}i Hcuni, lol jiresHlu. gea şi în v ă ţ ă t u r ile p r o o r o c i­

^ O a treia, dt Iu MuUHii lo r ? D a ră cum a ţi g â n d it să
H n vromea acecfi, cei ce-L prinseseră pe iisiis d a ţ i lu i P ila t p re D um nezeu, iiUt
n L-au dus la Caiafa.. ifnk
H C u v â n tu l Cel d in D um nezeu
H Nt&rţiiiil. ş i Iz b ă v it o r u l s u f le t e lo r no as­
H
iezind aîară, a plâns cu amar.
W tre ?
H ANTlFONiri, nl 7-lnrt.
S ă s e r ă s t ig n e a s c ă ! s t r ig a u
( n ifldsul hI
H cei ce se în d e s t u la u p u ru re a
51 r \ o am n e, ră b d â n d to a te , a ş a c u d a r u r ile T a le ş i c e re a u p re
a iz is c e lo r f ă r ă d e le g e c e f ă c ă t o r u l d e r e le în lo c u l F ă c ă ­
m
jtiţ T e - a u p r i n s : D e a ţ i ş i r ă n i t p r e t o r u lu i d e b in e , u c ig a ş ii d r e p ­
p ă sto ru l ş i a ţi r is ip it c e le d o u ă - ţ ilo r . I a r ă T u t ă c e a i, H r is t o a s e ,
H sp re z e c e o i, p r e u c e n ic ii M e i, s u f e r in d o b r ă z n ic ia lo r , v r â n d
d ar a ş fi p u tu t s ă a d u c în a in t e s ă p ă t im e ş t i ş i s ă n e m â n t u e ş t i
m a i m u lt d e c â t d o u ă s p r e z e c e p r e n o i, c a u n iu b it o r d e o a m e n i.
fs fsn

P
 670 •®g •^ i,i;jK A

siuva, !^i rtijum, u NnBO:M(i;trei z a re a su p ra T a ! A c in a t îm ­

H Că nu avem în d r ă z n e a lă p re u n ă cu v ic le ş u g , v ic le a n u l
H
p e n t r u m u lt e p ă c a t e le n o a s t r e , şi n e d re p tu l şi m e rg â n d a z is
HI
H tu , p r e C e l c e S 'a n ă s c u t d in t in e , p r e o ţ ilo r : C e -m i v e ţi da m ie
H şi eu v o iu d a v o u ă p re a c e la ,
iik
ro a g ă -L , N ă sc ă to a re de D u m ­
n e z e u F e c io a r ă ; c ă m u lt p o a te c a r e le a s t r ic a t le g e a ş i a s p u r ­
r u g ă c iu n e a m a ic ii, sp re îm ­ c a t S â m b ă t a . în d e lu n g r ă b d ă -
b lâ n z ir e a S t ă p â n u lu i* N u tre c e t o r u le D oam ne, s la v ă Ţ ie .
ÎHţ
c u v e d e r e a r u g ă c iu n ile p ă c ă t o ­ f S tiiv .V !<i a c u m ; i o t a ie n t i l t i.
ş ilo r , P re a cu ra tă ; c ă m ilo s t iv l.vnn^'holiH ti [miru.delu l(mn
e ste şi p o a te să m â n tu e a scă , I n vremea aceea, ciela Caiafa au dus pt* iis-us
C e la c e a p r im it a p ă t im i p e n ­ ÎD Pretoriu..
H îrt
kk
H tru n o i. Siărşitiil
H fit
AM’IKDNl'L iiJUlea, L-au dus să-L răstignească.
it^
glHsul a) iMca
¥¥, ANllFOM.'L ttl Ut-h'rt,
H lit i)-U‘u

P
u s-a u t r e iz e c i de a r g in ţ i
)H^
H p re ţu l C e lu i p r e ţ u it , p re iA

C
H e l c e s e îm b r a c ă c u lu m in a
C a r e le L -a u p r e ţ u it f iii lu i
ca şi cu o h a i n ă , s t ă t u t - a fA
« I s r a i l ; p r iv e g h e a ţ i ş i v ă r u g a ţ i,
gol la ju d e c a t ă şi a p r im it
ca să nu in t r a ţ i în is p it ă , că irt
p a lm e p e s t e o b r a z d in m â i ­ frt
d u h u l e ste d e ş te p t, ia r ă t r u p u l
n n ile c a r e le - a z id it . Ş i p o p o r u l
¥^ n e p u t i n c i o s ; p e n tru a c e a sta ,
c e l c ă l c ă t o r d e l e g e a r ă s t i g n i t îPî
Jrt
n
H p r iv e g h ia ţ i.
p re D om nul s la v e i p re c ru c e .

« D a t u - m i- a u sp re m â n c a re a A t u n c e a s ’a r u p t c a t a p e t e a s m a
H m ea f ie r e şi în t r u se te a m ea b is e r ic ii; s o a r e le s ’a în t u n e c a t ,
H
m ^au ad ăp at cu oţet; ia r Tu, n e s u f e r in d să v a d ă b a t jo c o r it
H ftn
H D o a m n e , s c o a lă - m ă ş i le v o iu p re D u m n e z e u , de C a r e le se ft*i
frt
r ă s p lă t i lo r . c u t r e m u r ă to a te . A c e lu ia să ne
H iA
în c h in ă m .
Slava. arijiii u Nlscftloarei iA
H
N o i, c e i d i n n e a m u r i , t e l ă u ­ u c e n ic u l s^a le p ă d a t , ia r ă
H d ăm p re t in e P re a cu ra tă N ă s­
îrt
H t â lh a r u l a s t r ig a t : P o m e n e ş te -
H c ă to a re de D um nezeu, că ai m ă. D oam ne, în t r u îm p ă r ă ­
H n ă s c u t p re H r is t o s D u m n e z e u l ţ ia T a !
n o s tru , C e l c e p r in t in e a m â n ­
Slava, ţi ai-uui. b NAscâtoarei
t u it p re oam eni d in b le s t e m .

so'lafnn Ui H-Ioh . îm p a c ă lu m e a , D o a m n e , C e l
O, cum lu d a ce l ce e ra o a - ce b in e a i v o it a lu a t r u p d in
re câ n d u c e n ic , a g â n d it vân­ F e c io a r ă p e n tru r o b i; ca să
 H «>§ :^HNTKl.OH l’AUMI gfi» 671 ^
H
Te lă u d ă m cu un g la s , iu b i­ s u p ă r a t ? P r e o r b ii v o ş t r i i- a m
ţ i t o r u le de o a m e n i. lu m in a t , p re cei le p r o ş i i- a m
|kX
}| ANTIFONIJL al II led c u r ă ţ it , p r e b ă r b a t u l c e l c e e r a
^Ifisiii ui (i-loa în p a t l- a m în d r e p t a t . P o p o r u l
m eu, ce am fă c u t vouă? Şi
H P b in e le c a re a i fă c u t,
cu ce M i- a ţ i r ă s p lă t it ? In lo c
^ H r is t o a s e , n e a m u lu i e v r e -
de m ană, cu f ie r e ; în lo c de
iUţ e s c , T e - a u o s â n d it s ă T e ră s-
apă, cu o ţe t; în lo c c a s ă M ă
51 t i g n e a s c ă , a d ă p â n d U ' T e c u o ţ e t
iu b iţ i, p r e c r u c e M ^ a ţi p ir o n it .
H şi f ie r e . C i le d ă lo r , D o a m n e ,
D e acum nu v o iu m a i ră b d a ,
d u p re f a p t e le lo r , c ă n ’a u c u -
n o scu t m ilo s t iv ir e a T a. c h e m a - v o iu n e a m u r ile M e le ş i
a c e le a M ă vo r p r e a s lă v i îm ­
N ’a u fo s t în d e s t u la t e , H r is -
p re u n ă cu T a tă l şi cu D uhul
(Hţ t o a s e , n e a m u r i l e e v re e şti cu
şi Eu le v o iu d ă ru i v ie a ţ ă
^ v â n z a re a , c i în c ă c lă t ia u c u v e ş n ic ă .
H c a p e t e le a d u c â n d u - Ţ i b a t j o c u -
ră ş i h u lă . C i le d ă l o r , D o a m n e ,
m
A s t ă z i c a ta p e te a s m a b is e r i­
f H d u p re f a p t e le lo r , c ă a u g â n d it c ii se ru p e , sp re m u stra re a
î î a su p ra T a d e ş e r t ă c iu n e . c ă lc ă t o r ilo r de le g e , şi so a*
N ic i p ă m â n t u l c a r e le s 'a c u - r e le îş i ascund e r a z e le s a le ,
tre m u ra t, n ic i p ie t r e le c a r i s ’a u văzând p re S tă p â n u l r ă s t ig -
wt d e s p i c a t n ' a u p l e c a t p r e j i d o v i ; n in d u - S e .
^ n ic i c a t a p e t e a s m a b i s e r i c i i , n i c i
L e g iu it o r ii lu i Is r a il, jid o v i
n în v ie r e a m o r ţ ilo r . C i le d ă lo r ,
şi f a r is e i, ce a ta a p o s t o lilo r
ţ j D o a m n e , d u p r e f a p t e le lo r , că
s t r ig ă c ă tre v o i: Ia t ă b is e r ic a
^ au g â n d it a su p ra T a d e şe rtă -
p e c a re o a ţi s t r ic a t vo i; ia t ă
H c iu n e .
m ie lu l p r e C a r e le L - a ţ i r ă s t ig n it
Slavft, 91 ttcuui fi Nascâ ourel
ş i L - a ţ i d a t m o r m â n t u lu i. D a r ă
Ş tim c ă S ’a în t r u p a t d in t i-
S ’a s c u la t cu p u te re a Sa, Nu
H ne D um nezeu, N ă sc ă to a re de
vă în ş e la ţ i, jid o v i, că E l e ste
u D um nezeu, ce e a ce una e şti
Cel ce v 'a m â n t u it p r in m a re
ţ | c u ra tă , una b in e c u v â n t a t ă ;
ş i v 'a h r ă n it în p u s t ie . A c e s t a
iHt p e n t r u a c e a sta lă u d â n d u - t e
e ste v ie a ţ a , lu m in a şi pacea
f i n e în c e t a t , p r e t in e te s lă v im .
lu m ii.
4NTlh'()NL'l, ai lli-l.m
al S [mb îsiHVrt, * 5 1 acum , n Nftficftloarfi

A c e s te a z ic e D o m n u l c ă t r e
jid o v i: P o p o ru l M e u , ce
« am f ă c u t v o u ă ? S a u c u c e v ’ a m
B u c u ră -te ,
s la v e i, p r in
u şa
c a re a
îm p ă r a t u lu i ^

s u ş i C e l p r e a în a lt ş i o a lă s a t N
tre c u t In - ^

w
:rit.
 67 2 «0§ S L li. lH A §«•
an
ia r ă ş i p e c e t lu it ă , s p r e m â n t u i­ p re ste o b r a z ş i l- a u d a t f ie r e . ftK
re a s u f le t e lo r n o a stre ! Ş i to a te a p r im it a le p ă t im i,

s^ULlulQa, giHsui ui b Itiu

v râ n d să ne m â n tu e a scă p re
noi de f ă r ă d e le g ile n o a stre ,
C ând a i s t ă t u t în a in t e a C a ­
cu s â n g e le S ă u , c a u n iu b it o r
ia f e i, D u m n e z e u le , ş i T e - a i d a t
de o a m e n i.
Iu i P ila t ju d e c ă t o r u l, p u t e r ile
c e re şti s ’a u c lă t it de f r ic ă ; ş i SjHVA. ijj acuu); a Nâscâlaaro

când T e - a i în ă lţ a t p r e le m n în N ă sc ă to a re de D um nezeu,
m ijlo c u l a d o i t â lh a r i, a i fo st c e e a c e a i n ă s c u t p r in c u v â n t, an
s o c o t it c u c e i f ă r ă d e le g e , C e la m a i p re s u s d e c u v â n t, p re F ă ­ IA
ce e şti fă ră de p ă c a te , ca să că to ru l tă u , p re A c e la ro a -
m â n tu e şti p re om . în d e lu n g g ă -L , să m â n t u e a s c ă s u f le t e le
ÎHf
r ă b d ă t o r u le , D oam ne, s la v ă n o a stre . IA
Ţ ie . ANTiKONIM, al 14-Iph
glaijiil al 8*lea. ftn
SluvA. 9 t Hi’utu: tot aceaitlH fA
fclvaDtţbiiltt u fi-n. delu Matuiu

D
oam ne, C e la c e ai p r im it
•ni vremea-'aceea, luda \âQzâtonil, vftzâod... iA
în t r u în s o ţ ir e p re t â lh a ­ ftn
H Sfârtjitul r u l c e l c e ş i- a s p u r c a t m â in ile
|J^ l-au pus sa ducă crucea lui lisus.
în s â n g e , n u m ă r ă - n e ş ip r e noi
JS a n t if u n ij L hi i:îit!ti, an
îm p r e u n ă c u d â n s u l, c a u n b u n
al ti-leu
şi de oam eni iu b it o r . it*
H \ d u n a re a jid o v ilo r T e -a u
P u ţ in g la s a s lo b o z it t â lh a ­
m c e r u t la P ila t s ă T e ră s- IA
jg t ig n e a s c ă . D o a m n e . Ş i n e a îlâ n d r u l p r e c r u c e ş i m a r e c r e d in ţ ă iA
v in ă în t r u T in e , a s lo b o z it a a f la t . In t r u o c lip e a lă s ’a
^Hţ p r e v i n o v a t u l V a r a v â ; i a r ă p re m â n t u i t s>i î n t â i u e l d e s c h i z â n d
ÎS T in e Cel d re p t T e -a ju d e c a t u ş ile r a iu lu i, a in t r a t . C e l ce
jj? s p r e p ie r d e r e , a g o n is in d u - ş i ai p r im it p o c ă in ţ a a c e lu ia ,
(A
H p ă ca tu l u c id e r ii. C i d ă - le lo r , D oam ne, s la v ă Ţ ie .
D o a m n e , r ă s p lă t ir e a lo r , c ă a u
Sluvfi iji ai^uti>; h NAti^âUiar^l
«t cu g e ta t a s u p ra T a d e şe rte .
B u c u r ă - t e , c e e a c e a i p r im it
iA
^ D e C a r e le to a te s e în f r ic o - p r in în g e r b u c u r ia lu m ii!
5^ ş e a z ă şi se c u tre m u ră şi p re B u c u ră -te , ceea ce ai născut U
jg C a r e le t o a tă lim b a î l la u d ă , p r e p re F ă c ă to ru l t ă u ş i D o m n u l!
H r is t o s , p u t e r e a lu i D u m n e z e u B u c u ră -te , ceea ce t e -a i în ­
ş l în ţ e le p c iu n e a lu i D u m n e z e u , v r e d n i c it a f i m a ic ă lu i H r is t o s
M p r e o ţ ii L au lo v it cu p a lm e D um nezeu!
 die:

••§ Sl lNTKLOH i’ATlMl go» 673

A ST il I *NlI|i h I ii-loa,
s t r ig a t : Ce t a in ă s t r e in ă e ste
Ulnhiil III ii'U'U.
a ce a sta ce văd, F iu l m eu?
Acf:ta i‘ftiilii tie itmllniluiiii Ktriutelu
Cum m o ri p ir o n in d u - T e cu
. ,]iii>Pojna, btilk ilup.'i btiti
« J e . ‘■jv u a tp . S . v \ ■'"I - " tru p u l p re le m n , d ă t ă t o r u le
A stă z i S 'a s p â n z u r it r ^ p f e '^ de v ie a ţ ă ?
^ le n in , C e l c e a s p â n z u r a t Scdclufi. ((iHPuI h1 4-lea
p ă m â n tu l p re ape. tr.> ,ri) Todobia IVtîrub uc iiiiâuipiDa...
W Cu c u n u n ă d e s p in i S ’ a în c u - R ă s c u m p ă ra tu -n e -a i p re n o i
t | n u n a t îm p ă r a t u l în g e r ilo r . C u d in b le s t e m u l le g ii c u scum p
B p o r fir ă m in c in o a s ă S 'a îm - s â n g e le Tău, p re c ru ce p ir o ­
R b ră c a t, C e l ce îm b r a c ă c e ru l n in d u - T e şi cu s u liţ a îm p u n -
jH c u n o r i . L o v i r e p re ste o b ra z g â n d u -T e n e m u r ir e a i iz v o r ît
g a lu a t , C e l ce a s lo b o z it în o a m e n ilo r , M â n t u it o r u l n o s t r u ,
S Io r d a n p r e A d a m . C u p ir o a n e s la v ă Ţ ie .
g S ’a p i r o n i t m i r e l e B i s e r i c i i . C u nlavi, ucuni, int uro8<ila
s u liţ a S ’ a î m p u n s F iu l F e c io a - unglinlia a saopH. dela Mdrou
tjj r e i! O n c h i n ă m u - n e p a t im ilo r in vremea acccs, ostaşii au dus pe lisus...
H T a le , H r is t o a s e .l j e 3 srâTţtlul
{{ A ra tă -n e n o u ă ş i s lă v it ă în ­ ca 8â vedem şl să crcdem Io El.
v i e r e a T a . - T t r r r - T ii Aiml I'f'rlclrilc. l'utiuin nuuă e-tiliirl. glasul
hI 4 lea
Să nu p r ă z n u im c a jid o v ii,
Intru împărăţia Ta pomeneşte-ne pre noi.
că P a s t ile n o a stre , H r is t o s , Doamne, când vei veni intru Împărăţia Ta,
p e n tru n o i S ’ a j e r t f i t . C i , s ă n e heririţi cei săraci cu duhul, că acelora este
H c u r ă ţ im p re n o i în ş in e d e to a - impăraţia cerurilor-
S tă î n t i n ă c i u n e a ş i c u r a t să ne !■ericiţi cei ce plâng, cA aceia se vor mâugâiu
B ru g ă m L u i. S c o a l ă - T e , D o a m - Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moţteni
pământul
ne, m â n t u e ş t e - n e p re n o i, ca
I un i u b i t o r d e o a m e n i. l ericiii foi IlAmftn/use şi iiisotuşează iJ h
drt'p(aUv câ aceia »e vur eutura.
1 {^rucea. Ta, D oam ne, e ste P r in le m n s ’a iz g o n it A d a m
H v ie a ţ ă şi în v ie r e p o p o r u lu i d in r a iu , ia r ă p r in le m n u l
5 T ă u ; şi s p re d â n s a n ă d ă jd u in - c r u c ii t â lh a r u l în r a iu s ’a să­
f id u - n e , T e lă u d ă m p re T in e , lă ş lu it . Că a c e la g u stâ n d , a
55 D u m n e z e u l n o stru , Cei ce c ă lc a t p o r u n c a F ă c ă t o r u lu i; ia r
T e -a i r ă s t ig n it p e n tru n o i, a c e sta , îm p r e u n ă r ă s t ig n in -
r t iilu e ş t e - n e p re n o i. d u -s e , a m ă r t u r is it D u m n e z e u
:>. Bi'Um; a NăHcMoHfcl. p re cel ce se t ă in u ia . Pom e­
V ă z â n d u -T e , H r is t o a s e , r ă s ­ n e şte -n e şi p re n o i. M â n t u i­
tig n it ceea ce T e -a n ă scu t, a t o r u le , în t r u îm p ă r ă ţ ia T a .
 674 •Of-. IHA §0t

SI ' 'i' ll.li- liv '<I i.'i Ni' vur mil ht-rin(i |irn iiu ^
H n'‘('liirii I->Ii- tni}ii)iii(iri ^
P re F ă c ă t o r u l le g ii L - a u c u m ­
K ă s t ig n it u - T e - a i p e n tru ^
p ă r a t c e i f ă r ă d e le g e d e ia u c e ­
SH n i c ş i, ca p re un c ă lc ă t o r de
m in e , c a s ă ’ m i f â n t â n e ş t i m ie
ie r t a r e ; îm p u n s u - T e - a i în ^
în le g e , L - a u p u s d e fa ţ ă în a in t e a
c o a s tă , c a s ă - m i iz v o r ă ş t i p â ra e ^
ju d e c ă ţ ii Iu i P ila t , s t r ig â n d :
îl R ă s t ig n e ş t e - 1 ! p re C e l c e le - a
de v ie a ţ ă ; cu p ir o a n e T e -a i ^
p ir o n it , ca, c re z â n d eu p r in ^
dat lo r m ană în p u s t ie . Ia r ă
adâncul p a t im ilo r T a le în a lţ i- ^
H noi u rm â n d t â lh a r u lu i c e lu i
m ii p u t e r ii T a le , să -Ţ i s t r ig :
d r e p t , s ă s t r ig ă m c u c r e d in ţ ă :
H D ă t ă t o r u le de v ie a ţ ă , H r is - ^
P o m e n e şte -n e p re n o i, M ân­
t u it o r u le , în t r u îm p ă r ă ţ ia Ta.
to a s e , s la v ă C r u c ii T a le , M â n - ^
n t u it o r u le , şi p a t im ii T a le .
, . I i i li't'i .
V. J t M . I • I * H'ilt' ' ;; Mil vt'ii M, ( ă n i i '11 V i l (ii'iirj ;i v l I ^
.iilil ţt v u r tnl r i n t l i l L l l ai: ^
A d u n a re a u c ig ă t o r ilo r de viiHHtrM l uinltuii i n i i i n i M iik ^
4H(
n D u m n e z e u , n e a m u l jid o v ilo r C ând T e -a i r ă s t ig n it , H r is - S *
to a se , to a tă fă p tu ra v ă z â n - |Jj
¥ik c e l f ă r ă d e l e g e , n e b u n e ş t e s t r i ­
H g a c ă t r e P ila t : R ă s t ig n e ş t e p r e d u -T e s ’a c u tre m u ra t; tem e-^
H r is t o s , c e l n e v in o v a t ! Ş i m a i liile p ă m â n t u lu i s ’a u c lă t it de
v â rto s c e re a u ei p re V a ra v a . f r ic a p u t e r ii T a le , lu m in ă t o r ii |J
fn
H Ia r ă noi s t r ig ă m cu g la s u l s ’a u ascuns şi c a t a p e t e a s m a ş*
n t â lh a r u lu i c e lu i c u m in t e b u n ă : b is e r ic ii s 'a r u p t ; m u n ţ ii s 'a u ^
H
H P o m e n e ş t e - n e ş i p r e n o i, M â n ­ c u tre m u ra t şi p ie t r e le s ’ a u jnt
H t u it o r u le , în t r u îm p ă r ă ţ ia Ta. d e s p ic a t şi t â lh a r u l cel e r e - |jj
d in c io s s t r ig ă cu n o i, M â n t u i- ^
«ţ : !• ll- I M >h l'Hi «■ 1 ■*' Htn ll| llll
¥H l'.llllln *111 SI- M)l t'IU'MIH t o r u ie : P o m e n e şte -n e în t r u
îm p ă r ă ţ ia Ta. ^
Coasta T a cea p u rtă to a re
ha tira{i-\h lâ iilblu VcanirA ^
de v ie a ţ ă , re v ă rsâ n d u -se ca vsk IQ I OI'UI I ^
H ^
H un iz v o r d in Edem , adapă, Z a p is u l n o stru l- a i sp a rt,
H H r is t o a s e , B is e r ic a T a , c a p re D o a m n e , ş i s o c o t i n d u - T e în t r e N
H
un r a iu c u v â n tă to r; de unde c e i m o r ţ i, a i le g a t p re t ir a n u l ^
cel d e a c o lo , s c ă p â n d p r e to ţi
îm p ă r ţ in d u - s e ca n iş t e case
d in le g ă t u r ile m o r ţ ii, c u în ­
de ape, în p a tru E v a n g h e lii,
v ie r e a T a ; p r in c a re n e -a m
a d a p ă lu m e a , v e s e lin d f ă p t u r a
lu m in a t , D oam ne, iu b it o r u le
ş i în v ă ţ â n d n e a m u r ile să se de oam eni şi s t r ig ă m Ţ ie:
în c h in e cu c r e d in ţ ă îm p ă r ă ­ P o m e n e ş t e - n e ş i p r e n o i,M â n ­
ţ ie i T a le . t u it o r u le , în t r u îm p ă r ă ţ ia T a .
w
•«§ >1INTI l^iifi rA'l'lMt got 675
51
■''ti/l, n l'rtililul. 'ri iiiihitu ' iiiiijiii.

Trif Atitart>B. fac’t*rt“' )*n ' ^

P re T a t ă l ş i p re F iu l şi p re
itii MNiii iic i|«. .iri ir»*;jartiU !■: 1. i(n
ţj D uhul S fâ n t, to ţi c r e d in c io ş ii I>ri urmă iar IrniiiNiii luii iirrâininiifi
H CU un gând d u p re v r e d n ic ie
R a s lă v i să ne r u g ă m ; u n im e a ' auian-H tt <a lila^ul al >-Ii h

I D u m n e z e ir ii ce e ste în tre i
I a T in e m â n e c , C e la c e p e n -
Kn
ip o s t a s u r i, c a re ră m â n e ne­
^ „ t r u m ilo s t iv ir e T e - a i m ic -
ţ i a m e ste c a tă , s in g u r ă p r in s in e , tttt
„ ş o r a t p r e T in e , C e l n e s c h im - an
H n e d e s p ă r ţ it ă şi n e a p r o p ia t ă ,
„b a t, p e n tru ce! că z u t, ş i p â n ă
p r in c a re ne m â n t u im de xn
„ la p a t im ă T e - a i p le c a t , C e la ^
H fo cu l m u n c ilo r .
„ce e şti fă ră de p a t im ă , Cu-
JH uouiu. a Nâhc&iuart*! „ v in t e al lu i D u m n e z e u ; p a c e Kn
„d ă -m i m ie , îu b it o r u le de ^
fi P re M a ic a T a, H r is t o a s e ,
^ c a re T e -a născut fă ră să- „ o a m e n i“ . ^
Jjj m â n ţ ă , d u p r e t r u p , ş i a r ă m a s
D a c ă ş i- a u s p ă la t p ic io a r e le
n a d e v ă ra t F e c io a r ă n e s t r ic a t ă
şi m a i 'n a in t e s 'a u c u r ă ţ it cu ^
{H ş i d u p ă n a şte re ; p re a ce a sta
îm p ă r t ă ş ir e a d u m n e z e e ş t e i ^
H aducem Ţ ie sp re r u g ă c iu n e .
T a le T a in e , H r is t o a s e , s lu g ile ^
S tă p â n e m u lt m ilo s t iv e , c a s ă
T a le s 'a u s u it a c u m îm p r e u n ă ^
M s e d ă r u e a s c ă ie r t a r e d e g r e ş a le ,
cu T in e , d in S io n , la m u n t e le
c e lo r c e s t r ig ă p u ru re a : Po-
c e l m a r e a l M ă s lin ilo r , lă u d â n - ^
Jj m e n e şte -n e şi p re n o i, M ân-
d u -T e p r e T in e , iu b it o r u le de trn
{ { t u it o r u le , î n t r u îm p ă r ă ţ ia Ta.
o a m e n i. J î
jlK ! roi'liiiil. II (.'luHlll al 1 lea
mpariit-au liaiiiele mele loru§iş1 pentru că­
Z is - a i: V e d e ţ i p r ie t e n ilo r , n u kh
maşa mea au aruncat sorţi vă t u r b u r a ţ i; acum s 'a a p ro - ^
H Mil, p la t ceasu l ca să f iu p r in s şi ^
n HumDezeule. Uumne/etil meu, ia aminte; să f iu dat m o r ţ ii de m â in ile «n
Q pentru ce m'ai Ijisat’’
c e lo r fă ră d e l e g e ; ş i to ţi vă
n - V , I fHii({!n'liH b r a, 1*<Im MuIuiU.
v e ţi r is ip i, lă s â n d u - M ă p re jnt
u acetu ajurgâtid ostaşii..
M in e .In s ă v ă v o iu a d u n a ia r ă ş i, ^
U ''lĂ r'iiu l
că să m ă v e s t iţ i p re M in e ftn
j u aiievânit Fiul Iui Dumnezeu a fast
Acesta“, iu b it o r de o a m e n i.
'I >»f !«i - “ Uri* A (i"i l'n a lm u ! >'i
m'i'hia, I i;iii^ţli('liii ^ it, dri.i Ijii'h (' H N h A '
L'Uhul al '' len
^ttTwemea aceea, ducefiu impreună cu lisus
doi făcători de rele.. P r e C e l c e S ’a r ă s t ig n it p e n - g f
•'lârMtul t r u n o i, v e n iţ i t o ţ i s ă - L lă u d ă m , ^

(liQ lialileea, stilnd dopnrtc, priveau aocsiea. că p re A c e la L - a v ă z u t M a r ia

 676 SI.KJUA §0i Kt

p re le m n şi a z i s : D e şi ra b z i Sliliuri la tdlbarul cvl rin ui nhi-âtcir

I ăud tâlharul a âtrigal
r ă s t ig n ir e , T u e ş ti F iu i ş i D u m ­ ijoaiiinc. pomeneijtf-iiiă"
nezeu! m eu. AtUQCi ralul iocuiat
C^ile t?i a descuiat.
Dupft ce Douiuul u lost vâuUul de prietenul ^
şl ucenicul Lui cu treizeci de arginţi, a îost ^
V ă z â n d m ie lu ş e a u a , M a r ia ^ dUs mai întâi la Aiia arhiereul. Acesta l-**!
p re M ie lu ş e lu l s ă u t r ă g â n d u - s e irimia la Caiafa, care L a scuipat şi L-& 1^' ^
vit pesle faţă: şi pc când îşi baiea Joc ţi ^
la ju n g h ie r e , m e rg e a după râdea de El a auzit spuDându-i-se: „Prole' ^
D â n s u l s d r o b it ă , îm p r e u n ă ş i ţe§tt'-ne, cineTt-a lovit!“ „Acolo au venit tfi
doi martori mlncinoiji care au mârturieit c»i jţ#
c u a lt e f e m e i, s t r ig â n d a ş a : Hristos u spus: „Stricaţitemplul ucesia şi in M
U n d e m e r g i. F iu le ? P e n t r u c e trei zile 11 voiu ridica! ' şl că a spus că CblC ftt
Fiui lui Dumnezeu, Arhiereul şi-a rupi bai ^
fa c i a c e a stă c ă lă t o r ie g ra b ­ nele neputând Buîeri aşa numila de ei hula M
n ic ă ? Au d o a ră e s te ia r ă ş i ('ând a'a îăcul ziuft L au dus în pretoriu la
Pliat, „şi ei n’au intrat, spune Scriptura, ca ^
a lt ă n u n t ă în C a n a ş i a c o lo sft nu se spurce, cl eft poată mânca Paştele" ”
Pilut a ieşit afară şl i-a lutretmt; Care este ^
vina iui? Şi p^ntriiră u'a găsit nicio v iL a lu ftH
T e g r ă b e ş t i a c u m , c a s ă le m a i
f a c i lo r v in d in a p ă ? O a re El, li trimite la Caiul.i; iar accRla li trimiie
din Dou la Filat, căci şl Pilat vp pornîpc spre
m e r g e - v o iu cu T in e , F iu le , jrt
uciderea Lui Pliata spus. .,L\uili-l voi ■ ji
sau v o iu a şte p ta m a i b i n e ? răstigniti-l şi după legea vuasti.'i judccaţi-i
iti
irt
Ei au spus iarâiji: „Nouă nu no este ingaduil
D ă - m i c u v â n t , C u v in t e ; n u m ă
să oinorim pe iiimoni". Priu accste cuviitle
fcn
t r e c e t ă c â n d , C e l c e m 'a i p ă z it au aţâţat pe Pilat ca să>L răstignească. Pilat ^
L-a Întrebat pe Hristos dacă este Împăratul ^
c u ra tă ; Că T u e ş ti F iu l şi Iudeilor £1 u miirturieit că este, dar u
D um n ezeul m eu. Împărat veşnic: „împărăţia Mea. a («pu< Kl,
nu este din lumea aceasta" ' l’llat, voind să-L
libereze, le-a spus mai întâi oă nu găse?te
S I.N A X A R nicio vină deosebită in El, apoi Ic-a propus
să libereze pe unul din cei iocliiiji. ludcilni ^
IN SFÂNTA ţîi MAKKA MNKHI insă le-a fost mul drag \’arava decât li.sua ^
Insfârirlt Pilat L-a dat Iudeilor, după ce Lv.m ^
Slnnx'iriii itin Minei. tt|ioi nrcstii intâi L-a biciuit pe lisus. Este apoi du> de
soldaţi, Imbracatcu blamidft roşie, Incuniinui ^
II stAiilti ijl ciaivii Vii.eri, prăzniiiui Btin- cu cuiiună de s])ini şi în mâini I-au pus trc^ ^
S I tele ţi mântuitoarelo :«i înîricoşutele tie. Era batjocorit de soldaţi şi l spuneau ^
Kwi] ptiiimi n!e Diiuinului si Dumnezeului „Bucură te împăratul IudeilorD upă ce L-au ^
ţi Mintuilorului nustru Iistis Hrisios; nciii{i&- batjocorit aşa, Pilat o spus din nou : „Nu
hle, lovj'ilo peste fiit’i, uis'jlU'it-, sesc in el nicio \iuă de moarlt". Ei icsă au
batjocorii^, liuina ile parfin’i, irebtia. buiotde. epus: „Noi 11 osândim peutrucă s'u numit pe
oţetul, p;ri)Htio!e, suliţa iji înaiote i1o toate el Fiul Iu; lJumnezeu“ . Pe când spuaeau
criii'Oa ţi moirten, po ''ace If-a primit de acestea, iisus tăcea. Mulţimea a strigat lui ft*
bună 'MiP ;>"nini noi. Mai facem iiu'fi po Pilat: „Kastigneşte-I, răstigncştc-1!“ Ei voiau
intuire (1.‘ niftrlurisircH u’Huluitohri' îâciil;- să-L dea unei morţi necinstite, ca Pâ îndepăr­
po iTUct' <ii! tâlharul recum>sc?iior, cure a teze din mijlocul lor amintirea Lui cea I udă
fo8i răstignit impreiinâ cu El. Pilat Işi bate joc oarecum de ei zicându-Ie:
„Po împăratul vostru să-l rfifitignepc ?“ hi uu
Stiliuri la rAt)liKii)r« răspuns: ..N’avom alt împărat decât pe Cezar!"
Evreii, pentrucă n'au reuşit nimic cu hulele
heji mori pe cruce,
lor, aduc In discuţie pe Cezar ca cei puţin
h ţti vin Dumnezeu, asa sA-şi sature furia lor. lotr'adevăr au spUB'
t :!'M tu ('‘li Cuvinte, „Tot cel care so ÎMce pe siue Împărat fe Îm­
I ii: lui l'u n riez e u ’ potriveşte Cezaniîiil". IntimpuUierstafemeia
*1
 w îîcjfcîfcw w w w w jfcw jfe
ji^ •#§ SFINTMOU I'ATIMl
k4
Jv lui Pilfii. iQlncojaia de vit>uri. a irimib 1h
Pdat ‘ift-i spiiDă: „S>^ nu faci nimic dreptului
acestuia!'* tla, din pricina lui lisua, suferise
^ mult in timpul nopţii. Piiat sa spalal pe mâini,
||U lepii(l!lii{ju-»e prin asta de vioa Rângeiui. lu-
jjv deii au strigat: „Şansele lui peste uoi
fcu poşte copiii noştri : Dfir dacft-1 slobozeşti
îu pe el nu eşti prieten Cozaruiui!'' Aşa dar
îu PiliU L-a li'fîât, deşi fjtia biDfi cfl-i nevinovat,
L8 L-<i O'ftîiilit Ifi miHPto pfl rrueo, ei ic-a slo-
^ bozii pi' VnravH. CAmI a văzul [uda aceasta,
■ aruik'ăni ,ir::inM a picrat şi ducându-Bo a
lua’ o frân:,’'!!- :i s’ii >pâDzmi; in urmă s’n
umfUt ! ‘i a critpat.
0-stn^ii 1,-hu ln'itiit pesle fap\ cu trestia ijl
I-au |iiis in >pat« crucea. Apoi uu silit pe
^ Simon l'liirincanul Bă-1 ducă crucea. Au njune
pela ceasul al treilea in locul Câpâţânei ei
acolo (, au raeticnlt. A iost răstignit impreunft
cu doi tâlhari ca «ă fie ţi el socotit un TAcA-
tor de rele. Pentru a-L iajosi, soldaţii au im-
pîirlit hainele Lui. iar pentru eămaşa sa, care
IfH era {uciit^i dintr'o bucalii şi nu avea nicio
M cusaiartt, au aruncat RorţI, săvârşind cea mai
)lj| mare nelegiuire. Dar nu uuniai acestea, ci
^ şi |ie rund era pe cruce Îşi btteau joc de
W El, /icftnd ; ,.(),c«l ccsiriei biserica ţlln trei
H zile i: zidcijiti, ntânluet?te*le pe tine 1“ Şi iarăşi:
^ „Pe îilţii a mântuit, d«r pe sine nu poate h&
se mâMuia‘Jcâ“, Şi iari^îl: J'acft esrti impfi-
^ ralul lui [•'răii, col)oarA-te acum de pe cruce
W şi vom crede m line'“ Iudeii dacft ar îi cre-
zut in cek- <:e spuneau, ur Ii trebuit sA ro
^ aprn;i'(> de FA far/l nicio indoiali^, cftci in
W IradevAr Hr;stos ora recunoscui dt* intreaga
^ fire nu 'iiimai ca inipârat ai lui Israil, ci şi
M al inlre„»oi lumi O inscrana (mrc intiifieca-
W rea «oarL'lui iu ceas 1 ui treilea şl in miezul
rt zilei ? ('t'insomrui outr'nuirarea p:in ftnluli,i|
H Ce ios'inaa despicarea [)i»lrelor. care an
•I mustrat invilrloţi!ca iriimii I'ldoilor" Ce in
scmai -vierea tu Hor trupuri, care ne-a In
vedcral r.L-iinţa m invieren obştească şi
puterea l’cUii ce-a pătimit ^ Ce inst-mna «ffi-
şlprpfi ii djuii a c .{apetisniei templului, ca
;i 'j'.im >i c'i iU' •; lasi saniiratA dio pricina
Celui cire a fo-it slăvit in ea şi pătimeşte
acum'.' C’ iaseinnau apoi celelalte lucruri
desoo"''iite, dar care n’au p'itut fi văzute .^
A?a flar In f^easiU al treilea, după cum -pune
dumni'/"‘'v ;i| Mircu, ii foM m-ilignll, Din
censul h; >'i'eloa pAiia in cea-^iil al noulea
8'a făcut n:inerec. L')ngh:n suta^ul, când a
i i ?âzutacesto lu:Turi niiniinate şi mai cu seamă
” ialuiiecfircasoa''el'ii, a '^trigatcu voce mare;
,Cu adcvArat Fiul lui Damnezeu u îo.st acesta!"
UquI dintre tfillnri il insulta pc lisns: cela­
lalt, 11 ţin-H do pAu cu asprime şi a
n;âriuri«it pe Hi'is'os ch Fiu al lui Diimnezeu,
MftntuitiT'il i-a râsiilUit cr,‘dinţa lui şi i-a
fţgfiduit petrecerea in rai inipreiină cu Kl.
f % n n u n n n % n m .% m n % % u m .m n ^ .
5c5«?KMC»C;&5te3«^.c:^*?
g{» 677
la .‘'fftrşit, d u p ă ce a fost iL.'-u lin i i;:; 'U ’M ',.
Pilat a B'-ris pe c r u c e şi cuviotelr : „ImpAns
t'jl Iudeilor". Deşi Iudeii s'aii iiiipa:nvit
scrie aşa, zicând că el 8'a mimii Imptirat al
Iudeilor, toluşi Pilat u spus împotriva lor dii'
nou : „Ce am scris, am scrib Apoi Măiiiui-
torul a strigai: „Mi-i sete Ei au amestccn'
isop cu fiere şi 1 1au dat să-l iiea Şi U
nâod ; „Savârşitu-b'a, Inclififind capul şi-a du:
Duliul. Toţi K'un iiuiepăriat de ueolo, I fintă u
crucea Lui bt;llea numai Mama L u i şi n j i a t i,
Maria Iui Cleopa, [le care loaehim i-o uâscu^e
lui Cleopa ce murise fără oo;>ii. Mai era ineă
şi loan. Iubitul Iui u'enlc. Nererunosefilorii
Iudei, penlrucâ nii voiau sa viidă Irnpurile pe
cruce au cerul lui Pilal (pentruca era marea
zi a l’ajitelul şi era Vineri) ca să tîărflrne
fluerilo picioarelor osândiţilor spre a mur:
mai repede. Şi au sfarâmal fluerile picioare­
lor celor doi tâlliari, căci mai trăiau încă ;
dar când au vi^nlt la lisus şi L au văzul că
şi murise, sau oprit de a Ie mai sfărâma
Unul dintre ostaşi, casă facă plăcere Iudeilor
nerecunoscători, a întins» suliţa şi L-a Impune
pe Hrislos in coasta dreaptă şi îndată a li'şil ^
sânge şi apă : apă, pentru ca să se vsdă că ^
era om, frânge, pentru ca să se vadă că era
mai presus de om. Sau altă explicaţie: sfinte
din pricina Impărlăşirli cu dumnezeeştile ^
sfinţenil, iar apă din pricina botezului. Aceasta ^
a văzul-o loan şl a mărturisit-n şi adevăraţi
este mărturisirea lui. El a losi de faţă la ^
toate şi Ie-a văzul şl ceeaee n v^^zuta seris. W
Căci dacă ar îi minţii, n’ar fi scris şi ceîp îf#
care par că sunt spre necin<;tirea Invăţăto
rulu^ Se spune ca loan fiind rte aluni i
a sirăns din cojisla curijatoaie f i e i n t r ' i i n
vas proH sfântul şi dumnezeescnl sftrge. Oiipft îf#
ce fi'au siivârşi! aceste fapli* mai ţn'fsun de
fire, pe inserate, lusif d'n Ariinjii*' ticuiic ^
al Lui la început, ca'e i^e as-'i':-=i''e i-a
ceilalţi s'a dus eu imlr:'/'’ aii: la ^ilat re
care-l cunoştea, şl l-a cerut 'n.iiitl i'ii !ist:>
Pilal i a ingădiiit sn-l ia, la ^' ni -'Oi'iiiflii-i ^
dc pj oi'uce, 1-H da! ^
Pe eftnd S.’ lăsa i. ' i' ■■ id'n:, ^
nducAnd ' nanii sler pr‘’para^ lic nni!!, vreu e ^
din smirnă şi alnc. 1, a Înfăşurat in 2 olirii:ri ^
după eu!ii Obiş:nii u să liiiUii şi 1-a in CT
gropai in >ipi’opiere in nuirniântnl tăiat tu CT
piatră a lui los'f, rml*' :i,' mai t’.sc!*e Ingr'i- W
pat nimeni înainte. S'a fiu i:! ist;', ra nn ci.’ravr ^
să s* simnă că altul a înviat, atui'f’i cănd a ^
înviat liri'itos F.vanghel'ştiil a ainirtit d(- ^
amestecul de alne şi snrr’M , acesie miledcrii ^
avem Însuşirea de a l'ţ>i ; ,-l s'a iMtrvbuinţat ^
amestecul <:c .-miriia şi al-'" lm ni! se ^
creadă că i fo^t >ira; al'.:’ "' cAiid vor v-'dca ^
giulgiurile şi niHlir.’irw'. •al' rroniMnf. fr*»
Intr adev.h. cum ar î' f'>.t Put.nU’- hirti;!,
odatrt ce smirna şi aloea nunv.i lăsau să ae
 678 s ir.iM '

deslipeiiscă giulgiurile de tnip, deoarece se „ ia r a s u p r a Iu i H r is t o s în t ă r â -

Mceau una cu trupul, ca şi cufii R’arli uâticut
od^tii cil el? Toate aceste Inple minunate „tâ n d u -se a d u n a re a c e lo r fă ră
s'rtu Întdinplîit Vineri De asta [jurlîilorii de
„ d e le g e , s f ă t u e ş t e c e le d e ş a r t e
Dijinoe/jCU părinţi au rânduit cu Vineri să
facem nomenirede toato acestea cu sdrobire „ ş i g â n d e ş t e s ă u c id ă p r e C e la
de inimă şi cu umilinţă.
Trpbuo să se ştie că Domnul a îost răstig­ „ce ţ in e v ie a ţ a în m ână. P re
ÎHf
nit In ziua a şasea a săptămânii, adică Vineri, „ C a r e le to a tă fă p tu ra b in e - L -
pentru motivul că ia început omul a fost
făcut In ziua a fjasea, A fost răstignit in cea- „ c u v in t e a z ă , s lă v in d u - L în
Hul al şaselea din zi, pentru' ă in arest ceas,
„ v e c i“ .
după cum se spune. !^i Adam şi-a întins mâinile
şl s'a atins de pomul oprit şi a murit. Pentru
asta trebuia «ă fie creat din nou omul in Z is - a i, H r is t o a s e , u c e n ic ilo r :
acelaşi ceas In care a fost sdrobit. A fust răs­
tignit în jjrădină. pentrucă yi Adani a călcat S c u tu ra ţi acum so m n ul d e la
porunca în grădina raiului. Băutura amară lu m in a o c h ilo r ş i la r u g ă c iu n e
pe care a irust;)t-o Hristos preînchipuia pus-
tare/i lui Adam. Loviturile cil palmele arătau p r iv e g h e a ţ i, ca să nu p ie r iţ i
slobozirea noastră. Scuiparea ei purtarea ne-
în t r u is p it ă ; şi m ai v â rto s tu ,
cinsliti^ cu K1 arătau cinstirea noastră. Cu­
nuna cu spini. îndepărtarea bicslemului Hla­ S im o n e , că c e lu i m ai ta re
mida de purpură, îmbrăcămintea Împărătească
In loc»! hainelor de piele, I’iroanele, desăvâr­ e ste is p it a m ai m a r e ; în ţ e le -
şita nemig'^aro a păcatului nostru. Crucea, g e -M ă , P e tre , p re M in e , p re
pomul cel din rai. Coasta Impun-^ă preinclii-
pula eoast'i lui Adam din care a fost făcută C a r e le t o a t ă f ă p t u r a M ă b in e -
Fva, prin care a venit călcarea poruncii. Su­ c u v in t e a z ă , s lâ v in d u - M ă în
liţa arată că îndepărtează dela mine sabia
cea de foc. Apa din coastă este Iconna bo­ v e c i.
tezului SAnge'e «1 trestia ne arată că Hristos
ne-a dăruit, snriinl cu litere roşii, vechea
patrie. Sp sniine că în lorul In c>ire a fost c u v â n t s p u r c a t n ic io d a t ă nu
răsMgnit Hristns, cspul tuturora, se aî'a că v o iu sco a te d in b u z e le n îe le ,
nătăna lu' Ad/^m. Pricina pentru c«rc locul
tn care a foct răstignit Domnul se nume-lc S t ă p â n e , z is - a P e t r u . C u T in e
Loon] Căpătănii pstf» aceasta: pe vremeapo-
v o iu m u ri ca un m u lţ u m it o r ,
tonnliil. păpJitflna tui Adam a fost scoasă
fltară din păm-lnt şi colinda de colo -rolo d e s ’ a r ş i l e p ă d a d e T i n e t o ţ i.
d ‘ftnuiflt?t de «'ftrne si stinglieră; era o vedenie
întrroziloarfi prntnj cei caro o vedeau, So- Că nu tru p u l şi s â n g e le , ci
iomon. din respect pentru sirămci:, impreună T a tă l T ău T e -a d e s c o p e r it
cu toită oflKfpa a acoperit-o cu foarte multe
plpti'e. Diţ asta a .si fost numit de «tunri lo- m ie . P r e C a r e le to a tă fă p tu ra
r?tl Rf'ela ..pardosi' cu pietre*. Unii sf nti b in e T e c u v in t e a z ă , s lă v in -
ftipei «nun, pe temeiul predaniei. că t?iAdnm
a fo<»' inîjrnpjit aco'o de un Joger, Asa dar d u -T e în v e c i.
floolo itndo pra s'ârvu), acolo s'a aşezat vul­
turul îlrisfos. VHsnicul împărat. Noul Adam A dâncul în ţ e le p c iu n ii cei
a t.^mădiiit nrin lemn pe vechiul Adam, ce
că7MR<> prin lemn. d u m n e ze e şti şi al ş t iin ţ e i, cu
PHn mii'^R'ivirea Ta cea mal presus de fire, to tu l l- a i c e rc a t şi n o ia n u l
H iBtoasft Dumnezeule, milueşte-ne pe no',
Amin, ju d e c ă ţ ilo r M e le n u l- a i a ju n s ,
a ‘ Irn
o m u le , D om nul a z is . D e c i,

C
h ip u l r ă u t ă ţ ii cei p r o t iv - f iin d tru p , n u te lă u d a , c ă de
n ic e lu i D u m n e z e u , d u m - t r e i o r i t e v e i l e p ă d a d e M in e .
„ n e z e e ş t ii t in e r i I- a u d e f ă im a t ; P re C a r e le to a tă fă p tu ra Mă
 ^ M S I K L n u i ’AI'IM §» «79

b in e c u v in t e a z ă , s lă v in d ii- M ă d re p ta te p re T in e , p r e C a r e le
în v e c i. T e s lă v im .

Te le p e z i S im o n e P e tre , de P r e o ţ ii şi c ă r t u r a r ii îm p r e ­
ceea ce v re i să fa c i c u râ n d ,
ună f iin d r ă n iţ i de ră u ta te a
W( p r e c u m s ' a z i s . C i f ă r ă zăbavă
Vi c e a p iz m ă r e a ţ ă , d a t -a u p ă g â n i­
v iin d la t in e o s lu jn ic ă te va
lo r ca un dar v ie a ţ a să o
Vi s p ă i m â n t a , a z i s D o m n u l. D a r ă
u cid ă; a d ic ă p re Cel ce e ste
Vi p l â n g â n d c u a m a r , M ă vei d in f ir e d ă tă to r de v ie a ţ ă ,
a f la m ilo s t iv p re M in e , p re p re C a r e le s lă v im .
i»^
C a r e le t o a t ă f ă p t u r a M ă b in e -
¥i c u v i n t e a z ă , s lă v in d u - M ă în In c u n ju r a t u - T e - a u ca n iş t e
VI
v e c i. c â in i m u lţ i şi T e -a u lo v it , îm ­
«4
Vi p ă r a t e , c u p a lm e p re ste o b ra z
. een ce eşli mai citiHtiln...
W şi T e -a u în t r e b a t , m ă r t u r is in d
nu rrintnm
m in c iu n i a su p ra l'a ; ci to a te
' AiiUireifi n !«a. Iriinis
Vi r ă b d â n d , p r e t o ţ i i- a i m â n t u it .
Vi
eea ce e şti m ai c in s t it ă

C
IMf
decât h e r u v im ii şi m ai IniioHiit

Vi „ s lă v it ă fă ră de a se m ă n a re <ePH oe ruai cinstitji •

Vi „d ecât s e r a f im ii, c a re fă ră 3 I tiiiiiiiftjHlH. fit- tryi <'r' ,

I C > c i< i^ C l ■ Q O C l I'O I I\C ‘
„ s t r ic ă c iu n e p re D um nezeu
In t r ^ o zi ai în v r e d n ic it ,
Vi „C u v â n tu l a i n ă s c u t, p re t in e ,
D oam ne, p r e t â lh a r u l în r a iu ;
Vi „cea cu a d e v ă ra t N ă sc ă to a re
Vi şi p r e m in e lu m in e a z ă - m ă cu
k>
i „d e D u m n e z e u , te s lă v im ^ .
le m n u l c r u c ii ş i m ă m â n t u e ş t e .
¥i
Vi
Vi O a ste a cea p ie r z ă t o a r e a ^ ^ p o i . PivHitnhellB n ikhik i|oi« i- i’
N c e lo r c e u ra u p re D u m n e z e u , 'fn vreiiiCR acoea, lAngfl ''rucen lui lisiis..
¥i
a d u n a re a c e lo r p lin i d e r ă u t ă ţ i,
K« a u c i g a ş i l o r d e D um nezeu, a Vo'jen-vor pe Acela, penare L-hu impuns".
v e n it la T in e , H r is t o a s e , şi
T e -a u t r a s c a p r e u n n e d re p t, i oaift siifiaren sft iaudp pre Domnul...
p re T in e , Z id it o r u l tu tu ro r, IV '.’‘nHill al Ii -'
p re C a r e le s lă v im .
Pmiii'i ''iiliti’il*- i>>‘ patru şi i-.-jn.h
Fillniiu Ip. lîIsHiiI ■’ [ U'H. ri‘pt'i'i:;il !'<'
<!inl/li
ţj| N e în ţ e le g â n d p ă g â n ii le g e a
g ş i c e t in d în zadar g la s u r ile D o u ă lu c r u r i ş i r e le a fă c u t
Q p r o o r o c ilo r , ca p re o o a ie f iu l m eu cel în t â iu n ă scu t,
} j T e -a u t r a s p r e T in e , S t ă p â n u l [ s r a il: p re M in e , iz v o r u l apei
ţ | tu tu ro r, să Te ju n g h ie fă ră v ie ţ ii M 'a p ă r ă s it , ş i ş i- a s ă p a t
 680 *0§ .SLUJBA
H ■ — — • - - îf*

^ lu iş i p u ţ s fă râ m a t. P re M in e a s t r ig a t , p lâ n g â n d c a o m a tc a ^
M ’a r ă s t ig n it p re le m n , ia r ă ş i z ic â n d : C u m n u v o iu p lâ n g e
Wî p r e V a ra v a I- a c e ru t şi I- a şi nu m ă v o iu b a te în p ie p t ,
s lo b o z it . S p ă im â n t a t u - s 'a c e r u l v ă z â n d u -T e p re T in e sp ânzu-
J î de a c e a sta ş i s o a r e le ş i- a a s - ra t p re le m n , g o l c a u n v in o -
cuns r a z e le ; ia r ă tu , Is r a ile , va t? C e la ce T e -a i r ă s t ig n it u
n u t e - a i r u ş in a t , c i m o r ţ ii M 'a i şi T e -a i în g r o p a t şi a i în v ia t ^
H d a t . la r t ă - ie lo r , P ă r in t e S f in t e , d in m o r ţ i, D o a m n e , s la v ă Ţ ie . ^
J | că nu ş t iu ce au fă c u t. g liiE tll al «5-lt B ^

fo (Oo duuft ori). D e s b r ă c a t u - M ’a u p re M in e ^

J | F ie c a r e p a rte a s f â n t u lu i
de h a in e le M e le şi M ’a u im - ^
b ră c a t cu h a in ă r o ş i e ; p u s -a u
W T ă u tru p a ră b d a t o c a ră p e n tru
p r e c a p u l M e u c u n u n ă d e s p in i h
n o i : c a p u l, s p in i; fa ţa , s c u i-
şi M i au dat t r e s t ie în m âna S
w p ă ri; f ă lc ile , lo v ir i c u p a lm e ;
cea d re a p tă , ca să -î s fă râ m ^
g u ra , g u sta re a o ţ e t u lu i c e lu i
W a m e ste c a t cu f i e r e ; u r e c h ile ,
p re e i c a v a s e le o la r u lu i. ^
^ h u le le c e le p ă g â n e ş t i; s p a t e le ,
at uni. neemenPH ^
j|| b ic iu r i ş i m â n a , t r e s t ie ; în t in - S p a t e le M e le le - a m d a t sp re ^
s o r ile a to t tru p u l p re c ru c e ; b ă tă i şi fa ţa M ea nu o am

î| în c h e ie t u r ile , c u ie şi co a sta , în t o r s d e sp re s c u ip ă r i. In a in -

g s u liţ ă . C e la c e a i p ă t im it pen- te a ju d e c ă ţ ii lu i P ila t a m stă tu t

^ tru noi şi n e -a i m â n t u it p re ş i r ă s t ig n ir e a m ră b d a t , p e n tru |{

jH noi d in p a tim i; C a r e le T e -a i m â n t u ir e a lu m ii.

s m e r it p e n t r u n o i, p r in iu b ir e a A[uil, B z o i i ' f l , i k 'l a M e i m ^

T a de o a m e n i, şi n e -a i în ă l- I , in vremea aceea, a venii losif ..

« ţa t. A t o t p u t e r n ic e M â n t u it e - I Slftigllul:
r u le , m ilu e ş t e - n e p re n o i. *
veiiu ucde-L pun.
jg R ă s t ig n in d u - T e T u , H r is t o a -
se, to a tă fă p tu ra văzând s ’a
slavă tnlru cei de bub lui Dumnezei.
M c u tre m u ra t; t e m e liile păm ân-
Vi lailan. t ■noma
^ t u lu i s 'a u c lă t it d e f r i c a p u t e r ii
Sfl plinim rugăciunile noastre cele de
T a le . Că în ă lţ â n d u - T e a s t ă z i, dimiueaţâ Domnului...
« a p ie r it n e a m u l jid o v e s c . Ca-
L 'I o a if liit
ta p e te a sm a b is e r ic ii s ’a ru p t

S
<•& Dumnezeul milelor .
în d o u ă ş i m o r ţ ii d in m o rm â n - Şi liiilatfl. l‘>unutiHilR a ui sim’iHrrt. dnla lunti
tu ri au în v ia t ; su ta şu l vă zâ n d In vreme» accee, losiî din ArlD'alca.
m in u n e a , s ’a în f r ic o ş a t ; ia r ă
H m a ic a Ta, stâ n d lâ n g ă T in e , pentrucă mormântul acesta era
 sriN 'IT .Lu U PA TIM I 681
8«»
1
2 A|)oi I'Atjifijii S L iim n u ia , M iliin n ll p c t l i- \u
în c ă şi în p ie p t b ă t â n d u -s e , a
jj^ Ir li m f l n d n u j i s t r u u c l e ittip rM in n
s t r i g a t c u j a l e : A m a r m ie , d u m -
{ j i H h &u I M i i
n e z e e s c u le F iu ! V ai m ie , lu ­
jH T o a tă fă p tu ra s ’a s c h im b a t m in a lu m ii! C u m a i a p u s d e la
w d e f r ic ă , v ă z â n d u - T e p r e T in e , o c h ii m e i, m ie lu l lu i D um ne­
H r is t o a s e , p r e c ru c e r ă s t ig n it . z e u ? P e n tru c a re c e t e le c e lo r
S o a r e le s 'a în t u n e c a t ş i t e m e - fă ră de tru p u ri s 'a u c u p r in s
wf l i i l e p ă m â n t u lu i s^au c u t r e m u - d e s p a im ă , z ic â n d : C e la c e e ş t i
{J r a t T o a t e a u p ă t im it îm p r e u n ă n e c u p r in s , D o a m n e , s la v ă Ţ ie .
W cu T in e , C e ! c e a i z id it to a t e ; Sllh
^ C e la c e a i r ă b d a t d e v o i e p e n - Inra Dumnezeu. Impnnitul nofiti i. nini naintt^
J|f t r u n o i, D o a m n e s la v ă Ţ ie . <1t‘ vtci u(âcut]iiUntuire in mijloc ijl |i AdiAi i ( u ii )'

W Mb P re le m n r ă s t ig n it văzân­
U Jl’ a 'l liiiiiH le M'.'lf* liiru,-}! ţ i (jt^ntruvr. d u - T e , H r is t o a s e , p r e T in e , F ă ­
V( niHi^u M e a ru u r t in n a l s o rti
c ă to ru l şi D u m n e z e u l tu tu ro r,
(llllK U l til
M ceea ce T e -a născut fă ră să­
P o p o ru l cel păgân esc şi m â n ţă , a s t r ig a t c u a m a r : F iu l h
Wf f ă r ă d e l e g e , p e n tru ce a cu- m eu, unde a a p u s fru m u se ţe a
g e ta t c e le d e ş a r t e ? P e n tru ce c h ip u lu i T ău ? Nu su fe r a Te
j» a j u d e c a t sp re m o a rte p re vedea fă ră d r e p t a t e r ă s t ig n it .
^ C e la c e e ste v ie a ţ a tuturor? In s ă g ră b e şte de T e s c o a lă ,
“ M in u n e m a r e ! F ă c ă t o r u l l u m i i ca să văd şi eu în v ie r e a T a
Vi S ’ a d a t în m â in ile c e lo r fă ră d in m o r ţ i, cea de a t r e ia z i.
JJ de le g e ş i S ’ a î n ă l ţ a t p r e le m n , ‘^Inva. iî Ih'Iii I hI
vt i u b i t o r u l de o a m e n i, ca să
D o a m n e , s u in d u - T e p re c r u ­
J* s l o b o z e a s c ă d i n i a d p r e c e i le -
ce, a căzut f r ic ă şi cu tre m u r
w g a ţi c a r i s t r i g ă : î n d e l u n g r ă b -
a su p ra f ă p t u r ii; de v re m e ce
J5 d ă t o r u le , D oam ne, s la v ă Ţ ie .
şi p ă m â n tu l l- a i o p r it să nu
siili
în g h it ă p re ce i ce T e -a u ră s­
41.111 (i iA 'i i’ a r e u M e u lie ro ţlifp r f
t ig n it ş i ia d u lu i a i p o r u n c it s ă
Vi M-' \1 an adăpat iMi
s lo b o a d ă d in s in e p re cei le ­
H A stă z i v ă z â n d u - T e p r e T in e ,
g a ţ i. ju d e c ă t o r u le a l c e lo r v ii
ţ j C u v in t e , F e c i o a r a c e a f ă r ă prî-
şi al c e lo r m o r ţ i, C e la c e s p r e
whană, sp â n z u ra t p re c ru c e , tâ n -
în o ir e a o a m e n ilo r ai v e n it s ă
Î5 g u in d u - s e c u m i l ă , c a o m a i c ă ,
d a i v ie a ţ ă ia r ă n u m o a r t e , iu -
w s ’a r ă n i t l a in im ă cu am ar şi
b it o r u le d e o a m e n i, s la v ă Ţ ie .
îţ s u s p in â n d cu d u re re d in t r u
Şi H'-imi
}jj a d â n c u l s u f l e t u l u i s g â r i i n d u - ş i
K o b ra z u l ş i p ă r u l s m u lg â n d u - ş i A cum se în t in g e c o n d e iu l
M
 CJ4C

I'JIIV
682 •>s So*

\ t'iiili ik* inc-liinfiiii,

r ă s p u n s u lu i de ju d e c a t ă d e la
iijr Iri'i orH
ju d e c ă t o r ii c e i n e d r e p ţ i, lis u s
•^1 7j(Tin HCPfrli
S e ju d e c ă ş i S e o s â n d e ş t e s p r e
l ’SAI.MI’l, >
S r ă s t ig n ir e şi îm p r e u n ă p ă t i-

G
îS m e şte fă p tu ra , văzând p re r a lu r ile m e le a s c u lt ă - le , | J
^ D om nul p re c ru c e , C e la ce D o a m n e ! în ţ e le g e s t r ig a -
j[ | p ă t im e ş t i d u p r e f ir e a t r u p u lu i r e a m e a ! Ia a m in t e la g la s u l r u - ^
M p e n tru m in e , b u n u le D o a m n e , g ă c iu n ii m e le , îm p ă r a t u l m eu ^
j I s la v ă Ţ ie . şi D u m n e z e u l m e u , c ă c i c ă tre ^
ca XiKii l'\ ticlH \I h I hmi T in e - m i în d r e p t r u g ă c iu n e a g

Hn a doua zi, caro vinp tliipa Vireri. m e a ! D o a m n e , d im in e a ţ a vel

auzi g la s u l m eu; d im in e a ţ a
v o iu sta în a in t e a T a şi v o iu
ifi an pecctliiif pisIrH.
a şte p ta . C ăci 1 'u e şti D u m n e-
\puj
z e u l. C a re nu v o ie ş t e fă râ d e - ^
MiDC esle H De niflrtiiriei nim niiiliii
le g e a : lâ n g ă T in e nu se va ^
'riiite D u n in rz fu lf ,
a d ă p o s t i v ic le a n u l. N ic i c a lc ă -
ţ j iMiţiii to riid e le g e n u s e v o r s ă lă ş lu i ^
W I'Hltil nostr» .
în p r e a jm a o c h ilo r T ă i, căci
i| Q T r iip fin il h 1 I Ip k T u u ră şti pe to ţi f ă c ă t o r ii d e u
R ă sc u m p ă ra tu -n e -a i p re noi r e le . P ie r d e - v e i p e to ţi ce i ce ^

jg d in b le s t e m u l le g ii c u scum p s p u n m in c iu n ă ; p e o m u l u c ig a ş u
w s â n g e le Tău. P re c ru ce p ir o - şl pe cel v â n z ă to r îl u ră şte

n in d u - T e şi cu s u liţ a îm p u n - D o m n u l. Ia r eu, după m a re

w g â n d u -T e n e m u r ir e ai iz v o r ît m ila T a , v o iu in t r a în c a s a T a , ^
51 o a m e n ilo r . M â n t u it o r u l n o s t r u , şi în f r ic a T a m ă v o iu în c h in a

jg s la v ă Ţ ie . în s fâ n t ă b is e r ic a T a . P o v ă ţu - m
e ş t e - m ă , D o a m n e , la d re p t a t e a ^
A|H)i ('(-iPiiiH (ihiţiniilA «i \pnllsiil
/ T a ! N e te ze şte c a le a T a în a in -
te a m e a , în n e c a z u l v r ă jm a ş i- ^
lo r m e i ! C ă n u e s t e a d e v ă r în ^
^ R â n d u ia la c e a s u r ilo r
g u ra lo r , lim b ile lo r s u n t lin - u
ţ* IMN SK\M A /.I \ IM-'I{I g u ş it o a r e ; in im a lo r e capca- ^
l'Hi erf<u Im Oiirtl, Arh>t>pi»('iipiil AliAHiitirK'i nă şi g â t le ju l lo r m o rm â n t
|.a ilo.i;) rcHNiiri illn m tra,.c tl»p< iu' d e s c h is . O s â n d e ş t e - i , D u m n e - ţu
intliîiirA preotul şl ttinpriivflntâiiiJ. iiicppeni
z e u le , şi ră sto a rn ă g â n d u r ile |j
Impar.'it'.' C fTi'.':',, S fiite D iim nezou't'.. F’ rt'n
lo r ! P e n tru m u lţ im e a r ă u t ă ţ i- u
^ sîântn Treinu'. Iiitril nostru... ‘ ft h Ta fsU*
InipiirHţia \|)ni. 1'OJifimpiniliK'iştt' i | p ) ‘i!<ir«
lo r le a p ă d ă - i, c ă s 'a u r ă z v r ă t i t |j j
'^lav.'i '•i H c u i'’ . îm p o t r iv a T a ! A tu n ci se vor ^
 H
«0^ '^ riMKl'iU |»\HMI go, 683 }fif
w

v e s e li to ţi cei ce n ă d ă jd u e s c L u i cu s m e r e n ie ! L u a ţ i în v ă ţ ă -
în T in e ,ş i în v e a c se v o r bucu^ t u r ă , c a n u c u m v a s ă s e m â n ie
H ra ; lă u d a - s e - v o r c u T i n e c e i c e D om nul şi să r ă t ă c iţ i de la M
ÎJ iu b e s c n u m e le T ău şi T e vei c a le a c e a d re a p tă ; c ă ci c u râ n d ^
s ă lă ş lu i în t r u d â n ş ii. Că Tu se va a p r in d e m â n ia L u i; F e -
b in e c u v in t e z i pe cel d re p t, r ic e d e to ţi ce i ce n ă d ă jd u e s c ^
jg D o a m n e , şi în lo c de c o if ÎI î n t r ’î n s u l ! ^
^ în c u n u n e z i c u b u n ă v o in ţ a T a .
FNAl.Ml l -'I ^
W l'SM .M I I
um nezeul m eu, D um ne- ^
I O e n tru ce se în t ă r â t ă po- z e u l m e u ! P e n tru c e m 'a i
* p o a r e le ş i n e a m u r ile c u - p ă r ă s it , p e n t r u c e te -a i d e p ă r- ^
^ g e tă d e ş e r t ă c iu n i ? P e n t r u c e s e ta t fă ră s ă - m i a s c u lţ i g r a iu r ile ^
w a d u n ă îm p ă r a ţ ii p ă m â n t u lu i ş i ş i fă ră s ă -m i a ju ţ i? D u m n e z e u l
c ă p e t e n iile s e s f ă t u e s c îm p r e - m e u , z iu a a m s t r ig a t ş i n u m ’a i ^
M ună a s u p r a D o m n u lu i ş i a s u p r a auzit; s t r ig a t - a m şl n o a p te a ^
^ U n s u lu i lu i, z i c â n d : „ S ă r u p e m şi nu m ’a m lin iş t it ! D ar T u ^
W le g ă t u r ile lo r şi să le p ă d ă m s fâ n t e şti şi lo c u e ş t i în la u d a
K de p e n o i ju g u l lo r?“ Cel ce Iu i I s r a il. In t in e a u n ă d ă jd u it m
ţ | lo c u e ş t e în ce ru ri în s ă râ d e p ă r in ţ ii n o ş t r i, n ă d ă jd u it - a u ş i
w de d â n ş ii şi D om nul îş i b a te i- a i iz b ă v it ; c ă t r e T in e a u s t r i- 5*
p■
jo c de e i. O d a tă în s ă le va g a t, ş i s 'a u m ân tu it; n ă d ă j- ^
S g ră i c u iu ţ im e ş i c u m â n ia S a d u it - a u în T in e şl n ’a u fo st

D
w îi v a t u r b u r a . I a r eu su n t pus r u ş in a ţ i. E u în s ă nu sun t om , ^
(5 d e D â n s u l î m p ă r a t p e s t e S i o n , ci v ie r m e , o c a r a o a m e n ilo r şi
M m u n t e le cel sfâ n t a l L u i. V e s - b a t jo c u r a p o p o r u lu i. T o ţ i c â ţi M
! (H t i - v o i u h o t ă r îr e a D o m n u lu i, m ă v ă d , m ă b a t jo c o r e s c , s t r â m - ^
w căci a z is c ă tre m in e : „ F iu l bă d in buze şi dau d in cap, ^
tu M e u e ş t i t u ; e u a stă zi te -a m z ic â n d : „A ce sta n ă d ă jd u ia în jw
^ n ă scu t. C e r e de la m in e ş i- ţ i D o m n u l, s ă - l iz b ă v e a s c ă ş i s ă - l ^
ţ j v o iu da n e a m u r ile d e n io ş t e - m â n tu e a scă , de e ste p lă c u t u l ^
K n ir e ş i m a r g in ile p ă m â n t u lu i L u i ! “ D a r T u m ’a i s c o s d in p â n - ^
în s t ă p â n i r e a ta . C u t o ia g de t e c e le m a ic ii m e l e ; d e la s â n u l
g f ie r le vei p a şte ; ca pe n iş t e m a ic ii m e le T u m i- a i s ă d it n ă -
j | vase de lu t le vei s d r o b i“ . d e jd e a în in im ă . D e Ia n a ş t e r e ^
JJ In ţ e le p ţ iţ i- v ă d a r , î m p ă r a ţ i l o r ! sun t pus s u b p a z a T a ; T u e şti ^
L u a ţi în v ă ţ ă t u r ă , ju d e c ă t o r ii D um nezeul m eu de Ia sânul ^
p ă m â n t u lu i! S l u j i ţ i D o m n u lu i m a ic ii m e le . De aceea nu T e ^
||| cu f r i c ă ş i v ă b u c u r a ţ i î n a i n t e a d e p ă rta de m in e , că necazul ^
 ^ S U iJ H A ^ ^
684

e a p ro a p e ş i n 'a r e c in e s ă - m i a tre c u t cu v e d e re a ru g a să-

a ju t e ! T a u ri m u lţ i m ’a u îm ­ racu lu i: nu ş i- a în t o r s d e îa ^
p re su ra t, îm p r e s u r a t u - m 'a u el fa ţa , ci l- a a u z it când I- a ^
g r a ş ii V a s a n u lu i. D e s c h is u - ch e m a t. T u e ş t i l a u d a m e a : în
ş i- a u a su p ra m e a g u ra lo r , c a a d u n a re m a re T e v o iu l ă u d a ; Sjf
tS le u l ce u m b lă după p ra d ă şi f ă ^ ^ ă d u in ţ e le m e le v o i u î m p l i n i ^
*1 m u g e ş te . Şi eu m ’a m v ă rsa t înaintea c e lo r ce se te m de ^
H ca apa şi to a te o a s e le m e lc T in e . M â n ca -v o r s ă r a c ii ş i se ^
{ î| m i s 'a u d e s fă c u t. In im a m ea vor să tu ra , şi vor lă u d a pe
s 'a fă c u t ca c e a ra , şi sc to ­ D o m n u l c e i c e - L c a u t ă ; v ii v o r u
p e s c î n m in e m ă r u n t a ie le m e le . f i i n i m i l e l o r î n v e a c u l v e a c u l u i . |! j
U s c a t u - m i- s ’a v la g a c a u n h â r b A iiu c e - ş i- v o r a m in t e ş i s e v o r |Jj
de lu t ş i lim b a m i s ’a lip it d e î n t o a r c e la D o m n u l t o a t e m a r- ^
c e ru l g u rii; p o g o r ît u - m ’a i în g in ile p ă m ă n lu lu i ş i to a te n a-
jg p u l b e r e a m o r ţ i i . C ă c i m ' a u î n ­ ţ iu n ilc s e v o r în c h in a în a in t e a m
c o n ju r a t c â in i m ulţi; o lia it ă l.u i. Că a D o m n u lu i e s t e în i-
de n e le g iu iţ i m *a îm p r e s u r a t ; p ă r ă ţ ia şi El d o m n e şte p e ste ^
ţS şi au stră p u n s m â in ile şi p i- p o p o a re . M â n c a -v o r şi se vo r ^
' c io a r e le m e le . T o a te o a s e le în c h in a to ţi g r a ş ii p ă m â n t u lu i;

m i se p u te a u n u m ă ra , ia r ei c ă d c a - v o r în a in t e a L u i to ţi c e i u
se u it a u şi fă c e a u d in m in e SC p it g o a r ă îu păm ânt şi cei ^

p r iv e liş t e . Im p ă r ţ it - a u h a in e le ce n u -şi pot ţ in e v ia ţ a . U r - îhi

m e le în t r e e i ş i p e n t r u c ă m a ş a m a ş ii m e i v o r s lu ji L u i în v e a c ^

m ea au a r u n c a t s o r ţ i. D a r T u . ş i a i D o m n u lu i s e v o r c h e m a ; ^

^ D o a m n e , n u T e d e p ă r t a ! T ă r ia v e n i- v o r si v o r v e s ti d re p ta te a

J j m ea, v in o în a ju t o r u l m e u ; D o m n u k ii, şi p o p o r u lu i ce se ^

iz b ă v e ş t e d e s a b ie v ie a ţ a m e a ! va n a şte vo r spune c e - a fă c u t u
w Scapă b ie t u l m eu s u f le t d in D o m n u l.

g h ia r a c â in ilo r ! S c o a te -m ă d in n
SI hvă Si tCiiin A IDuiii «le trei nrl f>"«miip
S g u ra le u lu i şi d in c o a r n e le
' •'* .rtp tpe! ori
M
^
ţ i t a u r ilo r iz b ă v e ş t e - m ă ! Ş i v o i u
s IrvA Tropsr. ^licsul l-iu ^
j j v e s t i n u m e le T ă u f r a ţ ilo r m e i ;
5 în a d u n a r e a lo r T e v o iu lă u d a ,
R â s t t g n în d u - T e T u ,H n s t o a - ^
I z ic â n d : Cei ce vă te m e ţi de
se, a p ie r it t ir a n ia ; c ă lc a t u - u
^ D o m n u l, câ n ta ţi la u d e le L u i;
I v e s t iţ i s la v a L u i, to ţi cei d in
s 'a p u te re a v r ă jm a ş u lu i. Că ^
n ic i în g e r , n ic i om , ci T u î n - |]!
[jj n e a m u l lu i la c o v ! T e m e ţ i* v ă
ÎS de D â n s u l, to a tă s e m in ţ ia lu i ş u ţ i. D oam ne, n e -a i m â n t u it ^
n. I s r a i l ! C ă c i n ’ a n e s o c o t it , n ic i p re n o i : s la v ă Ţ ie . ^
 SKlM ’l'll.oU I'ATIMI 6«5

' i Hcuui. n NAscâtiiarvi D o a m n e , ră b d â n d to a te , a şa jHt

U Cc te vom chem a? o, ctea ai z is c e lo r fă ră de le g e ce |J
ce e şti p lin ă d e dar! C e r: că T e -a u p r in s : De a ţi şi r ă n it S
ai r ă s ă r it p r e s o a r e le d r e p t ă ţ i i ; p re p ă sto ru l şi a ţ i r i s i p i t c e le g|
jjj r a i u : că ai o d r ă s lit f lo a r e a d o u ă sp re z e c e o i, p re u c e n ic ii M
n e s t r ic ă c iim ii; F e c io a r ă : că M e i, dar aş fi p u tu t să aduc
j[* a i ră m a s n e s t r ic a t ă : M a ic ă în ain te m a i m u lt d e c â t d o u ă - jj
W cu ra tă : că ai a v u t în s fin t e le sp re ze c e le g h e o a n e d e în g e r i. S
S t a le b r a ţ e F i u p re D u m n e z e u l Ci ra b d în d e lu n g , ca să se ^
« tu tu ro r* P r e A c e la ro a g ă -1 să p lin e a s c ă c e le ce am a ră ta t
iHf m â n t u e a s c ă s u f le t e le n o a stre . vouă p r in p r o o r o c ii M e i, c e le ^

iii'Ulin iffii tropare UlQ cole 12. repe n e a ră ta te şi a sc u n se . D o a m n e ,

liînriu-ie. Şi zlcitm InlAtu du 8tili A*;h s la v ă Ţ ie !
M 'arem 9I I& < ‘el»laltc ceHfiiiri, li Iritpa nl cel
||j[ itntâiu. Iia til doilMA. zicem Rlibiriio cc $1 Hi'uni tot tu'OHHla
ar&t iHrft ta ul Irolloa. zlroin SI'ivA. ucuih
l‘i<>ciiiujiMJUl [iroorooMi. i'IhkuI al 4 lea
IX
TrnpArul. Rianiil hI Bini'ur luima lui &aduuat fiUAdelege lui^i

1 A stă z i ca ta p e te a sm a b is e -
« ricii s e ru p e sp re m u stra re a f. -riolt cel ce înţelege #pre efirHcul ^
mişelul.
c e lo r f ă r ă de Ie j» e şi s o a r e le W
Jjj r a z e le s a l e î ş i a s c u n d e , v ă z â n d Im» l*rour«icia ini ?4iijarnj cfiirr.
u p re S tă p â n u l r ă s t ig n in d u - S e . <hp II v«r» It) - 14; Cup. lîi. vers 0-7, ^
•ap 14 vert* -I»—liJ S#
S l&r at’eHHla, in k i Idiih NLrnnh
Apoi xtraria dinlAi zicc hIIIiu I am luat toiagul meu „miloetivlrc' iHl
tu Q c i
şi l aiufrânt, cu sâ olric legăoiâatul ^
Penlni 00 tj'uii Intat'âtut oeuiiiurile şi popou
(ic care l-am locbeiat cu toate po- tHi
ro'e Hu cugeiat ce!"’ i»şarte?
i 'ri 'ântÂin bochi iropnr
poarele El h toet stncal tn acea zi, iar ne- ^
guţâtorli d(< oi care mii luaseră zălog, lole- W
le«eră cfi uccstii a fost cuvântul Domnului.
Ca o o a ie sp re ju n g h ie r e Şl h'-«m /.in: ..Dacă crcilcti de cuviinţă, ^
liaţi uil simbria, iar dacft nu, să nu oii-opia- W
j|T e - a ia d u s , H r is t o a s e Im p ă - tiţi. Şi mi-i(u câutărit 8lmLiiia mea treizeci de f#
nrginţi Auiiici a grfllt Donmiii către Diine: M
ţ | ra te , şi c a un m ie l fă ră de
, \ruucn*l oliDuhii preţul uccla sciaip cu ^
M ră u ta te , T e - a i p i r o n it p r e c ru - ‘■are Iu ai fo.>t preţuit de către ei“. Şi am luat OT
ctitreizeci de arginţi ti i-am aruncai oI b - iHf
J ; ce d e b ă r b a ţ i i c e i f ă r ă d e l e g e ,
"lilui 111 CHsa lui, Apoi am rupt .şi toiagul ^
W p e n tru p ă c a t e le n o a s t r e , iu b i­ rol de dl doilea; „legămfinl'*. ca- să stric W
fraţi*; dinlrc Iuda Icrusalinj. Şi dacă va Iii ^
ţ i t o r u le de o a m e n i. l'lrebat: „Dc iiude ni rftnlle acestea la OT
'iiâni'’' Kl va răspunde; „Am foBl lovit In
iflăH prii tpijiloi nu i S a b i e , deşteaptă-te ^
^ iDHintomi ftfiiit! i'-.mfrU'.tU' Împotriva piigtorului meu. impoiriva tovarfi- ^
rfl b'Mofll s'auada at îuit'uoa as'jpre şuiul meu. zice Domu' 1 Savaot. Bate pi^eto- W
S Dnmnitl'il ?i nsiiprfl Lu‘. rul CH Rc risipească oile. jar eu Îmi voiu ^
înţ arce inAna mea împotriva celor mal mici. W
u tir h c v \ tropar II cântatn tii In a doutt mrnitA
In vremOH aceea nu va fi cftldură, ci fiig şi W
Apoi Ktrnna cu» ilintâi

S SIhvn. HCfiRbi
ger. Va fl o 7,\ deosebilft pe care Domnul r jj
singur o ^fit'. nii vn îi ?.i :r' noapte, ci in W
 686 ->§ si.r.ilix ^

vreuitiu Hcrii vu fi lumioa. lur is zjua aceea

P a ş ii m e i în d r e p t e a z ă - i d u -
va izvorî do lerusaliiu apft vie: un bral se
va iridrepla către marea cea dela râsâiit, iar
H celălalt briiţ, caire marea cea dela apus. Şi
p re cu v â n tu l T ă u şi să nu mă
H VH II la rei vara şi iarna. Şi va fi Domnul stă p â n e a scă to a tă fă ră d e le ­ fA
împărat peste tot pământul; iu vr(Miiea aceca
H va fi l)i>oinul ULUI singur, aşiiderea şl nu­
gea. Iz b ă v e ş t e - m ă d e c le v e t i­
mele lui. la ziua fcceta va Ii scris pe oale re a o a m e n ilo r şi v o iu păzi îtn
H SI căldAri: „Slânt lui Dumnezeu." Şi vor fi
H căldArile cele din casa Domnului ca si cu­
p o r u n c ile T a le . F a ţa T a a ra ­
H M
H pele înaintea jertfelnicului. f>i orifjice caidere tă -o p re ste ro b u l T ău şi mă itn
n din Ierusalim ei din ludt*, va îi efântă Dom­
nului Savaot. Şi vor veni toţi cei co vor sh în v a ţ ă în d r e p t ă r ile T a le . Să xn
H jertfcHKcă şi le vor lua şi vor fieibe carne
K<t
H se u m p le g u ra m ea de la u d a
H [ji nu va raai fi niciun neguţător în ziua
aceea in casa Domnului Savaot. T a, D o a m n e , c a s ă la u d s la v a itn
H
H <i>ll| .\|)|)h((>llll T a , to a tă z iu a m a r e c u v iin ţ a T a .
H lli.i I irli'ii <'Uit rnire n
ftf
H l’a'.i’l 'etiro
'ofilite Dumnezeule.. kn
H ''I (lUli.i
i»
H rt|i I v i* rs II I'' tin
n I atai nostru . kn
H r a ţ ilo r , eu nu v o ie s c să
H ('(liniar, ş^liiMil al >
>Un Kt
H m ă la u d decât num ai
H P re Cel ce S 'a r ă s t ig n it
H cu c ru c e a D o m n u lu i n o stru
p e n tru n o i, v e n iţ i to ţi să -L
Kt
jrt
lis u s H r is t o s , p r in ca re , pen­
n lă u d ă m ; că p re A ce sta L -a
H tru m in e , lu m e a e r ă s t ig n it ă M
H şi eu sun t r ă s t ig n it în c e p r i­
v ă z u t M a r ia p r e le m n şi a zis; Kt
H D e şi ra b z i r ă s t ig n ir e , T u e şti
«
n v e şte lu m e a . P e n t r u c ă în H r i s ­
H to s lis u s n im ic nu p r e ţ u ie ş t e ,
F iu l şi D u m n e z e u l m eu.
«
n ic i t ă ie r e a îm p r e ju r , n ic i n e - \ [m \ .
n
t ă ie r e a îm p r e ju r , c i n u m a i f ă p ­ Itoamne mJlueţie
jţt
tu ra cea nouă. Pace şi m ilă ilo 4li iii- ud'
¥i
să f ie p e ste cei ce se p o a rtă

C
e la ce în to a tă
v r e m e a ş i ten
după r e g u la a ce a sta şi p e ste
î n t o t c e a s u l , î n c e r ş i p r e ftn
Is r a ilu l lu i D um nezeu. în c o lo }cn
p ă m â n t , e ş t i î n c h in a t ş i s lă v it , an
n im e n e a să n u -m i fa c ă sup ă­
H r is t o a s e D u m n e z e u le , în d e ­
ra re , că eu r a n e le D o m n u lu i
lu n g r ă b d ă t o r u le , m u lt m ilo s ­
n o stru lis u s H r i s t o s le p o rt pe
tru p u l m eu. H a ru l D o m n u lu i
t iv e şi m u lt în d u r a t e ; C a r e le itn
p re cei d re p ţi iu b e ş t i şi p re
n o stru lis u s H r is t o s să f ie cu
cei p ă c ă to şi m iiu e ş t i, C a r e le
duhul v o stru , f r a ţ ilo r ! A m in .
p re to ţi chem i la m â n t u ir e
M">< I.VA'i|;tii‘lia di'l't M.klrhi
p e n tru f ă g ă d u in ţ a b u n ă t ă ţ ilo r fA
In vreiiieii aceea, dupfl c« sn fflcut ziu;i...
ce vor s ă f ie . în s u ţ i, D o a m n e ,
''larţilul
i inam 1 fiilor lui Zevedeu. p r im e ş t e r u g ă c iu n ile n o a stre
Apoi în c e a s u l a c e s t a ş i în d r e p t e a z ă
 v-ir

i yi
687

! v ie a ţ a n o a stră sp re p o r u n c ile re a p o r u n c ilo r T a ie . P e n tru

I T a le . S u f l e t e l e n o a stre le s f in - r u g ă c iu n ile P r e a c u r a t e i M a ic ii
X ţe şte , t r u p u r i l e cu ră ţe şte , cu- T a le şi a le tu tu ro r s f in ţ ilo r
jijf g e t e le î n d r e p t e a z ă , g â n d u r ile T ă i, A m in .
51 c u r â ţ e ş t e şi ne iz b ă v e ş t e p re
ttn
H noi de to t n e c a z u l c e lo r r e le
{ J şi a l d u r e r i i . O c o le ş t e - n e p re
C easul al t r e ile a
noi cu s f in ţ ii T ăi în g e r i, ca

S p r in m i j l o c i r e a l o r f i i n d
ţj| ş i p o v ă ţ u iţ i, să a ju n g e m
p ă z iţ i
la
Ve iii 8a ue iacliiii lu Iriipăraluiui nostru.,

ţl
iiio trei uri)
;l
H u n ir e a c r e d in ţ ii şi la cun oş-
{|| t in ţ a s l a v e i T a l e cei n e a p ro - ^ udecă, D oam ne, pe cei
itn
« p ia t e . C ă b in e e şti cu v â n ta t ^ c e - n ii fa c strâ m b ă ta te
" în v e c i i v e c ilo r . A m in . şi d ă r ă z b o iu c e lo r c e s e r ă z ­
b o ie s c cu m in e ! A p u c ă s a b ia
H I'oainoe iniliieşle
H i'ic Irei nil)
şi s c u t u lf ş i Te s c o a lă în a p ă ­ s t
n ra re a m ea! T in d e - Ţ i s a b ia şi
n S1h \U i»i HUUIII
t a ie c a le a c e lo r ce m ă p r ig o ­
W C e e a c e e ş ti m a i c in s t it ă d e nesc! Z i s u f le t u lu i m eu: „E u
cât h e r u v im ii şi m ai s lă v it ă
m
sun t m â n t u ir e a ta !“ R u ş in a ţ i
ţ j fă ră de a se m ă n a re decât se- şi ’n frâ n ţ i să f ie ce i ce u rm ă ­
H r a f im ii, c a re , fă ră s t r ic ă c iu n e , re sc s u f le t u l m eu! Cei c e -m i
{ } p re D u m n e z e u -C u v â n tu l ai v o ie s c m ie r ă u l , r u ş i n a ţ i s ă f ie
INI n ă s c u t , p re t in e , cea cu ade- şi puşi pe fu g ă ! Să f ie ca
v ă ra t N ă sc ă to a re de D um ne- p le a v a lu a t ă d e v â n t , ş i în g e ­
ţ î z e u , te s l ă v i m . r u l D o m n u lu i s ă - i v â n e z e ! în ­
sen
M iD in JQ u m c le lJo H iru lu ib ir.L 'c iiv in lc iiz ft p f in iile tu n e c a tă şi lu n e c o a s ă să f ie

H l'reolul zice c a le a lo r , ş i în g e r u l D o m n u lu i
n l»uij!iie/.eule miloslive^te-Te spre (toi,. să -i u rm ă re a sc ă ! C ă fă r ă p r i­
H
ft \|iui c in ă m i- a u în t in s m ie c u rsă n
H
n şi g ro a p ă au săpat ca să m ă
jg l - I r i s t o a s e , l u m i n a cea ade* p ia r d ă . F ă ră de v e ste să v ie
v â râ tă . C a r e le lu m in e z i ş i p ie ir e a p e s te d â n ş ii! L a ţ u l, ce
JJ s f in ţ e ş t i p r e to t o m u l c e v in e m i- a u în t in s , să -i p r in d ă ! In
H în lu m e , să se în s e m n e z e a c e la s ă c a d ă ş i s ă p ia r ă ! B u -
ţ jp r e s t e n o i lu m in a fe ţe i T a le ; c u r a - s e - v a a t u n c i s u f le t u l m e u
H ca î n t r ’î n s a să vedem lu m in a de D om nul şi s e v a v e s e li d e
ţ j cea n e a p r o p ia t ă . Şi în d r e p - m â t it u ir e a L u i. T o a te o a s e le
JJ te a z ă p a ş i i n o ş t r i s p r e lu c r a - m e le vo r z ic e : D oam ne, c in e

.it-'
 S I. l U l l A
68 8 So*

e ste ca T in e , C e i c e iz b ă v e ş t i m in e ! S c o a lă , D o a m n e , în a-
pe cel s la b d in m âna c e lu i p ă r a r e a m e a ! R id ic ă - T e , D u m ­
m a i t a r e d e c â t e l, ş i p e c e l s ă r a c nezeul m e u , în s p r ijin u l d r e p ­
ş i n e c ă jit d e c e l c e - l je f u e ş t e ! t ă ţ ii m e le ! J u d e c ă - m ă , D o a m n e ,
S c u la t u - s ’a u a s u p r a m e a m ă r- d u p ă d r e p t a t e a T a îD u m n e z e u l
t u r ii n e d re p te şi de c e le ce m eu, să nu iz b u t e a s c ă v r ă j­
n u ş t iu m ă în v in u e s c . In ii p lă ­ m a ş ii m ei a su p ra m e a , n ic i s ă
te sc cu ră u p e n tru b i n e ; cu z ic ă in in im ia lo r: „ In g h iţ i-
p r ib e g ie p lă t e s c s u f le t u lu i m e u . t u - l- a m ! S ’a fă c u t după do­
flit
Ia r ă eu, când zăceau e i, cu r in ţ a n o a s t r ă !“ D e r u ş in e şi
sac m ’a n i îm b ră c a t; m i- a m de o ca ră să f ie a c o p e r iţ i to ţi
s m e r it s u f le t u l c u p o s t ş i m ’a m cei ce se b u cu ră de necazul
ru g a t în in im a m ea. Ca unui m eu! T o ţ i, cei ce se r id ic ă
p r ie t e n , c a u n u i f r a t e , a ş a le - a m îm p o t r iv a m e a , s ă s e îm b r a c e
fă c u t eu b in e . C a ş i c u m a ş fi cu r u ş in e şi cu o ca ră ! Ia r ă
je lit p e m a m a , a ş a u m b la m cu cei c e - m i v o ie s c b in e le , s ă se
capul p le c a t . Ia r ă când m ’a m b u cu re şi să se v e s e le a s c ă şi
p o t ic n it , e i s^ a u b u c u r a t ş i s ’a u n e c o n t e n it să z ic ă : S la v ă lu i
a d u n a t; a d u n a t n - s 'a u să mă D um nezeu, C e lu i c e d ă ru e şte
h u le a s c ă ; ş i n u ş t iu p e n tru ce p a c e r o b u l u i S ă u . A t u n c i lim b a
m ă c le v e t e s c m e r e u . C u p ă c ă ­ m ea va v e sti d re p ta te a T a şi
t o ş ii ş i cu t r â n t o r ii s c r â ş n e s c to a tă z iu a va c â n t a la u d a T a .
H cu d in ţ ii a su p ra m ea. Pâua l'SALMn. IIIH
ins când, D o a m n e -i vei răbda?

D
um nezeul la u d e i m e le ,
U D o a m n e , p ă z e ş t e s u f le t u l m e u
de ră u ta te a lo ri P ă ze şte de n u t ă c e a , c ă s 'a u d e s c h is
a su p ra m ea buze n e c r e d in ­
le i v ia ţ a m e a ! Ş i T e v o iu s lă v i
în a d u n a re m a re , în popor c io a s e : buze v ic le n e s i lim b ă

m u lt T e v o iu lă u d a . S ă n u iz ­ m in c in o a s ă - m i v o rb e sc! Cu­

b u t e a s c ă a s u p r a m e a v r ă jm a ş ii v in t e de u ră m ă î m p r o ş c ă d in

m ei cei r ă i, cei ce m ă u ră sc to a te p ă r ţ ile ş i f ă r ă p r ic in ă se

pe n e d re p t să n u fa că sem n e r ă z b o ie s c a su p ra m ea. In

cu o c h ii. C ăci ei nu g r ă ie s c s c h im b u l d r a g o s t e i m e le mă

de pace, ci ră u tă ţi p lă n u ie s c d uşm ăn esc, ia r eu m ă ro g

în in im a lo r . L a r g îş i d e s c h id p e n tru e i. P e n tru b in e îm i
g u ra a su p ra m e a ş i z i c : B in e , p lă t e s c cu ră u , şi p e n tru iu ­
b i n e , la s * c ă v o m v e d e a ! V e z i - i b ir e cu u ră . P u n e p e ste e l pe
ş i T u , D o a m n e , ş i n u -i ră b d a ! cei n e c r e d in c io s , şi d ia v o lu l
D oam ne, nu Te d e p â rta de să ste a la d r e a p t a lu i! D e va
 *; -JC

HKINTMI.OK I’ATIMl 9^ 63P

in t r a l a j u d e c a t ă , s ă i a s ă o s a n - c e lo r ce mă g r ă ie s c de rău! ^
ţ | (Jit, şi r u g ă c iu n e a lu i să se Ia r T u , D oam ne D u m n e z e u le , ^
p re fa c ă în p ă c a t . P u ţ in e s ă f ie f ă - m i b in e p e n t r u n u m e le T ă u î U
j|| z i l e l e iu i şi d r e g ă t o r ia lu i să Că m a re e ste b u n ă ta te a Ta,
o ia a l t u l ! C o p i i i l u i s ă a j u n g ă m â n tu e şte -m ă ! Că n e c ă jit şi
M o rfa n i ş i f e m e ia In i văduvă. să ra c sunt eu ş i in im a m ea e
Sâ ră tă c e a sc ă c o p iii lu i şi să r ă n it ă în lă u n t r n l m e u . F ie r ca
c t ;r ş c a s c ă ; să c e a ră d e p a rte u m b r a t r e c ă t o a r e ş i c a lă c u s t a ^
de c a s a lo r d ă r â m a t ă ! D a to r s u n t a lu n g a t . G e n u n c h ile m e le
iiic u l s ă p u n ă m âna pe to a te sun t s lă b it e de p o st şi tru p u l gt
^ a le I n i ş i s t r ă in ii să je f u ia s c ă m eu e is t o v it d in lip s a untu-
ro d u l m u n c ii l u i ! N im ă n u i să lu i de le m n . De o ca ră am
w să iu i“ i f ie j a l e d e d â n s u l, n ic i a ju n s în a in t e a lo r şi ei m ă ^
ţ5 m ilă de o r f a n ii lu i. U r m a ş ii p r iv e s c şi dau d in cap. A ju -
jjS lu i m e n i ţ i să f ie p ie ir ii ş i în - t ă - m i, D oam ne, D u m n e z e u l jHt
ţ j t r ’ iin neam să se s t in g ă nu- m eu! M ilu e ş t e - m ă cu b u n ă ta -
^ m e lc lor! Să se p o m enească te a T a ! Ca să c u n o a s c ă ei că ^
^ la D o m n u l n e d r e p t a t e a p ă r i n ­ a c e a sta -i m âna T a şi că Tu,
ţ i ţ ilo r l u i ş i p ă c a tu l m a m e i Iu i D oam ne, a i fă c u t a c e a sta . D e
M fiă IU I s e ş t e a r g ă ! S ă f i e p u ­ b le s t e m ă e i. T u b in e c u v in - ^
tt!
H ru re a în a in t e a D o m n u lu i ş i te a ză ; de se s c o a lă , să f ie ^

n să p ia r ă d e p e păm ânt pom e- a c o p e r iţ i de r u ş in e şi s lu g a ^

w n ir e a k ii. P e n tru c ă nu ş i- a T a se va b u cu ra . Să se îm -
ţ | ad u s a m in t e să fa c ă m ilă , ci b ra c e p r ig o n it o r ii m ei cu ne- ^
a p r ig o n it pe cel n e v o ia ş şi c in s t e şi ca şi cu o m a n ta să
j|| s ă r a c , ş i pe cel cu in im a în - se a c o p e r e cu r u ş in e a lo r .
t r is t a t ă , ca să -l o m o a re . A L ă u d a - v o iu fo a rte pe D om - ^

i H iu b it b l e s t e m u l :
JJ a s u p r a l u i !
« v â n ta re a : să
N ’a
se
să
iu b it
cadă dar
b in e c u -
d e p ă r t e z e
nul cu
m u lţ im ii
g u ra
îi
m e a ; în
v o iu
P e n t r u c ă s tă d e a d r e a p t a c e lu i
da
m ijlo c u l
la u d ă .
^
^
fcn
d a ră d e e l. S ă s e î m b r a c e cu să ra c , ca să -I iz b ă v e a s c ă de ^
M b le s t iin u l ca şi cu h a in a lu i cei ce o sân d esc s u f le t u l lu i,
H şi s ă p ă t r u n d ă c a a p a î n l ă u n - ftK
PSALMin. 50 ^
^ tru l l u i ş i c a u n t d e l e m n u l î n
n o a s e le l u i ! S ă - i f i e c a u n v e s t ­
i i m â n t, c u
ţ j ca u n
ca re
b râ u , cu
se îm b r a c ă
c a re p u ru re a
şi M
după
ilu e ş t e - m ă ,
după
m u lţ im e a
m a re a
D u m n e z e u le ,
m ila T a , ş i ^
in d u r ă r ilo r
ts se în c in g e ! A ce a sta să f ie t a le şte rg e f ă r ă d e le g e a m ea! ^
p la ta p r i g o n i t o r i l o r m ei şi a S p a lă - m ă de to t d e f ă r ă d e le -
n 690 SLUJBA 9^

g gea mea, şi de p ă ca tu l m eu la u d a T a ! Că, de*ai ti v o it , ftn

51 m ă curăţeşte! Că f ă r ă d e le g e a je r t f ă Ţ i - a ş f i dat! T u în s ă nu ^
jjl m ea eu o cun osc, şi p ă c a tu l v o ie ş t i a r d e r ile de to t. Că ^
î l m eu e p u ru re a în a in t e a m ea. je r t f ă p lă c u t ă lu i D um nezeu ^
Ţ ie u n u ia Ţ i- a m g r e ş it , căci e d u h u l u m ilit ; in im a în f r â n t ă ^
H a m f ă c u t c e e a c e - i r â u în a in t e a şi s m e r it ă D um nezeu nu o itn
|î| T a . A şa că T u e şti d re p t în va u r g is i. Fă b in e , D oam ne, ^
|g h o t ă r îr e a T a , ş i în ju d e c a t a T a după b u n ă ta te a T a, S io n iilu i
î l cu to tu l cu ra t. Că ia t ă în tru ş i z id e ş t e ia r ă ş i z id u r ile Ie r u - ^
î l f ă r ă d e le g i m 'a n i z ă m is lit şi s a lin iu lu i! A tu n ce a b in e p lă - ^
^ în p ă c a te n i’a născut m a ic a cu te -Ţ i vor f i j e r t f a d r e p t ă ţ i i , str
î l m ea, dar T u, Cel ce iu b e ş t i p r in o s u l şi a r d e r ile de tot; ^
H a d e v ă r u l, a r a t ă - m i t a in e le în - a tu n c e a vor pune pe a lt a r u l ^
î | ţ e le p c iu n iiT a le ! S tro p e ş te -m ă Tău v iţ e i.
cu is o p şi m ă v o iu c u r a ţ i; Slava, şi acum.
ţ | s p a lă - m ă şi m ai a lb decât Al luiu
J* zăpada v o iu f i! D ă -m i s ă a u d trjjl ori
^ c u v â n t d e b u c u r ie şi de vese-
SiHva, 1'ropariil, glasul ai O'lea
jg lie , şi se vor b u cu ra o a s e le
D o a m n e , jid o v ii T e -a u ju - ^
H m e le c e le sm erite! în t o a r c e
decât sp re m o a rte , p r e T in e ,
î l fa ţa T a d e la p ă c a t e le m e le ş i
v ie a ţ a tu tu ro r. C e i ce au tre - ^
H to a te f ă r ă d e le g ile m e le ş t e r g e ­
c u t p e d e s t r i M a r e a R o ş ie p r in ^
ţ i le ! In im ă cu ra tă z id e ş t e în -
t o ia g , p re c ru ce T e -a u p i r o - îHt
js t r u m in e . D u m n e z e u le , ş i d u h
n it , şi cei ce au sup t m ie r e ^
d re p tîn o eşte în lă u n t r u l meu!
d in p ia t r ă , f ie r e Ţ i- a u a d u s . Ji^r
î l Nu m ă le p ă d a pe m in e d e la
Ci Tu, de bună v o ie ai ra b - ^
H fa ţa T a şi d u h u l T â u c e l s fâ n t
S nu*l lu a d e la m in e! D ă -m i
d a t, ca să ne s lo b o z e s t i p re ^
noi dm r o b ia v r ă ş m a ş u lu i; ^
S ia r ă ş i b u c u r ia m â n t u ir ii T a le
H r is t o a s e D u m n e z e u le ^ s la v ă ^
î l şi cu duh s t ă p â n it o r m ă în - S’
Ţ ie . SI
J Î tă re şte ! h iv ă ţ a - v o iu pe cei
4Hf fă ră de le g e c ă ile l'a l e , ş i c e i 5^1 aeuui. n Nftucaiuttrei. ^
î l n e c r e d in c io ş i se v o r în t o a r c e
N ă sc ă to a re de D um nezeu.
W la T in e . I z b ă v e ş t e - m ă d e v ă r -
tu e şti v iţ a cea a d e v ă ra tă ,
î l sa re a s â n g e lu i, D u m n e z e u le ,
c a re ai o d r ă s lit ro d u l v ie ţ ii; ^
jg D u m n e z e u l m â n t u ir ii m e le , ş i
l i m b a m e a 0v a l ă u d a î n d u r a r e a ţ ie ne ru g ă m : R o a g ă -te S tă -
_
T a , D e s c h id e , D o a m n e , b u z e le până, cu s f in ţ ii A p o s t o li, să
m e le , ş i g u ra m ea va v e sti m ilu e a s c ă s u f le t e le n o a stre , ttx
ini
CW: WWW5ţOîC'/ ««Wt
 •A-âr
:w
H
H SKlNTiaAJK PATIMI
W ^
||^ ŞI o&alam trci Trop&ro iII d uete 12, ropeiâo- v o ş t r i, c a d in s o m n ? P re ceea
^ du-le. Glasul al S-l6a
c e -i c u rg e a sâ n g e o am tă m ă ­
J| P e n t m f r i c a j i d o v i l o r s ’ a le -
d u it; p re H ananeanca o am
H pădat de T in e , D oam ne, p r i-
Î J e t e n iil şi cel de a p ro a p e al
m ilu it . D ar p e n tru c a re lu c r u m
v re ţi să M ă o m o r îţ i, jid o v i?
{S T ă u P e tru , şi p lâ n g â n d , aşa
C i v e ţi v e d e a p re H r is t o s , p re
H a s t r ig a t : S ă nu tre c i la c r i-
C a r e le îm p u n g e ţ i a c u m , c ă lc ă ­
^ m ile n i e l e ; c ă am z is că v o iu
t o r ilo r de le g e .
H p ăzi c r e d in ţ a , în d u r a t e , ş i nu
Şl acum, tot aceasta
o am p ă z it . Ş i p o c ă i n ţ a n o a s t r ă
aşa o p r im e ş t e ş i n e m ilu e ş t e Procliimnn. glasul al 4-lea.
Că ou spre gala suul şl duroroa mea
m
î f p r e n o i.
înaintea mea este pururea.
ÎWi
jl^ Tot aceasta-
Iţit ApoJ, Stih : Stm . iA
K (j ralurile iiitie ;iscultă-!e, Doi.iiiue, înţelege
itfi
DoaiDoe, uu cu mânia Ta să mâ muslrl pe
slrigarea mea. mine, ulei cu niţimea Ta să mă cerţi.
ţ| M a i ’n a in t e de c in s t it a ră s- Din proorocia lullsaia, cctire.
vk t ig n ir e , o s t a ş ii b a t jo c o r in d u - Cap r»U. vers. 4—11.
Te, D o a m n e , o ş t ile c e le ta ră omnul Dumnezeu ml-a dat mie limbă
jlj d e tru p u ri s ’a u s p ă im â n t a t . de ucenic, ca să f?liu să grăesc celor
iWf
ff, C ă T e ^ a i în c u n u n a t c u c u n u n ă desnădăjduili. In fiecaie (limineaţ&El
ileşte iptă, trezcifte urechea mea, ca să osoult
ţ i de b a t jo c u r ă , C e l c e ai z u g ră - oa un ucenic. Domnu! Dumnezeu rai-a deschis
H v it p ă m â n tu l cu flo ri; şi cu mie urechi, dar eu nu m'am imp'trlvlt şi nici
h a in ă d e o c a r ă T e - a i î m b r ă c a t , nu m'am dat Înapoi. Spatele mele le-am dat
spre bătăi şi fălcile mele spre pălmuiri şi faţa
ţft C e la c e î m b r a c i c e r u l c u n o r i. mea nu o am întors de călre ruşinea scuipă-
M C ă c i c il o r â n d u e a l ă c a a c e a s t a rilor. Şi DoduiuI Dumuezeu mi-a ajutat §i nu S t
{* s’a c u n o s c u t m ilo s t iv ir e a Ta, ani fost ruşinat. Pciitru aceasia am ijl intăiil
faţa mea ca o cremene, ceI c I ştiam câ nu
H H r is t o a s e , s i m a r e a m ilă , s la v ă Vijiu îi lăcut de ocară. Apărătorul meu este
î* T ie . aproape. Cine vrea să. se năpustească «supra it*i
friif
mea? Să ne măsurăm Împreună! Cine estt»
m ■ protivnicul mciiV Să se apropie! Iată Dom­
la uQjlQtti glasul rugăclUQil mele nul, Dumnezeu imi este intru ajutor; cine
Tot accst tropar ma va osândi V lată ca un vestmânt vecbiu
(oţi se vor preipădi i^l molia ii va luâncal
SlavA. t;]aBUl al H-lea. Cine din voi sc teme de Domnul, să asculte
B Când T e tră g e a u s p re c ru c e , glasul sluj'ii sale! Cel care umbla in lutune-
ri'U fării lumină, sa nădăjdueaseuIntru nu-
S aşa a i s t r ig a t , D o a m n e : P e n t r u
mc*li‘ Domnului tji să hc bizuie pe Dumuezeul
^ { | c a re l u c r u v r e ţ i s ă M ă r ă s t i g * lui! V.ti, toţi care aprindeţi focul )ji pregătiţi
M n iţi, j i d o v i ? P e n tru c ă am în - săgeţi arzăloaip. ari.neaţi-vă iu focul săgeţilor
voastre pe care i-aţi apriiis! Din mâna mea
g tâ rit p re s lă b ă n o g ii v o ştri ?
vi se întâmplă ana ca acea&la; pe patul du­
W( P e n t r u c ă a m în v ia t p r e m o r ţ ii rerii veţi fi culcaţi!
:>
r.■ y/.yy.
 092 s i.r jB A S «»

H Apni ApoHtdlul: t u ir ilo r n o a stre , D um nezeul an

tMn Cnrtea cch cAtre Uoaiani. a Htântului n o stru , D um nezeu a m â n t u i.
Ap'»Khtl Pu\e}, t'v'lire
j. v«r«. 0 tU.

r a ţ i l o r , H r i s t o s , ÎM v re m e a dtâl 1108UU

i când noi e ra m în c ă ne-

OondBt
it*

p u t in c io ş i, a m u r it , la v re m e a
p r e C e l c e S 'a r ă s t ig n it p e n ­
{ | lio t ă r ît ă , p e n t r u n e c r e d in c io ş i.
t r u n o i , v e n i ţ i t o ţ i s ă - L l ă u d ă m ; ktt
M D eşi c h ia r p e n tru un drept îrt
c ă p r e A c e s t a L - a v ă z u t M a r ia «
te m ir ă de va m u ri cin e va ;
p re le m n şi a z is : D e ş i ra b z i
jjj a b ia , poate, p e n tru un b in e -
r ă s t i g n i r e . T u e ş t i F i u l ş i D u m ­ ffft
u f ă c ă t o r s ă s e lio t ă r a s c ă c in e v a an
2 s ă m o a r ă . D u m n e z e u în s ă Ş i- a
nezeul m eu. ftn
an
d o v e d it d r a g o s t e a S a c ă t r e n o i \iuuiiiue iiiiluetNlo
int
îs p r in a c e e a , c ă H r is t o s a m u r it 40 (tu onl an
w p e n tru n o i, când e ra m în c ă liUg'U'IUIIVtl
ela ce in loatA vrcMiien M
p ă c ă t o ş i. De aceea, cu a tâ t an
uamue milu: !<iv an
m a i v â rto s a c u m , c â n d su n te m [)
an
în d r e p t a ţ i p r in s â n g e le lu i ((in trc] ori) a^i
H r is t o s , ne vo m m â n tu i p r in -
an
Iţi nniiji an
t r ’ ln s u l de m â n ia lu i D u m n e - j ofu ce t’ifli luai ciusUti: . an
. iilru uumelc ['omuulul, binecuviuu-u^it
jl^ z e u . C ăci dacă v r ă jm a ş i f iin d
pftrlntp an
jS n o i, n e -a m îm p ă c a t c u D um - an
an
jg iie z e u p r in m o a r t e a F iu lu i S ă u , Preotul an
iiiiiiu/f ule, iiiiloslivfijle Tu spre nui an
ÎS apoi cu a tâ t m ai m ult după ikn
S ce n e -a m îm p ă c a t , ne vom Apui rugAcluDea
m â n tu i p r in v ia ţ a L u i.
0^1
O tă p â n e . D um nezeule, pă- an
O r in t e a t o t p u t e r n ic e , D o a m ­
}fn
|l^ Evaogbellu (leln Mart-u
j 11 vreiaea un-i-u, o.'laţii uu dub pe lisus . ne F iu le , u n u le n ă s c u t , lis u s e
an
H r is t o a s e şi D u h u le S f in t e , u
Sfârşitul
pUre vtuiseriilmiH'eiiiiă cu Et Ih Ierusalim D u m n e z e i r e , o p u t e r e , m ilu e ş - an
te -m ă p re m in e p ă c ă t o s u l; şi
an
ţi dupn accasifl. reiim tAlcuirea dcla Matctu
c u v â a lu l p fititru c r u n e
cu ju d e c ă ţ ile c a re ş t ii, m ân-
Apoi
tu e şte -m ă p re m in e n e v r e d n i­ Oi
JJ j^ o m n u l D u m n e z e u b in e e s t e
cul ro b u l T ău ; că b in e c u v â n ­ U
— c u v â n ta t, b in e e ste c u v â n ta t
ta t e ş ti în v e c i i v e c i l o r . A m in , |W
an
D o m n u l; d in z i în zi să sp o ­
re a scă nouă D um nezeul m ân-
91 tndatâ iDcepFDi l i CfO»' an
m m CM

4H( s f (n t i : lo k PATIMI ^ gg3 U

m « [t
a’ p ie d ic e p a ş ii m e i ! C e i m â n d ri ^
m i~ a u în t in s c u rse şi la ţu ri; ^
C easul al ş a s e le a .
m r e je au în t in s p ic io a r e lo r ¥*
w
^enip «5 np inchinfiin Impirutuhii no«frn... m e le ş i p e lâ n g ă c ă r a r e m i- a u
^ ido iroi oril pus capcane. Z is - a n i c ă tre ^
5 PrfAlAUX S3. D o m n u l: „T u e şti D u m n e z e u l ^
W ■« M m eu! A scultă, D oam ne, g ia - î»
g y /lâ n tu e ş te m ă, D u n in e -
sui r u g ă c iu n ii m e l e ! D oam ne, ^
w z e u ie , cu n u m e le Tău,
D u m n e z e u le , t ă r ia şi m â n t u i- ^
JJ şi c u p u te re a T a fă -m i d re p -
re a m ea, Cel ce m i- a i a p ă ra t
w ta te ! A s c u lt ă , D oam ne, ru g ă -
capul în v re m e de răzb o iu: ^
Î5 c iii n e a m ea, şi ia a m in t e la
Nu îm p lin i, D oam ne, d o r in ţ a u
w c u v in t e le g u r ii m e le ! C ă s t r ă -
c e lu i ră u si să nu iz b u t e a s c ă
vt in ii s ’a u s c u la t a s u p r a m ea, şi
r

gândul lu i, că se va trufi! w
^ cei ta ri c a u t ă s u f le t u l m e u , ş i
A su p ra c a p u lu i c e lo r ce m ă ^
«î n’a u p e D u m n e z e u î n a i n t e a lo r *
îm p r e s o a r ă să v ie ră u ta te a
D a r ia t ă D u m n e z e u v in e în a -
p lă n u it ă de în s ă ş i b u z e le l o r ! ¥*
jjju t o r u i m eu, şi D om nul e ste
Să cadă a su p ra lo r c ă rb u n i ^
vţ s p r i j i n i t o r u l s u f le t u lu i m e u . In -
a p r in ş i! A ru n c ă -i în p a ra fo -
^ to a rc e r ă u l a s u p r a v r ă j m a ş i l o r
c u lu i şi d in p r ă p a s t ie să nu ^
vt m e i şi d u p ă c u v â n t u l T ă u p ie r -
m ai ia s ă ! C le v e H t o r u l nu se
55 d e -î p e e i ! J e r t f e d i n t o a t ă I n i -
va în t e m e ia pe p ă m â n t; pe ^
w m a îţ i v o i u aduce şi v o iu da
om ul n e d re p t ră u ta te a -1 va ^
J î s la v a n u m e l u i T ă u , c ă e s t e b u n ,
duce la p ie ir e . Ş t iu că D om -
g C ă d in to t n e c a z u l m ’a i iz b â ­
nul va a p ă ra p r ic in a s ă r a c ilo r ^
ndi v it, ş i o c h i u l m eu fă ră te a m ă
şi va fa c e d re p ta te c e lu i nă~ ^
w a p r iv it s p r e v r ă j m a ş ii m e i.
p ă s t u it . Şi aşa d r e p ţ ii vo r da
W PSALMUL m
s la v ă n u m e lu i T ă u ş i c e i n e v i- g j
w C c a p ă -m ă , D o a m n e , de o m u l n o va ţi vor lo c u i în a in t e a Ta. ^
îî ^ v ic le a n ş i d e b ă r b a t u l n e - u
(’S A L M t'L fti)
d re p t mă iz b ă v e ş t e ! A c e ş t ia U
p lâ n u e s c n e d re p ta te în in im a el ce lo c u e ş t i mb acope- ^
j ; lo r ş i p u ru re a se g ă te sc
UI r ă z b o ia . C a ş e r p i i î ş i a s c u t l i m *
de
C şi
r ă m â n t id C e lu i p r e a în a lt
o d ih n e ş t i sub u m b ra C e lu i ^
^ b ile lo r ş i pe b u z e le lo r au a t o t p u t e r n ic , z i c ă t r e D o m n u l; ^
J5 v e n in d e s c o r p i e . P ă z e ş t e - m ă , „T u e şti s c ă p a re a m e a . T u e şti ^
^ D oam ne, d e m â n a n e le g iu it u - a p ă ră to ru l şi D u m n e ze u l m eu, u
ţ | ini ş i m ă f e r e ş t e de o a m e n ii în c a re n ă d ă jd u e s c e u ! “ C ă E l ^
« ( n e d r e p ţ i, c a r e g â n d e s c s ă î n i - te iz b ă v e ş t e de la t u l v â n ă to - ^
 *5«cr

¥¥.
j<y
654 . SLUJBA
--------- -
Aliluia.. ^
^Hî rului ŞÎ d e m o lim a c e a u c ig ă -
to a re ; c ii p e n e le S a le te u m - (de trei orlV ^

b re şte şi sub a r ip ile Lui e şti Do imne mlhie?tf

s c u t it d e p r im e jd ie , c ă adevâ- Ido trei firi) ^

w r u l L u i e s c u t ş i p a v ă z ă . N u te Slavă, Troparul, glMul al 2-lea ^

vei te m e de n ă lu c ă n o a p te a , M â n t u ir e ai lu c r a t în in ij- ^
W de să g e a ta ce sb o a ră z iu a; lo c u l p ă m â n t u lu i, H r is t o a s e ^

de c iu m a ce s e în c u ib e a z ă în D u m n e z e u le ; p r e c ru ce a i în - vi
n e g u ră , şi de m o lim a c e b â n - t in s p r e a c u r a t e le T a le m â in i,

^ t u ie sp re m ia z ă z i. Cădea^vor adunând to a te n e a m u r ile c e le ^

ÎS m ii la stâ n g a t a ş i la d re a p ta c e s t r ig ă : D o a m n e , s la v ă Ţ ie . ^

ta zeci de m ii, ia r de t in e
H
Şi acum
m o a rte nu se va a p r o p ia , ci C ă nu avem în d r ă z n e a lă ^
vei că u ta cu o c h ii tă i şi pe- p e n t r u m u lt e p ă c a t e le n o a s tre , g
d e p s ir e a p ă c ă t o ş ilo r v e iv e d e a :
tu , p re Cel ce S 'a n ă s c u t d in ^
p e n t ru c ă a i z is : „ D o a m n e , T u t in e ro a g ă -L , N ă sc ă to a re de g
e ş t i s c ă p a r e a m e a “ , ş i ţ i- a i a le s D u m n e z e u , F e c io a r ă ; c ă m u lt n
w f d e lim a n p e C e l p r e a în a lt . D c p o a te r u g ă c iu n e a m a ic ii sp re
aceea n ic iu n ră u nu te va a- îm b lâ n z ir e a S t ă p â n u lu i. Nu n
^ ju n g e ş i b o a la n u se v a a p ro - tre c e cu v e d e re a r u g ă c iu n ile ^
ifii p ia de casa ta . C ă a p o r u n c it p ă c ă t o ş ilo r , P r e a c u r a t ă , că ^
E l în g e r ilo r S ă i, s ă te p ă z e a s c ă m ilo s t iv e s te ş i p o a te s ă m â n - u
^ în t o a t e c ă ile t a le . Ş i p e m â in i tu e a scă , C e la ce a p r im it a
te v o r r id ic a , ca să nu se lo - p ă t im i p e n tru n o i. u
jjj^ v e a s c ă de p ia t r ă p ic io r u l tă u .
Şi c&atftui (rei trupHfi din ccln 12.
w f P e s t e a s p id ă ş i v a s ilis c v e i p ă ş i
glasul al K-lea, r«pct&Qdu-lfl
şi vei c ă lc a p e ste le i ş i p e s t e

A
c e a s t a z ic e D o m n u l c ă tre ^
b a la u r i. „ P e n t r u c ă M 'a iu b it , îl
jid o v i: P o p o ru l M e u , ce u a
î? v o iu iz b ă v i“ , z ic e D o m n u l d es-
am fă c u t vouă? Sau cu ce
^ p re t in e . „ A p ă r a - I- v o iu , că a
v ’a m su p ă ra t p re vo i? P re
cun oscut n u m e le M eu. Când
o r b ii v o ş t r i i- a m lu m in a t , p re n
va s t r ig a c ă tre M in e , îl v o iu
cei le p r o ş i i- a m c u r ă ţ it , p re
MU a u z i ş i la v r e m e d e n e c a z v o iu
b ă r b a t u l c e ! c e e r a în p a t l- a m s j
ÎS f i c u d â n s u l, m â n t u i- l- v o iu ş i- l
în d r e p t a t P o p o ru l Meu, ce «
jg v o iu p r e a m ă r i. In c ă r c a - l- v o iu
am fă c u t vo uă? Şi c u c e M i- g
^ de z ile m u lt e , ş i’ i v o iu a ră ta
a ţi r ă s p lă t it ? In lo c de m ană, ^
^ lu i m â n t u ir e a M ea“.
cu fiere; în lo c de a p ă , c ii
oţet; în lo c ca să M ă i u b iţ i,
SluvA, şl acum.
■W
 SFINTELOR PATIMI gc» 695
^ •
4 p re c ru c e M ’a ţ i p ir o n it . De Şi acum, tot aceasta
u
J | acum n u v o iu m a i ră b d a , ch e - l'ro(^hiri]Ptl, lîiflsi»! Al 4-](<a
n
w m a - v o iu n e a m u r ile M e le şi nimmnf. Domnul oostru, (;ât este de n)mi:
lUit numele Tfiu in tot pănifliitiil.
a c e le a M ă v o r s l ă v i îm p r e u n ă
S t ih :
JJ cu T a tă l şi cu D uhul şi Eu
C ft infilţ:<t mare cuviiuţn Tu niai pro sii?;
wţ v o iu d ă ru i v ie a ţ a v e ş n ic ă . de rerurl.
(de (loiift orIJ Uiu prouruciu iul Isalti cotire
kV Apoi Stib Cap 62-54, vers. 13-1
D spre fiiâncarea Mea fiere şi sprt>
ItH >ptca .\ti'a M'hii .uli^pîif rti oţet. «a zice Domnul, idta câ slugi Meavt
iH propa^ii, va sul, mhre ee va face si
w L e g iu it o r ii Iu i Is r a il, jid o v i •so va inălţfi pi? culmilo slavei! Precuii!
mulţi s’au spiliinâutai de o , !ji pr'ncipi s'mi
ÎJ şi f a r is e i, ce a ta a p o s t o l i l o r sculat împotrivH lui, de scliiuionosita
w s t r ig ă c ă tre v o i : la t ă b is e r ic a ii era înfăţişarea lui. iji chiptil lui aîât de fArâ
: semănare'cu oamenii. Toi asfU va H şl
w pec a re v o i a ţi s t r ic a t - o , ia t ă [ii’icină de mirare pentru multe popoare;
rcRil îşi vor astupa gura, căci acum văd
M ie lu l p r e C a r e l e L - a ţ i r ă s t i g -
coea ce nu li s'a pove-stif f«i ceea ce n’au
w n it ş i L -a ţi dat m o r m â n t u lu i, auzit, inlelej;. m
Î5 S ’ a s c u l a t cu p u te re a Sa. Nu Cine VH crede reea ce noi am auzit şi
hratul Domnului cui se va descoperi?
w vă în ş e la ţ i j i d o v i, că ia t ă Cel Cresout-a înaintea lui ca o odriislă, iji ca o
răd&ciDă îu pământ uscat; fără chip şi făift *5*
ce v ’a m â n t u it p r in m a re şi frumuseţe, ca sh ne uităm In el si f^>râ în­
w în p u s t ie v 'a h r ă n it . A ce a sta făţişare, ca sS ne fie drag. Dispreţuit .şl rel
din upmă dintre oameni, om de suferinţă, şi
M e ste v i e a t a ş i l u m i n a s i p a c e a ii\bdător la durere, căci chipul lui era hidof».
^ lu m ii. dis.iretuit !*i neîocotit Dar el a luatasupra-i;i
ilurerîle noastre ţi cu suferinţele noastre
8dh Mântueşte-inâ Dumnezeule, câ au in- B'a impovîtrat. f?i noi îl socoteam pedepsii, U
Irit ape până la !«iiflctiî! humi bălul !ji chi'iuit de Dumnezeu, dar el ’usese
kv
<tr'1puns Dontrii păcatelc noastre '•i sdrohit
u
Şl tot Stlbirn aceasta
pentru îărftdelcgile noastre. El a fost pcdcp u
Vi Sl flvâ. t;]HRitl Al &'1rh
sit pentru n ftntuirea noafitrfi el prin ranele
j; veniţi p u rtă to a re de H r is - lui nni toţi ne-am vindecat. Tnţi umblau ra
w to s , p o p o a r e , s ă v e d e m c e s 'a t:iciţl ca ni^te oi, fienare pe calea noastră,
Domnul l-a coplegît pe el cu l'Ar?tdele?i’e
s f ă t u it l u d a v â n z ă t o r u l cu noHstie ale tuturor. Chinuit a fost, dar s’a
m
supus, ffl nu )jî a dPRf’liis gura sa; ca o oaie
w p r e o ţ ii c e i f ă r ă d e le g e a su p ra
''Pre junglilere '^'a adus si ca im miel fflră
M â n t u it o r u lu i n o stru . A stă z i de glas in'iiatea celui ce 1tunde, aşa nut^i a
deschis g'ira sa. Intru smerenia lui judecatn
JJ a u fă c u t v in o v a t m o r ţ ii p re Iul s’a ridicat şi neamul lui cinc tl va jipunt',’
u
C u v â n tu l cel fă ră de m o a rte (’^5ci s’a luat de pe {lamîlTit viaţa luî! Pentru
f;irădeleeîle poporului M'u a fost aliifi spre u
5* şi d â n d u - L Iu i P lia t L - a u r ă s - moarte. Mormântul lui n fost pus Iftngfi cei
« ( tignit î u lo c u i c ă p ă ţ â n ii* A c e s - t^râ de lege cu cei tăcători de rau după u
moartea lui, cu toate oA nu sâvflrşiRc nlrio
m te a p ă t i m i n d a s t r ig a t M ân- nedreptat", m nici tnşelăciure n'a fost iu
w t u it o r u l n o s t r u , z i c â n d : l a r t ă - gura lui. Dar i-a plăcut Domnului sâ-l ‘ dro-
beascîi prin suferinţă. Dacfi, îsi dii vieata ca
^ le lo r , P ă r i n t e , p ă c a t u l a c e s t a , jcrtf i pentru pă^'at. va vedea pe urmaşii săi. i$i u
ca s ă c u n o a s c ă n e a m u r i l e în - \a lungi vi ita şi lucrul Domnului iu mâna Itii
va propiiîji. Sciipat de chinurile suf letului Păi),
v ie r e a M e a cea d in m o r ţ i. va vedea rodul o^tcneHlor sale, şi de mul
 63 5 SLUJBA §0* U
^ă
------------------------------- .— ^

turnire se v-i satura. Frin ijliinţa lui, dreptul, is p ă ş ir e a p ă c a t e lo r p o p o r u lu i, ii.

sluga Mea va îndrepta pe mulli, şi fftrăde-
legtle Iul le va laa asupra sa. Peotru aceas­ C ă c i în t r u c â t E l în s u ş i a p ă - g
ta U voiu da mulţimile partea sa u jfloatde
ie va avea ca pradă; căci el şi-a dat sufle­ t im it şi a fo st is p it it , p o a t e s#
tul său spr-i moarte şi cu cei făcători di' s ă a ju t e ş l c e lo r c e s e is p it e s c .
rele n fost numărat; iar el a purtat fărăde­
legile mu’tora şi pentra cfi păcftto:ji iji-a Apoi livaogUella de la Luca.
(lat viaţa. Veseleşie-te cea stearpă, cure tin
naifti, dă glas sji strigă ceea ce nu te svâr- In vremea aceea, duceau împreuna cu liens
colesti în dureri de QHJjtere, că^;i mai mulţi doi fScatori de rele..
sunt fiii celei pustiite decât ai celei cu hăr
Sfârşitul ^
bat--zice Domnul.
Apoi, Apostolul
U
•b Gallleea, !»tfi d depfl'te, prlvean acestea
Din Cijrtcu cea cftlre Kvrei, a eidatulul U
Apo'^tol Puvel, c£5tire. După acestea, cetirea. Apoi. ^
¥¥. Cap. 2, vers. 11—18.
C te g ra b s ă n e în t â m p in e p re g
¥9
r a ţ iio r , Cei ce s fin ţ e ş t e ş i noi în d u r ă r ile T a le , D oam ne, ^
M3$ că am s ă r ă c it f o a r t e . A ju t ă - n e |j|
c e i c e s e s f in ţ e s c , to ţ i s u n t
d in U n u l. P e n t r u c a re p r ic in ă nouă, D u m n e z e u le , M â n t u it o - u
MU E i nu se r u ş in e a z ă a -i num i ru l n o s t r u , p e n t r u m ă r ir e a n u - S

p e a c e ş t ia f r a ţ i, z ic â n d : „ S p u - m e lu i T ă u . D o a m n e , iz b ă v e ş - ^
n e - v o iu n u m e le T ău f r a ţ ilo r te -n e p re noi şi c u ră ţe şte pă-

M e i, în m ijio c u l a d u n ă r ii Te c a t e le n o a stre p e n tru n u m e le ^

jg v o iu c â n t a “ . Ş i ia r ă ş i: „ E u v o iu Tău.

î l n ă d ă j d u i î n t r ’ in s u i* * ,s a u : „ Ia t ă , ţinte Dumnezeule. după Twtăl rostru.

m Eu şi p r u n c ii pe c a re M i i- a Condac:
¥ii dat D u m n e ze u ". Şi p re cu m
P re C e l c e S 'a r ă s t ig n it p e n - H
J | p r u n c ii s u n t p ă rta şi t r u p u lu i
t r u n o i, v e n iţ i t o ţ i s ă - L lă u d ă m , ^
şi s â n g e lu i, şi E l de asem e-
că p r e A c e s t a L - a v ă z u t M a r ia
n e a S 'a f ă c u t p ă r t a ş a c e s t o r a ,
p re le m n şi a n s : D e ş i ra b z i ^
ca p r in m o a rte să su rp e pe
r ă s t ig n ir e . T u e ş ti F iu l ş i D u n v
cel ce avea s t ă p â n ir e p e ste
nezeul m eu.
m o a rte , adecă pe d ia v o lu l,
R»amne milueşte
şi să iz b ă v e a s c ă pe a c e ia ,
(de 40 ori).
ca re to a tă v ia ţ a lo r e ra u ţ i-
^Hi n u ţ i î n r o b ia f r ic ii m o r ţ ii. C ă Rngâcluuea :

nu f ir e de în g e r i a lu a t , ci Celn ce !n toată vremea... ¥4

^ a lu a t f ir e de om d in s ă m â n - Doamne milurşto l/a
ţa lu i A v ra a m . D e aceea a (de 3 ori),
|j| t r e b u it să se asem ene f r a ţ i- Slavă, 9l acum 5^
lo r în to a te , ca să f ie în a in - C^ea CP e?ti mai cinstUfi... u
m te a lu i D um nezeu a r h ie r e u Iniru numele Domnului, hineciivintrazi! ^
m ilo s t iv şi c r e d in c io s p e n tru porint.' ^
 «Og S f-IN T K M ) n f’ A T I M I So, 69/ ^

Preotul
născut F iu l T ă u şi cu p re a jU
Miuinp/piilp, mi rstivcfj'e-Te spre Udi... s fâ n tu l şi bunul şi de v ie a ţ ă
•x
i|i^ A[ioi rugăciunea sl&iiluiui Vâslii» cel ujart^ fă c ă to ru l D u h u l ^, T ă u /; a c u m 'i
şi p u r u r e a ş iîn v e c ii v e c ilo r . ^
i r V iin n e z e u le şi D oam ne al
A m in . ^
^ ^ p u t e r ilo r şi a to a tă fă p -
51 t u r a Z i d i t o r u l e ; C a r e l e p e n tru
m ilo s t iv ir e a m ile i T a ie cei
C e t i m î n d a t ă ş i c e a s t i l a l n o u le a ,
^ n e a se m ă n a te , p re u n u l născut
jH F i u l T ă u , p re D o m n u l n o stru Vpoiţl Rft ne lnf>htn?^m Impâratnlui nostru .
H lis u s H r is t o s , L - a i t r im is s p r e (do 3 cirl)

K m â n t u ir e a n e a m u lu i n o stru ;
PSALMTIÎ, 6S S'H

n şi p r in c in s t it ă c ru c e a L u i za-
V / f â n tu e şte -m ă . D u m n e z e u -
{5 p i s i i l p ă c a t e lo r n o a stre l- a i
le , că a p e le a m e n in ţ ă
ru p t. Ş i a i b ir u it î n t r u D ân su l v ia ţ a m e a . A fu n d a tu -n V a m în ^
W( s t ă p â n i i l e şi p u t e r ile în t u n e - n o r o iu adânc, şi nu am pe ce ^
ţ i r e c u lu i. în s u ţ i, S tă p â n e , iu b i- m ă s p r ijn i.A ju n s - a m la a d â n c u -
w t o r u le d e o a m e n i , p r i m e ş t e şi r ile n iă r iijŞ i n ă v a la v a lu r ilo r m ă ^
a c e ste a a le n o a s t r e , p ă c ă t o ş i- p o to te ş te . O s t e n it - a m s t r ij;â n d nic
« lo r , r u g ă c iu n i de m u lţ u m it ă ş i g â t le ju l m i - a a m o r ţ i t ; p â ie n - ^
^ şi d e cerere; şi ne iz b ă v e ş t e je n it u - m i- s ’a u o c h ii că u tâ n d s-*:
p re noi de to a tă c ă d e re a în sp re D um nezeul m eu. C ei ce ^
M păcat c e a de to t p ie r z ă t o a r e m ă u ră sc fă ră v in ă , s u n t m ai
şi în t u n e c a t ă ; şi de to ţi cei m u lţ i ca p e r ii c a p u lu i m eu,
I ce c a u t ă s ă n e fa c ă n o u ă ră u , V r ă jm a ş ii, c e i c e m ă p r ig o n e s c ^
III v ă z u ţ i şi n e v ă zu ţi v r ă jm a ş i. pe n e d re p t, în t ă r it u - s ’a u cu
{J P ă t r u n d e cu f r ic a T a tru p u ­ m ult m ai m ult d e câ t m ine, şi H
r ile n o a s t r e ş i n u p l e c a i n i m i l e tre b u e să dau ceea ce n ’a n i
n o a stre s p r e c u v in t e sau gân- r ă p it . D u m n e z e u le , T u c u n o ş t i
ţ j- d u r i r e l e ; ci cu d o r ir e a T a r ă t ă c ir i le m e le ş i g r e ş a le le m e le
ijir ă n e ş t e s u f le t e le n o a stre . Ca nu sun t ascunse de T in e . Să
sp re T in e to td e a u n a că u tâ n d n u s e r u ş in e z e p e n t r u m in e c e i
l şi cu lu m in a cea de la T in e c e n ă d ă jd u e s c în T in e, D oam
î p o v ă ţ u iţ i f i i n d , l a T i n e , l u m i n a n e , D u m n e z e u l p u t e r i l o r ! N ic i
cea n e a p r o p ia t ă şi p u ru re a să f ie u m iliţ i d in p r ic in a m ea

8 I
f iit o a r e ,
m ă r t u r is ir e
p r iv in d ,
şi
n e în c e t a t ă
m u lţ u m it ă Ţ ie
cei
nezeul
ce T e
lu i
c a u t ă p e T in e , D u m - ^
Is r a il ! Că p e n tru
! să î n ă l ţ ă m , T a t ă l u i C e l u i f ă r ă T in e su fă r o ca ra , şi r u ş in e a
I în c e p u t , îm p r e u n ă cu unu a c o p e re o b ra /u l m eu. S t r ă in ^
 «0§ SLUJBA §9-
¥¥. —-
¥¥.
inf a m a ju n s p e n t ru f r a ţ ii m e i şi dar în zadar; m â n g â it o r i am
ţ j necun oscut p e n tru f iii m a ic ii c ă u ta t, dar n ’a m a f la t . F ie r e g
¥¥ m e l e . Că râ v n a p e n tru casa m i- a u dat să m ănânc, şi în g
T a m ă m is t u e , ş i o c ă r ile v r ă j- s e t e a m e a m 'a u a d ă p a t c u o ţe t.
m a ş iio r T ăi au căzut a su p ra M asa lo r s ă f ie c u r s ă în a in t e a ^
m ea. P lâ n g ş i- m i u m ile s c su- lo r , ş i je r t f a lo r de pace să
| j | f le t u l m eu cu p o st, dar şi f ie sp re c ă d e re ! In t u n e c e - s e
^ a ce a sta m i se im p u t ă . D e m ă o c h ii lo r ca să nu vadă, şi ^
îm b r a c c u s a c în lo c d e h a in e , s p in a r e a lo r să f ie p u ru re a ^
sunt p e n tru d â n ş ii p r ic in ă de g â rb o v ă ! V a rsă p e ste d â n ş ii
îs râ s. De m in e g r ă ie s c cei ce m â n ia T a , şi p a ra u r g ie i T a le ^
se adună p e la p o r ţ i, şi g lu - s ă - i a c o p e r e ! C a s e le lo r s ă f ie ^
1/4 m e s e ce i ce b e a u v in . Ia r ă eu p u s t ii, şi în s ă la ş u r ile lo r să ^
Ia T in e a ie r g cu r u g ă c iu n e a nu f ie lo c u it o r i ! Că pe c a re ^
m e a , ? n c e a s u l în d u r ă r ilo r T a le , Tu l- a i b ă t u t , e i I- a u p r ig o n it , u
î l D oam ne ! A u z i- m ă , D um ne- şi au s p o r it d u r e r ile c e lo r ră -
z e u le , după m a re m ila T a şi n iţ i de T in e . A d a o g e - le l o r |j j
c u a d e v ă r u lT ă u m â n tu e s te -m ă ! păcat p e ste p ă ca t, şi să nu
^ S c o a te -m ă d in n o r o iu , ca să a ib ă p a rte de d re p ta te a T a ! ^
nu m ă m ai a î u n d ! M â n tu e ş- Ş te a rg ă -se d in c a rte a c e lo r m
S te -m ă d e v r ă jm a ş ii m e i ş i d in v ii, ş i p r in t r e cei d re p ţi să nu ^
a p e le c e le a d â n c i. Ca să nu f ie s c r i ş i ! i a r pe m i n e , c e l să ^ g
f iu lu a t de p u te re a v a lu r ilo r ra c şi n e c ă jit , să m ă s p r iji-
şi să nu m ă în g h it ă a d â n c u l, nească a ju t o r u l T ă u , D um ne-
n ic i s ă - ş i în c h id ă a d â n c u l p e s t e zeu le ! Şi v o iu lă u d a n u m e le ^
m in e g u r a s a . A u z i- m ă , D o a m - D u m n e z e u lu i m e u cu câ n ta re ; ^
^ n e , c ă b u n ă e s t e m ila T a ; c a u t ă c u s la v o s lo v i iî l v o iu p r e a m ă ri u
^ sp re m in e d u p ă m u lţ im e a în - p re e l. Ş i a c e s t e a m a i p l ă c u t e |j |
d u r ă r ilo r T a le îS ă n u - Ţ iin t o r c i v o r fi D o m n u lu i, d e c â t v iţ e lu l M
ÎS fa ţa T a d e la s lu g a T a îD e g ra b t â n ă r, c ă r u ia a b ia - i r ă s a r c o a r- ^
ţf, mă auzi că sun t în necaz! n e ş i u n g h ii. V e d e a - v o r a c e a s ta |J
A p r o p ie - T e d e s u f le t u l m e u ş i- l cei n e c ă jiţ i şi se vo r b u cu ra , ^
ui iz b ă v e ş t e ! Iz b ă v e ş t e - m ă de şi in im a c e io r ce ca u tă pe
v r ă jm a ş ii m ei! Că T u cu n o şti D o m n u l s e v a în v io r a . C ă aud e | j
^ s m e r e n ia m e a , în f r u n t a r e a m e a D om nul cu b u n ă v o in ţ ă p e cei
^ si r u ş in a r e a m e a , ş i to ţi v r ă j- n e c ă jiţ i, şi nu tre c e pe r o b ii | J
m m a ş ii m ei sun t în a in t e a Ta. S ă i. S ă " l. la u d e , d a r , c e r u r ile
|J | O c ts ra a p a s ă in im a m ea şi m ă şi p ă m â n t u l, m a re a şi to a te
^ istoveşte; a ste p ta t-a m m ilă , c e le ce se m iş c ă în t r ’in s e lc ! u
-Y i-
W. •*>§ SF1NTE1.0H PATIMI g# 699 ^

«î Că D u m n e ze u va m â n t u i S io - s e le ş t e s u f le t u l r o b u lu i T ă u , ^
J | n u l, ş i va z id i ia r ă ş i c e t ă ţ ile căci c ă t r e T in e , D o a m n e , in a iţ
w# l u d e i . Ş i se vor aşeza a c o lo s u f le t u l m e u ! C ă b u n ş i m ilo s - ^
^ a le ş ii L u i ş i- L v o r m o ş t e n i. Ş i t iv e ş t i T u , D o a m n e , ş i m u lt în -
w neam ul r o b ilo r lu i D u m n e z e u d u r a t c ă t r e t o ţ i c e i c e T e c lie a - ^
se va în t ă r i în t r 'în s u l şi se m ă p e T in e . A s c u lt ă , D e a n n e , ^
v o r a ş e z a î n t r ’în s u l ce i ce iu - r u g ă c iu n e a m ea şi ia a m in -
b esc n u m e le L u i. te la g la s u l c e r e r ii m ele! La ^

^ PSALM UL m
v re m e d e n e c a z c ă tre T in e am ^
Vi s t r ig a t şi m ’a i a u z it , D um ne- ^
g ră b e ş te , D u m n e z e u 1e,
ze u le ! N u e ste a lt D u m n e z e u
v J d e -m i a ju t ă ! D oam ne?
ca t in e , D oam ne, n ic i lu c r u r i ^
v in o de g ra b în a ju t o r u l m e u .
ca lu c r u r ile T a le ! T o a te na-
« f U m iliţ i şi r u ş in a ţ i să f ie cei
ţ iu n ile c â te ai fă c u t vor veni
ce c a u t ă s u f le t u l m e u ! C e i ce
şi s e v o r în c h in a în a in t e a T a , ^
w se b u c u ră d e n e c a z u l m eu să
D oam ne, şi vor s lă v i n u m e le ^
f ie î n f r â n ţ i ş i a c o p e r iţ i d e ru -
Tău. Că m a re e şti T u şi fa c i
ş in e ! S i c e i c e z i c : L ă s ă , la s ă !
•TV * * m in u n i ş i n u m a i T u s in g u r e ş t i ^
^ cu o c a r ă să f ie p u şi pe fu g ă .
D u m n e z e u ! In v a ţ ă - m ă .D o a m -
Ia r to ţi c e i c e T e c a u t ă p e T in e ,
n e , c ă ile T a le ş i v o iu m e r g e în ^
w D u m n e z e u le , să se b u cu re si
a d e v ă ru l T ă u ! In tă re s te în su- Jţ
să se v e s e le a s c ă de T i n e ! C ei
f le t u l m e u f r ic a d e u u m e le T ă u ! ^
ce i u b e s c m â n t u i r e a T a s ă z i c ă
D o a m n e , D u m n e z e u l m e u , lă u -
p u ru re a : S la v ă lu i D u m n e z e u !
d a - T e - v o iu d in to a tă p u te re a
w D ar eu sunt n e c ă jit şi să ra c ,
m ea ş i p u r u r e a v o iu d a s la v ă ^
ÎJ D u m n e z e u le , v in o d e g ra b în
n u m e lu i T ă u ! Că m a re este
a ju t o r u l m eu ! Nu z ă b o v i,
m ila T a s p r e m in e , c ă a i i / b ă -
kH D o a m n e , că Tu e şti sc u tu l şi
v it s u f le t u l m e u d in f u n d u r ile ^*I
Iz b ă v it o r u l m eu.
ia d u lu i! D u m n e z e u le , s c u la t u -
PSAI.MHL RS s ’a u cei m â n d ri a j> u p r a m ea ^
ţ jle a c ă , D o a m n e , u re c h e a T a şi cei r ă z v r ă t iţ i c a u t ă s u f le t u l ^
w 1 şi m ă a u z i, că să ra c şi meu, fă ră să sc u it e la T i n e ! u
n e c ă jii s u n t e u ! P ă z e ş t e s u f ie - D ar T u, D oam ne, D u sttn e z e u l ^
w tu l m eu, că sun t c r e d in c io s în d u r ă r ii, Cel m ilo s t iv , înde- ^
în a in t e a T a ; m â n t u e ş t e , D u m - lu n g ră b ă to r, b u n şi a d e v ă ra t, ^
« n e z e u le , p e ro b u l T ă u , ce l ce ca u tă sp re m in e şi m ă m ilu - ^
w n ă d ă jd u e ş t e în T in e ! Ai m ilă e ş t e ! D ă s l u g i i T a l e t ă r i a T a ş i jHt
de m in e , D o a m n e , căci c ă tre m â n tu e şte pe fs id s lîijn itiiT a îe î
T in e s t r i g în to a tă z iu a ! V e ­ A r a t ă - m i s e n iiu i* b if n ă v o in ţ e i m
 JîfcSKWîicXCW»:^^
u
700 ©>g SLUJBA e,ea> u
Şl căQtăfn trfli tropare din nele 12 u
T a le , ca să vadă cei ce m ă u
Glasul Iii 7 lea.
u r ă s c ş i s ă s e r u ş in e z e , c ă T u ,
u
D oam ne, m i- a i a ju t a t şi m 'a i S p a im ă e ra a vedea p re
m â n g â ia t . F ă c ă t o r u l c e r u lu i ş i a l p ă m â n ­

Slftvă. ^1 acum. t u lu i s p â n z u r a t p r e c r u c e , s o a ­

(tie s ori), r e le în t u n e c â n d u - s e şi z iu a
ia r ă ş i în n o a p te s c h im b â n - u
W î^oamîie mllueşte
kif (de '^ ori)
d u -se ş i p ă m â n tu l s c o ţâ n d a fa ră u
*M d in m o r m â n t u r i t r u p u r ile m o r ­ u
kX Slava, Troparul, alasul al ft l«n
Wf ţ ilo r . C u c a r i n e în c h in ă m Ţ i e , VA
kSf V ă z â n d t â l h a r u l p r e î n c e p ă - m â n tu e şte -n e p re n o i.
kJf u
hJt l o r u l v i e ţ i i p r e c r u c e s p â n z u ­ (d f douA ori) u
kH r â n d , a z i s : D e n ’ a r f i f o s t Apoi SiU). glasul al 2-iea . u
kSi u
JtSl D u m n e z e u C e l c e S ’ a î n t r u p a t , Iiniin'tit-au liaioele Mele loruşl şi pentru
u
fflrnHsit Mea au aruncat sorti.
JfcM ¥*
IrS C a r e l e c u n o i S ’ a r ă s t i g n i t , n u u
k« ş i - a r f i a s c u n s s o a r e l e r a z e l e Când au p ir o n it p re c ru c e
yv cei fă ră de le g e p re Dom nul
Uf s a le , n ic i s ’a r f i c lă t it p ă m â n ­
w
3fc«? t u l c u t r e m u r â n d u - s e . C i , C e l a s la v e i, a s t r ig a t c ă tre d â n ş ii: u
«? Cu ce v 'a m m â h n it p re voi ? u
k« c e t o a t e le - a i s u f e r it , p o m e -
vv n e ş t e - i n ă , D o a m n e , î n t r u î m ­ Sau cu ce v 'a m m â n ia t ? M ai
iM
în a in t e de M in e c in e v 'a iz ­
p ă r ă ţ ia T a . u
b ă v it p re voi d in necaz? Şi u
s«x Şl acum, a N&8i‘âtuarel.
1(3? acum p e n tru ce ’m i r ă s p lă t iţ i
k3( C e la ce p e n tru noi T e -a i M ie cu c e le r e le în lo c de u
H
născut d in F e c io a r ă ş i r ă s t ig ­ bune? !n lo c u l s t â lp u lu i c e lu i U
Uf
n ir e a i ră b d a t , B u n u le , C a r e le de fo c , p re c ru c c M ’a ţi p ir o ­ U
Uf
n i t ; în lo c u l n o r u lu i, m o rm â n t u
9^ c u m o a rte a p re m o a rte a i p ră ­
M i- a ţ i s ă p a t ; în lo c d e m a n ă ,
Uf d a t ş i în v ie r e a ai a ră ta t ca un
Ui M i- a ţ i adus fiere ; în lo c de
iiH D u m n e z e u , n u t r e c e cu ve­
kH d e r e a p r e c e i c e i- a i ap ă, cu o ţe t M 'a ţ i a d ă p a t . D e u
U^
z id it cu
acum v o iu c h e m a a lt e n e a m u r i u
Ut
m â n a T a . A r a t ă iu b ir e a T a de u
Ui şl a c e le a M ă vor p r e a s lă v i, u
o a m e n i, m ilo s t iv e , p r im e ş t e it*
Uf îm p r e u n ă cu T a tă l şi cu S fâ n ­ u
Uî p r e N ă sc ă to a re a de D um ne­ tu l Duh. u
3tV m
ut zeu, ceea ce T e -a n ă sc u t p re Stib . Dat*au spre mâncareaMea fiere şi spre u
U$
T in e , ca re se ro a g ă p e n tru
setea Me'^ M’au adftpst cu oţ<'t, u
Ui u
ut ^ 5' aceea^ji Sllhirfl
n o i ; ş i m â n t u e ş t e , M â n t t iit o r u l
ut Klavft . ({lasut at 6-lea
JfH n o s t r u , p re p o p o ru l cel d es- ^ [A stă z i S ’a sp â n z u ra t p re u
j»v n ă d ă j d u i t . le m n Cel ce a s p â n z u ra t pă-

$>
îs *n% SFINTI'XOH PATIMI go* ■^01
s fi*
-I ■ ‘ i0t
lorii di^ Icye suni in lericiie? l'u i i.i >..u,i îr t
H m â n tu i p re a p e j C u cunună
!ji ci au prins riidăcini, bu rrt-svuiiui haui
de s p in i S ’ a în c u n u n a t îm p ă ­ i-oade şi Tu eşti aproape nuiiiui Ut- buzi'le
lor, iara de iiiinta lor eşti dejiarle. l’t
ra tu l în g e r ilo r . C u p o r îir ă m in ­ iiisă numa şiii, Dotmne, iiiu vi/i şi c v k !
c in o a s ă S ’a îm b r ă c a t C e l ce lUini lini etjle inima fala do TineIJî^vticşte-i
îm b r a c ă c e r u l c u n o r i. L o v i r e
dură, ca pe nlşle oi de jiirighiHt, şi
le-l pentru ziua junyhierei. I'liiin caiid va Kn
an
n p re s te o b r a z a lu a t C e l c e a jeli ţtira şi iarla de prin toaii- ;untiik- m- \ h
usca ? Uobituacele şi pasările pier pi-niru itn
ţ| s lo b o z it în I o r d a n p r e A d a m . necredinţa locuitorilor el, căci ace-'ilia zic
C u p ir o a n e S ’a p ir o n it m ir e le „Domuul nu vede caile nuaMie!” „i'acaalei
W I • . r-> ' i^ftnd cu cei Ipedeţtri, ai ostenit. ci;m le \ti hm
'v^'nrd
g l i i s c r i c n . C u s u l ^ a b a î m p u n s , V u iiu re cc rc ^ u ctiii? Strâ'{:eţi-vn ţi vaduce|i îr t
W l- 'iiil l - e c i o a r e i . Q i i c h i n ă i i n i - n e ţ 'f''* '" ” !,'-: " “ '■f"* ir t
« . ,,, , 1 '. Miilţime de p isto n au fa lc u l VIU tjU
^ p a t in n lo r 1 a le , H n s t o a s e J 'A r a - cu picioarele lor partea mea; partea nu-a ccei H*S
ţ| tă -n e n o u ă ş i s lă v it ă în v ie r e a iubită au fîicut-o deşert ntiroditor. I^istietate
au i'ăcut o şi ea în pusliirea sa |ilânge inain-
H Fa. te»i mea“ Aşa zice Domnul despre tuU vecinii
n mei cei răi. care năpădesc tisupra jăiţ.i pe
ţ| ucuiD. tot aceasta care Ki a dut-o de moştenire popoiului ^-au ftn
l^;rail: „Iată. ii voiu smulRe din pământul lor fCK
jjs hriH-UIlllBU, glBKUl dl H lOh şi casa lui Iuda o voiu Kiniil^'e din mijlocul ffn
lor. Dar după ce ii voiu smiilfîe, iiii:;^i ii an
jw 21 :^ u i'tl u cljiiu iotru i>u nu
v dii into’irce şi-i voiu milui, şt voiu aduce
Dumnezeu.
pe fiecare la ţarina sa şl la ogorul eăi]
ftft
K Stih A p o i A p u s io liil. itn
^ ^ u eslt cel ce lace bine, uucste pfiuâ la uuul
IMn earleu cea către Hvrei u Hfânliilul AH
jU
inu i'T «irocift Un Ifir m la retire
ftit
A|iosiol )‘avri|, cciire
' . ‘fK l S 2a, I ' hj. 11», v«rs I 'J-11 ('ap IU. vers 10—;il
k>t
UUi k<n
an
uiuDiil mi-a detsCuptril ea i;tlu t;i r a ţ ilo r , a v â n d în d r ă z n e a lă
mi-a arătat faptele lor. lui insă, ca un d e a in t r a în S fâ n ta S t in -
rolei biilDci, dus la juiigliiere, Dici uu
H îTîuîu, c‘ă ei urzesc: gânduri rele îm potriva t e lo r p r in a j u t o r u l s â n g e lu i iu i
mea, zicând: „Să i puoem loiim otrăvit in lis u s H r is t o s , p e o c a l e n o u ă şi
JS inftnearea lui şi să-l smultfcni de pe pământul
re celor vii. pentruea nici nuniclo sii nu 1 se vie, p e c a re n e -a d e s c liis - o E l tm
Hi mal p(utieDească“, Dar 'I'li, Doamne al pu. d in n o u p r in p e r d e a , a d ic ă p r in
Jfi eritor, judecătorul cel dropţ, Ctl ce cercj
j|n ioimile ţji cele din lâuutru, dă-nii să văd răz. t r u p u l S ă u , s i a v ia u l u n p re o t ^
K Ijuuarea Ta asjpra lor, pentrucă Ţl-am incre- m a re p e ste casa lu i D um ne­
J? (liniat prcina mea. De aceea aşa zice Dom-
™ DUl despre oamenii din Anatot. cure caută z e u , s ă n e a p r o p ie m c u in im ă is*
sutlelul meu şi zic; „Nu mai proroci In numele c u ra tă ş i c u c r e d in ţ ă , c u r ă ţ in -
HumuuU.i. ca SĂ nu mori de mâinile noastre",
jljl i'e Hccea a^a zice Domnul Savaot: „lată, ii du-ne p r in s t r o p ir e iiîin iile d e
M
fj(
voiu cerceta şi tinerii lor vor muri do sabie,
iar fiii lor şi fiicele lor vor muri dn îoanic;
c u g e ie rele şi s p ă lă n d u ^ n e U
lj( nu va rămânea rămăşilfi dela dânşii, căci tru p u l cu apă cu ra tă , să ne ^
K voiu aduce necaz asupra oaii enilor din Ana
ţ in e m b in e m ă r t u r is ir e a iiă -
Wi tot, in anal cercetării lor“ . De voiu intra la
W judecată cu Tine. Doamne, dreptatea va fi d e jd e i. C ăci cel ce a dat fă ­
W pe partea Ta, şi totuşi, de dreptate voiu să g ă d u in ţ a e v r e d n ic d e c r e z a r e ;
W grfieâi: cu Tine; „Pentru ce calea necredincio'
I» ţilor este cu Izbândă şi pentru ce toţi călcă să lu ă m seam a u n u l de a lt u l,

■.4-
 C5IC
SLUJBA
702 §0»

iie pune retirea : Cuv&iitul Crucii

H îiid e n in â n d u - n e la d ra g o ste
A p u i. -
|î| şi la fa p te bune, să nu p ă ră -

^ s in i a d u n a r e a n o a stră , cu m au Nu ne da p re noi până în ^

^ u n ii o b ic e iu , c i să ne s fă t u im s f â r ş it p e n tru n u m e le T ă u c e l ^
unul pe a lt u l şi a ce a sta cu sfâ n t şi nu s t r ic a le g ă t u r a Ta ^
U I a tâ t m a i v â rto s , cu cât vedem şi nu d e p ă rta m ila T a d e la
H că se a p r o p ie m ai m ult z iu a n o i, p e n tru A v ra a m cel iu b it
^ aceea. C ăci d acă n o i, d u p ă ce de T in e , p e n tru Is a a c ro b u l
a m p r im it c u n o ş t in ţ a a d e v ă r u - Tău, ş i Is r a il sfâ n tu ! Tău. ^
iHţ I u i , vom p ă c ă tu i cu v o in ţ ă , Sliiilo Duiiinezeiiie.
m n u n e m a i ră m â n e je r t f ă pen- Şi dupâ Tatăl nostru .. ^
^ tru p ă ca te , ci u n fe l d e a şte p -
Cuodec ^
51 ta re g ro z a v ă a ju d e c ă ţ ii şi a
P re Cel ce S ’a r ă s t ig n it
u r g ie i f o c u lu i, c a re e ste g a ta
p e n tru n o i, v e n iţ i to ţi să -L g
n să în g h it ă p e p r o t iv n ic i. D acă
lă u d ă m ; că p re A ce sta L -a ^
H c e l c e s ă le a p ă d ă d e le g e a lu i
v ă z u t M a r ia p re le m n ş i a z is : ^
H M o is e , în u rm a m ă r t u r ie i a
De ş i r a b z i r ă s t i g n i r e , T u e ş t i îHt
)Hţ d o i sau tre i m a r t o r i, se pe-
F iu l şi D um nezeul m eu.
^ d e p se şte fă ră c ru ţa re cu m o a r-
iiiihuiîte
H te a , a p o i s o c o t iţ i, cu cât m ai
(d e 4(1 d e ai'l)
51 g re a va fi p ed eap sa, la c a re
Uiigâduueu
se v a s u p u n e a c e la , c a r e c a lc ă
Cela ce iu toiUâ vremea
H pe Fîtd iu i D um nezeu şi nu
Doamna milueşte
î l p re ţu e şte s f in ţ e n ia s â n g e liii
(d e tr e i o ri).
Kit
T e s t a m e n t u lu i, p r in c a re e ste
S la v â ; 9 I auu iD
s f in ţ it ş i jig n e ş t e D u h u l h a ru -
5 1 lu i. N oi cu n o a şte m pe C ei ce Coen re eţU luul ciuslitH...

u a zis: „A M ea e ste ră z b u n a - Inli j uumele Domnului, binecuvinteaza

pĂrinte,
5 1 i* ea, Eu v o iu r ă s p lă t i, z ic e
P r e o t u l.
5^ D o m n iil“ . S a u : „D o m n u l va U umuezeulu, iulluBUveijte-7’t‘ spre noi
H ju d e c a pe p o p o ru l Său“.
Apui rugâciuuva
5^ c u m p lit lu c r u s ă c a z i în m â i-
5* n ile D u m n e z e u lu i c e lu i viu. C t ă p â n e , D o a m n e , l i s u s e W r î - jHt
^ s to a s e . D u m n e z e u l n o stru ,
^ hlvuugbella dola luau
Wţ Iii v.iMifa aiXM'U. liela Cttittl'a îiii di..s [)t> li^us
C e la ce în d e lu n g ai ră b d a t n
III Pretoriu... p e n tru g r e ş a le le n o a stre şi ^
^ Sian^ltui până la acest ceas de acum |{
^ ,Ved(*.i vor |ie A ct'lii, py (,'ure L uii iinpitiis". n e -a i adus p re n o i; în t r u Ca-
TO
 -ar;

SFINTEL(;K f'ATlMl 703 frt

kk
rele pre lemnul cel de vieaţă bunului şi de viaţă făcătai ului kk
P făcător fiind răstignit, tâlha- Duhul Tău; acum şi pururea
g rtilui celui bine cunoscător şi în vecii vecilor. Amin.
t ' ; Ps. ^01,Pi 1^5 ^
jijf intrare în rai i-ai făcut şi cu A p o i K e n c ir lt e
{| moartea pre moarte ai sfărâ- Intru lliipjij'i.ţia 1 u, I.I- |'I(‘ Ii'ii jjjţ
)H( mat. Curăţeşte-ne pre noi D o a m iK * ,
f JM
51 păcătoşii şi nevrednicii robii Slavâ ueuiu
jH Tăi, că am greşit şi fărăde- Puiu«*iifţile lie pre lioi Uimuiijv .
{ 5 lege am făcut şi nu suntem C ca la i;erf>ascfl.
5 * vrednici să ridicăm ochii noştri ... .
Slatft ^
^
şi să privim la înăţimea ce- Cciilîi iiigei'i
51 rtilui. Pentrucă am lăsat calea Şi ttcun
jjS dreptăţii Tale şi am umblat C i'i-'Z iiitr'imul i.)utiiiiL*/i‘U ..
mîn voile inimilor noastre. Ci ne
rugăm neasemănatei bunătăţii S lăbeşte, lasă, iartă, Dunme- ^
iHţTale: lartă-ne prenoi,Doam- zeule, greşaiele noastre cele de
5^ne, diipre mulţimea milei Tale voie şi cele fără de voie, cele cu ^
şi ne niântueşte pre noi pen- lucrul şi cu cuvântul, cele Cu gj
1 tru numele Tău cel sfânt, că ştiinţa şi cu neştiinţa, cele din
jj| s'au stins întru deşertăciuni noapte şi din zi, cele cu mintea gj
zilele noastre. Scoate-ne pre şi cu gândul, toate le iartă nouă
H noi din mâna protivnicului şi ca un bun şi iubitor de oameni. U
ÎS ne iartă nouă păcatele şi D u p ă a e e a sttt ^

ţ| omoară gândul nostru cel tru- T;itai nostru

pese. Ca lepădând pre omul C ondaeul

H cel vechiu, întru cel nou să Pix* cel S'a ruetgnii i'imiIiuqoI
W neîmbrăcăm şi Ţie să vieţuim, Doamne n iil'je ţle ,.
d Stăpânului nostru şi Făcătoru- (dd 40 de uri).
ţ| lui de bine. Şi aşa urmând Ş l r u g A c iu a e a '
îrtf
^
I poruncilor Tale, Ia odihna cea jţl

5 5 veşnică să ajungem, unde este Prea sfântă Treime, stăpâ- ptt

h locaşul tuturor celor ce se
ţ| veselesc. Că Tu eşti după ade-
văr veselia cea adevărată şi
bucuria celor ce Te iubesc,
51Hristoase Dumnezeul nostru,
şi Ţie slavă înălţăm împreună
şi Părintelui Tău Celui fără
H început şi preasfântului şi
W
nie de o fiinţă, împărăţie ne- ^
despărţită, ceea ce eşti pricina ^
tuturor bunătăţilor, binevoeşte
şi pentru mine păcătosul, întă-
reşteşi înţelepţeşte inima mea
şi şterge toată întinăciunea h*;
mea, luminează gândul meu,
ca totdeauna să Te slăvesc şi
 M
704 S I J ’JBA SFINTELOR PATIMI 80» ifî?

¥¥.
H să Te laud şi să mă închin
¥i Ţie şi să zic: Unul Sfânt, unul rt*

Domnul lisus Hristos, întru Cade-se a şti şi aceasta:

slava lui Dumnezeu Tatăl. Că aui liial deprinderea, iiilni uoeastăsIăQtâ
Amin. şi mare zf Vineri, să nu facem nici o liturghie
n fi Dici masă nu punem, uici ou mâncăm întru
|î^ Apoi aceasta zi a răsllgairei. Iară de este cineva
^ Fie niimelu l'umuuiui biuecuvântut de hou<h prea neputincios sau prea bătrân şi nu va
^ f|>i p ă o u în ven e putea să petreacă postind, să i se doa numai
pâine şi apă după apusul soarelui. Aşa am
{de trei ori) u
luat din aflatele porunci ale sfinţilor Apos-
H Pj 3,-^ Slavâ; şl acum
lull, să DU raâncăui in Vinerea cea inaie;
Biiii- vuiu uuvăDta pio Dih ij Iiu I I u toatft i'ă şi cuvântul Domnului către farisei zice:
vremea., Dacă se va !ua mirele dela dânşii, atuocea U
Cuvcnp-5i’ . $1 Apollsul vor posti intru acele zile.
n

m
ÎHt
H M
U
ff.
fii

H
*7i
H
n
H
H
H m
H
n
n
n
H
n
H
n
n
 îW
îw
i N.S ÎW
m
î»

isn

J»

iw
^J â 0 'W m
ÎA
S în
att
M
an

it*»
iht
«
îw
j»
?w

iN SFÂNTA $I MAREA ZI VINERI in

^ e (^ cc jf-(^ fuccai^ rx ^ ^ ..Ş L § A P ^ ^ je n c - c ^ //- J.Al-l<^ ^

CtirrQfc'
Toiic^ la al z(‘(;€flpa ceas din zl şl, hinecuvăntârid prcutui, celiui Ff;ulmul Inceii&tor
Wi QoaOOQ La
Şi cântăm aceste Stiblr),
oata făptura s’a schimbat
T de frică, văzându-Te pre
Tine, Hristoase, pre cruce, răs­
tignit, Soarele s'a întunecat şi
temeliile pământului s’au cu­
tremurat. Toate au pătimit îm-
;premia cu Tine, Cel ce ai zidit
-toate. Cel ce ai răbdat pentru
noi de voie, Doamne, slavă
Ţie.
(de doua ori)
Glasul al 2-Iea
s)
«tri«»‘-»"'-puDeiD
puoem Stiliirile
StiUnle pe 6
1, singur glaenl. iHt
in
P oporul cel păganesc şi fără itut
de lege, pentru ce a cugetat
cele deşarte? Pentru ce a ju­
decat spre moarte pre Cela ce in
în
este vieaţa tuturor? Minune în
mare! Că Făcătorul lumii S’a în in
dat în mâinile celor fără de în în
lege şi S’a înălţat pre lemn in
în
iubitorul de oameni, ca să
scoată din iad pre cei legaţi, JHt
cari strigă: îndelung răbdă- in in
torule, Doamne, slavă Ţie.
in
 706
v^tâzi văzându-Te preTine,
Cuvinte, Fecioara cea fără pri-
jjg haiiă,sp<lnzurat pre cruce, tân-
guindu-se cu milă ca o Maică,
s’a rănit la inimă cu amar şi
suspinând cu durere dintru
adâncul sufletului, sgâriindu-şi
obrazul şi părul smulgându-şi,
încă şi în piept bătându-se, a
Jg strigat cu jale: Amar mie,
duninezeescule Fiu; vai mie!
lumina lumii! Cum ai apus de
H la ochii mei, Mielul Iui Dum-
nezeu ? pentru Carele cetele
H celor fără de trupuri s’au cu-
prins de spaimă, strigând:
jg Cela ce eşti necuprins. Doam­
ne, slavă Ţie,
Pvt lemn răstignit văzăn-
^ du-Te, Hristoase, pre Tine,
Făcătorul şi Dumnezeul tutu-
4 Hf ror, ceea ce Te-a născut fără
sămânţă, a strigat cu amar:
Fiul meu, unde a apus frumu­
seţea chipului Tău? Nu sufer
jg a Te vedea fără dreptate răs-
{g tignit. hisă grăbeşte de Te
scoală, ca să văd şi eu în­
vierea Ta din morţi cea de
a treia zi.
ijlHSiii al I) I ph
Aităzi Stăpânul făpturii a
stătut de faţă înaintea lui
Pilat şi răstignirii S'a dat Fă­
cătorul tuturor, aducându-Se
M ca un miel de bună voia Sa;
ţi cu piroane S’a pironit, în coas-
«ţ tă S’a împuns şi cu buretele
•*s M.(. JHA
tn
S’a adăpat, Cel ce a plouat
mană. Cu palme preste obraz
S’a lovit, Mântuitorul lumii; fctt
şi de robii Săi S'a batjocorit
Făcătorul tuturor. O, iubirea itn
de oameni a Stăpânului I Pen­
tru cei ce L-au răstignit S’a CT
rugat Părintelui Său, zicând: fcn
lartă-le lor păcatul acesta, că
nu ştiu călcătorii de lege ce ftn
lucru fără dreptate fac.
n
O, cum adunarea cea fără tn
de lege a osândit spre moar­ fn
te pre împăratul făpturii! Nu
s’au ruşinat de binefacerile in
care aducându-le aminte, le-a K n
tsn
adeverit zicând către dânşii: îm
isn
Poporul Meu, ce am făcut
vouă? Au n’am umplut ludeea
de minuni ? Au n’am înviat pre n
morţi numai cu cuvântul? Au
n'am vindecat toată boala şi st
neputinţa? Dară cu ce Mi-aţi n
răsplătit? Pentru ce nu vă
aduceţi aminte de Mine? In IA
locul tămăduirilor, rane aţi kH
pus asupra Mea. In loc de
vieaţă, M’aţi omorît, răstig- «
nindu-Mă pre lemn, ca pre M m
un făcător de rele, pre Mine,
Făcătorul de bine. Pre dătă­ «
torul de lege, ca pre un căl­ W
cător de lege, pre împăratul U
tuturor, ca pre un vinovat, KA
îndelung răbdătorule, Doani- S*
ne, slavă Tie» fit
 •OS SriNTKLOll F'ATIMlSo*
!^i uRuiQ, glasui acolaşl
litricoşată şi prea slăvită
taină se petrece astăzi: Cei
nepipăit S'a prins şi s'a legat,
Cel ce a desiegat pre Adam
din blestem, Cel ce ispiteşte
inimile şi rărunchii, fără dre­
ptate S’a întrebat. In temniţă
S'a închis Cel ce a închis adân^
cui. Stă înaintea lui Pilat Acela
Căruia îi stau înainte cu frică
puterile cereşti. Cu palme S’a
lovit de mâna zidirii, Zidito­
rul. Pre lemn a Se pierde S’a
judecat, Cel ce judecă viu şi
morţii; în mormânt S’a închis
stricătorul iadului. Cela ce
toate le-ai răbdat cu milos­
tivire şi pre toţi i-ai mântuit
din blestem, îndelung răbdă-
torule, Doamne, slavă Ţie.
Vohnti CN Kvangheha, ■ rul meu
Prochimen, glasul al 4 lea
|mpăr(i(-au ttuioele lorui^i peotro
cămara Mea au aruncat sorţi.
Stib.
ijimaeztiuiu, Uumuezeu meu, ia amlute
epre mioe, pestru ce mal lăsat?
Dplft C jlr e . c G lire
Cap. 33, vera U-23.
ouiiiul iubă gi'&lu cu Moititi faţft către laţâ,
jum ar grăi cineva cu prietenul eău. Du­
pă aceea Moise se intorcea In tabără;
lînSnărul său slujitor lisus, fiul luiNavi, nu
pSrâsea cortul, Atunci a zl8 Moise către
Domnul: „lată, tu Îmi epui: Du pe poporul
acesta, dar nu ml-ai descoperit, pe cine ai
Bă trimeţi cu mine, deşi mi ai spus: Te cu­
nosc pâ nume i^i ai aflat buaăvoiuţă Înaintea
oîhilor mei. Deci, de am aflat bunăvoinţă în
ochii tăi, arată-te să te văd, ca să cunosc ijl
allu bUDuvoinţă in ochii tăi, şl că acest
neam e poporul tău*. Şi a zis Domnul către
707
IM
el; „Euînsumivolu merge înaintea ta, şi te
voiu duce la odihnă". Zis a Moise către Dom­
nul; .Dacă DU mergi lu însuţi cu noi,atunci
să nu D0 scoţi de aici; căci pr.n co se
cunoaşte cu adevărat, că eu poporul tău
am aflat bunăvoinţă înaintea ta? Au nu
prin aceea, ca tu să fi( însoţitorul nostru ?
Atunci eu $i poporul tău vom fi cel mai
slăviţi dintre toate popoarele de pe pă-
mâni*. Şi a zis Domnul către Moise; „Vom
face şi ceea ce zici tu, pentrucă tu ai
aflat bunăvoinţă Înaintea mea şi te cunosc
pe tine mai mult decât pe toţi“. Iar Moise a
zis: „Arată-mi slava tal“ Zis-a Domnul către
Moise: „Eu voiu trece pe dinaintea ta toată
slava mea, voiu rosti numele lui labve înain­
tea ta, şi cine va II vrednic de îndurare, de
acela mă voiu îndura “. Apola adăogat: „Faţa
mea Insă nu vei putea s'o vezi, că nu poate
vedea omul fata mea şi să trăiască". Şi Iarăşi
H zis Domnul; „lată aici la mine un loc: şezi
pe stânca aceasla; când 'a trece slava mea,
te voiu ascunde in scobitura stâncii şi voiu
pune mâna mea peste tine până voiu trece;
iar când voiu ridica mâna mea, vei vedea
.spatele meu, iar faţa mea nu o vei vedea!“
ProchiuiFU, nlasul al 4-ku.
jUdecă, Doamne, pre oei ce-mi tac strâmbă-
tate; dă războlu ce lo r oe-mi dau războiu
Stih.
fi arma «il pavăza «i te scoală îQtru ajuto­
Dela iov. cetirc.
Cap. 42, Vers lJ-17.
1 Dumnezeu binecuvântă sfârşitul vie­
ţii lui Iov mai bogat decât inceputu-
___ rile el şi a agonisit patrusprezece mii
FTÎl^şase mii de cămile, o mie de perechi
de bol şi o mie de asine. Şi avu şapte fii şi
trei fete. Celei dintâi l-a pus numele le-
mlma, celei de a doua Keţia şi celei de a
treia Keren-Hapuc. Iar in toată ţara nu se
găseau femei atât de frumoase ca fetele Iul
Iov şi tatăl lor le făcu părtaşe la moştenire,
lângă fraţii lor Şi Iov a mal trăit după
aceea o sută pntruzecî de ani şi a văzut pe
fiii săi şi pe fiii fiilor săi, până la al patrulea
neam. Şl Iov muri bătrân şl încărcat de zile.
Şi este Hcris, că iar se va scula el împreună
cu cei pe cari Domnul îl va înviea. Aceasta
s'a tâlcuit din cartea siriană, când a locuit
Iov în pămâutul Avsitldei in hotarele Idumeii
şl ale Araviei şl mai înainte era numele lui
lovav. Şi luând femeie din Aravia a născut
f>u, al cărui nume era Enon şl pre tatăl său
n 70fi
H
1-H cjieiiml Zari', fecior din leciorii lui Isav,
l.'if [)ro imiiiiH S!i, Vdsorrft si !i I'ojil cl al
(‘incilca dcla Avraaui.
l'r> ‘ (' b j[ ii i^ ii. g l H N u l h 1 ^ 'Iph
l)(iaiiiiu‘, Diminezeiil nosti'u. (.-iU esle ile mi
minal. tiiiinelo Tan iu tot păiiiAntiiI 1
H avea ea pradă; căci el şi-a dat sufletul său
n Slili
r ti K'ă iii;iltat mare (iuviiiilfi Ta, inai presus
(le ceruri,
¥¥. Dm prodfociii Ini iHain. codri^
(a p VHfs 11)1
tjii zice Doinnul: iată f-u .sluga mea
va propilsji, se va sui, tnare se va
¥¥. face !;l SG va iiiăiţa pe culmile sla-
H vei' 'rccum taiilii s’au spainiânlat de cl,
«? şi priucipi s'aii sciihit împotriva lui, -- aşa
tJe .schimonosit;! ii era infîlţifiarea Ini. ţi clii-
piii lui atât de fără asemfinarc cu oamenii.
H Tot H;;i va fi pricină de mirare pentru nuilte
popoare; re^ni îşi vor asiupa ş;ura, cftci aciiiii
vad ceea ce ou li sa povestit iji ceca cc
ii'au auzit, iiiţeieg.
Cine va crede ceea cc noi am auzii
iiraliil Donmului cui se va descoperi'.’ Cres­
cută inaintea lui ca o odrasla, şi ca o
rădafioa In pământ u.scat; tărâ cliip şi
•<y§ SLUJBA §p*
viala şi lucrul Domnului in mâualui vapro-
|)Sîl. Scăpat dc chinurile sufletului sân, va
vedea rodul ostenelilor sale, şi de mulţumire
se va sătura. I'fin ştiinţa lui, dreptul, sluga
mea va îndrepta pe rauHi, şi fărădelegile
lui le va lua asupra sa- Pintru aceasta ii
voiu da mul(imile partea sa şi gloatele le va
spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost
numărat; iar el a purtat fărădelegile mul­
tora şi pentru cei păcătoşi şl-a dat viaţa,
\'eseleşte-te cea stearpă, care nu naşti, dă
glas şi strigă ceea ce nu te evârcoleştl in
dureri de naştere, căci mai mulţi sunt fiii celei
pustiile decftt ai celei cu bărbat - zice
homnui.
p.v-iKi' Sc! Il/o.-^-i {■f<v\in4t? te
C. s, tioProrbimcn. (rlasul l
Pusu-ni'au in groapa cea mai dedesubt,inlrii
cele Întunecate şi in umbra morţii
SilJi
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele. ^iua am
strigat şi noaptea inaintea Ta.
Apoatalul
Din caricB tntâia călre Coriiiteni. a utântului
Apostol Puvei, eellre
Cap 1. voi's Ib Cap 'S. verb 2

n
Iară irumuseţe, <a să ne uităm la el şi
l'Arâ irilaţişare, ca să ne l'ie draţz. Dispre-
F raţilor, a
Hiit fji cel din urmă dintre oameni, om vorbirea despre
dfi sul'erinlă, răbdător la durere, căci clii-
pui lui era liidys' dispreţuit nesocotit. Dar
cruce pentru cei pieritori M
4H( cl a luat asupră-îfi durerile noawtr»; s-i cu su- este nebunie, iar pentru noi, »
l'erinlele noastre «’a împovărat. :>i noi îl so
n
i'oleam pedepsit, hătut şi cliinuit dc Dumne­ cei ce ne mântuim^ este pu-
H zeu, dar el fusese străpuns pentru păcatele terea lui Dumnezeu. Căci scris m
n noastre ?ji zdrobii pentru fărădelegile noa-
•stre. I'il a lost pedepsit pentru mâiiluirfa este: „Pierde-voiu înţelepcni- ^
H
noaslra !ji prin ranele lui noi toti nc am vin­
decat. 'roţi umblam rătăciţi ca nişte ol, fie­
nea înţelepţilor şi ştiinţa celor ||
W( care pe calea noastră, şi Domnul I-a copl»'- învăţaţi o voiu lepăda“. Unde jf*
H rjit pc cl cu larădelepiie noa.stre ale tuturoi'.
e înţeleptul? Unde e cărtii- ^
Cliiiuiit a losl, ditr s’a supus, tşi lut şi-a def-:
i'liis t;iira sa; ca o oaie spre junfîtiiere s’a rarul ? Unde e disputătorul |j|
n adus ca un miyl iară de ^^las inaintea ce­
n lui ce l tunde, a^a nu şi a deacliis (,Mira sa. veacului acestuia? N'a arătat u
Intru smerenia lui judecata lui .s’a ridicat .'ri oare Dumnezeu, că înţelep-
neamul ui cine 11 va spune'.’ Căci s’a luat
de pe pământ viaţa lui! Pentru fârădele- ciunea lumii acesteia este ne- ^
i:il(‘ poporului meu a l'ost adus spre moarte
H Mormântul lui ii fost pus lângă cei fără de bunie? Căci de vreme ce Iu-
le^^e şi cu cei lâcălori do râu după moartea mea aceasta prin înţelepciunea «
lui, i'u toate că nu săvârşise ulcio nedrep­
tate, şi nici inşelâciunen'a fosl in gura Iui. Dar sa n'a cunoscut pe Dumnezeu, M
i-a plăcut Domnului să-l zdrobească prinsu
l'erintă Daca işi dă via|a ca jertfă pentru
Care se descoperă în înţelep- H
^ va ..-.Ku
păcat, va vedea in pt*: urmaşii săi, îşi va lungi .„„j.. ciuuca dumuezccască, apoi ^
 SFlNTELOn PATIMI
•OS Ho* 709 M

de aceea Dumnezeu a binevoit ce se lauda, în Domnul sâ sc

să mântuească pe credincioşi
prin nebunia propoveduirii
crucii. Pentrucă Iudeii cer
{j| semne şi Elinii caută înţelep­
ţi dune, iar noi propoveduini
55 pe Hristos Cel răstignit, Care
pentru iudei e sminteală şi
pentru Elini nebunie, iar pen­
tru aceia dintre Iudei şi Elini,
care sunt chemaţi, pe Hristos
« Cel ce este puterea lui Duni-
n nezeu şi înţelepcinnea lui
iaude“. Şi eu când am vciiil
la voi, fraţilor, am venit sa
vă vestesc mărturia lui Dum- ^
nezeu, nu prin înţelepciune şi ^
cuvinte strălucite; căci ani
socotit să fiu la voi ca unul
ce nu ştie nimic alta, decât ^
numai pe lisus Hristos, şi încă |J[
şi Acesta răstignit.
Aliluia, 1
M c'iiiUieijlu-iJia. Diiimie/.eUlc, ra au intrai a|tc
pună In tfullutul tiieii.

mDumnezeu; pentrucă cele ne- Stih

j| bune ale lui Dumnezeu sunt O cHi';'! a a^U‘ [)tat siitk’lul nu ii (iralo.vit-

mai înţelepte decât oamenii Stih

ţ| şi cele slabe ale Iui Dumne- S i l KL‘ ititn n y o e o(H iii lo i' c a sa iiu
I zeusunt mai tari decât oamenii. I'van^'hciia rlfla Mnit'iu
Căci privţi, fraţilor, !a che­ |n vromoa du[)a ct’ s a lacul /,iiiâ
mareavoaistră, că nu sunt între ■'fUrşilul
voi mulţi înţelepţi din fire, r a r e .'O du m i iii |)rcajiiia in o r iu a iid ilin
mulţi puternici, mulţi de neam
A poi K cIp i i Ia .
ales. Dar Dumnezeu a ales S ^ zicitii toii (lin loi sullclni
cele nebune ale lumii, ca să
ruşineze pe cei înţelepţi; şi [)upA nrnAHtH

cele slabe ale lumii le-a ales ( n v riH tn ic o .şlL '- n u , U d a in n c

Şl Ectboln
Dumnezeu, ca să ruşineze pe
cele tari; cele de neam prost plinhii ni|{Hciiiiiik' ima.sin' - r S
])i>inniiliii
'ic scac i

ale lumii, cele umilite şi cele Şl

ce nu sunt le-a ales Dumne­
zeu, ca să desfiinţeze pe cele
ce sunt, ca niciun om să nu
se fălească înaintea lui Dum­
nezeu. Din a Lui voie sunteţi
şi voi ai lui Hristos lisus, Care
8 S’a făcut pentru voi înţelep­
ciune dela Dumnezeu, drep-
ate, sfinţire şi răscumpărare.
Ca, precum este scris: „Cel
Şl Kl'f'IMlH, cftnlftlM
I.A s t ih o a v n A
l'.ifrii Stihir) podobDlcr, ţhsui nl U-lea
C and lU' iifc lemn
Când Te-a pogorît de pre g
lemn, mort, cel din Arimatea, ^
pre Tine, vieaţa tuturor, cu
smirnă şi cu giulgiu Te-a în- |j
făşurat, Hristoase, şi cu dra- ^
FR
 goste s'a îndemnat a săruta, de lege, ca şi cum ai fi fost
jg cu inima şl cu buzele, trupul amăgitor şi piatra mormân­
«ţ Tău cel nestricat. Insă cuprin- tului pecetluită cu mâinile, cii U
zându-se de frică, se bucura care au împuns coasta Ta cea ^
jg strigând către Tine: Slavă nestricăcioasă, atuncea s’au |J
^ smereniei Tale, iubitorule de spăimântat de nespusă înde- u
jjj oameni. lungă răbdarea Ta. Insă bucu- ^
Slih rându-se de mântuirea noas- w
W r,
oranal S'a trapfirăţlt, Jntru podoabă S a tm- tră, au strigat Ţie: Slavă sme- ^
brftcat, tmbrflcatu-S'a Domnul intru putere
şi S’a înrinfi.
reniei Tale, iubitorule de oa~
meni.
V ând Te-ai pus în groapă SlnvA; acum. iţlasul al ă>lca.
nouă pentru toţi, Mântuito- P re Tine, Cela ce Te îmbraci U
w rule al tuturor, iadul cel cu cu lumina ca şi cu un veşmânt,
totul de râs văzându-Te s'a pogorându-Te de pre lemn Io- îh(
jg îngrozit, zăvoarele s’au sfă- sif cu Nicodim şi văzându-Te ^
râmat şi porţile s'au zdrobit, mort, gol, neîngropat, luând ^
}J^ mormânturile s'au deschis, plângere cu umilinţă şi tân
M morţii au înviat. Atuncea şi guindu-se au zis: Vai mie prea
M Adam cu mulţumită bucurân dulce lisuse! pre Carele cu pu­
jg du-se, a strigat Ţ ie: Slavă ţin mai înainte văzându-Te ^
UH smereniei Taie, iubitorule de soarele pre cruce răstignit, cu |ţj
oameni. întunerec s’a îmbrăcat şi pă- y
W( . still mântui de frică s’a clătit şi
ţ'ntriK'fl a Inlărit lumea, oare nu rp va olAli. catapeteasma bisericii s’a rupt. u
^ ând Te-ai închis în groapă Ci iată, Te văd acum pre Tine.
cu trupul, voind, Cela ce pe- supunându-Te morţii de bună U
^ treci din firea Dumnezeirii ne- voie pentru mine. Cum Te voiu ţ.
cuprins şi nehotărît, ai încuiat îngropa,Dumnezeul meu? Sau M
cămările morţii şi ai deşertat cum Te voiu înfăşură cu giul-
toate împărăţiile iadului, Hris- giuri? Sau cu ce mâini mă voiu ^
M toase. Atuncea ai învrednicit atinge de trupul Tău cei ne- ^
3^ şi această Sâmbătă binecuvân- stricat? Sau ce cântări voiu |{
jg tării dumnezeeşti şi slavei şi cânta ducerii Tale de aicea, u
^ luminii Tale. Indurate? Slăvesc patimile ^
aspi Talp se cuvine sfinţenie, Doamne, Intru
Tale, cu cântări laud îngro- w
^ lungime de zile parea Ta împreună şi învie- ^
jg C ând Te-au văzut puterile, rea, strigând; Doamne, slavă ^
Hristoase, clevetit de cei fără Ţie. U
5ACăfiC56caflC3ficaflcaac
:/l >/Y)
 Apoi S lu v f l'j 'i e D u m n o z e u l n o s tru s |( i v A 'J ; i '

D acăavăzutcurataFecioarâ
A c'iDi elobozoşte,,. S fjoto Oumoezeule...
W rhipft; pre Fiul său şi Domnul spân- ^
(5 ' fttăl noptrii... zurat pre cruce, rupându-se ^
rropari'lo. jj'asul ni 2-li*n striga cu amar, împreună cu ^
* osif cel cu bun chip de pre celelalte femei şi oftând grăia. ^
lemn luând preacurat trupul Ţ e văd acuma, iubitul meu u
Tău, cu giulgiu curat înfăşu- Fiuşidorit.spânzuratprecruce ^
rându-l şi cu miresme, în mor­ şi mă rănesc amar cu inima, u
mânt nou îngropându-l l-apus. zicea curata. Ci dă cuvânt ^
Altul
roabei Tale, bunule. gj
Slavii
M ironosiţelor femei, stând D e voie Fiul meu şi Făcă- gj
lângă mormânt, îngerul a stri­ torule, rabzi pre lemn moarte m
gat: Miresmele morţilor sunt cumplită, Fecioara grăia stând ^
cuviincioase, iară Hristos pu- înaintea crucii cu apostolul cel ^
trejunii S’a arătat strein. iubit. ţ*
' nţelepchinel
Şl Apolisul
’' i't , A cum m'am lipsit de aştep- ^
4*4* 4*4* 4 * ^ ^ 4 *
tarea mea, de bucuria şi de ve- U
seiia Fiului meu şi Domnul. Vai U
vn intru aceeaşi sfântă şi mare zi mie! că sunt zdrobită de dure-
re, cea curată plângând, grăia.
Vineri.
CâuiHrt’H a 3 â, Iruiu(i u
n Pavefcrnita se ceteşte Iu chilii sau. de va
voi cel mal mare, şl in bisericft, dupre obi-
ceiu; la oare cântăm Canonul pentru răe
V u este sfânt precum Tu,
ligDirca Domnului şi plânt^orea prea sfintei ^ Doamne Dumnezeul meu,
Vi NăscStoarei de Dumnezeu. Irmosul de câto
doua ori şi trooarele pe 4. Iară mal pre urmft „Carele ai înălţat cornul ere-
Irmosul în amândouă stranele Împreună „dincioşilor Tăi, bunule, şi ^
Tftrrrp h lui Simcon lopofatul „ne-aiîntărit pre noi pre pia-
W( i’ f'Hsiia l . [flusul Iri^
\rn. Irmos
I
„tra mărturisirii Tale".
s e . Ci Oj
S ^ a pre uscat umoland Israi!, p entru frica jidovilor, Petru
JjV^ „cu urmele prin adânc, s’a ascuns şi toţi credincioşii au ^
K »prc gonaciul Faraon văzân- fugit părăsind pre Hristos, Fe­
{5 „du-I înecat, a strigat; Lui cioara grăia, suspinând.
g „Dumnezeu cântare de bi- P entru naştereaTaceastrei-
« „ruinţă să-l cântăm**. nă şi înfricoşată, Fiul meu, e-
fn
‘MU6e9teaAette9te3tC9ac9te36C9fiC9oa6c:ee9teMe9K^
s
 712
^ ram mai slăvită de cât toate
maicile. Dar vai mie! acum
văzându-Te pre lemn, mă a-
llg prind cu inima.
SlaTfi,
Văd pre Fiu meu, pre Carele
^ pre mâini prunc L-am purtat,
L-aş fi luat de pre lemn, zicea
w cea curată; dar vai mie! nime-
î* nea nu mi-L dă.
Şi acuD)
Îl lată lumina mea cea dulce,
nădejdea şi vieaţa mea cea bu"
nă, Dumnezeul meu a apus pre
jg cruce: mă aprind cu inima, Fe-
m cioara suspinând, grăia.
Câatarea a 4-a, Irmos;
IJris to s este puterea mea,
* ^ „Dumnezeu şi Domnul,
„cinstita Biserică cu dumneze-
„ească cuviinţă cântă, stri-
„gând; din cuget curat întru
„Domnul prăznuind“.
Soarele cel neapus, Dumne-
iS zeule CeIpreaveşnicşiFăcăto-
JI rul tuturor făpturilor. Doamne,
« cum rabzi patimă pre cruce?
Cea curată plângând, grăia.
W£ Cea neispitită de nuntă plân-
ţ| gând grăia către cel cu bun
« chip: Grăbeşte losife, apro-
pie-te la Pilat şl cere să iei
de pre lemn pre Dascălul tău.
Slavii.
Văvândiositpre cea Curată
lăcrămând cu amar, s’a turbu-
•»§ SLUJBA g(fc) U
rat şi plângând s’a apropiat ^
către Pilat, strigând cu plan-
gere: Dă-mi trupul Dumne-
zeului meu. ^
Ş] acum- ^
Văzându-Te pre Tine rănit
şi fără slăvire, gol pre lenui, m
Fiul meu mă aprind cu inima,
suspinând ca o maică, Fecioa-
ra striga.
u
Cântarea a S-a, IrtnuN
u dumnezeească străluci- u
rea Ta, Bunule, sufletele ^
„celor ce mânecă la Tine cu w
„dragoste, mă rog luminea- ^
„ză-le, ca să Te vadă pre g
„Tine, Cuvinte al Iui Dum- u
„nezeu, pre Tine adevăratul
„Dumnezeu,Cela ce chemi din u
„negura greşalelor. Sî
Rupându-selosif, suspinând ^
şi mirându-se împreună cu Ni- ^
codim, a luat preacuratul trup ^
şi sărutându-1 suspina şi ofta u
şi-I cânta ca pre un Dumnezeu. ^
u
Luându-L cu plângere Maica ^
cea neispitită de bărbat. L-a pus u
pre genunche şî rugându-Lcu m
lacrimi şisărutându-Lcuaniar,
u
plângea şi striga. u
m
Slavi u
O nădejde şi o vieaţă Te m
avem pre Tine, Stăpâne, Piui ^
meu şi Dumnezeule, întru Iu-
mina ochilor, roaba Ta. lai
4i}(
•0§ SFINTELOR PATIMI
^ acum sunt lipsită de Tine,
ţ| dulcele şi iubitul meu Fiu.
ucum
jj^ Dureri şi necazuri şi suspi-
nuri ni’au aflat, vai mie! cea
Curată suspinând cu amar,
jj« grăia, văzându-Te pre Tine
mort. Fiul meu cel iubit, gol
^ şi părăsit şi uns cu miresme.
'Anlftr*^a a Ji-a Irnios
w meu dela ochii mei.
m ^ area vieţii văzând-o înăN
jj| ţându-se ile viforul ispi-
hţf „telor, la limanul 1'ău cel lin
alergând, strig către Tine :
„Scoate din stricăciune vieaţa
„mea, mult milostive^.
J* Văzându-Te mort, lubitorule
^ de oameni, pre Tine Cel ce
îl ai înviat pre cei morţi, rău
mă rup şi mă rănesc cu inima;
îl aş fi vrut să mor cu Tine,
HI grăia Preacurata, că nu pot
ţ| răbda să Te văd mort fără
j|î suflare.
îl Văzându-Te pre Tine, prea
îl bune Dumnezeule şi îndurate
Doamne, fără slăvire, fără su-
î| fiare şi fără cliip, mă mir şi
Wf plâng ţiindu-Te precum nu
îl m^ini nădăjduit să Te văd!
*j| Vai mie, Fiul meu şi Dumne-
ijj zeule!
Mf
^ ShvA
iH NU grăeşti roabei laie cu-
Jj vânt, Fiul lui Dumnezeu? Au,
Mtîndura-Te-vei Stăpâne, de ceea
§<» 713
ce Te-a născut preTine? grăia
cea curată, suspinând şi plân­
gând şi săruta trupul Dom­
nului său.
Şi Kcum
Gândesc, Stăpâne, că nu
voiu mai auzi glasul Tău cel
dulce, nici voiu mai vedea,
frumuseţea feţei Tale, ca mai
înainte; pentrucă ai apusTîul
CONUAl
GIubuI al 8-lea
Pre Cel ce S'a răstignit pen­
tru noi, veniţi toţi să-L lăudăm;
că pre Acesta L-a văzut Maria
pre lemn şi a zis: Deşi rabzi
răstignire, Tu eşti fiul şi Dum­
nezeul meu.
/
ICUS
Mieluşeaua văzând pre mie­
luşelul său tras spre jungliiere,
mergea pre urmă Maria cu
părul despletit împreună cu
alte femei, strigând aşa: Unde
mergi, Fiule? Pentru ce faci
călătorie grabnică? Au doară
este şi altă nuntă în Cana
Galileei şi acum Te grăbeşti
a merge acolo, ca să le faci
vin din apă? Dar merge-voiu
cu Tine, Fiule ? Sau aştep-
ta-Te-voiu ? Dă-mi răspuns,
Fiule, nu mă trece tăcând,
Cela ce urai păzit curată. Că
Tu esti fiul şi Dumnezeul meu.
 714
I'Antflrca a 7 a. Iniio»!
g r\ătătorde rouă cuptorul l-a
Is ^ „făcut îngerul cuvioşilor
„tineri; iară pre Haldei ar-
„zându-i porunca lui Dumne-
î| „zeu, pre muncitorul I-a plecat
jjj „a striga: Binecuvântat eşti
■ „Dumnezeul părinţilor noştri".
U nde este, Fiul meu şi Dum­
nezeule, bunavestire cea de
demult, care'mi grăia Gavriil,
w numindU“Te pre Tine împărat
şiFiul Dumnezeului Celui prea
j|| înalt? Căci acum Te văd pre
«î Tine, lumina mea cea dulce,
gol mort şi rănit.
Cela ce alinezi durerile, pri-
meşte-mă acuma cu Tine, fiul
meu şi Dumnezeule, ca să mă
Jg pogor şi eu Stăpâne în iad cu
îl Tine; nu mă lăsa singură, că
W nu pot răbda să mai trăesc,
nevăzândU'Te pre Tine, lumi-
jj* na mea cea dulce*
S !u v ,i
jg S uspinând cu amar cea fără
prihană, împreună cu celelalte
femei purtătoare de mir şi
«ţ văzând cum duc pre Hristos,
Iti grăia; Vai mie, ce văd? Unde
w mergi, acum fiul meu şi pre
^ mine singură mă laşi?
arum.
^ S uspinând şi slăbind, cea
jg fără prihană grăia Mironosi­
ţelor: Plângeţi împreună cu
SI.tUHA
S«*
mine şi vă tânguiţi amar, că u
iată lumina mea cea dulce şi
Dascălul vostru se dă mor- m
mântului. ^
•ftiitfirtiii n ‘'■'1 (rmoa
l^ in văpaie cuvioşilor rouă ii#
^ ai izvorît şi jertfa drep- |J|
„tului cu apă o ai ars. Că toate ^
„le faci, Hristoase, cu singură
„voirea. Pre Tine Te prea
„înălţăm întru toţi vecii“.
V ăzând losif pre Fecioara ^
plângând, se rupea la inimă |J ^
şi striga cu amar: O, Dumne- u \
zeu! meu ! Cum Te voiu în- '
gropa acum eu, robul Tăi’ ?^
Cu ce pânză voiu înfăşură |{
trupul Tău? |j| .
M ai presus de minte a co- |{
vârşit vederea Ta, Doamne, |jj
cea streină, Cel ce porţi toată ^
făptura. Pentru aceea şi losif
împreună cuNicodimTe poar- M
tă, ca pre un mort, pre mâi­
nile lor şi Te îngroapă.
BiinTiivAiitfim pre T hIAI
T aină streină şi prea slăvită
văd, Fecioara striga fiului său
şi Dumnezeu: Cum Te pui în
mormânt prost, pre Tine, Ca­
rele cu porunca scoli pre morţi
din mormânturi.
anim
}Hf
Nici dela mormântul Tău
nu mă voiu scula, fiul meu, ^
nici a izvorî lacrimi nu voiu
tl
înceta, până ce şi eu mâ voiu ^Ui\n
jH pogorî în iad; că nu pot răbda o , cum s'a ascuns Ţieadân- ^
M despărţirea Ta, fiul meu. cui îndurărilor. Maicii în taină ^
(lAritarpH h ft-a, IrniiiH a zis Domnul, că vrând să ^
W mântuesc făptura Mea, am M
{HU re Dumnezeu a-L vedea nu primit a muri. Ci voiu şi învia ^
„este cu putinţă oameni- şi pre Tine te voiu slăvi, ca un w
d „lor, spre Carele nu cutează Dumnezeu a! cerului şi al ^
w „a căuta cetele îngereşti; iară pământului. ^
p „prin tine, Preacurată, s’a ară­ 91 HPiitri M
ţi „tat oamenilor Cuvântul întru- C ânta-voiu milostivirea Ta, |]
w „pat; pre Carele slăvindu^L cu iubitorule de oameni, şi mă ^
îl „oştile cereşti, pre tine te voiu închina mulţimii milei u
„fericim”. Tale, Stăpâne. Că vrând să ^
w
De acum nu se va mai lipi mântueşti zidirea Ta, ai luat ##
^ de mine bucuria niciodată, moarte, zis-a Preacurata; ci ^
fjj suspinând, grăia cea fără pri- pentru învierea Ta, Mântui- gj
« hană. Că lumina mea şi bucu- torule, milueşte-ne pre noi ^
ria mea în mormânt au apus. pre toţi.
W Ci nu-L voiu lăsa singur; Apr>l In liir de U
W .
M aicea voiu muri şi mă voiu ^ fîde sp sA |p fertrim u
{8 îngropa cu Dânsul. Zlcuiii Inuusul
n
w rp U u m n p z p ii « u
{* R ana sufletului meu, vinde- ‘hjpA u
^ că-o acum fiul meu, striga u
atAl nostru
Preacurata lăcrămând; învi- . •JHl'lHi-Ul H3
Q ază şi’mi potoleşte durerea şi 11
îj necazul. Că poţi. Stăpâne, ' re O l pp S'a răstignii ,
W câte vei vrea să kci, măcar
'! rclolnlle rtlt‘ I’rtvei'i*rni|i). iliipro otm-i-iii iii
K de Te-ai şi îngropat de voie. larA Mie/on"!'-' >i i.. ' ’

8
n

rn

SEEBEiSEaSBEBEEîEBa
 u

)Hk

M
m
u

kîi \ A. V V
I IN SFANTA Şl MAREA SAMBATA u

riiii'>« \h hI şupult'H «•»•»« Om nnHpip -i Inrrprm l iri‘i.,« ilnii^ nnlcciu Diiph (Ci siist* nsolm’
^ R.;tCDiu luaro I.h lM]iiiiiezcuDdiiiiiiil.. Trojiunil gluMil «I 2-K*a
4^

îl fosif cel cu bun chip de pre ţă, Hristoase, Dumiiezeuluos- ^

^ I- lemn
U^niM luâiul nrPîi curat
UvÂm\ prea nirnt tru, slavă Ţie. M
trupul Tău, cu j^iul^iiu curat Şti aruiii ^
înfăşurâiulu-1 şi cu niireziiie, Mironosiţelor temei, stând u
în niormâiit nou înj>ropân- lân^ă mormânt, îngerul a stri- ^
du‘l, l‘U pus. j^at: Miresmele, morţilor siiiil W
SiHVft cuviincioase, iară Hristos pii’ ^
w Cîiiul Tc-ai pogorît la trejunii S’a arătat strein. |J
moarte, Cela ce eşti vieaţa Ihipii T- i-id, predii ţi i;reoiat?joi>i apriod
ÎW
W
^A.O cea fârâ de moarte,’ atuncea luii M< *J.' . v’iirul.'i t) wt : il;r- In ^
^ iaeUil l-ai omorît cu strălucirea Jnriii 1. i, pe ■ fi ft aîlu bţ •:t rini^ul ^
Dumnezeirii. Şi câiui ai înviat L|uuî I/rmeaza «'HlHnit ]7-;t m
l*r(fhO(liiltii ' " t i lâ iiii diiloo ţi ('ii tubrc ^
prc cei morţi tlin cele de de- l’UVlIjltN
subt, toate puterile cereşti
SUIuirili' i‘ii uu 8v fâuW ' I <
•>
an stricat: Dâtătorule de via- i'iipfw' tn tainft maiulf fierare tropar U
 •»§
S!.t:JUA Sr'IVriilAMi PATIMI 717
§0*

o, Hristosul meu? Vrei să des-

robeşti pe neamul omenesc.
STAREA INTAIA
Atunci nu iii iiţ'i niţitm iii oiH'.in’iii u i
[jnniucik*
/• Tuiu
Cftil-;i(> [ireutul Kpitaful, hi i-Iiipul ( rurii
a lta n il ijl d a c ii Hunt itihi
‘leştp (irmnsiil Apyl. cfliil >r/ir intfiiiil tropar
n iu lţ i, c ă
Stăpânul a toate mort Se
vede acum şi deşertătorul gro­
lilb8Ul Ul r>K'li
pilor celor morţi Se încue’n
I'orice Uu Cfi uc A piized tionriluinilti (iulea
■?i ‘•Artf u rn iv a ^ fl Ip ijp a D u m n n in l
groapă nouă ca un om.
' ! i'o-aşi IftiJdfi rii itiinia creniDfions \ mvn
In mormânt, Vieaţă, pus ai trtnd judeuiidli’ Tulu ctOe ilreplc
fost, llristoase, şi s’au spăl-
mântat oştirile îngereşti, ple­ |n mormânt, Vieaţă, pus ai
căciunea Ta cea multă pro­ fost, Hristoase, şi cu moartea
slăvind. Ta pe moarte o ai pierdut şi
vieaţă lumii Tu ai izvorît.
l'erK'C de coi co iDVăt^tiirik^ Lin i^l du
001 t e I. cuutu i'U Idiiift iniiiiu. L "j{iu li ili-î T a lt fl t rcdiin tcb, ou uiă
{ilirâsi ponlni totdcaun»
Dar cum mori, Vieaţă, şi
cum şezi în mormânt? Şi C'n cei răi, Hristoase, ca un
împărăţia morţii Tu o sdro- rău făcător, socotit ai fost,
beşti, şi pe morţii cei din iad dar ne-ai îndreptat pe toţi şi
11 inviezi.-* ne-ai scos din amăgirea celui
rău.
Ruoia mi (ac îrtrAdelojje, i’i uniblA
iu caile Lui I 'ini vfi pPKirH un lAiiar ruralA oaka sa '
l^iva{uMi«u KP di' «'iivântul T6ii
Te mărim pe Tine, lisuse
Doamne, şi ’ngroparea îţi Mai frumos cu chipul decât
cinstim şi patimile, că din oamenii toţi, ca un om se vede
stricăciune Tu ne-ai izbăvit. mort şi fără de chip, Cel ce
toată firea a'nfrumuseţat.'
Tu 41 poruncit i'ă U-(ţiiiiriln Ttth- fit^
luizito cu 6(llltCI<l(' Cu tou lăiu mu uii h TC'HUi N u uia Isah
sâ mâ nhut liuia poruuciln T a le
Cel ce-ai pus pământul cu
măsuri, Hristoase, astăzi şezi iadul cum va răbda intra­
în mic mormânt, Ziditorule, şi rea Ta, Doamne; şi cum nu
din gropi pe cei ce-au murit se va sdrobi ’ntunecându-se?
înviezi. De-a luminii Tale fulgere or­
o, de 8«r ludrppia oăllp m«lc sprt paza bind.
legiuirilor Tale
l'nmi t'Hi i) r u v â i t l u l liiii iii iniiuii mea. ra ^
tiu -rsi iuaiiitc'Q Ta.
lisuse al meu, împărat a
toate, de ce vii la cei din iad, Dulcea mea lumină si mân- h

718
tuitoare, cum în groapa’ntune-
coasa Til Te-ai ascuns? 0,
răbdare de nespus şi negrăit I
ninftcijvAntiit
jjjj Uvi'JirtIt! Trtip
Wt r^ci lumea de duhuri nu
pricepe, Doamne, nici mulţi­
mea făr’ de trup poate povesti
taina îngropării Taie, neştiind.
l'u hii/t'lc iriult' am vn-llt toatfi hut^irlnli)
||P y i i i i i T h Ic
O. minuni străine ! O, ce
H lucruri nouă! Cel ce-mi dă
suflare mie Se poartă mort,
îngropat de mâinile lui losif.
l'ftfi jiAfiroa luiifiririlnr Tnlc- inii dft
mai mullA derfil on oc bojzAtii*
mormânt ai apus, dar
de-al Tatălui sân nicicum nu
S
Te-ai despărţit, Hristoase al
” meu. Acest lucru e străin şi
nefiresc!
I I ixiruiii'iit' îa iu pdlrutido
Ol liii mei iirniiir<‘sr pf»nnunle 'I'ali'
*11 pitreaga făptură recunoaş-
Î3 te'n Tine: împărat adevărat,
pe pământ şi'n cer, deşi în
mormânt Te’ncui, Hristoase
al meu !
L h lepito Tail voiu i-iiiiPtn [ji mi
•iiviii!» l*' Tah>
ŢU ’n mormânt fiind pus. Zi­
ditor Hristoase, temelia iadu-
lui s'a cutremurat şi-ale mor-
#8 ţilor morminte s’au deschis.
Tg A r a ţ ii iiiiio i i ' b i i l i j i l.m
W itîio 'r'ik‘
fi
«ftS §0*
Cela ce în palmă tot pă- m
mântui ţine, sub pământ acum ^
cil trupul Se află mort, slobo- ^
irivH;ft iiiâ
zind pe morţii cei legaţi în iad. p
lith'fiidt' <trliii nii’i, c‘H pft vad mniutiili' diu
legea Ta g
Un stricare, Doamne, viaţa s*
mea o ridici ; căci murind ^
acum, la cei morţi Te-ai po- ^
gorît şi-ale iadului zăvoare ««
le-ai sdrobit. ^
\«‘mernic sunt t*u po pflmâiit Nu asi-iinC '
(le mine ]i(irimrile Tale
Gi lumina 'n sfeşnic, se as- U
cunde acum sub pământ ca «
sub obroc, trupul Domnului ^
şi din iad goneşte întunerecuL ^
M
liiiietul enh- ^lurietul tucu (turiirca de (inru ^
Jiur căţilor Tme ^
jVţilţimea de oştiri, cea du-
hovnicească, împreună cu losif m
şi Nicodim merg să 'ngroape ^
pe Cel ce e ne’ncăput, îw
iiiim i t^i
TtTi'i'tHl III pf! mfl'ulrll, Dlcplfiiniil. i'un
»i> alitil d^lu ^oiiKii'ilu Tiilti
IV^urind Tu de voie, (n mor-
mânt ai fost pus; şi pe mine
ce-am fost mort, lisusul meu, gj
de amara mea greşală m’ai )Ht
scăpat. ^
Vdln iittK M
[u <:(.'tu (i>iiic iii'Bia iri ilifuiiiiiircH. luVc^
tâ tu rilo I'nlp IC-am piizit U
c*a schimbat făptura prin a Sj
Tale patimi, căci cu Tine-au B
pătimit toate câte sunt, Ţiitur S
a toate cunoscându-Te. î!
-m v n n i I t i i i 91 i'u v iu - /îi'iila'uiCKtH'j li')toril fsi infl cleveirsc rfi robul U
Tiu Nf! iitdi;h*t(il>-('ţli* i’u liivri|nliin]F TuIp ^
o»
 l^ând în pântece a vieţii
jg Piatră, cel a toate mâncător,
ţS iadul, a vărsat pe toţi morţii
I ce din veac i-a înghiţit.
in’-tilun I'll sutil invAl.’.;iir'’i- l'nli* »ji fio
MM l l l ‘ I'ulC HUll I
m mormânt nou Te-au pus
înoind, Hristoase, firea oame­
nilor, prin învierea Ta, după
cum se cade unui Dumnezeu.
S’illel’il iiu‘u H aruiii'^t 1'i |i;i
’ Ua uui itfi I».
It pământ ai venit, pe Adam
să»! mântui. Şi pe-acesta ne­
găsind, jos Te-ai pogorît; pân*
la iad, Stăpânul meu, l-ai
căutat.
‘ ftiio roeic |: ain mnrt\iripii ' iiim
In v .ţa - m ft i i o n i n u . l f 'I'a lo
pământul de frică s'a miş­
cat, Cuvinte, şi luceafărul lu­
mina sa şi-a ascuns, apuind a
Ta lumină sub pământ.
I'd mu Eâ pric»*;» c i I imi ii unirilor Tali- ijt Iu
ojiuuuilo 'I'alu Voia cuula
Ca un om* ai murit de-a Ta
voie, Doamne; dar ca Dum*
! nezeu pe morţi din gropi ai
sculat şi din întunerecul pă­
catelor.
H iQ lP iă la rc u ii[o
Mi I P-'^ (‘ l i v â t l l l l l Ta><
H
iHi Vărsând râu de lacrămi pes­
«ii
te Tine, Doamne, cea Curată,
»ii ca o Maică, a glăsuit: „Oare
«ii
cum Te voiu îngropa. Fiul
H meu?“
«ii
.■ |ii]rioa7.-i i:i |;. n i i u t
'Uruejte-mi sh urmez loys^.
iiii
îHt
ÎW
Ca grăunţul de grâu, ce ’ii-
colţeşte 'n pământ, spic adu­ fin
cător de rod nouă Te-ai făcut,
IlOVIitlIlIunl JIU i
înviind pe toţi urmaşii lui
Adam.
C u l e n a d i 'v f l r u l u i u ii- a u i mU > sI ju ile c f t i'li
IkHt
Ttile lin li'-Htn intut 1^
Sub pământ Te-ai ascuns
in
ca un soare, acum, şi ’ntr’a
Nultt'i.-ii morţii noapte neagră Te-ai
învelit; ci răsai, Hristosul meu,
mai strălucit!
I.ipiu ni’aiii lie InvfilPînrilt' i n!t?. Nu lufl lăsa
Ddiimne kA fiu ruşiiml
Cum ascunde luna faţa sa
de soare, aşa groapa Te-a
ascuns şi pe Tine-acum, Cel
ce prin trupească moarte ai
apus.
['u «‘a liM i j u i r u r i c l l u r l'a le v t u u a l* r g a , cfl p r iii
o le a i ill K fA tiil i n i m a m ra
lisus, Vieaţa, gustând moar­
tea acum, pe toţi oamenii de
moarte i-a izbăvit şi vieaţa
tuturor le-a dăruit. RS
Invttia-njfl, Poflri'TH' t'filtji Nj» wir.liir Tule
triă v u ii] ^iiu'H p u iu t ( > H ili> <>a
|->eîntâiul Adam, prin păcat
omorît, la vieaţă ridicându-1 ^
m«Mi l i u f i r c ţ u '- i i
cu moartea Ta, Adam nou în p
trup Te-ai arătat acum. «J
D^'-itii p r ii'v p i- ::' s.. . .. T^: -i n V dii, W
p A zi r u tim lA ii ii ii ii i o tc u ^
Cereştile cete, mort întins,
pentru noi, Te-au văzut, Stă- |î
pânul meu, şi s’au spăimân-I- )W
tat şi cu aripile s’au acoperit.

720
Povâ up^tr'tnâ po caira poruncilor Tuie, caci
•iceasta e «lofrreH iin'a
Pogormdu-Te mort, de pe
lemn, Cuvinte, Iosif cel cu bun
chip Te pune ’n mormânt;
ci ’nviază, Doamne, niântuind
pe toţi.
l’icd<-& luiiuii uic‘& Iu iiivât^tutile l'uk'. iui&
nu la dnrintA do
Bucurie, Doamne, fiind în­
gerilor, întristare lor acum
le-ai pricinuit, cu trup mort,
ca pe un om, văzându-Te.
\baU‘ ut'hii uivi lic'Iu do?<‘rtA('iuiii «i lua iii
viorruzrt In Tain
S uind Tu pe cruce, împreuna
ai suit şi pe muritorii vii; iar
stând sub pământ, ai sculat
de-acolo pe cei adormiţi.
Iiii|]l iii'ţie [Sj^nluiolH dbl'i M'LuiI i 1 l'Au, pvii
tni tricQ rp o «ni loaioti a Ta
Ca un leu. Tu Doannie, a-
dormind cu trupul, ca un puiu
de leu Te scoli, Cela ce ai
fost mort, lepădând şi bătrâ­
neţea trupului.
DiipArieaza ({(^la mim- ocarh mi a. w ma In
iriBtuazâ. ra Talr «unt hunt*
Cela ce din coasţa lui Adam
cel dintâi pe strămoş ai plăs­
muit, eşti’n coastă’mpuns şi
izvor curăţitor ne izvorăşti.
lata am Jgru tin|>lmv>>i' poruiii-ile Ititf*
»nv orpazft-nifl cu dreptatea Ta
Se ’njunghia în taină mai
’nainte mielul, iar acum Tu,
pătimind, fără să cârteşti, eşti
făţiş junghiat şi firea curăţeşti.
•r*r T *»•■#*ir T **•**•f TPV T *î*t* V
an
•Og 5iLIIJU\
Sia pi’sic mino mila Ta, Doan ne. mân-
tuir«H Ta dup.. fAgâdutnţa Tu
Cine dar va spune chipul
groaznic şi nou ? Cel ce stă­ ÎHf
pâneşte toate făpturile păti­
meşte azi şi moare pentru noi.
Si volu du rAspuus Cflor cc inA urflbc. cfti >
(indiijduesi' In cuvântui Tau
Cuprinzându-i spaima, au
strigat îngerii :„Cum Se vede
mort Stăpânii! vieţii Şi de ce’n
mormânt Se'ncueDumnezeii?“
Nu lua de tot cuvâu'ul adcvArului ijin
nn'«, r'Hf’j jiidocfiţileTalr sui t ? âilvjrtpa mea.
1)
in coasta Ta, Doamne, cea
însuliţată, izvorăşti mie vieaţă,
prin viaţa Ta, şi mă înnoieşti
si să mă viezi cu ea.
>
l’dZl viitii, IckTou I ti piirur(*a. ill vj'tii I.
VOo«'ill \ f r t r iU li lî
Răstignit pe cruce, ai che­
mat pe oameni, iar curată
coasta Ta împungându-se, tu­
turor iertare dai, h'susul meu.
CiuDIuvoiu ititru largiiue, cad porui.ciip ^
TaU< am cftiitat.
Cel cu chip cuvios Te gă-
teşte ’ngrozit şi Te ’ngroapă, ^
ca pe-un mort, cu smerenie, «
de ’ngroparea Ta înfricoşau- ^
tlu-se. U
liiH iD lea regilor vuiu Hpuiie ln > f(d ib te Tft r
nu m& vniu ru$ nu
Sub pământ, de voie, po-
gorînd ca un mort. Tu ridici
de pe pământ, Hristoase, la
cer pe cei care de-acolo au
fost căzuţi.
ni
T 1“ ^ ♦ T
V •«"w■ if U|tjE <1Jt 3r jcC
 ^ SFINTEI,OR PATIMI §0* 721

lotru poruacild Tatf, ppntnicn

lieitÂta-mă'Voiu M fth n ir e a mA c î j p r ir d e c ă t d rA d pe ^ei rni.
foarte foHrtc*-ml «unt l'ibile. c a r i pArflRe>*p ie g e a T a

ţ}| Deşi Te-ai văzut mort, dar jn mormânt de Te'ngropi ^

Jjj eşti viu Dumnezeu şi ridici şi în iad de pogori, dar mor- m
ţ; de pe pământ, Hristoase, Ia mintele, lisuse, le-ai deşertat ^
Jft cer, pe cei care de-acoio au şi întregul iad, Hristoase, l-ai ^
H fost căzuţi. golit. M
Ridi'ft vuiu niAioi fl muir Ir poruncile Tnip. lQ vft;A U irilo T flle orBU r H o t c f e lc m p ip p r in C j
p care le iu besc 91 la Ip^lle ThIo voiu cui;rtu. liiu u r llt f |)ribt>giui m e le ^

Rl l)eşi Te-ai văzut mort, dar De-a Ta voie. Doamne, po- ^

H
eşti viu Dumnezeu şi pe oa­ gorînd sub pământ, pe toţi ink
S menii cei morţi, pe toţi, înviezi, oamenii din moarte i-ai înviat
H
H omorînd de tot pe-al meu şi la slava Tatălui i-ai înnălţat.
omorîtor.
Si n o n p le s îm i a r t iu r a m n tr in lp <lr i'u r t ip ^

\ iiŢ i Hmiuţp (}p <:ivAntijI nit rohutiii TAii, T hu păzeam to e t'a ' l a , l> o « n ir u ^
In c»rf ml-ai iimihcM ti/t nAilAjiliief^c.
ynul din Treime, cu trupul, î î
O, ce bucurie, ce dulceaţă pentru noi, defăimată moarte ^
multă, a fost ceea ce-a um­ rabdă, binevoind; se cutre- xn
plut pe toţi cei din iad, stră­ mură şi soare şi pământ.
lucind luminaTa 'n adâncul lui. Kn
A c e a w ti 1 0p e tr e c o a »*n m in e . p c n t r u c *
iiiH mAngftio Iu vrtn'e «|i« nfiraz ciloi pA zesc |i(»rnncile T b I h ^
i'UvAiitiii Tau inii vx <Ih vii ntft

îngroparea’Ţi laud, patimi­ yrmaşil lui Iuda, din izvor î î

lor mă închin; şi puterea Iţi adăpaţi şi cu mană săturaţi
măresc, Milostivule, prin care demult, în pustiu, în mormânt
de patimi am fost deslegat. îl pun pe Hrănitorul lor.
iht
r’«i mândri rn'Hii hutjocorit postv nifi*urft, dar ZiR-nm Prttlo» mea, OoaraDe. f th p â n ie ^
(lehi Ipjrt'u Tn nu m’ati ahfttut. porimnile Tule W

Asupra Ta, Doamne, sabie (ja unvinovat, stă Cel prea «j

s'a ascuţit şi-a puternicului drept la Pilat şi la moartea ^
sabie s’a tocit, iar cea din cea nedreaptă e osândit şi ^
Eden se biruieşte-acum. Judecătoru-irăstignitpelemn. ^
Adaiii iDi am aminte dn judcc&ţiln Talc celo Iiin tu n lA iiiim a m ita r u g (t<ţei T a l* . ^
din Vt^ăc ^1 m'am mAntrftiHt. Hoamiie iiitlueifle-tnA c u v â n t u l T fiu . Q

Văzând mieluşeaua pe-al îngâmfat Israil, ucigaşe ^

său Miel junghiat, doborîtă de popor! Pentru ce pe Varava, H
dureri striga şi'ndemna, ca şi pătimaş, slobozi, iar pe Dom-
turma să se tângue cu ea. nul pentru ce II răstigneşti? S
 777 •OS SU'JD^ -go»

H C-ercclfttii Dil-BIB {'ftjArllo mcle iji ml «m

Ficm-ai tiinp robului T>u. 'lupft I6eA'l'H”t« ^
H lulroptrtL pijii Biiro InvatAturilo ‘ ilc 'l's, DoamlH* ^
H
H
P iasmuind pe Adam din C u ce preţ vândut-ai sfân- ^
Jiî pământ, cu mâna, pentru dân- tul mir cel ceresc? Sau ce U
^ sul Te-ai făcut om firesc în vrednic de potriva lui ai pri-
trup şi de bunăvoia Ta Te-ai primit? Nebunie —aflaşi, prea ^
răstignit. blestemat satan! ^
H . .
«Irjil/lu iu'Hin tji n'am prrpoini m imp înr*»' liivi.fi mft liunA pricppnrr ...
Inţeltţ'f'iur.eh ^
^
ponint'iip T.i'c 'fin crrd iiJ jmn Pfile Tale

Ascultând, Cuvinte, de al D e iubeşti săracii şl mâh- lî

Tău Părinte, pân’Iaiadu'ngro- nit eşti de mir ce se varsă,
zitor Tu Te-ai pogorît, în- curăţind suflet păcătos, cum ^
^ viind tot neamul muritorilor. pe aur, pe Luminătorul, vinzi?
I/itunIe lîtflnr rfll m'nu vânat, ilir Ipcfiu I i h ( i i <»> fl<* >y S’iîtiri, am pAcUull, d tr arum
^ r<i ii’uiii uitnt. pft/.esc cusfti i'ii Tau

Îl „Vai, Lumina lumii! Vai, a O, Cuvinte, Doamne, a mea ^

mea Lumină! O, lisusul meu! bucurie, îngroparea-Ţi de trei
H O, Fiule prea dorit!" Cu amar, zile cum voiu răbda? Mi se ^
striga Fecioara şl jelea. rupe inima ca unei maici.
la rai“ i u l im p tii m 'n m s c u lu l s f , Ti- filhV Prtc
Bun si bin(m:ftt«)r ••-li Doamne liivftţA n,ft ”
^ [ipntni Trtli' <i'lr (Irri'tv ii'gile 7 mIv .

5^ pismătareţ popor, ucigaş „Cine-mi va da apă şi izvor ^

jH blestemat! Ruşinează-te mă^ de lacrămi, ca să plâng pe ^
car, înviind Hristos, de ma- lisus, dulcele meu Fiu ?“ A ^
hrama şi de giulgiurile Lui. strigat Fecioara, Maica Dom- g
1‘ irti^ 8 uit cil cri CC flc tom <!' Tin'' ni
nulul.
cei rp p.Ut;si‘ i)'»fniiciU? Th’i* Trutasil nflpffrcpr n'ln-luni ini[‘Oiri\H rui ■ ,
tMi insă ni tO;it4 iiiiiîw tiftzfS’ poruni-iie I ah ^
vino, necurate, ucigaş uce-
nic, şi pricina răutăţii arată- O, munţi şl vâlcele şl mul- m
mi-o: pentruce-ai ajuns tu pe ţimi de oameni, tânguiţi-vă şi
ţj Hristos să-L vinzi ? plângeţi cu mine toţi şi jeliţi
I jo ir> mit!! I'll l)»anuio, e pliti pftm.lniul Inva^
cu Maica Domnului ceresc! îh*
jjj V»-mi\ s.'i pJiînB" 'I’rtip
lînmi lor h urtiiul tnarc c& bpuI. iHr fii nift ^
niftfigAI cu le.ca Th
iubitor de oameni Te pre-
faci, nebune, orb, nemernic, „Când am să te mai văd, |J
ne ’mpăcat, vânzătorule; tu, Veşnică Lumină, bucuria şi
ce mirul ai voit să-l vinzi dulceaţa sufletului?" A stri- ^
îHţ .
H pe bani. gat Fecioara, tânguindu-se.
 SJ INTKI.OH PATIMI go. 723
-
ii* I'H in ui hiiifini. *’iu:i iii ai la v A lu l kh 'ă s’a binecuvâDtat numele Tău şi s’a rrea
îrt
H |)Azi‘8i.* lei't'a Ta mârjt împărăţia Ta, a Tulâlui şi a Fiuiui şi
kt
a Sfântului Duh, acum şi pururea şi In vecii
51 L)eşi ca o piatră, tare şi vecilor, Amin.
tăioasă, ai primit a Te tăia; ÎHI
f In dar ne-ai izvorît râu de vieaţă
ţj vie, Veşnice Isvor. fen
STAREA A DOUA w
Mii M’uini-a fjurii m(iln Ir^nţi <lcrat mii x*r
ÎO do fomori du Hiir iji de ar.'uit I tii cflud .«uni inui multî jpt
n [iiooii. U iet ca 1(1 ‘«iriifa Jiiu'iiii, siiiyur ftn
Ca dintr’o fântână, din în- Ijrcfitul Apoi, i l l nr <$i cii fjinjj un
kn
^ doitul râu, ce din coasta Ta (ilHKUi al fi-lea : Kn
n acurs, noi ne adăpăm şi vieaţa \liiim;e Tdle m'nu fftmil ^i ni’ iii ziilit, tnţelpp
voiu iiivAlt p'irun.-ile Tttie,
ţj veşnică o moştenim. Kn
'«'iiva Ţ ie
Cuvine-se, dar, să cădem la Jrt
t > t n lp iik * r iiif n D u h iiiiip , « l a v a Ţ iy .
Tine, Ziditorul, Cela ce pe
Voind Tu, Cuvinte, în mor- : cruce mâinile Ţi-ai întins şi-ai «*r
fin
n mânt Te-ai văzut; dar eşti sdrobit de tot puterea celui KH
viu şi scoli din morţi, după rău. A<

« cum ai spus, cu 'nvierea Ta,

It’in (I • 11 n.1 xn
^ Mântuitorule. V iii, I .'1 'i i.i

j[| n 1 '['Lit;il I ţ.1 Sfilntulul llllll

kn
Cuvine-se, dar, să-Ţi dăm
^ ie cântăm. Cuvinte, Doam- r slav' Atoate Ziditorul, căci din an
ten
J5 ne al tuturor, împreună şi cu ■ patimi Tu ne-ai scos, prin pa­ KH
n Tatăl şi cu Duhul Sfânt şi *n- Kt
tima Ta, şi din stricăciune toţi k H
groparea Ta cea sfântă pro- ne-am izbăvit. K*C
KH
H Slăvim. T ij ii o s 'U i a n i, [ i ' i i'iiiu * , i:a j ; i d « 'f l l i l o T a U * g u iit
H ji » ( ia j ii i li.- e p U u * a i ’fii p f^ d e p sil. isn
^ II"!!;!! - -i iH lP t‘ ,1 ^| i u VC'IM V iH 'lirjr, l isn
rA KH
^ Fericimu-Te toţi. Maica lui ■ Soarele-a apus, iar pămân­ KH
n Dumnezeu, şi ^ngroparea de : tul s’a clătit, Cuvinte, apuind xn
J* trei zile noi o cinstim aFiulUâ Tu, ne'nseratul soare, Hristos, kn
fcn
H tău şi-al nostru Dumnezeu, şi cu trupul în mormânt pu- itn
H nându-Te. K<
>, --p:'!!! iropir-il
W I'i!' licti llllll Th miA 'f’iiMMI’ll ni<H |irt‘<'iiiii ai icn
In mormânt, Vieaţă, pus-ai f I' ig .'i.iiiit r n t iii li . i T iiu kn
kn
^ fost, Hristoase, şi s’au spăi- kn
ţl mântat oştirile îngereşti, ple- ^ i>omn învietor în mormânt kn
5Î căciunea Ta cea multă pros- ■dormind, Hristoase Doamne, kn
lăvind. din cel greu somn al păcatu­ kni
lui ai sculat întreg neamul o- kn k ii
riiiuu2.^ lictema uiii'A hi'imiiKiiI: menesc cel păcătos.
 724 SLUJBA
S«i

Sivie fKfsle raln« Inrtu ăr 1» Tile şl voiutra!,

rAci IfKea Ta esto mânpaier«'H JtifH
V eniţi să cântăm lui Hristos I}
Cel mort plâns sfânt cu jale,
«Una 'ntre femei Te-am năs­ ca femeile, ce mir au adus ^
cut Fiu, fără de durere; dar atunci, s'auzim cu ele: „Bu- -
acum sufăr dureri, prin pa­ curaţi-vă!“
tima Ta“, cea Curată mult je- )f4
AjijnB-am ca o piele pu^A Ia fum, dar
lindU'Se, zicea. T hIo nu Io nm uitat

iiu!)ina|i fA fin trufaşii cp Tftr/^ vitift niA apfl»A.

câci InvwiăluriU; Tule le cvrn-liz. ^esecat mir eşti, Cuvinte
Doamne; pentru-aceea şi fe­
S us văzându-Te, de Părinte meile mir Ţi-aduc, Celui viu,
nedespărţit, Doamne, iară jos ca unui mort şi îngropat
cu trupul mort, sub pământ C&te sunt nare zilele rotiiilui TAu şi oâotl vt-i
fiind, serafimii s'au înfricoşat o.sindi oaro pc prit^iinituni mei?
acum. Cu ’ngroparea Ta ai sdro-
se înlOHrrA in niiiir t-i>i (‘i>8i-li ii>(]ţ>Ţi]ie
p. I CC cunjisc liiva;ft.urili' T«!e
bit de tot iadul, Hristoase, şi
cu moartea Ta pe moarte ai
Răstignindu-Xe, s^a rupt omorîtşi din stricăciune lumea
tâmpla templului prin mijloc mântueşti.
jg şi şi-ascund luminătorii lumi- Spufiu u.i-«u cAlciiturli dc Irpic t Aifdi dsi l u

na lor, sub pământ Tu, Soare, 6U(it Ca Ta, Doamiit-.

ascunzându-Te. Râu de vieaţă eşti ce din

Fie inima mi h [ht pnlniiiâ Kiib povHia po­
runcilor c.i Kâ U'j [iu r fiuui-
Tatăl curgi, înţelepciune, iar
în groapă apuind, vieaţă dă­
Cela ce cu'n semn a făcut ruieşti celor din adâncurile ia­
la început pământul, azi apune dului.
sub pământ, ca un muritor; T iate porunoiio Ta e sunt adevăr Ajuta-mi
îngrozeşte-te de-aceasta, ce- că pi> Qedro|)t «unt prigonit t

!2 rule! Ca să înnoiesc firea oame­

S'jîietiil mi 80 iBtovogte tn ft§t(‘ ptareft ajuto­ nilor ceasdrobită,Eucu moar- JJ
rului Tuu. dur in fA^i^duintu Ta nAdAjduesc
inurtMi. tea Mi-am rănit trupul Meu,
voind; deci jelind nu-ţi bate ^
Sub pământ apui Celace-ai pieptul, Maica Mea.
făcut pe om cu mâna, ca pe
oameni să-i înalţi din căderea Puţin Jc nu m'aii
poruDcllc lulG
de pp pAirfint, dar
nu le aoi parAeit
Jg lor, cu puterea Ta atotputer-
Sub pământ apui. Cel ce
tu eşti luceafăr al dreptăţii, şi
^ Pdienjonlfu mi s’au ochii ai;te[tt&Dd făgăduinţa
^ Ta, ţi-mi tic: C&ad oare mă voiu roâng&in'^ pe morţi i-ai ridicat, ca din-
H
«•g SFINTELOR PATIMI 725
va
w
kiţ tr un somn greu, alungând din Maica Ta, văzând adăparea
}î iad tot întunerecul. Ta cu fiere, Doamne, Cel ce
w
jj? n4nte:te-tai vleatft dupft mila Ta şl lavfiţă-
eşti dulceaţa lumii noastre în­ U
lurilo Tale voiu pâzi tregi, faţa ei cu-amare lacrămi IM
¥4
Bob cu două firi: Dătăto- a udat. *4
« rul de vieaţă, astăzi, în adânc Al lYtu «iiut fu, mânlulp!^ti‘-m^, cft poruncllu
^ pământ, cu lacrămi, se sea- Tale um cautat
H
w mănă; însă răsărind lumea va „Rău m’am întristat şi ră­
K bucura runchii mi se rup, Cuvinte,
Vi junghierea Ta nedreaptă vă- U
W Pentru veeie, Doamne, cuvântul Tău a îiitftrit
cerurile. zându-o“, zis-a Preacurata,
tânguindu-se. 9*
S'a temut Adam, Dumnezeu
y4
51 umblând în raiu atuncea, iar N i crcdlncio!;!ji ma pâr.d esr Pfi oiA p lu r d â ja r

w acum s'a bucurat c'at venit la c u c e rc e te z la vA ţA iu riie .

«4
K iad; căci căzând atunci, acum Cum am să-ţi închid ochii
{J s’a ridicat. dulci şi-a Tale buze, Doamne,
Il^ Tu ai Intomoiat păm&ntul iji adevărul Tâu şi cum darea pe un mort Te
^ rămăoe dlo ueum la Qtam. voiu îngropa?" A strigat losif, Vi*

Maica Ta acum varsă râuri înfiorându-se.

w delacrămi, Hristoase, şi-a stri- L i Inatu ileRÂvări^'rpfl um vfizut-îări^il, numai
porunca Ta sfdp^jit uu aie. V4
gat, când Te-a văzut cu tru-
w pu'n mormânt: „Inviază,Fiule, jalnice cântări losif şi cu
^ precum ai spus !*" Nicodim cântă lui Hristos ce
Vi
jlţ Din porunca T h până azi lnHte se ţin, cÂ
S’a *ngropat, acum, în mor­
toite sunt tsluglle Talc. mânt şi cu dânşii cântă cetele
fcK
H losif Te-a ascuns, cu evia* cereşti.
JJ vie, în groapă nowă; şi cân- Câl iim iubit Ta. Doi mne! Tofitfl ziua
(la i irilndirra n ca.
M tări dumnezeieşti, de ^ngropa*
{S rea Ta, Ţi-a cântat, cu lacrămi Sub pământ apui Tu, Hris­ H
« împletindu-le. toase, soare al dreptăţii; deci U
W
fa [te ti'dr fi f ><( Ipgea Ta manuftiHrea iinja, hş
şi luna, Maica Ta, care Te-a
ti pieni III neciiiurile iiieu>. născut, de dureri se stinge,
{j Doamne, Maica Ta, pironit nevăzându-Te.
Mvăzându-Te pe cruce, de a- C i i ' ’ | J iiă ÎH P C m fii d i 'c . l l v r j ij iu a ţ i l
tiitfi !^l niciodută uu mi^ pArA.'eţte.
{ { mară întristare, sufletul ei s’a
w pătruns de cuie şi de sabie. iadul s'a'ngrozit dătătoruie
W
M Niclud<it.\ nu volu uitft poruncile Ttile, cflcl
de vieaţă, Doamne, când pră­
N pnn ele imi Utti vlonţâ. dată şi-a văzut bogăţia lui şi’n
 7 2 6 ______ ____ «0Ş g

U viaţi pe morţii cei legaţi din „Vezi-ne aici: Ucenicul cel jm *

veac. iubit şi Maica, şi cu dulce glas
ku A)un«-aiii mm iitii‘lt'|ii (irvfti lo^i )tivaţu|ii ihi'i,
răspunde-ne. Fiule!“ A strigat U
|i ntn io ft liiv iil'U u iilH l'filc :<unl moH. Curata, cu amar plângând. ^
H
soare luminos după noapte riivt\ iilu l'IV u i 1' t ;('lii rf l» r m i'ii'' >

w străluceşte, Doamne; iar Tu, iiiitiA iJtM j'ru v â i A i i l c iiii'k ' ^

î l după moartea Ta, străluceşti Tu, ca Cel ce eşti de vieaţă ^

mai mult, înviind din groapă dătător. Cuvinte, pe Iudei nu ^
M ca un Dumnezeu. i-ai ucis, fiind răstignit; ba u
^ 1 1! (iriiH 'jiu t ilv '- n !■( I Ittiliuni uni ujmii-,
chiar şi pe morţii lor îi în- ^
M it e o ir u i fi iH tr u iir Io T u lc viezj.
jg ziditorule, priimindu-Te în .1jriil-anisu judui-nţile 1'hIp ciilc* dr€|.'ii' ^
mâ vijju ţinv de juiârnftnlul nni; ^
^ sân pământul s’a clătit de
w frica Ta, Preaputernice, şi pe Nici chip ai avut, nici frum- g
morţi cutremurul i-a deşteptat. seţe, când pătimeai, Doamne; ^
D^ln luala >alt'd . >.ji il pi. mur k-oiiM'
dar mai mult ai strălucit, când ^
CH s,^ urojoz c'isliilclo Tttle ai înviat, şi cu sfinte raze ne-ai u
^ O, Hristosut meul losif şi înfrumseţat. ^
Nicodim cu miruri, într^un chip lutristnt RiiiK peste m.'if^iira, linhiiinc.vlea^' uj:' ^
« deosebit, acum Te gătesc stri- diii* i cuYâiilu< TilU. ^

JH gând: „O, pământe 'nfrico- Ai apus în trup, sub pământ, ^

şează-teî“ nestinsule Luceafăr; şi aceasta
neputând vedea soarele, în a-
Q ju(l«cA|u' 'l'rtii' Till III HUI iilialiit, ca Tu
^ »*ţli lii\fitAti)iiil tiii u miazăzi el s'a întunecat. |{
^ :
iîoamne, ai apusşicuTine-a li IK'V I ‘
1 1 f a L'U" ' ini’l*''I '('■ "" nln
..........
I Jiîiii • ^
soarelui lumină; iar făptura de
cutremur cuprins-a fost, Făcă­ Luna, soarele se întunecă |{ '
tor al tuturor vestindu-Te. 'mpreună. Doamne, şi robi ^ *
binevoitori Ţi s'au arătat şi ^
1111)0) 'iint riivin le le 'l'n U ' ji^^ntru r A(
It’l il mt'u' IVfiiru liiiin m«’H cif'h rual dulci
în mantii negre s’au învest- ^
lii,.’.'kt laii'it'.. mântat. ^
Hatra cea din unghiu o a- ^ufli'Uil iiii-i jiiirur<Mi iii priiin-jiln'. «inr Ic^ui
Tn u'irfii uiliit
H copere piatră tăiată şi peDom-
fS nul-pune ’n groapă un muri- ^(jiiar de-ai şi murit, dar U ,
jj^ tor. Infioară-te de-acuma, tu, sutaşul Dumnezeu Te ştie; ^
ţ| pământ! iar eu cum Te-oiu pipăi,Duni- i
nezeul meu, Mă cutremur", ^
rg I’-rii'K iic liile ui! fwc inin |iii'‘i'[iul [i('iilrii
a strigat Cel cu bun chip. h ^
¥ •Og RFINTEI.OR PATIMI ^ 727
^( — —

îu C i Dolejţiuill curso mj-au iDtins. dar Ucia

poruHCile Tale n’um rAtăcit.
mântui, într’un chip prea mi- ^
nunat. J*
A dormit Adam şi din coas-
SprijitH«!}tp-nih iJiiiiA i;i \ i -ft
tă Iui ’şi scoase moarte; Tu InU 'S';, ţ i'IU l ă s ii ’. i f i i i riiv H— > ■ ^
îl dormind acum, Cuvinte-al Iui
g Dumnezeu, lumii vieaţă izvo- Ca un pelican Te-ai rănit gj
răşti din coasta Ta. în coasta Ta, Cuvinte; şi-ai u
dat vieaţă Tai Tăi fii, care au ^
Moslenit um po vocie loviliaiurilo Talc. <*ft
ole tf bucuria luimii mel«
murit, răspândind asupra lor g(|
izvoare vii. SI
|l| Ai dormit puţin şi-ai dat
AjiMfl-n.i >si iiiA •om mâiilul ţi mirurea voiu ^
viaţă Ia cei morţi, Hristoase, lua amioto do logile Tale. ^
şi 'nviind ai înviat pe cei ador-
jj| miţi, ce din veacuri adormise, Oarecând,Navi opri soarele, t*
^ Bunule. sdrobind duşmanii; iar Tu,
l’us-HQi tîâiHl in irţjnju lueasft pn/.p.'.t- imnin-
Soare, ascunzându-Ţi lumina u
cile Tale, oă iiceastn odute rrn*{ilnlu veijUitA Ta, ai sdrobit pe-al iadului ^
^ r. stăpânitor. ţt
Ue ai şi murit, dar ai dat
Dis[ire{:iit-ul |i ■to,l 'ei cc sp riftnArtflH?..'. ^
vinul de mântuire, viţă, care . fi Tti, (‘»i lorHunl miurinoari* ^
^ izvorăşti vieaţă tuturor; pati-
ma şi crucea Ta Ţi Ie slăvesc. Nu te-ai despărţit de-al Pă- ^
Născocirile omeneşti 1»‘ urAsc, iar Itycn l'u rintelui sân. Milostive; chiar u
U o iubcsc. să fii om muritor ai binevoit
^ Cum au suferit cereştile cete şi în iad, Hristosul meu, Te-ai
îl îndrăzneala celor ce Te-au pogorît. u
^ răstignit. Dumnezeule, când l'a nl tiuilunit o* f*'i rnld'>pf' puiui;-!
ui‘ee!i am uiint iiiv^UAIuriic ’i:iii- ^
^ TevădgoI,sângeratşiosândit?
u
ut Tii eţti ttiliipustul ficutiil lîiiii -ti în ciivfln- Tins fiind pe lemn, Cel ce
ul TdU nftdrtjciucBC eu,
spânzuri pământul pe ape, în ^
O, neam jidovesc îndărăt- pământ, fără suflare, acum ^
î| nic, ce-ai primit arvuna! Cu- pogori; care lucru nerăbdân- ^
noscut-ai ridicarea Bisericii; du-l, tremură. ^
pentru ce dar pe Hristos L-ai D f frioa I’^i /m ->i‘ l! " n " " >' .1 <.a iji'a ţ. Hiă
g osândit ? tem de j lulu. ^

lit‘[Mirtdţi vfi driH mine cel nt‘lct;iiiill vh voiu «Vai, o, Fiul meu!“ Prea- ^
p;izl poruncile Duinne/euliii luuii.
curata jeleşte şi zice: „Că pe Q
In batjocură tu îmbraci pe care-L aşteptam, ca pe-un
jj| Impodobitorul, Care cerul a împărat, osândit acum pe cru- ^
’ntărit şi 'a ’mpodobit tot pă- ce II privesc!"
U 738

P^RUt-am urleoatA 91 d r e p ta te , nu tn â d a E u tnaA n m I u b it p o r u o c lln T h I c , m a i m u lt

ce o r ce^mi fa c sir oib& tute. de cA t a u r u l i^l p ie t r e l e s c u m p e

Astfel mi-a vestit Gavriil, I adul cel cumplit tremura,

H venind din cer la mine: el când Te-a văzut pe Tine, veş-
{| rtii-a spus că 'mpărăţia Fiului nic soare al măririi, Hristosul S
meu este o împărăţie veşnică, meu, şi în grab* a dat din el «
^ ia l u b u iT u lir c a Itt h iu v l e r o b u lu i TAu, cb pe cei legaţi. U
BA BU m ) a o 'lr e p lfi(e a fic  c c i ro& odri
i>t‘ acrea I t invalnliirilt* T hIc am flicrRfll i:i ^
tuaiA ctiloa ncdreapiâam urii
w V ai, s*a împlinit a Iui Si-
meon proorocie, că prin ini- Ce privelişte mare şi gro­
w ma mea sabie a trecut; o, zav' acum se vede; căci al
im Emanuile^ Cel ce eşti cu noii vieţii dătător moarte-a suferit,
(K 'b n mi stj it i n i ; , A irtcplA ud l u â n l u i r m T m voind El să dea vieaţă tuturor! &
9i « Ir e p ta te a c e ml-Hi În g ă d u it .
Mluu iate'a l .v&t&turile Tale De aceea le [|
ccrceteazft sufletul meu. ^
O, Iudeilor! Ruşinaţi-vă mă­
car de morţii înviaţi de Dă­ ^oasta Ţi-au împuns, Mâi- I
tătorul vieţii lor, Cel pe care, nile Ţi-au pironit. Stăpâne; şi g
pismătareţ, L-aţi ucis. cu rana Ta din coastă ai vin-
F* m iU u u r u b u l T ttu il u p a l> utitttutoa T h decât ne 'nfrânarea mâinilor ^
f i m â tova(ft I p g l u i n i e T tilo
strămoşilor. g|
S’a cutremurat şi lumina Ltt'i^.’upurirfa cuvintelor taiu lumiDează ţi ^
tift înţf'li'pciunc celor iii*vino\ft{i
soarele şi-a stins-o, când în
groapă Te-a văzut neînsufle- Oarecând jelea toată casa
ţi ţit; nevăzuta mea lumină, pe fiul Rahilei; iar acum pe %
' Bunule! al Fecioarei Fiu II jelesc Mai- ^
Ti« m int fij. iiiU-leptei-ti' mA cn ha ca Lui şi ceata ucenicilor. îh
Iirkep uivfiţAiurilf Talc ÎH
Uurii iiH'H )im <le8ch)xi nnt MiiKpinat, câ de
Cu amar plângea Preacu­ puruucile T(ili> Htiiit Infictut ^
rata Maica Ta, Cuvinte, când Palme şi loviri I s'au dat ^
pe Tine Te-a văzut acum în Iui Hristos peste faţă. Celui
mormânt; ne ^nceput şi ne- ce cu mâna Sa pe om plăs- M
^ grăite Dumnezeu I
mui, şi-a sdrobit cu totul ale U
V f f u lM v r e o jftt i n lu i n z e D o m n u l. oA
lu tio ii n u fitric u t i< gCB T a
oa
fiarei fălci.
Maica Precista omorîrea lilnkul m eu auzi 1, Uoanine, <‘U judccatu Ih
m a vieazM
Ta văzând, Hristoase, cuadânc'
amărăciune, Ţie-Ţi grăia: „Să Toţi cei credincioşi, cu ’n- ^
nu zăboveşti, Vieaţă, între groparea Ta scăpaţi de moar­
morţi!" te, Iţi cinstim, Hristoase-al
 SFINTELOR PATIMI
§0t 729

nostru, cu laude răstignirea Arimatianul jalnic T epogoa­

şi 'ngroparea Ta acum.
S l a v i T aU kIui
W(
Cel făr’ de *nceput Veşnice
Părinte, Fiu şi Duh Sfânt, în­
îiw tăreşte stăpânirea 'mpăraţilor
împotriva duşmanilor, ca un
bun.
iHf
fiouQi p u r u r e a , şi Iu v e c ii v e c ilo r . A m lo
m ■ ii
ră şi 'n mormânt Te 'ngroapă,
F iu l u i «i S f fta tu lu l D u h . IzbA veşte- nift d e c le v e t ir e a o a m e n ilo r ţ i v o iu
p ă z i p o r u n c i le T a le .
De mir purtătoare, mir Ţie,
Hristoase, Ţi-aduc cu sâr-
guinţă.
Fă Ră A tr ă lu c o s a c ă f a la T a p e s te r o b u l T ău
şi m& iQ v a tâ lei^ iulrile T a lc .

4H(
Ceea ce-ai născut,Precurată Vino ’ntreagă fire, psalmi de
Fecioară, vieaţa, potoleşte des- îngropare lui Hristos să-I a-
ducem.
binarea ’n Biserică şi dă pace,
K
K
ca o bună, tuturor. R Â u r i d e a p ă v a r e ă u c h ii m e i,
se p ă z e ş te le g e a T a.
p e n ir u c ft ou

)N{ Se r e p e tă tr o p a r u l In t A iu ;
N Pe cel viu cu miruri, ca pe-un
Cuvine-se, dar, să cădem la mort, să-L ungem cu mirono­
Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce siţele.
i W
I K mâinile Ţi-ai întins şi-ai sdro- iir « ‘ |)t eifti T u hoam ne. d r e p te « u n i ju d e ’
K bit de tot puterea celui rău. c fiţlle T ttlo.
Vi
ţţ l'r m e a z & E c le u ia m icft şi E '.'fo o isu l Fericite losif! Trupul ce dă
sfânt eşti Dumnezeu] Dostru. Cel ce Te viaţă, al lui Hristos, îngroapă.
odibae»ti pre scauDul măririi cel de Heru­
vimi. şi Ţie mărire Ui ioăltăm, impreuoA şi Ia\ftţ\t ir i li i 'l'a lc N unt d re p te ţi in t r u to tu l
Părintelui Tău Cel fără d e Inceout ţi prea p re a a d e v ă ra te
Bl^ntu'ui şi btiDUlui şi de 7 pată Făcătorului
H Tău Dub, acum şi pururea, ei In vecii vecilor, Cei hrăniţi cu mană lovesc
A nun
cu piciorul în Binefăcătorul.
î? S? S? ^ Sf S?î? ?? ?? S?Sf î? î? T o p llu - m 'u m de r â v iiir e . M i z iit d oA v r » ] iu a ţ ii
T fli n e s o c o te s c î n v ă ţ ă t u r ile T a le

STAREA A TREIA cei hrăniţi cu mană, oţet şi

(‘Me.'jle hI troilc!i pruot; »ui Hi)};ur prcutul, cu fiere Ţi-aduc, Hristoase
dică u numai uuiH l).i|m începe cu
|{lns dulcA ^1 Hfdili cuviinţA cAntaroa
al meu.
ij itsui i i ! i t ‘H C u ^ ăa tu l T a u e l ă m u r it şl c u r a t şt r o b u l T au
l-o iu b it şi 1<a p r e ţ u it
W C iu li Miiri! n iin i’ tii;^ i i i i l i i i ' j l i ' n rm la n ţi
rtpre coi uo iubeai* uumelt* Tău O) ce nebunie I Pe Hristos
Neamurile toate laudă'ngro- omoară cei ce-au ucis pe
w păriiŢi-aduc, Hristoasealmeu. profeţi.
Ifilflre!}le po-?it mi'i ih urm«zr «'iivAmtil Tău M ic V n e lu a t In scumă am font dar le g ile
fi sA au u.a blâp&oeaBcă uloKi fărâd^lrtrc T e le o u le- um u ita t
 730 •os « iîji.m A So*
u
Ca rob fâr' de minte, a tră- Plângere pornit-a Maica
dat luda pe-Adâncu ’nţeiep- Preacurata, când ai murit,
w ciunii. Cuvinte. ^
îH»
Dreptatea l’a e dreptule in vono !;i les^oa Th Apropiutu-s'rtu col ce cn;(Pii vicleşuguri m JHf
e udevftnil curat. (lela leyea Tu H’au depărtat.
W
^ Rob ajunge-acuma vicleanul Vin cu mir, să-L ungă, de ^
de Iuda, cel ce-a vândut pe mir purtătoare, pe Hristos, ^
Domnul. mirul ceresc. ^
jî^ Necazuri ţi u«vul de uiA iitipresoarâ, poruii A,i»rortpe e^tl Tu. IJoumne, şi toate poruncile ^
cile T«l«* «unt inftngft’crPtt mea. Talc sunt adcvAr.
’ Zis-a înţeleptul: „Groap’- Cu moartea pe moarte o ^
^ adâncă este gâtlejul jidovilor".
omori Tu, Doamne, cu sfânta
^ Dreptatea inviţăturllor Tale e ve^nii-a, (l/l ml
înţelepciune şi voiu Irâl
Ta putere. |{
Dciii iuceput InvfiiftturlieT«iele-ani cunoscut, ^
La viclenii jidovi, căile lor cfi pe lotdcauua le-al întemeiat. ^
«Mţ strâmbe curse şi ciulini suni
Piere^amăgitorul, scapă a-
^ I'heinrttu-Ti* am iliii louta luiiiin in''u. MU/i-nio.
Iktam ae şi vulu piizi a^ezfirainti liJ Tale.
măgitul cu 'nţelepciunea-Ţi,
Doamne* ^
losif şi Nicodim pe Domnul Vezi Btrfimtoarea mcfl $i ml Izbăveşte, câ M
îngroapă, cu toată cuviinţa. ■ Itţea Ta n'ţiţn.uilat. ^

^ Cfttre Tine nni strigiit, mj\ntueîte-niă ei volu

^ urma leRiulrile Taie Cade vânzătorul în fundul ^
W gheenei, în groapa stricăciunii.
Slavă Ţie, Doamne, Cel ce
dai vieaţă şi 'n iad puternic lumi piirtt' 1 ^1 III i apfirrt; dupfi cuvântul Tiiii
Mi'i îiiviftreHîii y
w pogori,
^ Pânft QU rusar zonlo Te chem, c&ci in cn-
Curse şi ciulini sunt căile ^
^ vftotul TAu nădAiducsr, lui Iuda, celui nebun şi viclean. ^
kM *
IWaica Preacurata se jelea, I)p]isrte t'Bti' niAntuirca de cel pflctiuti- fi’ ^
poveţele Talo n'au cântat
SS Cuvinte, pe Tine mort văzân-
ÎS du-Te. Pier răstignitorii, împărate- jHt
Mii Tnmnt« de elrflji» d im in o tii deschid o r h ii nipl a-toate, dumnezeiescule Fiu. ^
kH va h M II Iftnres** lu invftţfltupllo T jiIq .
Muiti‘ 8 indurările lHle. OoaiiiDr. darut-;te-:).
Î3 I^rimăvară dulce, Fiul meu vieiiţa. dupA intfl.dulnlclt' ToU' ^
prea dulce, frumseţea und'
Toţi pier, împreună, în groa- ^
MV Ţi a apus?
MH pa pierzării, bărbaţii sângiu- W
^ Anr.i, i>iinniot‘, i;taMii meu. dnp& bundtHtca
Th si du|iA v(dnţa Tii dflriic-lt' mi vii-alA riior.
j»w
 im
^ SFINTPr.nn PATIMI §«• 731 ^
--- --- ---- - ^
MuHi siinl cci cari mft prijiODCPc «I mo ue- l'ol ce lubenc kgpfl Ta do mnllfl pare *• ^
oi^jfH', dur iJ cI h iuvft().turilo Tale vor bucura i^l uimica nu-i va iniptfdKt-a ^
Qu m'»ni ab&tii(
Te-ai suit pe cruce, Cei ce
¥i
Fiule din Tatăl, împărat a altădată umbrişi poporul sub ^
toate, cum ai primit patima? nor.
" i/iit am pe vânzAtorii ticâloţ! ti iu'am scârbit
In ajutorul TAu, Doamne. oâdflJdueBc 9I
( Aci tiuvinttle Ta!c iiu le pftzpftc.
poruncile T*le le InriepllneM-

W
Maica, mleluşeaua, Mielul ei De-mir-purtătoare viind Ia ^
W pe cruce văzându-L,s’atânguit. ’ Ta groapă Ţi-aduceau, ^
¥^
¥^ Vi'/.i, i;ftl iubesc iiovyiilo 1' le, lli)aniiu\ Doamne, miruri. u
¥i viazfi-mă ilupâ buuftlfltei Ta
« Sufletul mou urmează iuvatfttu'ile Tale <-1 le ^
W{ ITupul ce dă vieaţă losif ÎI în­ iubeşte mal pre sus de ţoale ^
W
W
groapă 'mpreună cu Nicodim. Scoală-Te, 'ndurate, şi pe
W
H ■ii'.uriil p loinolla r iviiift l»r Tale si ti»a(ă noi ne scoate din a gheenei ^
hotfiriroa jaJeuftţilor TaJo e \eşuicâ
W groapă! H
W M u lt în lă c rim a tă a strig a t
PftzU-fim. Doamne poruncile ţi legilp Taie ^
Fecioara, rărunchii pătrunzăn- «I loafp cftile mele funt loalutra Ta. jfţ
W
«H( du-ş!. ^Doamne, înviază", zice ^
/
fiiiiiirii riitl prigonesc In znilur. ca uuojai du vărsând lacrimi Maica Ta ce ^
judecAţilo Tale luâ leai
W Te-a născut. ^
«H( Qj a mea lumină, Fiul meu
!M
<prea dulce, cum Te-ai ascuns HugAidutiert mea. DoHinn**, ajtiiiyc Ia llu»
luţclepţcţtQ-nift dupa făj^ftdulnţa Ta. ^
în groapă? inviază, ’n grabă, alungând ^
W
HururttUMii'a.ii III* i"iv,i) IU' Tn'r ■':i Cel durerea Curatei tale Maice! ^
L'i‘ iJ:i lio ;iviitie
iH? Ia line Rtruliaiâ cererea mea yi mâ iZ' ^
NU mai plânge, Maică, pe bilvcijte dup6 cuvflnlul Tflu ^
H
H Adam şi Eva; ca să-i slobod. prinse-au fost de frică ce- ^
¥i Eu suîăr
reştilecete, când Te-au văzut ^
« Mlnciiirirt t* &i u diH[ir'‘(iM nr, Iar Icgra mort, Doamne. ^
W Trt <1 lUtH'SC.
W
W piui meu, slăvescu-Ţi înalta Laudfl-Ţi vrtr rftsti buzele mele. »ft m'al In-
vftţttt poruncile Tale.
u
« ’ndurare prin care rabzi a- iartă de greşale pe cei ce,
cestea. cu frică, cinstesc a Tale pa- JMf
« I)m şHjit(> ori in i\Ti latul, DoMiiru' prulrii tinii. ^
jiidiM'ftlile Tiiliî crli! dr.'i'fi’
H l.iuilia mou va vviiti cuvântul TMi, cu (oale ^
Cu oţet şi fiere Te-au adă­ poninellfl Tale Bunt drepte

W pat, Doamne, gustarea veche O, înfricoşată, străină vede- ^

s’o strici. re; pământul cum te ascunde! ^
 ;A A A .

H ţ 732 •98 SLUJBA So*

Ut --- ----------------
Q Sâ-mi viâ m&na Tu. Doamae. la « ju to r c& c o m p u n e r e a i u i P e t r u L a m p a d a r le .
g poruncile Talc om ales G l a s u l a l 5 - le a :

^ Altâdat* un losif Ţi-a slu- B in e evti c u v & n ta t, D o a m n e . In^ntA-De p r e o o l

iQ d r e p t â r ilc T a le
wţ jit în fugă şi-acum Te 'ngroa-
oborul îngeresc s*a mirat
îl pă altui.
r)i>rit am, Ouamao, mâaluiroa Ta şi lejteaTa
S văzându-Te între cei morţi
socotit fiind şi puterea morţii,
tu e destâtarea mea.
Mântuitorule, stricând şi îm­
Plânge, Te jeleşte Preacu- preună cu Tine pre Adam scu­
jg rata-Ţi Maică, Tu fiind mort,
lând şi din iad pre toţi slobo-
ti Cuvinte.
zindu-i.
^ Viu vs fi sufletul meu (ji To va lâuda şi lu-
(|l^ decăţlle Tdle vor ajuta mie. B in e eeti c u v fto ta t, D o a m n e . >
ux
^ Spaimă ia pe îngeri de gro- Pentru ce miruri, prin mi­
zava-Ţi moarte, o, Făcător a lostivire, cu lacrămi o, uceniţe
^ toate î amestecaţi? îngerul cel ce a
^ R&tficit am ca o uaie pierdulA; cautft pe robul
strălucit în mormânt, a zis mi­
TAu. cA poruDcilf ule du K' um uitat. ronosiţelor: Vedeţi voi groapa
şi înţelegeţi, că Mântuitorul a
Până 'n zori, cu miruri Ţi-au înviat din mormânt.
stropit mormântul cele înţelep-
B in e e ş d c u v & n ta t, D o p m n e ...
îî Foarte de dimineaţă miro­
Caută upr^ miue, Doumne, mă mÂotuIt^ţite.
nosiţele au alergat la groapa
Pace în Biserici, lumii mân- Ta, tânguindu-se; ci înaintea
î| tuire prin Invierea-Ţi dă-ne! lor a stătut îngerul şi a zis:
^ Siavă Tatâlui !ţi Fiului ţi Slântului Uub. Vremea tânguirii a încetat, nu
Îl O, Treime Sfântă, Tată, Fiu mai plângeţi, ci apostolilor
jg şi Duh Sfânt, lumea mân- spuneţi învierea.
tuieşte. B iu u e;;ti c u v â n t a t , D o a m n e - ..

W Şl acum şi pururea, Id vecii vecilor, Amlo Mironosiţele femei, cu mi­

Robilor tăi, Maică, dâ-le ca ruri viind la groapa Ta, Mân­
H să vadă ’nvierea Fiului tău! tuitorule, au plâns; iar înge­
8o rt'pelă troparul tnlâni
rul cătredânsele agrăitzicând:
Pentru ce cu cei morţi pre Cel
^ Neamurile toatelaudă’ngro- viu socotiţi? Căci ca un Dum­
4H( pârii Ţi-aduc,Hristoase al meu. nezeu a înviat din mormânt.
S la v ă , a T r e l m e i ;

Şi IndiitA i'ftntiiri Inchinămu-ne Tatălui şIFIu*

LîlNl'X (.'VAN'rAUILl<: INVIEKll lui şi sfântului Duh, sfintei
■r *r ■T'î' * r * r i"î“î ' r ‘î ' T ‘r »4
 •ftg SFINTELOR PATIMI go» ■/33 ^

Treimi într'o fiinţă cu serafi- şeade în sânurile Tatălui, cum

I mii strigând: Sfânt,sfânt,sfânt S’apusîn mormânt ca un mort,
^ eşti Doamne. Cel nemuritor; pe Care-L în- ^
i^i aQum, a N&scâioarei; conjoară cetele îngereşti şi-L ^
slăvesc împreună cu morţii cei ^
Pre dătătorul devieaţănăs-
din iad, ca pre un Făcător şi ^
S cându-L, Fecioară, de păcat
Domn.
« pre Adam Tai mântuit şi bu-
w curia Evei în locul întristării Apoi M fnce ceUre tlio EvanfthoUa dila
MtUeiu ikik
S ai dăruit; şi pre cei căzuţi din ff*e
U r f i a d o a a zl, c a r e v io e d u p ă V iD e rl .,
H vieaţă i-a îndreptat la aceeaşi,
) DTlerea Iul Hrlstos
K Cel ce S’a întrupat din Tine, au xitiA»,
g Dumnezeu şi om. Ci iiitlulă Pâalcnul Ml ţi apoi c&olAm
A Uluia CANONl'L
de trei ori
Irmosul douA ori, lain tr<>parele pre 12 ^i
Ecteola cea micâ şl nr( st Urayi IrmuHui, ia Hinândouft fttraDele.
impreunQ.
]|^ Hcfonit ffn
Vci'Rt ( in>Mi ii&lu ClnturiMi intAin \dtih ia a
ti Că Tu eşti împăratul păcii, ti Ht'Mte frtt’i'rei iiii Mdri’O monahul. Episcopul
[•Inintuhii.
jj| Hristoase Dumnezeul nostru, Kt*
M şi Ţie slavă înălţăm, împreună Irmoaseie suni fa<oroa unei Teniei c(>o chooia
Casia Iar., duln < >0-h câiilure până la alărşii,
şi Părintelui Tău Celui fără îiiccrca Iul Cbir ( osoia.
^ de început şi prea sfântului şi •\UrA de Irmoase, celelallf tropare In grereţite
bunului şi de vieaţă făcătoru- HU acest aeroKlih: Kal tr,[j,ipov vi 1if.iv.tii {iiXxo
'U^a, hdicfl ■„Şi aKtfizIliiuiISiinibAtfl cva mare'
jj^ lui Tău Duh, acum şi pururea
(' nînrea 1 m. g’asii] h! i Mvh, Irmos
şi în vecii vecilor.
re Cel ce a acoperit cu va- ^
P
Apoi c&Qt&m Sedeloa zilei, glasul j
Podoble; Mormântul Tău., Iul mării oarecând pre ţ i
IS Cu giulgiu curat şi cu mires- „gonaciul tiran, sub pământ g
î| me dumnezeeşti a uns preacu- „L-au ascuns feciorii celor S
g rat trupul Tău losif, cerându-l „mântuiţi. Iară noi, ca fe- gj
(j| la Filat, şi l-a pus în mormânt „cioarele, să cântăm Domnu- ^
g nou. Pentru aceasta, mânecând „lui; căci cu slavă S'a prea- ^
Q mironosiţele femei, au strigat: „slăvit**:
ţ| Arată nouă, precum ai zis mai
H înainte, Hristoase înviereaTa. Doamne, Dumnezeul meu,
niavA, acum; allA Sedelol, i^lai «i
cântare de petrecere şi laudă
podoble aceleaşi de îngropare voiu cânta Ţie,
it Spăimântatu-s'au cetele în- Celui ce mi-ai deschis intrările
fii
ri ggerilor,
vi i i v i ^ văzând pre Cela ce vieţii cu îngroparea Tap» V»^
£E5ras$$t
 734 «)§ 8JAJHA
H

n moartea şi iadul cu moartea giulgiului. Mântuitorule, şi cu

H ai omorît. mormântul ai deslegat pre cei
legaţi, cari strigau: Nu este
n Sus pre scaun şi jos în mor­ sfânt, fără numai Tu, Doamne.
H mânt, cunoscându-Tecele mai
presus de lume şi cele de sub In mormânt şi sub peceţi
pământ, Mântuitorul meu,s’aii Te-ai cuprins, Nemuritorule, ftf
H
« cutremurat de moartea Ta; că de bună voie; că puterea Ta ftn
mai presus de gând Te-ai văzut Ţi-ai arătat prin fapte, cu dum-
H
H mort, începătorule al vieţii. nezeeasca lucrare, celor ce xt
« cântă: Nu este sfânt, fără nu­
n
H Ca să umpli toate de slava mai Tu, Doamne, iubitorule
H Ta, Te-ai pogorît în cele de
de oameni.
« desubtul pământului; că nu s’a Sedeltitt. {Jiloflul I iu
H ascuns de Tine statul meu cel InsAtji pixloliin
H
*ii din Adam şi îngropându-Te HK
m’ai înoit pre mine cel stricat, Mormântul Tău, Mântuito­
ff> lubitorule de oameni.
rule, ostaşii străjuindu-l, morţi
H s’au făcut de strălucirea înge­
H CAnIapw n n Wa , Iru m »
rului ce s’a arătat, carele a
H kk
H re Tine, Cela ce ai spân­ vestit femeilor învierea. Pre
H
H
H
P zurat pre ape tot pămân-
„tul fără ţinere, văzându-Te
Tine Te mărim, pierzătorul
stricăciunii, la Tine cădem,
H
H „făptura spânzurat în locul Cela ce ai înviat din mormânt,
H la unul Dumnezeul nostru.
n „căpăţânei, cu multă spaimă
n
„s’a cuprins, strigând: Nu este Slnvrt, ijii tdt ai’t'Biiia

H „sfânt,fărănumaiTu, Doamne. l'Aoturea n 4-a,

¥i
H
închipuirile îngropării Tale C merenia Ta cea dumne-
H
f* le-ai arătat, înmulţind vede­ zeească pre cruce, mai
H „înainte văzându-o Avacum,
H niile; iar acum cele ascunse
H ale Tale, văzute le-ai făcut cu „spăimântându-se a strigat:
H „Tu ai tăiat tăria celor pu-
dumnezeească bărbăţie şi ce-
H
lordiniadjStăpâne, cari strigă: „ternici. Bunule, unindu-Te cu
H „cei din iad, ca un Atotpu-
H Nu este sfânt, fără numai Tu,
H
Doamne. „ternic“.
H
H Astăzi ai sfinţit ziua a şap­
H htinsu-Ţi-ai palmele şi ai tea, pe care o ai binecuvântat
H împreunat cele depărtate de îrttâiu cu încetarea lucrurilor;
demult; iară cu înfăşurarea că toate le prefaci >şi le în-

H flO§
¥i
noeşti odihnindu-Te, Mantui-
iHt torul meu, şi iarăşi,zidindu-ne.
^iruindTu cu puterea Dum-
H nezeirii, sufletul Tău delatrup
^ s’a despărţit; că a rupt amân-
n două legăturile: a morţii şi a
ţ| iadului, cu puterea Ta, Cu-
^ vântule,
|I^ Iadul întâmpinându-Te, Cu-
H vinte, s'a amărît, văzându-Te
{| om îndumnezeit rănit de bă-
tăi şi Atotputernic; şi de în^
îl fricoşatul Tău chip a rămas
fără de glas.
^ CAnthrun a .'i n. Iruiuii:
îl I umina cea neînserată a
^ dumnezeeştii arătării
îf „Tale, Hristoase, care s'a fă-
î^ „cut spre noi, pentru milosti-
^ „virea Ta, Isaia văzându-o,
„de noapte mânecând a stri-
M „gat: învia-vor morţii şi cei
îl „din mormâturi se vor scula
„şi toţi cei de pre pământ se
„vor bucura“.
'noeşti pre pământeni, Zi-
n ditorule, făcându-Te pămân-
}| tean; şi giulgiul şi mormân-
tul arată taina ceea ce este
îl întru Tine, Cuvinte; că sfet-
jj| nicul cel cuvios, însemnează
H sfatul celui ce Te-a născut,
îl Carele m'a înoit întru Tine cu
H mare cuviinţă.
Prin moarte ai prefăcut o-
H morîrea, prin îngropare stri-
u
SFINTELOft PATIMI §o* 735
căciunea; că nestricăcios ai
făcut trupul pre carele i-ai ^
luat, cudumnezeeascacuviinţă
făcându-1 nemuritor; că tru- «iţ
pul Tău, Stăpâne, n’a văzut ^
stricăciune; nici sufletul Tău km
n’a rămas în iad, carele este ^
lucru strein. îrt
Ieşind, Ziditorul meu, din gj
ceea ce nu ştie de bărbat şi nn
împungându-Te cu suliţa în ^
coastă, dintru aceea ai făcut
înoire Evei, făcându-Te Adam, ^
adormind mai presus de fire ^
cu somn făcător de vieaţă şi
ridicând vieaţa din somn şi ^
din stricăciune, ca un Atot- kn
puternic. ^
H Ha IrmoH ^
#r*f
P rins a fost, dară nu s’a ^
ţinut în pântecele chitu-
în n â n + p p p t p riiîtii- xn
^
„lui lona; că al Tău chip pur-
„tând, al Celui ce ai pătimit ft'r
„şi îngropării Tc-ai dat, ca Sr
„dintr^o cămară din fiară p ^
„ieşit şi a strigat străjerilor: kti
„Cei ce păziţi cele deşarte şi ^
„mincinoase, mila voastră o kt
„aţi părăsit**. ^
an
Omorîtu-Te-ai,darnuTe-ai ^
despărţit, Cuvinte, de trupul pe ^
carele ai luat; că de s'a şi
stricat Biserica Ta în vremea ^
patimii, ci şl aşa un ipostas m
era al Dumnezeirii şi al tru- ^
pulul Tău; că întru amândouă ^
« 736
-
^ unul eşti, Fiul şi Cuvântul lui
j| Dumnezeu, Dumnezeu şi om.
U gueşte toată zidirea, văzân- irt
Greşala lui Adam a fost
¥¥. ucigătoare de om, iar nu uci-
^ gătoare de Dumnezeu. Că de
a şi pătimit firea trupului Tău
u celui de ţărână. Dumnezeirea
g a rămas fără patimă; că stri-
H căciunea cea din Tine o ai
îl prefăcut întru nestricăciune şi
n dintru înviere ai arătat izvorul
vieţii cei nestricăcioase.
^ mpărăţit-a iadul preste nea-
I au strigat: Aceasta este Sâm- ^
{J^ mul omenesc, dară n'a rămas
în veac; că Tu, Puternice,
puindu-Te în groapă, cu palma
jj^ cea începătoare de vieaţă ai
^ rupt încuetorile morţii; şi ai
propoveduit, celor ce dor-
W miau acolo din veac, izbăvi­
ţi^ rea cea nemincinoasă, făcân-
H du-Te, Mântuitorule, întâiu
sculat din morţi.
Ci)Uiiao, glasul h 1 i >leu.
C^la ce a încuiat adâncul,
S'a văzut mort şi cu smirnă
M şi cu giulgiu înfăşurându-se,
HS în mormânt s’a pus ca un
Ji mort, Cel fără de moarte, şi
ÎS femeile au venit să-Lungă cu
mir, plângând cu amar şi stri-
w gând: Aceasta este Sâmbăta
cea prea binecuvântată, întru
care Hristos adormind, va
învia a treia zi.
\( i '5
cel ce cuprinde toate, S’a h
înălţat pre cruce şi Se tân- ^
du-Lspânzurând gol pre lemn; ^
soarele şi-a ascuns razele şi ^
stelele şi-au tăinuit lumina şi ^
pământul cu multă frică s’a
clătit, marea a fugit şi pietrile «
s’au despicat şi mormânturi ^
multe s’au deschis şi trupurile
sfinţilor bărbaţi s’au sculat; xn
iadul jos a suspinat şi jidovii ^
s’au sfătuit să hulească învie- «
rea lui Hristos. Iară femeile ^
băta cea prea binecuvântată, m
întru care Hristos, adormind
va învia a treia zi.
SIN AXAR
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA SÂMBĂTĂ
Sioaxarul din Minei, apoi aceita
|D sfâota şi marca Sâmbătă, prâzouimkgro
parea dumaezeeasca şi Irupeascft a Mftutui
torului Dustru iisus Hrif-tos şi rofcorlren in ^
iad. prlD care neamui nostru liind cbemat ^
dio stricăciune a fost mutat spre viaţa veşnică. M
Stihuri M
citaşi, degeaba mai păzi(l mormftotul.
iM
^
(.ăcl pe Cel ce-i viaţa nu-L ţine pământul 1 JJ
ele patruzeci de zile ale postului
M
^
mare întrec pe celelalte ziie: iar mai m
mare decât acestea este săptâmăna u
cea mare; şi iarăşi mai mare decât săptă-
mâna mare este această sfântă şi mare Sâm-
bătă. Se numeşte săptămâoa mare du peoiru ^
că bilele ei ar fi mal mari sau ar avea mai
multe ceasuri, ci peotrucăln ea B'uusăvăr'
!;it, şi mal cu seamă azi, miounMe msri şi
m
^
mai presus de fire şi faptele neobişnuite ale
Mântuitorului nostru. Căci după cum la întâia M
facere a lumii, Dumnezeu, săvârşind to<te n
luo urile, şi in urmă in ziua a şasea a creat M
pe om, făptura cea mai de seamă, i«r ic ziua ||J|
a KBptea s'a odihnit de toate lucruriie Iui d
 •0% SFINTELOR PATIMI §» 737 ^

tt bliiitil ziua, numindu-o Sâmbfitii, (;are se pentru a nu si’ pune la iîiiinl.i!;. in\ rim
lălciieijte odihnă, tot a^a fji In hicerea lumii Domnului, odiita ce era Ktram.i :,i pii/.a ;-i
colei spirituale, săvârijind toate in riiipul cel pecctea. Dar (loodată iadul so siraiuri
mul bun, în ziua a gasea h creat din nou pe cuprins dr fimiţi'ii lănd simti' (icLi'M.i ii.m
omul stricat şi inoindu-1 Iară;?! prin crneea ture a Domnului: ri diipa [niiinii vicn.i- nvlut
cea de viaţă purtătoare s'u odihnit inca odată afară, din priciii'i iotihitirii ncdicilt' h,i Kn
cu o odihnă desăvârijliă, d<j loate lueiuriie Hriîito.s, piatra cea tiue şi diQ i'îii'Ul h ' l'I i u - fiK
lui. dormind ud somn dătfttur de via|â şi lui..'<i pe cei cei mâncase şi-i ţino i d.n v.-ac
mântuitor. Cuvântul Ini Dutuuczeu u stat cu in pântece.
t^u^JUl in mormânt, iar cu Bufletul lui curat Cu potiorirpii Ta nespiisă, liri^im se. iMnu- Kn
!ji dumnezeesc se pogoară şi in iad, Sulictui nezeul nostiu, milueşte-ne pe r.oi, /Xuiiu, ffn
a fost despărţit prin moarie de trup şi l-a fcn
dat in mâinile Tatălui. Tot Tatălui i-a dat şi Cântarea b 7-a, Irmos;
propriul Său sânge, îără să-i îie ecrut; iar îr*f
egrăita minune! Cela ce a sis
sângele lui a fost preţ de răscumpărare pen­
tru noi. Sufletul Danuiului n’a fost ţinut in
iad ca sufletele celorlalţi sfinţi. Uuni putea
oar.' să fie linut odată ce Q’avea asupra lui,
N izbăvit în cuptor pre cu- ^
„vioşii tineri din văpaie, in itn
ca ceilalţi drepţi, nimic din ^)le^tenlul stră­
moşesc? Dar aici duşmanul nostru, diavolul,
„mormânt Se pune mort fâră
n'a luat sângele prm care am fost rSăOum- „suflare, spre mântuirea noas- fUt
p&raţi, cu toate că noi eram in tstăpănirf^a
lui. Cum putea oare să ia sângele lui din
„tră a celor ce cântăm: Mân- fcn
altă parte decât dela Dumnezeu'.' Dar oare „tuitorule, Dumnezeule, bine ^
tâlharul de diavol putea b:‘!-1 ia chi:T pe
Dunmezeu ? Domnul nostru lisu-^ Hiistos a „eşti cuvântat. KK
locuit trujieşte in mormânt ţi cu Dumnezei­ icn
rea, care era strâns unită cu trupul. A fost
Împreuna cu tâlharul in rai; a fost şi in iad,
Rănitu-s’a iadul, primind în ^
după cum 8'a spus, împreuna ou sufletul lui inima sa pre Cel ce S^a rănit ^
la(]umiie;ieit. Intr'un chip mai presus de fire
ca Uuiouezeu nescris Împrejur era cu Tatăl,
în coastă cu suliţa şi a sus- ^
impftrâţind împreună cu Dultul. Kra preiuiin- pinat topindu-Se de focul cel ^
deoi; iJuamezeirea n’a suferit nimic in mor-
toâQt, după cum n'a suferit nimic pe cruce.
dumnezeesc, spre mântuirea
Trupul Domnului a suferit şi stricăciune, noastră a celor ce cântăm; ^
adică despărţirea sufletului de trup, dar nici
decum stricăciune in iuţelesul um i putreziri
Mântuitorule, Dumnezeule,
a trupului şi o mmicire desăvârşită a mădu­ bine eşti cuvântat. jî
larelor Iar losiî. pogorind de po cruce sfân­
tul irup al Domnu ui, l-a inraoi'măntat îutr’un
mormânt nou, punând o |)iatră foarte mnre B ogat este mormântul, că ^
laintrarea mormântului. I:i adevăr, Iudeii s’aii
dus Vineri la Pilat şi i-au spus: „Domnule,
primind în sine pre Făcătorul
ne-aii adus aminte, că Inşelăiorul acela a ca pre un adormit, s*a ară- ^
8pus pe când trăia, că după trei zile se va
sjula. Ni se pare că este bine ca prin pute­
tat dumnezeească vistierie de
rea ta să porunceşti să se întărească mor­ vieaţă, spre mântuirea noas- Sr
mântul cu ostaşi". Dacă este un inş.-lă'or,
pentru ce, Iudeilor, i-aţi «Rcultat cu râvnă
tră a celor ce cântăm: Mân- ^
cuvintele tui pe când trăia ? Dar când a spus tuitorule, Dumnezeule, bine
Hnelos: „Mii voiu sculu?“ Poate ca Kvreii
au scos asta din pilda cu lona. Nepreşit el eşti cuvântat. ^
sunt fără de judecată când cer să fie Întărit
mormântul ca să nu se fure cumva trupul.
O, cât Hunt de lipsiţi de judecată! Nu ştiau
D upre obiceiul morţilor, pu- ^
c4 ceeuce făceau in sprijirul lor o faceau nerea în mormânt a primit ^
Împotriva lor! Pilat a dat poruncă şl ei îm­
preună cu o ceată de ostagi au Întărit mor
vieaţa tuturor şi L~a arătat ^
mântui şi l-au şi pecetluit. Şi s’a făcut asta pre El izvor învierii,spre mân-
 738
H tuirea noastră a celor ce cân-
|J| tăm: Mântuitorule, Dumne-
îS zeule, bine eşti cuvântat.
U na era Dumnezeirea lui
jj| Hristos în iad şi în mormânt
H şi în Edem nedespărţită, îm-
î| preună cu Tatăl şi cu Du-
m hui, spre mântuirea noastră
a celor ce cântăm: Mântuito-
rule, Dumnezeule, bine eşti
H cuvântat.
>uvftBt«ro& 8 8-a. Irmo*
W păimântează-te,înfricoşân-
du-te cerule, şi să se clă-
„tească temeliile pământului.
jj| „Că iată. Se socoteşte între
î l „cei morţi. Cela ce locueşte
„întru înălţime, şi în mormânt
jHţ „mic ca un strein se primeşte.
„Pre Carele tineri bine-L-cu-
wt „vintaţi, preoţi lăudaţi-L, po­
li^ „poare preaînălţaţi-L întru toţi
U
Hî S trlcatu-s'a locaşul cel prea-
curat, dar împreună a ridicat
iHţ cortul cel căzut, că al doilea
Adam, Cel ce locueşte întru
jg înălţime S’a pogorît la Adam
^ cel dintâiu, până la cămările
iadului. Pre Carele tineri bi-
ne-L-cuvântaţi, preoţi lăuda­
ţi ţi-L, popoare prea Înălţaţi-L
Jg întru toţi vecii.
M I ncetat-a îndrăzneala uceni-
cilor, iar losif cel din Arima-
|i^ tea s’a arătatinimos, căvăzând
6 L U JB A go» frU
mort şi gol pre Dumnezeul Cel g
preste toate, L-a cerut şi L-a ^
îngropat, strigând; tineri^
bine-L-cuvântaţi, preoţi lău-
daţi-L, popoare prea Înălţaţi-L
întru toţi vecii. ^
O , minune nouă! O, bună-
tate! O, nespusă răbdare! Că ^
de bună voie Se pecetlueşte
sub pământ, Cel ce locueşte ^
întru înălţime şi Se huleşte im
Dumnezeu ca un înşelător. ^
Pre Carele tineri bine-L-cu- ^
vântaţi, preoţi lăudaţi-L, po-
poare prea înălţaţi-L întru toţi ^
vecii.
U PeaiDt t 0*t.
Ceva uy oţli mai ciiisliiâ,.
QU cflnl&iD.
CftQtarea s 9-b , Irmoi; .
u te tângui pentru Mine ^
N Maică, văzându-Mă în ^
„groapă pre Mine, fiul tău,
„pre Carele M'ai zămislit în jn*
„pântece fără sămânţă; că Mă ^
„voiu scula şi Mă voiu prea- îh*
„slăvi şi voiu înălţa întru slavă ^
„ca un Dumnezeu, pre cei ce
„cu credinţă şi cu dragoste
„pre tine neîncetat te slăvesc^. ^
I ntru streină naşterea Ta U
scăpând de dureri, mai pre- ^
sus de fire, m'am fericit, Fiul ^ 4
meu cel fără de început; iar |jj
acum, Dumnezeul meu, vă- ^
zându-Te mort fără suflare,
mă sfărâm cumplit cu sabia ^
H
Ǥ SFJNTfcXO K PA T IM I go. 739

jf^ întristării. Ci Te scoală, ca să tă? împăratul veacurilorsăvâr-

mă slăvesc. şind rândueala cea prin pati­ an
mă. Se odihneşte în mormânt, Kn
^ Mă acopere pământul voind dându-ne nouă odihnă. Aces­ ir*
w Eu, dar se înfricoşează porta­ tuia să strigăm; Scoală-Te, ten
ri rii iadului văzându-Mă, Maică, Dumnezeule, judecă pămân­ an
îmbrăcat cu haina sângerată a HK
tul, că Tu împărăţeşti în veci. kn
^ izbândirii; că ucigând, ca un Cei ce ai nemăsurată mare itm
jj^ Dumnezeu, pre vrăjmaşi cu fsn
milă. îpt
crucea, iarăşi voiu învia şi te an
an
voiu slăvi. V eniţi să vedem vieaţa noas­an
tră zăcând în mormânt, ca să Kn
S ă se bucure făptura, să se învieze pre cei ce zac în mor- an
fcn
veselească toţi pământenii, că Kn
mânturi. Veniţi astăzi, ca vă­ an
vrăjmaşul, iadul, s’a prădat; zând adormit pre Cel din Iuda, an
femeile cu miruri să iasă întru să-l strigăm ca proorocul, zi­ icn
an
întâmpinare, că izbăvesc pre când :Culcându-Te ai adormit fsn
Adam şi pre Eva cu tot nea­ ca un leu, cine Te va deştepta Kn
Kn
mul, şi a treia zi voiu învia. pre Tine, împărate? Ci Te an an
l.umiii&nda nii cAntâin. cl numul scoală ca un însuţi puternic, an
S lÂQl este Duiudul, Uunioezeul nostru... cel ce Te-ai dat pentru noi an an
(de trei orlj. de bună voie, Doamne, slavă an
LA LAUDE Ţie. an
PunviD patru Stiliiri i$i cftnlftDi, pc glnsul al Glasul al 6-loa; an
12-lea sii)){ur (^la&ul' an
H C erşit-a losif trupul Iui iisus an
an
H A stăzi cuprinde mormântul şi L-a pus pre el în mormânt an
H pre Cel ce cuprinde făptura cu nou al Său; că era să iasă El
H
H palma; acopere piatra pre Cel din groapă, ca dintr^o cămară. an
H
H ce acopere cerurile cu bună­ Cel ce ai sfărâmat puterea an
H tatea; doarme vieaţa şi iadul morţii şi ai deschis oameni­ an
H an
H se cutremură şi Adam din le­ lor uşile raiului, slavă Ţie. an
H
n gături se desleagă. Slavă rân- Slavt, glasul at d-lea: fin
H duelii Tale, prin care săvâr­
n şind toate, ne-ai dăruit nouă Ziua de astăzi mai înainte
n an
H odihnă veşnică, prin sfânta o a închipuit cu taină marele an
învierea Ta cea din morţi. Moisi, zicând: Şi a binecuvân­
tat Dumnezeu ziua a şaptea,
Ce este această vedere ce se că aceasta este Sâmbăta cea an
vede? Ce este această Sâmbă­ binecuvântată; aceasta este
 740 ^ SLUJBA
— -------- ------- -------- - - M
H ziua odihnii, întru care S'a
odiiinit de toate lucrurile Sale,
unulnăscutjFiulluiDumnezeu,
prin rândueala morţii dupre
m trup odihnindu Se. Şi la ceea
ce era iarăşi întorcându-Se
Jl prin înviere, ne-a dăruit nouă
n vieaţa veşnică, ca un bun şi
H iubitor de oameni.
Şi acum, g!(niil al î!-lea
n
Prea i'-ineciJvtintîită eţti K&scaloure de
Dumnezeu.
Şi UOXOLOOIA MAIiE
^ III vremea Uoxologlel, preotul inirft Iu f-ffiiitul
^ HltHrţiso tiihraoaiQ toato odiijduk'; iurcâud
^ fiuiU iiiui mulli prvoU <J.bc<>uI, imbracâ
41^ IQ tome othjdiiie nuuiai prrotul in iiiiu stă-
f Litur. fldicK [irotusul sau procijlobi)1. d dia*
^'cinii; \.<'ilalţi având t>nmai eiutialiile âfile.
^ let>iD(l Iii aij^zându Ro in jurui Kpiiafiilui. aş-
^ {paptfl lioxol< i»iel. La priiiiul Klinte
Wţ Dumnezeule. pii?otul hqu iotaiu elutfttorul
uftdevto hlantii! i iutiiî do ori, In cLlpiil
cfiK'il; Iar la al irci'i'a Sliate Dumoezeuie,
^ ridiuâud p.“i‘otli nau epitropit bUcncll Eplta-
J v Iul. Idcep o-ollrt-a liis e n d i, ru leiiiiare, pra
^ pnro luiiiiui.
J u liujia Hcea.Ma. preotul (fi purtiitorii Kpltnfului
]|y inti!^ ill liKt'ficnt:! ajui>ţ;âud in lata Uşilor
i[ii|. 'iilt-ii j'iiilu l btiu tel Dll'll larr intre
preoţi zirc;
n Şi am privit eu şi iată erau pe ele vine, şi îrt
2v '‘>11 ii'tim aiuintelPapt) tuturor !l nţelopciune'
ir’l.' v in altiir tirin uşile Impflrnleştl. Aşeaz>
^ KpitHîii! ]io î^i,inlfl Masn şi r.Ani.1, odatn, tro-
pirul.
H
losif cei cu bun cliip...
l-aui;i I SflmliHl.i. iu rireiiio
Apoi. inuati troparul ProorocJei,
glasul al 2-loa
Cela ce ţii marginile lumii
H suntem smulşi din rădăcină". De aceea pro-
ai primit a Te cuprinde în
mormânt mic, Hristoase, ca
n să mântueşti firea omenească
de căderea cea din iad; şi fă-
§<• yi
candu-ne nemuritori, sane în-
viezi pre noi, ca un Dumne- |J
zeu fără de moarte. ^
Slavâ, şl ucum; tot acesto- Jfifi
Apol ProctiiiaeD, glasul al 4-iea ^
S coală-Te.Doamue. ajutăDouâţi neni&iitueţfte
pre noi peiitru numele Tâu.
still: U
I) Lilunezeule, cu urechile noastre am auzii {ji
părinţii noştci ne-au spus nouă.
Din prooriicla lui h’zerhlil, cetirr.
Cap. 37, vers. 1 -14.
sar.
ost a mâna Domnului peste mine şim’a
dus Domnul cu dubul şi ni’a pus in irt
mijlocul unui câmp plin de oast; ome-
neşti, şi m'a purtat Împrejurul lor; dar iată JHJ
oasele acestea erau foarte multe pe l'aţa pâ- ^
mântului şi foarte uscate. Şi ml-a zis Domnul: ^
„Fiul omului, mai îQvia-vor oare oasele a- S#
cestea?“ Iar eu am zis: .Doamne Dumne- îHt
zeule, numai tu ştii aceasta". Domnul insă
mi-a zis; „Proroceşte asupra oaselor aces- ^
tora şi Ie zi: Oase uscate, ascultaţi cuvântul îrt
Domnului! A§a grăeşte Domnul Dumnezeu JHf
oaselor acestora: lată eu voiu face eă latre
in voi duh t?i veţi învia- Voiu pune pe voi
vine şi carne va creşte pe voi; vă voiu aco- îHi
peri cu piele, voiu face să intre in voi dull
şi veţi învia şi veţi cunoaşte c& eu sunt JHt
Uomnur. Prorocit am deci cum mi se po-
runcise. Şi când am prorocit, iată s’a făcut
un sunet şi o mişcare s*I oasele au început
sâ se apropie fiecare os la inclieietura sa
carne crescuse şi piele le acoperea pe dea-
supra, iar duh du era într’însele. Atunci mi-a
zis Domaui: „Fiul omului, proroceşte duiiu-
Iul, proroceşte şi zi duhului: Aşa grăeştfe CT
Domnul Dumnezeu: Duhule, vino diu cele jW
patru vânturi şi suflă peste morţii aceştia şi ^
vor învia!“ Deci am prorocit eu, cum mi se
poruncise şi a intrat într’lnşii duhul şi au ^
Înviat şl mulţime multă foarte de oameni au CT
stătut pe picioarele lor. Şi mi-a zis Iarăşi
Domnul; „Fiul omului, oasele acestea suut CT
toată casa Iui Israil. Iată ei zic: „S au uscat
oasele noastre şi nădejdea noastră a pierit: ^
roceşte şi le zi: Aşa grăeşte Domnul Dum-
n e z G u : Iată. tu voiu deschide mormintele
voastre şi vă voiu scoate pe voi, poporul ^
meu, din mormintele voastre şi vă voiu duce ÎHI
în ţara lui Israil. Astfel veţi, cunoaşte că eu ^
sunt Domnul, când voiu desciiide mormin-
 a-.»:d(c;
•&§ SFlN m O R PATIMI go. 741 u
IHf
tele voastre şi vă voiu scoatc pe voi, popo­
rul meu, dia mormintele voastre. Şi volu
— căci scris este: blestemat e 'ai
puDe ÎD voi duhul meu şi veţi învia şl vă
voUi aşeza in ţara voastră, şi veţi cunoaşte
tot cel spânzurat pe lemn, pen­
>n^ că eu, Domnul, am zis aceasta şi am făcut, tru ca binecuvântarea dată lui
zice Domnul".
Avraam să se reverse prin iisus
Prochimen, glnsul al
Soală-Te, Doamne Dumnezeul meu, inalţă-se
Hristos asupra păgânilor şi aşa
mâiaTa; nu uita pre săracii Tăi până în noi să primim prin credinţă
sfârşit.
Stih ■
Duhul, Care ni se făgăduise.
W ^ft^tQ^i8i mă voiu Ţie, Doamne, cu toată inima Aliluia, giaetul al 5-lea.
mea spune-void toate minunile Tale.
Si se scoale Dumnezeu fji fii se ri^^ipeasoă
Apoi Apostolul vrăjmaşii Lui.
¥i Din cartea iQtiia cea către Corinteni, a sfân­
tului Apostol Pavel, cetire. Stih
(Jorintcni, Cap 0, vers. O—h; iVecum se stinge fumul, să se stingă; cum se
Galateul, Cup. 3, vers i:{—14. topeşte ceara de faţa focului.

Stil'
praţilor, nu vă lăudaţi bine.
* Nu ştiţi oare că puţin aluat l^asă piară păcătoşii delafaţalui Dumnezeu,

dospeşte toată frământătura? l'ivanglieliH tii-ln Miilelu

Curăţiţi-vă dară de aluatul cel
vechiu, ca să fiţi frământătura
nouă, ca şi cum aţi fi fără dos-
piturăjcăci Paştile nostru, Hris-
tos, S^ajunghiat pentru noi. De
aceea să prăznuim nu cu alua*
tul cel vechiu, nici cu aluatul
năravului şi al vicleşugului, ci
cu azimile curăţie) şi ale ade­
vărului. Hristos ne-a răscum­
părat din blestemul legii, fă-
cându-Se blestem pentru noi.
Irtra a doua zi. care vine după Vineri.,.
l^cetluiDd piatra împreunam custodia
Apui teniile
Să zicem toţi din tot suîietul...
Să plinim rugăciunile noastre cele de diini'
ucatH Domnului...
^i celelalte Şi se lare Apolio.
Ceasul intâiu .se ceteşte în pridvor; asemenea
şi al treilea, al şaselea şi al noulea se cettsc
simplu în pridvor, cu fericirile la vremea lor
 JHt
U
:'<4}^i\

m â

2 «
S s
S In sfâ n ta Şl MAREA SAMBATA »
W
{^ SEA RA IÎ
^ La al zeccloa ceas dio zi toacA de Vcceroie $] so îmbracă preotul tu vcemJuteşi bioecavăn ^
tând, cotim Psalmul inccpaior. După aceasta, Eclenia niare. Apoi IlDamao strlgat-am... pe glasul
Mu puuem Stihlrile pe b Şi cântăm Stibirllc tavicrii, alo Octolbului trei 9I ale SlihoavDBi uua ^

u
SUiiirUe lovierll, 2laiul Mu. Cu patima Ta, Hristoase,din u
T ) ugăciunile noastre cele de patimi ne-am slobozit şi cu în- ^
seară primeşte-le, sfinte viereaTadinstricăciunene-am
Doamne, şi ne dă nouă iertare izbăvit; Doamne, slavă Ţie. ^
^ păcatelor; că Tu însuţi eşti Cel A lte tr e i S titilr i a le S ă m b e t r l c e le i m a r i, re ^
p e t â u d uaa, g l t s u l a l S - io a ; l i o g u r g la su l. ^
jj| ce ai arătat în lume învierea,
Astăzi iadul strigă suspi- ^
j[J înconjuraţi, popoare, Sionul nând: Mai bine mi-ar fi fost ^
îl şi-l cuprindeţi pre dânsul şi de n’aş fi primit pre Cel ce |J
daţi slavă într’însul, Celui ce S’a născut din Maria, că viind ^
a înviat din morţi. Că Acela asupra mea, mi-a surpat pu- ^
este Dumnezeul nostru, Ca- terea; porţile cele de aramă ^
w rele ne-a mântuit pre noi de le-a sfărâmat. Sufletele pe care |]|
fărădelegile noastre. le ţineam întru mine mai ^
w Veniţi, popoare, să cântăm şi dinainte. Dumnezeu fiind, le-a ^
să ne închinăm lui Hristos,slă- înviat.
rry t
Slavă, Doamne,
* rt^ 4
A
crucii ^
* 7^
*•
« vind învierea Lui cea din morţi. Tale Şl mvieru Tale.
ÎH Că Acesta este Dumnezeul nos- ( d e d o u ft o r i).

jg tru, Carele de înşelăciunea Astăzi iadul strigă suspi-

^ vrăjmaşului a izbăvit lumea. nând:Stricatu-s’aputereainea; u
tu primit-ammort ca pre unul din
Ǥ SLUJBA SFINTi- LOR P A T IM I
îl morţi, dară nu pot să-l ţin pre
dânsul nici de cum; ci pierd
împreună cu dânsul şi pre a-
W ceştia, preste cari eram împă­
rat. Eu am avut morţi din veac,
dar acesta iată că pre toţi îi
ridică. Slavă, Doamne, crucii
Tale şi învierii Tale.
w Astăzi iadul strigă suspi­
nând: Sdrobitu-s'a stăpânirea
Wf
mea, Păstorul s’a răstignit şi
w^ pre Adam l-a înviat. De cei
w
preste cari eram împărat m'am
W
lipsit şi pre cari i-am înghiţit,
puternic fiind, pre toţi i-am
«ri! vărsat. Deşertat-a mormântu-
W
W rile cel ce s'a răstignit; slă­
W?
bit-a puterea morţii. Slavă,
Doamne, crucii Tale şi învie­
rii Tale.
« Slavt. glaiiul ii A lt»
Ziua de azi mai înainte o a
w;
w închipuit cutainămareleMoisi,
zicând: Şi abinecuvântatDum-
W
nezeuziuaa şaptea; că aceasta
w# este Sâmbăta cea binecuvân­
WJ
ÎHţ tată; aceasta este ziua odihnii,
w întru care S'a odihnit de toate
m lucrurile Sale unul născut, Fiul
lui Dumnezeu, prin rândueala
morţii, dupre trup odihnin-
du-Se; şi la ceea ce era iarăşi
m nuralt-o Dumnezeu ziiifl, iar întunereoui
4H( Întorcându-Se, prin înviere,
W ne-a dăruit nouă vieaţă veş­
m „Să îie o tărie prin uKjlocul iipulor şi să
nică, ca un singur bun şi iu­
bitor de oameni.
go*
|[ â u u m , g lA iu l l -.u
743
Pre ceea ce este mărirea a U
toată lumea, care din oameni
a răsărit şi pre Stăpânul a
născut, uşa cea cerească, pre
Maria Fecioara să o lăudăm,
cântarea celor fără de trup şi
podoaba credincioşilor. Că a-
ceasta s’a arătat cer şi bise­ u
rică Dumnezeirii. Aceasta pe­ u
retele cel din mijloc al vraj­
bei l-a stricat, pace a adus şi u
împărăţia o a deschis. Pre
aceasta dar având-o anghiră
credinţei, apărător avem pre
Domnul ce S'a născut din-
tr’însa. îndrăznească dar, în­
drăznească poporul lui Dum­ u
nezeu; că Acesta va birui pre
vrăjmaşi, ca un atotputernic.
leylra «u lr&D |h«llt.
Liimlnă lină...
» Prochimcti IUI 2" trt, <
■
ts\II
rţelepciune ’
-j Ş l c e te ş te c e t e iu l P d M iu iî't
Dela Facere, retire
Cap 1 yeri. i- î3
a incepul a lăcut Dumnezeu (crul şi
pămâctul. Şi păniânlul ora nctO‘'mit
şi gol, lutunerec era deasupra adân­
cului i?i Ddlîul lui Dumueztu se purta pe
deasupra upelor. Şi a zis Dumoe/en: „Să f!o
lumlnft!" f>i a fost lumi: ft. Şi a vâzut Duni-
nozeu, că e bun?i luiîîina, şi a despărţit
Dumnezeu lumina de iniuncrec. Lumina a
l'S numit noapte. Şt a fopt seară, şi a lovt
dimineaţa: ziua Întâia. Ş i a zis Dumnezeu;
despartă ape de ape !' Şi a fost aşa. A făcut ^
Dumnezeu tăria, şl a despărţit Dumnezeu
 •»§
;i|)cle celc (!« 8ii Ij tnrie de apele celc de
(It'asiipra tăriei. Tăria a numit-o Dumnezeu
ciT. .'?i a văzut Dumnezeu câ e bine. şi a
spnril. şi a fost dimineaţă; ziua a doua.
Şi a zis Djmnezcu: „S a se adune apele ccle
do sub cep la uq loc iji să se arate uscatul
Şi a fost a.-^a. Şi s'au adunat a[jele cele de
siit) rer la locurile lor şi s'a arătat uscaliil.
I'sL’atui l-a Dumit Dumnezeu pământ, iar adu-
tian*a apelor a numil-o miiri. Şi a văzut
I)umne/eu că e bine. Apoi a zis Dumnezeu;
„Sa d‘:a pământul din sioe verdeaţa: iarbă,
cu sămânţă iiilr'insa, după felul şi asemftna-
ro:t f‘i. ţi p(«mi roditori, care să dea rod cu
siiniîlnţu in sine, după j'ol pe pământ". Şi a
fost a-;U. Pământul a dat din sine verdeaţfl;
iurbA, rare face sAmilnţâ după felul iţi după
asemănarea ei, ifi pomi roditori, cu sămâiiţă
(lupă fel pe p: mânt. [?i a văzut Dumnezeu
crt e bine. Şi a fost seară, şi a fost djmi-
rieaţu: ziua a treia.
2. f)ia proororiB lui Isaia, cetirc.
Cap. Bl), vors. 1—ItJ
umincazft-te, luirinează-te Ierusalime,
că vino luni na ta, şi slava Domnului
L peste line a răsărit! Căci iat.'i intune-
recul acopere pumilntul.şi bezna,popoarele;
iiir pc'Sto tine n'lSare Domnul şi slava lui stra-
lU'X'.^te peste tine. Popoare se îmbulzesc la
lumina ta şi împăraţi la strălucirea razelor
tiilc. Ridica icipri-jur ochii tăi .■ji vezi, cici
t ^ti se adună si se îndreaptă către tine. Fiii
tii vin de depirte şi fiicele tale sunt aduse
pe umeri. Atunci vei vedea, vei străluci si
inima la se va sbuciiima şi se va lărgi, căci
Către line se va îndrepta bogăţiîi mării ti
avuliile popoarelor (ătre line \orcnrpe. Ca­
ravane de cămiic te vor acopcri. :;i droma-
(icre de Median şi Kfa, Tonte sosesc cin Suba
incărcutc cu aur şl cu tămâie, vestind alcă­
tuirile cele de slavă ale Domnului. Toate tur­
mele Cliedar.,lui la tino se vor aduna, ber-
bt'cii din Nebaiot to vor slrji po tmc ei ca
o jertfă bineplâcută iirci-se-vor pe jcrlfelni-
''ii! meu. ca să se proslăvească cea plină de
slavă ca?â a.meu. t’ino Rboară ca norii şi ca
porumbiţa spre sălaşul ei?Căci pentru mine
se adună C ' i r i b i i l e , in frunte cu cele din
Tar^iş, ca să aducă de departe pe feciorii
till; aurul şiar^nntul lor pentru numele Dum­
nezeului tău ş i pentru Sfântul lui Israil, care
SLUJBA
te slăveşte! Feciori de neam străin zidi-vor
zidurile laie şi Împăraţii lor !o slujba la vor
îi, căci Intru urgia mea te am lovit şi intru
buQăvrerea mea m'am milostivit de tine. Por­
ţile tale mereu vor fi In laturi, zi şi Eoapte
vor rămâne deschise, ca să se care la tine
b (găţiile noroadelor, iar regii lor în fruntea
lor vor fi. Căci poporul şi împărăţia care nu
vor âluji ţie vor pieri şi neamuri multe ni­
micite vor fi. Mărirea Libanului la tine va
veni cu chiparoşi, ulmi şi molifţi ca să Îm­
podobească laolaltă lăcaşul cel sfânt a! meu>
ca eu să cinstesc locul unde se odîboesc pi­
cioarele mele, ŞI feciorii apăsătorilor tai,
smeriţi la tine vor veni şi se vor Închina la
picioarele tale toti cei ce te-au urit şl pe tine
te vor numi: cetatea Domnului, SionulSfân­
tului lui Israil. Din părăsită şi defăimată ce
erai pe veci, voiu face din tine mândria cea
deapururi, bucurie din neam in neam. Tu vei
suge laptele popoarelor şi la pieptul regilor
alăptat vei fî. Atunci vel cunoaşte că eu sunt
Domnul, izbăvitorul ţl cumpărătorul tău, pu
ternicul lui lacov.
Dela Eşirc, cctirc.
i
Cap. 12, vers 1—11,
poi a grăit Domnul cu Molse şi Aaron
!n pământul Egiptului şl le-a zis:
A „Luna aceasta să vă fie Începutul Iu
nilor, să vă fie întâia Intre lunile anului,
Spune dar la toată obştea fiilor lui Igrail şi
le z i: In ziua a zecea a lunii acestcia să-i^i
ia fiecare din capii de familie un miei; câte
un miel de familie să luaţi fiecare. Iar dacă
vor fi puţini in familie, lacât să du fie den-
juns ca să poată mânca mielul, să Ia cu sine
dela vecinul cel mai aproape de dânsul un
uumăr de suflete: număraţi-vă la un miel
atiţia, câţi pot să-l mănânce. Mielul Bă vă
fie de un an, parte băibătească şi fără mc-
tedhnă şi luaţi sau un miel, sau un ied
Să'l tineti până in ziua a patrusprezecea a
luoii acesteia şi atunci toată adunarea obşlii
fiilor lui Israil să-l junghie ciitre seară. Să ia
dia sângele Iul şi să ungă amândoi uşorii §1
pragul cel de sus al uşii ces.i, unde au să-l
mănânce. Şi să mănânce în noaptta aceca
carnea lui friptă la foc ; dar s’o mănânce cu
azimă şi cu ierburi amare. Dar sănu-l
caţi nefript deajuns sau fiert în apă, ci să
mâncaţi totul fript bine pe foc, şi capul cu
 a a a a a a a•4«a•«Ma•m'a^a*a a
WwrPrOWVTWrCi^WC • i.••« •«•.••• ' •« «• '
iO§
piciOBrei6 şl măruntaiele. Să nu lăsaţi din
el pe a doua zi şi oaselo lui Ră du Ie zdro­
biţi. Ceea ce va r&măno pe a doua zl să
ardeţi In foc. Sâ-1 mâncaţi Insă aşa: 8ă aveţi
coapsele iaciose. incăiţămintele !n picioare
şi toiegele in măioile voastre; şi să-l mân­
caţi cu grabă, căci este Paştile Domnului.
y Dla Proorocta Iul loua cetire.
Cap. 1-4
^ i a fost cuvântul Domnului către lona,
tiul lui Amitai, zicând: „Scoală şi te du
In cetatea cea mare a Ninivei şi propo-
fjt vidueşte acolo, căci fărădelegile lor au ajuns
fjj până !n îaţa raca!“ Şi s’a sculat lona să fugă
la Tarşiş dinnaintea Domnului. Şi s’a pogorit
cg la lope, unde a găsit o corabie care mergea
ţj la Tarşiş şi plătind preţul călătoriei, s'a po-
gorit Io ea ca să meargă la Tarşiş Împreună
cu toţi cei de acolo, el fugind din faţa Dorn­
ic nului. Dar Domnul a ridicat un vânt nftpras-
Jg nic pe mare şi o viforniţă fără seamăn s'a
stârnit şi corabia era gata să se sfărâme.
Atunci s’a Înfricoşat corâbierii şl ficcare a
strigat către dumnezeul lui şi aruncau in
mare încărcătura corăbiei ca să se mai uşu­
reze. In vremea aceasta lona se pogorise în
fundul corăbiei, se culcase şi adormise. A-
tunel s'a apropiat către el căpitanul corăbiei
şi i-a zis: .Pentru ce dormi? Scoală-te şi
strigă către dumnezeul tău, poale el işl va
aduce aminte de noi ca să nu pierim !" Şi au
zis unul către altul: „Haidem să aruncăm
sorţi ca să ştim din pricina cui e’a prăvălit
prăpădul acesta peste noi!“ Şi au aruncat
sorţi şi sorţul a căzut pe loaa, Şi l-au între­
bai pc el; .Spune-ne nouă, din pricina cui
6'a abătut nenorocirea aceasta asupra noas­
tră? Care este meşteşugul tău, de unde şl
din ce iară vii şi din ce popor eşti?" Atunci
el Ic-a răspuns: „Sunt evreu şi Domnului
Diimuezeulul cerului mă lEchin — celui care
a făcut marea şi uscatul". Şl toţi oamenii
s'au temut cu frică mare şi l-au zis lu i;
„Pentru ce ai săvârşit una ca aceasta 7* Căci
[ ei ştiau că el fuge din faţa lui Dumnezeu,
căci el le spusese. Şi i au zis lu i: „Ce să-ţi
facem ca să se domolească marca, căci ea
este învolburată şi Inviforată?“ Atunci el a
răspuns: „Luaţi-mă şi mă aruncaţi tn mare
Şl ea se va potoli, căci ştiu bine câ din pri­
cina mea s'a pornit peste voi această vijeiie''.
a a a a a
4
S F IN m O R I'ATIMI §0* 745
Jjii marinarii cârmeau cătrc ţariii, dur ni. (•'-
rulau, căci marea era furioasfi iitipou'lv!'iar
Atunci au strigat cătrc Domnul iîi hu
,0, Doamne, putea-vom noi pieri pentru or:; ’,
ucesta şi împovâra-ne-vei cu sanfjn npvin(^-
vat? Căci tu, Doamne, precum ni voit, îii
făcut!" Şi îl ridicară pe lona şi il urnncaia
iu mare şl s’a potolit urgia ei. J^i oamenii
B'au temut cu teamă mare de l'omnul S;i an
adus jertfă lui Duma eeii şi juruintc i-auf<i-
rUt lui.
Şi Dumnezeu a dat poruncit unui pcţtt'
mare să înghită pe lona. Şl a stat luna
in pântecele peştelui (rel zile şi trei nopţi
Alunei B'a rugat lona din pântecele peştelui
către Domnul Dumnezeul lui. zicfin .: „Strl-
gat-am către Domnul intru strâmtorarea mea
ifi el m’a auzit; d'n pântecele iadului că'ro
dânsul am strigat şi el a luat aminte ia gla­
sul meu! Tu m'ai aruncat in adânc, in sânul
mării şi undele m’au inconjurat; to^lo tala­
zurile şi valurile tale au trecut pe^te raine.
Şi gândeam: aruncat sunt dinnainlea oct.iicir
tăll Dar voiu vedea din nou tenipiul cel
pfânt al tău! Apele mă invăluiră pc ricoin-
tregul, adâncul mă împresurase, iailia mării
se împleticise pe capul meu; niâ po<;orisfm
pâoă Ia temeliile muEţilor, in ţini.tul cel cu
veşnice zăvoare, dar tu ai r-cos din btrirn
ciune viaţa mea, Doamne Dumnez(‘ul meu!
Când se sfârşea intru mine dultui meu, de
Domnul mi-sm adus aminte, i^i la tine a «juns
rugăciunea mea, in ttiserica ta cea slănia:
(•ei ce slujesc idolilor deşerţi nu iau eeama
la pronia ta; dar eu îţi voiu aduce (ie Jertfă
de mulţumită şi toate făgăduinţele n.ele Ie
voiu plini, căci mântuirea vine dela Duir.-
nul!“ Şi Domdu] dădu p runcă poftelui .';i
ÎHe
peştele a aruncai pe lona pe ukchI.
Şi a fost cuvântul Domnului călrc luna de a
doua oară zicând: „Scoainiji pnrni'ijte ratre ce­
tatea cea marea Ninivei şi propovfiiluc,:le acolo
propovăduirea cea dintâi pe care eu ţi-£.mpo-
runci:-o!“ Şi s'a sculat lona şi a mers în
Ninive, după cuvântul Domnului, Şi Ninjve
era cetate mare inaintea lui Dumnc/.'-u, cale
de trei zile. Şl a început lona s-a în
cetate cale de o zi şi a strigat zicând: „Pa­
truzeci de zile mai sunt şi Nini\e vrt fi diti-
tru săA tu nci NinivMenil au crezut iu Dum­
nezeu, au ţinui post şi ti'au inibraciit cu f=ac,
dela cei mai mari iji până ia cei niai mici.
 746 •®§ SLUJBA g»

!?i a mers vestea până la Împăratul Ninivei. tea cea mare a Ninivei cu mai mult de o
¥¥. Acesta s'a sculat de pe scaunul său, şi-a Ic- sulă douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu
^ pădat vestiiifliitul lui <el scump, s’a acoperit nici dreapta şl nici stânga şl dobitoace lără ^
cu sac şl K’u culcat Iu ccnuşă. Apoi s a dat do număr!" ^
<lc ştire şi s'a poruncit cu poruncă Irapără- D e la liflui N b v I, e e tlr * .
Jtf teascâ de către dregători: „Oamenii şi dobl*
^ toacele, vitele mari şi mici să nu mănânce Cap. S. Ter* 10—i5
iii lui Israil au stat cu tabăra la Otiilgal ^

nimic, să iiu pască şi aici să bea apă; ci să
se îmbrace cu sac i^i către Dumnezeu să
Strige (lin toată puterea şi fiecare să sc io-
toarcă de pe calea lui cea rea şi mflinlle lor
să nu mai săvârşească fapte silnice; poate
că Dumnezeu sc va întoarce şi se va milos­
k9 tivi şi va tine in ioc iutimea mâniei lui ca
Mif să nu pieriD]!'* Atuaci Dumnezeu a văzul
laptele lor de pocăinţă, căci s'au Întors din
căile lor cele rele- Şi i s’a făcut milă Dom-
^ nului, iar prăpădul care trebuia eă-l facă aşa
precum spusese, nu l-a mai prăvălit pesle el.
Şi lona fu cuprins de mare supărare şl se
aprinse de niAnie, Şi a rugat pe Domnul zi*
^ când: „O, Doamne, iată tocmai ceea ce cu-
gctam eu când eram în (ara mea' Pentru
aceasta eu am Încercat eu fug îuTarşiş.căci
ştiam că tu eşti Dumnezeu indurat şi milostiv,
iPf indelurg rftbdătur şi mult iuilos;‘irdşl iţi pare
rău c!e fărădelegi, Şi acum, Doamne, ia-mi
sufletul meu, căci este mai bine să mor decâ*^
să fiu viu“. Şi a zis Domnul: „Faci tu oare
bine că ţl-ai aprins mânia?*' Atunci iona a
||^ ieşit din cetate şi s'a aşezat la răsăritul ei.
şi-a făcut o colibă şi a stat sub ea la umbră,
W ca să vadă ce «e va intimpla cu cetatea. Şi
Domnul Dumnezeu a gătit u d vrej care s'a
W
4»^
ridicat deasupra capului lui Iona c h sfi-i ţină
um!)ră şi să-i mai potolească mânia. !<i s’a
bucurat loua cu bucurie mare pentru vrej.
Dar Dumnezeu, a doua zi la revărsatul zo-
rilor, a poruncit unui vierme ca să reteze
vrejul. Iar el s’a uscat. Şi la răsăritul soa*
relui a pornit Dumnezeu un vânt arzător de
la răsărit şi soarele a dogorit capul lui Iona,
Încât el se pr^p idea do căldură. Şi şi-a rugat
MX
moartea zicând: „Mai bine esle Pă mor, decât
să trăiesc!“ Şi a grăit Domnul către lona:
„Fâcut-ai lucru cuniinte de te-ai mâniat pen­
w tru vrej?" Şi el a răspuns; „Foarte m’am
aprins până la moarte!" Şi a zis Domnul:
„Nti te-ai îndurat pentru un vrej pentru care
nu îe-ai trudit şi nici nu l-ai crescut, care
şi-a luat fiinţă într’o noapte şi intr'alta a
pierit: Dar eu cum sJi uu mă indur deceta-
H
F
şi au făcut acolo In şesul leribonului ^
Paştile 1q ziua a patrusprezecea alunii, ^
seara. Iar a doua zi de Paşti au mâncat din ^
roadele pământului acestuia azimc şi pâine
nouă. In ziua aceea a Încetat mana de a ^
mul cădea, şi de a doua zi după cc au Diân- ^
cat din roadele pământului, fiii lui Israil ^
n’au mai avut mană, ci au mâncat anul acela
din roadele tării Cacaanului Aflându-se însă ^
lisus aproape de Ierilion, a cău!at cu ochii ^
săi şi iată stătea înaintea lui un om, acela
avea în mână o sabie goală. Şi apropiinCu-so jy,
lisus de dânsul, i-a zis: „De-ai noştri eşti,
sau eşti dintre duşmanii noştri ?“ Iar acela ^
a răspuns: „Eu sunt căpetenia oştirii Dom- ^
nulul şi am venit acum“. Atunci lisus u căzut ^
cu faţa la pământ, s'a incbinat şi a zis către ^
acela: „Stăpâne, ce porunceşti slugii tale?" ^
Zis-a căire lisus căpetenia oştirii Domnului: ^
„Scoatc-ţl încălţămintea din picioare, că locul ^
pe care stai tu acum este sfânt!" Şi a făcut ^
lisus aşa.
n»*'a feijiro Cft'rp
-t Cap 13, vers liO—rap J5, veri 10
‘iii Iul Israil au pornit apoi din Sucot şi
F şi-au aşezat tabăra la Etam. la capătul
pustiului. Iar Domnul mergea Înaintea
^
^
lor. ziua în stâlp de nor, urătându-Ic calea, ^
iar noaptea In stâlp de foc, !uminându*lc, ca
Bă poală merge şi ziua, şl noapten. na ^
lipsit stâlpul de nor ziua, nici stâlpul de foc
noaptea dinaintea poporului. ^
Atunci a grăit Domnul cu Moise, şi a zis:
„Spune fiilor lui Israil să so întoarcă şi să-şi
U
aşeze tabăra Iu faţa Pi-Haiiirotului, intre Migdol
U
şi mare, in preajma lui Ba;il-Tefon. Acolo In
U
preajma lui, lângă mare să tăbăriţi. Că Faraon
va zice către poporul său: FiiiaceşHa ai lui u
Israil s'au rătăcit în pământul acesta, căci u
i-a închis pustiul Şl cu voiu învârtoşa inima u
lui Faraon şi va alerga după ei. Şi-mi voiu
arăta slava mea asupra lui Faraon şi asupra ^
a toată oştirea lui; şl vor cunoaşte toti ^
^M^^M^MCMMCWMCMCMCMWMCMCMCMCXCMCNCMOKXC^
•OS SFINTELOR PATIMI
^ ----
î | Egîpteuii că eu suat Domnul“ . Şi au făcut
aşa. Atunci s’a dat de ştire regelui Egiptului,
că poporal evreeac a fugit. Şi s'a întors inima
Iul Faraon şi a slujitorilor Iui asupra popo-
rului acestuia, şi au zis; „Ce făcurăm noi?
IH? Cum de am lăsat pe liiii lui Israil să se ducă
şi 8!i nu ne mai robească nouă ?" A inhămat
deci Faraon carcle sale da războiu şi a luat
poporal său cu sine: a luat cu sine saso
sute do căruţe alese şi toată câlărimea Egip-
t jlui şi Căpeteniile lor- Iar Domnul a iDvâr-
toşat inima lui Faraon, regele Egiptului, şl
a sluiitorilor lui, şi a alergat acesta după fiii
m lui Israil; dar Ilii lui Israil ieşiseră sub mână
inaltâ. Şi au alergat după ei Egiptenii cu
iuţi caii şi căruţele Iui Faraon, cu călăreţii
şi cu toată oştirea lui, şi i-au ajuns cftnd
poposiseră ei la mare, lângă Pi-Hahirot, In
faţa lui Baal-Ţefon. Dar când s'a apropiat
Faraon şi când s’au uitat fiii lui Israil îaapol
şi au văzut că Egiptenii vin după ci, s'aii
epăimântat foarte tare; şi au strigat fiii lui
Israil către Domnul, şi au zis către Moise;
^Oare nu erau morminte în ţara Egiptului,
(le nc-ai adus să murim in pustie? Ce ai
făcut tu cu noi, scoţându-ne din Egipt? Nu
ţi-am spus noi oare de aceasta in Egipt, când
¥i ţi-am zis; la>ă-ne să robim Egiptenilor, decât
să murim in pustia aceasta?" Moise insă a
zis către popor: „Nu vă temeţi! Staţi şi veţi
vedea mântuirea cea dela Domnul, pe care
vă vd face o el t;stăzi, căci pe Egiptenii pe
care ii vedeţi astăzi nu-i veţi mai vedea în
veac şl pururea. Domnul are să se lupte
pentru voi, iar voi fiţi liuişliţi!“ Atunci a zis
iH(
Domnul către Moise: „Ce strigi călre mine ?
jtjj SpuHB fiilor lui Israil să pornească, iar tu
’ " ridic'ă-ţi toiagul şi-ţi întinde mâna asupra
mării şi o desparte, şi vor trece fiii lui Israil
prin mijlocul mării, ca pe uscat. Iată, eu
voiu învârtoşa inima lui Faraon şi a tuturor
E ’ipteuilor, ca să păşească pe urmele lor.
îji-ini voiu arăta slava mea asupra lui Faraon
şi asupra a toată oştirea lui, asupra carelor
lui şi asupra călăreţilor lui. Şi vor cunoaşte
M toti Egiptenii, că eu fcunt Domau}, cand Îmi
w voiu arăta slava mea asupra lui Faraon, asu-
pra carelor lui şi asupra călăreţilor lui".
Atunci s’a ridicat îngerul Domnului, care
mergea înaintea taberei fiilor lui Israil. şi
^ s'a mutat în urma lor; şi s'a ridicat stâlpul
cel de nor dinaintea lor şi u stătut în urma
gfi» 747
M
lor. Astfel a trecut el şi a stat între tabâia
Egiptenilor şi tabăra fiilor lui Israil; şi era
negură şi intuaerec pentru unii, iar pentru
ceilalţi lumină, noaptea şi toată noaptea nu
s’au apropiat unii de alţii. Iar Moise şi a în­
tins mâna sa asupra mării şi a alungat Dom­
nul marea toată noaptea cu vânt puternii-. M
dela răsărit, şi s’a făcut muroa uscat, că .«’au
despărţit apele. Şi au intrat fiii lui Israil prin
mijlocul mării, mergând ca pe uscat, iar
U
apele le era perete, la dreapta U la stânga
lor. Iar Egiptenii urmărindn-i, au intrat după
ei in mijlocul mării, toţi caii lui Faraon, ca­
rele şi călăreţii lui. l'ar in straja dimineţii
a căutat Domnul din stâlpul cel de foc şi
din nor spro tabăra Egiptenilor !;i a umplut
tabăra Egiptenilor de spaimă, Şi a făcut să
sară roatele dela carele lor, încât cu anevoie
mergeau carele- Atunci au zis Egiptenii: „Să
fugim dela faţa lui Israil, că Domnul se luptă
pentru ei cu Egiptenii!'* Iar Domnul a zis
către Moise; „Intinde-ţi mâna asupra mării
ca să se întoarcă apele asupra Egiptenilor,
asupra carelor lor .şi asnpra călăreţilor loi“.
Şi şi a întins Moise mâna asupra mării şi
spre ziuă s’a întors apa la locul ei, Iar Egip­ M
tenii fugeau împotriva apei. Şi aşa a inccat
Dumnezeu pe Egipteui îd mijiocul mă. ii. Iar
apele s’au tras la loc şi f;U acoperit ct.rele
şi călăreţii întregei oştiri a lui Faraon, căre
intrase după Israeliţi in mare, şi nu a rămas
Diciunui din ei. Fiii Iui Israil insă au tre.ut
prin mare ca pe uscat, şi apa Ie-a fost pe­
rete la dreapla şi la stânga lor. Aşa a izbă­
vit Domnul in ziua aceea pe Isratliţi din
mâinile Egiptenilor, şi au văzut fiii lui Israil
pe Egipteni morţi pe malurile Dînrii. Vâzut-a
Israil mâna cea tare, pe care aintins-o Dom­
nul asupra Egiptenilor, şi s'a temut poporul
de Domnul şi a crezut iu Domuul şl in Moise
sluga lui.
Atunci Moise şi fiii Un Israil au cântat
Dorajului cântarea aceasta şi au zis:
Să cânlăm Domnului, căci cu slavă S’a
proslăvit!
Şl ceteţul zici’ eliiiiirUp spre flecare
ntracă: iară cetele intru am&ndoub stranele
c&Qta. pe glasul al 51eH' ^
f'â cântăm Domnului, căci cu slavă S'a
proslăviţi
^
^
748
----------- - -
iO§
- -
SLUJBA ^

jj^ Ft Ciil si pc citlăreţ in mare I-h aruncat! ţenie, minunat întru mărire şl făcător de
^ Târla meu şi mărirea mea este Domnul, cftci de miiiuni ?
El m'a izbăvit. Acesta este Dumnezeul meu
Să c&ht^m Domnului...
H ?l-f- voiu pream^lrl. Dumnezeul părintelui
^ meu $i-L voiu preaînftlta! Tlnsu-Ţi ai dreapta Ta, şi i-a in^'hiţll pfi- U
mântul!
Să câiitini IJomnulul, căci cu t<IavA S'a
proslăvit' SA cGntftm Domnului..
Ibmnul este viteaz in luptâ; Domnul este (\i mila Ta ai povăţuit, şi Tu ai mântuit acc&t
numele Lui, Carele lui Faraon şl oştirea lui popor, şi Tu ii povăţueşti cu puterea Ta, ?pre 5^
S5 in mare le-a arun' at locaşul sfinţeniei Tale ^
S ă c ă iiiă m l'oitjjulul.. ^
Sâ cântam Domnului
iHţ
W Pe rftpetcniile cele de seamă alo Iul, Marea Msit-au neamurile şi s'au cutremurat. tricA
Roşie le-a Ingiiiţit. a cuprins pe cei din Filieteia, ÎHt

Sâ i'&tităm L'uniuului Să cântăm Domnului.. ^

^ ^ftncul le-a acoperit, in fundul mării ca o •^unci fi'au spăimântat căpoteniiie Edemului
piatră s’au pogorit pe voevozii Moabului cutremur i*a cuprins ^
şi loţi câţi trăiesc în Canaan şi-ou pierdu
S i UHiită'u Domuulul.. cumpătul
l^eaptH Ta, Doamne, i-i-a «rfltat tăria Să i'ăatăn) l'omuului...
Să c&nlâni Domnului.. iTică şl groaza va cădea pesle ei, şi de niă
'Infj Ta cea dreaptă. Doamne, pe vrfijmaşi reţia braţ'tlul Tău, ca pietrele vor iDcrcmenl ^
i-H gfiirâmat. Cu mulţimea slavei Tale ai sur- Sa cântăm Domnului... ^
pHt pe cel protivnici.
r&iă va trece poporul Tău. Doamne, până
||^ Să cflalâm l>u!i.nului.. va trece poporul Tău acesta, pe care l ai
'frimis-ai mânia Ta şi i-a mistuit ca pe nişte câştigat Tu.
paie. La suflrtrea nărilor Tale s'a desp^r- fVi cânt&m Domnului
ţit apa
Tt 11 vel duce şi-l vei sădi in muntele moş.
oAntAm Domnului.. tenirli Talc, in locul ce Ţi l-ai lăcut sâlăş-
iuire. Doamne, în locaşul sfânt cel zidit do
Mrâusu-s’tiu iu un loc apele ca un perete şi mâin le Tale, Doamno !
s'au Închegat valurile io inima mării
Să eâniăm Domnului... ^
cftrilAm Domnului.
ţmpi^răţi-va Domnul tn veac şi in vea 'iil vca- ^
Vi-sjraaşul zicee; Goni-i-voiu şt-i voiu ajunge; cu!ui. Căci caii lui Faraon cu căruţele i;i că
pradă voiu Împărţi şi-mi voiu sătura sufletul lăraţii lui au intrat !n mare. Intors-a Domnul ^
de răzbunare: goli-mi*voiu sabia şi mâua asupra lor ap le mării |||
raea i va stârpi.
*ih cântăm Domnului.. ^
SA r&Di&m Domnultii
Inr fiii lui fsrail au trecut prin mare, ca pe U
Dir ui trimes Tu duhul Tău. şi marea i ain- uscat!
gliiti', arundutu s'an ca plumbul in apele
cele mari. Slavă.
Să cftntftm Domnului...
Sli cântăm Domoulul
rbamne, cine i asemenea Ţie intre dumne­ Şl acum.
zei? Cinc-i asemenea Ţie preamărit In sfin­ H cântăm Domnului.,,

H m m m m m m m m m a a s e m s g s s m m m îîi!!
 •»§ SFINTLLoU PATIMI
La urin\ i’eu>(ul oAntA totucostu.
(' âcl cu slavă s’a proslăvii I
Din PfoorociH liii Sofooie, entire
fip. ver.->. 8—15.
fja zice Domnul: „Pentru aceasta asj-
A teptati-mă, p â D u î d ziua când mă
voiu scula ca mărturie! Căci gân­
dul meu este să strâng laolaltă toate nea­
murile şi 8^ ; dun Împărăţiile ca să vărs
peste ele Intărâtarea mea şi iuţimea urgiei
mele. Şl tot pământul va îi mistuit de văpaia
ciudei mele. Atunci voiu da noroadelor buze
curate, ca toate să se roage Domnului ijl cu
râvnîl să-i slujească lui. Lin ţinutul de cea­
laltă parte a fluviilor Etiopiei, închinătorii
mei. risipiţii mei îmi vor aduce prinoase. In
zluu aceea nu te vei mai ruşina de toafe
faptele tale cu care ai păcătuit împotriva mea,
căci atunci voiu da la o parte pe cei ce in
chip trufaş se veselesc, iar Iu nu le vei mi'i
proslăvi in muntele cel sfânt al meu". Şi voiu
lăsa ÎQ mijlocul tău un neam smerit şi sărac
care va nădăjdui intru numele Domnului, Ră­
măşiţa lui Israil nu va săvârşi nedreptate ei
nici nu va grăi cuvânt de- minciună şi nu se
va afla In gura lor limbă vicleană. Ci ei vor
paşte şi se vor odihni ş l d e nimeni d u le va
fi teamă. Bucură-te fiica Sionului, saltă de
veselie Israile, veseleşte te şi te bucură din
toată inima, fiică a Ierusalimului! Căci Dom­
nul a inlriturat judecăţile Împotriva ta şi a
Întors pe vrăjmaşii lăi.Domiiul, împăratul lui
Israil. este în mijlocul tău; tu nu vei mai
vedea nicio nenorocire.
^ flyla H iroia cane u fiegilor, cetiro
Cap- 17,vors ^—24
tunci a fost cuvântul Domnului către
A
Ilie, zicând; „Scoală şi te du la Sa-
repta Sidonului, şi şezi acolo, căci
iată am poruncit acolo uuei te mei văduve să
te hrănească>. Şi s’a sculat el şi s’a dus la
Sarepta. Şi când a ajuns la porţile cetăţii, iată
tio femeie văduvă aduna vreascul 1 şi a che-
H raat-o Ilie şi i-a zis: „Adu-mi puţină apă ca
tisă bcau“. Şi s’a dus ea să-i aducă, dar Ilie
H a strigat-o şi i-a zis: Adu-mi şi o bucată de pâine
H să măDilnc". Ka insă a zis: „Viu este Domnul
Dumnezeul tău, n’am nicio fărămitură de pâine,
go* 749
ci numai o mână de făină iiitr'un chiup şi puţin
untdelemn intr’un ulcior. Şi iată, am adunai
câteva vreascuri ei mă duc să o gătesc
pentru mine ţi pentru fiul meu, să mâncăm
şi să murim“. Atunci i-a zis Ilie : „Nu te teme,
ci du-te şi fă cum al zis; dar fă mai Întâi de
acolo o turtă pentru mine şi mi-o adu, iar
peutru tine .'jl pentru fiul tău vei face mal
pe urmă. Căci aşa zice Domnul Dumnezeul
lui Isriiil: Făina din chiup nu va scădea şi
untdelemnul din ulcior uu se va împuţina
până in ziua când va da Domnul ploaie pe
pământ“. Şi s’a dus ea şi a făcut aşa cum
i-a zis Ilie ; şi sa hrănit ea şi el, şi casa ei
o bucată de vreme- Căci făina din chiup n’a
scăzut şi untdelemnul din ulcior nu s’a îm­
puţinat. după cuvântul Domnului, grăit prin
Ilie. După aceasta s’a îmbolnăvit copilul fe­
meii, stăpâna casei, şi boala lui a fost atât
de grea, că n’a mai rămas suflare într’ânsul.
Şi a zis ea către Ilie: „Ce ai avut cu mine.
omul lui Dumnezeu ? Ai venit la mine ca
să-mi pomeneşti păcatele mele şi să omori
pe fiul meu?“ Iar Iile a zis: „Dă-mi petiul
tău Şi l-a luat din braţele ei şi l-a suit in
foişor unde şedea el, şi l a pus pe patul ^ău.
Apoi a strigat Ilie către Domnul şi a zis;
„Doamne Dumnezeul meu, oare şl văduvei,
la care locuesc, ii faci rău, omorind pe fiul
ei ?“ Şi suflând de trei ori peste copil, a stri­
gat către Domnul şi a zis: „Doamne Dumne­
zeul meu, să ec întoarcă sufletul copilului
acestuia Intr’ânBul!” Şi a ascultat Domnul
glasul lui Iile; şi s’a Întors sufletul copilului
acestuia in el, şi a înviat. Şi a luat Ilie co­
pilul şi s’a pogorit cu el din foişor în casă,
şi l-a dat mamei sale, şi a zis Ilie: „lată co­
pilul tău e viu“ Atunci a zis fomeia către
Ilie : „Acum cunosc şi eu că tu eşti omul Iui
Dumnezeu şi cu adevărat cuvântul lui Dum­
nezeu este in gura ta“ .
^ Din prooroma lui Isaia, cetire.
Cap. (31, vers. 10—Cup. veri I
B
ucura-mă-voiu intru Domnul, sălta-va
de veselie sufletul meu intru Dumne­
zeul meu, căci m’a îmbrăcat cu haina
mântuirii şi cu vestmântul veseliei m'a aco­
perit. Ca unui mire mi-a pus mie cunună şi
ca pe o mireasă m'a împodobit cu podoabă.
Căci ca pământul care rflsarc ierburi, şl ca
CA.
H
750 c«g Sl u jb a
o griulinn iiicaresâmânţa incoHcţte, aşa Doni-
H ntil, I'fijiiiiiezou va îace dreptatea să răsară şi
inuiiitfa tuturor neamurilor proslăvirea b;i.
Pentru Sion nu voi» tficea ijl pentru
leriisalifli nu voiii sta locului până ce
M dreptatea li:i va împrăştia raze ca o strălu­
cire iIh slav^ 5>i mântuirea va arde ca o
Iiacăr;i. Atunci neamurile vor vedea drepta­
tea ta iri toţi împăraţii slava ta tj\te vor che­
ma pe line cu nume nou, pe care il va rosti
guru Domnului. Şi tu vei îl ca o cunună de
mărire ia măna Domnului şi ca o diademă
¥^ impărateascn in mâna Dumnezeului tău, Şi
«u li yc vti mai zice ţie: „alungată", şi tării
4Ht tale: „pustiită", ci tu te vei chema; „întru
n tine am binevoit" şi ţara ta: „oea cu băr­
bat", căci Domnul a ijinevolt intru tine şi
¥ i piimântiil tău va avea un soţ. Şi în ce chip
se iasuţeştg flăcăul cu fecioara, cel ce tea
zidit se va însoţi cu tine şi In ce chip mirele
66 veseleşte de mireasă, aşa se va veseli de
T e I i n r ( 11 tău !
¥^
¥^
¥^ 10 Dela Fteere, cetire.
Cap 22, v o n 1 — 11
<1»^
upă acestea, Dumnezeu a cercat pe
¥ii
¥¥.
D Avraam şi i a zis: „Avraame, Avraa-
mc!“ Iar el a răspuns; „lată-mă!"
Şi Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe Isaac,
4H^ pe unicul tău îiu, pe care-1 iubeşti, şi du-te
¥^ lii.pămiintul Moria şi adă-1 acolo ardere de
¥^ tut pu un munte, pe careţi-1 voiu u-^
Si3ui;indu se deci Avraam disdedimine^ită,
H pus sfimarul pe asinul său şi u luat cu sine
¥^ douii, slugi şi pe Isaac, fiul său; şi tăind
4Ht lemne peiilru jerifâ,’ s a ridicat şi n plecatla
M
locul de care-i grăis6 Dumnezeu. I ht a treia
n zi ridicându-şi Avraam oc'iii, a văzut In de­
părtare locul acela, Atunci a zis Avraam
slugilor sale: „Rămâneţi aici cu asinul, iar
« eu şi copilul oe ducem jfină acolo şi inchi-
n
nandu-ne, ne vom întoarce la voi“. Luând
i^« deci Avraam lemnele cele pentru jertfă, le a
M< pus pe umerii iui Isaac, fiul său; iar el a
4H4 luat in mâini l'oc şi cuţitul,şl s'au dus amân-
9^ di)i ifiiprcunii. Atunci a grăit Isaac Iui A-
t^^ vrauiii, tatăl «ăii, şi a zis: ..Tată!'' iar acesta
a răspuns: „Ce este,fiul meu?" Zis-a Isaac;
Jita , ioc şi lemne avem; dar uiide-i oaia
pentru jerifa?“ Avraam iusă a Mspuns: „Fiul
mi;U, va ingfiji Dumnezeu de oaia jerlfei
go»
sale!" Şi s'au dus mai departe amândoi îm­
preună. Iar dacă au ajuns la locul, de care-i
grăise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo
jertfelnic, a alezat lemnele pe el şi legflndpe
Isaac, fiul eău, l-a pus pe jertfelnic, deasupra
lemnelor. Apoi şi-a tins Avraam mâna şi u luat
cuţitul ca să junghie pe fiul său. Atunci ingciu*
Domnului a strigat către el din cer şi a zis;
..Avraarae, Avraame!" Răspuns-a acesta :„Ia-
tă-mă". Iar îngerul a zis: „Să nu-ţi ridici
DJăaa asupra copilului, nici eă-i faci vreun
rău, căci acum cunosc că te temi du Dum­
nezeu, şi pentru mine n’ai cruţat nici pe sin
gurul fiu al tău*', Şl ridicându-şi Avraam
ochii, a privit, şi iată la spate un berbece
Încurcat cu coarnele intr un tufiş. Şi ducăc-
du-se Avraam, a luat berbecele şi l-a adus
jertfă In locul lui Isaac, fiul său, Avraam a
numit locul acela Iahve-Ire şi de aceea se
zice astăzi: „In munte Domnul se ar.tâ’ . Ş;
a strigat a doua oară îngerul Domnului din cer
către Avraam şi a zis; „Juratu m’am pe mine
însumi, zice Domnul, că de vreme co ai fă
cut aceasta şi n'aî cruţat nici po fiul tău unic
pentru mine, de aceea te voiu binecuvftnta
cu binecuvântarea mea. şi voiu înmulii toarte
neamul tău, ca să fie ca stelele cerului şi ca
nisipul de pe ţărmul mării, şi va stăpâni
neamul tău cetăţile neprietenilor ei^î; ;i se
vor binecuvânta prin neamul tău toate po­
poarele pământului, pentrucă ai ascultat gla­
sul meu"
_// Dlo Proorocla Iul lula, cetire
Cap. 61, Tera. 1—10
uhul Domnului este peste mine, căci
D Domul m'a uns să binevcstesc săra­
cilor, m’a trimes să vindec po cei cu
inima sdrobită, să propovăduesc celor robiţi
slobozire şi celor prinşi in războiu libertate:
să dau de ştire un an de milostivire al Dom­
nului şl o zi de răzbunare a Dumnueuhii
nostru; să mângâiu pe cei intrislaţi i'Clor
co jelesc Sionul, să le pun pe cap cununa
In loc de cenuşă, untdelemn de bucurij in
loc de vestminte de jale, slavă iu loc de
desnădejde. Ei vor fi numiţi: stejari ai drep­
tăţii, SQd al Domnului spre slăvirea Iui, l‘;i
vor zidi pe vechile dărâmături, riiiicavor
de iznoavă străvechile ruine, înnoi vor ce­
tăţile distruse, pustiite din nciim In neam.

SFINTELOK PATIMI
Oameni de ceam străin vor veni şi îşi vor
H
paşte turmele, feciori din alt norod vor fi
plugarii şi vierii voţtri. Şi voi, voi veţi îi
mimiti preoţi ai Domnului, slujitori ai Uum-
nezeului nostru. Bunătăţile popoarelor voi
le veţi mânca şi cu averile lor voi vă veţi
mâudri! Fiindcă ocara lor era îndoită, l)at-
jocură şi sculpări partea lor, pentru aceasta
Îndoit în pământul lor moştenivor, ?i de
8ia\a cea deapururi el se vor bucui’a! Căci
eu sunt Domnul care Iubesc dreptatea şi
urăsc jaful cel fărădelege- Eu le voiu da cu
credincioşie plata lor ţi iegâmântul veşnic cu
ei voiu Inciieia. Cu nume mare va îi sămânţa
lor între neamuri şi odraslele lor în mijloc
de noroade. Cei ce ii vor vedea vor da măr­
turie că ei sunt sămânţă lainecuvântată de
Domnul. Bucura-mă-voiu întru Domnul, săl-
ta-va de veaelie sufletul meu intru Dumne­
zeul meu.
Dell t patra carte a Ftegllor. cetire
Cap 4, veri, 8—S7.
utr’una din zile a venit Elisel la Şunem
I şl acolo o femeie bogată l-a poftit la
masă şi după aceea oridecâteori trecea
pe acolo, totdeauna se abătea să mănânce.
Şi a zis aceasta către bărbatul său; „Iată,
eu ştiu că omul lui Dumnezeu care trece
necontenit pe aici, este sfânt; să-i facem dar
un mic foişor sus şi punem acolo un
pat, o masă, un scaun şi un sfeşnic şi cAnd
va veni pe Ia noi, să se ducă aco!o“ . Venind
deci Elisei Intr’o zi acolo şiinlrârd in l'oişcr
s’a culcat acolo. Şi a zis către Ghiezi, sluga
sa: „Cheamă pe Şunamiteanca aceasta!" Şi
u chemat-o şi ea a stat înaintea lui. Apoi a
zis lui Gbiezi: ^Zi-i: iată tu te îngrijeşti atâta
de noi. Ce să-ţi facem? Nu cumva ai nevoie
8ă vorbim pentru tine cu regele, sau cu că»
petenia oştirii?" Iar ea a zis; ,Nu, căci
trăiesc în pace în mijlocul poporului meu“ .
Zis-a iarăşi Ellsei către Ghiezi: „Atunci ce
Bă-i fac?" Iar Ghiezi a răspuns: „Iată, nare
niciun copil şi bărbatul ei este bătrân" Şi
a zis Elisel: „Cheam-o încoace!“ Şi a che­
mat-o şi ea a stat in uşă. Iar Elisei a zis;
„La anul pe vremea asta vei ţine în braţe
un flu“. Ră8pUns-a ea: „Nu, omule al lui
Dumnezeu şi stăpânul meu, nu amăgi pe
roaba ta“. Dar femeia aceea a zămislit şi în
X5
^ 7S1
anul următor, chiar pe vremea aceea, a năs­
cut UQ fiu, după cum iî spusese Elisci. Cres­
când copilul acela, s a dus intr’una din zile
la tatăl său, la secerători. Şi a zis către tatăl
său: „Vai, mă doare capul!" iar acesta a zis
Catre o slugă: „Du-1 Ia mama lui!“ Şi l-a
luat şi I-a dus la mama lui. Şi a stat pe
braţele ei pănă la amiază şi a murit. Atunci
ea s’a dus şi ia pus în patul omului Iui
Dumnezeu şi I-a încuiat acolo şi a ieşit. Apoi
a chemat pe bărbatul său şl a zis: „Trime-
te-mi o slugă şi o asină, căci mă duc până
Ia omul lui Dumnezeu şi mă întorc îndată".
Zis-a bărbatul: „La ce să te duci la el?
Astăzi nu-i nici lună nouă, nici zi de odihnă".
Iar ea a zis: „Ş’apoi!'' Şi punând şeaua pe
asină, a zis cătfe sluga sa: .la;0 şi porneşte,
dar să nu mă opreşti din mers până nu-ţi
voiu spune eu!“ Şi pornind, s’a dus la omul
lui Dumnezeu, in muntele Cjrnielului. Şi
când a văzut-o omul iui Dumnezeu din de­
părtare, a zis către sluga sa Ghiezi: „Asta-i
Şunamiteanca aceea! Aleargă întru întâmpi­
narea ei şi întreab’o : eşti sănătoasă? Şi băr­
batul tău e sănătos? Şi copilul tău e să­
nătos?" Şi ea a răspuns: „Sunt sănătoşi!“
Iar dacă a ajuns pe munte la omul lui
Dumnezeu, s’a apucat de picioarele lui. A-
tunci Ghiezi a venit să o dea la o parte;
dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci
e cu sufletul amărit şi Domnul a ascuns a-
ceasta de mine şi nu mi-a arătat*, Iar ca a
zis: „Au cerut-am eu fiu deia Domnul meu
N’am zis eu oare: nu amftgi pe roaba ta?"
Atunci ElifiCi a zis către Gbiezi: „Incinge-ti
mijlocul tău, ia toiagul meu în mâna ta şi
du-te; de vei întâlni pe cineva, să nu-i dai
bunăziua, să nu-i răspunzi, şi să pul toiagul
meu pe faţ i copilului". Iar mama copilului
a zis: „Pe cât e de adevărat că Domnul e
viu, cum e viu şi sufletul tău, tot aşa*i de
adevărat că nu te voiu lăsa!“ Atunci s'a scu­
lat şi el şi s’a dus după dânsa. Gbiezi insă
s’a dus înaintea lor şi a pus toiagul pe faţa
copilului; dar c’a fost nici glas nici răspuns.
Şi a ieşit Gbiezi întru întâmpinarea lui Elisei
şi i-a spus, zicând: ..Copilul nu se trezeşte!“
Intrând Elisei in casă. a văzut copilul mort,
întins în patul său. Şi după ce a intrat, a
încuiat uşa după sine şi s’a rugat Domnului,
Apoi s’a ridicat şi s’a culcat peste copil şl
şi-a pus buzele sale pe buzele lui, şi ocbi.

¥¥. 752 ««§ SLUJBA
8âi pc ocliii lui, palmele sale pe palmele
lui, fji s’a întins pe el şi a încălzit trupul
eopiluliii. Sculâcdu-se apoi Elisei, s’a plini-
bat prin foişor loainte şi ioapol. După aceea
H s’a ridicat iar şi s'a întins peste copil. Şi a
strilnutat copilul de şapte ori şi şi-a deschis
copilul ochii. Atunci a chemat pe Ghiezi şi
4H^ a zis: „(JiieamĂ pe Şunaraiteanca aceea!“
i W
H Şi acela a chemat-o, şi venind ea, i-a zis -
„la-ţi copilul!“ Iar ea apropiindu-se, a căzut
la picioarele lui şi s’a închinat până la pă­
mânt. Apoi şi-a luat copilul şi a ieşit.
H
H cheiat cu părinţii lor în ziua când i-am
n Diu Proorocia lui Isaia. cetire
Cap. 63, verR 11-Cap (14, vofh. 4.
ÎH{
H iH»
şa grăeşte Domnul; Unde este cel ce
H
n
A a scos din mare pe păstorul turmei
sale? Unde este cel ce u pus în
mijlocul ci duhul său cel sfânt? Cel care
H dreapta Iui Moisa a călăuzit-o cu braţul său
slăvii? Cal ce a despicat apele înaintea lor
n ca să-şi îaca un nume veşnic? Care i^a po­
n văţuit prin adâQcurile mării, ca un cal în
fii pustie -.$1 ei nu s'ua poticnit, — ca dobitoa­
cele care coboară la şes? Duhul Domnului
ii ducea la hodină; aşa tu ai povăţuit pe po
porul tău, ca să-ţi faci un nume slăvit. Pri­
^Hî veşte dia ceruri şi vezi, din sălaşul fâu sfânt
şi de slavă: unde este râvna şi puterea ta
¥¥. nesfârşiţii, sbuciumul lăuntrului liiu şi milos­
H
tivirile tale? Nu te stăpâni, căci Iu eşti pă­
rintele nostru! Âvraam nu ştie nimic, Israii
nu ne cunoaşte; tu, Doamne, eşti tatăl dos
tru, mântuitorul nostru, numele tău este din
veac. Pentru cc, Doî.mne, nc-ai lăsat să ră­
tăcim din căile tale şi ne-ai învârtoşat inimile
♦iţ noastre ca să nu ne temem de tine? Inioar-
n
¥¥i ce-te pentru robii tăi, seminţiile moştenirii
tale Pentru ce au păţit cei nelegiuiţi în
templul tău şi v.ăjmaşii noştri au călcat îti
picioare altiirul tău? Am ajuns ca unii peste
care tu de multă vreme nu mai stăpâneşti şl
¥^
n care nu mai sunt chemaţi cu numele tău.
1H4 Dacă ai rupe cerurile şite-ai pogori -munţii
s'ar cutremura.
H Ca un foc cure ardevreascurile, ca o vâlvătaie
H care t'iei bc apa in clocot,ai face ştiut numele tău
vr.ijniaşilortjii şiar tremura înaintea ta noroa­
dele, Vcumdu-le, la^iâad minuni neaşteptate,
despre care niciodată nu s'a auzit grăind. Nici
H urechea n'a auzit, nici ochiul n'a văzut un Dum­
Wk
g «i
nezeu afară de tine, care ar săvârşi unele ca
acestea pentru cei ce oădâjduese în el. Tu Hei
te duci intru întâmpinarea celor ce săvârşesc
faptele dreptăţii şi îţi aduc aminte de căile tale.
Din Proorocia lui leremia, cetire.
Cap. 31. vers. 31—34,
A
şa zice Domnul; lată vin zile, când
voiu încheia cu casa lui Israii şi
cu casa lui Iuda legământ nou.
insă nu ca legământul, pe care l-am în­
luat de mână, ca să-i scot din pământul M
Egiptului. Acel legământ ei l-au călcat, deşi
eu am rămas la legătură cu dânşii, zice Dom
nui. Dar iată legământul pe care-1 voiu în­ tm
cheia cu casa lui Israii, după zilele acelea,
zice Domnul: voiu pune legea mea Inlăun-
trul şi pe inimile lor o voiu scrie şl le voiu ic*
fi Dumnezeu, iară ei îmi vor îi popor. Şi nu
se vor mai învăţa u d u I pe altul şi frate pe m
frate zicând: „Cunoaşteţi pe Domnul“, căci
toţi dela sine mă vor cunoaşte dela mic până
la mare, zice Domnul, pentrucă eu voiu ierta
fărădeiegile lor şi păcatele lor nu le voiu
mal pomeni".
D I q P r o o r o c ia l u i D a n l l l, c e t lr t
C a p . 3. v e r s 1 — 23.
I mpăratul Nubucodonosor făcu un chip de
aur înalt de şasezecl de coţi, lat de sase
coţi şi îl aşeză in câmpia Dura din ţinu­
tul BabiloDului. Şi Nabucodonosor împăratul,
trimese să adune pe satrapi, pe mai marii
dregători, pe ocârmuitori, pe conducătorii oş­
tirilor, po vistiernici, pe cunoscătorii delegi,
pe judecători şi pe toţi c eilalţi dregători ai
ţinuturilor, ca să vină la înnoirea chipului,
pe care îl ridicase Nabucodonosor Împăratul
Atunci se adunară satrapii, dregătorii cei
mari, ocârmuitorii,conducătorii oştirilor, vis­
tiernicii, cunoscătorii de legi, judecătorii şi
toţi ceiialţi dregători ai ţinuturilor la înnoirea
chipului pe care îl ridicase Nabucodoncsor,
şi stătură înaintea chipului ridicat de Nabu
cobonosor. Şi Îndată un crainic strigă cu glas ^
tare: „Iată ce vi se porunceşte vouă, po-
poarelor, neamurilor şi limbilor: De îndată îW*
ce veţi auzi gla&ul trâmbiţei, flautuluii cbi- ^
tarei, harfei, psaltirii, cimpoiului şi al tuturor ^
 •og
SUNTKLOK i’ATlMI
iDStrumentelor inuziofjjli, vcli cadea gi vil
veţi inchina ch'pului de aur pe care l-a ri­
dicat impăratul Nabucodonosor; iar cine nu
se va iaclilDU, cliiar in acea clipă va fi aruncai
in mijlocul unui cuptor cu loc arzător", hi
urma acestora, când tohte popoarele auziră
t.'las\il trâmbiţai' Ql Ilaiitulut, al chitarei, al
n
H iicirfei, al psaltirii $i al tuturor inslrumentclor
muziceijti, toate noroadele, neanuiriie şi lim-
liile C;izură şi se inchinară cliipului de aur
pe care it ridicase Ndbucodonosor luipârntnl.
in acelaşi timp se apropiară bfirhaţi chakloi,
care păririi pe jidovi. Hi începură sa spună
n inipiralului Nabucodonosor: „O. impărate, s i
H trăieşti deapururi' Tu poruncă ai dat, ca
H oricine va auzi glasul truDibitei, al îlautulu',
al chitarei, al hftrl'el, al p-jalUrii. jil cimpoiului
!fi ai altor inst''umente muziceijti, bă cadă la
H
pjmânt sji Bi'i se incliine chipului de aur; iur
n cine nu va Ciuiea, nici se va inchina, sfi fie
aruncat in mijlocul unul cuptor cu foc ar­
zător, Dar suut bărbaţi j.dovi, pe caic i ai
itf. pus ocârn'.uitori pcsic ţinutul Habilonului
H î»
‘Hi Şadrac, Meijac ijl Abed Nc^ţo. Aceşti bărbaţi
Qici că au hiut in seamii porunca ta, inipu-
rate! Dumnezeului tiiu uu iiiji^inuiichiazâ :ji
n chipului de aur pe caro l*ai inăiţat nu-i aduc
iQchin.iciuai". Atunci Nabucodonosor impi-
H
ratul, plin de mânie şi de sbucium, porunci
« su i se aducă Înainte : Şadrac, Meşae şi Abed
iH^ Nego. După ce aceşti Mrbuţi au fost aduşi
H inaiutca lui, împăratul Nabucodonosor începu
a grăi, zicAnd: „Este,oare, udevArat, .'^adrae.
n
Meşac ^i Abed Ne^'o, că voi nu vă incliioaţl
«
fi dumnc£eului meu şi chipului de aur pe care
eu l-am aşezat nu-i cădeţi la pământ cu m-
{jaciuni?'* Acum dacă voi sunteţi gata, ca
n atunci când veţi auzi glasul trâmbiţei, al Hau.
n tului, al chitarei, al barl'ei, al psaltirii, a|
IH(
n cimpoiului şi al altor instrumente nmziceşti,
JH? să cădeţi şi si vă închinaţi chipului pe care
eu l-am făcut.., iar dacă nu vreţi să vă
inciiinaţi, intr’o clipă veţi Ii evârliţi in
mijlocul unui cuptor cu foc arzător- ^i
n
c;reDumnezeuvăva scilpa din mâni meaV"
lUspuns-au î^iadrac, Mesjac iji Abed Nego
şi au zis recelui: „O, N ibucodonosor, noi
i*S n'aveai nevoie ca la aC’iasti să-ţi dăm un
iH(
rispuns! Dacă intr'adevăr, Dumnezeul nos­
H tru, căruia ii slujim poate să ne scape.
n UQ va scăpa diu cuptorui col cu foc ar­
iH( zător {ji din inftna ta, imparate! Dar dacă
n
•v>
See 753 lÎ
nu, .^tiut să fie de tine, o, impârate, că noi
nu ne vom închina dumnezeilor tăi şi inain-
lea chipului de aur pe care tu l-ai aţez^it nu
vom cădea la pământ!" Atunci Nabncodo-
uosor se umplu de raâine ^i işi schimbă în­
făţişarea chipului său faţă de Şndrac, Meşac
.•ji Abed Nego, incepând iarăşi a grăi, po­
runci să uiculzcască cuptorul de şapte ori
mai mult decât era de obiceiu. Şl porunci itk
celor mai lari oanioni din oştirea lui să lege an
pe î?adrac, Meijac şi Abed Ncgo, şi să-i arunce fA
in cuptorul cel cu foc arz&tor Atunci aceşti M
oameni Iuru legaţi cu nădragii lor, îmbrăcaţi
eu mintenele lor, cu pă'âriile lor şi cu toată W
îmbrăcămintei lor şi fură aruncaţi în niijlo*
oul cuptorului celui de foc. Fiindcă porunca
ftn
inipâratului era grabnică şi cuptorul foarle
înfierbântat, acei oameni care au aruncat pe
ţiadrac, Meşac şi Abed Nego au fost mistuiţi
de văpaia focului. Şl aceşti trei băibaţi: l^a- itk
drac, Mtişac şi Abed Nega c:izură legaţi în
ftn
an
uiijlocul cuptorului cu fo3 arzător. in
ila iÂNTAREA CELOR TREI TINERI
îrt
Cap, 1, vers. 1—6.') an
i stâ'-.d Azuriii în mijlocul focului, şi
desjhizind gura sa, aşa s’a rugat, zi­
când ; „Hine eşti cuvântat Doamne Dum­
nezeul părinţilor noştri şi laudat şi preamării <«
este numele tău în veci. Că drept eşti intru ftn
mate cute ai făcut nouă, şi toate lucrurile
tale sunt adevărate, şi drepte căile tale şi
toate judecăţile tale adevărate. Şi judecăţile fA
adevărului al făcut după toate cele ce si
iidus asupra noastră şi asupra celăţii celei fA
sfinte a părinţilor no>tri, Ierusalimul; că întru
adevăr cu judecată ai adus acestea toate asu­
pra noastră, pentru păcatele noastre. Că am
păcătuit şi am făcut fărădelege, depărlându-ne
(lela tino. ^;ii am greşit întru toate, şl porun­
cile tale n'am ascultat, nici le-am păzit, nici
le-am făcut, după cum ne-ai poruncit nouă,
ca să no fie bine. Şi toate câte ai adus asu-
|)ra noastră, şi toate câte ne-ai făcut, intru m
adevărată judecat I le-ai făcut, Şi ne-ai dat
pe noi în mâinile vrăjmaşilor celor fărădelege n
^i protivnicilor celor pismalăreţi şi regelui
i'elui nedrept şi mai rău decât tot pământul.
^^1 acum nu este nouă a deschide gura; ruşine
şi o^ara ne-am făcut robilor tăi şi celor ce
le cinstesc pe tine. Nu ne da pe noi insfâr- n
ţ| 754 •«§
şit, peniru numele tău, şi nu stricţi legătura
ta. Şi DU depărta mila ta dela noi, pentru
Avrtiam cei iubit de tino şi pentru Isaac,
robul tău şi pentru Israil sîdntul tău, cărora
ai grăit să le tomulţeşti sămânţa lor, ca ste­
lele cerului şl ca nisipul cel de pe niargîQea
mării. Că, stăpâne, ne-am împuţinat mai mult
dcc&t toate neamurile, şi suDtem smeriţi in
tot pământul, astăzi, pentru păcatelc noastre.
Şi nu este In vremea aceasta domn f?i pro-
roc şi căpetenie, nici ardere de tot. nici
jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici Ioc unde
6ă aducem inaiatea ta pârga noăstră şi să
aflăm milă. CI cu suflet umilit şl cu duh
plecat să fim primiţi. Ca intru ardere de tot
de berbeci şi de junei, şi ca întru zeci de
mii de miei graşi, aşa să fie jertfa noastră
laaintea ta aetăzi, şi primire să găsească Ia
W tine. că nu este ruşine celor ce nădăjduesc
M lotru tine. Şi acum urmăm ţie cu toată Inima
şl ne temem de tine, şi căutăm faţa la. Să
Jo nu ne ruşinezi pe noi, ci fă cu noi după
kM blândeţile tale, şl dupii mulţimea milei tuie.
^ Şi DO scoate pe noi după minuDile tale. şi
dă mărire numelui tău, Doamne; şi să se
ruşineze toţi cei ce arată robilor tăi rele. Şi
||o să se ruşineze de toată puterea ta, şt tăria
^ lor să se sfărâme, şi să cunoască că tu eşti
Domn, Dumnezeu singur, şi mărit peste toată
lumea“. Şi n'au Încetat slujiiorii regelui cei
ce l-au băgat pe dânşii, să ardă cuptorul cu
catran şi cu «moaiă şi cu căiţi şi cu viţă.
Şi e’a vărsat para focului, deeeupra cupio-
rulul, de patruzeci şi nouă de coţi. Şl B’a
vărsat, şi a ars pe cei ce s'au aflat Impre-
^ jurul cuptorului ClialdeiJor. Iar Inperul Dom-
nulul 6'a pogorlt Împreună cu cei dimprcju-
rul lui Azaria la cuptor, şi a scuturat para
^ focului din cuptor. Şi a făcut mijlocul cupto-
rului ca un duh de rouă suflând şl nu sa
atins de dânşii nicidecum focul, şi nu l-a
întristat, mei mâhnit pe ei. Atunci acei trei,
fS ca dintr'o gură au lăudat, şi au mărit, şi au
^ binecuvântat pe Dumnezeu în cuptor, zicând:
.Bine eşti cuvântat. Doamne, Dumnezeul pă-
W rinţilor noştri şi lăudat, şi prea înălţat intru toti
vecii. Bine este cuvântat numele cel sfânt,
al slavei tale, şi prea lăudat, şi prea laăiţat
intru toţi vecii. Bine eşti cuvântat In lăcaşul
sfintei slavei tale, şi prea cântat şi prea mărit
In veci- Bine eşti cuvântat cel ce vezi adân*
curile, şi şezi pe Heruvimi, şi lăudat şl prea
SLUJBA ^
inălţat îu veci. Bine eşti cuvăniat pe scauniil
slavei împărăţiei tale şi prea lăudat şi prea
Înălţat In veci. Bine eşti cuvântat întru tăria
cerului şi prea lăudat şi prea mărit in veci.
ît*l
Aicea ne h ulăm şl oÂnI&m pe glasul al u tea
pro Domnul lăudaţl-L şi-L prea Înălţaţi pre
Dânsul in veci,
Cetetiil cetettP sllhurile din CăntfirpB celnr
trei tineri:
<» jj in(icuvâutaţi toate lucrurile Domnului
iară uui cânlăm.
j»re Domnul lăudaţi L şl-L prea inălţoţi pre
Dânsul in veci,
(S'* eânlă dujiji fu ca o Rt h)
« Dineeuvântaţi ceruri şi îngerii Domnului
pro Domnul, lăudaţi L şi-L prea înălţaţi pre
Dânsul in veci.
• liinccuvântaţi ape şi toate cele mai presus
de cer, toate puterile Domnului
pre Domnul, lăudaţi-L şi-I- prea inălţuţi pro
Dântiul in veci.
# [linecuvântaţl soare, lună şi stelele cerului
(>re Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre
Dâusul în veci.
^ [jiiiecuvfintaţi toată ploaia şî roua, toiitt du­
hurile
pre Domnul. lăudaţi-L şi'L prea inăl(Hţi pro
Dânsul in veci.
r Binecuvântaţi foc şi zăduf, frig şi cfiidură
pre Domnul, Iftudaţi-L şiX prea Înălţaţi pre
Dftnsul în veci.
, yinocuvăntaţi rouă şi zupadă, gliinţă şi ger ^
pre Domnul, lăuduţi-L şi-L preu inalţati prc ^
Dânsul in veci. ^
# RiaecuvăDtaţi brume şi zăpezi, fulgere şi nori
i
pre Domnul, lăudaţi-L şl L prea inălţaţi pre
Dânsul iu veci.
, jţinecuvânlaţl nopţi şi zile, lumină şi intunerec
nre Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre
Dânsul in veci,
* ijiDecuvântaţi pământ, munţi şi dealuri şi
toate cele ce răsar pe pământ
pre Domnul, lăudaţi-L şi-L prea Înălţaţi pre
Dânsul în veci.
H
 U U lh
SFINTELOIt l‘ATIMl 755
Sot

inccuvâutflţi izvoare, mări şi râuri, chiţi i^i I)ln cartea cea către Romani, a «Iftiiluliil ^
toate celc ce so mişcă in ape. Apostol Piivâl, cetiie.
I’ re Domnul, lăudaţi-i/ şi-I, prea infllţaţi pre Cap. O, vers 3—11. ^
DAneul in veci. ÎK'

iiiecuvântaţi toate pasările cerului, tonte raţilor, nu ştiţi oare, că

j» tiarele toate dobitoacele cei ce ne-am botezat în
W( f*re Domnul, lăudaţi L şl-L prea inăllaţi pre
I^Ansul in veci. Hristos lisus, în moartea Lui
•Binecuvântaţi fiii oamenilor, binecuvinteaza
ne-am botezat? Deci prin bo- ^
Isrnil tezare, în moarte ne-am în-
l’ re Domnul, laudaţi-L şi-D prea iniiltaţi pre
Dftnsul in veci.
gropat împreună cu tl, ca
după cum Hristos a înviat din m
* Binecuvântaţi preoţi si slugi morţi prin slava Tatălui, aşa
Pre Domnul. lăudaţi-L iji-1, prea înălţaţi pre
Dânsul ÎQ veci. şi noi să ducem o viaţă nouă! ^
'iMnecuvântaţi duliurile şi suflelele drepţilor,
Căci dacă ne-am făcut una cu
cei (îuvioşi şi smeriţi cu inima El prin asemănarea morţii Lui, ^
Pre Domnul. lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre
Dânsul io veci.
atunci trebue să fim una şi ^
prin o înviere asemenea cu a ^
Rinecuvântaţi .Ananie. Azarie :ji Misail Lui, ştiind că omul nostru cel ^
Pre Domnul. lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre
Dânsul in veci- vechiu este răstignit împreună
[5#Uinecuvântaţl apostoli, prooroci ^i mucenici
cu El, ca să se desfiinţeze cor- ^
ai Domuului pul cel păcătos, ca să nu mai ^
l’re Domnul. lăudaţi-L şi-L prea inaiţaţi pre
Dânsul în veci.
fim robi păcatului. Pentrucă ^
•* Slav&.
cel ce a murit, a scăpat de îw
păcat. Dacă însă noi am murit
Pre Dumunl sft-l. lăudăm ei si-L prea tniîiţ&m
in veci. cu Hristos, credem că vom şi ^
• Şl Bcum vieţui împreună cu El, ştiind, ^
iăudăni, bine să cuvântăm şi să ne Inclii- că Hristos, Care a înviat din ^
nănj Domnului rflntftud şi prea Inftlţându-L
In veri. morţi, nu va mai muri, pen- ^
Apoi Ectonia cea ml ft trucă moartea nu-L mai stă- îHt
111 loc de : pâneşte. Căci El moartea ce ^
Sfinte Dumnezeule; a suferit-o, a suferit-o odată gj
oAutâni pentru păcat; iar viaţa ce o S
^’âţi in HristoK v’aţi botezat,.. trăieşte acum, o trăieşte pen- ^
Prnclilaiea. glasul al 5-leA tru Dumnezeu. Aşa şi voi soco- ^
Toi pământul sft se închine Ţie şi sa cftnte tiţî-vă că sunteţi morţi pentru §f
Tie..
păcat, dar vii pentru Dum­
Sltb.
nezeu prin Hristos lisus, Dom­
Sîtrigaţi Domnului lot pământul; cântaţi nu­
melui Lui. nul nostru. îW
 ,SLlMn\ SFlNTKlAiR FATiMl
756 •<>s
-
/
- iî
ÎHf
lllUIil toată căpetenia şi puterea^jlie- ^
/mill. JmlnlA zi. 0 rclpliil Siilmt,
:>Ul bl 7 ]{'H : ruvimii cei cu ochi mulţi şi se-
rafimii cei cu câte şase aripi, ^
coala-Te, Dumnezeule, judecă pământul,
că Ta vei moşleol Intru toate neamurile.
feţele acoperindu-şi si can- ^
tând cântare: Aliluia, Aliluia, g i
iimaezeu a stătut întru adunarea Diiriiiie-
Aliluia. ' ^
U 51 tn loeul .\xioiiuluî, IriiioBiil ^
zeilor iji în mijloc pro Dumnezei va judeca »» fii
«ţ
lai . ■intfUdiil rflilift iliij A ftt" ne rI Ii 11 te tângui Maică... îrt
(H lN O N îr iL ; - Slf
H
coaiă-te, Dumnezeule.,-
euliifu-s’a ra din somn. Domnul, şi a înviat ^
U mântuindu-ne pre noi. ^
H
H âaă când judecaţi nedreptate şi fcţole pă­ Şi după Apolis, preotul dâ an fora jji i'ace ^
H cătoşilor le luaţi InnintG. bioecuvântarea pâinii şi a vinului, ircbuiesii ^
im Stih
uiljă purtare do i;rij!i Eclesiarhul, ca atunci ^
cflod se Va sîftrşi l-itur{iliia, să fie ceasul fii
doilea din noapte, iar după Apolis nu leţim
u
udecăţi orfanului şl săracului, i re cel smerii
din biserică, ci şedem la locurile noastre. Şi
iA
şi pre cel sărac îndreptaţi. Jrt
n se f-ice ceilre multă din îaptele sfinţilor .\-
a<f
Silii postoli, Iar dup» cetire, aprinde l'jClesiftriml
toate candelele şi. ieşind, lovişte in toju'ji ifi
în coatfcţi pro cel sărac ţi pre cel raişol. iacctează citeţul a ceti.
A<1
. din mâaa păcătosului iiiânt<jiţ>
ft Şi b necuvântund preotul, începem;
8un e Kn
H îinte i.)iininezcu!e...
'a cunoscut, nici a priceput, intru iiitu- si celeialle. ikk
nerec uuihi;i.
H CEiţ hă ne
Still
• P salmul 50.
^ Cl&tesfică-^ie toate tuiieiiiie piniiântului: i‘^u A*i
aru zis Dumnezei sunteţi i;i Hii celui preu Apoi. Canonul Sâmbetei celei mari cu Iniio- ^
^ Înalt toţi; iară voi ca nişte oameni mui'iţi sul de două ori şi Troparele pe 12; iur A-f
ca (Im boieri cădeţi, urmă, Irmosul io amândouă str;,niip.
« U Q U i

v'i l;irA?l I/iipi a Ir* ia (’ftutar-' Sedclna Sfimbelfli

H ci'l 'l m >ri
coală-te Dumcozeu'.e...
ormuntul Tău, Mântuitorule.
l'l- rfll;, .l’IJ'. iHţ
!>i •■»'t>ro d in C in ^ ln tid 8 îâ ;.tu lu l K i'lN iiiio
ii.i;rt!l;.i V.,Kil.e ii
ui : n f M î n c e t u l e ste
11 I >I ..■ill 1.: st Tri)[iiir.
î.
e este astăzi această tăcere
n
fX ^ ă tacă tot trupul omenesc ‘’i- ', Cu Inli'lo Sfanţului loan
<«ur»-di -n'ii |( »Mu> h-ji Ir »îuiţi în tăh'uirt’i!
m şi să stea cu frică şi cu cutre- Lviuii:li>diet lie'll .\tiu'iu, oau dota ioan.t'U'
^■kiilul Învierii.
mur şi nimic pământesc întru a C â n ta rf ( ’n n d H d il S â jiiin in

«t sine să nu gândească; că Im- I t , 1j . j|, np.;l ettiJ»' kk

' ..<1 ’.I. ,ri>i Căutării a noua lrtrcii;<
paratul împăraţilor şi Domnul 'I .Iti â i; 4,. .. M i L iil 'ie

J* domnilor merge să Se junghie ^ finte Dumnezeule..

M şi să Se dea spre mâncare ^1 troparul, glat»iil i i 2-lea
S credincioşilor. Şi merg înain- ^ â iid T c - a i p o g o rH la m o a r t e ,.

H tea Lui cetele îngereşti, cu a. »i-nia |i A p Itbui

iw
 ,^ (S © G O G )e £ )G O C O C O G O ^ C O e D C îie i)(a C O C 5 1 ţ )(3 ©
U

■ AjCJ^ C'O'C'J v*7 T'ji;. F T-»jr *•'»caj» bws

M

Vi

Vi
CANTARl TREIiVIICE
Vi n
Vi PE 8 GLASURI
Vi
I’l' ”,re k‘ ■■Ititâ'i In i’uHtii! r(‘l Mur* i in rrlf.l!il'.. n">tii'i. '‘â’ ii nii ^. '"•!, ţumoezeu
esto Domiiul,. „j^.j 'fn,i,,[|| c'l .-ii pMhirilo ;^f''‘^!r

S t ill heruvimii să strigăm către

^ ^ aoaptc mânecă duhul meu ciltro Tine, unul Dumriezeu: Sfânt, Sfânt, ^
Vi iJiimneiiîeuIe, pentrucă lumină sunt poruQcile
Vi Tale pre pămaol. Sfânt eşti Dumnezeul nostru; îW
Vi cu folosinţele celor fără de ^
îlUI jţeptate vă mvătati. cei ce locuiţi pre pământ. trup, milueşte-ne pre noi.
g stih 111 altr* zilo sfi -•' ;>fâ<^itiil.
|iziiuire va lua pre poporul cel nchivătat.

Stih
jdauge ior rele, Doimne, adauge rele celor
li slăviţi ai pământului.
l)np\ liecapo Stih se cama
#0
^ Daci, 1’rt‘iiui -ile «
u Cântări Treimice
Vi
niiiNui
« ^ trupeşti închipuiri, către
w ^ mintea cea netrupească
ţ| şi fără materie a puterilor
« celor fără de trup, ridicându-
Vi ne şi prin cântare întreit sfântă
^ a Dumnezeîni cei în trei ipos-
vn tasuri primind strălucire, ca
S:
iU toate puterile cereşti, ÎJ
ca heruvimii, să strigăm Celui m
ce este întru cei de sus, în- ţi
(le ;i f) f i treit sfântă laudă înălţându-*!: gf
oilHt.'i Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dum- g
nezeul nostru; pentru rugă- gj
ciunile tuturor sfinţilor Tăi, |Ş
milueşte-ne pre noi.
§culându-ne din somn, că- ^
dem către Tine, Bunule, şi w
cântare îngerească strigăm p
Ţie, Puternice: Sfânt, Sfânt, M
Sfânt eşti Dumnezeul nostru; p
if!
 758 c AntA r i
« -----
^ peiitru Născătoarea de Dum- Dumnezeul nostru; cu folo- u
^ nezeii, milueşte-ne pre noi. sinţele celor fără de trup mi-
lueşte-ne pre noi.
Slavă

Cade-se a şti: Nezidită fire, făcătorul tutu-

Câ la iI4r!jituf Trcimlnilor şi ale LuminAn
ror, buzele noastre le deschi- p
dolor iu toatâ săptamăna zicem bşu; de, ca să vestim lauda Ta, |j
ijV L U N i. strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ^
^ O* folosinţele celor fără de eşti Dumnezeul nostru; pentru |j
^ trupuri, milueşte-ne pre noi. rugăciunile tuturor sfinţilor
MARŢI Tăi milueşte-ne pre noi. |î[
pentru rugăciunile Mergă- Şi acum , ^

^ torului înainte, milueşte-ne Din pat şi din somn m'ai |î|

UI pre noi. ridicat. Doamne, mintea mea ^
MIEHCUIU şl VINEIU: o luminează, inima mea şi
^ Qi puterea crucii Tale pă- buzele mele le deschide, ca ^
zeste-ne pre noi. să Te laud pre Tine, sfântă ^
Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt ^
« jo i: eşti Dumnezeul nostru; pentru m
M¥i pentru rugăciunile apostoli- Născătoarea de Dumnezeu mi-
î? lor Tăi si ale Ierarhului Nico- lueşte-ne pre noi.
^ lac milueşte-ne pre noi.
fe-î^ Lumliifinda, glatul al S-lea
2^^ Lumicânda, glasul 1 TVimite lumina Ta cea pu- M
¥¥. cela ce răsări lumină, Doam- rurea veşnică, Hristoase Dum- U
ne, curăţeşte sufletul meu de nezeule şi luminează ochii cei ^
H tot păcatul pentru rugăciunile de taină ai inimii mele, pentru ^
^ ( cutărora) Şi ne mântueşte rugăciunile (cutărora), şi ne ^
pre noi. mântueşte pre noi.

Cântări Treiniice Cântări Treimice

Glttsul al 2-lea
U laB u t a l ii- le a :

p
iterilor celor de sus ur­
mând pre pământ, cântare
de biruinţă aducem Ţie, Bu-
T p
eime de o fiinţă şi nedes- ^
părţită, unime în trei ipos-
tasuri şi împreună vecuitoare, ^
iii^ nule: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Ţie, ca unui Dumnezeu, cânta-
 «(W
re îngerească strigăm: Sfânt,
Sîânt, Sfânt eşti Dumnezeul
nostru; cu folosinţele celor
îw fără de trup milueşte-ne pre
|l^ ninvA.
Îi Pre Tatăl Celfărădeînceput,
51 pre Fiul Cel împreună fără de
jj| început, pre Duhul Celîmpre-
^ ună vecuitor, Dumnezeire una,
^ ca heruvimii a slăvi, îndrăs-
nind zicem: Sfânt, Sfânt, Sfânt
j[| eşti Dumnezeul nostru; pentru
ţS rugăciunile tuturor sfinţilor
^ Tăi milueste-ne pre noi.
kH
Şl aiium.
JjV
^ Fără de veste Judecătorul
va veni şi ale fiecăruia fapte
^ se vor descoperi; ci cu frică
să strigăm în miezul nopţii:
Sfânt, Sfânt, Sîânt eşti Dum-
H nezeul nostru; pentru Născă-
toarea de Dumnezeu milueş-
^ te-ne pre noi.
^ LumlDAmlH, KiflBUl al IMpm
îl TrimiteluminaTa,Hristoase
Dumnezeule, şi luminează ini-
ma mea, pentru rugăciunile
m (cutărora) şi ne niântueşte
^ pre noi.
îl
j[| Cântări Treimice
(ilasul ■! 4'teA;
^ântarea slugilor Tale, a
V- celor ce sunt duhuri, în-
T B K IM IC E 759
U
drăznind a aduce noi muri- s*
torii zicem: Sfânt, Sfânt, Sîânt |{
eşti Dumnezeu! nostru; cu
folosinţele celor fără de tru-
puri niilneşte-ne pre noi. M
S la v ă .
Ca şi cetele îngerilor acum ^
în cer, aşa şi stările oamenilor ^
pre pământ, cu frică aducem ^
cântare de biruinţă. Ţie, Bu- ^
nule: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti u
Dumnezeul nostru; pentru ru-
găciunile tuturor sfinţilor Tăi u
milueşte-ne pre noi. jţif
atîHm JW
Pre Părintele Tău Cel fără iî
de început şi pre Tine, Hris-
toase Dumnezeule, şi pre Du- ^
hui Cel prea sfânt, ca heru- £[
vimii a slăvi îndrăznind, zi- ^
cem: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti §l|
Dumnezeul nostru ; pentru
Născătoarea de Dumnezeu mi- sj
lueşte-ne pre noi.
LumiQ&n<la. cIhsu) a l 4-Iea ^
Cela ce răsări lumină lumii jw
Tale, sufletul meu cel ce este
întru întunerec curăţeşte-l de ^
tot păcatul, pentru rugăciunile
(cutărora) şi ne mântueşte
pre noi. ^
Cântări Treimice
(tiHNul &
\ D-Ihh
remea cântării este şi cea­
V sul rugăciunii. Cu osârdie U
să strigăm către unul Dumne- ^
 c An t â r i
760 •>8 §<• U
U
zeu: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti sfântă cântare aduc cu glas ^
Dumnezeul nostru; cu folo- fără de tăcere. Cu cari şi noi ^
sinţele celor fără de trup nii- păcătoşii strigăm: Sfânt, Sfânt, u
lueşte-ne pre noi. Sfânt eşti Dumnezeul nostru; H
^ RlavA. cu folosinţele celor fără de tru- u
« I
ndrăznind a ne înciiipui puri milueste-ne pre noi. ^
Stavii.
w pre noi oştilor Tale celor de C
ÎJ duhuri, Treime ceea ce eşti 'n guri fără de trup, cu W
fără de început, cu guri ne- doxologii fără tăcere, cei cu ^
vrednice strigăm: Sfânt, Sfânt, câte şase aripi cântă Ţie în-
Sfânt eşti Dumnezeul nostru; treit sfântă cântare, Dumne- ^
w? pentru rugăciunile tuturorsfin- zeul nostru. Sif noi aceştia
* de
ÎJ ţiior Tăi nii!ueşte-ne pre noi. pre pământ cu buze nevred- m
5i acum, nice laudă Ţie înălţăm: Sfânt
Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul u
xla ce în pântece fecioresc nostru; pentru rugăciunile tu- ^
w ai încăput şi de şanurile Tată- turor sfinţilor Tăi milueşte-ne ^
lui nu Te-ai osebit, cu îngerii, pre noi. ^
Hristoase Dumnezeule, pri- ţ i ocum ^

m meşte-ne şi pre noi, cari stri- Dumnezeirea Unimei Trei- ^

^ găm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt mii, în unire neamestecată o «î
Wţ eşti Dumnezeul nostru; pentru slăvim şi cântare îngerească ^
Născătoarea de Dumnezeu mi- strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt ^
W
Uf
lueste-ne
*
pre noi. eşti Dumnezeul nostru;pentru ^
LuminUoda, glasul al 5-lea
Născătoarea de Dumnezeu mi-
î? ^tătorule de lumină, Doam- lueşte-ne pre noi. ^
Luidlnîlnila, glasul al (Mea; 07
ne, trimite lumina Ta şi lu-
minează inima mea, pentru ^imitesufletelornoastrelu- U
w rugăciunile ( cutărora^ şj minaTacea veşnică, Doamne,
ÎS mântueste pre noi. pentru rugăciunile ( cutăroraj ^
şi ne milueşte pre noi, u
^
Vi Cântări Treimice Cântări Treimice ^
lilttsul ul (i h 'ii' (îliisul h I 7 1 p 8 : ^

l^ând înainte, cu frică, heru­

vimii şi spăimântându-se
ii cu cutremur serafimii, întreit
c ela ce eşti lăudat de heru-
vimi cu putere prea înaltă
si cu dumnezeească slavă de
U

u
 U
«0§ T R E IM IC E ^ 761 ^

^ îngeri închinat, primeşte-ne şi cu frică către Cel ce nu ia

pre noi, cei de pre pământ, mită să cădem, laudă de bl-
cari cu buze nevrednice laudă ruinţă, strigând: Sfânt, Sfânt,
H îţi înălţăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt Sfânt eşti Dumnezeul nostru; îhfr
eşti Dumnezeul nostru; cufo-
^ losinţele celor fără de trup mi-
cu folosinţele celor fără de HS
î| lueşte-ne pre noi. trupuri milueşte-ne pre noi. ^
Slavft Riftva ^
^ p
m ^ pre un somn lepădând Aprivi la Tine neîndrăznind
m lenea, suflete, îndreptare spre
îl lauda Judecătorului arată şi heruvimii, sburând strigă cu |J|
j[| cu frică strigă: Sfânt, Sfânt, înălţare de viers cântarea ^
^ Sfânt eşti Dumnezeul nostru; dumnezeească a glasului ce- ^
pentrurugăciuniletuturorsfin- lui întreit sfânt; cu cari şi
tilor Tăi milueste-ne pre noi, noi strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt,
u Şi acum. Sfânt eşti Dumnezeul nostru; ^
iHt Rimnezeirii celei neapro- pentru rugăciunile tuturor
51 plate. Treimii într’o unime, sfinţilor Tăi milueşte-ne pre
« întreit sfânta laudă a serafi- noi. M
fr*
milor înălţând, cu frică să
Şi aeum
ţ| strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt
K eşti Dumnezeul nostru; pen^ Rind împilaţi de mulţimea ^
tru Născătoarea de Dunine- greşalelornoastre şi neîndrăz- m
^ zeu mi!ueste-ne pre noi.
H ' nind a privi la înălţimea Ta, IU
^ Lutnin&ada, tflaRul h) 7<lea
^ D . w
sufletul şi trupul plecând cu
ndică-mă, Doamne, spre îngerii, cântare strigăm Ţie: g
w lauda Ta şi mă învaţă să fac Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dum- ^
J| voia Ta, Sfinte, pentru rugă- nezeul nostru; pentru Născă- U
H ciunile ( cutărora) şj
toarea de Dumnezeu milueş-
tueşte pre noi. te-ne pre noi.
ÎS
U
I •j’ii’iiA'nl i ylu'Ul al ^ l<'ii ÎHt

jjs Cântări Treimice Lumină fiind, Hristoase, Iu- ^

TO
(îlasut hI B lea :
niinează-mă întru Tine, pen- ^
ţ| Wpre cer inimile având, cete- tru rugăciunile (cutârora) şi ^
H lor îngereşti să urmăm şi ne mântueste pre noi. h
 STIHURI DE UM ILIN ŢA |
^ Cu Sedehie şi cu Marliitce, la toateFglasurilr, cere se cftitn î d Sfânlii! şl M a ie lo Post
W DUMINICA SEARA
Wţ U Doamne stntcat am, punem Stih Pilc pe IU ţi oâiitâin [latiu «tllilrl de um ilin ţa din Octolh, ^
trei diD Trlod «i Ud din Mineiu.

SUhiri de umilinţă, glasul l : veşte-Te spre mine şi mă

entrucă mult este noianul mântueste. |l[
greşalelornie!e,Mântuito- Nu mă lepăda, Mântuitorul ^
M mie, şi râu m'ăni afundat întru meu, pre mine cel cuprins cu |j|
păcatele mele, dă-mi şi mie lenea păcatului; ridică-mi gân- SJ
jg mâna ca şi Iui Petru; mân- dul meu spre pocăinţă şi Iu-
^ tueşte^mă Dumnezeule şi mă crător iscusit viei Tale mă ^
milueşte. arată; dăruindu-mi plata cea- ^
îl De vreme ce sunt osândit, suini celui de al unsprezecelea
Mântuitorule, pentru gându- şi mare milă. îw
VA
^ rile şi faptele cele rele, dăru-
m eşte-mi gând de întoarcere
Dumnezeule, ca să strig: Mân- Luni la Utrenie g
^ tueşte-mă Făcătorule de bine, Dup.'i io tâ ia S u b n lo g ie , S e d e in e d e u m lilu ţli, ^

m Bunule, şi mă milueşte. i j l a s i l 1. îW

ntru fărădelegi sunt zămislit ^

^ Altă lume pre tine suflete
UI te aşteaptă, şi Judecătorul va
«ţ să vădească cele ascunse şi
I eu, desfrânatul, nu cutez
să caut la înălţimea cerului;
51 rele ale tale; deci, nu rămânea ci îndrăsnind la iubirea Ta de |J
H întru aceste de aici, ci apucă oameni, strig: Dumnezeule, ^
51 înainte, strigând către Jude- milostiveşte-Te spre mine pă- ^
^ cătonil: Dumnezeule, milosti- cătosul şi mă mântueşte. ^
 m :
•0§ 8EDELNELE OCTOIHULUI
Stih’ mâniaTa sft niă mustri
pe mine, nici ou iuţiuica Ta 8ă mit cerţi.
De vreme ce dreptul abia
se mântueşte, dar eu unde
mă voiu arăta, păcătosul, cel
ce n’am purtat greutatea şi
zăduful zilei? Ci cu cei dela
al unsprezecelea ceas împre­
H ună mă numără, Dumnezeule,
H
4»j( şi mă mântueşte.
¥^
Slav ft. şl itiMim; a NAscfttoHrel
Minunea minunilor văzând-o
¥^
¥^ întru tine, făptura se bucură
4^ ceea ce eşti plină de dar; că
¥^
ai zămislit fără sămânţă şi ai
născut precum nu se poate
¥^
spune, pre Cela ce nu-L pot
« vedea mai marii cetelor înge­
¥^
¥¥i reşti. Pre Acela roagă'L, Năs­
¥^ cătoare de Dumnezeu, să mân-
tuească sufletele noastre.
¥^
La cuntdr<-a 7, se zice Miicenica in locul
Condaciilui, de nu «re Condac Mineiiit. Iară
de aro, zice Mucenica imprcuiifi cu Se*
¥^ delnele. Aşa facem iu tot postul.
¥^ M iic e n li’a. k I u s u I 1
¥i
Cu lauda nevoinţil şi cu
vrednicia cununilor s’au îm­
brăcat slăviţii purtători de
chinuri întru Tine, Doamne;
căci cu răbdarea bătăilor au
biruit pre cei fără de lege şi
4(^ cu putere dumnezeească din
)!)(
4H( cer biruinţă au luat. Pentru
)H(
rugăciunile lor, dărueşte-ne
i«
nouă Dumnezeule mare milă.
§«• 763
Marţi la Utrenie
După tutAia SUtiolugie, Sedoloa, glasul I
Pfjdobifl : Moraiâutul Tt'ui ,
raţele părinteşti grăbeşte
B de-mi deschide, că desfrâ­
nat am cheltuit vieaţa mea.
Spre bogăţia cea necheltuită
a îndurărilor Tale căutând,
Mântuitorule, nu trece acum
cu vederea inima mea cea
sărăcită. Căci către Tine,
Doamne, cu umilinţă strig;
Greşit-am la cerşiînainteaTa.
Stih
IK>aitinc. nu cu mânia 1’a su m;i mustri, nici
cu iu{iiiiea Ta sa mft cert'.
înfricoşat este divanul Tău,
judecata Ta dreaptă şi lucru­
rile mele sunt rele; iară Tu,
Milostive, apucând înainte,
mântueste-mă si mă scoate
din muncă; fereşte-mă. Stă­
pâne, din partea caprelor şi
mă învredniceşte a sta dea-
dreapta Ta, Judecătorule prea
drepte.
SlavA, iji aeuni. a N^sc(\tuarci
ceea ce ai zămislit fără ar­
dere focul Dumnezeirii şi ai
născut fără sămânţă izvorul
vieţii, pre Domnul, Născătoare
de Dumnezeu cea plină de
dar, păzeşte pre cei ce te
slăvesc.
 764 «§ SI D EIA ’KI.E §0»
•H^
I.B C&niarea n 7-b . Mucotilcii ŞI s'a învrednicit desfătării, U
nişte ostasi buni cu un zicând către Tine: Poniene- U
»

cuget crezând, netemân-

>
şte~mă, Doamne! Primeşte-ne ^
¥^ ca pre acela şi pre noi cari ^
j| du-vă sfinţilor de îngrozirile
tiranilor, aţi venit cu dragoste strigăm: Greşit-am toţi, nune
^ la Hristos, luând cinstita cruce trece pre noi cu milostivirea Ta. ^
H şi săvârşindu-vă călătoria, aţi Slavfl. iji acum . a N'ftsrflt0 (\r0 l. ^
^ luat biruinţă din cer. Slavă V^zându-Te mieluşeaua pre ^
^ Celui ce v’a întărit pre voi; Tine, mieluşelul, răstignit pre
slavă Celui ce v'a încununat; lemn cu tâlharii, din îndelungă Jţ#
m slavă Celui ce lucrează prin răbdarea Ta, Cuvinte, şi îm-
voi tuturor tămăduiri. pungându-Te cu suliţa în coas-
tă, s'a tânguit strigând ca o
■co
Ă maică: Ce taină streină şi în- ^
fricoşată este aceasta, fiul jţ*f
Miercuri la Utrenie meu? Cum acopere morman-
Uupft IntÂift 8cilel(ia Cruci), tul pre Dumnezeu Cel necu-
k» ^luAlil 1 prins? Negrăit lucru este a-
zându-Te Hristoase, Mai- cesta ce se săvârşeşte! Ci să
? ca< Ta, cea cu totul fără nu mă laşi pre mine, ceea ce
îl prihană, pre cruce mort, a Te-am născut, fiul meu prea
^ strigat: Fiul meu Cel fără în- dulce.
ceput, împreună cu Tatăl şi I.H Cântare» h 7 h, VluceoU's
cu Duhul, ce este această rân­ ntru durerile sfinţilor,cari
jii dueală nespusă a Ta? Prin
care ai mântuit, Indurate, zi-
P pentru Tine au pătimit, mi-
lostiveşte-Te, Doamne, şi tămă- ^
direa mâinilor Tale, celor prea dueşte toate durerile noastre, g
w curate, Stăpâne. lubitorule de oameni, rugămu-
s tih : ne Tie. M
îpiiHSli pre Domnul Duiiinc/,zeul nostru
vă iuchiuisi aşternutului picioarelor
T/Ji. cii sf'nU ost'.*.

lemnului crucii Taie neîn- Joi la Utrenie

^ chinăm, lubitorule de oameni, Iiiipfl IntâiH ‘‘iilioli.fţ.i .sortclnfl AputUtlIlor, ^
« că pre dânsul Te-ai pironit, l»lH0Ui I

. m Vieaţa tuturor; raiul ai deschis, mreaja cuvântului ru- m

jj| Mântuitorule, tâlharului celui c pând pescarii împletitu-
ce a venit la Tine cu credinţă rile ritoriior, prin trestia crucii ^
 U L II Î6 5

au luminat neamurile, să Te
slăvească cu bună credinţă
pre Tine, Dumnezeu adevă­ Vineri Ia Utrenie
rat. Pentru aceasta si cântare LlupA tclAia If'Uhologie,
>
SeiJelou Crucii,
ţfIttHUl I.
cântăm Ţie, Celui ce i-ai întă­
H u
rit pre dânşii: Slavă Tatălui D ăstigiîindu-Te Tu, Hristoa-
şi Fiului, slavă Duhului Celui se, a pierit tirania şi s’a u
u
de o fiinţă, slavă Celui ce călcat puterea vrăjmaşului; că
¥¥. printr’înşii a luminat lumea, : nici înger, nici om, ci însuţi u
iH?
¥^ still. Tu, Doamne, ne-ai mântuit U
H 1 n tot ptiaiflotul a ieşit vestirea lor şi la pre noi, slavă Ţie.
marginile lumii cuvintele lor. Stiii: U
I nţelepţilor pescari ai lumii, i iiăli-iU i,re D-umui uuuinuztul uotslru şi va
incbiuîiţi aşternutului picioarelor Lui, că
cei ce aţi luat dela Dumnezeu sl'âot egto.
a îi milostivi, ruga|i-vă şi acum A rma crucii oarecând s'a a-
pentru noi cari strigăm: Doam­ răîat în războaie binecredin-
ne, mântueşte pre împăraţi şi ciosului împărat Constantin, • ■if
cetatea Ta şi ne izbăveşte pre U
semn de biruinţă nebiruită a-
noi de răutăţile care cuprind supra vrăjmaşilor, prin cre­ K -îf
sufletele noastre, pentru apos­ dinţă. De aceasta se cutre­ U
U
tolii Tăi. mură puterile iadului, aceasta U
Slavă, qi ucuid; a N&sis&toEirei s'a făcut şi credincioşilor mân­ U
P re Cela ce este fără de tuire şi lui Pavel laudă.
mumă în cer, mai presus de Slava, tţi acum, a Criitîji-NftscAtospe! do
Dumnezeu. U
gând şi de auzire, L-ai născut
pre pământ fără tată, pre Acela C ei ce am câştigat părtini­
roagă-L Născătoare de Dumne­ rea ta, Preacurată, şi ne izbă­
zeu, pentru sufletele noastre. vim de răutăţi cu rugăciunile
La Cântarea h 7, Martirioa; tale, fiind păziţi în tot locuî
cu crucea Fiului tău, toţi du-
re mucenicii lui Hristos să-i pre datorie cu bună credinţă,
^ rugăm toţi, că aceştia se pre tine te slăvim.
roagă pentru mântuirea noas- C&nturea a 7. Martirica

c
tră; şi toţi să ne apropiem că-
^ tre dânşii cu credinţă. Aceştia u lauda nevoinţii şi cuvred­
m isvorăsc darul tămăduirilor; nicia cununilor s’au îm­
UI aceştia gonesc taberile draci- brăcat slăviţii purtători de chi­
^ lor canişte păzitori ai credinţei. nuri întru Tine, Doamne; căci
^sţc!«-ţ:5«3ţcDKMc»:.'«
S
 SKDELKELE
766
CU răbdarea bătăilor au biruit
pre cei fără de lege şi cu putere
dumnezeească din cer biruiiiţă
au luat. Pentru rugăciunile lor
dărueşte-ne nouă, Dumnezeu­
le, mare miiă.
Vineri seara
La D o a n u ie punem stiblrilo pe
slr!gat-»m,
10 şi c&Dtăm Idiomela zil^i, do două ori.
Apoi aceato Mucenice ale ^^lasiilui Glasul 1
Dentru rugăciunile tuturor
* sfinţilor. Doamne, şi ale
Născătoarei de Dumnezeu, pa­
cea Ta dă-ne-o nouă şi ne
mântueşte pre noi, ca un în­
durat.
Mărturisirea voastră, cea de
faţă, în privelişte, sfinţilor, a
spăimântat puterea dracilor şi
pre oameni i-a scos din înşe­
lăciune, Pentru aceasta şi tăin-
du-vi-se capetele, aţi strigat:
SăfieDoamne, jertfa sufletelor
noastre bine priimită înaintea
Ta; că iubindu^Te pre Tine,
am defăimat vieaţa cea vre­
melnică, lubitorule de oameni.
O, cât este de bună negu-
ţătoria voastră, sfinţilor! Că
sângiurile v'aţi dat şi ceruri­
le aţi moştenit; şi în scurtă
vreme fiind ispitiţi, în veci vă
bucuraţi. Cu adevărat, bună
este neguţătoria voastră, că
cele stricăcioase părăsind, aţi
^
---
iA
luat cele nestricăcioase şi cu
îngerii dănţuind, lăudaţi neîn- ^
cetat pre Treimea cea de o ^
iDSâşl poUobla. 2^
P rea lăudaţilor mucenici,
pre voi pământul nu v'a a-
scuns, ci cerul v'a priimit. nn
Deschisu-s'au vouă uşile raiu- ^
lui şi, în lăuntru fiind, cu po- s»
mul vieţii vă îndulciţi; ruga- ^
ţi-vă Iui Hristos, să dăruească ^
sufletelor noastre pace şi mare
milă. ‘
Şl patru d lD Miociu. Slnvâ.. a morţilor, a Iui ftH
loan MuDaliui, slasui 1. xn
xn
Care desfătare lumească ră- ^
mâne neîmpreunată cu grija? ^
Care slavă stă pre pământ ne- ^
schimbată? Toate sunt mai ^
neputincioase decât umbra, ftn
toate sunt decât visurile mai ^
înşelătoare; într'o clipeală
pre toate acestea moartea le ^
apucă! Ci întru lumina feţii ^
Tale, Hristoase, şi întru în- #nr
dulcirea frumuseţii Tale, pre
cei ce i-ai ales, odihneşte-i
ca un iubitor de oameni. U
Şi Bcum, e N&sc&toarei. ^
Pre ceea ce este slavă a ^
toată lumea, care din oame- «
ni a răsărit şi pre stăpânul L-a ^
născut, uşa cea cerească, pre m
Maria Fecioara să o lăudăm: ^
cântarea celor fără de trupuri ^
şi podoaba credincioşilor; că
aceasta s'a arătat cer si blse- îw
 '*■
^ OCTOIIIULUI
-
int rică Diim nezeirii. Aceasta
peretele cei din mijloc al vraj-
jj| bei l-a stricat, pace a adus şi
împărăţia o a deschis. Pre
UI aceasta adică având-o anghiră
n credinţei, apărător avem pre
|[| Domnul, Ce! ce S'a născut dîn-
tr'însa. îndrăzneşte dar, în-
drăzneşte poporul lui Dum-
|[| nezeu, că Acesta va birui pre
iHţ vrăjmaşi, ca un Atotputernic.
Sâmbătă la Utrenie
După intâia Stiliologle. Seiloln« loapllrlcp,
jg glasul 1 ,
H ^ a nişte ostaşi buni, cu un
^Hţ ^ cuget crezând, netemân-
du-vă Sfinţilor de îngrozirile
iHî tiranilor, aţi venit de bună
îl voe ia Hristos, luând cinstita
cruce şi săvârşindu-vă călă-
toria, aţi luat biruinţă din cen
Slavă Celui ce v’a întărit pre
n voi; slavă Celui ce v’a încu-
nnuat; slavă Celui ce lucrea-
ză prin voi tuturor tămăduiri.
Stib
liiumat este Diimoczeu inlru sfiiilii Sai,
Dumnezeul lui Israil.
entru durerile sfinţilor, cari
p sălăşluit întru tine; slavă Celui ^
pentru Tine au pătimit, miloş­
ii^ tiveşte-Te, Doamne, şi tămă-
dueşte toate durerile noastre,
H lubitorule de oameni, rugă-
ţ| mu-ne Ţie.
mil:
gfiniilor celor ce sunt pre pământul Lui.mi-
nunate a fâcut J)iin)nul (aate voile Sale
Jq intr’ioşil.
*r •ir
SO» 767 ÎJI?
Pre mucenicii lui Hristos jHt
să-i rugăm toţi, că aceştia se
roagă pentru mântuirea noas- ^
tră; şi toţi să ne apropiem
către dânşii cu credinţă. Aceş- ^
tia izvorăsc darul tămăduiri- ^
lor; aceştia gonesc taberile |J
dracilor, ca nişte păzitori ai înc
credinţei.
Slavfl, ft morţitor. ^
Cela ce Te-ai îmbrăcat cu
trup pentru noi, din Fecioară,
fără schimbare în vremile cele U
de apoi şi ştii, ca un Dumne- ^
zeu, alunecarea noastră, mi- Ut
lostiveşte-Te de iartă, pre cei ^
ce s'au mutat din viaţă; pentru ^
căŢie, Stăpâne, şi-au făgăduit ^
sufletele, unuia Dumnezeului ^
nostru.
Şi acum, a Născâtoarni. ^
Gavriil, zicând ţie. Fecioară, U
bucură-te! împreună cu glasul
s’a întrupat Stăpânul tuturor, ^
întru tine sicriul cel sfânt, pre- ^
cum a zis dreptul David. Ară- îw
tatu-te-ai mai desfătată decât ^
cerurile, ceea ce ai purtat pre ^
Ziditorul tău. Slavă Celui ce S'a ţtti
ce a ieşit din tine; slavă Celui
ce ne-a slobozit pre noi prin
naşterea ta. ^
LA LAUDE ^
Slihiri mucenice, glasul 1. ^
Veniţi, popoare, să cinstim îw
toţi pre mucenicii lui Hristos U
cu laude si cu'cântări duhov-
m
•
■4
¥t
¥¥. 768 •0^ 8EDELNELE
niceşti; pre luminătorii lumii
şi propoveduitorii credinţei,
H pre izvoarele cele pururea
^ curgătoare din care izvorăsc
credincioşilor tămăduiri. Cu ru-
^ găciunile lor, Hristoase Dum-
nezeule, dărueşte lumii Taie
^ pace şi sufletelor noastre mare
îl
^ A
II A ceşti ostaşi ai împăratului
^ celui mare, au stătut împo-
J| triva poruncilor tiranilor vite^
jeşte, n’au băgat de seamă de
munci şi călcând toată înşelă-
^ ciunea, încununându-se dupre
ţ i vrednicie, cerdelaMântuitorul
UI pace şi sufletelor noastre mare
H nula.
P re voi, prea lăudaţilor mu-
^ cenici, nici întristarea, nici
strâmtoarea, nici foamea, nici
goana, nici bătăile, nici iuţimea
n fiarelor, nici sabia, nici focul
cel îngrozitor n'au putut să vă
despartădeDumnezeu. Ci mai
vârtos pentru dragostea cea
ţi către Dânsul nevoindu-vă, ca
şi cum aţi fi fost cu trupuri
streine, de fire nu v’aţi adus
aminte, nebăgând seamă de
51 moarte. Pentru aceasta şi du-
pre vrednicie, pentru durerile
voastre aţi luat plată. Impără-
m ţiei cerurilor moştenitori v’aţi
făcut, rugaţi-vâ pentru sufle-
lîl tele noastre, rugămu-vă.
H B ucuraţi-vă mucenicilor în
g<!>
Domnul, că v’aţi nevoit cu
bună nevoinţă; stătut-aţi îm- ^
potriva împăraţilor şi pre ti- ^
rani aţi biruit; nu v’aţi îngro-
zit de foc şi de sabie şi de |J
fiare sălbatice care mâncau ^
trupurile voastre; înălţând lui ^
Hristos cântare împreună cu
îngerii, cununi din cer aţi luat.
Rugaţi-vă să ne dăruească
nouă mare milă. IU
Slavă. B morţilor , a Iul loan Damaichln ^
Q u lucrul arătând,Mântui- u
torul meu, că Tu eşti învierea
tuturor, cu cuvântul. Cuvinte, jw
pre Lazăr din morţi l~ai înviat; ^
atuncea zăvoarele s’au sfărâ- ^
mat şi porţile iadului s’au cu-
tremurat ; atuncea moartea ^
oamenilor somn s’a arătat, jh*
Ci Tu, Cela ce ai venit să mân- ^
tueşti zidirea Ta, iară nu să
judeci, odihneşte pre cei ce
i-ai ales, ca un iubitor de ^
oameni.
Şl Koum. a N&Hc&loarel p
y eseleşte-se ceata prooro- ^
cilor, Fecioară, de naşterea ta, ^
dumnezeească adunarea pa- ^
triarhilor, cinstiţii apostoli, so- ^
borul arhiereilor şi al muce- u
nicilor, cetele cuvioşilor şi ale ^
drepţilor; şi pre tine te cu- S
nosc pricină rânduelii lor şi p
te cinstesc, ca pre o Născă-
toare a lui Dumnezeu. M
 (M TOini LUI
gO» 769 ^

LA S'l'lHOAVNA
^'llilrlle morţilor; farcroa lui 'lV»ÎKri
(iliisul 1.
Podohia ItuKitiţilor mucenici..
Tie ne riigâm, Mântuitorule,
Sî fă odihnă celor ce s’au mutat
întru împărtăşirea Ta ceadul-
H ce, şi-i sălăşlueşte în curţile
M drepţilor, în locaşurile sfinţilor
w Tăi, în sălăşlui! ile cele cereşti,
dăjduindu'se, s’au mutat la ^
Tine Doamne. Cărora dăru-
eşte-le acum. Mântuitorule, ^
crucea Ta, răscumpărare pâ-
catelor lor şi sângele cci ce ^
s’a vărsat pentru vieaţa lumei. ^
Pentru milostivirea Ta iertân-
du-Ie lor greşalele şi luminau* ^
du-i cu lumina feţii Tale.
^1 a c u m , a N & s c â to & re l. ^

1$ cu milostivirea Ta, trecând R ^

oagă pre Hristos, Cel ce ^
K greşalele lor şi dăruindu-le S'a născut din tine. Maică
g odihnă.
Fecioară, să dea iertare de
«S ^ericiti sunt, prc cari l-ai ales şi i ai
primit, Doasinc. greşale robilor tăi, celor ce te
propoveduesc cu bună ere- H
u ^meni nu este fără păcate, dinţă, Născătoare de Dumne- ^
ţ| nimeni din oameni, fără numai zeu; şi cu cuvânt adevărat te ^
H Tu singur Cel nemuritor; pen-
slăvesc; şi luminii şi strălucirii ^
ţi tru aceasta aşează pre robii sfinţilor învredniceşte-i, întru m
1ai în lumină, ca un Dumne- împărăţia Lui.
jî^ zeu îndurat, împreună cu ce-
__________________________________________^
jg tele îngerilor Tăi, pentru mi-
^ lostivireaTa, trecându-lefără-
|[| delegile şi dăruindu-le iertare. Duminecă seara
■''ulietele lor intru bunătăţi se vor L i I) , . . p au u tu S t ilu r ile pe k j :
o a m q e s ln e a t- a iu . , ^ .• i oT
TO sălăşlui... II) «) c iim a in itTiî'U >^il3irl dfi u m ilin ţfi din ^

Î
l *^ăgăduinţele Tale, Mântui­ (* c iu li. t r n ilt ia 'P r ld il t i lr<*i d elft M in eiu , 5 ^

ţi torule, sunt mai presus de S i l h i i i li t iim itlr.ţ:i. (jla M jl u l M t- a ^

cele văzute, pre care ochiul

{|ţ nu le-a văzut şi urechea nu Greşit-am Ţie, Mântuito-
rule, ca fiul cel curvar;
ţj,

le-a auzit şi la inima omului prinieşte-mă, Părinte, pre mine

nu s’au suit, Stăpâne; ci bine­ cel ce mă pocăesc şi mă mi- ^
ţe voieşte, ca să dobândească lueste. Dumnezeule. Uf
Wt împărtăşirea acelora, cea fă-
găduită, cei ce s'au mutat Ia ^rig către Tine, Hristoase
jg Tine,dându-lesi viaţăvecinică. Mântuitorule, glasul vameşu- ^
jjţ Slav&
lui; milostiveşte-Te spre mine,
^ crucea Ta bucurându-se ca şi spre acela, şi mă milu- ^
H robii Tăi, si cu crucea Ta nă- este, Dumnezeule. ^
W * u

IHţ 770
^a răutăţile cele necuvioase
51 ale faptelor mele cugetând,
H alerg la îndurările Tale, ur-
}| mând vameşului şi păcătoasei,
care a lăcrămat, şi fiului celui
m curvar. Pentru aceasta cad
înaintea Ta, Milostive, mai
^ înainte până ce nu mă osân^
deşti, milostiveşte^Te spre
mine. Dumnezeule si mă mi-
lueşte.
H Fărădelegile mele trece-le,
ţ| Doamne, Cel ce Te-ai născut
din Fecioară şi curăţeşte inima
mea, făcând-o pre ea locaş
Duhului Tău celui Sfânt; şi
să nu mă lepezi pre mine dela
^ faţa Ta, Cel ce ai nemăsurată
« mare milă.
Î5 Luni la Utrenie
^ Diipik intftiA
l^iadiil Al 2 ii’tt
îl J a valurile mării s’au ridi-
iHţ ^ cat asupra mea fărădele-
^ gile mele, ca o luntre în mare
y eu însumi mă înviforez de
greşale multe; ci îndreptează-
mă, Doamne, la limanul cel
iHt lin al pocăinţei şi mă mântu-
î
l
.eş
t
e.
11^ 'u ii Hoaiiine, du di mânia Ta
J" |ire mine.
Eu sunt pomul cel nerodi-
iiK tor. Doamne, carele nu aduc
roadă de pocăinţă nici decuni,
ig şi mă îngrozesc de ^tăiere şi
"R
SDDKLNELJ
îw
de focul cel nestins mă înfri- ^
coşez. Pentru aceea mă rog ^
Ţie, mai înainte de nevoia
aceea întoarce-măşi mă mân-
tueste. ^
81a\A, qi n c u m ; a N A ic A t o ir « i.
r ^
'^eea ce esti izvorul milei ^
milostivirei învredniceşte-ne,
pre noi. Născătoare de Dum-
nezeu; caută spre poporul cel (cu
păcătos; arată precum dea- ^
pururea puterea ta. Că întru
tine nădăjduind, strigăm ţie:
Bucură-te, caoarecând Gavriil
mai marele Voevod al celor
fără de trupuri.
La C&ntarea a 7 a. Mucenica
J^ re Tine, Cela ce îmbraci ^
cerul cu nori, avându-Te
sfinţii îmbrăcăminte în lume, ţj
munci dela cei fără de lege au
răbdat şi rătăcirea idolească ^
au stricat. Penlru rugăciunile anţ
lor, slobozeşte-ne şi pre noi
de vrăjmaşul cel nevăzut, Mân­ iHi
tuitorule, şi ne mântueştc.
.4jJ
Marţi la Utrenie Kn
iXipA latAia Stitiologif', Sfdf^loa gl&sul al
L’k>B
sh mu mustri
ilueşte -mă! a zis David; ^
M şi eu către Tine strig:
ci
Greşit-am, Mânluiiorule,ciiră- ^
ţeşte păcatele mele prin po-
căinţă şl mă milueşte* ^
 •08
oamne, nu cu mâniaTd să raă mustri
pre rninp.
|j| M ilueşte-mă, Dumnezeule,
« milueşte-mă! De două păcate
J? a plâns David, iar eu pentru
« întunerece de greşale strig
îl către Tine: acela aşternutul
cu lacrimi şi-a udat, iar eu
1 H( nici o picătură nu am. Desnă-
dăjJuitu-m’am, şi mă rog: Mi-
w lueşte-mă Dumnezeule, dupre
mare mila Ta.
‘'liivfl. şl ,H‘um . H NAsrivofirei.
jH N ăscătoare de Dumnezeu,
j| nu mă trece cu vederea, pre
îf mine cel ce-mi trebuie spriji-
J| neala cea dela tine; că spre
H tine a nădăjduit sufletul meu,
^ milueşte-mă.
l.a Caiifai(?u u 7-u, -Miii't'ii ctt
ela ce ai luminat pre sfinţii
Tăi mai mult decât aurul
ţ| şi ai proslăvit ca un bun pre
^ cuvioşii Tăi, de dânşii fiind
|!| rugat, Hristoase Dumnezeule,
UI îndreptează vieaţa noastră ca
îl un iubitor de oameni şi în-
jţ| dreptează rugăciunea ca nişte
|j| tămâie, unule Ceia ce întru
sfinţi Te odihneşti.
iHî
H Miercuri la Utrenie
^DupA''iliiH Xiilwiloyie. S^mI hIjih Crucii, gla
^ tiul ui L'-luu.
rucea bunătăţii Tale cea
făcătoare de vieaţă, care
g ne-ai dăruit-o nouă, nevred-
iK T d lH U L U l ^ 7 J1 m
—
nicilor, Doamne, o aducem jHt
Ţie spre rugăciune: mantueşte
pre împăratul şi cetatea ta,
care se roagă Ţie; pentru |j
Născătoarea de Dumnezeu,
unule iubitorule de oameni. ^
stih; i nălţ'iţi pre Domnul Duainezcul nostru..,
I n ce chip a robit vrăjmaşul ^
pre Adam prin mâncarea din ^
lemn, Doamne, întru acelaşi
chip şi Tu ai robit pre vrăj-
maşul prin lemnul crucii şi ^
prin patima Ta. Căci cu aceasta
ai de venit al doilea Adam, ^
să cauţi pre cel rătăcit şi să
înviezi pre cel omorît; Dum-
nezeul nostru, slavă Ţie. ^
Sluvfl, ţi acum; h Crncii-N'i.srfltdarel de ^
Duiiiuo/iii- ^
F ecioara şi Maica Ta, Hris- lî
toase, văzândU’Te mort tins ^
pre lemn şi plângând cu amar, ^
a zis: Fiul meu! ce taină în-
fricoşată este aceasta? Cel ce ^
darueşti tuturor vieaţă veş- ^
nică, mori de bună voie pre ^
cruce, cu moarte de ocară? ^
La ( ftiitarea a :*a, Mu'ţpDii h
V I Domnului, fericit iî
este pământul, carele ^
s'a adăpat cu sângiurile voas-
tre şi sfinte locaşurile, care ^
au primit trupurile voastre; îw
că în privelişte aţi biruit pre ^
vrăjmaşul şi pre Hristos cu ^
îndrăzneală aţi propoveduit. ^
Pre Acela, rugaţi-L ca pre unul ^
îHţ
 m
772 •0§ SKI)RLNE[.E go*

cel bun, să mântuească sufle­ aţi săvârşit lupta şi credinţa ^

tele noastre, rugămu-vă. aţi păzit, îndrăzneală având
către Mântuitorul, pre Acela, m
ca pre un bun, rugaţi-L pentru ^
Joi la Utrenie noi, să mântuească sufletele
Ijjpîl intii» Siiiiultîj'.e, St’dolni'lL* Apijstolilor,
noastre, rugămu-vă, ^
glasul al I!-)i-a

la ce ai înţelepţit pre pes­

e cari mai mult decât pre Vineri la Utrenie
ritori şi i-ai trimis ca pre nişteDiiiiii IntAla Sliliologie, .Sedelnn Ci iu ii. lilMuul
propoveduitori în tot pămân­ fli L’-Iph,
^
^
tul, cu negrăită iubirea Ta de eacuratului Tău chip ne ^
H oameni, Hristoase, Dumne­
H P
închinăm, Bunule, cer- st
zeule, prin care întăreşte Bi­ şind iertare greşalelor noas-
serica Ta şi trimite credin­ tre, Hristoase Dumnezeule, că it*
cioşilor binecuvântarea Ta, de voie bine ai voit a Te sui U
¥t
Ceia ce unul eşti milostiv şi cu trupul pre cruce, ca să iz- ^
iubitor de oameni. băveşti din robia vrăjmaşului
gjjjj. ^ tot păinâîitul a ie^it vestirea lor.. pre care i ai zi-it. Pentru a- ^
41^ \&nat-au pre păgâni pescarii ceia cu mulţumită, strigăm Ţie:
¥^ şi au învăţat marginile lumei Toate le-ai umplut de bucurie, |J
să se închine iubirei Tale de Mântuitorul nostru, Cel ce ai jj
oameni Hristoase, Dumne­ venit să mântuesti lumea.
zeule. Prin cari întăreşte Bi­ s t i h : nAltitli pre Domnul Dumnezeul tidStrn
serica Ta şi trimite credin­
cioşilor binecuvântarea Ta ; IV^ntuire ai lucrat în mijlo- ffţ
Cela ce unul eşti, Carele întru cui pământului, Hristoase
sfinţi Te odihneşti. Dumnezeule; pre cruce prea-
curate mâinele Tale Ţi-ai în- ^
Slavfl. ai'uni, h Nftsi'ainwrHi
tins, adunând toate neamurile, ^
H*e tine te slăvim, Născă­
toare de Dumnezeu, strigând: cele ce strigă: Doamne, slavă
Bucură-te, norul luminii cei iî
neapuse, care ai purtat în KIavA, şi acum, a Născ&toarei. ^
braţe pre Domnul slavei. prea proslăvită eşti de Dum-
I.M raniarca a 7 u, Uuoeoicti. nezeu Născătoare, Fecioară; ^
postolilor, mucenicilor şi lăudămu-te pre tine, că prin
A proorocilor, ierarhilor, cu- crucea Fiului tău s’a surpat
vioşilor şi drepţilor, cari bine iadul, moartea s'a omorît si
' ^
 OCTOIHUMÎI §0* 773 ÎH t
~ ^
1HÎ cei morţi ne-am sculat şi vieţii Noi suntem ostaşii împăratului u
j[| ne-am învrednicit; raiul am puterilor; măcar de ne veţi
jg Iiiat, desfătarea cea de demult. şi pierde cu focul şi cu mun- ^
Pentru aceasta mulţumind, slă- cile, nu vom tăgădui puterea
vim ca pre Cel puternic, pre Treimii.
Hristos, Dumnezeul nostru şi
^ unul cel mult milostiv. M are este slava care aţi câş-
La C&utarea a 7 n . Mu<;tiiilua.
tigat, sfinţilor, prin credinţă!
w Că nu numai când aţi pătimit ^
îl D e piatra cea ncclătităînte- aţi biruit pre vrăjmaşul, ci şi m
meindu-se sfinţii, s’auîm- după moarte goniţi duhurile, ^
bărbătat asupra tiranilor cu pre bolnavi tămăduiţi; doctori
^ tărie şi prin munci au luat ai sufletelor şi ai trupurilor,
Î2 cununi. Printr'însii, Dumne- rugaţi-vă Domnului, să mân-
S zeule, mântueste-ne pre noi. tuească sufletele noastre. «J
Slavfl, n morţilor; h lui Ii ^n iJamasrliin

^ ai, câtă nevoie are sufle- ^

U VINERI SEARA tul despărţindu-se de trup!|J
j g \A r) „anine striRat-. m... P^ncm «Uhlrilo po Vai, cât lăcrămează atuncea ^
til si «âulaai Idio (*eln Jouft oii \po' şi nu este cine să-l milueas-
]!v patru MuceDîcA de akcn ţii patru deta
^ MîQOiu GIaeul al 2-lea.
că pre dânsul! Către îngeri îtt
ridicându-şi ochii, în zadar se M
J| | J urtătorii de chinuri, pentru roagă; către oameni mâinile
^ că n’au iubit desfătarea tinzându-şi, nu are cine să-i
IU pământească, s’au învrednicit ajute. Pentru aceasta, iubiţii
WkVt bunătătilor
> cereşti
> si> împreună
I
mei fraţi, cunoscând scurta- jh
locuitori cu îngerii s'au făcut. rea vieţii noastre, celor ră-
Doamne, pentru rugăciunile posaţi să le cerem odihnă de ^
M lor, niilueşte-ne şi ne mân- la Hristos şi sufletelor noastre
ţi tueşte pre noi. mare milă.
Si acum. a Nft’‘catoar(‘i
Sfinţii mucenici rugându-se
jg pentru noi şi lăudând preHris- T recut-a umbra legii şi da-
jg tos, toată înşelăciunea a înce- rul a venit, că precum rugul
H tat şi neamul omenesc, prin n'a ars fiind aprins, aşa Fe- ^
51 credinţă, se mântueste. cioară ai născut şi Fecioară
ai rămas. In locul stâlpului 9
îl Cetele mucenicilor au stă- celui de foc, a răsărit soarele K
tut împotriva tiranilor, zicând: dreptăţii; în locul lui Moisi g
^ A ®

a m u r
 n C
774 •« § SEDELyLLE g »

^ Hristos, mântuirea sufletelor Acela, ca pre un bun, rugaţi-L

UI noastre. pentru noi, să mântuească su­
kX fletele noastre, rugămu-vă.
wi GDOGOGDOOGDGDOGDO
aAa *Aa *4a «a * «JU

Hlnva, a morţilor,
Sâmbătă la Utrenie
[)up& iDtaia ^iiboloKk’, -'cdelDi'!» uIoruI
pomenirea celor adormiţi,
al 2-lea. Doamne, mă aduce spre adu-
ela ce ai luminat pre sfinţii cerea aminte a celor ce le
CTăi mai mult decât aurul
^ şi ai proslăvit ca un bun pre
avem întru nădejde; şi văzând
osândirea mea, aduc către Tine
kiţ cuvioşii Tăi, de dânşii fiind
glas ca din munci: Milostive,
rugat, Hristoase Dumnezeule, milueste-mă!
>

«î împacă vieaţa noastră, ca un Şl acuoi, a Nâycătdarei.

iubitor de oameni şi îndrep- Maică sfântă a luminii celei
jg tează rugăciunea ca nişte tă- negrăite, cu îngereşti cântări
jn^ niâie,unule, Cela ce întru sfinţi cinstindu-te, te slăvim pre tine.
Te odihneşti. LA LAUUE
^
^
Sllll
C | j K .
PuDcm stlbirile |)c patru. Stihirlle mucoDice.
Mieunat oste Dumnezeu întru sfiDţii S ă i .. Rlsfiul al 2-lea.

Mucenicii Domnului, fericit pentru Hristos pătimind

^ este pământul, carele s^a adă- până la moarte, o, purtătorilor
^ pat cu sângiurile voastre şi de chinuri mucenici, sufletele
^ sfinte sunt locaşurile, care au voastre le aveţi în ceruri în
primit trupurile voastre; că mâna lui Dumnezeu şi prin
kH, în privelişte pre vrăjmaşul toată lumea se cinstesc moaş­
l-aţi biruit şi pre Hristos cu tele voastre. Preoţii şi împă­
^ îndrăzneală aţi propoveduit raţii se închină şt toate po­
II Pre Dânsul ca pre un bun ru- poarele veselindu-ne, dupre
^ gaţi-L, să mântuească sufletele obiceiii, strigăm: Somn cinstit
^ noastre, rugămu-vă. este înaintea Domnului moar­
tea cuvioşilor Lui.
Sfinţilor celor ce sunt pe pământul Lui...
Crucea lui Hristos luând
A postoli, mucenici, prooroci, sfinţii mucenici armă nebi­
u ierarhi, cuvioşi şi drepţi, cari ruită, toată tăria diavolului au
j| bine aţi săvârşit lupta şi cre- surpat; şi luând cunună ce­
dinţa aţi păzit, îndrăzneală a- rească, zid nouă s’au făcut, ru-
M vând către Mântuitorul, pre gându-se pururea pentru noi.
s#
 *®§ OCTOJHULm ^ 775 ^

ti Miilţiiiiea sfinţilor Tăi Te pane, şi tuturor ai izvorît vieaţă

J| roagâ, Hristoase, iiiilueşte-ne veşnică şi oamenilor celor mu-
¥^ pre noi ca un iubitor de oa- ritori înviere le-ai dăruit. Pen-
w meni. tru aceasta, Ţie ne rugăm, |S
Mântuitorule, odihneşte pre |î
Toată cetatea şi oraşul cin- cei ce s’au mutat la Tine cu i î
stesc moaştele voastre, o, pur- credinţă şi slavei Tale cei nes-
^ tătorilor de chinuri mucenici; tricăcioase învredniceşte-i, iu- ^
jH că voi chinuindu-vă dupre bitorule de oameni.
^ lege, aţi luat cunună cerească.
UI Pentru aceasta sunteţi lauda Stih:

wf preoţilor, biruinţa împăraţilor periciţi Kuot pre curi i-ai ales

Doaamo...
î -hî primit, ^
^
şi podoaba bisericilor.
ca să faci pre oameni păr-
Slnvii, H m<ii'(il(ir. a lui luau DnniB(^(liln.
taşi dumnezeeştei împărăţii, ^
J| pin pământ m'ai zidit şi ia- ai răbdat răstignire, Hristoase, î«
M răşi nVai osândit să merg în moarte de bună voie primind.
pământ, pentru călcarea po- Pentru aceasta ne rugăm mi-
runcii; şi ai pus zi de între- lostivirii Tale, arată părtaşi ^
bare, întru care cele ascunse împărăţiei Tale pre cei ce s'au ^
ale faptei fiecăruia, de faţă se mutat la Tine cu credinţă şi-i ^
w vor pune înaintea Ta. Atuncea învredniceşte slavei Tale cei
să Te milostiveşti spre mine, veşnice şi fericirii. m
^ Cela ce eşti fără de păcat, să-mi
dai iertare greşalelor şi să nu
mă desparţi dela împărăţia Ta. jţuîletcie lor întru b ii E ă t îiţ i se vor sălă:jUii.. ^

^ *>i a iu m , h N a s v a liin re i \ rând să mântueşti zidirea ^

>1^ B ucură-te Marie, Născătoare Ta, bucurându-Te ai săvârşit «
de Dumnezeu, locaşul cel nes- taina cea prea adâncă cu ade-
iî?
wO
tricat si mai ales cel sfânt,
* vărat a rânduelii Tale, ca un ^
precum strigă proorocul: Sfânt prea bun, şi ai răscumpărat g
UI este locaşul Tău, minunatîntru
toată lumea, preţuind-o cu ^
dreptate.
cinstit sângele Tău. Pentru M
^ LA S'IUIOAVNA
aceasta ne rugăm Ţie; Invred’ ^
^ '^llbirinit* Iul T»*ofan. kfluMUl mI li-lta
m IMtloblfl I ând de pre lenin... niceşte, pre cei ce s’au mutat ^
puterea morţii şi stricăciu- la Tine cu credinţă, frunmseţii ÎJ
nea o ai stricat cu moartea Ta Tale celei prea dulci, iubito- ^
ceadevieată aducătoare, Stă- rule de oameni. ^
CWÎ Vii
H
 776 SEDELNELE §«•

Stav&. M ântueşte-mă, Doamne

stand cu cutremur înaintea
^ înfricoptului şi groaznicului
Tău divan, Hristoase, morţii
Wî cei din veac vor aştepta răs-
punsulTău cei drept, Mântui­
rii torule, şi vor lua dreaptă ju-
decată dumnezeească. Deci,
atuncea să Te milostiveşti,
Stăpâne, Mântuitorule, spre
robii Tăi, cari s’au mutat la
^ Tine cu credinţă şi să-i în^
îl vredniceşti desfătării Tale ce-
lei veşnice şi fericirii.
^ :^i a c iju i
u ai plătit datoria strămoa-
Ţ cu mare glas: Dumnezeule, St
şei Eva, Preacurată, zămislind
pre Dumnezeu, Cel ce a dăruit
nestricăciune şi înviere credin-
cioşilor şi încununează cu sla-
vă nemuritoare pre cei ce te
^ laudă pre tine. Pre Carele nu
înceta acum rugându-L, să-i
Hsf aşeze pre dânşii în lumina
JJJ strălucirii Sale, dumnezeească
mireasă.
Dumnezeul meu, că Tu eşti ^
mântuirea tuturor. Viforul pa- iw
timilor mă turbură şi greuta- ^
tea fărădelegilor mă cufundă; u
dă-mi mână de ajutor şi ia ^
lumina umilinţii mă ridică, ^
ca un milostiv şi iubitor de
o am e n i. u
u
Adună gândul meu cel risi- ^
pit, Doamne, şi inima cea în- u
ţe!enităcurăţeşte-o; dă-mi po- ^
căinţă ca lui Petru, ca vame- iw
şului suspinare şi ca desfrâ- ^
a N 'A sc ă to a rP l
natei lacrimi; ca să strig Ţie s#
mântueşte-mă ca un milostiv g
si iubitor de oameni. u
j) e multe ori săvârşind can- ^
tarea, m’am aflat făcând păcat, u
cu limba spunând cântări, iară
cu sufletul gândind cele necu- ^
vioase. Ci, îndreptează-!e V ^
mândouă, Hristoase Dumne- Jţ
zeule, prin pocăinţă si mă u
milueşte. u
u
u

Duminecă seara u
J*La ttofmne str-f-iif-nm, .tiliirii.' p6 Luni la Utrenie
Iii cAnlAm p : i i n i f i ( : i i i r i (t*‘ t i i u i l i i i i D ( i i t i f u * * Diipii hilAiR stihMotfle. Scdelne dr unillinlfi W
U'ili,trei ilin Triuil ţi trci di lh Mlnrin. uiHMtl al 3-lea
Stlbiri di) uiuiliiU^i. glesut a) U
a judecata cea înfricoşată s*
JH f audă de seara aducem Ţie,
j« JL Hristoase, cu tămâie şi
L fără pârâşi niă voiu mus- ^
tra, fără mărturii mă voiu da
cu cântări duhovniceşti; mi- la pedepse; că se vor des- u
jj| lueşte, Mântuitorule, sufletele cliide cărţile cunoştinţei de ^
^ noastre. rele si lucrurile cele ascunse
 "*■ ,
•0§
m se vor descoperi. Deci, mai
^ înainte până ce vei cerca cele
Vi lucrate de mine, la acea pri-
^ velişte a toată lumea, Dum-
nezeule, milostiveşte-Te spre
m mine şi mă mântueşte.
îi stih;
rioainne, nu cu mânia Ta să mă mustri
pre mine...
^ Până când petreci în păcate,
suflete a! meu? Până când pui
UI îndelungare pocăinţii ? la în
ifs gând judecata ce va să fie şi
ÎJ strigă Domnului: Greşit-am,
^ Doamne! Cela ce eşti fără pă­
ţi^ cat, milueşte-mă.
Slav&, ţi acum; a NAAoAtoaro.1.
i*^
Fiecare unde se mântueşte,
acolo dupre dreptate şi alear-
w gă; ci care altă scăpare este
w? precum tu,Născătoare de Dum-
J| nezeu, care acoperi sufletele
noastre?
La Câniarcia a 7-a, Mucenica:
C ine nu se va mira de vi­
tejiile cele nebiruite ale
Wţ sfinţilor mucenici? Cine nu se
va spăimânta de isprăvile lor
^ cele deapururea? Căci cu fo­
lii cui şi cu bătăile, cu mâncarea
^ de fiare şi cu junghierile au
biruit pe vrăjmaşul cel pro-
tivnic; momelele împăraţilor
^ nesuferindu-le şi îngrozirile
tiranilor nebăgându-le în sea-
g mă! Pentru aceasta şi cununi
m au luat dela Hristos Dumne-
OCTOIHULIJI §«• 777
zeu, Cela ce dărueşte lumii u
mare milă. ^
u
U
Marţi la Utrenie u
u
După InlAia StIlioJogte, 8edflnc de umlhnţA. ^
Bla>ul al 8-lea
ieţuind pre pământ, su- ^
V
flete al meu, pocăeşte-te,
că ţărâna în mormânt nu laudă, gt
nici de greşale izbăveşte. Stri-
gă lui Hristos Dumnezeu :
Greşit-am Ţie, cunoscătorule ^
de inimi; mai înainte până ce ^
nu mă osândeşti, milostiveş- ^
te-Te spre mine, Dumnezeule,
şi mă milueşte. ^
Mih ţ i
Doamne, mi cu mâQia Ta sa mă mustri ^
pre mine...
I n ceasul rugăciunii mă fă- ^
găduesc să mă pocăesc, iară u
vrăjmaşul cu deadinsul îmi ^
pune în gând lucruri necuvi-
oase, ca să greşesc; ci mă î»
izbăveşte de dânsele, Dumne- ^
zeule, şi mă mântueşte.
fliavâ,
Sj
acum : a Nasc&toar<.l
S căparea şi puterea noastră,
Născătoare de Dumnezeu, aju-
torul cel tare al lumii, mân- ^
tueşte pre robii tăi din toată
nevoia cu rugăciunile tale, ^
ceea ce eşti una binecuvântată.
La Cflntart'a a 7-a, Muuetiica
itejia răbdării voastre a
V biruit meşteşugurile vrăj-
maşului, începătorul răutăţii, ^
 778 «0§ SEDEÎ.NELE î»

h
p Mucenici prea lăudaţi. Pentru l^a CAntnrea a ~-a. Miicoiiica

j| aceasta v'aţi învrednicit feri- pomenirea mucenicilor Tăi,

|g cirii cei veşnice. Rugaţi-vă Doamne, foarte o ai lu­
|î|Domnului, să niântuească tur- minat ca iHi prea puternic;
Jl ma poporului celui iubitor de că i-ai întărit să urmeze pa­
Hristos, cei ce sunteţi mărtu- timilor l aie că au biruit vi­
ÎD risitori ai adevărului. tejeşte puterea lui Veliar. Pen­
tru aceasta au şi luat daruri
de tămăduiri; cu ale cărora 's^
rugăciuni, iubitorule de oa­
Miercuri la Utrenie meni, dărueşte pace sufletelor
Dupft Intftia StihologiP, Sedelno Crucii, ffla noastre.
Kul »l 8 -Ihh
|î|r \ e puterea Ta ceaneniăsu*
wţ rată şi de răstignirea cea Joi la Utrenie
|1 |
de bună voie, oştile îngereşti l)upA iiilÂia Stibulujţiu. Sedeiaa Apostolilor,
j|Ss'au mirat, văzând cum Cel glasul al <S-lea.
umnezeeşti propoveduî-
|||nevăzut S’a rănit cu trupul,
vrând să mântuească lumea
w din stricăciune. Pentru aceasta
D tori ai adevărului şi în­
văţători ai Bisericii v'aţi ară­
|g ca dătătorului de vieaţă, stri- tat voi apostoli, cei ce aţi fost
g găm: Slavă, Hristoase, împă- văzători Cuvântului; că aţi ^fî
51 raţiei Tale. călcat rătăcirea idolească si 3

aţi propoveduit de faţă Trei­

[Diilţaţi pre Domnul Duirnczeul nostru...
mea. Pre aceasta rugaţi-o, fe­
riciţilor, să dăruească nouă M
crucea s’a înfipt pre pământ mare milă.
şi s'a atins de ceruri, nu ca stih ■
|!| un lemn ajungând la înălţime, [n tot păniâniul a ieşit vestirea lor la mar-
^ ci Tu pre dânsa umplând toate, jfinile lumii graitrile lor.
M Doamne, slavă Ţie. veniţi toţi să lăudăm pre
W ''luvă. ş] (jcuuj. a Ci'uni Născfttd irci apostoli, ca pre nişte îndrep­
de Dumuezeu' tători; că gonind rătăcirea ido­
Toiag de putere dobândind lească, Ia dumnezeeasca lu­
crucea Fiului tău, Născătoare mină pre oameni i-au adus şi
^ de Dumnezeu, cu dânsa sur- a slăvi Treimea, au învăţat.
^ păm întărâtările vrăjmaşilor, Pentru aceasta toţi săvârşind
cei ce cu dragoste pre tine cinstită pomenirea lor cu cre­
Wî neîncetat te slăvim. dinţă, slăvim pre Mântuitorul.

^ OCTOIHULIII
^ Slavâ. ţi ngum, a NkHCâtoarei
Ca 0 viţă nelucrată, Fecioa-
Jg ră, ai odrăslit strugurele cel
^ prea frumos, cel ce izvorăşte
nouă vinul cel de mântuire,
3 H carele veseleşte sufletele şi
trupurile tuturor. Pentru aceas-
^ ta pre tine, ca pre o pricină
Wî a bunătăţilor, fericindu-te,pu-
rurea împreună cu îngerul
îl strigăm către tine: Bucură-te,
ceea ce eşti plină de dar!
,a CAfitftrca a 7 a, Muceniou
vv
|ntr'armându-vă întru toată
îl 1 arma lui Hristos şi îmbră-
î| cându-vă în platoşa credinţei,
Wi taberele vrăjmaşului vitejeşte
M le-aţi surpat; că pentru nă-
î| dejdea vieţii aţi răbdat cu
îl dragoste toate îngrozirile şi
jj| bătăile dela tirani. Drept a-
wţ ceasta aţi luat şi cununi, mu-
m cenicii lui Hristos, cei cu su-
flet viteaz.
i)l^ (V)j-X'dw ti ux>(i,f.‘ir.I.*cji'cjr
¥k
^ Vineri ia Utrenie
M Dupfi Int&la StIboIoKiu, Sixlclnft Cmc i.trlasul
If i al 'Mou.
îl ruce şi moarte voind a pă-
S timi, în mijlocul făpturii
î^ aceasta o ai înfipt, când ai
w binevoit, Mântuitorule, să se
îl pironească trupul Tău. Atun-
ţs ceaşisoarelerazeleşi-aascuns
ţsi
§0» 77» ^
şi tâlharul văzând acestea, ^
Te-a mărturisit pre Tine Duni- ^
nezeu, strigând: Pomeneşte-
mă, Doamne! Şi crezând, a ^
luat raiul.
Stlb InăHati pre Domnul Dumnezeul ni stru... ^
Pre chiparis, pre pevc şi
pre cedru Te-ai înălţat, mie- ^
lule al lui Dumnezeu, ca să ^
mântueşti pre cei ce se înclii- ^
nă cu credinţă răstignirii Tale ^
celei de bună voie, Hristoase
Dumnezeule, slavă Tie. ^
SluvA. (^1 acuui. n Crucii NAMcAco&rei ^
de D um iipzeu
Moarte de ocară ai răbdat, Sj
prin răstignire de bună voie, u
îndurate, pre Carele văzân-
du-Te ceea ce Te-a născut, ^
Hristoase, cu rane se pătrun- u
dea. Cu ale căreia rugăciuni ^
şi pentru îndurările niileiTale,
unule prea bunule şi iubito- ^
rule de oameni Doamne, în- gj
dură-Te şi niântueşte lumea,
Cel ce ai ridicat păcatul ei.
La (!&[ilHn!H H 7-h, Mucenioa
trăluciţi prin credinţă lunii-
nători prea luminaţi, sfin- m
ţilor cei ce sunteţi doctori ai |J
bunei credinţe, purtătorilor de U
chinuri prea lăudaţi; că de bă- ^
tăile tiranilor netemându-vă,
hulirile Idoleşti le-aţi stricat, U
având biruinţă nebiruită cru-
cea adevărului.
 780 •0§ SRDELNELE
Vineri seara
La DoaniDe, strigat em..., Pimein Siiliirilo pe
to. [diomelH ztlei, d(> douA ori. Aptii itci>flto
MartirlC(^ <ti' aiceH, glusiil h1
i/la re este puterea muceni-
nicilor Tăi, Hristoase, că
în morinânturi zac şi duhu­
rile gonesc; şi a încetat pu­
terea vrăjmaşului, cu credinţă
Treimii nevoindu-se pentru
buna credinţă.
Proorocii şi apostolii lui
Hristos şi mucenicii au învă­
ţat să se laude Treimea cea
de o fiinţă şi au luminat nea’
murile cele rătăcite şi părtaşi
îngerilor au făcut pre fiii o-
meneşti.
Mucenicii Tăi, Doamne, cu
credinţă întărindu-se, cu nă­
dejdea puternici făcându-se şi
cu dragostea crucii Tale sufle­
teşte unindu'se, au stricat tira­
nia vrăjmaşului şi dobândind
cununile, se roagă cu cei fără
de trupuri pentru sufletele
noastre.
Mare este puterea crucii
Tale, Doamne, că s'a înfipt
în loc şi lucrează în lume; şi
a făcut din pescari apostoli şi
din păgâni mucenici, ca să se
roage pentru sufletele noastre.
go»
- u
Delii Mloelu patru Sluvă, a raorlUor,
Tcate sunt deşertăciuni cele ^
îmi
omeneşti, câte nu rămân după u
moarte! Nu rămâne bogăţia,
nici călătoreşte împreună sla-
va; că viind moartea, toate
acestea pier. Pentru aceasta ^
lui Hristos, Celui fără de moar- jf#
te, să-I strigăm: Pre aceştia
ce s^au mutat dela noi odih-
neşte-i, unde este locaşul tu-
turor celor ce se veselesc întru ^
u
Tine. u
u
Şi flciim, a NAscătuarei
C um să nu ne mirăm de lî
naşterea ta cea cu bărbăţie
dumnezeească, cu totul cinsti-
tă? Că ispită de bărbat ne- |jf
luând, ceea ce eşti cu totul ^
fără prihană, ai născut fără ^
Tată pre Fiul cu trup, pre Cel
născut din Tatăl mai înainte îfţ
de veci fără mumă; Carele V5^i
mci cum n’a răbdat schimbare, ^
sau amestecare sau despăr-
ţire; ci a păzit întreagă ose- |||
bire amândorora firilor. Pen- ^
tru aceasta, Maică Fecioară,
Stăpână, pre Acesta roagă-L
să mântuească sufletele celor
ce cu dreaptă credinţă, de
Dumnezeu Născătoare, te măr- ^
turisesc pre tine. ^

•&§
Î 5 tl5‘X*- VV’^jSw.*'»" V/(V‘/'wS55
{| Sâmbătă la Utrenie
fjupn inlâia Slihulo^ie, Sedelne Mucenice,
plasul at IMea.
Câţi sunteţi iubitori de nni-
^ cenici, veseliţi-vă, şi acum cân­
tând cu un glas cântarea lui
Hristos; că ne-au răsărit nouă
în lume, ca pre nişte lumină-
jJÎ tori, pomenirea cea de preste
wi an a mucenicilor Lui; Care
||| ne trimite darul minunilor şi
luminează gândul şi sufletele
M noastre.
n FVe tine, ceea ce ai solit
H stih
Mii'ifiat DamTezeu intru sîiiiţii Sul..
Vitejia răbdării voastre a bi­
ruit meşteşugirile vrăjmaşului
începătorului răutăţii, unice­
le nici prea lăudaţi, l^entru a-
ceasta v’aţi învrednicit fericirii
cei veşnice. Ci vă rugaţi Dom-
jg nului să mântuească turma
ţj poporului celui iubitor de Hris-
tos, cei ce sunteţi mărturisi-
M tori al adevărului.
stih:
gliiUilor cclor co sunt prc [)finiântul Lui...
j| Srăluciţi prin credinţă lU’
ÎS minători prea luminaţi, sfin-
Jî ţiior, cei ce sunteţi doctori ai
n bunei credinţe, purtătorilor de
chinuri prea lăudaţi; că de
bătăile tiranilor netemându-
^ vă, hulirile idoleşti le-aţi stri-
m cat, având biruinţă nebiruită
crucea adevărului.
ac.
tc'ie
........ -. .
OCTOlHULUl go* 781
Slavă, a Diorţilur. ^
Când vom sta înaintea ju-
decăţii Tale cei nemitarnice,
Doamne, prin cuvântul Tău ^
să nu ne osândeşti pre noi,
cei ce am crezut întru Tine, ^
Mântuitorul nostru. Că toţi ^
am greşit, dară dela Tine nu «
ne am depărtat. Pentru aceas-
ta ne rugăm Ţie, să aşezi în w
locaşurile drepţilor Tăi, Hris- g
toase, preceicei-ailuat, caCel Sj
ce eşti însuţi mult milostiv.
Rcuiu. a N'Asc&toarei. ^
Uf
mântuirea neamului nostru, te
lăudăm Născătoare de Dum- ^
nezeu Fecioară; că cu trupul |J
cel luat din tine, Fiui tău şi ^
Dumnezeul nostru, prin cruce g
luând patimă, ne-a izbăvit pre
noi din stricăciune, ca un iu- ^
bitor de oameni.
LA f.AIIf K U
PuDom Stlhirlle i-e pfttrtt. StihirI Murcnice. ^
^'laBiiI h1 :Mea.
JU
Vfeniţi, popoare, să cinstmi ^
toţi pon*enirea sfinţilor muce-
nici, că priveală făcându-se în-
gerilor şi oamenilor, au luat ^
cununile biruinţei dela Hris- ^
tos; şi se roagă pentru sufle-
tele noastre.
frica împăraţilor şi a tira- ^
nilor nu o au băgat în seamă ^
ostaşii lui Hristos, şi cu bună ^
îndrăzneală şi bărbăteşte L-au ^
mărturisit pre El Domn al tu- ^
 783
tiiror, Dumnezeu şi împărat
al nostru; şi se roagă pentru
sufletele noastre,
w r uterile sfinţilor îngeri s’au
ji| mirat de caznele mucenicilor,
S că fiind îmbrăcaţi cu trup
ţ| muritor, n'au băgat seamă de
n munci, făcându-se următori
patimii Mântuitorului Hristos,
şi se roagă pentru sufletele
îl noastre.
Ca nişte luminători în lume
W străluciţi şi după moarte sfin­
ţ
i ţiior mucenici, luptă bună lup-
g tându-vă* Pentru aceasta, ca
^ cei ce aveţi îndrăzneală, ru-
5^ gaţi pre Hristos Dumnezeu,
W să miluească sufletele noastre.
*iK Slavă a morlilor
^ O amenilor, pentru ce ne
turburăm în zadar ? Calea
pre care alergăm este scurtă,
fum este vieaţa, abur, ţărână
K şi cenuşă şi curând ne facem
|[^ netrebnici. Pentru aceasta să
S strigăm lui Hristos Celui ne-
jj| muritor: Odihneşte pre cei ce
s’au mutat dela noi, unde
este locaşul tuturor celor ce
se veselesc întru Tine.
^1 anim. a N&icAlosrei.
Născătoare de Dumnezeu,
sprijinitoarea tuturor celor ce
se roagă, întru tine îndrăznim,
|î| cu tine ne lăudăm, întru tine
wt este toată nădejdea noastră.
SKDKLNELb;
§0»
Roagă-te Celui ce S'a născut
din tine, pentru netrebnicii
robii tăi.
LA STIIIOAVNA ^
suijinle aior;Uor încerGH lui Teo[#fl
({laşul al 3-l«a.
Podobta. C hipiii crucii Tale. .
S lăvesc cinstită crucea Ta, U
prin care s'a dăruit vieaţa şi ^
îndulcirea desfătării, celor ce ^
Te laudă cu credinţă şi cu |]|
dragoste, unule mult milos-
tive. Pentru aceasta strigăm ^
Ţie, Hristoase Dumnezeule: ^
Odihneşte pre cei ce s'au ^
mutat dela noi, unde este
locaşul tuturor celor ce se
veselesc întru Tine. ^
SUb; !■eriejţi sunt pre cari i-ai ales şi i-ai ^
primit, Doamne... ^
Unule milostive şi îndurate,
Cela ce ai noian de bunătate jHt
neajuns cu mintea. Carele cu- ^
noşti firea oamenilor pre care ^
o ai făcut, pre Tine Te ru- ^
găm, Hristoase Dumnezeule:
Odihneşte pre cei ce s’au mu- ^
tat dela noi, unde este loca-
şui tuturor celor ce se veselesc
întru Tine.
Stih S ufleteleloi-întnibunatfiţisevorBălftşlui
A dormind în mormânt ca ^
un om, ai înviat pre cei ce ^
dormiau în mormânturi ca un ^
Dumnezeu, cu puterea Ta ^
cea nebiruită; cari aduc Ţie
cântare fără tăcere. Pentru ^
aceasta strigăm Ţie, Hristoase ^
Dumnezeule: Odihneşte pre M
 5«c:
OCnJlHULUl
Sd> 783 ^

H cei ce s’ati mutat dela noi, vindeca? Ziditoruleal tuturor m

îj unde este locuinţa tuturor ce-
iS lor ce se veselesc întru Tine.
^ SlavA, şi aoiim; a NAscfttoarei.
r ăclie înţelegătoare te ştim
u pre Tine toţi, Născătoare de
fe Dumnezeu, că ai purtat lu-
mina Dumnezeirii, care s’a
Î g unit cu grosimea firii ome-
îs neşti. Pentru aceasta roagă
jH pre Fiul tău şi Dumnezeu să
JK odihnească pre cei ce s'au
mutat dela noi, unde este
locaşul tuturor celor ce se
îs veselesc întru Tine.
«ţ
«I»-ii*
Duminecă Seara
m L » o a m u c s tri^ ail- a m .„ .P 'i""^
^ 111. Şi uAulA'ii p^trti Stitiiri (Jo umilinţă ale
M 0:(uihu)ul, trei hIk Triudiilui («i Iroi delu
inc Mineiu
||^ Silhtri ({laBul al 4-lea, Insăiţi podobla;
^ A ş vrea să şterg, Doamne,
n zapisul greşalelor mele
cu lacrimile şi să-Ţi plac în
H cealaltă vreme a vieţii mele
m prin pocăinţă; dar vrăjmaşul
^ mă amăgeşte şi se luptă cu
sufletul meu. Doamne, mai
înainte de sfârşit până ce nu
H pier, mântueste-mă.
«t
C ine înviforându-se şi aler-
gând la limanul acesta, nu se
îHţ va mântui? Sau cine bolnă-
vindu-se şi năzuind la această
^ casă de doctorie, nu se va
şi tămăduitorule al bolnavilor, ^
Doamne, mai înainte de sfâr-
şit până ce nu pier, mântu- ^
eşte-mă.
S pală-mă cu lacrimile mele,
Mântuitorule, că m’am spur- u
cat cu multe păcate. Pentru
aceasta şi cad înaintea Ta;
greşit-am Dumnezeule,milu- ^
eşte-mă. |j
Oaie sunt a turmei Tale
cei cuvântătoare şi alerg la
Tine, Păstorul cel bun; caută-
mă pre mine ce! rătăcit, Dum-
nezeule, şi mă milueşte. m
s t iliir t ie pr>
Limi la Utrenie ilf
f)upA iiilA ia S(iti[>lo|J!i Sfdelnp dt uti.ilirtfi,
R| 4-lca
Smeritul meu suflet, cel ce ^
şi-a cheltuit toată vieaţa în ^
păcate, întoarce-l. Doamne, ^
şi ca pre desfrânata mă pri-
meşte pre mineşi mă mân- u
tueşte. ^
SHU; I) oamne, nu cu mânia Ta să mă mustri
pre mine,. ^
notând prin noianul vieţii
1
deacum, îmi aduc aminte de
adâncul răutăţilor mele celor
multe; şi neavând priceperea
ocârmuitor, cu glasul lui
Petru strig Ţie: Mântueşte- ^
mă, Hristoase Dumnezeule, ^
mântueşte-mă, ca un iubitor
de oameni. ^
H
SEDKLKELK
H
784

SlavA, bcuiq; a NA&c&toarel.

H să stăm înaintea Judecătoru- itn
n Qlei ce s’a hrănit în bise-
jl rică în sfânta sfintelor, celei
^ m îmbrăcată cu credinţa, cu
J| înţelepciunea şi cu neniăsu-
^ rata feciorie, mai marele vo-
ţ| evod Gavriil i-a adus din cer
H vestire şi aceasta: Bucură-te!
^ Bucură-te, ceea ce eşti bine-
cuvântată! Bucură-te prea-
slăvită! Domnul este cu tine.
^ La CAnUrea r 7-a, Mucenica:
Wî ■*
**^reşti întru pomenirea
|j| mucenicilor, ca să lumineze
gândurile credincioşilor şi să
J| veselească lumea cu darul.
Pentru dânşii, Dumnezeule,
milostivindu-Te, dărueşte-ne
¥¥ mare milă.
¥¥.
jg Marţi ia Utrenie
ro
^ Dupft liit&ia Stitold^ie, Sedeloe ile umi)lnt&,
^ ^laftul I 4 -Icb
Podobia: I) ® tntftmploă .
H grab să intrăm împre-
51 *^ună în cămara lui Hristos,
Jg ca să auzim toţi fericitul glas
^ al singur Dumnezeului nostru.
^ Veniţi cei ce iubim cereasca
5 § slavă, asemănându-ne fecioa-
î l relor celor înţelepte, să ne
luminăm candelele noastre
prin credinţă.
Stih îdamne, nu cu mânia ta să nu\ mustri
pre mine...
Qndeşte, suflete, cum vom
r*
lui; în ceasul cel înfricoşat se jw
vor pune scaune groaznice şi |J
faptele fiecăruia se vor vădi!
Atuncea Judecătorul va fi ne- g»
îmblânzit; acolo focul s’a gătit îHţ
ţie, cumplit ca o mare sălbă- ^
ticită învăluindu-se, vrând să ^
te acopere. Toate acestea so- ^
coteşte-le, suflete al meu, şi-ţi ^
îndreptează faptele tale. î«
ÎHt
SlavA, Qj acum; a Născâtourei ^
frti
r
'-eea ce eşti dupre dreptate gj
şi dupre adevăr Născătoare de m
Dumnezeu, rugându-te, ca o ^
maică, cu îndrăzneală Fiului ^
tău şi Dumnezeului nostru, pă-
zeşte mai ales turma care
aleargă sub acoperământul ^
tău şi scapă la tine, limanul ^
şi zidul şi singură folositoa- ^
rea neamului omenesc.
La CAotarea a 7-a, Mucenica ^
u
C u sângiurile mucenicilor JHt
Tăi celor din toată lumea, ^
ca şi cu o porfiră şi visson, ^
Biserica Ta împodobită fiind,
printr’înşii strigă către Tine, ^
Hristoase Dumnezeule: Popo- {tu
rului Tău trimite îndurările
Tale, dărueşte pace moşteni- U
rii Tale şi sufletelor noastre
mare milă.
 •9§ (M’ lOlMl l i f 785

I.*i «’ftnlarea a 7 h.

y l ucenicii Tăi, Doamne, în-

Miercuri la Utrenie tru nevoinţele sale, cu­
I ) j p 4 in iâ l 1 8tili»‘ l«ig ii‘, S'.'iIb Iiih ( ‘r u e li i^Ih nunile nestricăciunii au luat de
s ill dl i-lRU.
la Tine, Dumnezeul nostru; că
Răscumpăratu-ne-ai pre noi având tăria Ta pre muncitori 'it*!
din blestemul legii, cu scump au surpat,zdrobit-au şi ale dra­
sângele Tău; pre cruce piro- cilor neputincioasele îndrăz-
H nindu-Te şi cu suliţa împun­ niri. Pentru rugăciunile lor,
H gându-Te, nemurire ai izvorît mântueşte sufletele noastre. îHt
H
oamenilor,Mântuitorul nostru,
slavă Tie. 9

>tih i iiaiţaţi prc Domnul Dumnezeu] nostru... Joi la Utrenie

iTH iţi F’ailA^;i
H irilrnti St lioloyfii*, am
Degrab ne întâmpină pre LfliH iil a l i 'i-n

noi, mai 'nainte până ce nu ne fC’?

H
robim când vrăjmaşii Te hu­
H
lesc pre Tine şi ne îngrozesc
n pre noi, Hristoase Dumnezeul
H
n nostru; pierde cu crucea Ta
H întunecat printr'înşii rătăcirea K'i
H pre cei ce se luptă cu noi,
H idolească, luminând lumea cu
ca să cunoască cât poate
n credinţa drept-credincioşilor.
Pentru rugăciunile Născătoa­
n tueşte sufletele noastre.
H rei de Dumnezeu, unule iubi-
torule de oameni.
SiR Vft.
k'\
Fecioară cu totul fără pri-
H hană, Maica lui Hristos Dum^
nezeu, armă a străbătut prea
iHt sfânt sufletul tău, când ai vă-
zut răstignit pre Fiul şi Dum-
nezeul tău. Pre Carele nu în-
n ceta,binecuvântată, rugându-L
|[| să ne dăruească nouă iertare
de greşale.
I uminători ai arătat în mar*
ginile lumii pre ucenicii Â*P/ir^e
Tăi, Hristoase, cari strălucesc
cu propoveduirea Ta, lumi­
nând suHetele noastre şi ai kH
învăţăturile dreptei credinţe.
Pentru rugăciunile lor, mân­
lot pământul a ieşit vestirea lor.,,
Precum a povăţuit Moisi
u iM iiii: a ifo i.
pre îsrail din robie prin Ma­
rea Roşie, cu dreapta Ta, Stă­ frit
pâne, cufundând pre Faraon,
aşa şi înţelepţii Tăi ucenici,
cu minunile au despărţit ma­
rea nedumnezeirii cea amară
şi au povăţuit pre popor spre
tine, Cuvinte cel fără de în­
ceput, unule iubitorule de oa­
meni.
 S M )K IA l;U
H
^ .
786
-• ------------------------
RIrvA, şi »t!am ; a Nâs/îStoarci stih Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru
iHţ şi vă iochioaţi a^ternulu ui picioarelor lui. că
^ Pre Cuvântul Tatălui, Hris- este. ^
H tos, Dumnezeul nostru, din V ăzând acum lumina sufle- |J
îl tine întrupat L-am cunoscut, telornoastre,Hristoase,crucea jrt
jj^ de Dumnezeu Născătoare Fe- Ta cea preacurată şi închinân-
m cioară, ceea ce eşti una curată, du-ne ei, strigăm cu veselie: ftj
una binecuvântată. Pentru a- Slavă Ţie, Celui ce ai voit a Te ^
ceasta neîncetat lăudându-te, înălţa pre dânsa; slavă Ţie, ^
pre tine te slăvim. Celui ce ai luminat printr’însa ^
jg L>i L 'iilare a a 7-a. Muccnhja toată făptura. Pentru care cu
cântări pre Tine neîncetat Te irt
^ I u crucea într'armându-se slăvim. ^
^ mucenicii Tăi, au biruit \ii acum ; a Cruni Nafifttoarvi de
Jg vicleşugurile vrăjmaşului în­ [)uuinr2 pu
cepătorul de rele, Hristoase,
Dumnezeul nostru. Străluci- Dacă Te-a văzut pre cruce
t-au ca nişte luminători, po- înălţat Preacurata maica Ta
văţuind pre oameni şi dăruesc pre Tine, Cuvântul lui Dum-
tămăduiri celor ce se roagă nezeu, ca o maică plângând g
cu credinţă. Pentru rugăciu­ a zis: Ce minune nouă şi streină ^
nile lor, mântueşte sufletele este aceasta, Fiul meu? Cum jtn
Te împreunezi morţii, Cela ce ^
¥¥. noastre. eşti vieaţa tuturor? Vrând să m
W înviezi pre cei morţi ca un ^
milostiv. ^
n*
Vineri la Utrenie Ia ( 'â i) la r itt i n 7 a. M iL 'e u iC u

C
ftţ
l'"ţn IiilAlâ S.lliuloule. '■t (Ifliiih' ('r;;n\
Hul al 4 IfH instită prăznuirea muceni- ^
pydobiM. l>egrab ne tntâmpiDă... cilor Tăi, Biserica cer o
a făcut şi îngerii împreună cu ^
re cruce Te-au pironit ji­
H
P dovii pre Tine, Mântuito-
rule, prin care ne-ai chemat
oamenii dănţuesc. Pentru ru- gj
găciunile lor, Hristoase Dum- ^
nezeule, mântueşte sufletele ^
pre noi din păgâni, iubitorule noastre.
H de oameni, Doamne. Tinsu-
î| Ţi-ai pre ea palmele de bună
H voia Ta, cu suliţa ai primit Vineri Seara
M a-Ţi împunge coasta Ta. Slavă l,a |) oamne strigat am,|>un»‘in SiUiInli- pft l*’
^ mulţimii îndurărilor Tale, în- ii câiiOiUj l(ilutiK'la de doiii) uri A]iui yi
fiaJru Miiofuue Mînnn piiliu Siihîn
delung răbdătorule. Muc(}uicu, gludui ai i it^a.
 •(^S
^ ela ce Te preaslăveşti în-
^ tru pomenirile sfinţilor
Tăi, Hristoase Dumnezeule,
de dânşii fiind rugat, trimite
nouă mare milă.
Cela ce ai primit răbdarea
sfinţilor mucenici, primeşte şi
dela noi laudă, iubitorule de
oameni, dăruindu-ne nouă, cu
rugăciunile lor, mare milă.
Având, sfinţilor, îndrăzneală
către Mântuitorul, rugaţs-vă
neîncetat pentru noi, păcăto­
şii, cerând iertare de greşale şi
sufletelor noastre mare milă.
Jertfe însufleţite, arderi în­
tregi cuvântătoare, mucenici ai
Donmtilui, junghieri desăvâr-
şitale lui Dumnezeu, oile cele
ce cunoaşteţi pre Dumnezeu
şi sunteţi cunoscute de Dum­
nezeu, al cărora staul este
necălcat de lupi, rugaţi-vă ca
să ne paştem şi noi împreună
cu voi la apa odihnei.
SIkvA h nutftilor, n lui l'iaii Danibiiclilii
Unde este desfătarea lumii?
Unde este nălucirea acestor
vremelnice? Unde este aurul şi
argintul? Unde este mulţimea
slugilor şi strigarea? Toate
sunt ţărână, toate cenuşă, toate
umbră. Ci veniţi să strigăm
pârâtului Celui fără de moarte:
Doamne, veşnicilor Tale bună­
tăţi învredniceşte pre cei ce
(H Toiin 1,11 go» 7S7
s’au mutat dela noi, şi-i odih­
neşte întru fericirea cea ne­
îmbătrânită.
Şl aciini, u NAscAluurel
proorocul David, carele prin
Tine este al lui Dumnezeu pă­
rinte, cu cântare pentru Tine
mai înainte a glăsuit, mărire
Ţie făcândU"Ţi: înainte au stă­
tut împărăteasa deadreapta
Ta. Că pre tine maică solitoare
vieţii te-a arătat Dumnezeu,
Cel ce fără de tată din tine a
se face om bine a voit; ca
iarăşi să zidească chipul Său
cel stricat de patimi şi oaia
cea rătăcită, din munte răpită,
aflând-o, pre umeri ridicân-
du-o la Tatăl o a adus şi dupre
voia Sa cu puterile cereşti o a
împreunat; şi a mântuit, Năs­
cătoare de Dumnezeu, lumea
Hristos, Cel ce are mare şi bo­
gată milă.
Sâmbătă la Utrenie
n u [ ia h ila m S iilK ilijjîie , M u i-cu ire ,
I^Ihru I uI 4 It'd
ucenicii Tăi, Doamne,în­
M tru nevoinţele sale, cu­
nunile nestricăciunii au luat
dela Tine, Dumnezeul nostru;
că având tăria Ta, pre mun­
citori au surpat; zdrobit-au
şi ale dracilor neputincioa­
sele îndrăzniri. Pentru rugă-
'r*
H 788 •ft§ SEDEl.NELT! §o*
-

k ciunile lor, mântueşte sufletele dCUDi, a N&scAtoarvi ^

m noastre. Taina cea din veac ascunsă ||

ifM şi de îngeri neştiută prin tine, jw
I Stlh [jiiiUDat este Dumnezeu tntrusfintii Săi...
Născătoare de Dumnezeu, ce- U
sâiigiurile mucenicilor lor de pre pământ s'a arătat: Sj
Tăi, celor din toată lumea, ca Dumnezeu întru unire neames-
şi cu o porfiră şi cu vison, tecată Întrupându-Seşi crucea
H Biserica Ta împodobită fiind, de voie pentru noi primind; ^
iHţ printr’înşii strig către Tine, prin care înviind pre cel întâiu ^
Hristoase Dumnezeule: Pope- zidit, a mântuit de moarte su- ^
n rului Tău trimite-i îndurările fletele noastre.
Tale; pace moştenirii Tale dă-
rueşte şi sufletelor noastre 1,A l,Ali!»i:
m
mare milă. ruiiiMu Shliirile pp p ulru, Milimii' \ lin »>tilu‘ su
(ţl»4Ul »l 1 leii ^
^ stih yîintilor celor ee sunt pre pământul Lui,
^ '' miounate a făcut... cine nu se va minuna, sfin- ^
HI (;u crucea într’armându-se ţilor mucenici, văzând nevoin- ^
mucenicii Tăi, au biruit vicle- ţa cea bună, cu care v'aţi ^
H şugurile vrăjmaşului începă- nevoit? Cum fiind cu trup aţi N
5^ torului de reIe,HristoaseDum- biruit pre vrăjmaşul cel fără ^
n nezeul nostru. Strălucit-au ca de trup, mărturisind pre Hris-
îl nişte luminători, povăţuind pre tos şi cu crucea într’armân-
oameni, şi dăruesc tămăduiri
du-vă? Pentru aceasta dupre
^ celor ce se roagă cu credinţă.
UI Pentru rugăciunile lor, mân- vrednicie v'aţi arătat dracilor ^
tueşte lumea Ta. gonitori şi barbarilor împo-
trivitori. Rugaţl-vă neîncetat
Slava, H morţilor
să se mântuească sufletele
^ifletele care le-ai mutat
din aceste trecătoare la Tine, noastre. ^
odihneşte-le. Doamne, ca un
mgerilor părtaşi v'aţi făcut, ^
milosârd şi Atotputernic, Hris-
sfinţilor mucenici, în privelişte ^
^ toase Dumnezeul nostru. lar- pre Hristos bărbăteşte propo-
|j| tă-le, lasă-le, Indurate, cele veduind; că toate cele fru- ^
^Hţ făcute de dânşii; milueşte, Mi- moaşe din lume ca şi cum
p lostive, lucrul mâinilor Tale! n’ar fi fost, le-aţi părăsit; iară
|S| Pentru rugăciunile Născătoa- credinţa aţi ţinut ca o ancoră gj
rei de Dumnezeu, unule iubi- tare. Pentru aceasta gonind ^
torule de oameni. înşelăciunea, izvorîţi credin- m
 OCruiHL'LUI
cioşilor darurile tămăduirilor
j[| şi rugaţi-vă neîncetat pentru
M sufletele noastre.
Cum nu ne vom minuna de
UI nevoinţele voastre,sfinţilor mu-
cenici, că în trup muritor fiind
m îmbrăcaţi, aţi biruit pre vrăj-
maşii cei fără de trupuri? Pre
^ voi nici îngrozirile tiranilor nu
jj| v’au înfricoşat, nici năvălirile
H muncilor nu v’au spăimântat.
S Cu adevărat, dupre vrednicie,
« v’aţi slăvit dela Hristos, Cei
ce dă sufletelor noastre mare
îl "’i'ă-
Cinstită este moartea sfin-
m ţilor Tăi, Doamne, că prin
H săbii şi prin foc şi de frig fiind
sfărâmaţi şi-au vărsat sângele
lor, având nădejdea spre Tine,
Wî ca să-şi ia plata ostenelilor ce
au răbdat; şi au luat dela Tine,
wt Mântuitorule, mare milă.
Rlftvft, a morţilor
51 *ntru odihna Ta, Doamne,
« unde toţi sfinţii Tăi se odih-
Wî nesc, fă odihnă robilor Tăi,
îl că însuţi eşti iubitor de oa-
î* meni.
S acum. ft Nfiscatoaroi.
Avându-te, Născătoare de
Dumnezeu, nădejde şi părti­
nitoare, nu ne temem de nă-
vălirile vrăjmaşilor, că tu aco­
peri sufletele noastre.
789
§0»
LA STIHOAVNA
Sllhirile morţilor, farore do Teoftin,
f»Usul al 4-k*a. ^
Pudobia: I*at-ai semu celor ce sp tem... ^
Cu adevărat înfricoşată este
taina morţii, cum sufletul de
trup cu anevoe se desparte, ^
din încheieturi şi din împreu-
nare, alcătuirea cea prea fi-
rească cu voinţa lui Dumne- ^
zeu se taie. Pentru aceasta ne
rugăm Ţie: pre cei ce s'au mu-
tat, odihneşte-i în corturile ^
sfinţilor Tăi, Dătătorule de
viaţă, lubitorule de oameni. ^
o"
Stlb: J'ei'iciti suat pre cari i^al ales şi i-ai ^
primit, Doamne...
Somn se arată moartea ce- ^
lor ce cred Ţie, Celuia ce Te-ai ^
pus în mormânt, Carele toate jHt
le stăpâneşti şi ai stricat bi- ^
ruinţa morţii şi ai surpat pu-
terea ei cea de mulţi ani. Pen-
tru aceasta ne rugăm Ţie: pre JW
cei ce s'au mutat, odihneşte-i ^
în corturile sfinţilor Tăi, Dătă-
torule de viaţă, lubitorule de iî
oameni. ^
Stih: Syf[gtg|g i^p jqI pu buDătJţi se vor să­
lăşlui...
Tu nouă Te-ai făcut drep­
tate şi sfinţire şi mântuire su-
fletelor, că ne ai adus Tatălui ^
îndreptaţi şi mântuiţi, luând
pedeapsanoastrăcu care eram sj
datori. Şi acum Te rugăm: pre ^
cei ce s'au mutat, odihneşte-i
întru bucurie şi în lumină fă-
 XC)

790 iOg RKD1-; .NTiLE

catorule de bine, Mântuitorul nosc; ci birueşte întunecarea

nostru. mea, Cela ce eşti unul bun şi
Slavă, mă milueste.
%

Neamul omenesc s'a chemat u

Doamne, şi de frica Ta mă
din stricăciune la nestricăciu- tem şi a face rău nu încetez.
nea cea neperitoare, spălân- Cine nu se teme la judecată
du-se cu sângele cel vărsat din de Judecătorul ? Sau cine,
coasta Ta, Mântuitorule, cu voind să se vindece, mânie
carele ne-ai spălat de neas­ pre Doctorul, precum eu? în­
cultarea strămoşului. Pentru delung răbdătorule. Doamne,
n aceasta Ţie ne rugăm: odih­
milostiveşte-Te spre neputin­ u
neşte pre cei ce s'au mutat ţa mea şi mă milueşte.
în corturile cele veşnice, în
cetele mucenicilor Tăi. Vai! Cum m’am asemănat
in Şi aoum, a NAscăldariu eu smochinului celui nerodi­
Urmând graiurilor celor ce tor şi mă înfricoşez de bles­
in au grăit deDumnezeu,pre tine tem şi de tăiere! Dar Tu,
4»^
4i« Născătoare de Dumnezeu te Lucrătorule ceresc, Hristoase M
H cunoaştem, ceea ce eşti cu Dumnezeule, arată sufletul
totul fără prihană; că ai năs­ meu cel înţelenit, roditor; pri-
« cut pre Dumnezeu întrupat, meşte-mă ca pre fiul cel des­
mai presus de pricepere, Ca­ frânat şi mă milueşte.
rele ne-a mântuit pre noi cei
robiţi de păcate. Şi acumroa- Mulţimile greşalelor mele
trece-le, Doamne, Cel ce Te-ai
41^ gă-L, Preacurată, să lumineze născut din Fecioară şi şterge
cu strălucirile Sale pre robii
tăi, cei ce s’au mutat de aicea. toate fărădelegile mele, dân- U
du-mi cuget de întoarcere, ca U
un iubitor de oameni, rogu-
mă, si mă milueste. u
Duminică seara
£0 l-*» Ibamne, stiigal-aoi..., puuem Stiliirile pe u
iiy II) şi cAn(Am pnirii Stibiri de tiiîii.in;fl ale u
j|y Ot3tuibului. Irei ule Triudulul qi trei u
^ dfllu Mifieiti Luni la Utrenie
După iQtftIa Stiholo^'ie, Sciltilnti dc umiluiiti.
u-
||^ Stiliirile di* iiniilinid, (jlnsuJ ui fi-lca,
»,'laBii] hI Ti'leH.

î| f^oanine, păcătuindnuînce- Judecătorul şezând şi înge­

m _ tez,învrednicindu-măiu- rii stând înainte, trâmbiţa ră­ U
U
birii Tale de oameni, nu cu­ sunând şi văpaia arzând, ce
 •OS
vei face suflete al meu, du-
cându-te Ia judecată? Că a-
tuncea răutăţile tale vor sta
de faţă, greşalele tale cele
ascunse se vor vădi. Pentru
aceasta mai înainte de sfârşit
strigă către Hristos Dumne­
zeu: Cunoscătorule de inimi,
greşit-am, milueşte-mă.
Sljf, fioamne, nu cu mâQla Ţa sâ ir ă muatri
¥¥i pro roine..
Suflete, acestea de aicea
sunt trecătoare, iară ceie de
acolo, sunt veşnice; văd diva­
nul şi pre Judecătorul pre
¥^ scaun şi mă cutremur de răs­
puns. Intoarce-te dar, suflete,
51 că judecata ta este fără iertare.
ii^ Slavii. ncMirn. a MAR>’ntn*ir(;l
cu îngerii cele cereşti, cu
oamenii cele pământeşti, stri­
găm ţie, Născătoare de Dum­
nezeu, cu glas de bucurie:
Bucură-te, uşă mai desfătată
decât cerurile! Bucură-te ceea
ce singură eşti mântuirea pă­
mântenilor! Bucură-te, cinsti­
tă! Bucură-te, cea plină de
¥^ dar, care ai născut pre Dum­
nezeu întrupat!
U Căntitroa a 7-a. Muocnlca
D oamne, de paharul patimii
Tale dorind mucenicii
Tăi, au lăsat frumuseţea lu­
mească şi îngerilor părtaşi s’au
făcut. Pentru rugăciunile lor,
dă sufletelor noastre curăţire
şi mare mila.
o c T o if m .u i §0* 791
Marţi la Utrenie
LMipi Itililiii Suleine dt uniilltjn,
tjIiisuJ rI v
' Ica
P re patul păcatelor celor
multe zăcând, prădat sunt
de nădejdea mântuirii mele; că
somnul trândăviei pricinueşte
muncă sufletului meu. Milosti-
veşte-Teînsăspremine, Hris-
toase Dumnezeule, ca un iu­
bitor de oameni.
S(ih ivoamnp, au cu mânia Ta eă mâ mustri...
Toţi să priveghem şi să în­
tâmpinăm pre Hristos cu mul­
ţime de untdelemn şi cu can­
dele luminoase; ca să ne
învrednicim a fi înlăuntrul
cămării; că cel ce va rămâ­
nea afară de uşi, în zadar
va striga către Dumnezeu:
Milueşte-mă!
S l& v ă . 1,1 a i'in i, H N ei^ -aluarei.
Taina Fecioarei cea minu­
nată, lumii s’a arătat de mân­
tuire, că dintr'însa fără să­
mânţă s’a născut şi s’a arătat
cu trup fără stricăciune bucu­
ria tuturor; Doamne, slavă
Ţie.
La tâiitarea 8 ' a. Muv eitlra
inunile sfinţilor Tăi mu­
M cenici, zid nebiruit ne-ai
dăruit nouă, Hristoase Dum­
nezeule. Pentru rugăciunile
lor risipeşte sfaturile păgânj-
 793 «>§ Sl‘])l NI';'
«
lor şi sceptrurile împărăţiei întins pre cruce, Ceia ce ai
le întăreşte, ca un bun şi de întins dumnezeeşte cerul ca o |]
« oameni iubitor. piele şi scoţi din mare izvoare
de apă cu porunca Ta? ^
hii ('âiildri’ti îl 7 H. \lu(t‘iiu-«

Miercuri la Utrenie re mucenicii Tăi, Doamne, M

^
Dupn iniAiM SiiiiDliigiis S cijfln rlo Criiril,
lîiU)<Ul hi ri-luH.
P i-ai arătat sprijinitori mari ^
lumii, Mântuitorule, prin cari m
l’oilobia. l're cuvântul cel împreună...
se gonesc patimile. Pentru ru- U
^ P r e Mântuitorul şi izbăvito- găciunile lor, mântueşte sufle­
J r rul nostru, Cel ce S’a răs- tele noastre.
jg tignit de bună voie, precum ne
ştie şi precum bine a voit, ?4C5CC

să-L lăudăm credincioşii şi să-L

slăvim; că El a pironit pre Joi la Utrenie
liupii iiitJiia SUlioloţiit;. ^(‘ilnlDc'le ApiJhlnllU’r
î5 cruce păcatele oamenilor, iz- ((tdlilll fii
băvind din rătăcire neamul l'>)UulJiu l'^e cuvântul cel impreuDfi...
omenesc şi împărăţiei ne-a
re înţelepţii apostoli, capre
învrednicit pre noi,
Slih infilţ^iţi pre Dornicul Dumnezeul no-^tni..
P nişte singuri văzători ai
Cuvântului şi slugi ale luiHris-
ce ai răbdat răstignire tos, să-i slăvim toţi pământe­
J| de voia Ta şi ai izbăvit pre oa- nii cu cântări duhovniceşti şi
îS meni de stricăciune, Mântui- cu laude. Că aceştia cu deadin-
Jî torule, pre Tine Te lăudăm sul se roagă Iui Hristos pentru
M credincioşii şi ne închinăm noi, cei ce lăudăm sfântă po­
w Ţie; că ne-ai luminat cu pu- menirea lor şi ne închinăm
^ terea crucii şi toţi Te slăvim moaştelor lor.
pre Tine, iubitorule de oa- >i,li in tot pAinânliiI n ioţil veetirefl lor.,
JS meni şi îndurate, ca pre dă-
îS tătorul de vieaţă şi Domnul. pre apostolii Domnului cu
un glas să-i lăudăm, ca pre cei
în Slav;i. i>i ai'Uiii. u I'rii'Mi-N.itii iiltiarci ili-
[lumnuZi’iU ce s’au arătat luminători cre­
dincioşi lumii; că pre păgâni
Stând lângă crucea Dom- i-au vânat la buna credinţă şi
M nului Născătoarea de Dumne- luminându-ne pre noi au pro-
^ zeu, tanguindu-se, a strigat: poveduit arătat să cinstim pre
Vai mie, Mul meu! Vai mie, sfânta Treime, Cea unită în
lumina ochilor mei î Cum Te-ai fiinţă şi despărţită în feţe.
 r*
S l a \ i . ki a»’u in ,
ÎJ Mireasă, care nu ştii de nun-
M tâ şi pururea Fecioară, îm-
preună cu îngerii te lăudăm
^ neîncetat, că prin tine ne-a
U. făcut lucruri mari Fiul tău şi
jg Dumnezeu; Carele fiind mai
^ înainte de veci din Tatăl, bine
|[| a voit a încăpea în pântecele
w tău, ca să slobozească din în-
şelăciune neamul nostru.
i»y
^ 1,« C Antflrcti » 7 h. M u c e iiif a .
Wî Outerile cereşti s^au minu-
^ * nat de isprăvile sfinţilor
M mucenici, că fiind în trup mu-
w ritor, au biruit nevăzut pre
w vrăjmaşul ce! fără de trup cu
v( puterea crucii, luptându-sevi-
tejeşte şi se roagă Domnului,
w sâ miluească sufletele noastre.
VK
îv M M > M M 3  ă M r^ .ă 3 l M â
Vineri ia Utrenie
iMjift lutAiii S i li ii l o u i r , SotUilnn ' r i n i i
itjf
^Ihsul hI r>Iru;
I ocul Căpăţânii, raiu s’a fă-
jU cut; că numai cât s’a înfipt
*î^ lemnul crucii, îndată a odrăstit
strugurul vieţii, pre Tine, Mân-
M tuitorule, spre a noastră vese-
îl lie, slavă le.
tnălţHţi pre Domnul Diininezcii! iiostrr...
l.emnul crucii Tale, Mântui­
ţi torul nostru, lumii s’a arătat
mântuire; că pre dânsul de
^ bună voie pironindu~Te, din
blestem ai izbăvit pre pămân­
«0§ (PTUIIIULI I gds 793
W
h N iis c a lo H re i teni; Cela ce eşti bucuria tu­
turor, Doamne, slavă Ţie.
F la v ft, B C U iii; a S’A iiC u to arei
VăzândU"Te, Hr is to ase,
maica Ta spânzurat pre cruce
de bună voie, în mijlocul tâl­
harilor, sfărâmându-se cu jale U
U
!a cele din lăuntru ca o maică,
H
a zis: Fiule, Cela ce eşti fără
de păcat, cum Te-ai pironit n
fără dreptate pre cruce ca un
făcător de rele, vrând să în- V*
Kd
viezi neamul omenesc ca un
prea bun? Vd
L'i ‘ fliitiirrH « Uuroniia
trăluceşte astăzi pomenirea
S mucenicilor, că are şi din
cer lumină; ceata îngerilor se
Hil
***
veseleste
» si
> neamul omenesc 'J4
împreună prăznueşte. Pentru V4
aceasta se roagă Domnului, să
se miluească sufletele noastre.
Vineri seara
1,1 poanine s{rieat-am... pum'in''iiJiin'n ;i‘’ 15
IU t i ‘ firilA m i i i i H i i i f l a z M - i li e i.u iiu n i i ap o i U
. ef»tv Mui viiit’u ale jilaHiiliil şi (]i IB AllaOu
p a tru . St'liirI iniirenue ijla^ul nl ir-e»'
u
oate cele pământeşti defăi- u
r niându-le şi spre munci u
u
bărbăteşte îndrăznind, nu v'aţi
u
lipsit de fericitele nădejdi; ci u
u
moşteni împărăţiei cerurilor
v^aţi făcut, prea lăudaţilor mu­
cenici. Având dar îndrăzneală
către iubitorul de oameni Dum-
 79*
^ ----------
w nezeu, cereţi pace lumii şisu-
fletelor noastre mare milă.
Cu credinţei îmbrăcân-
Jg du-se, şi cu semnul crucii pre
M sine întărindu-se, la munci,
5 ^ bărbăteşte, pre sine s’au dat
şi înşelăciunea şi semeţia dia*
ţnţ voiului au surpat sfinţii Tăi,
Doamne. Pentru rugăciunile
lor, ca un Dumnezeu atotpu-
jJl ternic, trimite lumii pace şi
^ sufletelor noastre mare milă,
Rugaţi-vă pentru noi, sfinţi-
jg lor mucenici, ca să ne izbăvim
de fărădelegile noastre; că
jg vouă s’a dat dar, să vă rugaţi
kn pentru noi.
jg Din dragostea cea fără de
saţiu a sufletului nelepădân-
du-vă de Hristos, sfinţilor mu-
cenici, carimultefeluri de caz-
ne şi de patimi răbdând, aţi
w surpat semeţiile tiranilor şi
IJJ credinţa neclătitâ şi nevătă-
iS
mată păzind, la ceruri v’aţi
mutat. Pentru aceasta şi în-
jg drăzneală către Dânsul câşti-
gând, cereţi să ne dea nouă
mare milă.
kv
^ M a v ii, B r it o r iilr 'r . ii tul In u n
Adusu-mi-amaminte de pro-
w fetul ce strigă: Eu sunt pământ
şi cenuşă; şi iarăşi m’am uitat
în mormânturişiam văzutoase
iMţ goale şi am zis: oare cine este
"*
împăratul, sau ostaşul, bogatul
V 4 4 2
wî sau săracul, dreptul sau păcă­
^ s f;n i:i.N n ,p §«•
tosul? Ci odihneşte. Doamne,
cu drepţii pre robii Tăi.
■>i ticitni, h N iK. tii.irej
In Marea Roşie, chipul mire­
sei celei ce nu ştie de nuntă
s’a scris oarecând; acolo Moisi
împărţitor al apei; iar aicea
Gavriil slujitor al minunii. A-
tuncea adâncul Na trecut pe­
destru neudat Israil, iară acum
pre Hristos L-a născut fără să­
mânţă fecioara. Marea, după
trecerea lui Israil, a rămas ne­
umblată, iar cea fără prihană,
după naşterea lui Emmanuil, a
rămas nestricată. Cela ce eşti
şi mai înainte ai fost şi Te-ai
arătat ca un om, Dumnezeule,
milueşte-ne pre noi.
Sâmbătă la Utrenie
hilAtn
glasul hI
Sctieloelr lutii'etili'c,
oamne, de paharul pati­
D mii Tale mucenicii Tăi
dorind, au lăsat frumuseţea
lumească şi îngerilor părtaşi
s’au făcut. Pentru rugăciunile
[iiitnHN liiii
lor, dărueşte pace sufletelor
noastre.
'•lili Miuinal este Dumnezeu intru BliuţiiSâi,,,
Minunile sfinţilor Tăi muce­
nici, zid nebiruitne-ai dat nouă
Hristoase, Dumnezeule. Pen­
4 W V
tru rugăciunile lor, risipeşte
sfaturile păgânilor şi sceptru-

uo
rile împărăţiei le întăreşte, ca
un bun şi de oameni iubitor*
Stih; >finlilor celor ce sunt prepăniânlul L'ii..
De goane şi de primejdii ne-
Di^ băgândseamăşinetemându-se
de semeţiile tiranilor, cu în-
drăzneală au propoveduit pre
Hristos; şi casnele muncilor
^ răbdându-le tare, au surpat
rătăcirea idolească, puterea
|[^ diavolească mucenicii biruind,
MH cu adevărat.
^ Rlavft. a morţilor:
Odihneşte, Mântuitorul nos-
tru, cu drepţii pre robii Tăi,
^ şi-i sălăşlueşte pre dânşii în
îl curţile Tale precum este scris;
trecând ca un bun greşalele
Şîf lor cele de voie şi cele fără
de voie şi toate cele întru ne-
ştiinţă şi întru ştiinţă, iubito-
rule de oameni.
Mii Cela ce ai răsărit din Fe-
Vi
U cioară lumii, Hristoase Dum-
nezeule, şi fii luminii prin-
^ tr’însa ne-ai arătat, milueşte-
ne pre noi.
JŞ L A i'in :
\.\
l’Hiru Gtiliiri iiiucctiicc.
Ju
Binecuvântată este oastea
împăratului ceresc, că de au
şi fost pământeni mucenicii,
dar s’au sârguit să ajungă la
vrednicia îngerească; de tru-
puri negrijindu-se, prin patimi
s’au învrednicit cinstei celor
(M T O im îL U l ^ 795
fără de trupuri. Pentru rugă- jw
ciunile lor, Doamne, mântu- |J
eşte sufletele noastre. M
Mucenicii Tăi, Doamne, ce- ^
telor îngereşti urmând, ca şl ^
cum ar fi fost fără de trupuri,
au răbdat muncile, având în
minte numai singură nădejdea
la desfătarea bunătăţilor celor ^
făgăduite. Pentru rugăciunile
lor, Hristoase Dumnezeul nos- u
tru, dărueşte lumii Tale pace
şi sufletelor noastre mare milă.
îHf
Sfinţii mucenicii pre pa-
mânt s'au nevoit, gerul au ^
răbdat, focului s'au dat, apa
i-a luat; al lor este cuvântul:^
Trecut-am prin foc şi prin
şi ne-ai scos pre noi îHt
la odihnă. Pentru rugăciunile ^
lor. Dumnezeule, milueşte-ne ^
pre noi*
Fiind în munci, sfinţii se |!l
veseleau strigând: Schimbări U
sunt nouă acestea către Stă-
panul; în locul ranelor ce se ^
fac nouă pre trupuri, îmbră- lî
căminte luminată va înflori gj
hI r>-loa.
nouă la înviere; in loc de
ocară, cununi; în loc de tem-
niţă raiul, în locul osândirii
cu făcătorii de rele, petrece- îf#
rea cu îngerii. Pentru rugăciu-
nile lor. Doamne, mântueşte
sufletele noastre. ^
 796 m :i i i .i a ]:U i;

Sltkvâ, a mor(ll»i'
cătoare la Tine, Stăpânul tu­
S Tu, Doamne, Cela ce m’ai turor şi iubitorul de oameni;
w zidit şi ai pus preste mine dându-le să se lumineze cu
^ mâna Ta, mi-ai poruncit şi ai frumuseţea podoabei Tale şi
zis: Iarăşi vei merge în pă- să se îndulcească cu împreu­
J| mânt. Povăţueşte-mă !a calea narea cea dulce şi veselă şi
jjj Ta cea dreaptă, iartă-mi gre- să se desfăteze luminat, unde
m şalele şi mă mântueşte, rogu- îngerii dănţuesc împrejurul
^ mă, iubitorule de oameni. scaunului Tău şi cetele sfin­
Şi HciMH, HNAt>(')Unuri'i ţilor cu bucurie stau înainte.
Pre tine te fericim, Născă- Cu cari împreună dă robilor
toare de Dumnezeu Fecioară, Tăi odihnă şi mare milă.
că din tine a răsărit soarele Slili Suîletele lor întru bunătăţi se vor
sălăşlui...
^ dreptăţii, Hristos, Cel ce are
mare milă. Unde este adunarea prooro­
r,A s t i h o a v n a
cilor şi cetele apostolilor şi ale
biihinh tiiorţildr. îti'(in ti Iui I'eufini,
mucenicilor şi toţi cari din
ul 5l€a veac s’au îndreptat cu mân-
l’oddliiH IHjcui'ă-le. cămara... tuitoarea Ta patimă şi cu sân­
Cu raza feţii Tale, Hristoa- gele cu carele ai răscumpărat
se, luminează ca un îndurat pre omul cel robit, acolo odih­
J| pre cei ce s'au mutat, sălăş- neşte pre cei ce au adormit
J| luindu-l în loc cu verdeaţă, la întru credinţă, ca un iubitor
41 ^ apele odihnei Tale celei cu- de oameniJertându-le greşa-
rate şi dumnezeeşti; întru do- lele; că Tu însuţi fără de păcat
H ritele sânuri ale strămoşului ai vieţuit pre pământ, însuţi
m Avraam, unde se vede lumina sfânt şi însuţi liber între cei
Ta curată şi se varsă izvoa­ morţi. Pentru aceasta dă robi­
rele bunătăţii, unde săltează a- lor Tăi odihnă si > mare milă,
rătatveselindu-se cetele drep­ SiHVâ, Şl ai'um; » NAw;fltiiHri'i
ţilor, pentru bunătatea Ta; cu Pre noi cei robiţi de legea
cari împreună aşează pre robii păcatului, ne-ai slobozit, Stă­
ţ| Tăi şi ie dărueşte mare milă.
până, zămislind în pântece pre
Ktili l^îriciţl sunt pre cari i-ai ales şi i-ni
primit, [)oamne... dătătorul de lege şi împăratul
A-Ţi cânta cu glas bine în­ Hristos, ceea ce eşti una maică
tocmit slăvind a Ta putere, Fecioară; prin Carele ne în­
binevoeşte, îndurate, cei ce dreptăm în dar şi prin har. Pre
m s’au mutat dintru aceste tre­ Carele acum roagă-L, să le
 «ft§ on’oiHi'ui %Q» 797 îrt
iA
îl aşeze în cartea vieţii sufletele de greşale. Dărueşte-nii la- Si
Jlu
UI celor ce te laudă pre _ J.Î
tine,
j. _ i _ . ^
crămi de pocăinţă, /dându-mi
-(A /41< <^A*8
Maica lui Dumnezeu. Ca prin deslegare datoriilor, Doamne, îw
|[| mijlocirea ta mântuindu-ne, şi mă milueşte. fSM
^ ceea ce eşti cu totul fără pri- ftn
jî| hană, să dobândim izbăvirea Aflându-mă vrăjmaşul gol is
KK
n

jj| cea dorită a Fiului tău, închi- de bunătăţi, nVa rănit cu să- ^
^ nându-ne Lui, Celui ce tlă geata păcatului. Ci Tu ca un ^
lumii mare milă. Doctor al sufletelor şi al tru- ^
purilor, vindecă ranele sufle-
tului meu, Dumnezeule, şi mă ^
milueşte.
Duminecă seara
[loatuDe strigftt-ara... stihinh p<’
1(1 şi rAntftm patni î^libiri *!♦' im 'linţft «'*■ ' *
l>uni la Utrenie
tii h u h ii, tr»‘ l h '«* 'IV n - lu ln i hi I h i 'l<! i
KY
w S i t l iln fie im iilin ţH . «mf-ul nl ii- U .i
iM|>& InlâlH RUlioli»gU‘. Sxioitiu ilc m
G ffll
ţ| y ’am agonisit pocăinţă, nici ândesc Ia ziua cea înfri- ^
lacrimi; pentru aceasta coşată şi plâng faptele
mă rog Ţie, Mântuitorule, să mele cele ^viclene; cum voiu ^
jS mă întorci mai înainte de răspunde împăratului Celui
H sfârşit şi să-mi dai umilinţă, nemuritor? Sau cu ce în-
ca să mă izbăvesc de munca drăzneală voiu privi spre Ju- ^
jj^ veşnică. decătorul, eu desfrânatul? In^ kv
La înfricoşată venirea Ta, durate, Părinte, Fiule unule
Hristoase, să nu auzim: Nu vă născut, Duhule sfinte, milueş-
ştiu pre voi! Că întru Tine te-mă. CT
ne-am pus nădejdea, Mântui­ stjţ^ Doamoe, d u cu m âoia T a să mă mastri
pre mioe... ^
ri torule, deşi nu facem porun-
j|« cile Tale, pentru lenea noas- |n valea plângerii, în locul Sî
j| tră; dar milostiveşte-Te spre care ai rânduit, când vei şe- ^
m sufletele noastre, rugămu-ne. dea, Milostive, să faci jude- ^
^ Vindecă, Mântuitorule, ra- cată dreaptă, să nu vădeşti «
nele inimii mele, cele ce s’au cele ascunse ale mele, nici să ^
făcut din multe păcate, Cela mă osândeşti înaintea îngeri- ^
H ce eşti Doctorul sufletelor şi lor; ci Te milostiveşte spre
al trupurilor şi dai celor ce mine. Dumnezeule, şi mă mi- ^
« se roagă Ţie pururea iertare lueşte.
 798 •Og "miU .N KLK

^lAvă, !}i ncuni. h NftHi'AiOHrtM

pându-ne de niciun răspuns,
Pre cea preaslavită, Maica această rugăciune aducem Ţie ÎH t
ţk
lui Dumnezeu şi mai sfântă ca unui Stăpân noi, păcătoşii,
decât sfinţii îngeri, fără tă­ milueşte-ne pre noi.
cere să o lăudăm cu inima şi rilavâ, şi acum: h N'ăNuatuurai.
cu gura, Născătoare de Dum­ Usa milostivirii deschide-o kt
nezeu, pre dânsa mărturisin-
nouă, binecuvântată Născătoa­
d-o; ca pre ceea ce cu ade­
vărat a născut pre Dumnezeu re de Dumnezeu, ca să nu i(K
întrupat şi se roagă neîncetat pierim cei ce nădăjduim întru
kk
pentru sufletele noastre. tine; ci să ne mântuim prin
Lft Cântarea a 7-a, Miicf^nica: tine din nevoi; că tu eşti mân­
tuirea neamului creştinesc.
I umină drepţilor este dea-
I,H Cftnlurua Mucenica.
^ pururea, că sfinţii întru
Tine luminându-se, strălucesc uptă mucenicească răbdând
pururea ca nişte luminători, sfinţii şi dela Tine daruri
stingând sfeşnicul necredin­ de biruinţă luând, au stricat
cioşilor; cu ale cărora rugă­ izvoduirile celor fără delege şi
ciuni, Mântuitorule, luminează au luat cununile nestricăciunii.
făclia mea, Doamne, şi mă Pentru dânşii,Dumnezeule,dă- îHt
mântueşte. rueşte-ne nouă mare milă.
^ ^

Marţi la Utrenie Miercuri la Utrenie

Dupft iulâia St.hcili'f«ii*. Scileh o de uniiliiUfl. IM i| m in ia iH S lilin lu g lt !, l ' r i K ’il,
ţ;l(lrilll 111 li li'>l ({lasiil ai li iRii.

stăzi s*a plinit cuvântul

P rivegherea fecioarelor ce-
^ lor înţelepte dărueşte-mi. A proorocesc, că iată, ne
Doamne, şi luminează candela închinăm la locul unde au m
sufletului meu cu untuldelemn stătut picioarele Tale, Doam­
al îndurărilor Tale; ca să-Ţi ne, şi din pomul mântuirii
cânt Ţie cântare îngerească; gustând, slobozire din pati­
Aliluia.
mile păcatului am dobândit, m
Sllt»: l^otimne. rni cu mâuia Ta să mă mustri
pe mine, nici cu iuţiuiea Ta să mă cerţi.

Mjlueşte-ne pre noi, Doam­

L
pentru rugăciunile Născătoa­
rei de Dumnezeu, unule iubi-
ne, milueşte-ne; că neprice- torule de oameni.

^ _
- Sllli 1nălţaţi pre Domnul Duninfizeiil nostru...
Crucea Ta, Doamne, s’a
sfinţit, că întru dânsa se fac
tămăduiri celor bolnavi de
păcate; prin ea cădem înain­
tea Ta, milueşte-ne pre noi.
Ceea ce Te a născut pre
ţi Tine, Hristoase, Fecioara cea
^ pururea fecioară, văzându-Te
I pre cruce înălţat pentru noi,
şi-a rănit sufletul cu sabia în-
^ tristării şi a plâns tânguin-
g du-se ca o Maică. Pentru ru-
^ găciunile ei, milueşte-ne pre
noi, Doamne al milei*
l. ! i C A u l H r e a
5* A supra luptei erau împo-
j[| triviri vitejeşti, munci ti-
răneşti asupra mucenicilor şi
P stau cetele celor fără de tru-
« puri ţiind daruri pentru bi-
tg ruinţă. Spăimântat-au înţelep­
ţi ţii pre tirani şi pre împăraţi,
H surpat-au pre Veliar cu măr-
turisirea lui Hristos. Cela ce
Wt i-ai întărit pre ei, Doamne,
slavă Ţie.
tx Joi la Utrenie
|||| I i ip A u i t a m S i i t m l u L ' t\ ^
^ ^laxul hI
Wţ
js LI recum ai venit în mijlocul
H Ucenicilor Tăi, Mântuito-
rule, dându-le pace, vino şi la
ţs noi şi ne mântueşte pre noi.
a a a a a a a a a a
(il’TtîllH 1,1
8» 799
.still n tot pământul a ieşit vestirea lor.. m
^
U cenicii Tăi, iisuse, trimi-
ţându-se la marginile pămân- ^
tulul şi vânând pre păgâni la ^
buna credinţă ca pre nişte
peşti, i-au adus la bunăt'atea ^
Ta, Doamne. Şi printrînşii ^
strigăm către Tine: iubitorule
de oameni, dărueşte poporu- ^
lui Tău mare milă. s#
S la v & . ai-uni. b S'^o&tuarel
S fântă Stăpână Maica lui
Hristos, Dumnezeul nostru, ca ^
ceea ce ai născut negrăit pre ^
Făcătorul tuturor, roagă-te ^
totdeauna cu sfinţii apostoli ^
ti 7 a iM i c i i l t 't i bunătăţii Lui, să ne izbăvească jut
pre noi din patimi şisă ne ^
dea iertare de păcate. §[
l'ânl^rcti a rfi. Mijoeiiira ÎH
^r
ÎHţ
P omenirea mucenicilor Tăi, ^
Doamne, s’a arătat ca raiul ^
din Edem; că întru dânsa se ^
bucură toată făptura. Dă-ne ^
nouă, Hristoase, pentru rugă- îHt
ciunile lor, pace şi mare milă. ^
Vineri la Utrenie ^
liiipa iiitaiH Milioli'Kii* Sfiit-liific t'rui'il
^lAHIlt ul li-K'll
( I m I iu H u A ( ) i » s l n l : l < i r .
V umai cât s'a înfipt lemnul îtt
^ ^ crucii Tale, Hristoase, te- U
meliile morţii s’au clătit, Doani-
ne; că pre Carele cu poftă L-a ^
înghiţit iadul, L-a slobozit cu ^
cutremur. Arătat-ai nouă mân-
 800
jg tuirea Ta, sfinte; şi Te slăvim,
51 pre Tine, Fiul lui Dumnezeu,
w milueşte-ne pre noi.
Stib: iDăHati pre Dututiul Uuamezeul nostru
şi v& Incbioaţi la aşternutul picioarelor Lui...
H{ D oamne, spre moarte Te-au
I osândit jidovii pre Tine, vieaţa
n tuturor; cei ce au trecut pe-
P destri Marea Roşie prin toiag,
pre cruce Te-au răstignit; şi
cei ce au supt miere din piatră,
5^ fiere Ţi-au adus. Ci ai răbdat
de bună voie, ca să ne slobo-
^ zeşti pre noi din robia vrăj-
maşului,Hristoase Dumnezeul
^ nostru, slavă Ţie.
M avfi ţi «i’. iiuj. a
H IMuniiivnii
Născătoare deDumnezeuFe-
cioară, roagă-te Fiului tău ce-
H Iui ce S’a pironit pre cruce de
^ bună voie şi a înviat din morţi,
lui Hristos, Dumnezeul nos-
n tru, să mântuească sufletele
noastre.
1, 4 t ’ H u t H U ' f l n 7-fl
r jr e cei ce au propoveduit
jg r în privelişte pre Hristos
H şi nu s'au temut de îngrozi­
ţi rile celor fărădelege,minunaţi
jj| i-a făcut Domnul; că au sur-
pat cu răbdare vitejească săl­
ii^ băticiile celor fărădelege şi au
luat dela Hristos dar de tămă-
duiri dupre vrednicie, rugân-
w du-se neîncetat, să mântueas-
H că sufletele noastre.
'«KDI'J.NEIJ’ ^
VINERI SEARA ^
liA D oam ne strig a t- am ... PUIJ«mu iS U U irlie pe
ttl, Şl -ftnlAm lit lo m n U z iip t, «1p <louft (in Hpni ^
pntni S ia rliH i:» ’ ţ i |>ntni (K'Im ^
V M ucenicii Tăi, Doamne, nu ^
s’au lepădatdeTine,nici
s’au depărtat dola poruncile
Tale; pentru rugăciunile lor, ^
milueşte-ne pre noi. U
îw
Cei ce au mărturisit pentru |J
Tine, Hristoase, multe munci
au răbdat; pentru rugăciunile ^
şi cererile lor, Doamne, pă- p
..tiinr*'! ilr zeste-ne pre noi pre toţi. ^
Mucenicii răbdători de chi-
nuri şi cetăţenii cei cereşti,
cliinuindu-se pe pământ, multe
munci au răbdat şi în cer cu-
nună desăvârşită au luat, ca
să se roage pentru sufletele
noastre. ^
îrt
\t i ) i -Kl i l <H Crucea Ta, Doamne, muce- ^
nicilor s’a făcut armă nebi- ^
ruită; că vedeau moartea ce
era înaintea lor şi cunoscând
mai înainte vieaţa ce va să fie,
se întăreau cu nădejdea ceea
ce aveau către Tine. Cu rugă- Jrt
ciiinile lor,milueşte-neprenoi.
Sluvii, tt iii(irţili)r ^
începătură şi stat mi s’a fă-
cut mie porunca Ta cea zidi- ^
toare; că voind, din cea ne- |î
văzută şi din cea văzută, să-mi ^
 OCTOIHULUl
alcătueşti fire vie; din pământ
trupul mi-ai zidit şi mi-ai dat
suflet cu suflarea Ta cea dum-
nezeească şi făcătoare de viea-
I ţă. Pentru aceasta, Hristoase,
pre robii Tăi, în laturea celor
vii şi în corturile drepţilor,
odihneşte-i.
Şi aouQi, a Născătoarei
cine nu te v? ferici pre tine,
prea sfântă Fecioară? Sau cine
nu va lăuda, Preacurată, naş­
terea ta? Că Cel ce a strălucit
fără de ani din Tatăl, Fiul unul
născut Acelaşi din tine cea cu­
rată a ieşit, negrăit întrupân-
du-Se; din fire Dumnezeu fiind
şi cu firea om făcându-se pen­
tru noi. Nu în două feţe fiind
despărţit, ci în două firi fără
amestecare fiind cunoscut. Pre
Acela roagă-L, curată, prea fe­
ricită, să miluească sufletele
noastre.
Sâmbătă la Utrenie
iniaia SillJOlOBlo Sedeluele mucenlcu
glHHul fll O’lea.
uptă muceniceascărăbdând
L sfinţii şi daruri pentru bi­
ruinţă dela Tine luând, au stri­
cat izvodirile cele fără de lege
şi au luat cununile nestricăciu-
nii. Pentru dânşii, Dumnezeule,
dărueste-ne nouă mare milă.
$0» 801
stih ■ Dumnezeu întru sfinţii Sfii...
Asupra luptei erau împotri­
viri vitejeşti, munci tirăneşti
asupra mucenicilor şi stau ce­
tele celor fără de trupuri ţiind
daruri pentru biruinţă. Spăi-
mântat-au înţelepţii pre tirani
şi pre împăraţi, surpat-au pre
Veliar cu mărturisirea lui Hris-
tos. Cela ce i-ai întărit pre ei,
Doamne, slavă Ţie.
Stih: SîinţUor celor cesuntpre pământul Lui...
Pomenirea mucenicilor Tăi,
Doamne, s’a arătat astăzi ca
raiul din Edem, că întru dânsa
se bucură toată făptura. Dă-ne
nouă, Hristoase, pentru rugă­
ciunile lor, pace şi mare milă.
Slavă. B morţilor.
Cu adevărat toate sunt de­
şertăciune şi vieaţa aceasta
este umbră şi vis, că în de­
şert se turbură tot pămân­
teanul, precum zice Scriptura.
Când dobândim lumea atun-
cea în groapă ne sălăşluim,
unde împreună sunt împăra­
ţii şi săracii. Pentru aceasta,
Hristoase Dumnezeule, pre
robii Tăi, cari s'au mutat de
la noi, odihneşte-i, ca un iu­
bitor de oameni.
Şl n Născătoarel-i
Nădejdea lumii cea bună,
Născătoare de Dumnezeu Fe-
cioară, cerem singură folo- ^
sinţa ta cea minunată, milos- u
 802 •os S^ ELN El^ E §<)•_
H -------------------------------------------------------------------------------
^ tiveşte-tespre poporul tău cel Slavă, a morţilor;
J| ce lesne se primejdueşte; Durere s^a făcut lui Adam
^ roagă pre milostivul Dumne- gustarea din pom în Edem ^
zeu, sâ mântuească sufletele de demult, când şi-a vărsat
noastre de toată groaza, ceea şarpele veninul; ca printr’în-
ce eşti binecuvântată. sul a intrat moartea care a
H LA LAUDE mâncat pre om cu tot neamul
|*Î Patru Stlblri muccoice, glasul el 6-lee lui. Ci venind Stăpânul, a sur- sj
Doamne, întru pomenirea pat pre balaurul şi ne-a dăruit
^ sfinţilor Tăi, toată făptura nouă învierea.Deci, către Dân- gj
n prăznueşte; cerurile se bu- sul să strigăm; Fie-Ţi milă, ^
cură cu îngerii şi pământul Mântuitorule, şi pre cei ce i-ai
JS se veseleşte cu oamenii. Pen- luat odihneşte-i, ca un iubitor m
n rugăciunile lor milueşte- de oameni.
îs ne pre noi. şt acum, a Născătoarei.
îi , , pentru rugăciunile celei ce
Jg Doamne, de n am avea pre Te-a născut pre Tine, Hris- îtt
sfinţii Tăi rugători şi bună- toase, şi ale mucenicilor Tăi, ^
tatea Ta milostivindu-se spre ale apostolilor şi ale prooro- 9
g noi, cum am îndrăzni, Mân- cilor, ale ierarhilor, ale cu- ^
j H tuitorule, a Te lăuda pre Tine,
vioşilor şi drepţilor şi ale tu- ^
«ţ pre Carele Te binecuvintează turor sfinţilor, pre adormiţii
||| neîncetat îngerii ? Ştiutorul robii Tăi odihneşte-i.
inimilor, iartăsufletele noastre.
LA STIHOAVNÂ
pomenirea mucenicilor este Stiblrlle morţilor, ale Iul Tcotao. ^
bucurie celor ce se tem de glasul al 6-Iea. ^
Domnul; că pătimind pentru Hodobia: T^ată nădejdea puîDdu-şi... gj

j* Hristos, cununi dela Dânsul au cela ce ai milostivire necu-

jig luat şi acum se roagă cu prinsă spre noi, mult milos- ^
îndrăzneală pentru sufletele tive, izvor nedeşertat al dum- |j|
«ţ noastre. nezeeştii bunătăţi, sălăşlueşte
jj^ pre cei aleşi şi pre cei sfinţi, pre cei ce s^au mutat la Tine, ^
H minunaţi i-a făcut Dumnezeul Stăpâne, în pământul celor vii,
nostru. Bucuraţi-vă şi vă ve- în corturile cele iubite şi do-
|j| seliţi toate slugile Lui, că v'a rite, dăruindu-le moştenirea U
^ gătit vouă cununi şi împără- cea pururea stătătoare; că Tu
ţia Sa. Rugămu-vă pre voi să Ţi-ai vărsat sângele Tău, Hris-
jg nu ne uitaţi pre noi. toase, pentru toţi cei cu preţ ^
 •OS
n de vieaţă făcător, lumea ai
răscumpărat.
^ stih : l- ericiti sunt pre cari i-ai ales fji i-ai
^ primit, Doamne..
M oarte făcătoare de vieaţă
UI ai răbdat de bună voie, vieaţă
^ ai izvorît şi credincioşilor des-
j[| fătare veşnică le-ai dăruit; în
H care rândueşte pre cei ce au
îl adormit întru nădejdea învie-
rii, iertând cu bunătatea Ta
îx toate greşalele lor; ca Cel ce
singur eşti fără de păcat,
jj| însuţi bun şi de oameni iu-
H bitor. Ca de toţi să se laude
^ numele Tău, Hristoase, şi
|j| mântuiţi fiind, să slăvim iu-
îis birea Ta de oameni.
^ SuL. sufletele lor intru bunătăţi se vor
sălăşlui...
Pre Tine Hristoase, ştiindu-
Te, cum că domneşti preste
^ cei vii şi preste cei morţi,
n stăpâneşti cu putere dumne-
zeeşte stăpânitoare, Te ru-
găm: însuţi pre credincioşii
robii Tăi cari au venit la
iHi Tine, unule făcătorule de bine,
odihneşte-i cu aleşii Tăi, iu-
S bitorule de oameni, în locuri
de odihnă, întru strălucirile
sfinţilor. Că iubitorul milei
^ eşti şi mântueşti ca un Dum-
nezeu pre cei ce i-ai zidit
dupre chipul Tău, unule mult
n milostive.
o rin m n jM §o* 803
SIrtvA. ţi acum; glasul al D'lea, rompusA de
St. loan Dsmaflctiin.
S ălăşluire cuvioasă lui Dum­
nezeu te-ai arătat, Preasfântă,
că ai încăput pre Dumnezeu
şi pre Hristos L-ai născut, ceea
ce nu ştii de nuntă, în două
firi, în două fiinţe şi într’un
ipostas. Pre Acesta roagă-L ca
pre Cel ce este unul născut şi
întâiu născut, Carele te-a păzit
fecioară curată şi după naş­
tere, să odihnească sufletele
celor ce au adormit cu cre­
dinţă întru lumina, strălucirea
cea nestricăcioasă şi fericire.
4^4^ 4^4^4 J»4^4^4^^ ^ ^ 4^4^^
Duminecă seara
I<8 n oamne strigat-am... puoem Slili rlle pe
10 $i câatftm paini Stlhiri-ip umilitiift hIp Oc-
liMh'ilui, trei h I « Trjofiului şi dela iMineiuirei
Stihiri de uuiIMnţfi, (fla^ui al 7-|pa.
a fiul cel desfrânat am
C venit şi eu, îndurate, pri-
meşte-mă pre mine cel ce cad
înaintea Ta şi ca pre unul
din argaţii Tăi, Dumnezeule,
şi mă milueşte.
Ca cela ce a căzut în tâl­
hari şi s'a rănit, aşa am căzut
şi eu prin păcatele mele, şi
sufletul meu s'a rănit. Către
cine voiu scăpa eu,vinovatul?
Fără numai către Tine, mi­
lostivul, doctorul sufletelor;
toarnă preste mine, Dumne­
zeule, mare milă.

804
IS Să nil mă tai pre mine, pa-
jj^ cătosul, MAntiiitorule, ca pre
« smochinul cel neroditor; ci'mi
g dărueşte iertare întru mulţi
^ ani, adăpând sufletul meu cu
jHt lacrimile pocăinţei, ca să aduc
Ţie rodul milosteniei.
ca Cela ce eşti soarele drep-
tăţii, luminează inimile celor
ţH ce Te laudă preTine; Doamne,
slavă Ţie.
P. .0 a
L.uni la Utrenie
DuţiA înlâiu Stihologi^', Sţdelnc «Ia utuiliDiA.
u] T-lra.
vând, suflete al meu, doc­
A torie, pocăinţa, apropie-
te lăcrămând şi cu suspinuri
strigă către doctorul sufletelor
şial trupurilor: Siobozeşte^mă,
iubitorule de oameni, din gre-
şalele mele, numără-mă îm­
preună cu desfrânata şi cu
tâlharul şi cu vameşul; dăru-
eşte-nii, Dumnezeule, iertare
fărădelegilor mele şi mă mân.-
tueşte.
^Ij|i fjoaaiuc, tui cu mâniu Ta si» iiui iiiu^tri
pro mine...
pocăinţei vameşului n^am
râvnit, lacrimile desfrânatei nu
mi-am agonisit; că nu mă
pot pricepe pentru împie­
trirea mea de o îndreptare ca
aceasta. Ci cu milostivirea Ta,
Hristoase Dumnezeule, mân-
...................
t.' SEDELN BU ^
tueste-mă ca un iubitor de
oameni. ^
SIhvA f}i Hoiitn , a NAtiufitourei ^
Mai cinstită decât slăviţii
heruvimi eşti, prea sfântă fe- ^
cioară; că aceia neputând răb- ^
da dumnezeeasca strălucire, ^
acoperindu-şi feţele cu aripile, ktt
slujba săvârşesc; iară tu ai ^
purtat pre Cuvântul Cel întru- ^
pat, văzându-L cu ochii tăi.
Pre Carele roagă-L neîncetat |]j
pentru sufletele noastre. im
iUi
l>« cAnturea • ?-a, Mucfnifa JHIf
îrt
S finţii Tăi, Doamne, nevoin-
du-se pre pământ, pre jnt
vrăjmaşul au călcatşi rătăcirea ^
idoieascăau stricat. Pentru a^ îHi
ceasta şi cununi au luat dela ^
Tine, Stăpânul Cel iubitor de
oameni şi milostivul Dumne- îj
zeu. Cela ce ne dai nouă mare
milă. ^
S"
Marti la Utrenie ^
Du[)a intălaStihologic, Si'delDele do umillntft. ^
gUsul Iii 7-lea.
c
ela ce ai primit lacrimile ^
desfrânatei şi ale lui Petru JJ
şi ai îndreptat pre vameşul, ^
carele a suspinat dintru adânc, îw
milostiveşte-Te şi spre mine, ^
cel desnădăjduit pentru fap- ^
tele mele, Mântuitorule, şi mă |j|
mântueste. îrt
ÎHf

8 (1 U'
^oaniQC, iiu cu mânia T.i să iiiA mustri prc
miiK
Cela ce ai curăţit cu lacri­
mile tânguirea lui Petru şi ai
iertat greşalele vameşului pen­
tru suspinarea lui, iubitorule
de oameni, Doamne, slavă Ţie.
Slavâ, qi âcum . a N'Asuâtoârcl.
Covârşeşti puterile cele ce­
reşti, că te-ai arătat locaş cium-
nezeesc, binecuvântată Născă­
toare de Dumnezeu; ca ceea
ce ai născut pre Hristos, Mân­
tuitorul sufletelor noastre.
U O&ntHrea a 7-a, Vlucuniua
D ucuraţi-vă drepţilor! Să se
” veselească cetele cereşti,
că mucenicii nevoindu-se pre
pământ, au surpat înşelăciu­
nea. Să sălteze Biserica, prăz-
nuind cele de bucurie ale bi­
ruinţei, înaintea Dătătorului
de vitejie, şl a unuia Făcăto­
rului de biruinţă, Hristos Dum­
nezeu, Cel ce dă lumii mare
milă.
Miercuri la Utrenie
'h ifl Intftia
Ul 7 Itirl.
B iserica strigă Ţie, Hris-
toase Dumnezeule, închi-
u nându-se Ţie în cliedru, în
g pevc şi în chiparis, dăruind
împăraţilor noştri biruinţă.
O rT O IH U LI’l ^ 80S
Pentru Născătoarea de Dum­
nezeu, milueşte-ne pre noi.
stih pre Domnul Dumuezeul nosliii..
Ceia ce pentru mine ai răb­
dat pironire pre cruce, primeşte
lăudarea mea cea cu prive­
ghere, Hristoase Dumnezeule,
ca un iubitor de oameni.
Slavă, ţi acum; a Crucii-NflscAtonrci de
Dunmi-'zcu.
P re Hristos Dumnezeul nos­
tru. Cel ce S’a răstignit pentru
noi şi a stricat puterea mor­
ţii, roagă-L neîncetat, Născă­
toare de Dumnezeu, să mân-
tuească sufletele noastre.
La C'Antarea a»'/, Mucenica
edumnezeirea tiranilor de­
N făimând şi nebăgând sea­
mă de durerea muncilor, nu
v’aţi lepădat de credinţa cea
întru Hristos, sfinţilor. Pentru
aceasta rugaţi pre iubitorul
de oameni. Dumnezeu, să
mântuească sufletele noastre.
Joi la Utrenie
lutiiji'li' iiii/ii' S-.-U'l'
)^iasul al 7 I
(.lUcil,
ucrători ţarinei Tale ai ară­
L tat pre apostolii Tăi, Cu­
vinte, cari au tăiat idolii; şi
propoveduindu-Te pre Tine,
Stăpâne, între păgâni, cu bună
credinţă Te-au slăvit.
 806
-,tlh, [ n tot pământul a ieşit ve stirea lor...
păcând pomenirea aposto­
lilor celor prea lăudaţi, noi fiii
Bisericii, să slăvim cu laude de
^ cântări pre Hristos; că ei, cu
ÎS propoveduirea pocăinţei, au
" mântuit pre cei vinovaţi păca­
tului; ei gonitorii înşelăciunii,
luminătorii lumii şi rugători
pentru toate popoarele.
Siava, şi acum. a Nâauatoarei.
Bucură-te, ceea din care trup
S*a făcut Cuvântul fără schim­
bare şi S’a sălăşluit întru noi;
bucură-te, cinstită, bucuria a-
postolilor şi a mucenicilor şi
mântuirea credincioşilor; bu­
cură-te Maica lui Hristos Dum­
nezeu,
La Cântarea a 7-a. Mucenica:
t flnţilor, rugaţi-vă să ni se
dea nouă iertare de gre-
I§ şalele noastre şi să ne izbă-
jg vim de răutăţile cele ce vor
ŞŞ să fie şi de moartea cea amară,
rugămu-ne.
Vineri la Utrenie
riujiA ialâia Sllliologie. Sedulna Crucii, gle
Sul al 7-lea
ai luminat decât focul
M şi mai lucrător decât
văpaia, ai arătat lemnul crucii
Tale, arzând păcatele bolna­
vilor şi luminând inimile celor
ce laudă răstignirea Ta cea
«•§ >b;i)fc:LNli;LK §0t ^
de bună voie, Hristoase Dum­
nezeule, slavă Ţie.
Sllli pQălţati pre Domnul Dumnezeul nostru
şi vă închinaţi...
Cela ce stăpâneşti puterile
cele fără de trupuri şi cunoşti
lenevirea sufletului meu, mân-
tueşte-mă cu crucea Ta, Hris­
toase Dumnezeule, ca un iu­
bitor de oameni.
Slarâ, şi «cum. a CrucU Nftirftioafel de
Dumnezeu
Lui Hristos Dumnezeu, Celui
ce S’a răstignit pentru noi şi a
pierdut stăpânia morţii, roa-
gă-te neîncetat, Născătoare de
Dumnezeu, să mântuească su­
fletele noastre.
I.a Cântarea a 7<^a, Muoealca .
ucenicii Tăi, Doamne, au
M biruit pre vrăjmaşul şi
au ruşinat rătăcirea idolească,
într'armându-se cu puterea
crucii. Pentru aceasta şi îm­
preună cu îngerii lăudându-
Te, strigă cântare de biruinţă,
slăvindu-Te pre Tine, Hris­
toase. Pentru rugăciunile lor
mântueşte-ne pre noi.
VINERI SEARA
U IDamne strigat-am... piuiMJi SUliinie
10 şi cări^Am lilii»inela /ilp| <le (iouâ ori, patru
Mucenice «i patru dela Minciu.
Stihiri miiL'enh'H, i;1aHiil al 7-lea
s lavă Ţie, Hristoase Dum-
nezeule, lauda apostolilor ^
 OCTOIHULUI
H şi bucuria mucenicilor, a că-
rora propoveduire este Trei-
mea cea de o fiinţă.
w de Dumnezeu şi ai rămas
Sfinţilor mucenici, cari bine
aţi pătimit şi v’aţi încununat,
m rugaţi-vă Domnului, să milu-
ească sufletele noastre,
WF Defăimând toate cele de
lîl pre pământ, sfinţilor muce-
nici şi în privelişte propove-
«ţ duind pre Hristos, bărbăteşte
aţi luat dela El răsplătirile
wî pentru munci. Ci ca cei ce
îl aveţi îndrăzneală, rugaţi-L ca
pre Dumnezeul Cel Atotpu-
jnf ternic, să mântuească sufle-
|j^ tele noastre, ale celor ce a-
lergăm către voi, rugămu-vă.
Prea lăudaţilor mucenici,
turmă duhovnicească, arderi
w întregi cuvântătoare, jertfă
bine primită, bine plăcută lui
« Hristos, pre voi nici pământul
nu v^a ascuns, ci cerul v’a
primit; părtaşi îngerilor v'aţi
^ făcut. Cu cari împreună rU’
gaţi-vă Mântuitorului şi Dum-
nezeului nostru, rugămu-vă,
^ să împace lumea şi să mân-
W tuească sufletele noastre.
Slavi, a morţilor; a lui loan natD86chin.
Qlihneşte, Mântuitorul nos-
g tru, Dătătorule de vieaţă, pre
m fraţii noştri, pre care i-ai mu-
tat din ceste trecătoare, cari
ÎS strigă: Slavă Ţie.
So* 807
Şi acum, a N&scătoaroi.
Maică te-ai cunoscut mai
pre sus de fire, Născătoare
Fecioară mai pre sus de cu­
vânt şi de cuget; şi minunea
naşterii tale a o spune limba
nu poate; că preaslăvită fiin-
du-ţi zămislirea, Curată, ne­
cuprins este chipul naşterii;
că unde voeşte Dumnezeu, se
birueşte rânduiala firii. Pen­
tru aceasta pre tine toţi Maică
a lui Dumnezeu ştiindu-te, ne
rugăm ţie cu deadinsul: roa­
gă-te, să se mântuească sufle­
tele noastre.
^ ^
Sâmbătă la Utrenie
După intÂla Stibulogle, Sedeloele mucenice,
{glasul al 7-lea.
Rucuraţi-vă, drepţilor! Să se
veselească cele cereşti! Că
mucenicii nevoindu-se pre pă­
mânt, au surpat înşelăciunea.
Să sălteze Biserica prăznuind
bucuriile cele de biruinţă, îna­
intea dătătorului de vitejie a
unuia Făcătorului de biruinţă,
Hristos Dumnezeu, Celui ce dă
lumii mare milă.
Stib ^ţniinat esto Dumnezeu intru sfinţii Săi...
Nedumnezeirea tiranilor de­
făimând şi nebăgând seamă de
durerea muncilor, nu v'aţi le­
pădat de credinţa cea întru
Hristos, sfinţilor. Pentru aceas-

808
ta rugaţi pre iubitorul de oa­
meni, Dumnezeu, să mântu-
ească sufletele noastre.
Stib: P Hntilpr cejor ce sunt. pre pjiqiAntul
Sfinţilor, rugaţi-vă să ni se
dea nouă iertare de greşalele
noastre şi să ne izbăvim de rău­
tăţile ce vor săfie şi de moartea
cea amară, rugămu-vă.
8lflvă, a morţilor:
In laturea celor vii. Doamne,
şi în locaşurile drepţilor Tăi,
odihneşte pre robii Tăi a că­
rora pomenire săvârşim, iubi-
torule de oameni; şi orice au
greşit fiind în vieaţă, iartă-le,
ca un Dumnezeu milostiv şi
lesne iertător, Cela ce dai lu­
mii mare milă.
Şi acum, a Năsoâtoarei.
Ca ceea ce eşti vistieria în­
vierii noastre, scoate dingroa^
paşi din adâncul greşalelor pre
cei ce nădăjduesc spre tine,
Prealăudată; că tu ai mântuit
pre cei vinovaţi păcatului, năs­
când mântuirea noastră; ceea
ce mai înainte de naştere ai
>
fost Fecioară, în naştere Fe­
cioară şi după naştere iarăşi
ai rămas Fecioară.
I,A LAi liR
l'.ttru Slihiri mucenico, ^'IhsuI hI 7-[ea
Pomenirea sfinţilor Tăi mu­
cenici, prâsnuind, pre Tine,
Hristoase, Te lăudăm stri­
gând: Doamne, slavă Ţie.
:VK
SEDELNELE
In mijlocul priveliştii celor u
fără de lege bucurându-se mu-
cenicii, au strigat către Hris- ^
tos: Doamne, slavă Ţie.
Luminători s'au arătat lumii ^
prea lăudaţi mucenici, stri- jf#
gând către Hristos: Doamne, ^
slavă Ţie. ^
Una gândind şi spre un iu-
cru uitându-se mucenicii răb-
dători de chinuri, o cale a ^
vieţii au aflat: moartea cea
pentru Hristos, râvnind sfâr- ^
şitului unul altuia. O minune! ^
Intrecându-se a răpi chinurile ^
ca nişte avuţii, unu! către altul ^
grăia: De nu vom şi muri acum, H
tot avem să murim; avem să
slujim celor ce sunt firii da-
toare. Să socotim întâmplarea
cea rea în loc de marea cinste; ^
lucrul cel de obşte ca şi cum ar ^
fi al fiecăruia osebit să-I avem.
Să cumpărăm vieaţa cu moar-
tea. Pentru rugăciunile lor, u
Dumnezeule, milueşte-ne pre |J|
noi. ^
Slavfi, a morţilor ^
Sufletele care le-ai luat, îHt
Mântuitorule al lumii, odih-
neşte-le în corturile drepţilor
si ale aleşilor Tăi, Doamne. ^
Acum, a NăscAtoaroi ^
Bucură-te, strigăm ţie îm- u
preună cu îngerul, a Iui Dum-
nezeu mireasă, numindu-te ^
 *0§ OCTOIHU 'UI §«• 809
^

m cămară şi uşă, scaun de foc, s^au mutat la Tine, în partea

ţ| munte netăiat şi rug nears! aleşilor Tăi, în locul odihnei,
^ LA STIHOAVNA în casa slavei Tale, în des­
Stihlrile morţilor, compune de Sf Teofsn. fătarea raiului, în cămara fe­
^ gloRul al 7 lea ‘ cioarelor, ca un milostiv.
|!| o niorît Te-al văzut pre cru- Slavâ, şi acum: a NftscAloarel
ce, Cel ce însuţi eşti nemuri-
tor şi Te-ai pus în mormânt T u ai născut plinirea legii,
m ca un mort, izbăvind pre oa- pre izbăvitorul Carele S’a făcut
UI meni din pierzare, din strică­ trup; că nu s’a făcut îndrep­
ri ciune şi de moarte. Ci ca Cel tare prin lege celor mal di­
UI ce eşti noianul milostivirii ce! nainte ; iară răstignindu-Se
nedeşertat şi izvorul bunătă- Hristos pentru noi, i-a îndrep­
^ ţii, sufletele robilor Tăi, celor tat. Deci, ceea ce ai îndrăz­
n ce s’au mutat dela noi, odih- neală ca o Maică, roagă pre
^ neşte-le. Fiul tău cel milostiv, să odih­
nească sufletele celor ce s’au
$tih .
mutat cu bună credinţă, ceea
î v ^ ericîiţi sunt pre cari i-ai ales şi i-ai primit,
Doamne,.. ce eşti întru tot lăudată.
Cu podoaba Ta cea nestrică-
^ cioasă, cu dulceaţa frumuseţii
îl Tale şi cu razele luminii Tale Duminecă seara
ţHî cei dumnezeeşti, învredniceşte La fi oamne strigat-am . piJnfîiti .stiliirllt' pp
|ă să se lumineze, Bunule, cei ce 10 iji cAnlăni pmrii Siihiri do umiiinUi ale
t)i;tollrjlut,lrei dUsTriyJului^itreMi'JaMineiu
g s’au mutat la Tine, întru văr-
Stihiri de umilinţii. glasul al vleu
sarea de lumină cea fără de
materii a arătării Tale cei lu- re Tine, împăratul şi Stă­
^ minoHse; casădănţueascăîm-
m preună cu îngerii împrejurul
P pânul, îngerii Te laudă
neîncetat; iar eu cad înain­
^ Tău, Stăpâne, şi împărate al tea Ta, strigând ca vameşul:
H slavei şi Doamne. Dumnezeule, milostiveşte-Te
m stiu spre mine şi mă mântueşte.
^ Sulletele lor intru buoătăţi se vor sălăşlui...
iHţ ’ N emuritor fiind, suflete al
jj| Ca Cel ce ai cuvioasa mă-
Wî rime de daruri necheltuită şi meu, nu te acoperi cu valu­
eşti ca o visterie neîmpuţinată rile lumeşti; trezeşte-te stri­
ţs a bogatei bunătăţi, sălăşlueşte gând către Făcătorul tău de
^ ca un Dumnezeu pre cei ce bine: Dumnezeule, milosti-
 810
im veşte-Te spre mine şi mă
mântueşte.
m _
Dă-mi lacrimi, Dumnezeule,
U ca oarecând femeii cei păcă-
j[| toase şi mă învredniceşte a
^ uda picioarele Tale, care m’au
izbăvit din calea rătăcirii; şi
să-Ţi aduc Ţie mir cu bună
w mireasmă: vieaţă curată prin
'g pocăinţă agonisită; ca să aud
şi eu doritul Tău glas: Cre-
|j| dinţa Ta Te-a mântuit, mergi
Wî în pace!
JS Când îmi aduc aminte de
« mulţimea răutăţilor ce am fă^
Î5 cut şi cuget la întrebarea cea
înfricoşată, cuprinzându' mă
de cutremur, alerg la Tine,
iubitorul de oameni Dumne-
zeu. Pentru aceasta mă rog
^ Ţie, nu mă trece cu vederea,
UI Cela ce însuţi eşti fără de pă-
cat; ci dărueşte-mi umilinţă
w smeritului meu suflet, mai
IU înainte de sfârşit şi mă mân-
{ 5 tueşte.
Luni la Utrenie
Dupâ iDt&ia Stibologie, Sedeloele de umlUoţfi,
glasul al 8-lea
U ochiu milostiv. Doamne,
C vezi smerenia mea, că în­ rească împreună cu Mirele. Şi
cetul cu încetul vieaţa mea seacumrugaţi-vă, sământuească JW
cheltueşte şi din fapte nu este sufletele noastre, rugămu-vă. ^
SBDELNBLB ^
--- ----- ^
mântuire; pentru aceasta, mă ^
rog; vezi smerenia mea, cu ^
ochi milostiv. Doamne, şi mă u
mântueşte!
Stih I^amne, nu cu mânia Ta fiă mă mustri ^
pre mine... ^
Ca şi cum ar fi Judecătorul
de faţă, grijeşte-te, suflete, şi U
gândeşte la ceasul zilei celei |J[
înfricoşate; că judecata este ^
fără milă celor ce n'au făcut ^
milă. Pentru aceasta milosti-
veşte-Te spre mine. Mântui-
torule, că Tu însuţi eşti iubi-
tor de oameni.
SlavAi 9I acum <i NUestoarel. ^
Ceea ce eşti uşă înţelegă-
toare a vieţii noastre. Prea-
curată Născătoare de Dum- ^
nezeu, izbăveşte din primej- |J
dii pre cei ce aleargă la Tine ^
cu credinţă; ca să slăvim prea
sfântă naşterea ta, spre mân- u
tuirea sufletelor noastre. u
1/8 (^ntarea a 7-a. Muceoloa M
uminători înţelegători v'aţi p
L arătat, sfinţilor mucenici,
că aţi stricat negura înşelă-
ciunii prin credinţă. Candelile ^
voastre cele sufleteşti le-aţi u
luminat şi cu slavă aţi intrat ţ i
în cămara de nuntă cea ce- |J
 *0§
Marţi la Utrenie
^ DupA iatâia Stiholog^ie, SedBlQcie de umilintfl.
slasul al 8-lea.
^ a desfrânata cad înaintea
^ Ta, ca să iau iertare şi
în Ioc de mir, lacrimi din inimă
aduc Ţie, Hristoase Dumne-
m zeule,casăTemilostiveştispre
^ mine ca şi spre aceea, Mântui-
m torule, şi să-mi dai iertare pă-
y catelor, că strig Ţie ca şi a-
ceea: izbăveşte-mă de noroiul
faptelor mele!
siih IX>amDe, qu c u rnăsid Ta să luâ mustri
pe mine...
La ziua cea înfricoşată gân-
dind, suflete al meu, prive-
ghează aprinzându-ţi candela
ta, cu untdelemn luminându-o;
m că nu ştii când va veni la tine
glasul ce va să zică: lată Mi-
rele! Vezi dar, suflete al meu,
^ să nu dormitezi şi vei rămânea
m afară bătând ca cele cinci fete;
^ ci cu priveghere aşteaptă, ca
să întâmpini pre Hristos cu
îl untdelemn de ungere şi-ţi va
da ţie cămara cea dumne-
^ zeească a slavei Sale.
81&VA 9 i a;uiD.nNâHCdituari.‘l.
^ pre întărirea cea neclătită a
credinţei şi darul cel cinstit
al sufletelor noastre, pre Năs-
cătoarea de Dumnezeu, cu
^ cântări să o slăvim credin-
^ cioşii, zicând: Bucură-te ceea
O fTOIHULUi So» 811 U
ce ai încăput în pântecele tău jw
piatra vieţii! Bucură-te nădej- £1
dea marginilor lumii şi celor u
necăjiţi sprijineală! Bucură-te ^
mireasă care nu ştii de mire! «
La CftDtares a 7-fl, Mucenic* jfţ
^ u lumină cerească se stră- U
^ luceşte astăzi cortul aces- |j|
ta, că într'însul se bucură oş- ^
tile îngereşti, cu cari împre- ^
ună se veselesc şi cetele drep- u
ţiior, întru pomenirea muce- St
nicilor. Pentru rugăciunile lor ^
trimite, Hristoase, lumii Tale
pace Şl mare milă. ^
Miercuri la Utrenie U
Dup& iDt&la Stlbologlo, Sedelna Crucii, glfigol ^
al 8*lea ^
ăzând tâlharul pre Ince- m
pătorul vieţii pre cruce ^
spânzurând, a zis: De n'ar fi
fost Dumnezeu Cel ce S'a în- U
trupat, Carele împreună cu noi u
S^a răstignit, nu şi-ar fi ascuns ^
soarele razele sale, nici s'ar ^
fi clătit pământul cutremurân-
du-se; ci. Cela ce toate le rabzi, ^
pomeneşte-mă. Doamne, întru ^
împărăţia Ta. ^
StfH ţ*
înălţaţi pre DomDuI Dumnezeul nostru şi vă ^
închinaţi la aşterruful.. §4
In mijlocul a doi tâlhari,
cumpănă dreptăţii s'a aflat ^
crucea Ta; unui adecă pogo' m
 812 SEDRLNn.F §<*

rîndu'Se în iad pentru în- Duhul Sfânt şi printr'înşii Iu- ^

greuerea liulei, iar altul uşu- mea ai vânat, iubitoruie de
rându-se degreşaiespre cuno­ oameni, mărire Ţie. ^
ştinţa grăirii de Dumnezeu, stih; ii
Jg Hristoase Dumnezeule, slavă n tul pământul a ieijit vestirea ior..
Ţie. Podobia, P rt' liHelepciunra tji Cuvântul... ^

"^lavA. ţi aoutn; Pre luminătorii şi povăţui- U

a Criicli-NaBcfttoarei do
Dumnozi'u. torii lumii, pre cei ce au fost ^
Pre Mieluşelul şi Păstorul începătură mântuirii noastre, |J[
şi Mântuitorul lumii, pre cruce pre dumnezeeşti ucenici ai îW
văzându-L ceea ce L-a născut, Domnului să-i lăudăm, că ne- |{
a zis lăcrămând: Lumea se au strălucit lumină, nouă celor ^
ţ* bucură luând izbăvire, iară ce eram întru întunerec şi tu- ^
ţS pântecele meu arde văzând turor au arătat pre soarele
răstignirea Ta, care pentru slavei; pentru aceasta şi ră- u
« toţi o rabzi, Fiule şi Dumne- tăcirea idolească an pierdut, |]|
J| zeul meu. propoveduind Treimea într'o
2 ha Căutarea ei T a. Muccuii-a
Dumnezeire. Deci, să ne ru- ^
CO -
găm către dânşii: apostoli ai ^
I n calea cea strâmtă şi cu lui Hristos Dumnezeu, iertare u
I necazuri, călători neabătuţi de greşale cereţi, celor ce prăz^
v’aţi făcut, sfinţilor mucenici, nuesc cu dragoste sfântă po- ^
că aţi răbdat valul cel mare menirea voastră.
al ispitelor şi petrecerea slu­ SI , u i'U m . a N fib i'A to a re l.
hv ^
jitorilor celor fără de trupuri Bucură te, ceea ce prin în-
aţi luat; piatră răbdării şi te­ ger ai primit bucuria lumii!
melii bunei credinţe v’aţi ară­ Bucură-te, ceea ce ai născut
tat; rugaţi-vă Iui Hristos Dum- pre Făcătorul tău şi Domnul! ^
j|S nezeu pentru sufletele noastre. Bucură-te, ceea ce te-ai în- jHf
«f vrednicit a fi maică lui Hri-
stQS Dumnezeu!
Joi la Utrenie i*
Uup! hitaitt .‘•tilH'n.yif, '' ili'lhu 'y/"itejeşte săvârşind călăto-
( { ll i u l n i H ' I o h
ria, mucenicilor, împo- tî
Bine eşti cuvântat, Hris- triva muncitorilor aţi stătut;
toase Dumnezeul nostru, cela că omorîndu-vă trupurile pre ^
ce prea înţelepţi pre pescari pământ, aţi luat vieaţă ce-
ai arătat, trimiţându-le lor rească, sfinţilor. jfjf
 oCTOIi.U LlII 813
-OS
W -- - -
nezeească şi nespusă rânduială
a Ta, prin care a înviat făp­
j
S Vineri la Utrenie tura Ta?LaudmilostivireaTa!
fs Diipil Intâiii Stlliolntţie Scdelnele Crucii,
Ln Cintdreu a 7 a. Mucenica
Ill u ■
morînd prin înfrânare chi­
ţ| I n mijlocul Edemului lemnul
jH ^ a înflorit moarte, iar în
O purile şi mişcările pati­
milor cele ca focul arzătoare,
^ mijlocul pământului lemnul a
mucenicii lui Hristos au luat
jJl odrăslit vieaţă; că mâncând dar a goni boalele celor bol­
¥¥ din cel dintâiu, ne-am făcut
navi şi a face minuni, vieţuind
din nestricâcioşi stricăcioşi; şi după sfârşit. Cu adevărat
^ iară dobândind cel de al doi-
minune preaslăvită, că oase
||| iea, am luat nestricăciune. Că goale izvorăsc tămăduiri! Sla­
prin cruce ai mântuit, ca un
vă unuia Dumnezeu şi Făcă­
^ Dumnezeu, neamul omenesc.
|U torului.
^ Stih; liJitltiiţi pro UoQinul l)iimuezeul nostru
^ ffi vă iDcliinaţi...

lîl In raiu prin pom m’a golit

dintâiu vrăjmaşul, pentru mân­
jii care aducându-mi moarte;
jg iară lemnul crucii s’a înfipt
în pământ, aducând îmbrăcă’
minte de vieaţă oamenilor şi
îi toată lumea s’a umplut de bu-
curie. Pre aceasta văzându-o
M înălţată, să strigăm lui Dum-
^ nezeu prin credinţă cu im glas,
^ popoare: plină este de slavă
casa Ta!
flluvă, ti\ âcum; a NAerftloarci
pre Cel ce S’a întrupat din
K curat sângele tău şi s’a năs-
S cutdintine, Curată, văzându-L
spânzurând pre lemn în mij-
P locul făcătorilor de rele, te-a
JÎ durut la inimă şi ca o Maică
jj| plângând ai strigat: Vai mie,
Fiu! meu, ce este această dum-
Vineri Seara
it"a:nne stiit;at-aQi... puuam Siililrllo pp
Ifi f! oAniftoi Idiomela zilei, de duua opi Apoi
iieeetP Mitcyuici’ »lt* giasilui şi «lela Mini'lu
pitru. Stihiri \fiicenlce. ({iasul al !»-l(*a
ucenici ai Domnului, tot
M locul sfinţiţi şi toată
boala tămăduiţi; ci şi acum
rugaţi-vă să se izbăvească din
cursele vrăjmaşului sufletele
noastre, rugămu-vă*
Mucenicii Domnului, rugaţi
pre Dumnezeul nostru şi cereţi
sufletelor noastre mulţime de
îndurări şi curăţire de multe
greşale, rugămu-vă.
Mucenicii Tăi, Doamne, ui­
tând cele din vieaţă şi nebă-
gând seamă de munci pentru
vieaţa ce va să fie, aceleia
 •<>§ SEftELNEl.E
jg moştenitori s'au arătat; pentru
aceasta şi cu îngerii împreună
M se bucură. Pentru rugăciunile
lor, dărueşte poporului Tău
fî mare milă.
H De este vreo cuviinţă, de
î| este vreo laudă, se cuvine
g sfinţilor; că săbiilor şi-au ple-
îl cat grumajii pentru Tine, Cel
ce ai plecat cerurile şi Te-ai
pogorît. Vărsatu-şi-au sângele
pentru Tine, Cel ce Te-ai niic-
jg şorat pre Tine însuţi şi chipul
« robului ai luat; smeritu-s’au
g până la moarte, urmând sără-
M ciei Tale. Cu ale cărora rugă-
g ciuni, dupre mulţimea îndu-
S rărilor Tale, Dumnezeule, mi-
lueşte-ne pre noi.
jS SUv&, s mor(iior, glaaal al 8 }es'
P plâng şi mă tânguesc când
J| gândesc de moarte şi văd în
M mormânturi zăcând frumuse-
n ţea noastră cea zidită dupre
chipul lui Dumnezeu, grozavă,
neslăvită neavând chip; o mi-
nune! Ce taină este aceasta,
jH care s’a făcut pentru noi ?
Cum ne dăm stricăciunii? Cum
ne înjugăm cu moartea? Cu
adevărat dupre porunca lui
Dumnezeu, precum este scris,
a Celui ce dă adormiţilor o-
dihnă.
acum. a Năitcaioarei.
împăratul cerurilor, pentru
iubirea de oameni, pre pământ
S’a arătat şi cu oamenii a pe- M
trecut. Că din fecioară curată U
trup luând şi dintr’însa ieşind
CU luarea, un fiu este îndoit ^
în fire, dar nu în feţe. Pentru
aceasta, pre Acesta Dumnezeu
şi om desăvârşit cu adevărat ^
propoveduindu-L, mărturisim îHt
pre Hristos, Dumnezeul nostru. ^
Pre Carele roagă-L,maică, care g
nu ştii de mire, să se milueas- ^
că sufletele noastre.
Sâmbătă la Utrenie
Dupa iutâiH SUbolo^le SedeliK' mu*mice.
al 8 jpfl
Pro* 'mia P oriiQca cea cu tainfi...
uminători înţelegători v'aţi jw
L ai'ătat, sfinţilor mucenici, ^
că negura înşelăciunii o aţi ^
împrăştiat prin credinţă şi fă-
cliile voastre cele sufleteşti gj
le-aţi aprins şi cu mirele întru ^
slavă aţi intrat în cămara ce- gt
rească;şi acum rugaţi-vă, ru- ^
gămu-vă, să se mântuească
sufletele noastre. ^
sub:
^iomiut este Dumnezeu iotru sHulii Săi ..
Podohttt loţelepciunea şi Cu\âDtil ..
Luminători pururea lumi- ^
noşi, prin credinţă v’aţi ară- gf
tat lumii, ca nişte mucenici, ^
puindu-vă toată nădejdea spre ^
Domnul şi cu untuldelemn cel ^
înţelegător al duhului, v'aţi Iu-
minat,sfinţilor,candeleievoaS“
 icn
••§ r« 3ro im n .tT i 815 kte
i»
W4 tre cele sufleteşti. Pentru a- Şl «cum, t Nlfo&toarei
ftn
ceasta v’aţi arătat ca pahare Pre tine şi zid şi liman te ^
duhovniceşti, vărsând ca nişte avem şi rugătoare bine pri- ^
î* ape oamenilor vindecări, prea mită către Dumnezeu; pre ^
lăudaţilor mucenici. Rugaţi-vă Carele ai născut, de Dumne- «J
H Iui Hristos Dumnezeu, să dă- zeu Născătoare, ceea ce nu m
ruească iertare de greşale, ce­ ştii de mire, a credincioşilor ^
ll^ ior ce prăznuesc cu dragoste mântuire. ^
sfântă pomenirea voastră, LA LAUDE M
n fen
n SUb Punem Stihirlle pe patru. Stiblrlle muceoice. ^
n glasul al R'lea, însăţi podobia. ^
SNotilor celor ce sunt pre pământul Lui... iti
n Ce vă vom numi pre voi, ^
UI Omorînd prin mfrânare
i»iţ chipurile şi mişcările patimi- sfinţilor? Heruvimi? Că pre
lor cele ca focul arzătoare, voi S'a odihnit Hristos; Sera- ^
mucenicii lui Hristos au luat fimi? Că neîncetat L-aţi slăvit m
dar a goni boalele celor bol- pre El; sau îngeri? Că de ^
^ navi şi a face minuni, vieţu- trup v’aţi lepădat; au puteri? ^
H ind şi după sfârşit. Cu ade-
Căci cu minuni lucraţi. Multe ^
||| vărat minune preaslăvită! că sunt numirile voastre şi încă
oase goale izvorăsc tămădu- mai mari darurile. Rugaţi-vă, iw
« iri! Slavă unuia Dumnezeului să se mântuească sufletele ^
nostru. noastre. ^

Slav&, B morţilor
n luând bărbăteste
jjs cela ce prin adâncul înţe-
n lepciunii cu iubirea de oameni
îl toate le chiverniseşti şi ceea
ţ| ce este de folos tuturor le
dărueşti, unule Făcătorule,
n odihneşte Doamne sufletele
adormiţilor robilor Tăi; că
spre Tine nădejdea şi-au pus,
spre Făcătorul şi Ziditorul şi
Dumnezeul nostru.
Mult v'aţi nevoit, sfinţilor,
>
munci dela îrt
cei fărădelege, pre Hristos
mărturisind înaintea împăra- ^
tilor şi iarăşi mutându-vă din ^
vieaţă, puteri lucraţi în lume, ^
tămăduind pre cei bolnavi de ttm
patimile lor; rugaţi-vă, sfin- ^
ţilor, să se mântuească sufle- ^
tele noastre.
Mucenicii lui Hristos cei gj
j Hs
 816 •og
nebiruiţi, biruind înşelăciunea
cu puterea crucii, vă desfătaţi
g cu darul vieţii veşnice. De
2 îngrozirea tiranilor nu v’aţi
temut, cu muncile fiind răniţi
B v’aţi veselit; şi acum sângiu-
rile voastre s'au făcut vinde­
cări sufletelor noastre. Ruga-
ţi-vă, să se mântuească sufle-
tl! teie noastre.
In zaua credinţei îmbră’
cându-vă bine şi cu chipul
crucii într^armându-vă, ostaşi
prea puternici v’aţi arătat;
tiranilor bărbăteşte împotrivă
aţi stat, înşelăciunea diavo-
luluiaţi surpat; şi făcându-vă
biruitori, cununilor v’aţi în­
vrednicit* Rugaţi-vă pentru
noi, ca să ne măntuim.
SlavA, a morţilor.
Moartea Ta, Doamne, s’a
făcut pricină nemuririi, că de
nu Te-ai fi pus în mormânt,
raiul nu s’ar fi deschis. Pentru
aceasta, odihneşte pre cei ce
s’au mutat, ca un milostiv.
în ţi ttciim., & N&uu&loarcj
tHt
Acoperământul tău, Născă-
toare de Dumnezeu Fecioară,
w este doctorie duhovnicească,
H că la dânsul alergând ne iz-
Si:;t>blNKLli: go»
băvim de boalele cele sufle- S
teşti. u
la s iih o a v n A ^
Stihiflle mnrtilor, facorfta SI. Tootan,
ÎHt
til 'j-lea.
Podobio: U preaslilvita uiinuue,.
Ca un împărat mi-ai scris ^
slobozire, cu văpsele roşii,
degetele Tale, sângerândii-Ţi M
Stăpâne, şi roşindu-!e cu sân- g
gele Tău. Pentru aceasta cu M
credinţă Te rugăm: cu cei ^
întâi născuţi ai Tăi numără-i
împreună şi bucuria drepţilor
Tăi a dobândi învredniceşte
pre cei ce s’au mutat la Tine,
Cel milostiv.
Stih; rericiţi suut pre cari i-ai ales şi i ai ^
primit, Doamne... ^
Sfinţitor ai fost ca un om,
junghiat ai fost ca un miel,
jertfă Te-ai adus Tatălui, sco-
ţând pre om din stricăciune.
Deci, ca un iubitor de oameni,
rândueşte pre cei ce s’au mu-
tat în laturea celor vii, unde na
se varsă râurile desfătării, ^
unde izvoarele petrecerii cei ^
deapururea izvorăsc. g
Sllli bunătăţi sp var ^
Ffilăşlui.. ^
CU adâncul înţelepciunii 2^SHP
H •>§ OCTOIHULUI §«• 817 M
(t*
H Tale cei negrăite, hotar pui s’au mutat din vieaţă, Cela
vieţii şi mai înainte vezi cele ce eşti începător al vieţii, m
ce vor să fie, la altă vieaţă
^ muţi pre robii Tăi. Deci, pre Şi acum, a Născătoarei. ^
cari i-ai luat, rândueşte-i la C a ceea ce ai zămislit pre ^
fa apele odihnii, întru lumina
Cuvântul cel fără început al
H sfinţilor, Doamne, unde este lui Dumnezeu Tatăl, cu în- ^
glasul bucuriei şi al laudei. drăzneala ta cea de Maică ^f
«ţ îf»
Slavă, a morţilor. cu deadinsul roaga-L sa ran-
cuvinte, nevăzut fiind, de duească pre robii tăi unde itn
o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, este dănţuirea neîncetată, a
de pre un scaun, Te-ai ară- celor ce se veselesc şi te
J* tat cu trupul pentru mine laudă pre tine, unde sunt
omul. Deci, ca un milostiv şi strălucirile cele veşnice şi ^
H iubitor de oameni, luminează dulcele glas al celor ce prăz* iw
cu frumuseţile cuviinţei şi ale nuesc, de Dumnezeu Născă- tn
toare. ittt
podoabei Tale, pre cei ce
n fin
H SFÂRŞITUL SEDELNELOft OCTOIHLLUI DUPRE CELE OPT GLASURI
n kn
n fflt
n ÎHt
kn
n kn
ftn
H
H an
n kn
n itn
n Kn
H kn
n
n iffK
n
n kn
n kn
H kn
n kn
n kn
n kn
n
1 »^
H
H
H kk
 im

JOI LA CANONUL CEL MARE

ViAţa Sfiute maicii noftstrt* Maria Ej^ipteiiBca, scrieii do Slâulul Solronio. Patriarhul
Ierusalimului
H
un lucru este a ascunde taina împăra­ celor întâmplate, Departe de mine gândul să ^
tului !?l slăvit lucru a propovedui raint sau să falsific povestirea, in care Dum-
¥^ faptele lui Dumoeneu". Aşa a spus nezeu este pomenit. Nu mi se pare că este
H îngerul către Tovit după minunata recfipătare lucru binecuvântat să se cugete lucruri miel
n a vederii — căci ii orbiseră ochii — t>i după şl nevrednice cu privire la măreţia Cuvân- ÎHf
H acele primejdii prin care a trecut şi din care tului lui Duoîoezeu întrupat şi să se pună la ^
a fost mântuit, pentru evlavia ce-o avea. A îndoială cuvintele celor care vorbesc despre ^
H nu păzi taina împăratului este primejdios şi măreţia Lui. Dar dacă se află unii care la ^
n cetirea cărţii de faţă sunt oarecum izbiţi de
H vătămător, iar a tăcea faptele mluunate ale
4H( Iul Dumnezeu, aduce primejdie sufletului- minunăţia povestirii şi nu voesc cu uşurinţă ^
itf. Pentru aceea şl eu, cuprins de frica de a să creadă, şl cu aceia Dumnezeu să fie mi­
*f. tăcea faptele Iul Dumnezeu şl temându-mă lostiv, căci ei, ullându-se la slăbiciunea firii ^
de primejdia ce stătea atârnată deasupra omeneşti, socotesc cu neputinţă de primit
n
^ slugii care a îngropat In pământ talantul luat cele spuse în chip minunat despre oameni.
■jhţ dela stăpân, fâră să scoată vreun folos din încep deci această povestire. Cele istorisite
el, nu voiu tăcea deloc povestirea sfântă care sau petrecut in vremea noastră şi ni le-a
j g a ajuns până la mine. povestit un sfinţit bărbat, învăţat din copilă­
rie să spună şl să facă cele dumnezeeşti.
H deNimeni să nu pună la îndoială cele auzite
mine, alcătuitorul acestei scrieri, şl nici Dar să nu atragă spre necredinţă pe oetitori
să creadă că povestesc ceva care depă­ nici gândul că este cu neputinţă să se întâm­
şeşte adevărul sau să se mire de măreţia ple o minune ca aceasta în vremea noastră.
 îm is m a s îm s ^ u u u u m u
•>§ VIAŢA CUVIOASEI M sICEI NOASTRE MARJA EGIPTEANCA
H-ir..l Tut.Uui, după cum u iuvăial Sulumou
trjce din neam io neam in sufletele cuvioase
5 Î l'iCă prieteni ai lui Duniuezeu i;i profeţi
Este insă timpul sA incep acea sl'inţitâ
povestire.
* ccva dela altul. Jjîi după mărturisirea sa gân­
*
^ In una din mănăstirile din Palestina era un
Jq bărbfit împodobit in viaţă şi in cuvânt, eres-
ÎC cut diij pruncie in moravurile şi fuplele cele
călugăreşti. Numele acestui bărbat era Zosima.
^ Să nu socotească cineva, după nume, că vor-
bGSG despre acel Zosiiua osândit adinioara
jHj ca eretic din pricina invăţâlurii sale. Altul
?B esle accsta şi altul celălalt, iar deosebirea
^ Intre cei doi este marc. cu toate că amândoi
W au avut acelaşi nume.
rj Acest Z )Siina era drept credincios şi dintru
J] iaceput u trăit ca monuh in una din mâoăs'
||| tirile zidite in vecliiHiC in Palestina. H&vnâ
avea pentru orice l’el tic ncvoloţa pUBtniceas'
M că şi li Hjuns destoinic in orice fel de infrâ'
ffi nare. Nu numai că a păzii toată randuiala
predată de cei care s’au nevoit spre o aetfei
de luptă, dar şi el Însuşi a izvodit iacă alte
iUi multe nevoinţe. prin care căuta eă supună
IJS iF'ipul duhului. Iar ţinta nu şi-a greşlt-o. Şi
rn într’adcvăr bătrânul a ajuns atât de vestit in
Jv cele duliovniceşti, încât adeseori mulţi din
u monahii din mânăstirile Învecinate, ba cb ar
^ şi din cele îndepărtate, veneau la el ca să
fie povăţuiţi in ce priveşte infrânarea. Cu toate
W câ bătrânul avea o astfel de vieţuire, totuşj
niciodată n’a trecut cu vederea studiul cu­
vintelor dumnezeeşti, nici când se culca, nici
când 8e scula, nici când ţinea in mâini lucrul
său din care-şi agoniBca hrana. Iar dacă vrei
§ă atu despre hrana gustată de el, iţi voiu
spune că un singur lucru avea el care nu se
poale ţine ascuns şi nici nu se putea termina,
anume cântarea neîntreruptă a psalmilor şi
studiul neîncetat al cuvintelor sfinte.
Se spune că bătrânul a fost de multe ori
învrednicit cu vedenii dumoezecşti, liind ilu­
minat de Dumnezeu. Căci, după cum a spus
Ditmnul, cei care-şl curăţesc trupul şi sunt
pururea veghetori prin privirea trează a su­
fletului lor văd vedeniile dumnezeeşli ale
ilumimirii .ţi primesc de aici arvuna binelui
ce nu se ia dela ei.
K Zosima zicea cil din pântecele maicii sale,
ţH ca să i^pun a^a, a fost dat io această mânăs-
go*
lire, iar aici ţi-u iuiieplinil pustniceai^ca t-a 'fift
cale pâaă la ui cincizeci şi treilea an ui
vieţii. După accasta insă, după spusele sule,
a fost turburai de {fftndul c i ur fi iutru toate
desăvârşit şi cii n’a avut nevoie să iaveţe
dea intru sine astfel;
„Se află oare vreun monah pe pământ,
care poate să mă înveţe un chip nou de
[)UBtnicie pe care Kă nu-I cunosc şi nu l-am
lâeut sau să fie in star.^ să mă ajute cu
ceva? Se [fiiseşte oare vreun bărbat, din
cei care trăesc iaţelepţeşte in pusUe, care sfi
mă întreacă in ce priveşte fapta şl contem­
plaţia?"
Pe când spunea bătrânul ace«‘,ca i e’a a-
i'ătat cineva şi l-a spus;
„/vosima, bine te-ai nevoit, atât cât era cu
putinţ.'^ unui om, şi bine ui dus ia capăt
pustniccscul drum. De altfel uu este nimeni
latre oameni, caie să fie desăvârşit. Dar
lupta ce-ţi stă in fiţă esle mai mare decât
cea dusă până acum, deşi n’o cunoşti. Ca să
ştii insă că sunt încă şi multe alte cai spre
mântuire, ieşi, iatocmai ca şi Avraam acel it
vrednic de respect iutre patriarhi, din pu-
mânlul neamului tău şi dia casa părintelui
idu şi du-te la mânăs irea ce se al'iă lângă ^
râul Iordanului". ^
Îndată bătrânul, ascultând de poruncă, a
ieşit dio mănăstirea in care monahiceşte din ^
pruncie a vieţuit. Şi ajungând la Iordanul cel ^
intre râuri sfâni, este condus de cel ce i-a ^
poruncit in acea mănăstire, in care Dumnc-
zeu a hotărit să lie. Bătând cu mâna in
poaria mănăstirii i-a ieşit îotru întâmpinare ÎHt
mai intâi monahul însărcinat cu paza porţii. ^
l’ortarul l-a dus la stareţ. Inr el, când l-a JnT
VHZUt cu haina şî chipul cuvioşiei şi că-i ^
fice metania obişnuită monahilor, după ce ^
i-a dat binecuvântarea, l-a întrebat;
- „De unde vii, frate? Pentru care pri-
cinfi ai venit la noi, nişte sărmani călugări V"
Să spun de unde am venit, a răspuns
Zosima, nu mi-i de fulos; dar pentru folo-
s nţă am venit, l’ărinte! Am auzit despre voi
slăvite şi vrednice de laudă lucruri, cu pu­
tinţă să apropie sufletul de Hrislos, Dumne-
zjul nostru.
• • Dumnezeu, (rate, a zis către el stare­
ţul, singurul care vindecă neputinţa ome-
H 820 «Og VIAŢA CUVIOASEI MAICEI NOASTHh
H
Dească, El Însuşi şi pe tioe şi pe noi re va
n învăţa dumnezeeştile Sale voi ţi no va io-
druma sâ laceni cele ce se cede. Omul nu
poate îl de folos omului, decât Duniai 6ă la
aminte îiecare totdeauna de sii e şi să lucreze
cu minte trează ceea ce trebue, dubâDciind
in cele ce îacem pe Dumnezeu ajutor. Uar
n dacă, după cum ai spus, dragostea lui Dum­
n nezeu te-a mânat să ne vezi pe noi, smerUi
n călugări, atunci rămâi cu coi, dacă pentru
H ujânăstiru. Care este rânduia.n ţi cum se pă­
aceasta ai venit, Iar păsiorul cel bun, care
n
n şi-a ddt siiîletul pentru măntuirea noastră şi
chcamă oile lui pe nume ue va hrăni pe
n noi toţi prin harul Duhului.
Acestea a spus stdreţul către Zcslma; iar
el a îăcut iarăşi mentaiie şi a cerut bine*
H cuvântare; şi după ce a răspuns: „Aiuin“ ,
n a rămas in acea mâaăslire,
n *
¥ ^
n Zosima a văzut pe călugări strălucind în
«
fapte şi in contemplaţie slujind Domnului.
H
n Cântarea era neconteiiită, privegherea tot tim­
H pul nopţii, iar in niuini aveau neîntrerupt lu­
n crul şi in gură psalmi. Cuvânt deşert nu era
printre ei. Grij& de lucrurile lume&ti nu se
afla la aceia. Veniturile ce se socotesc şi se
n
adună în tiecare an ca şi grijile cu privire
la viaţă, griji care au in vedere un câştig
bănesc, nici cu numele nu erau cunoscute
n de ei. Ci uu singur lucru şi cel dintâi era
itfi cel râvnit d ■toţi, anume că fiecare din ei
H fn
n e& fie mort cu trupul, după cum au şi murit
odită şi nu mai trăesc pentru lume şi pen­
n tru toate cele diu lume. Hracă neterminată
avjau cuvintele de Dumnezeu insuflate. Hră­
v^ neau liisâ şi trupul, dar numai cu cele de
trebuinţă, cu pâine şi apă, pe cât era fiecare
H Înflăcărat de duinnezeeasca dragoste.
H Văzăndu-le pe acestea Zosima. după cum
îtx iasuşi a spus, se iotărea foarte mult sufle­
n teşte, păşind inainte spre desăvârşirea ce-i
H stătea in fată şi găsind Împreună lucrători
n sn
H care să lucreze in chip bun paradisul dum-
fif, nezeesc.
H * *
n După ce-au trecut multe zile, s’a apropiat
n timpul in care s'a predat creştinilor sâ se
*ik săvârşească sfântul şi marele post. Atunci
1^
monahii se curfeţeau mai dinainte pentru
dumnezeeasca patimă şi pentru închinarea
n Învierii lui Hristos. Porţile mănăstirii nu erau
n deschise niciodată, ci Încuiate totdeauna pen­
n itn
g^
km
tru a face monahilor nelurburată nevoinţa
pustnlceascn. Nici nu eia voie să se des-
cliidii porţile, afară numai dacă vreun mo- fA
nali ieşia pentru vreo mare trebuinţă. Locul
era pustiu, iar celor mai mulţi dintre monahii
din vecini nu numai greu de strlbătut, dar
şi necunoscut. im
In mână.'tire se păstra din vecliime o răn-
duială. Socotesc că din pricina accslei rân-
dueli Dumnrzeu a adus pe Znsima la acea
itn
zea, voiu spune aici.
In Dumineca ce s’a obişnuit tă se nu­ itk
mească întâia din săptăn ânile postului mare,
se săvârşea sfânta liturgliie ca de ibiceiu şi ÎTt
fiecare se împărtăşea cu i rea cuiatele şi de
kn
viaţă ficătoarele taine şi mâncau puţin, după
an
cum era obiceiul. După aceasta se strângeau ffn
toţi i i biserică şi fi'icându se îndelungată ru­
găciune şi multe metanii, călugării se îmbră­ KK
ţişau cu sărutare unii p..> al,ii, sărutau şi pe
KK
stareţ, făcându-i met,mie şi se rugau si le
ftn
dea binecuvântarea, care să ie fie de ajulor
şi de sfătuire în nevuinţole ce le ststeau kt
Înainte. Kn
După ce se săvârşeau acestea, se deschi­
deau porţile mănăstirii şi ieşeau toţi din mă­
OT
năstire cântând cu dulce voce; „Domnul este xn
luminarea mea şi mântuitorul meu, de cine jrt
£Qi voiu temo'? Domnul este scutitorul vii ţii tm
mele. do cine mă voiu înfricoşa?" şi celelalte sn
stihuri ale [)s Imului. Ei lăsau de multe ori
un paznic sau doi pazuici in mănăstire; nu
ca sâ păzească averea ce se aîia înlăuntru sn
— căci călugării nu aveau ceva care ar li
putut fi luat de hoţi — dar ca să nu lase tc*
At
biserica fără slujbă dumnezeeas.’ă.
Ficcare i.^i lua de ale mâncării, după cum in
putea şi după cum voia. Unul lua cu sioe xn
pâine pe măsura trebuinţei trupului; altul, îrt
smochine; altul finice; altul legume uscate ftn
muiate ia apă; altil nimic, ci numai trupul
lui şi rasa, cu care era îmbrăcat; se hrănea,
de câte ori firea ii silea, cu ierburile ce
cresc ÎQ pustie. Şi era păzită această râudu- itn
ială şi leg'3 cu sfinţenie de fiecare din ei de tA
a nu şti unul de altul, cum se înfrânează şi iA
petrece celălalt. îndată ce treceau Iordanul
se despărţeau unii de alţii. Pustiul era mare kn
şi niciunul nu se întâlnea cu altul. Dar şi «
dacă unul din ei vedea dind.păttare venind ktt
pe altul spre el, se abătea din drum şi sq int
ha
«0§ \1.\IUA HUIPTI'ANUA
«
ItX
kS ducf'fl !n altă parfp, Trfiia pentru el şj pen­
w tru Purnnezoi], pântand nplntrenint
kV şl t:«Rfflnd din hrana pe car? n avea la In-
h3ţ
kit Pptrnoând aslfeî t<^ate zilele postnlJil rp In*
kS
torcenii la mftnfl'-Hre in Hiiminepa dînalnfea
kSt
kn fift'hiltnrii d<» vln|fi fAcătonret Învieri a Mfln-
w Initornlul. Diimineefi, pe eare B'«ierif'a a pri­
k3t mit 0 pS se nrăzniiiasrft m stfllni^ri. Afnnci
Uf
sp Intorrea fieoare avftnd rr»d al n tenelplnr
Ui
fta'e ro rftiirta pa care oiinf>=tea m m a hi-
ka
iJf orf't si seminţele o^ror nsfereli a aUinat Şi
n’nipnl rn tntrcha delnn ppi eelf^lalt nim
SF>n In oe chin a purtat Innta c.e i-a stnt In fnt^.
kit Areasta era rAndiiia'a mftn^stirii r1 ea «=>
Vt
iL» irrtenlinra In ehip desăvârşit. Fiecare dintre
¥9 ei ffind era Jn pnsMe lupta cu sine însuşi
U i sub Îndrumarea Ir i DumnP 7:eu, îări^ să eaute
Uf Rft nla^S 'oemenilor şl nlol să arate oft rp
U i lnfrAnffl7 â Cftci cele ce 8e ffic de dra?ul
kit
kit oamenilor si ce'e ce ?e s?lvArşesc pnntr-u a
kH nlăoea oamenilor nu se poate RD’ine cft aduc
kH vreun folos celui ce le s^vilrşeţtG. ci dimpo.
kH trivft mare pagubă.
kit • ■
Vi
Atiinei Zos'ma potrivit olii.şTiuilei orAndnrli
kif
Ul a mAnfi-^tirM, a trecut Iordanul. ducAnd pu
Uf sine pi?{ine ale mflncSrii pentru nevoia tru-
kM pnliii (?i rasa. cii care era îmbrăcat. Cfinonu'
kit săn de rngitciiine gi-1 îndeplinea strfibfitftnd
kif piiRtia; iar cftnd trebuinţa trupului o cerea
kH
kH piisia ceva.
kif Noaptea dormea îf>tin7 ându-se piitin la pă­
kH mânt; ae bucura de nulintel somn, aro'o unde
kX îl aplica scara. D'sdedimiiioplfi iarfişi începea
kX din nou sîi mearpi^. având totdeauna locuri
kit
kif fispre pentru merR. PI fivea dorirta - dupa
h.W ctim apunea — să pMrutidă In Pdânciil pus­
>V tiei, cu nădejdra să pS-feapcă vrru n pirinte
i»v locuind în ea, în stare fă -1 ducă spre ceea ce
kX dnrea. Şi-şi continua drumul ru s;lrg''intă, ca
kX ţi rum ar fi zorit spre o locuinţă cunoscută
kX
kX 6i {tiimoasă A mers aşa cale de douăzeci de
kX zile. Când a venit vremea nni’e/ii s'a oprit
kit puţin din mers .'«i privind cfltre răsftrit şi-a
kX fănit obişnuita rupăciune. Căci obişnuia la
kn hotărite ceasuri ale zilf»! să-?i întrerupă ane­
kit voiosul mers şi să se odihnească puţin stând
kif
In picioare caeă cânte psu’mi şi să facă me­
k it
tanii. Asa şi făcea el rugăciunea.
* ci că locul a dobândit dela natură o astfel
* -t-
Dur pe câud cunlu pjjiilmi privea Iu ccr,
821
cu o neintrer'intă plivire, vede din colini
din dreanta locului în care sta ?! se ruga, pe
la ceasul doufisp’-everp ivlndu-se o umbră ca
un trun de om Mal Intfti R’a gnerist !şl tre­
mura din tot trupul, bănuind că vede o nă­
lucire diavolească. Tună ce a făcut semnul
cr!ieil şl a dHt la o parte frica — c?tcl rugă­
ciunea i se t‘'rminaae — s*-a întors privirile
«ii vpde în «devfir pe cineva merpfind spre
•iA
miazăzi. Vedenia era cu trupul gol. nengră
Ia tniD. îneirrită ca din pricina arşiţei soare­
y*
lu i; părul eanuliii 11 era alb ca lâna. dar şl
acesta puţin. IncAt n'i fe o e a mal joR de gru­
mazul trunulul. Când a văzrt asta Zos'ma,
s’a făcut de b'ieiirie ca o flo are; ei vesel de
min"Dăţla priveliştii, a început să alerge ppre
locul spre caro se zoria s' vedenia. Cu nes-
pu.să b u 'u rie se bucura, cnci in toată scur­
gerea acelor zile n’a pu'tit să vadă chip ome­ u
nesc, de anhual sau de sburătoare, eh'p sau u
umbră pământească sau umbra vreunei vie­
ţuitoare. Căuta deci să cunoască cine este
vedenia şi din ce loc, pentrucă nfidhjdria că Vi*
va vedea mari lucruri-
Vedenialnsă când a înţeles că Zosima vine
u
(le departe spre ea. a Inreput să fugă şi să
u
alerge spre adâicul nustiri Zosima. ca şi
u
cum şî-ar fi uitat de bătrâneţe, ba Incă ne- '.♦4
ţinând seamă nici de oboscpla drumului se
îndrepta Z'irindu-se să «|urgă pe ccl cc îugen.
linul urm’^rea. celălalt era urmărit. Mersul u
lui Zosima insă era mai iute şi încetul cu
u
Încetul a ajuns mai aproape de cel cc alerga.
Când s’a apropiat incflt putea sil i se audă şi
vocea, a inneput Zosim'i să strige şi să dea î »
drumul cu lacrimi la aslfel de strigăte: u
„Pentru ce fugi de mine, un bătrân şi un
păcătos? Aşteaptă-mă. robule al lui Diimnf-
zeu. oricine ai fi, pentru numele iul numne-
zeu, pentru care locueşti în această pustie'
Afj(captă-raă pe mine. neputinci0 ‘'ul şi ne­
vrednicul, pentru nădejdea pe care o ai in
schimbul ostenelii tale Stai şi rofgă te si bine-
u
cuvintează pe bătrân, pentru Dumnezeu, că­
ruia nu i-a fost sci'rl ă de nin eni niciodată !“
Ve când Zosima înlăcrimat spunea aceste
cuvinte, alergau smârrioi spre un loc cj'-e
Hvoa înfăţişarea unui pfifftu uscat. Îmi dau <u
pfirerea însă eă acolo n'a fo=t niciodată parau u
-- căci cum s’ar găsi un pâr<iu in acel loc? —
de înfăţişare. , * ,

822 «ftg VIAŢA CUVIOASEI MAICEI NOASTRE
H
Dupîl ce-au fljiiDS amflniioi la locul mal
ffiplura omeiieascîl ce fugea
f i u s p o n i f D t t ,
inainicft lui s a coborit in vale s’a urcat
iar?i'i po malul celălalt- I ar Zosima, obosit
.şi ne mai pufând să îugft. a stat pe cestălalt
mal h 1 Incului cu iDÎa(işf.rca de pflrâu. $i a
adiiiigat lacrimi la lacriirj şi plânsele la plan­
şete. Încât tânguirile lui puteau să ajungă
4»« pânil dei arte. Atunci arftarea trupească de
pe ccirilalt mal a dat drumul unor astfel de
h^ cuvinte :
MH
J»v „Părin te Zosima, peniru Domnul iarlă-mă,
kH dar DU pot să mă iritore şi să mă arăt f^ta
kit ta nslfcl. Sunt îemee şi, după cum vezi, gna'ă,
kH iar ruşine.î trupului meu o am neacoperită
kif Dar dacă voeşti cu tot dinadinsul să dărueştj
kH
binecuvântareaUDci femei păcătoase, aruncă-
kH
mi rfisa cu care eifti itubrăcat, ca să-mi ss-
1|V fiund cu ca neputinţa femeească i^i să mă
întorc spre tine iji să primesc binecuvântă­
kv
rile tale“ .
¥if
Atunci ciitrcmur ei riltăcire a mintii a cu­
kH prins pe Zosima- după cum spunea “ câcd
a auzit că 1 cheamă pe nume. Căci bărbatul,
k^ fiind pătrunzător la minte ei prea intelept in
MU
cele dumnezeeeti. cunoştea că dacă acea
W
kH
făptură n’ar Ti fost luminată de harul rrofetic^
w nfcregit că nu l-ar fi chemat pe nume pe el,
pe care niciodată nul-a văzut şi despre care
niciodată n’a auzit.
Cu grabă deri a îndeplinit ce i s’a porun­
k^
cit; şi dnsbrăcârd haina vpche şi ri'plă ce-o
kif avea, i-a aruncat o slârd infers cu spatele,
hir ca a luat -0 şi si-a aroperit unele pflrţi
^v alo irupiiliii, care trebuiau eă fie acoperite
m*»! mult decât altele.
¥H Dupft aceasta se întoarse spre Zosima şi-i
j*v
zise :
— Ce ţi-a venit In minte, părinte Zosima.
¥^ de u vedea pe o femee păcătoasă'.’ Ce vrei
vv
să afli dela mine sau să vezi la mine. de nu
ai pregetat să te oboseijti atât de mulf?
Zosima, inclinandu-si genunr'iiii bi pământ,
Wif cerea să fie binecuvântat după obiceiu, iar
ea ii fă ce i metanie, ş i amândoi se mişcau
lp< spre pământ, fiecare cerând să fie binecuvân­
tat de celălalt. Nimic altctva nu se putea
auzi dcla amândoi decât: „Binecuvinteazil!‘‘
H
l)u[)ă multă trecere de vreme, a spus fe
m(*ea către Zosima:
kH - Părinte Zosima. tie [i se cuvine să bine- răsărit şi ridicându-şi ochii in sus şi inâlţâo-
cuvintczi şl să te rogi pentru mine, căci tu
:>^:4c.«jc?)c3fc:«.')c:
g^
eşti cinstit cu vrednicia p reo ţiei: tu. de mulţi
ani stal in !aţa sfântului altar şi de multe ori
ai săvâri}it dumnezeeştile taine.
Cuvintele acestea l-au aruncat pe Zosima
în mai mare frică şi neliniţte. Bătrânul tre-
mura, era plin de sudoare şl suspina, iar gla­
sul i se tăia. Şi-i grăi cu răsuflare greoaie
şi întreruptă ;
— Este lămurii, dubovriceasci^ naică, din
felul tău de viaţă chiar, ră te-ai apropiat de
Dumoezeu h că in cea mai mare parte ai
murit peniru lume Dar m u ltirai lămurit este
harul dat ţie, pentrucă m’ai chemat pe nume u
şi m’al numit preot, pe mine pe care
Diciodatii nu m'ai văzut. Dar pentrucă harul u
□u se cunoaşte din vredniciile pe care le are
cineva, ci este obişnuit să lie cunoscut dia
darurile sufipleşti. pentru aceea, pentru Dom­
nul. blnecuvintează-mă şi roagf-te peniru
mine, care am nevoie de ajutorul tău
Supunându-se deci stăruinţii bătrânului,fe-
meea a z is :
— Binecuvântat să fie Dumnezeu, care se
îngrijeşte de mântuirea oamenilor şi a sufle­ V i i
telor! U
Şi după ce a zis Zosim a; „Am in", s au scu­
lat amândoi din gcnuncbi, iar îemeea a zis u
u
bătrânului :
— Pentru care pricină, omule, ai venit la u
mine p ă c ă to a s a P e n tru care priciră ai ve­ u
nit să vezi o femee lipsilă de orice virtute? u
Afară numai dacă hnrul ?^fânlului Duh nu te-a
călăuzit să îndeplineşti cu timpul vreo slujbă
de trebniriţă trupului meu. Spune-mi cum
vieţuesn creştinii astări ? Cum rârmuesc îm­
păraţii? Cum este păstorită B ise rica ?
— In puţine cuvinte, maică, a spus Zosima
către ea, prin rugăciunile tale cuvioase. Hris-
tos a dăruit tuturor pace statornică. Dar pri­
meşte rugăciunea nevrednică a bfitrănului şi
roagft-te pentru toată lumea şi pentru mine u
păcătosul, pentru ca să nu mi fie fără de rod u
u
întinderea pustiului acestuia
u
— Ţie ţi se cade. pănnle Zosima. i-a răs.
puns ca. să tc rngl pentru mine şi pentru u
toţi, căci dupa cura ai spus ai vrednicia preo­
ţească şi spre aceasta ai fost rânduit. Dar M
pentrucă datori suntem să l'acem ascultare,
voiu îndeplini cu drfgă inimă porunca
După ce a spus accstea, s a întors către
dU'.şi mâinile, a început să se roage io şoaptă-
 M A K IA K lîlI ’T K A N r A
Giasul ei nu se auzea lămurit. a)ş9 că Zosima
Q’a pulul să inţeleegă nimic din rujîăciunea
ei. Kl stiitea, după cum spunea, cu privirile
WJ aplecate la păra&nt, tremurând, fAră s'! ros­
tească ceva. Zosinia s’u jurat luând pe Dum-
npzeu martor de cele spuse, că ridicându-şi
puţin ochii dela pământ, a văzut o in timpul
WJ rugăciunii ei ioalţatAca un cot dela păraflnt,
w? încât 0e ruga stând in văzduli Când a văzut
w aceasta l-a cuprins mai nisre fricft şl puter­
nică nelinişte; du Îndrăznea să roslei scfi ceva.
«« ci spunea numai in el insusi ! „Donme milu-
eşte!“ Io timp ce bătrânul sta la pământ un
gând de sminteală t a trp cit prin minte
„Oare nu cumva este un duh rău şi se Tace
w? că se roagă ! ?
După ce feraeea şi-a terminat ri’găciunro
s'a intors. a ridicat pe călugăr i i a /’s:
im; -- Pentru ce, părinte, te turbuiă gândurile
şi te sminteşti cu privire la mine. că sunt
4(^ duh şi că mă prefac că mă ro g ? Mi deplin
încredinţat, omule, că femee păcătoasă surt
şi am fost dealtfel intârits cu sfântul botez.
^
Nu sunt duh, ci pământ şi cenu'ă şi, iiitr’un
cuvânt, trup care n'a gândit nimic duhovni­
«V
cesc.
w? Spunând acestea îsi pecetlue^te ru ecmnul
crucii fruntea, ochii, buzele şi pieptul, zicând
w<
»l^ astfel:
« — Dumnezeu, Părinte Zosima, să ne izbă­
¥^ vească de cel rău şl de laţurile sile, căci
k^
mare este puterea diavolului împotriva noas­
wi
tră.
« Când bătrânul a auzit şi a văzul acfstea.
s'a aruncat la pământ şi a cuprins cu mâinile
w picioarele el, spunând cu lacrimi:
-- Te jur. In numele lui Hristos. Dumnezeul
nostru, care S'a născut din l-'ecioara, pentru
¥^ care goliciunea aceasta o porţi, pentru care
W ţi-ai istovit trupul acesta, să nu ascunzi nimic
« robului tău. cine eşti, de unde, de când şi
în ce chip ai locuii In pustia aceapta. Nimic
W{
W să nu ascunzi din faptele tale, ci pe toate
sa le povesteşti, ca să faci cunoscute măre-
ţiile lui Dumnezeu, Căci după cum este scris,
ii4 ce folos are înţelepciunea ascunsă şi co­
W moara Îngropată? Spune-mi toate, pentru
Domnul. Nu mi le vei spune piintru laudă
sau pentru fală, ci ca să mă lncunos:tiinţezi
pe mine, păcătosul şi nevrednicul. Cred in
« Dumnezeu, pentru care trăeşti şi ai vieţuit,
¥ i că pentru aceasta am fost călăuzit io pustiul
So> 823
u
acesta, ca Domnul să facă cunoscute faptele
talc. Nu este in puterea noastră a ne împo­ u
trivi judecăţilor lui Diimnczeu. Căci ducă u
n'ur ti fo.st bine plăcut lui Ilrislos Dumnezeul
nostru, c« să fii cunoscută do min^. şi să se u
şiie cum te nevoeşti, n'ar fi îngăduit să fii u
u
văzută de cineva şi nici pe mine nu m‘ar îi u
întărit să merg atâta cule, pe mine care u
nkiiodată n’am voit şi nici n’am putut să ies u
din chilia mea, u
După ce părintele Zosima a spus acestea
u
şi mai multe altele, femeea l-a sculat dela
pământ şi i^a spus:
Mă ru-jinez. părintele meu, să ţi spun
ruşinea faptelor mele. Iartă mă, pentru Dom­
nul. Dar de vreme ce ai văzut trupul meu
«ol atunci să-ţi desgolesc şi faptele mele,
ca să cuno-jti de câtă ruşine şi neruşinare
es'e [ilin snfl(*tul meu. Nu din pricină de a
nu inâ hui Mi, după cum socoteai n'am voit
să ţi po\(.'Kie.'?c faptele mole - căci cu ce
am a mă lăuda eu, care am fost vas ales al
d ia vo lu lu i? şiiu însă că dacă voiu începe
Sil-mi povestesc viaţa, vei fugi de mine, cum
fuge cineva de .şarpe şi nu vei suferi să auzi
cu urechile faptele nebune săvârşite de mine.
Ti Io spun, fără să las cova deoparte. Dar
mai intâi. te jur, s i nu încetezi de a te rUL’a
pentru mine, ca s i găsesc milă in ziua ju­
decăţii,
Ş' în timp ce bătrânul lăcrăma fără Înce­
tare femef^u a început povestirea vieţii ei,
grăind aşa;
:• ' t
Eu, frate, sunt de loc din Kgipt. I’e când
eram de doisprezece ani şi trăiau părinţii
M
mei, am lepădat dragostea faţă de ei şi m'am
dus in Alexandria. Mi-i ruşine să mă gândesc
cum 'dela început mi-am slricat fecioria şi
cât de neinfrânată şi nesaţioasă îmi era pa­
tima împreunării. Dar este mai cinstit ca să
ţi-o spun acum. Aceasta (i o voiu istorisi pe
sc^urt ca să ciinoşti firea mea pătimaşă şi
dorul meu după plăceri, Timp de mai bine
de şaptesprezece «ni, iartă-mă, i-am petre­
cut in dragoste publică, supusa fiind destră U
bălării, i^i pe adevăr mă jur, nu pentru plută,
căcîi n'am luat nimic dela c ii care de miilto
ori voiau să m i plătească. Acest chip — de
a-mi sati.Hface dorinţa în dar — l-am născo­
cit pentru a face sâ atrag luarea aminte a
câtor mai mulţi asupra mea. Iarăşi s,^ nu
 Wţ
824 •OS VIATA t^UVIOASl'il V A K KI NOASTHK §0»
k H
- -- --- — w
k V yj
rrpzi oumva că nii luam bani pentrncfi eram părându-mi-se Îndestulători pentru scopul ce
kH bogata Nu, căci trfliam ca o cprşetoarp ei urmăream, ara sărit cu neruşinare dupS cum
h a pfiespori forpppm oâlţl. A v ru n trsS o poftă îmi era obiceiul, in m jlocul lor. ,.Lu«ţi-mă ^
nrs^tioas'i ei o dorintfl rieînfrâtitJi de a mă şi pe mine. le-am spus. unde piecatl ^1 rii
hM ffivfili tn noroi. Aceasta socotenm cfi pste vft V'->ju îi nefolositoare". După ce am spus $1 ^
h x scnniil viPtii. de a batjocori neîncftat truoiil. alte cuvinte mal nert!$inate. l-am pornit pe ^
Vf Duoftnd deci o asifel de viată, vfid lotr'o toţi p^ râs Dar cftnd au vă 7 ut stfiruintamea jut
vară norod mult de bfirbeţi din Libia îşi din In neruşinare, m’au luat i?i m’au dus in co­
kV Eeir.t alereftnd Rrre mare. Am întrebat pe rabia pe care o aveau tocmită - răci Intre
unul care se af'a atunci lolâmplător lângă timn au venit si aceia din pricina cărora
m in « : stăteau pe tărm Din această clipă am început
UM
Ul — Und“ pe zoresc oare bSrbaţii aceştia călătoria pe mare.
k if care flleatgă ? Iar cele c^*au urmat ditpft aceasta cttm
k 3 } Af’pla mi a răspuns: ţi le voi\i povesti, om ule? Ce fe) de Hmbă le
kV — Se duc ou toţii la leruRalim de sărbă­ va rosti sau ce auz va primi faptele sJv^r- I U
* ¥ toarea Inăltiirii cinstitei Cruci, care se pr5z-
h if gite In corabie în timpul călătoriei ? Cum Iţl
hSi riieşte peste puţine zile. volu povpsti fnptelo pe oare i-am Fllit «ă Ie
— Oarp nu mft vor lua si pe mine. l-am faofi nenorociţii imr>ofriva voinţei lo r? Nu
kif spn.s ac'^lulft. dacă voi'i voi să-i urm ez? există chip dp defstrăhslare, din re le ce se
Vf DaoS Hi hflni de drum de hrană, nu pot PDune şi din cele ca nu se pot spune,
V f te imnfedecA nimeni. U
pentru care să nu îi fo'it Invfitătnare acelor
k it
Uf - In adevăr, frate, i-am spus, n’><m bani nefericiţi. Eti. părintele m' u. minunez cum
kJf nici de drum şi nici dp hraoă. P a r mă duc de n'a înghiţit murea destrăbălările F e ’e.
v t Pi eu şl mft urc In un ■din corăbiile ne care Cum de nu si-a dcarhls pământul gura şl nu
k if ip-flu tocmit .«I mă vor iirăni. chiar dară nu m'a c'fundflt de vie In iad. pe mine care am
k if
vor. Trup ara şt-j voiu da în locul baoilor de nrina in lanţuri atAiea suflete. Bănufsc însă
k if
drum. că Dumnezeu căuta rocăinta mea. c^ci nu
k if

k if
Pentru nreasta am voit să p'pc. — ?f-ti cer vrpq moartea păcătosului ; El este Îndelung
k H iertare părintele meu, — pentru ca pft am răbdător şi ai?lpartA Intoarceren.
k s nini miiiti indr^trost'(i la cheremul patimii Cu a stfe l d e s â r c u in ţ ă a m a ju n s în lorusa- ^
mele. Ţi-ani spus, pfirinie Zosima, sS nu mft lim Iar in zilele petrecute în oras. înainte
¥3i sileşti «’l-ţi sD'in neru!?innrea mea Mă cutre­
k s$
do sărbătoare, am făcut fapte la fel cu cele­
kst mur, Şlift Domnul că te păngi^rfsc şi pe tine lalte. dar mai vftrtos şt mai rele, căci n'am
şi vH/duliul ctt vorbele mele. fost indestulatri cu tinerii, ne care i-am avut
Zosima, udând păniAntuI cu larpiDii, i-a pe mflrp si mi-sti slujit pe cale. ci m'am fo­
răspuns; 5i de mu'ti alţii, locititori din Teriisalim
losit <
k H
— Spune. P'ntru Domnul, maica meaf şi străini, străncăndu-i pentru acelagi sror.
k S f
Spune' Să nu întrerupt firul unei asemenea C^nd a sosit sfânta eărb/Hrarp a înălţării
k if
povestiri Folositoare.
W? Crucii, ett umblam c*» si mai înainte de colo-
k if Iar ea reluând povestirea a adăugat aces­ colo ca să opscuesc sufletele tinerilor. Foarte
k H tea : dcdimineaţă Insa am văzut re toţi că a'eargă
k H
— Aşa d ir acel tânăr a plecat râzând rAnd la biserică. Am plecat ei eu a’erpflnd impre- ^
k ^

k if
a auzit nerusrirarea ruvintelnr mele. Eu Insă
k ^
aruncând fiirc<i. pe care o purtam • căci se
k H intiîmpla .«'o port din când in cAnd — am
k H aler^H' Ia mare. acolo tinde vedeam că se
k ^
zoresc oameni’. Şi văzând pe cfiliva tineri,
k ^
cam zece la număr sau chiar mal mul(i. că
k ^
^ stiteau pe ţărra (bi^niiesc eă aşteptau pe al|i
w# tovarfi'ji de călătorie, eaci cei caro veniseră
inainte se urciserâ in corăbii) ctj trupurile
^ ifi uiiycărilo pil;,o de viut^î ţi dw putere itfi
u ră cu cei care se grăbeau si am ajuns odată ^
cu ei în pridvorul bisericii Cftnd a venit ^
timpul dumnezeefjtei înălţări, mă Impireeam ^
în mulţime silindu-n-ă sfl intru imnreună cu
poi>orul. !?i m'Hm apropiat eu ticăloasa cu ^
miilt^ trudă si năduf de u?a prin care se pu- ^
tea intra in biserica, iircie se arîita lemnul
dp viaţă făcător. Cănd insă am păşit pratrul
uşii. toţi ceilalţi au intrat neimpiedecati: pe îf#
mine Insfi m'a oprit o putere dumnezeească.
41^
Uf M \ l{l\ I l i l I ' l l'A M A 825 W
h3i ------ - ^
kSt
w; nelnpflfliifndu-nii sfi intru larfişi m’am împins; prtn vreo Împreunare rusinnasfi, iar dupfi ce ^
dsr nm fost rpspinsfl şl m am vSzut din nou voiii vpripfl lemnul Crucii Fiului tfiu. mfl votu
kM stând sfneurfi In nridvor Sr^r*Mind ofi din nH- Ippfidft numai deoftt de lume $i do tnnte cele
kH rlnfl filfihVInnil fonippsti s'a InfAmpInt flpppfits.
din lume i?i Indatfi pier acolo urde tu ca o ^
k 3 i
m’sm «mpRtpraf ffirfişl ou fl)tH gf rrfl sllpflm chezfisiii^oflfp a mftntufrii mele mfi vei povă- ^
M
kX pe ^At rn'tPflm. fă^findii-mi Inr cii roatplp şi ţiii gl mft vei Îndruma". ^
irfi fmpîngpfim. D»r m'sm nctpn't In r.ndar. Dupft ce am spus acpstea, am cflpfitat prin Ktt
Cănd npmprnîpu’ mpupfo^nrn rfiirnt din nou ardoarea orediptei i t fel de înfredin^are ?1 « 4
kV pp prfte, Mfipricfl n prtmit pp relMHt f?r» sS «vAnd depHnî^ nfidejde In miloRtenia Nfiscfl- V4
Ut X4
tmpfpdpcp pe cinpvfl, numnl ppi minp npfpH- toflrei dp Dumnp7pu. m'am ml«cat din loful
citR, nu mfi p^lmefl. ci o puterp mnrp m'H Hpdp am stai ei mi am ffiout riieSclu rp fl Am
U it
un îmoîpdefist t n f o r p i f l i c a o muHtmp orânduiffl venit iarăşi şi m'Hm a m e?trcat ru cpI care
kJ/ de nstflşi. pfippia | s'a poruncit sS mf tnchfdfl Intrau, Nu m al era nim eni ra r e sfl mS dea
u t intrftrpa. Şi Am rfimas larSsî în rrtdvnr Indftrflf. nim eni care sS mS Îm piedece pfi mft
kM
Hnpfi CP am fSciif şl am pStimit fl'’PSRt« de ftnroT’ii de uşa, prin ca re am intp«t In bise- ^
kM
Ut
trei şl de patru ori. am oho<!’'t el n'i mai ricfl. Frlcft m'a cuprins si m ira re : eram cu
XJi
kM ftvpflm pntpfp nici SS mii împing nfpi sfi mfl totul sdruncinatii gi trem uram. Când am ajung
k x Indps. ffioi triipn) meu nctoplpe foartp tare la uşa slffilatft pflnfi atunci pentru mine. toatft ^
W fiin ppioina tneh‘'Rii?lli. M’nm întrrs d rH »m puterea ra re la început m'a im piedecat acum
nlpnat si flm s‘nt !n rolful rurţii bisprlrif îmi înlesneşte dinainte intrarea. Astfel am ^
Ut
Abia flfunci ml-a vpn't tp pi'pte npiclnn <'are Intrat îfirfi osterefllfi ; astfel am aluppînlfiiin-
ut
^ m’a impipdpcat sfl vfid lemnul de v iftS ffirS- trul celor sfinte Am fost invrednicltfi cu v p
Ut CuvAnt mAnIultor a atins nrhii Inim ii derea fflcătnarel de viată Cruci, a^r vflzut
U I mele. arStSndu-mf ca pornfiil fHpfpior mele tainele lui Diimnezeii şi emm gatn sft rri
a fost acela care ml-a inrtiis lntrare>>. mes'ţ pocfilnta. Oupăoe eu. nenorocita, m'am K<S
Am inf’eputsS plAng. pfim îltfipgn; si sfi-ml aruncpt la pîimAnt şi m’am Închinat acelui ^
kH
hat pieptul pcoiflnd s u s p I mp din adAnouHnimii Inc sîflnt. am alpreat ieşind, zorindu mft spre
jiy me'p. Pp cflnd plfingeam. vfid dr>asiipra I och - chczi^suitnarea mea.
^ jiij in pflrp ptstpam pfi se afla Icoana prea sfln- CAnd am în acel loc In care a fost ^
lij; tei Nfixf'fifnar'^î de Diin'np/eii şl zic. nltârdu- aubs^ri^ zapisul îfisfîduintP*, ml-am p'ecat
mă cfltre ea cu s*atornic|p' cenunchii înaintea pururea Fccloflrei si Nfls- ^
„Fp(‘ioflr?i St^pflnfi, f’ are pI rJ'p fn t dupfi cfltnarel de Dumnezeu şl am spus aceste ^
^ trup Pf* Humn^^/rn riiv A n ti'l Stni. stîii cft nu c u vin te :
psfp rnviin cios si nici MneciivAnlfl' r» Pii, „Tu. Stăpftnft nrea biinft, ti-ai arfitat fatS de
W fltfttde neoi’rflts, Htflf d« fipurcfiffl cfl vi^d Icor- mine iiihlrpa ta do oameni. N’u te-ai desens-
U f na ta. a pururea Fpcinnrei. a ce lci ci'n ite, tat de ri’i?ăciunlle unei nevrerinlce. Am vflzitt
Ut
care ai trunti' «i fliiflnfni purxt <1 neîntinat. slava pe care nu este drept s’o vedem noi ^
kx
Fslp drept s'^ fiu u^lts pu, pierduta de tinp. cei pierduţi Slavii lui numn<='zeu care pri­
HA
kH capp p?tl Clir?itprîa şi sfi |p dpsffusti de mine. meşte prin tine pooftinta păcătoşilor! Dar ce
W nar dp vrpmp rp dnnS ci’m nm jni/if pnm- voiu fîAndi mal mult sau ce voiu rosti eu. pfi- ^
V t npznu ne oar» L-ni n^sf'nt, ncntrn a' easta S'a cfitoasfl*^ Esite timpul, StfipAnfl, sS fie Înde- ^
fflout om ca chemp pp năcfttn«i l» nocflintS. plinită fâci^duinta, pe care am îficut-o, Indru- ^
ai')iS mi mi<» fiinL'itra chtp n’am np cineva nipflză-mS a c ’îni unde poriînreştL FM aoiim ^
^ Intr’ajntor, Po rrn ceştp s?ţ mi sp Ipp^dnp Invflistoarea mftntuirii mele, povSţu'ndu-mă
U t intru In h isorirS. Pft nu mft lipseşti sfi vfid pp calea care duce la pocăintft". Xib
W Ifimniil pe r« re S'h rfi,«fiijnit Oumne/eul n's- Şi zicftnd acestea am auzit din depărtare ^
U i C't din tine, Care şl-a dat propriul Siiu sAn^e
hU atricAnd: „Dncfi vei trece Iordanul, bunft 0 -
^ prct de răsciimnftrArc pentru mln^>. Pnrun- dihnS vel g ă si''' Ascultând af’ eastft voce, şi
reşte Stfip«nft, sft-mi fie desdiisă şl mip uşa fiind Încredinţate vA aceasta pentru minp s’a
kj; (liimnpzf'egipi incliin Sciu ni a crucii. Tumne- întâmplat am stigat cu lacrim i şi am zis NJis-
W zpului fii'iacut din tine te dau chpzfişuitoare. cfttoarei de D um nezeu; va,
j|^ cft nickidatâ nu volu mai pânfffirl ncesl trup „Stăpână, Stăpânii, nu mă p ă ră s i’"
 c'm :\C'M <
V IA Ţ A c r V jO A S E I
826 Ǥ
Diipft cc am strigat aceatea, urn ieşit din
cuptca biscricii.
* mă tem ca nu cumva Fă tiu iarfişi cuprinsă
Cilnd am ieşit, un om m'a vfizut i?l mi-a
dat trei monedp. zicându-mi: „Primeşte-le
pe nceslea. maică !“ Le am luai, am cumnăral
pu ele trei pâini şi le-am socotii drepl pAini ale
binoruvântării, ş i am întrebat pe ncpiisforul
kH
oare mi-a vândut pâinile; „Oare esle, omu’e.
calea care duce la Iordan ? “ Aflilnd poarta
kif oraşului care duce spre părţile acelea, nm
ie?it alergând şi mergeam lâcrhmând. Din ÎO'
n trebrtre ia întrebare am ajuns. După ce am
mrrs toată ziua -- c/5ci era pola ceasurile
nonă, dimineaţa, după cât băniiesc, când am
vfiznl crucea — am ajuns pela apusul soa
Vi relui la biserica Sfântului loan lîotezitorul
care se află alături de Iordan Inchinfindu-mă
W n^^ai Intfti în biserică, m'am coborlt indală la
Iordan ?i mi-am spălat fat» iri mflinil'^cu apa
afcea sfântă. Dună aceea m'flm împărtăşit în
hisRrica înainte Mergătorului cu pro» curatele
Vi
(ji de viată fAoăioarele taine. Am n'âncat ju­
mătate dintr'o pâine, am băut apă din Iordan
na şi m'am culcat noaptea pe p'iniflnt. A doua
zi d9 diminoaţ'1 am irccut pe mulul celălaK
cu o mică bfircă pe care am tr^sU-o aro ’o.
H
Şi iară<i m’am rugat de indrumătoarea mea
să mă călăuzească acolo undi» ii este cu
b\ină plăcere,
A?a am ajuns în acest pustiu, De atunci
până astăzi m'am depărtat fi:gind. Sălăşluesc
in această pustie, aşteptând pe D iranezeul
meu. care mântueţte de desnă lejde şi de
kH vifor pe cei care se întorc Ia M
kH — CAţi ani sunt maica mea, i-n spus Zo-
sima. de când sălăsjluoşti in accst pi’stiu ?
Uit După cât bănuesc. i-a răspiina IVmeea,
sunt putrnzeci şi şapte de ani de c&nd am
ieşit din oraşul sfânt
k ii - J5i ce ai găsit sau ce ai avui ca lirană,
maica mea ?
- Am trecut Iordanul ducând cu mine
Hif două pâini şi jjmătate. Acestea, incetul cu
încetul, us.'âodj-se s'au ioipiclrit şi in câtdva
vreme mâmându-le le-ani teriiiinat.
?şi astfel ai petrecut cu u.;?urinlă scur-
gtîrc'i atâtor aai, fără să te turbure marca
seliimbare ce s’a săvârşit cu tine'.’
M’ai întrebit acum, părinte Zosiina. i-a
răspuns t'emeea, un lucru de cure ma cutre­
mur şă şi vorbesc. Căci diiîă imi voiu aminti
MAlCf*:i N i i A S T H F
§«•
atât de multe primejdii pe care le-ara suferit
şl de gândurile rnre cumplit m'au turburat, U
de ele u
— Să nu Iaşi nimic maica mea, a grăit
u
Zosima, din ceea ce ai să mi vesteşti. Căci
M
te-am întrebat de acestea pentru ca eă rai le
arMi pe toate, fără .să Iaşi ceva de o parte.
— Crede-mă. părinte, i a zis ea, că am
petrecut şaptesprezece ani In acest pustiu, u
u
Iurtându-mă cu poftele mele nebuneşti ca şl
u
cu ni^te fiare sălbatice. Când încercam să
gust din hrană doream cărnurile şi pegtilpe
care ii are Kgîptnl. Doream băutura de vin, u
atât de plăcută mie. răci am băut mult vin u
pe câini eram In lume. Aici în?ă nici apă nu u
a'eam să gust. Ardeam de sete in chip u
groaznic, dar de nevoie sufeream. Intra însă
u
in sufletul meu şi pofta necrgetată a cânte­ u
celor (ksîrânate, turburându-mă chinuilor să u
câot cântecele drăceşti pe care le am Învă­ u
ţat, Dar eu îndată lăcrămam şi-mi loveam
pieptul cu mâinile f?i-mi aduceam aminte de u
făgăduinţa ce-am făcut o când am plecat In
pustie, Mâ duceam cu mintea la icoana Năs­
cătoarei de Dumnezeu, chezăşuitoarea mea.
şi plângeam în faţa ei, cerând să alunge
gândurile melc cele rele, care atacau astfel
nenorocitul meu suflet. După ce lăcrămam
în deaj'ins şl^mi bateam cu putere pieptul,
vedeam o lumină care strălucea împrejurul
nifiu. Şi din a'’eastă clipă peste potopul de u
gânduri, venea o linişte statornică.
Dar cum i^i voiu povesti, părinte, gândurile
care mă niâoau iară i 'a desîrânare'.’ Foc se
aprindea inlăunlrtil nefericitei meje Inimi;
toată mă ardea şi mă aţâţa spre pofta împre­
M
unării. îndată ce insă un gârd oa acesta mă
S*
atăcfl, mă aruncam la pămâîît şi udam pă­ M
mântul c'i lacrimi, socotind că apare cheză­ U
şuitoarea mea, ca o apărătoare în fata mea, W
câlcătoarca de lege şi ceream pedeapsă pentru U
călc'irca făgăduinţei. Nu mă sculam dela
pământ se şi întâmpla să stau la pământ
zi şi noapte până ce nu mă lumina acea
dulcr* lumina şi^nii alunga g-îndurile ce mă
turburau Ocbiul gândirii mele deci îl îndrep­
tam totdeauna, fără încetare, spre cbezăşui-
tojipca mea, rugându-o să fie intr’ajutor u
uccdeia cari* trecea prin atâtea primejdii in
nedlârşitul pustiului. f?i aveam un ajutor şi
uu apărător spre pocăinţă, Aşa am petrecut
n
uy
•0§ MARIA EGIPTEANCA
w — *----- -----------------
^ vreme de şaptesprezece ani, luptându-mit cu
mii (le rrimejdii. Dar din acea vreme şi până
W# astăzi, ajutătoarea mea a fost Ifingă m ire în
toate, călăuzindu-mă prin toate.
~ N'ai avut nevoie de liraaă saiideimbră-
^ căm inte? I*a spus Zosima.
După ce am sMrgit acele pâini, precum
lijf t'-am spus mai înainte, m’sni hrănit timp de
şaptesprezece ani cu verdeţuri ei cu altele
W ţ ce se găseau io pustie. larim brăcfim irtea re
care am avut-o când fim trecut Iordanul s'a
kit
^ sîâşiat rupându-se. Am suferit mare chin si
kv din pricina frigului, dar $i din pricina căldurii
M Din cauza arşiţei ardeam, iar din pricina pe-
rului iaehelam el fremuram.aşa rfi de muite
kV
ori c/ideam la pământ şi ri^mflnfam aproapp
kX
fcV fără răsuflare gi nemişcată. M’am lu rtftd e c i
bV cu multe şi felurite nevoi gi ispite nenorocite-
kif Din acel timp însS şi până ai'um D’iterea
kif lui Dumnezeu a păzit in multe chipuri pfif’fi-
i>v
tosul rreu suflet şl fsmeritiil meu trup ( ’ăci
kif am dobândit o hrană neimnutinală — nădej-
^ dea mântuirii mele — grflndindu-mfi numai
iiV dela câte rele m'a mântuil. Mă hrănesc m mă
acoDăr cu cuvânlul lui Dumnezeu, care tine
bU toate. Nu numai cu pâine va (răi omul, iar
b»
cei care a'i lepădat Îmbrăcămintea păcatului
kX
cu piatră s'au îmbrăcat, dac?i n'au avut aco­
Ut
Ut perământ.
Ui Când a auz t Zosima că a amintit şi citate
ut din Scriptură, din cărţile lui Moisi. din Iov
kV
şi din carton PsalmlTor. ifi spus:
liV
- Ai citit cartea Psalmilor, maica n ea. seu
kV
k« alte cărţi?
U» Când a au?:it acestea a Zilcrbit şi a zis bă­
HM trânului:
kM
Crede-niă. omule că n'am vîîzutdecând
MV
ara trecut Inrdanu' pe alt om decât astăzi
hX
chipul tău, D'ir nici fiară sălbatică pau altă
kM vietuitoare n’am zărit do <:ind «m vă/.iit acest
Ut pustiu, Iar cnrfe n'flm invălot niciodată Nici
Ut n'am auzit pe cineva cântând f « u citind
Ut psalmi. Cuvântul lui Dumnezeu insă. care este
Uf viu şi lucrător dă omului ciiaoşiinţil-
Ut
Aici este sfârşitul povestirii melc. Şi fac şi
acum ceea ce am făcut când am început po-
u t vesiirea; te jur şi acum pe intrupaiea Cu­
Ui vântului lui Dumnezeu, sfi te roj'i pentru
Uf
mino păcătoasa.
Uf *
Ui
Ut După ce a spus acestea şi şi-u sfârâit a'ci
Uf povestirea s’a pornit să facă metanii.
Uf
go» 827
Bătrânul a strigat iaraiji cu lacrim i:
„Binecuvântat este Dumnezeu care a făcut
lucruri mari şi minunate, slăvite şi reobi>>-
nuito, cărora nu este Dumâr. B necuvântat
este Dumnezeu, care mi-a arătat cj'tde multe
lu cru ri dărueşte celor care se tem de El- Cu
adevărat Doamne, n'ai părîlsit pe cei care te
ca'ită pe tinc“ .
Femeea Insă punând mâna pe bătrân nu
i a îngăduit deloc să facă metanie, ci i-azis:
M
— T e jur pe Mântuitorul Ilrislos, Dumne­
zeul nostru, omule, să nu spui la nimeni ni­
mic din cele ce-ai auzit până când Dumne­
zeu mă va lua de pe pământ. Acum mergi U
in pace; iar în anul ce vine mă vel vedea
iarăşi pe mine, şi eu pe tine, pSzit fiind de
harul hn Dumnezeu. Fă dar, pentru Domnul,
c^ea ce iţi poruncesc acum In sfântul şi ma­
rele rost al anului viitor să nu treci lordur ul,
dună cum obişnuiţi să faceţi in mănăstire. U
Zosima s a minunat când a auzit că-i ves­ u
u
teşte şi orânduiala mânăstirii N'a npus nimic
altceva decât: „Slavă lui Dumnezeu caro a u
dat haruri mari celor care-L iubesc pe K 1 !’
Femeea i-a c r ă it : Vii
u
— Rămâi, părinte, după cum am spus în ^
mânăslTe Căci chiar dacă vei voi să ieşi, ^
nu-ţi va îi cii putinţă. Iar In sfânta seară a
cinei celei de taină, ia trupul şi sângele de
viaţă făcător al lui llristos Intr'un v»is sfinţit, U
vrednic de asemenea taine gi adă-mi-le- Sft
u
«stai cu ele pe malul Iordanului, care se În­ u
vecinează cu locuinţele omeneşti. Eu voiu veni u
acolo ea să mă împărtăşesc cu darurile de u
viaţ'^ făcătoare N’am mai avut parte de h-
ceastă sfinţenie de când m'Hm împărtăşit in
u
biserica Infiirte Mergătorului, înainte de a
trece Iordanul. Iar acum o doresc cu o dra­
goste nestăpânită. Pentru aceea cer şi mâ
rog să nu treci cu vederea cererea mea. ci u
adă-mi negreşit asemenea taine de viaţă fă­
cătoare şi (lumnezpeşti in acelaşi timp in
u
oare Domnul a făcut părtaşi pe ucenici dum-
nezeeştei cine. Iar părintelui loan, stareţul
mănăstirii in care locueşti, spune-i aceasta: u
Ai grijîi de tine şi de turma la. căci se pe­
trec acolo unele lucruri care au nevoe de u
îndreptare. S’u vreau însă ca să i le spui u
acum acestea, ci când iţi v» îngădui Domnul. u
După ce-a spus bătrânului cuvintele aces­
tea şi după ce a z is : ,.Hoagă-te pentru mine'", u
a fugit iarăşi in adâncul pustiei. Zupima şi-a m

838 v ia t a ci
im ;
^ ........................... ..................... -
|j^ plecat genunchii, s’a în rh nat locu'ui In care
jţy au stat picioarele ei si dând slavă şi miilţu-
^ mire lui Dumnezeu, slăvind şi binefuvâniand
pe Hristos, Dumnezeui nostru, s’a întors bu-
W curându-ae cu sufletul şi cu trupul Str;bă-
tâod din BOU acea puptie a ajuns la marăs-
jiy tire In ziua în care obişnuiau să se întoarcă
monahii acolo.
ie
* t
In anul acela Zosima a ţinut pp toate snb
tacerfi şi n ‘a îndrăznit eă spun?! nlmSniil
Vt nimic din cele cft-a văzut. In sinpn sa însă
se rusa lui Dumnezeu sS i arate iarăşi rhi-
W pul acela dorit, Se mâhnea $i se întrista
gândindu-seia iun?im ea anului şi voia fn
anul să se facă de-o zi de era cu putinţă,
jlijj Iar când a sosit Dumineca delaînceputul
U ţ sfinţitului post mare. toţi ceilalţi au ieşit în*
datfi. cântâni obişnuita rugăciune, dar re
Vi el l-a apucat o boal^ cu fierbinţeli şi l-a
Vi
Rilit să rămână In mAnfisiire Aturci Zosima
41^
k a gi-a aTiirtit de ouvîntole cuviospei; „«'hiar
V i dacă vei voi să iegi din mănăstire, nu-ţi va
fi cu putinţ'V*. După trecerca câtorva zile.
W s ' h sculat de pe boală şi a rămas mai departe
W
în mânăstire.
Vi
Vi Câtid monahii s’au întors i'irăsji si s’a a-
V i propiflt seara cinei celei de taină. Znsimn a
Vi făcut cum i s'a poruncit Intr’tin potir mic a
k3t
luat curatul trup ?i cinstitul pânee al lui
Hristos. Dumnezeul nostru, iar intr'un pane-
ras a pus smochine, finion şi puţină linte
V i muiată in apă A plecat deci cflnd s’a făcut
V t sesră târziu şi s'a aşezat ne malul Iordanu­
Vi lui, a=teplâ''d sosirea cuvioasei. Sfinţita femf’e
Vi zăbovea. Zosima inpă n’a adormit, ci privea
Vi
cu stăruinţă spre pustie, aşteptând să vadă
Vi
kx ceea ce dorea ?ă vadă. Şi pe când sîa jns
Vi zirea bătrânul în sinea sa: „Oare nu cumva
Vi eu nevrednicul am imţiiederat-o să v lr /1 ?
Vi Oare nu cumva a vpnit gi pentrucă nu m'a pă-
Vi
sit R’a întors iarăşi?* Zicând acestea a plân^
şi plângea cu suspine. A ridicat apoi ochii
către cer şi a rugat pe Dumnezeu, zicând:
Vi „Să nu m\ iiP'jeşti. Stăpâne, să văd iarăşi
ceea ce ai îngăduit să văd ! Să nu plec trol,
Ijl^ ducând cu mine mustrarea păcateh)r mele !“
Rui?ându-se acestea cu lacrimi a trecut la alt
gând, căci zicea întru s 'n e : .,Dar cc va fi
chiar dacă va veni ? Nu este nicio barcă.
Cum va trece Iordanul --i cum va veni la
Vi m in e? Vai de mine, nevreduicul! Val de
u
VIOA^^n M A irK l XOASTl^l' VA
U
mine nefericitul! Cine m'a lipsit, în adevăr,
iW
de un asemerea b in e ?“
Pe când bSIrânul c^ndca acestea, iată a ^
venit si cuvîoRsa fempp. Fa stătea de partpâ
re^^lnltfi a îordari'lui de urde şi venia. Zosima
s'fl sculat. bucurnndu-!5''. vrsclirdu-se gi slă-
vinti re numnP 7 <^n. şi iflrSsl s’a munrit cu
ffâTidul ră n’'ir putea să treacă lordartil. O
vede insă că însean-nft Iordanul cu semnul
cinstitei cruci — căci după cum spunea, tn
u
noaptea aceea Cf^a lună plinii — s» cdatfi ru
facerea semnului cru fii a pSeît re ară şi
mergea pe deasupra arelor, îndreptând\j-se
cîiire el. Zosima voifl să-i facă metanie dar l-a
oprit strigând pe când mergea incS ne apă' u
- Ce faci, părinte? K«ti preot şi ţii In
mfină şi tainele dumnezeesti!
Znsim a dat ascultare vorbelor ei Când a
ajtins la uscat a zis către bfitrân;
— Rinecuvlplflază. pSrl^te b’p'^cuvinfpazfi'
Kt a răspuns trpmurând - căci îl cupHr-
sepfi spairaî la vederea aceea prea minu­
nată •
“ C'i adevărat Dumnezeu este pomincinos.
căci K 1 a făgăduit că cei care se curfitf’SP PP Pi
înşişi se vnr asem?ina lui Dumnezeu, atât
nât este cu putinţă. Slavă Ţie. Hristnase.
u
D'imneze'il nos'ru. care n'ai îndepi^rtat ru-
ff^ciunea mra mila Ta dela robul tfiu. Slavă u
Tie Hristnnse. IVimnezeul poetru. oare ml-ai u
arătat prin af’efstă rnjibă a Ta cât de mult u
mă depSrtez d ' desăvârsir*'. u
u
Şi după CP H spus acpsten. femeea i-a ce­
rut să roşteapf'ă sfântul Simbol al credinţei ^
si rugăciunea: „T a t 'l nostru carele eşti în
r-eriiri“ . Dupi^ ce a i'd fp lin 't acestea şi s’a ^
sfârâit ru;?ăciunea. a dat bătrânului obişnuita
fiiriitare a dragostei. Şi astfel s’a împărtăşit ^
cu tainele de viată făcătoare. Apoi gi-a ri- ^
dic^t mâinile spre cer. a suspinat cu lacrimi U
şi a strigat a ş a :
•• A^'um liberează pe roabei ta. Stăpâne,
u
după cuvântul Tău în pace, că au văzut ochii
m'*i mântuin’a T a ! u
Pupă aceea a spus bătrânului:
- u
lartâ-mă, părinte, dar îndeplineşte altă
liormtă a mea. Acum du-te în mînăstire. pă- u
u
7 it fiind de h iru l lui Dumnezeu. In anul u
următor vino iarăşi la acel pârâu unde in’ai ^
întâlnit mai iaaiute. Vino. negreşit, pentru ^
I)omnul, şi mă vei vedea diu nou, după cum
vrea Domnul. ^
 •(>§ MAKIA E(Î!PTHANCA
Dacă ar îi fost cu putinţă, i-a rilspuns
el. sft te urmez de acuiu înainte şi sft-ti văd
mereu cinstita ta faţă! îndeplineşte insă o
sini^urâ cerere a bătrânului şi gustă puţicii
mâncare din cele ce ţi am adus aici.
La aceste cuviute ii urâtă ce avea in pa-
neraş, K i ei-a atios v ir îu l degetalor de linte,
a luat trei ttoabe, le-a dus la g'iră, spunând
că ajunge d irul Duhului peatru a pftslra n în­
tinată UiQta sutietului. Spunând acestea, a ?.is
H din nou câtre bătrân:
H
— Pentru Domaul, roa^fâ-t'?, roagă-tepentru
H
mine şi adu-ţi aminte dd m'Dd, ticăloasa i
H Zosima s a atins de picioarele ei şl i-a
H cerut să se roage pent''u biserică, penlru
H împărăţie şi pentru el. După aceea, cu lacrimi,
H
a liisat-o ifi a plecat io timp ce el suspina şi
se tânguia. Căci ia adevăr n i îndrăznea s'o
H oprească pe cea cu neputinţă de oprit. E i,
însemnând din nou Iordanul, a călcat pe ape
« şi mergând pe deasupra lor a trecut ca !?i
H
m ii înainte. Bătrânul s’u întors cuprins de
H bucurie şi de îrică maltă, Se dojiMiea insă
H Cc\ n'a căutat să afie n iiuele cuvioasei. Dar
n;\d:ijjuia sâ -1 afte î j anul următor.
m *
După trecerea auului, s’a dus iarăşi in
pustie s.Wâr^i id toate, adică după obiceiu,
H
şi alergând la acea miuunată privelişte. Mer­
n gând dealungul pustiei a dat de unele semne
care-i arătau ci^ a găsit locul căulat. Şi se
H fiind uscut, n'a ascultat de bătrânul care se
uita îa dreapta şi in stânga, plimbăndu-ţi p li­
H
f f l vire^ in toate părţile, ca un vânător prea
H iscuiiit, care vrea s i ştie ucde va vâua ani­
malul cel biiQ. D-ir când a văzut c i nu se
H mişcă nimic de nicăicri, a Început iarăşi să
H verse lacrimi ei ridicâida-şl privirea In sus.
« cu temere, mai ales că =i-a adus aminte de
s'a rugat spunând:
H
— Arată-mi, Doamne, comoara ta nepân-
H gârită pe care ai ascuns-o In pustie, Arată-mi,
H rogu-mă, pe îngerul In trup, de care nu fste
n ii va păzi nevătămat Leul a început să se
vrednică lum ea!
« an
După ce s’a rugat asttul s’a dus la locul
care avea chipul unui pârău şi u văzut in
«
H partea dinspre răsăritul soarelui pe cuvioasa
n zăcâad moartă. Mâinile îi erau aşezate pe
n piep', iar trupul îi era aşezat Îndreptat cu
n
tuţa către răsărit. Alergând Zosima spre ea,
« n
H a spălat picioarele fenciti-i cu lacrimi, căci
f ii nu îndrăznea să atingă altă parte a trupului.
Hlţ După ce a plâns îndelungat şi a rostit psalmi
« potriviţi cu timpal şi cu fapta, a făcut o ru­
82 9
găciune de insroparo. Apoi a spus In el În­
suşi : „Se cade oare să îngrop trupul cu­
vio asei? Oare nu-i va displăcea cuvioasei
această faptă?" Pe c.ind zicea aceasta, vede
o ioseninare scrisă pe pământ, care glăsula
astfel:
„îngroapă, păriute Zosima, In acest loc,
trupul snierilei Măria Dă ţărânei ţârâDa.
Kuagă-le mereu către Domnul pentru mine.
M’am săvârşit in luna lui Farmuti, după nu­
mărătoarea Egiptenilor, iar după HooiuQi,
Aprilie, chiar în noaptea patimii mântuitoare,
după Împărtăşirea cinei celei de taină ^i
d imnezee^ti".
Ciind a citit bătrânul aceste cuvinte s'a
bucurat că a aflat numele cuvioasei. A aflat
apoi că îndată dupăce s’a impurlăşit cu dum-
Qozeeştile taine pe malul Iordanului, s'a dus
numni de.3ât la locul in care s'a săvârşit. Şi
calea pe care a mera o Zosima obosind două­ tt*
zeci de zile, Maria a făcut-o iotr'un ceas.
Îndată apoi s’a dus către Dumnezeu. lî
După ce a slăvit pe Dumnezeu şi a udat
Cu lacrimi trupul ei a zis:
— liste timpul, smerite Zosima, ca să să­
vârşeşti ce ţi s’a porulicit. Cum vei face groapa m
nefericitule, căci n'ui nimic in mâini potrivit
pentru' asta 1
îSpunând aceasta a văzut la mică depărtare
un Icmnişor aruncat în pustie, pe care 1 a
luat şi a in^eput a^azicând s i sape. Pământul,
n
osteaea. Zosima a obosit, udându-se tot de
sudoare. Şi oftând puternic din adâncul inimii,
şi-a ridicat ochii şi-a văzul un leu mare stând
al-:.turi do trupul cuvioasei şi lingându-i pi­
cioarele. Când a văzut fiara s'a cutremurat
cuvintole Măriei care a spus că n’a văzut n
vreun animal salbatec A făcut deci semnul
cr'jcii, cu credinţa că puterea celei ce zace
apropie de bătrân, salutându-1, nu numai cu
mişcările sale, dar şi pri.i intenţia pe care
i-o arăta,
Zosima a zis către le u :
— De vreme ce, fiară, marea cuvioasă a
îngăduit ca să i se îngroape trupul, iar eu
sunt bătrân şi nu ara putere să fac groapa,
căci nu am sap^l potrivită pentru această
treabă, şi apoi nu pot să mă întorc atâta cale
ca să aduc o uneltă potrivită, îă aşa dar cu
 830 «OS V IA T A C U V IO A SEI M AICEI NO ASTRE M ARIA EG IPT EA N C A
uDfîbiile tule ceea ce ‘.feUue, ca să (l:im pă-
rnuBtului trupul cuvioasei.
îQdată la cuvâotul butrăniilui, Icul a
făcut cu picioarele de dinnintc ogroapftatât
cât era de ajuos să Ingroapt; trupul.
După ce iarăşi bătrânul a spălat cu lacrimi
picioarele cuvioasei şi după ce s'a rugat mult
pentru toate, a acoperit cu pămfint trupul ei.
De l'dţil era şi leul. Trupul cuvioasei e ra y o l
ca iji mai inainte şi nu avea nimic altceva
decât acea iialDă ruptă pe care i-a aruncat-o
Zosima, cu care Maria, cu faţa întoarsă, şi-a
acoperit unele părţi ale trupului ei, După
aceea au plecat amândoi: leul a plecat spre
adâocul pustiei, ca o oaie, iarZosInia s'a În­
tors binecuvântând şi lăudând pe Hristos,
Dumnezeul nostru. Când a ajuns la chinovie
a povestit toate monahilor l'ără să ascundă
ceva din cele ce a auzit şi a văzut. Le-a po­
vestit pe toate cu deamănuntul dela început,
îDCâl toţi so minunau de măreţiile lui Dum­
nezeu şi au săvârşit cu frică şl cu dor po­
menirea cuvioasei, Iar loan, stareţul mănăs­
tirii, a găsit in mănăstire une’e lucruri care
aveau nevoie de îndreptare, pentru ca nici
în aceasta să nu lie zadarnic cuvântul cu­
vioasei. Zosima s’a săvârşit in acea mănăs­
tire, in vârstă de o sută do ani.
^ ^
k
A
Mouatiii au povestii prin grai din om in om
această povestire şi ofereau pilda dc obş­
tească folosinţă celor care voiau să o asculte.
Până azi D'um auzit dela nimeni că povesti­
rea aceasta este predată in şerifi Eu, ceea co
am auzit din viu grai, aceea o lac cunoscut
m
prin accustă istorisire scrisă. Se poate Întâmpla
ca şi a llii să fi scris viaţa cuvioasei şi ne­
greşit mai strălucit decât mine ; o asemenea î w
scriere, la a mea cunoştinţă D'a vcDit. Am m
scris-o după puterea mea. N'am voit să pre­
ÎHt
fer altceva decât adevărul. Dumnezeu, care
răsplăteşte cu dărnicie pe cei care scapă
la DâDfiul, să dea ca răsplată folosul celor
care vor ceti povestirea, iar pe cel care a
poruncit Sîi fio predată in scris să-l învred­
nicească a l face p ărliş stării şi vredaiciei
acestei fericite, despre care vorbeşte poves­ îr t
tirea. Împreună cu toţi care au bice plăcut ÎW
liUi din veac, prin contemplaţie şi fapte
Să dăm şl Dol slavă lui Dumnezeu, împă­
ratul veacurilor, ca să ne învrednicească să îrt!
dobândim milă in ziua judecăţii, în Hristos an
lîsus Domnul nostru, Căruia se cuvine toată îr t
8l;iva, Cinstea şi închinăciunea, totdeauna
î«
imp.'eună cu Tatăl cel fără de început şi cu
prea Sfântul şi buDul şl de viaţă făcătorul
Duh. acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
îr t
it*
s Tm ' ‘ ' V'

M m ă h '
,'rt

ISTORIE DE FOLOS ÎHf

n iN S C R I P T l ' l i l V l^ C llI A .Ş K Z A T Ă
Care arată aducerea amlnli* de m inuDea cea mare cc a'a Wcut cftnd Perşii şl Barbarii au
Înconjurat cu oaste Ţarigradui; dupft Judecata lui Dumnezeu, iiccştia au pierit şi cetatea o au lâeat
De6tricaia, prin rugăciunile Preacuratei Stftpânei noastre de Dumnezeu Născătoare, şi de
atuncea se cantfi aceaelă cântare de mulţumitA, cnre se numeşte ACATIST,
îHt

MINUNEA INTAIA lăsuodu-şi împărăţia a mers pe Pontul Euxi*

ASUPRA S C H IŢ iU ^ K Şl P E K Ş I L O K
e vremea lui Iraclie, împăratul gre­
cesc, Hosroe, carele avea atunci stă-
pânia Perşilor, a trimis pe Sarvar
voevodui său cu mulţime de oşti iu toată
laturea răsăritului, care era sub stăpânia
greceasca, ca să străbată printr’insa ca un
fulger oarecare cu foc arzând, topind şi
pierzând. Deci, acesta cu multă îndrăzneală
fără temere a umblat prin pfirţile răsăritului,
strirîând şl pierzând pe Grecii cari se allau
iQtr'insele, nefiind nimeni ca sâ -1 oprească
sau să stea împotriva puterii lui cei m u lte;
şi încă fiind atuncea puterea grecească îoarte
slabă, pentru cruzimea cea grea şi în ciiip
de îiară a lui Foca zis tiranul, carele ti-
j|^ răneşte, iară nu ca un impărat ţinuse de
curând stăpânia grecească. Insă ajungând
^ Sarvar şi până la llalcbidon, a pus oaste
împrejurul lui şi tot ce trebuia spre strica-
re 3 acelei cetăţi mari împărăteşti a gătit;
jjo câ aceea gândia şi de aceea se sfătuia şi
pentru aceea în tot chipul se nevoia. Nişte
lucruri ca acelea văzând împăratul Iraclie,
carele după tiranul Foca de curând stătuse
împărat şi fiind în mare durere şi scârbă,
nului (M ire a Neagră). Şi incă mai strângând
oaste, fără de veste, când nimenea nu ştia,
a mers in ţinuturile Perşilor. De a cărui mer­
ger.} împărătească auzind Hagan al Schiţilor,
indată a sărit h războiu şi a umplut marea
de corăbii şi pământul l-a u n p lu t de oameni
călări şi pedestri. Iară pre acei oameni, cari
rămăseseră in Ţarigrad, Sergbie, carele a
fost Patriarh atuncea, i-a mângâiat si i-a în­
văţat zicând: iodrăzniţi,fiilor, şi să punem
nădejdea m ân tiirii noastre întru Dumnezeu
şi la Dânsul să ridicăm mâinile şi ochii noştri
din tot sufletul şi ne va izbăvi fe noi de
relele ce ne-au înconjurat şi toate sfaturile
barbarilor, care sunt asupra noastră, le va
risipi. Cu nişte cuvinte ca acestea întă­
rind Patriarhul pe oamenii cei ce sau aflat
în cetate, au răbdat fiind întăriţi cu cre­
dinţă intru Precurata Născătoare de Dum­
nezeu şi intru Hristos, Dumnezeul nos­
tru, Carele, pentru milostivire, a voit de
a luat trup dintr'însa şi aşteptând ca să
dobândească spre sine mila Lui, au răbdat
nădăjduindu-se, căruia s'au şi învrednicit
peste puţin şi nu i-au araâgit nădejdea lor.
Peatrucă un boier de sfat anume Vonos,
carele era pus de împăratul spre paza ce-

x:i
H 832 ISTOmh;
H —
^ tăţii. cAt era cu putinţă u kc pricepe im-
H potriva OBlaşilor acelora, nu a'ă lenevit
JH| toate lucrâDdu-le şi fâcându-k*. C'ft a zis cA
Î5 'o e şte Dumnezeu ca Ra nu ij^dem noi in-
(leşerii şi iară de lucru, ci sA şi lu cram câto
ceva şi sâ gândim şi noi i<i sii avem toatii
nădejdea izbăvirii noaBlre intru ace la , câ
aşa ti lisus, fecio ru l lui Navi, a poruucit de
a făcut ÎDşeliiciuni şi raeşte^uyuri asupra
^ Gheaolior. iji UhedeoD asupra Mediamitp-
Dilor a iLtrurinat ostaşii sSi cu apă şi cu
lum ânări. Aşa şi Vqqos, boierul cel mare,
H a Întărit zidurile cetăţii şi a yatit toate cele
jig ce trebuia Ia râzboiu. Iară Sertjhie, Patriar-
hui. luând sfintele icoane ale Muicii lui Dum-
^ nezeu şi ujai vârtos acelea intru care era
Mântuitorul prunc mic zugrăvit |iindu-se pe
Diâiniie Maicii Salo,aiaconjurat pe deasupra
TO zidurile cetăţii, acelora adică iiitărire dân-
^ du-le, iară barbarilor celor protivnici groază,
^ fugă şl p ie ire ; [)e cari nepi'iett;nii ce năvft-
liseră asupra eetâţenilor. mai pe urmă i-au
W pierdeiii. ium de vreme v t l ’erşii cari
W tâbăriseră asupra Halchidonului iucepuseră ti
W arde oraşele cel(i de p i lâiif^'i ilalcliidon
^ şi alttle toate a face, ori câte obişnuesc
^ prădătorii a face şi oraşele a strica, ase*
W menea şi Scliilll şi barbarii ca §1 Perşii fâ-
când; peatru aceea Patriarhul iarâ'ji luând
icuana cea nefăcută de mână a Domnului
^ şi Mâatuitorului nostru lisus llristos şi Dum-
nezeescul veşmânt al Preacuratei Născă-
n toarei de Dumnezeu, incă şi lemnele cele
W de vieaţâ fficâtoare şi umblând împrejur pre
zidurile cetafii şi cu lacrămi rugându-se zi-
^ cea; Ssoală-Te Doamne, ajuta nouă şi să se
risipească vrăjmaşii T ăi şi să se stingă ca
fumul şi să se topească ca ceara de îa(a
focului. Şi inuă nu trecuseră trei zile după
arderea aceea ce făcuse ei ţi iată, s’a a-
^ propiat de cetate toată oastea voievodului
^ Schiţilor. Şi aiâia era de mare tabăra pro­
lix tivnicilor şi rânduită spre mulţime multă şi
întărită cu arme şi cu paveze, cât cu ade*
W vărat zicând, putea să steu zece Scliiţi Ira-
potriva unui Uree Insă Doamna, Stăpâna
^ cea Preacurată, care se oşteşte pentru
creştini, Ajutătoarea cea grabnică a celor ce
^ o cheamă pe dânsa, cu ostaşii ce se in-
^ tâmplaseră atuncea in dumnezeeasca el Bi-
^ serică, ce ee cheamă P g h l, pe mulţi din
^ Sîhitii ce se oşteau asupră le, au ucis. A-
So»
^
rest ajutor ce a făcut crt-ştinilur Stăpâna ^
rea atotputernică, Maica Uii Dumnezeu, nu jfif)
numai cftdere acelor ostaşi prin Greci a Jr t
adus, ci şi iutărirea voevodului Schiţilor ^
-------------r, o a mutat r,i,
iniru nepricepere cu u a CC, vr%a.
sa voe
vozie şi incă şi-au cunoscut şi pierderea sa
cpa de istov ce era să li se întâmple lor ^
peste pu;ln mai pe urmă. Şi dacă au vă- JW
zut acei ostaşi acra câdere n lor atât de ^
iiiare dinaintea orăşenilor ce se făcuse a
tuncea, au cunoscut ca este semnul ince-
Hi
păturei pierderii lor. Deci, dintru aceasta ^
socotind (l.'-ecii şi umplându-se de mare in-
drâzneală, au Început a face gătire de râz-
boiu osupra lor in toate zilele, având pe JHt
Maica lui Dumnezeu, care le ajutâ lor şi i ^
face pre dânşii mai tari decât aceia, ca- ^
re meşteşugirile şi puterea Subiţilor tur- ^
bura şi şlliiila lor de oaste. După acestea
cu voia de obşte a Patiiarhului şi a mai
miirelui cetăţii şi a tuturor orăşenilor s’au ^
trimis oarecari din cetatc cu daruri ca
Kă grăească Schiţilor şi să-i indemne pre ei ^
spre pace. lura Hagan acela având nărav ^
de fiară Iar nu de om şi mai vârtos fiind
cu nărav iubitor de argint, darurile a luat ^
şi negrljiadu-se de acea cerere de pace, a ^
trimis solii inapoi cu nicio ispravă, numai ^
aceasta zicându-le lor: Nu vă amăgiţi intru
Dumnezeul carele credeţi, căci cu adevărat îr t
mâine voiu să iau cetatea voastră cu mâna ^
mea ca pe o pasăre şi voiu să o pustiesc; ^
şi pentru mila mea voiu slobozi pe voi pe
to|i C i câte o dulamâ şi vă veti duce din ^
cetate unde veţi vre a ; iară altă milă afară ît t
de aceasta spre voi nu \oiu arăta, şi a ^
grăit incă şi mai inainte acest ticălos şi ^
alte cuvinte multe de hulă asupra lui Hris- ^
tos, Dumnezeul nostru şi asupra celeiace ^
L-a nâscut pre Dânsul. Deci, nişte cuvinte ca
acestea auzind dela cei trimişi, locuitorii ^
cei din cetate, toţi preoţii, clericii, călu-
gării şi tot poporul Sisp in âod dinlăuntrul ^
Inimii şi alergând la sfintele lui Dumnezeu ^
Biserici şi ridicându-şi mâinile la cer şi cu
multe lacrimi rugându-se, au zis; Apărătorul ^
nostru. Doamne, Doamne, caută din sfânt ^
locaşul Tău şi vezi pe acest spurcat bar- ^
bar şi pe cei co sunt cu dânsul cum indrăz-
nesc a huli numele Tău cel mare şi sfânt:
surpă l pe dânsul Păzitorul nostru. Doamne. ^
ca să nu zică: IFnde este Dumnezeul lor ? ^
 «)g L)E rOLOS
u
I'a tu eşti Diimnezeul nostru, Carele celor
n
mântiri Ie stai iaipotrivfi şi cauli spre cei
smeriţi, en puterea T a cete ueaseni&nata şi
siâpâuia T;i nebiruită. Auzi cuvintele barba­
n rului acestuia carele a trimis bulindu-Te
H pre Tine, Cela ce stăpâneşti ţoale, izbăveşte
H
cetatea moştenirii Tale şi p(jporul cel nu-
n
niit cu numele Tâii. Şi atja rugAiidu se şi
«ţ
p'ângând poporul, iară Dumnezeu a oprit
H venirea Persilur la Hagan, CHie orâr.duitse
H «ii fie, ucigâad nu puţin dintru uceia, pe
H ÎHt
ciiri trimitea unul la aitiil şi cfiLe două şi
cAte trei zile pe margine a se hate şi
prjU cetate a umbla ^i a da razboiu n’au
iiioetat, iară cele de treaba o^(ii precum sc
si'ituise, era gata despre amândoi şi pe
)H( uscat mefteşugirile cele de stricarea zidului
4H{
le apropia, tunurile şi altele spre sfărâma­
rea celfiţii; iara pe mare rânduia mulţime
H multă de corăbii perseşti, aşa cât de odală
H şi intr’un ceas a lovit cu războiu asupra
H cetăţii şi pe uscat şi pe mare; iară când
H se făcea războiul acesta, atuncea Hagan
luâiid pre câţi avea căliiraşi raai aleşi, a
¥^
venit spre părţile eurii mării cei mari şi
¥^ S'a arătat oştilor perscşti ; asemenea şi
v.jevodul l’ ^'r-ilor s’a arătat Iui, acela adecă
H despre Asia, iară celalt despre Europa ca
« pră. Câ atuncea şi insuşi mul marele lor
H nii^te îiare sălbăticite au răcnii asupra ce­
t?, tăţii, socotind gata a o avea spre vânat
loruţi. Dar cine va spune minunile iui Dum­
nezeu. care s’au fâcut auincea ? Sau milos­
4H(
tivirea spre noi a Preacuratei Fiicioare
¥^
cine va putea s i o pove 5teasi.'ă ? Pentrucă
H
n Hygaa umplând de combii sănul mării ce
se cheamă Cheratiis şi cu ostaşii ce erau
iiitr'iiisele, încă şl cu cei ce se bfiteau pe
rA uscat, se silea i să răstoarne zidurile cctăţii
'ft*
şi cei CC bateau spre mare despre sânul Che-
ÎHţ ratiilui s (C0te:ui că in curând vor lua cetatea.
Ură Domnul şi Dumnezeul nostru cel bulit
de dinţii, C.irele pretutindenea este ca un
¥ i Dumnezeu, pentru rugăciuaile Fecioarei de
¥i
Dumnezeu Născătoarei, care L-a născut pe
Dânsul, nădejdile lor netrebnice şi deşarte
f i te-a arătiit; peutruc?. atâta mulţime de cei
pi’otivflici sub l'iec’jr e latui’C de zid ostaşii
¥ i Grecilor au utii^, cât n'au putut cei vii să
H rilor, cât d u este cu putinţă nici cu cu
arză pre cei morţi şi aceasta s’a făcut ce­
n
lor ce se b;iteau pe uscat şi se sileau pe
H pâinâit s\ răstoarne zidurile, iară corăbiile
n împreună şi cu ostaşii ce erau într'insele
1^
^ 833
le-a înecat fără de veste Stăpâna de Dum­
nezeu Născătoarea iu preajma dumnezceştii
biserici din Vlalierne, ridicând asupra lor
iofricoşal şi silnic vifor; pentrucă liiod a-
proape de dumnezeeasca biserica ei. foarte
intărâtăndu-se marea şi inăUându-fee după
voia lui Dumnc/,eu. pe toţi do ia
cufundat şi i-a iiiecat împreună cu curăbiiic.
Şi putea să se vază acolo minune mare îrtr
şi nespusă; c l marea şi-a inâlţal valurile
iiitocmai cu munţii şi in chipul unei fiare
sălbatice s'a hăl ă tc it şi turbuiâudu-&e asu­
pra vrăjmaşilor Maicii lui Diniuezeu, cum
plit sâria asupra lor şi fără de milă i-a sur-
bit, aşa precum oarecând a făcut l'.gip-
tenilor, cari goniau pe Israilul cel de demult,
carele a trecut pedestru printr'iusa cu mi­ k n
nunată vedere. Afja dând razboiu loainte
pentru a sa cetate, Născătoarea de Dum­
nezeu şi Apărătoarea a făcut biruinţă fără
de sânge cu aceasta vitejie, degrab iuecând
pre aceia, gari aduseseră acel razboiu asupra
moştenirii ei şi ridicaseră armâ asupra lor;
şi dând acele arme de razboiu pe repe-
junile m ă rii; iara pre acelu cari i'ji puse­
seră nidejdea mântuirii spre dâasa, păxin-
du i ca pe o moştenire a sa făra de nici
iik
o primejdit; de asuprelele ce leveDlserăasu-
K^t
Hagan văzând cu ochii pieirea ostaşilor săi
acolo oare unde intr'un loc înalt stând cu
călăraşii săi cei aleşi, s'au bătut cu mâinile
peste obraz şl peste piept. Iară cei ce erau
in celate şi dădeau războiu împotriva nepriete­
nilor, dacă au văzut pierderea vrăjmaşilor
ce se făcuse in mare. Îndată inlarindu-se frit
cu puterea lui Dumnezeu şi intrarmându-se
cu tăria h'ecioarei de Dumnezeu Născă­
toarei, au deschis porţile cetăţii şi stri- ţ^f!
gâid şi chiuind au alergat asupra vrăj­
maşilor, Dsci, câtă bucurie şi târle au avat
osta'rii cctăţit, atâta frică de mare au avut
şi birbarii. putea să vadă atuncoa cineva
preaslăvita vitejie a stăpânei noastre de
Dumnezeu Născătoarei, ca şi pruncii cei M
mici Şl femeile s'au pornit asupra barba­
rilor şi an intrat în mijlocul oţtilor vrăjma­
şilor săi şi atâta ucidere au îăcut barbi-
vântul H socoti. Acolo cu adevărat s’a pli­
nit ceea ce s’a z is : Unul gonia o mie, iară
doi zece mii. O putere şi tărie ca aceasta
H
H 834 «0§ ISTURIF
H
a ditriiit, Preacurata Fecioară şi Stăpâna inddtă u stiilut lângă ţărmuri despre Evdom
«
de Dumnezeu Născătoarea celor neputin­ (lela cari in toate zilele se făcea ră'^boiu
cioşi §i siabi. Iară dacă a apus soarele ei pe mare asupra cetăţii de primăvara până
¥^ a venit noaptea, atiiocea uneltele cele de toamna şi se ducea de iarna la Chizic; m
războiu, cai’e le aduseseră barbarii pe roate şi idrâşi venea primăvara la Ţari^’rad şi ia ­
H peotru luarea cetăţii, toate le-au băgat in răşi făcea războia ,'pe mare şi şapte ani
« fA
l'oc, poruncind tiran ilo r să ardă acele maeş­ tare s’a bătut şi multe corăbii de ale sale
trii şi me^teşugiri ale lor, de vreme ce îă- a pierdut şi mulţi ostaşi intrarmaţi şi toaiâ jW
n cuse cu dâ'işil milă NtiscMoarea de Dum­ gitirea cea de oaste, care adusese cu sine.
¥ ii nezeu. iară Patriarhul [ji toti cetâleoii, ridi­ Ş i s’a intors inapoi Ia ţara su şi a ic e i cu
când mâinile la cer, cu lacrimi mulţumite mare lipsă şi fiind ci în părţi'e Salei şl bă­
H tând vâut iute şi mare împotriva lor, după
au făcut 4fi au zis: Dreapta Ta, Doamne, s’a
n
preaslăvit intru tărie, maoa T a cea dreaptă, dreapta mânia lui Dumnezeu au pierit şi
Doamne, a zdrobit pro vrăjmaşi şl iutni cu ajutorul M aicii lui Dumnezeu toţi s’au
frS mulţimea slavei Tale ai sfărâmat pre cei pro- inecat in mare- Asemenea şi iu alte vremi
H tivnici. Şi aşa nebunul Hagan, carele venise de multe ori pornindu-se acei ticăloşi asu­
H pra acelei cetăţi de Dumnezeu păzite, pliniii-
cu mulţime multă de ostaşi, s’a întors ina-
H
poi cu ru'jine. Asemenea şl Voevodul, ca­ du-ţi pornirile sale cele nebuneşti, deşerţi
H
« rele adusese acele oşti perseşti puindu-şi şi plini de ru^ino s’au întors.
« itm
mâna la gură şi acoperiudu-şi îaţa, căci
H
H
d ntru atâtea mii cu puţin oumăr rămăsese,
şi el cu ruşine s'a intois la ţara sa. Aşa
MINUNEA A TREIA irt
H jîif
n slujitoarea duamezeeştei rândueli şi a bu­ ASUPRA A G A R F ;N IU )K
itn
n nătăţii lui Djm oezeu, Preacurata şi cea
ţ»A cu totul Ţâră prihană Născătoarea de Dum­ ns:i pentrucă Iarăşi puterea lor pretu- s t
H nezeu. ajatătoarea cea tare a creştinilor, tindeuea se înălţase intru mărime rieia
şi-a arătat puterea sa p ,'ntpu apărarea uous- 1 răsiU'.t şi dela apus crcscând şi intru
t r ă ; şi atâta de maro şi slăvită izbăvire ne-a mulţime ieşind, inlâiu a venit asupra lic-
H
H dăruit nouă, cjreia, spre aducere aminte părăţiLi Perşilor şi de acolo in ligipt şi In
n d« acea lac^re de bine atât de mare, li Livia, f jgăduindu-se creştinilor că nu-i vor iîH
n facem această {:dunare de acum de rugă­ sili p:'e dânşii s.'i se lepede de crcdiriţa cea
ciune cu tot poporul şi praznic cu prive­ drept-credincioasă şi fără prihană, car^
cstu ia Hristus Dumnezeul n ostru; care fă­
im ghere. aducându -1 câi.tarl cu bnnă mulţu­
«Hţ mită, ca praznic A catist I-a numit Biserica găduinţă DU o a păzit, ci încă pre mulţi
a to ilâ lumea şi l-a aşezat sn-l prâznuim i-au făcut iiiucenici, pentrucâ nu vrea să
H Maicii iui Dumnezeu pe vremea aceasta, CiUcii cinstita cruce, că silia pe creştini să
n când şi birnintn s’a făcut prin Maica lui facă aceabtii. Şi iarăşi zic, că au cuprins tot tî*i
Dumnezeu. Ş i Acatist l-a numit, adică ne- pâm^intul prădăndu-i ţi iu jo n jirâu d iQdia,
H ink
şedere; pentrucă aşa uu făcut «tuncea cle­ Etiuj)ia, ispania, poporul Mamvrusilor şi
H
4H( ricii Bisericii şi tot poporul cetăţii. Livia, mai pe urmă de toate au tâlhărit şi
« asufra acelei cetiiţi împărăteşti, vrând să
o ia. Când impăratul Leon Isaurul luase de
« MINUNEA A DOUA curâud impărăţia, carele se făgăduise că
H
Io va da lor dajdie. iar ei ii sileau pre
n A M I i'K A .S A K A < .IM !.0 K 0t
H dânşii ca să pue şi străjile Sdle ia cetate itn
H upă ce au trccut treizcci şi şaso de că se năilăjduiu spre mulţimea oţtilor şi a
H

înţ
D ani de!a bătaia c e i dintâi, ce s’a
făcut as'jpra lui Hagan şi a Sc.hiţiior
şi a Perşilor pe vremea împ:iiăţiei lui Co-
n stanlin Bărbosul, iarăşi a venii iioistolom
n cel mare al Saraciniior cu mulţime de co­
n răbii asupra aceleeaşi cetăţi impărăteşti şi
acelora câ,i erau de ai lor şi câţi ii adu­ h-*
sese cu plată, de făcuse mulţime multă de
oţti şi a celur din corăbii; că a fost nu­
măr 1 corăbiilor o mie şi opt sute precum
scriu istoricii cei mai nevoitori. Şi şi-au pus ^
oştile sale înuintua cetăţii, acei rătăciţi lup-
n DL FuLO S
fti
n lălori ioipolriva liii Duniuezeu. Dar încă tiici
9 ii 0 apropiere de zidurile cetăţii n’au făcut,
ft că si3 zflbovoau cu taeorea de case,
cytiitcl cil vor locui intr'insele ca actiefl, a§a
puseseră ei io mintea şi iti gândul lo r; dar
H Uunmul a făcut deşarlt* sfaturile lor cfi iu­
ft
bitorul du Hcistos popor, carelc ei’d iu ce-
n Idte făcea slujbe neiuoetal, precum aveau
ft fti obiceiii a face peinru pacea şi buii
f t zuoiâutiil creştioil( r. ^i utuocea luând ei prea
n ciustit lemnul crucii Domnului şi Mâutuito-
n rului Do.stru lisus Hnstos şi Sfintele looaue
fi
ale Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, au
n
« uinblut Împrejur pe zidurile ce lă iii; şi ri-
(iicâudu-şi mâinile la Dumnezeu, au zis: Scoa-
lâ-Te, Doamne, ajută nouă şi nu lepăda
f t pe poporul Tău, până in sîâr.şit, că iată,
ft
vrăjjiaşii Tâi s’au întărit ?i cei ce Te uraec
ft
ft pe Tine au ridicat ca p u l: nu cfa moşteni­
ft rea Ta spre ocar;i, ca să siăpâuească pă­
!hţ gânii preste noi, ca să uu zică vreodată:
« Uude este Dumnezeul lo r ? Ci ca să cunoas­
f^
că, că aumele iţi este Domnul lisus Hris-
ft
los, intru sU va lui Duuiaezeu Tatăl. Iar
H
ft u.i călăraş oarecarele Saraein diu cei pro-
tivnici, cuvinte de hulă zicând <supra ce-
tiUii, cliemâad-o cetatea lui Coiistantiu şi
ft
Biserica cu nume prost numind-o, Soţie,
ft
ft câzâud de pe cal jos intr'o groapă, a mu­
ft rit. încă şi un Hcge de ai lor suiudu-se
ft iutr'un copac i a J t , ca sa vestească rugă­
H ciunea lor cea spurcată, asemenea şi acela
ft
căzând jos cu ticăloşie şi-a lepădat din sine
ft
H sufletul său cel fără de Duniuezeu. După
ft aceea s’au sfătuit să ridice războiu şi asupra
ft Bulgarilor, că doi voevozi erau şi unul a
ft rămas să strictj împărăteasca cetate, iar
ft
altul s'a dus asupra Bulgarilor să se bată
ft
ft cu dâuşii, cu cari lovindu-se, a rămas bi.
H ruit de dânşii şi a căzut din oastea lui
ft mai mult decât douăzeci du mii; iară cei
f t ce au rămas s’au întors cu ruşine Ja ai săi-
* t Iasă după întoarcerea dula Bulgari se silea
f ii
f K s,^ treacă cu corăbiile ce le adusese spre
f t partea despre V lah eru e; dar s’au oprit de
un lanţ do fier ce era întins dela Ţari-
grad până la Ga!ata, iieputând să facă ceea
ce se sfătuise. Ş i aşa au mers cu corăbiil;)
H
la locul ce se cheauiă Sasten şi la alte li-
H
mauuri mai m ici şî acolo foarte mulţi din-
tr'inşii au crăpat de iuţimea frigului şi multe
corăbii de vânturi groaznice s’au sfărâmat
ge* 835
■ m
şi altă mulţime ile corăbii mari, lirecii le-
fiu ars, Iar oraşul a fost intr'o mare strâm­
so- toare pentru lipsa do cele de treaba oa- m
mfnilor, protivnicii toate cele oe lis e în­
tâmplase lor fără nicio fereală mâncau şi
Inlru amară nevoie au căzut de foame t'ăl
şi trupuri omeneşti de dobitoace moarte
au mâncat şi pentru o nevoie marc ca a-
aşe- cftea, mulţi din cei vestiţi dintr'inşii şi viteji
fugind ii] cetate, s'au iQcbiuat, Şi in co
chip pe Eghiptenii cari goniau pe Israil
de demult i-a cufundat intru adânc ca o
piiitră şi a adus preste dânşii apa mării,
aţa şi asupra S ifa cin ilo r a adus Domnul,
îu^nnd ei dela Ţarigrad. Că intărâtându-se îîii
marea cu vânt iatunecat şi valuri groaznice
şi arzătoare, a pierdut acele mii de corăbii.
Peutrucă pc marea Egee mergâad corăbii
multe, a căzut fără dc veste piatră din m
cer; că precum fierul se apropie de foc îw
i se Încălzeşte răceala, aşa şi piatra aceea
căzând în a p j m ării o a făcut de s’a înfier­
M
bântat şi pentru fierberea aceea s'a topit
smoala corăbiilor celor protivnici şi toţi
s'au cufundat întru adânc, numai trei co-
răsii rămânând pentru ioştiinţure. Şi putea
să vadă cineva grămezile morţilor cari ză­
ceau lepădaţi afară pe la toate ostroavele,
ţărmurile, limanurile şi lân u rile mării. Deci m
nişte isprăvi ca acestea să se spuie şl altor m
popoare, precum zice Psalmistul şi toată
gura creştinească să caute cuvânt sfinţit:
l’u. Doamne, ai sfărâmat capetele balauri­
lor în apă şi spre aceasta să se adaoge cu
lu arj glas şi câalarea Israilitenilor cea de
la ieşire; Să căutăm Domnului, căci cu slavă
s'a preislăvit. Până la acest cuvânt viind
şi privind ia înălţimea minunilor cclur prea
slăvite ale lui Dumnezeu şi Stăpânului şi
ale singurei Preacuratei, de Dumnezeu Nâs-
căloarei, rămâa fără glas de spaimă şi nu
pot a afia cuvinte asemenea lucrurilor ce
s'au făcut. Că ce limbă împodobită vor­
bitoare va putea lăuda după vreiloicie pe
Fecioare do Dumnezeu Născătoare? Sau
în chip va slăvi cum se cuvine prea slăvit
darul ei, eau va putea preaslăvi izvorul
milostivirii ei, sa'i va aduce ei mulţumită?
Că 80 cade nouă cu faptele să aducem
mulţumiiă Maicîî lui Dumnezeu ; că de
aceslea se veseleşte şi ea singură şi Fiul
ei, mai mult decât de fluiere şi de o.’^gane
I şi
836 •eg IS T O R IK O E F 0 L 0 8
de _cântftrile ce!e m iziccşti, care sunt
u
H precum zicem, drogostea cea iieliaţariiu‘&,
H care este capul legii ti ul profeţilor, iubi­
H rea de fraţi cca nes-himbată, milostenia cea
fărft de întoarcere, fecioria cea dumneze-
eaBcă, căsătoria cca după le^c, ciirâţia cea
fără de priliuiiă, dreptatea cca stătătoare,
vitpjia cea dapro lege asupia pulttlor, gân­
dul c‘el tocniit după voia lui Dumnezeu,
milostivirea cea l'arâ strâmljălate, inlrânart-a
H fără trufie, smerenia cea cu bună umilinţă,
incâ şi vie<iţa cea fără priliauă, naravul cel
n kk
drept, obiceiul cel snerit, mintea cea cu
H
n buna pricepeie, (jura ceea ce grăeşte cele
H bune, limba care laudă pe Dumaezeu, o*
W chiul cel ce nu se uită la curvie, mâinile
n cele nejefuitoai e. picioarele cele negrabnice
H Kn
spre râu, mânia nu cea dobitocească şi
H
care trage gâiidiirile priTi repcjunile ne­
n
n buniei şi altele, cu care omul cel l'.icut
după cbipul Iul Dumnezeu Sri este împreu­
H nat cu Dumnezeu, se impodobeş e ca şi cu o
podoaba de raiJt preţ şi frumoasă. Cu de
H A"
acest fel de îa[)te bune ko cade nouă să
mulţumim Născătoarei de Dumnezeu, pentru
că aşa au zis cei înţelepţi, ca mulţumită
H din fapte, iară nu din cuvitite se face, Jusii
n d'} vreme co neputinţa firii noastre !ji zu-
n ticnirea gândiilui, ne f«ce pe noi lenevi
spre ostPucaU fugitelor bune i«i încet ne a-
«
tingem de dânsa, cum nin zice, cu vârful
degetului, pontiu aceasta spre dare do
mulţumită cea datornică lipsă avem. Deci,
¥Hi măcar şi cuvinte de cântări să aducem ţi
Inaiţâod glasurile noastre şi mintea ridicân-
du-ne, a^a sft zicem cu slrigare ; Tu dară,
o, Stăpănâ, de Dumnezeu Nascătoare. ca
fv - i
cceace ai din fire iubire de oameni, n'ai
părăsit apnrArd, neamul nostru cel creş­
IM tinesc, ra o Muică iubitoare de fii icupre-
n unfi şi milostivă u incă pururea ne dărueţti
nouă facerile de bine. mântuindu-ne, acope-
lindu-ne, păzndu-ne, din nuvoi slobozin-
du-ne şi din primejdii izbâviiidu-ne. Deci.
noi pentru aceasta muiţumiui ţie şi măr-
turisim darul, nu lăinuim facerile de bine.
lăudftm cu marc glas minunile laie. ajutorul
tău preaslăvini, purtarea de grijă pentru noi
^ o slăvim, folosinţa la o sluvim, pre tine. Ajutâ-
toare de bine, făcătoire te avem, milostivirea
ta o vestim şi pomenind darurile tale cele
1 2 mari, ce si făcut nouă până acum şi din câte
primejdii ne-am izbăvit prin tine, aceste
g ^.
cântări de mulţumită ca o dntorie aducem
ţie, Qu doară că suntem vrednici l'aceiii
tale de bine. Insă iubcţtc le si le primc!;(c îrt
ca dela nişte prunci c p nu pot griii. Că ^
pentru acestfl necazuri de acum, csrp ne ^
Bcârbes; pe noi, cercm ajutorul tău od ^
grabnic f^i hh t;ebuei;te folosiuţu t a ; Blii^'ă ^
smiotelele cele ce sunt intre n o i; risijjc^te jfiţ
norul şi intunerecul, caio ne inconjoaiă [ ro fCit
noi, cu care ca iotr’uo războiu de Doapto
suntem răniţi şi mai ales zicând : ca s-i ci]m h*»
am îi iară de minte, ne mâncăm trupurile
noai^tre, nucuuoscând rudeniile, iiici găiidii>(i
de cei do uu neam cu noi. îjiunele ca a u-n
cestea Îndrăznim a îace, noi care ne-um
învrednicit a avea un Duh, pe Hristos unul, h*t
o credinţă, uu botez, o biserica şi acclea^i kik
taine. Ci ca să nu tindem cuvănltil mult>
pentru aceasta ne rugam milostivirii tale,
IVeasfântu stapâua, ca iia luăm poporul Iau icn
şi moştenirea ta indurările tale. Şi fii ru-
gdtoare către Dumnezeul nostru. Cel ce S'a
născut din tine, ca să ne ajute nouă să nu
pieriQi doiol uc scobia pe n<a diu
i-j;)itele ccle ce nu ec pot vindeca. Vezi, un
iStapâna, cu câte lacrimi no udam; deci, le
milostive?ti> iji nu ne lepada pre noi pâua
ill sQ rjit. Pt^QU'u ce, Impăruteu&ă, iuturci
faţa ta dela noi ţi uiţi neputinţa noaslră ^
şi iatristarea? Risipeifte frica şi spaima care ^
vine asupra noastră; alineiizu mânia lui h-<t
Djmnezeu <;aro s'a pornit asupra noastră
şi pieidert^a noastră o potoleşte şi împe­
recherile carc sunt intre noi şi zâivile le
xn
impacu şt dă liniţte şi pace robilor tai. Că ^
spre multe f.icerile tale dc bine şi aceslcu
adăogând, vesUni totdeauna minunile tulc. «ir
Şi până aicea înotând, slobozind vetrele
cuvântului, să stăm in limanul cel tare al a n
tăcerii. Şi câ'.d ne adunăm, iarăşi să facem ^
pomenire do acestea, ca sa nu ne arătăm
necunoscături de f.iceroa de bine a Stăpânei; frt
nici să facem bunătăţi prin fapte numai şi fftf
leneşi fiind prin cuvinte 6ă aducem mulţu- ft"**
mită, că dobânda iarăşi la noi se va întoarce.
icn
Că do vom fi mulţămitori pentru cele ce a
fătjut spre noi, mare nădejde vom găti nouă f(n
spre cele co vor să fie şt vom dobândi bu­
nătăţile cele ce nu se pot spune, prin darul
şi prin iubirea de oameni a Domuului nostru un
li.sus IlristoR, l'aruia se cu .in e slăva şi pu­ Rtt
terea, cinstea şi inchinăciunca, acum şi pu
rurea şi in vocii \ecilor. Amin.
¥¥.
u
u

¥¥i u

«
Mi H
U
u
¥if u
u
u
M
Vi TiPIC DIN CAPETELE LUI MARCO u

Cum ae câaiâ in SI şl .Marele F o il Im p rc m â cu Triodul slujba sfinţilor, înainte

w
Mif Serbarea, Serbarea dup6 Serbarea Intâinpliifirii Domnului ţi Burei Vestiri a
Preashatel U - Dumnezeu Nâsctttoarei. cAnd şi io care zi ee vorlnlâm pla.
u
hiţ
Vi Cade-se a şti; U Vecernia mare s u h irile învierii 4,
Vi alo Triodului 8 şi ale inainte-scrbării îl Sla­
Vi vii.,. a Triodului, Şi acum... a Născătoarei
T 'Je ae vor Întâmpla efioţll Irfcl lerHrhi In
lllasului. U
^ Duminica vameşului, eau a fiului celui
Vi
pierdut, eau a iâsalulul de c a n e l a L ihe Stihirileinainte-seibării, Slihoav-
Vi na Vecerniei, Slavă- , a Triodului, Şi acum,-,
Căutăm toulă slujba lor Intru iot asemenea
Vi a io^inte-serbării.
ca a AflArii capului Sfiluiului loan ioainte
Vi l,a m h o a r v ă . SUbirile învierii, Slăvit...
Vi Mer{,Mtorului, precum vom arfita inainle.
vţ a Triodului, îji ucum... a ioalnte serbării.
De ne vur iotămpli sfinţii Trei Ierarhi In
Sâmbăta lâRatului de carne !/i biM cavântarţa p âin ilo r: T ro p a ru l' U
Vf Nlse-âtoare de Dumnezeu .. de trei ori. Fie
Vi Caotâm slujba lor Vineri mai înainte toaift,
Vi numele Domnului,-, de irci ori şi ceiire-
nescbinibjtă, U
Vi liir unde im soi face priveghere Duniiiicca, U
VI De vor iutâmpla slinlii Trol luraiii, l^uni sau (lupă: Acum slobozpşte,.. Troparul Invifrii, M
Vi M a rt‘, pau J o i, Io SAmbâlQ b rânzei Slavă,.. Şl acum... Troparul iiiaiote-serbării.
Vi m
Vi Caotâci ea şl Aflarea ciostituiul cap al .Mer­ La Dapa-einare După Tatăl nostru,., 21- u
Vi gătorului înainte, întru toate aGemcnea. ccni Condacul inainte-seibfirii. Slavi... f^i
Vi acum.,, al Triodului.
Vi De se vor întâmpla hfioln Trei Ierarhi,
Vi Miercuri sau Viueri. In sâpt&măna brânzei La U tre n ie . i.a Dumnozeu este Domnul...
V^ Troparul lo vitrii de două ori. Slav ă. Şi
Vi Câiitftm slujba lor Maiţi, sau Jo i Intracccai;! acum - al înainte-seibăril i<l ce’ela te până
Vi ft;^l)tămuuLi a brânzei.
Vi la ( anon. Canonul învierii cu Irmosul pe
4, al Născătoarei de Dumnezeu pe două,
î. l ® GaJm9
. (S)GD0 G9Q (SaAa)G,ăA90
aA* ^ GD h1 luainte-.'^erbării pe 4 şi al Triodului
Vi pe 4- Cttlavasia Frjznicului. U

Vf Cadese a şti; Ia ră de e s le In D u m io ic a lă sa tu lu i de carn e

Vi
Dc se va întâmpla ioaiote serbarea iotâm- Canonul învierii pe 4, al inainte-serbîirii
^ pi..Arii Domnului In Dumloica vam^^ţulul şl pe 4, ale Triodului pe G- Citavasia Trio­
B fariseului, sau a fiului celui pierdut, eau dului, După :i căutare, Condacul înaintc- IU*
^ a lâ^utuiui de carne, sau a i&eatulul de hr&nzfi: serbârii, Icosul şi Sedelna Triodului de
două ori, Sljvt\... Şi acum,., a ioainte-ser-
'vAmbitA Is Vecernia m irt Stihirlie după barii. După G c/intare, Condacul ţi Icosul
ol)icciu. Triodului. La Cântarea fl, cântăm: Ceea ce
Vt
:£ !
 ţw
•OS TIPIC
§ 0*

e?ti niai cinstită... Luminflnda învierii, Sla­ Irmosul pe 8 ş' a ’ Sfântului pp 4, Iar unde u
vă... a Triudului, Şi a c u m . . a iD a in te - s e rb ă ril. vine Tricântarea, cetim Canonul înainte ser­
u
La Luutie : Silhirile lavierii 5 şi trei din bării cu Irmosul pe 4 şi ale Sfanţului 3 u
Triod cu prlpelele lor. Stihuri pe două şl din Triod 8 , Catavasia
W Triodului. După Cântarea 3, Condacul, Icosul
U M dp P 8to In Diimlalc» Ifisatului de caruo.
şi Sedelna Sfântului. Slavă,., Şi acum., a
»du a lăsttuliil dc hrăo?.fi' u
iîiainte serbării. După a 6 -a Cântare, Conda­
m Cântăm Stiiiirile Icvierii 1, ale Triodului cul şi Icosul Inaintc-serbării, După a 9-a
4, cu piipoleie lui. Slava,,, a Triodulii), Şi Cântare, Luminânda Sfântului, Slavă... Şi u
a c u m ,. I’n a bine cuvflntată e^ti... Doxo- acum.., a Inainte-serbărli.
W
kH logia mare. Troparul învierii, Ectenia şi
l a •VfiAoaindî.'jijioniela Triodului, de două
-ÎH^ Apolisul. Apoi Slavă.., 31 acum.,. Slihira Evan- ori şi Mucenica, Slavă... Şi acum., aînainte-
eheliei. Ceasul iutâiu in pridvor. ^ C eusuri:
serbărli, D upâ: Bine este a n e mărturisi..
W Troparul învierii, Slavft... a ÎKaiDtea-seibSîii,
şi după Sfinte Dumnezeule... Troparul Muce­
¥¥ Şi acum •• a Nâscăloarei Ceasurilor- Dupâ u
nicului, Slavă... Şi acum,,, a inainte-scrbării,
Sfinte DumnczRule „ C o t dacul inainte-serbării
m
^i al Triodului, le schia>băm la inainto-peibărl^Sla
W
41^ vâ... al Mucenicului, Şi acum... a Născătoarei
La glasului pe 4 ,
L itt ir y h ie :Y e r ic \ r i\ e
Ceasului, DupS Sfinte Dumnezeule.., Condacul u
¥^ din Triod, cântarea 3, pe 4 şl ale Înainte
inainte-serbfrii,
41^ serbării. Cântarea R, pe 4, D ip ă Ieşire,
*4? Troparul luvierii şi al loaiate serbării- i a L U u rg h it fe ric irile din Ciinoniil îna­
4i^ Sîavă... Condacul Triodului. Ş i acum,, al inte serbării. Cântarea 3 şi a Mucenicului
¥^ înainte-Priizuuirii. Cântarea 6 . După e^ire, Troparul Inainte-
W
serb^rii şi al hramului Sfântului şi fll Muce­
yj/>
nicului. Apoi Condacul hramului Sfântului,
U
W Slavă.,, al Mucenicului, Şi acu m ., al irainte-
U
4(4^ I). I)i> so va IntAmpIa Inaiatc-eerbarca In serbării.
tăiiipin/lrii Domnului In Sâmbăta IfiNutului u
W de carne:
ViAh
Wf
Cântăm slujba inainte-eerbării mai inaiole C De se va iatAnplv InHiato-serbarea Intâm
U
¥¥. Vineri iiitr'iiceeuifi Sî'iplămfins, împreună cu plaurii Domnului Micrcurt. sau Vtoeri
U
Sîinţii K ir şi loan şi a Sfântului Trifon. in sAptărnâna brânzei: u
P e se VA IiitAmpla Înainte ^erburt-a Inlâm^i u
Mfirt!. si’aiis i n a i r i t e - s c r b i ' r i i î-i ţ i
u
D ă rii Domnului L' n i, s»u Marţi. §uu «hii hi
¥^ ale Sfântului 3, Siuvit.. n Sfântului, şi acum ,• u
aăpiâmâna brânzei:
¥^
fi i n f l i i i t e S L i b i i r i i .
« u
<W Stitjirile inainte-s^rbfirli 8 , ale sfântului 8 , La S lih o a in ă . siihiraTrioduluidcdouăori
S l a v ă , a Sfântult i. Şi acum .. a inainle ser-
şi ,VIuceiiica, cu pripelile cele obiîinulte.
H bnrii. Siilioavna Tricilului, Idiouiela de două u
Slavă,.. Şi acum,,, a iuaiute scrburil. Dupâ
oi'l şi Muconica, Slavă,-, şi acum., aioainte- u
¥^ Sfinte Dumnezeule.. Troparul St,;iitului, Sla­ u
^H( serbării. Dapn Sfinte Dumnezeule... Troparul vă... Şi acum... a înainte-serbării- Ectenia, ■
’> yji
¥^ Sfântului. Slavă-.- Şi acu m ,. a inainte'serbârii metauii mari şi Apolisul. u
H L a f h i n i l c in i t T f ^ , ,
' Dupâ Cade-ee cu ade­ [)/ip(i-clriarc rctim oca mare. dc’n l’«a’mul 4
«
¥M. vărat... Condacul iuainte-serbării.
C^nil aiti strigat i-u,..
i ' i H re v ie . Dumuezeu este Domnul. 1/1 .a re
o!nt>im irlcan laro a Triodului,
¥^ dH la Utrenie, una ^la:3Ul al <2-1* a, Iraioe
Troparul inaint^ serbării de două ori- Slavă ,
H
M¥. a Sfântului, şi acum . a Inainte-ficrbfiril, Frr* piatra credinţei.
5^ Dapă intilia Catismă. Ectenia şi Sedelna iHjpă Sfinte Dumnezeule - i oudacnl ina-
inuinto-serbării. După a doua Oatisniă, Se- iiitc-sorl>ării si trei metiinii mari şi ru;f::t-iim(^a
deliju TrioduIui. CiiDouul iuainte-serbării cu jjl t>blş!iiiitul Apolis.
JHf
■:ţ<:5
 n is ( \ l’HrRl.K LUI MAIU’O 839
w? «S ?rO*

¥Jf l.n r t t f w f Piimnczeu este Domnul...
Troparul !na'nte serbririi de dnuft ori.Slavfi...
iHf
a Sfântului, Şi acum... a inHinte*serh?irii.
« I)ipăintâinCiilI.'nii\, Sedclna injiinte-serbarii.
Diipft a doua Citismit. Sedelna Triodulii'
lix
de doiiă o r l, Slavft... şi e c i m ,. a Cnnii-
ku
Nft^cătoarel. Canoniil înaintc-Sfrbftrii ru Ir ­
mosul pe fî, din Minelu pe 4 şi al Trindiiiiii
pe 4, Iar când vine I ricântarca. rântftm
W Ciinonul inaintc-seibării cu Trn cpuI pe 4.
kJf tiin Mineiu 3, pe 2 şl din Trîod S. După T r •
hM
p<1n(are, Conda«ul Ffântului ei Sedelna lui,
Sinvii,,. Si a'Mim... a înîtinte-SPrhSrii. D iirn fi
Cântare, Cnndanil ţi lorsiil înainto-serlDitrii,
kM DiipS 9 ^ânîare, LuminAn ?aSfân1ii!iit,Sldva-.
kif Şi acum... a inainte-Bcrbitrii.
kM
La Stihoaini^ Stihira Tfîodului de doiifi
W ori şi M u ce n ira ; Slavă ..Ş i acum... alnainfe-
kH
serbării: Ectenia.trei metarii mori ‘>i CenRiil
k3t
kH intftiu fVdswn Tmparul inainte-seibiirit-
kH Slavă... a Sântului, Şi acum... a Născâtoarei
kSf Ceasurilor. Diipfi Sîinto Dumnezeule, . Conda-
U3t cul Itiiinfe-sprbării DupA: Ceea re e^tl mai
kH cinstită.., trei metanii muri şi Apolisul, apoi
Iiitia în pridvor.
W Asemenea şi la celelalte Ceasuri. Troparul
M? înainte serbării şi al Sfântcjui. La c e îs r l fi
obişnuitul Tropar şi Paremia, Pupă Sfinte
It-Î# numnez^ţule... Condaeul Inainte-serbării ?i ia
IfJf
fiecare ceas câte trei metanii mari. Iară
w#
Vecernia Praznicului se faee la vremea ei.
w zilei şi a P,\rinţilor precum s'a ar;tat.
IkJ; D.‘ v.^ lntâm,tla iniiiit** serba-ea lo-
W 'ă’npinftrii Dooinu'ui in 5^ml>ata lăsatului
de brftnzH
ricim... Şi După Sfinte Dumnezeule... Cun
dacul Pfirinliior, Slavfl,., Şi acum , al Ina-
inte-serbăril.
f.n t 'tm iie Troparul Inainte-serbării, de
doua ori. Slavă,., al Părinţilor, Şi acum ..
al inainte-sorb^rii. Dapă Catismc, amândouă
Sedelnele Părinţilor, Sla\ă.., Şi acum. a
inainte-serbăril. Canonul loainle-seibârii cu
Irmosul pe B ş ia l Părinţilor pe 8 . Catavasie:
Iruosul Triodului.
Iară Cântarea 2, Irmosul Triodului il cân­
tăm O'latîi şi pe urmă iar acoperim cu a-
cel Irmos După Tricântare, Condacul şi Ico­
sul Iniinte-serbării, şl Sedelna l^ărinţ lor
Slavfl,,. Şi acum... a inainle-s<’rbării Du^â
(i Cântai e, Condacul şl Icosul Părinţilor. Lu-
minânda Părinţilor, S la v a .. şi acum... a
ioainte-serbării.
l.ii Luiult stihirile Părinţilor pe 4. Slavă...
a Părinţilor Şi acum... a inainte-seibării.
Doxologia mare şi celelalte ale Utreniei.
L't Ceasiiri, Troparelehiainte-serbfirii, Slavă
a Părinţilor, Şi acum... a Născătoarei ceasu­
rilor, Condacul inainte-serbării şi al 1’arlr.ţi-
lo!', Io ziucm sciiimbăodu-le.
L<t Lilurţjhie Fericirile tuaiule serbării,
Căntarea 3 |)e 4 şi a Părinţilor. Cânlarta ti
pe 4. D jp ă Ieşire, Troparul îaaiute-scibfii'ii
şi al Păpiuţilor, Slavă... Condat.‘ul Părinţilor
Şi acum... al inainte-serbăiii. Slujba toată a
Iară slujba Sfântului Tcifon, se puoe la
După-cinare.

.voro C'aiiiw /j rdnilului , r»

La Doamne stri-
kJf gat-am... punem stihirile pe G. a ale inainte-
kJf st-rbaril 3 şi ■le Pflrinţ lor din Trind 3, Sla­
kif vă,.. a Fftrluţilor. Şi acum... a NiUcătoiirel M
'<'t’uhiVil bl \
't’ccnnH rm viii/I t^tihirile
it^ glasului do râod. leţire, Paremia Triodului
kl/ lnvi-»rii ale «laşului. 4. Slavă., şi acum... a
iji Prochimenul Să nSdftjduească Israil spre
W Praznicului. L i Stihoavnă, o Slib iră a învierii
W Domnul...
şi trei ale Praznicului, ale StiLoavnei Vecer­
I<j Slihoiinul j(ii(j,||Q|a’lYiofjiiiuj
niei cei mari, cu Pripelile lor, Slavă . Şi
uri şi .Mucenica, Slavă... a Părinţilor, Şi acum... a Prazniculu i: Trop rul Învierii,
iţ^ acum., a hainte-serbSrii, Dupi'i Acum sloho- Slavă.. Şi ac'.m .. a Praznicului.
7 i'«te.. Trojiarul Părinţilor, Slava .. Şi acum...
f»w y ,r r n m im ,m | a D„anme strigat arn .
al iiiaiote-Borbarli.
kv Stilurile In .le rii ale g;jasiilui din Triod
U i U up tl e in a r f
W Diîpă Ciidc SC 8i te f 2- ţi ale Pi'ozuiciilui 4.
kif
it m f .
 r’i

840 •0§ TIPIC got u

IfiPă de este in Duminica lăsatului de carne: nicului 4. cu Pripelile Praznicului; Slavă,,

Stihirile învierii 3. din T rlrd 4 !ji ale Praz­ a Praznicului, Şl acum... Prea binecuvântată ^
nicului 'A, Slavi... a Trioduiui, acum-. a eşti...
MM Praznicului. Ieşire şi Pareraiile Praznicului,
trei. D e e s te In D u m t o lc a Ifis a tu tu i d e c a r n e ,

La Laude. Slihirile Învierii 4 si ale Praz­ U

La S tihoavnd: Slih irile învierii, Slavâ . a u
ky Trioduiui. I>i acum... a Praznicului, la bine- nicului 4, cu Pripelele Praznicului, Dupi\
fn¥ cuvâniareu pâinilor, Troparul Praznicului de sfârşitul Stihirili r Praznicului, ziccin s 'iii:
W Scoală te Doamne, Dumnezeul mf'U.. şi cân-
trei ori .Şi cetire de trimiterile Apostolilor.
tăm Idiomela Trio'iului, glas 8 : D a n iil Pro- ^
kit
[a r u n d e o u ee la c e P r iv c g b e r o d u p ă : fe t u l.. Slavs,., glasul 1 : Mai înainte s'i ne ^
MU
k^ curăţim friţilor... Şi acu m .. Prea binecu
Acum slobozeşte... Troparul învierii, S la v ă ..
41^ vânlată e ş ti.,
Şi acum .. al Praznicului. U
M¥
De (ste in Dumiuira lăsatului de bi/inzâ ;
La U upă-cinare: Uup& Sfinte Dumne­
kSf zeule-.. Condacul Trioduiui, Sla\fl... Şi acum., La Laude cllntăm ca sri io Duminica lăsa­
kH
al Praznicului. tului de carnc, zicând Stihul: S'Ohlă-te
kH
k S i
Donmne, Dumnezeul meu., şl Minnie’a Trio- U
La Utrenie: La Dumnezeu cete Domnul... u
Vi duliii, glasul 0: A da»i dhi ro iu s'a isgomL.. u
kJf Troparul învierii de două ori, Slavă... Şi Slav^.,. glas ac e la şi: So,«)7-cr Şi a-
kH acum... al P r 8zr.icului. După Calltime, Seriel- num... Pre a binecuvântată flşii ,. Dnxologia
kH nele luMPrii cu ule Nascătoarii lor ţi cetire mare, Troparul învierii $i oMşnuiUil Apniis.
kn din tâlcul Kvacgheliei D u iiin icii vam eşulii La Litie în pridvor, Slavă,.. Şi acum.,, Slihira
ţi a fariseului Polieleul Praznicului şi tro­ u
kJf Kvangheijei şi Censul 1. Z,n Troparul
parele: Soborul iv g e r m . u
k^ învierii. Slavă,., al Praznicului. Şi acum... al
k¥ Născătoarei Ceasurilor. După Tatăl nostru,,,
De e s te U u m in ic ,! f it ilu l c e ltt) p ie r d u t,
kit
^ 8UU a lâ g a t u lu l d e c a r o e , « a u a l& s a tu lu i de zicem Condacul Prazniculi i şi al Trioduiui, ^
4i^ brA ază: Rcliimbându-Ie. ^
k-» La L itu rg h ie : Foricirile glasului pe 4,
kH Caniftm f:i al treilea P s a lm :
din Triod Cântarea pe 4 şi a Praznicului. ^
kH I/i râul Vavilonului...
W Cântarea fi pc I. La ieşire, stihul Prazni-
u
.\poi Pripelile Praznicului. Sedelnele Praz­ cu'ul, După aceasta Troparul învierii şi al
kH nicului. câie otiută şi cetirea PrHzuicului Prizn icu liii. Slavă... Condacu! Trioduiui, Şi u
kH Antifoanek* ^'las^uiui. Prochimenul Praznicu­ acum... al l’raznicnii;i Apostolul şi Evan­
kM
lui, Tootii suflarea... Evarg liel'a praznicului, ghelia, mai inhiiu a vilei şi aptii a l’raznicului.
MS
învierea lui tliiMos,.. Pta'Oiul fiU şi Stiliiia
Praznicului, ^ «I» ^ ^
U
kH Cidnoniil Inviejii cu Irmosul pe 4. ai
kn Trioduiui pe 4 iji al Praznicului pe 6 . Cata- O, De se va loiâiopla sărbătoarea Iclâm- ^
SiV
vasia Pi'ftznicului, Intr’amândouă rorurileim - piDLirii Domnului io Sâmbâta lâi^utuiui de
kM
preuDă. larft (!e este in Duminica lăsatului caro B . ^
W U
kH de carne, (a ro n u l liv ie r ii cu Irnioful rc
Slujba morţilor se cântă seiira şi dimi-
a»-v 4, al Trioduiui pe i> şi al l’n znicului pe
nenta în Sârabfita cp a trecut, sau in Jo ia ^
kH 4. După tr ii Cântare. Condacul, Icosul ţi
kM Sedelna T rio d u iu i: Slavft... î?i acum... a
lăsatului de c a rn e , iară Samh,^t!l se cântă ^
*■» numai slujba Prazaioului toată neschimbată
Praznicului. După G Cântare. Condacul sji
kH
Icosul Praznicului şi cttim Siraxaru l. l.a
U
kn Cântarea 9, cflDtfim: Ceea ce e^li mai cins- u
tilă... L'înrnânda Învierii, Slavă... a Trio-
E. D e se va in t& m p la s ă r b f t io a r r a în t â m ­
dului, Şi acum.., a Praznicului.
p in ă r ii D u m ii u lu l . Luni sau M a rti, aau Jo i
k ii Lu Laxult Stihirile în vierii i şi ale P ra z ­ 1q s ă p tă m & u a b r& n ze l
H
«§ DIN CAPETKLF LV\ MARCO §0. 841
u
îl S tu ra la Vecernia m ică. la Doamne lui, Prochimenul zilei şi Paremia. Apoi I^ro- u
strigat-am,,, Stihirile Prazuicului pe 4. Slavă... chimenul :
Şi acum... a PrazQicului.
Să nădăjduiască Israil ppre Domnul...
La i^tihvarna Idiomela Triodului de două u
ori şi Mucenica, Slavă... Şi acum... a P a z ­ I,n W h oan i^ : Idiomela Triodului de douji itiî
nicului. Troparul Praznicului, Ectenia şi A- ori şi Martirica Slavă.,. Şi acum... a Prazni­ u
poligul. cului, Troparul Praznicului şi Apolisul.

La Veaeinia mare f i Iu U lnuiie Se iJo «e va mtfiiifila tutâmpiiurea DomDu'ui u

pune toată slujba Praznicuiui Deschimbală, in Lunea brânzei
u
precum mai înainte s'a arătat la rând pen- Tric.ânlarea Utreniei o cântăm Duminică
4i^
trucă Triodul cu Praznicul nu ee cântă la După-cinare. Iar Idiomela Triodului a zilei, u
ori in ce zi s'ar intâmpla ia săptămâna cea de dimineaţă, o cântăm în Praznic la
brâQ^iei. afară de Sân bâtă %i Duminică; u
Slavă... a Laudelor.
numai S tiU iia zilei, ce se cântă la Vecernia
mică precum am arStfit; iară Canonul şi Tri- De Câte iDtuuipinnrea I'omnului. in .Maitia
u
cântarea le cântăm mai înainte. brânzei: u

Iar unde ou se face Privegliere, nici Ve<*er- Tcicântirea cea de Marţi a Utreniei o u
nia m ic ă ; cântăm Miercuri lu Dupfi-cinare,iar Idiomela
4H$ Triodului, a Utreniei o cântăm in Praznic
Cântăm la Vecernia mare toate ale Praz­ la Slavâ... l;i Laude,
nicului, iară la Stihoavnă, Slavă... Idiomela u
Triodului, Şi acum... a Praznicului La Laude De oste iLtânipinaria Domnului in .Ioin
41^
după Stihirile Praznicului, Slavă... aTriodului, brânzei; u
u
Idiomela zilei, Şi acum... a Praznicului. Tricântarea de .loi o cântăm in Maitia u
La f^pasvri şi la L U uriihie: Slujba toată brânzei la După-cinare. u
a Prazn icu lu i, iar Apostolul zilei şi Evan ­ De eKto IiitâuipiDarea Domnului io Viuercs u
m ghelia le cetim mai înainte. brânzei'
u
CdQOQul şi Ti-icântarea de Vineri le rânlfim
in Miercurea iDi-ânzei la Dupâ-cinarc.
*« u
H De se va Întâmpla săriifitORrca Intâm-
u
plfiării [>omnuIui Miercuri sau Vineri In
Răptâmâna brânzei: L. Iară de va intampia Kărbătoaica În­ u
tâmpinării Domnului in Sâmbăta lă­
La Vecernia mică, la cea mare şi la
>*H satului de br&rză
*« Utrenie, se pune toată slujba Praznicului
precum am arătat în Lunea brânzei nes- Vineri seara la V ccern ia mică, Stihirile u
cliimbat; şi se Ifac la sfârşitul Utreniei, Praznicului, pe 4, Slavă .. Şi acum... a Praz­ u
Vecerniei şi la toate Ceasurile câte trei nicului, Prochimenul şi Paremia zilei şi după
u
metanii mari. La Ceasuri zicem Troparul şi Paremie, Prochimen : Să riăfldjdîdafică Israil
Cundacul Praznicului, la Ceasul li, se zice T ro­ spre Domnul-. u
parul Paremiei şi se ceteşte Paremia. lara u
Lu S lih o a ru â Idiomela zilei de două ori u
1/turgiiia sd face a iui Gură-de-Aur la vre­
şl Muccnica. Slavă... Şi ncuni-., a Praznicului.
¥ i mea ei- Vecernia o cântăm ca şi in toate
Troparul Praznicului şi Apolisul.
zilele, după obişnuitul Pialm , Catisma rân­
dului. Iar unde se va fi făcut Priveght're, Lii VfferpiH m or( Câ ităm I-’erloit băr­
ii^
Catismă nu citim ; ci după obişnuitul Psalm, batul.., Autifonul iulâiu. La Doamne stripat-
lâDtăm: Doamne strigat-am Apoi Stiiiirlie a m .. puuem Stihirile pc UI şi cântăm Sti­
Praznicului 3 şi ale Sfântului Simeon 13; hirile Praznicului 0 ţi a e Pării;tilor4, Siavă... u
4H( Slî'.vă,,. a Sfântului, Şi acum... a Praznicu­ fi Părinţilor, şi acu m .. a Praznlculus ieşire,
¥H
5ţc:
MM
842 TH’i r §«•
kH u
Prochimenul ziloi ?i Prircm iilc Praznif^nlui, dacul Părinţilor, Şl acum... Condacul Pruz-
La Litie Stiliiri'e Praznicului. Slavă... tji a- nijului. Prochimen, Aoostolul. Evanghelia şl I i i
ciim a Praznicului. Cliinonlcui întâiu «ic Praznicului şi apoi ale
Părinţilor.
!.a Slihofti n d gtjijîpjje Praznicului, Slavă...
a Părinţilor, Şi acum... a Praznicului.
m 1/1 binmindnfaren p/Vnilor: Ţpopfirul
k3$ Praznicului de dou?l ori şi al Părinţilor odată 1. I) j 89 vd latâmpia sArbiti)area Iniămpl-
şi celire a Praznicului. nării DomDu'ui LUQi totâ â săptămână &
postului:
lu n t de )iu at‘ face h 'i i fy h e re : ('âiităra
«?
w? la Vecernia mare toate dupre rum s’au scris Slu jb i toatA a Praznicului se cânţi In
«? mfli gus. Pro d iiiren u l iji P^rcmia zilei şi Duminica lăsatului de brânzi, dupft cum
Vi am arătat.
i ’r?isi Pro rliiin en u l: Sâ ti^dâjflucnt^fă /vro?7
im
¥^ spre Dnrnv7il., Apni Parfiuiile Pra/nioulni
kit StilîOhvna Praznicului, aro i Prir^ftln P ^ rirlI'
W lor: Cin^ lilăeslf îv a in ie a D o tn n n h ii tnooT-
UH
«?
fpn cvvioşilor l u i şi cânlăm Idioirfla 'rr: Cade-se a şti:
MuJţiwPO. câlupărUor... Slavfl,,, Idiomcla Trio-
*«
dului. Şi acum... a Praznicului.
De se va întâmpla stări^itui HArbăloarel In
W? La Utrenie Diin'upzcu esto Domnul...
a*« t&mplDârii Domnului Io Duminica fnilFPUlui
Troparul Prpznioului, do două ori, Slavă... sau a fiului pierdut, saua lăsatului de
a Părinţilor, Şi acum... a Praznicului. După CBnio:
^ Oatisme, Scdelneîe Praznicului şi retirea â
/,(« miCd La Doamne slrigat-
Praznicului. După Pnlioleu. Sedeina Praz-
kH am.. şl la Stihoavnâ, Stihirile Octoihulul
nicului. Ant'îonu’ 1 al glasului 4. Proclii-
după obiceiu.
kiţ men. Toată suflarea să laude pre Domnul...
^ Evanghelia Praznicului. Psalmul 5(1, Stihira U i Vertrnui m u r e : l î Doamne strigat-
PrazQicTilui- am... Stihirile Învierii 4, din Tried 3 şi ale U
Praznicului 3.
MU: Canonul Praznicului cu Irmosul pe 8 !ji
al Părinţilor pe G: Chtavasia Pifznicului. larft de este in Duminira ifis:itnlui de cBrue
După 3 Cântare, Condacul, Icosul şi Se-
Stihirlle învierii 3, din Triod 4 şi ale
drlna Părinţilor de doiiă ori. Slavă... Şi a-
Praznicului 3. Slava,,, a Triodului, Şi acum., H i
cum.. a Praznicului. După fi Cântaie, Con-
k3t a Născătoarei glasului. La Litie : Stihirile
dicul Praznicului şi Icosul şi cetim Pro­
Praznicului/ale ţStihoavnei ce sunt de lând
logul. I,R Cân'RTf'fl a ro iia cântăm : Ceea ce
intru acea zi şi din Triod Stihirile de Ia
eşti mai cinstită Li)mirtânda Praznicului.
MM Slavă... a Părinţilor, Şi acum... a Praznicului. Laude Slavă... a Triodului, Şi acum... a
Praznicului. Stihoavna învierii, Slavă... a Tri­
W i a Laude ptihjri'e Praznicului îS şi iile
odului, Şi acum... a Praznicului
PărirtHor 3, .Slavă... a P f r ir ţ i’cr, Şi flcnm...
1,11 h in ic m n iiiiiiiu lu in iilo i Troparul
a PrPznicuUii. Doxoloşia mure. Troparul
N ăscăioarc de Dumnezeu, Fecioară-., de
Părinţilor, Slavă.. Si acum... a Praznicului. u
doiiâ ori şi al Praznicului odată şi cetire.
itH Ef'tpnia. Apolisul, obî.^nuita Litie In pridvor
Mi} şiC-’a s u ll. i- 'i*e o s u n , tj-oparul Praznicului 1,41 ( trnu< j Dumnezeu este Domnul...
Slavă,, a Piirinţilor, Şi acum.,, a Născăt'-ifirei Troparul în vierii de două ori. Slavă... Şi
Ceasurilor. După Tatftl rostru... Condacul acum al Praznicului. După Catisme, Sedel-
MM Praznicului.
MM ncle învierii cu ale Născătoarei lor şi cetire
M M Im lA furg tne . poricTlIe Praznicului, Cău­ din tâlcuirea Evangheliei. Apoi Polieleul.
¥M tarea ^ pe 4, şl a Părinţilcir, C .nta:oa fi Antifoanele, Prochimenul glasului, Evan­
kM pe 4 L'i I şire, Stihul Praznicului; Troparul ghelia învierii, învierea Iui Hristos... şi cele­
Praznicului şi al PArlaţ4or, .Siavă... Cou- lalte. Canonul învierii, cu Irmosul pe 4, al

n f u t
 vm.
Ǥ DIN CAPE IELE LI'I MARCO 843
kH -- ^
Nfiscfttoarel de D urnezeu pe 2, de la Tried La Doamne stripat-am.. Stihirile Pra 7 ni- ^
pe 4 şi al Praznicului pe 4, Catavasla Praz­ cuiul 3 şi ale Sfântului 3. Slavă... a Sfântu- ^
nicului. lui, (ieare, Şl acum... a Praznlf’u ln i; iară ^
Iară dt» enle jti Duminica IDsdtahii tie carne de nu are, Slavă... Şi acum... a Praznicului,

i n S(ih{n\\ h<X i()iompia de două ori. ^

CflDODul I( vierii pe 4, de la Triod pe 6
$i al Praznicului pe 4. Catavneia Triodului. Şi Mucenica. Slavă... a Sfântului, de este. Şl ^
k9 acum ., a Prazn icrlu i; iară de nu este. Sla- ^
După 3 Câniare. Condac şi Icosul Prazui-
hit cului, Sedelna Triodului, Sltsvă.. Şi acum... v ă ,. Şl acum... a Praznicului. Troparul Sfân-
*» a Praznicului. Dupa fi Cântare. Condacul lului, de este, Slavă... şi arum....a Prazniou- ^
¥9 şi Icosul Triodului. La 9 Cântare, câniăm ; Iul. Ectenia şi Apolisul- ^
kst
Ceea ce eţfli mal cinstită... Apoi Luminânda
MH La VlTeniepumnezeu este Domnul., va
Învierii, Slavfl.,, a Triodului, Şl acum... a
«? Troparul Praznicului do dnnîl ori. Slavă... al
k ii Praznicului.
Sfântului, de are, Şi acum... a Prazninilu?*
k3t
La L a u d s gtjjjjpjiţ, învierii 4 şi ale Praz­ Pupă Catîfmp. Fedelneb’ rrP7nifiilni. ^
k3i
nicului 4, Idioirele cu Pripelele lor. Cimonul Praznicului cu Irircsu l fp ?. al
ua Iară de este In Duminica Insalulul dc i^arnc Sfântului din M ireiu r e 4. isr nrde epfe.-5M(>
kn zicem şl Rilliur Trirântarea. cântăm Canonul Praznirnlui cu
Irmosul pe 4. din Minoiu trei Stihuri n^nfru U
kH
Scoaia-te Doa7n7iey Dumnezeul meu.. Ş i cân­ 2 si din Triod pe R. De are Sfântul Condpc
ft9
W tăm Idiomela Triodului, Slavă... altă Stlhiră si Icos. le zicem după 3 Cfintarp pi ?!pdelnft ^
W» tot a Triodului, Şl acu m .. Prea binecuvân­ Trioflnlui, care este PcrlPă după a doua Ca
tată eşti... tisn'ă. Slavă;., a Pfârtului, Si rci»m... a Praz- ^
Uf nloulul Papă R Ciîntarp. Condacul şl îcobu I
iHr de este to Dumiolca fariseului, sau
kSl
Praznicului. După 9 Cârtfirp, LumirrSnda
kH ft Fiului pierdut. V4
H3i Ci dupâ Stiliirlle Praznicului z îc ţm : Slavă., Praznicului, Slavă... a Sfântviui. Şi acum .. a ^
Praznicului; iară de nu are, Slavă... Şi acum,.-
a Triodului, Şi acum... Prea binecuvântată
kit a Praznicului. ^
k3i eşti. Doxologla mare. După Sficte Dumne­
kH zeule... nuniHi Troparul Învierii. Ecteniile, l.n L a n d r gtîhirîlo P raznloiiliii pp 4, ^
kH Apolisul şi obişnuita Litie in pridvor. Slavă.. StUioavna a aoelPiPFî z i'o ; S la v ă . , şi acrir...
k» Şl acu m .. Stihira Evangheliei şi Ceasul 1 a Praznicului. L a Stihoavră, Idiomela zilei
k^ l i i C fu su ri Troparul învierii, Slavă, t.l de dnuă ori şi Mncpnîra SInvă .. a Sfântului-
V!$
Praznicului, Şi acum .. al Născătoarei Ceasu­ de are. Şi acum... a Praznicului; ifiră de nu
il^ rilor. După Tbtal Lostru... zicem CoDducul este. Slavă... Şi acum... n Praznicului. Dnră
kV Triodului şi al Fi'tt:4aicului, sc'himbâodu-le Tatăl nostru.. Troprirul S ‘fintuluî. dc are.
Ui lAlurgIne pericirile glasului pe 4, Slavă... Şl acum... Prazniculiii, de nu
k^
kS din Triod Cântarea 6 pe 4 ţi a Praznicului. efîte, nuniai ^1 Praznicului. Durîi Rrfpnie. 5^
k^ Cântarea rândului pe 4 După Ieşire. Tro­ Ceasul 1. U fls u r i . Troparul P'flz rirn lri, 5^
V i parul învierii şi al Praznicului, Slh\ ă... Conda­ S:avă,,. a Sfftn'ului, Si aoum... a N<5f!Căfnfirei ^
k9 cul Triodului, Şi acum... Condacul Praznicului i Ceasurilor. După Sfinte Dumuczculp... zicem ^
k3i numai Condacul Prriznicului-
Prochimen. Apostolul şi Evanghelia zilei.
Dc va I fifArşitul sirbătoarci lutâmplnărn in
kH Sâmbăta lR!!ituliii <le carne
k^
4i^ Slujba dupâ-serbării se lasă şi căutăm I I)f se vn liitâujplH nfărşit' 1 sărbiitoarc ^
s’ujba Sâmbetei, a morţilor iniftrapinaril Domnului Miercuri, pau Vineri ^
kH în <*iptAmftna lirânze) ^

f De 8P va intâmpia sf^irjitul sSrbfttoarci Melauii nu îacem, numai la sfâi'şitul îie-

k^ Intămpiuăril Domnului Liaii eau Marţi. 8uu cărei Cântări, câte trei metanii mari. Seara:
Vi Jo i. to săpt&mâuH brâuzci' I j S Doamne strigatam... Stihiilîe Praznicului
Vi
kn 844 •» § TIPIC
si (iin M'nei a!e Sfân(iilui ;i, Slavă... a Sfân­
N
W tului. do Gste, ŞI aciiin... a Pra zn icu lu i; iarfi
Oo nu eete, S la v a .. J?i Hcum... a PrazQicuIui.
iWf
ha iS tihoam â ' Ifliomcia zilci de două on
ţi Mucenica, Slavă., a SfAntuiui, Şi acum...
a Praznicului; sau de nu ure, Slavă... Şi
acum... a Praznicului. Troparul Sfântului,
SlavS... a Sfântului, Şi acum... al Praznicului,
kH larft de nu are Sfântul, nuraai al Praznlcu-
•lui. Ectfnia, trei metanii mari şi Apolisul.
ilJ? ia IJiip ă ciuarea mar^ Cântăm de la
P.-JHlmiil a! 4-lea: Când am stricat eu... Ia care
kit cântâm Tricântarca Utreniei din Triod, cea
Vi
dintâi glas 2. Irm os: Prp pU ifra credh](ci..-
kii DiipA Sfinte Piimnezeule... Condacul Prazni­
k3$ cului; după: Ceea cp c^ti mai cinstită., trei
kit metanii mari şi la Apolis trei metanii mari,
MU Aş'jderea ^i la Miezororticfi. di’rfi; C e fa r e
kif
o^ti mai cin stită.. trei mcipnii mari.
kit La i t r c n i f Ls Dumnezeu este Domnul..
kit
Troparul Praznicului de doi ă ori. Slavă , a
4m;
Sfântului, Şl acutn.. a Praznicului; iară de
Vi
itH nu este. S lavă., Şi acum.,, a Prazicului. Dură
kH Cdtisme, S delnele Traznicului. Canonul Praz­
kH nicului cu Irmosul pe (5, din Mineiu al Sfân­
kit tului po 4 şi la Triod pe 1. Iar unde vine
kif Tricântarea, cânt'.m Canonul Pri.znictihii cu
fcV Irmosul pe 4 din Mineiu pe !?, dous Stihuri
pentru unul şi din Tiiod, pe S. După 'ă Cân­
tare. Condat u! Sfântului, tpoi Sedelna Tri-
odului. Slavă... a Sfântului, Şi acum... a Praz­
nicului. După f) Cântare, Condacul şi Icosul
JtV
Praznicului şi Prolopul. Pup?l î) Cântare, Lu-
4^
minfiniia Sfântului, de este; Slavă... Şi acum-,,
a Prazniculu i; isr de nu are Sfântul, zicem a
Praznicului de două ori.
La L<tudf Stiliirilo prosomice ale Prazul'
i^ii
kV cului pe 4, Stîlîoavna a aceleiaşi z ile ; Slavă ..
kJi Şi acum,., a Praznicului, I,a StihoavDă, Idio-
nicla zilei de două ori şi Mucenica, Sfavă...
JW#
a Sf.'intului. de are, Şi acum... a Praznicu
MJf
lu i; iar de nu are, Siav;\... ş i acum.,, a
k ii i’raznlcului. După Sfinte Dumnezeule... T ro­
kH parul Sfântului, de ure, Slavă... Şi acum... al
¥^ Priiznicului; iar d-' nu, numai al Praznicului,
ky
iM^cniu şi trei metanii muri. Lu Ceasul 1. Tro-
kif
[urul Praznicului, Slavă... al Sfântului, Şi
k ii a iim... al Născătoarei Ceasurilor. După Sfinte
kH l>u:nnpzLnile... Condacul Praznicului. La Ceea
kn ce Cili raiii ciastili... trt*i metanii iLari şi
n
§«i
rugăciunea şi cel det>ăvărşit Apolis. Aşijderea
şi la celelalte Ceasuri, Tropăi ul Praznicului
şi după Sfinte Dumnezeule .. Condacul Pruz-
nieilul. După Ceea ce eşti raai einst tă... tiei
metanii mari. La Ceasul 6 , Troparul Paremiei
şl Paremia, apoi Prochimen. După Ceasul al
noulea, cetim fericirile de grab fără cântare
şi celelalte. Miercuri seara, Stihirile Prazni­
cului trei şi din Mineiu ale Sfântului ti>ei.
Slavă.,. Şi acum.., a Praznicului; apoi Pro­
chimen şi Parem ia zilei. Stihoavna Triodului,
Idiomela zilei de două ori şi Mucenica, S la v ă ..
Şi acum... a Praznicului- După acestea Ec-
tenia, Milueşte-ne pre noi Dumnezenle . şi
trei metanii mari şi rugăciunea: Prea sfântă
Treime., şi Fie numele Domnului.,, de trei
ori, Psalm'il 33, Apolisul şi trei metanii mari-
^4^4^
K- Ue «e V8 iotfinplK ijfârţilul Bl^rbăloarei
întâmpinării Domnului In Sâmbăta lAâatulQl
de bi*fti!ză
Vineri seara, după Apolisul Ceasurilor În ­
cepem Vecernia şi după obişnuita Catismă,
Stihirile Praznicului 3 şi ale Părinţilor trei.
Slavă... a Părinţilor, Şl acum... a Praznicului.
Prochimenul şi Parem ia zilei, apoi; Invredni-
ceşte-ne Doamne în seara aceasti'..
La S lihuacnil Idiomela Triodului, Slavă...
H Părinţilor. Şl a c u m .. a Praznicului. Tropa­
rul Părinţilor, Slava ,, Şi acum., a Praznicu­
lui, E^tenia şi Apolisul. La După-cioarc,
Condacul Praznicului.
L\i (Kreiiie La Dumnezeu este Domnul.
Troparul Praznicului de două ori, S la v ă .. a u
Părinţilor, Şi acum... a Praznicului. După ÎHf
Catisme, Sedeiiieie Părinţilor de câto două
ori. Slavă -, şi acum. .a Praznicului şi cetirea
Praznicului sau a Părinţilor. Canonul Praz­
nicului cu Irmosul po ti şi al Părinţilor pe
8 , Catavasia Praznicului. După ?> Cânlare.
Condacul şi Icosul Praznicu'ui gi Sediina
Părinţilor de două ori, Slavă... Şi acum., a
Praznicu’ui. După t> Cântare, Condacul şi
Icosul Părinţilor. Lumiuânda Părinţilor, Sla­
vă .. Şi acum., a Praznicului.
[ai L n u d e Stihirile Prazniculni 3, Stitioavna
acelei zile şi ale Pă inţiicT 3- S la v ă .. a Pă­
rinţilor, Şi acum... a Praznicului. Doxologia
 845
H DIN C A P E T E L E l . l 'l M A R C O §(»>

mare, Troparul Părinţilor, Slavă... Şi acum... m

a Praznicului. Ectenia, Apolisul, obişnuita
H
Litie în pridvor şi Ceasul 1 . U i tenaurr. K. D e ae va în tâ m p la al&rşltul s ă rb âio a ro i ^
Troparul Praznicului, Slavă.., a Părinţilor, Şi în iâ m p ln ă r li D o m n u lu i în D u m in ic a farlflfiu- M
a c u m .. a Născătoarei Ceasurilor. Uup.i Tatăl Iu l sa u a îlu lu l p ie r d u t sau h lă iu t u lu i de ^
« nostru... Condai:ul Praznicului şi al Părinţilor ca rn e: ^
le zicem scblmbându-le.
Sâmbătă seara la Vecernia mică, S:ibirile ^
4Ht
f.a L itu rg h ie : Fericirile Praznicului, Cân­ învierii după obiceîu. La Stihoavnă, Stiliiia ^
H
În vierii şi ale Prazaiculai, SUhoavna' Vccer- ^
tarea rândului, pe 4, şi a Părinţilor, Cânta-
W nici cei mari.
lea 6 , pe 4. După Ieşire, Troparul Prazni­
4H(
cului. al Părinţilor şi al hramului Sfântului, I / i V c c ir n ia m a r f. La Doamne etrigut-am.., ^
apoi Condacul hramului Sfântului. Slavă... Stitiirile În vierii 3, ale Trlodului !5 şi a!c ^
Condacul Părinţilor, Şi acum... al Praznicu­ Praznicului cu cea de Slavft-,. 4, Slavă... a
lui, Apostolul şi Evanglielia, a zilei iji a Trlodului, Şi acum... a Născătoarei glasului,
Părinţilor. Iară de este hramul îatâmplnărli, ŞI acum ..
a Praznicului, L ilie : Stibirile Prazni- ^
cuiul şi ale Triodului cele de la Laude,
H alarâ d> Slavă, Slavă... a Triodului, Şi acum . ^
a Praznicului. în?
îHe
învăţătură S tih n a m ă Stihirile învierii, Slavfl... a ^
Trioiluliii, Şi acum., a Praznicului. La bine- Ş j
Pentru sărbătoarea litâm pinării Domnului, cuvântarea pâinilor, I'roparul: Nascăloatf'. ^
când in acea zi va îi întâmpinarea şi în ce de Dumnezeu... de doua ori şi al Prazuiculi.i. ^
4»^ zi va ti după-serbarea, sau sfârşitul ei. !,n U ire n if: La Dumnezeu este U um aul..
^H^ De 6e v& lu tâ m p la În tâ m p in a re a D u m u u lu i Iu Ti'oparul îuvierii ile douâ ori, Siavâ... ^i
D u m io ic a F iu lu i c e lu i p ie rd u t, sau L u d I, sau acum... al Praznicului. Dapă Catismc. bedfl-
M a rţ' In Bfipti^măna lA satu’u i de c a r n e : nule în vierii eu a Nascătoarei lor şi cetire.
i\poi oâulam Polieleul.
¥¥ Se sl.lrşeşte V in e ri In a ce a săptămână,
« Iată este in Dumincra Iiuliii pierdut, sau
Ia r do H6 v a in â m p la M ic r c u ii, 6>iu Jg i, sau
a lăsatului du brânză, Iu Polleleu:
V in eri, eau In S A m băta lă s a tu lu i ile c a rn e :
Cântam şi al treilea Pcsalm: La r ă u l Tari-
H Se sfârşeşte In Marţea brânzei- Ionului...
¥^ De este Io D u m in ic a lâB atului de c a rn e sau
D e e s te In D u m in e c a f a r is e u lu i
In liu n e a b r â n z e i.
Cfiotâni Fericiţi cei fără prihana, Tropare!o ^
Se Bfârşeşle Jo i în acea săptămână u brânzei. învierii şi celeliilte ale îa vlerii până la Caao'i. ^
H
Iar se va Int& m pia In M artia, bau M ie r­ C in o iu l învierii pe 4, al Triodului pe 4 îHt
ff, şl al Prazuicuiul pe O, Gatavasia Prazniiu-
c u r e a b r â n z e i.
liii. După 3 Gâtitare, Con lacul şl Icosul
H
Sâ sfârşeşte la Sâmbăta brânzei. Sedelna Triodului, Slavă... Şi acum. , a ^
n
n Ia ră de va fi J o i aau V in e ri, Bau S â m h ă tA lo Praznicului. D'ipă 6 Cântare, Cerdacul sşi ^
s ă p tă m â n a b r â n z e i. Icosul Praznicului. Luminânda învierii. Slavă...
a Triodului... Şi acum... a Praznicului. ^
H
Se sfârşeşte In Dumineca brânzei. La Itaude: Stihirile în vierii 4 şi ale Pruz- Jrt*
nicului cu cea de Slavă 4, Slavă... a Ti-iudu- ^
n
De 80 v a in tâ in p la in s ă Intâm pioar^ a Dom-
lui. Şi acum .. Pi’ea binecuvânlata e.‘jti
u u lu i Ui D uaiin iuH l&Butmuj de b r â n z ă :
n
1»?? Iară de este I d Dumioena lAsatului de brâiiză;
Atuncea după-serbare nu este.
 846 •OS
După Stihirile Praznicului, ziorni Stih: Scoa-
liVte Doamne, Dumnezeul meu... si cântam
Stilura zilei Irlioraelu Triodului. Slavă... altă
Slihirfi. Şi acum... Prea biisecuvântală eşti..-
Şi (Ijp â Apolis, Slavil... Şi acum,.. Stiliira
Evangheliei Ceasul 1. £(| Troparul
^ Inviorii, Slavă.- al Praznieuliii, Şi acum... al
Născătoarei Ceasarilor Dupd Tatăl Nostru..,
Condaeul Praznicului şi al Trioriului Pchim-
bându-le.
La LUuri/hir Ferifurile glasului f c 4,
dio Triod, Cfrntnrya 3 pe 4 sji a Praznicu
lui Căutarea 1), pe 4. După Ieşire, Tropa­
H rul învierii şi al Praznicului, Slavă... Con­
daeul Triodulni, Si acurn... al Praznicului,
Io Sâmbăta lasaliilui de carne, tiici Du-
H uiinică nu se facă sfârsfitiil seibării Inlfin'.-
pinăiii.
H Prochim en: Să Dădăjduească Israil spre itn
^ K. De se va Întâmpla sfârşitul serttărll In-
tâmpia&rii Domaului Mar^i, sau Ju l, io uăp
t&mftiiB brăQiei
Ssara la [)oamne j-lrigai-am... SUhirile
f ii Praznicului pe O Slavi... Si acum... a Praz­
nicului. La Stiiioavnă, Idiomela Triodului de
H
djuâ ori iji Muceaica, cu Stiliurile cele obiş­
¥fi nuite, S'avă... Şi acum... a Praznicului. T ro­
parul Prazoicutui. Ectenia şi A p o lisu l; iară
rAndaeala Slâutului, o cânlăui la dupsi-cinare
'fiii sau când va voi cel maro.
fîî
La U lr tn U : La Dumnezeu este Dom-
H iiul... Troparul Praznicului de 3 ori. După
H Sădelna lor de două ori, Slavă... Şi acum... jrt
H (,.’:iiisme, Sedelneie Praznicului. Canonul
^ Pi'azQlcului, cu Irmosul pe l4 Iar unde
v;ae Tdcântarea, cântăm al Praznicului cu
Irmosul pe G şi diu Triod pe 8 . După Tri-
^ cântare, Ssdeina Triodului cea după a doua
^ Catismâ, Slavă... Ş i acum... a Praznicului.
^ iiupâ (j Cântare, Condaeul şi Icosul Praz­
H nicului. La Cântarea 9, cântăm: Ceea ce eşti
n iii ciuititS,... Luminânda Praznicului de
două ori.
i a L a u d e . Stihirile Praznicului pe 4.
Slav.i., Şi acum... a Praznicului. La Sti-
n
hod\nâ; Idiomela zilei de două ori şl Mu­
cenica , Slavă... Şi acum... a Praznicului, Tro ­
parul Praznicului, Ectenia şi Apolisul.
TIPIC go*
11^
ha L itu tg h if: F’ericlrile Praznicului. Cân-
tarea n pe 8 . PupA Ieşire, Troparul Prazni- ^
cuiul, Slavfi... Şl acuQi... Condaeul Praznicu-
lui, Apostolul şi Evanghelia zilei Iară ^
Miercuri şl Vineri în săptămâna brânzei slâr- ^
şitul serbftrii întâmpinării nu se face. ^
î«
fin
ftn
K. 1)6 Bl! va întâmpla aîârşilul serbării iu-
fsn
tânipiiiAril Dumnulul l» Sâmbăta lăsatului dB
brânzii:
In Vinerea brânzei, seara la Doamne stri­
gat am ,. punem Stihirile pe 6 , ale Prazni­ irtî
cului 3, ale Părinţilor din Triod 3, Siavâ...
a Părinţilor, Şl acum... a Praznicului. Pro ­ fc^
(A
chimenul şi Pdremia zilei şl după aceasta
Domnul...
Ln Sfihr>avii^ . Idiomela Triodului de două
oii şi Mucenica. S.avă... a Părinţilor,Şi acum...
ftn
a Praznicului. După Acum slobozeşte...5idupă
Sfinte D im i 8zeule... Troparul Părinţilor, Sla-
vă,., Si acum .• a Praznicului.
it*
i n Ulrenw La Dumnezeu este Domnul... itn
Troparul Praznicului de două ori. Slavă... al
Părinţilor, Şi acum... al Praznicului. După
Cilisme. amândouă Sedelnele Praznicului ^
Cmonul Praznicului cu Irmosul pe 8 şi ai ^
Părinţilor pe 6 . C itavasia Praznicului. După ^
3 Cântare, C ondacil şi Icosul Părinţilor şi ^
a Praznicului. După 6 Cântare, Condaeul şi
Icosul Praznicului. La Cântarea 9, cânlăm: îsn
Ceea ce eşti mai Cinstită.. Luminânda Praz­
nicului, Slavă... a Părinţilor, Şi acum... a itn
Praznicului-
}tn
an
La Laud e : Stlbirile Praznicului 3 şi ale
Părinţilor 3, Slavă... a Părinţilor, Şi acum...
a Pk'aznicului. Doxologia mare - Troparul ^
Pârioţilor. Slavă.,. Şi acum,., a Praznicului.
obişnuita Litie în pridvor şi Ceasul 1. ^
i a iilu r y k ie : Fericirile Praznicului, Cân^
tarea 9 pc 4 şi a Părinţilor Cântarea 6 pe
4. Apostolul şi Evarghelia zilei ţi a Pâritţiicir.
 DIN C A P K T E L E L IIl MARCO
Cade-se a şti:
Hq I D(‘ so va iatâmpla Aflarea cloBtituIui
?3 Clip al Sîânlulul loan Inftlnlc-mprgfttorijl in
^ Duminica l[l«Htului i!e cam e sau a
SS lAi^atuIul Ou braszd :
Această sărbătoare se ioccpo din săptă­
mâna lăsatului de carne şi se suie până Marţi
a patra săptămâna dio postul mare.
H ^■imlnltă spnra Ui Vni-niiu m m } Slihi-
H rile învierii ale glasului, 4. !ji a Născătoarei
glasului. La Siiiioavoâ, o Sliliiră a învierii şi
Stihoavna laainle-mergâtorului.
H f{1lt
I.n V e nrv in m a n ; La Doamne strigat am ..
H Prologul L 'i i) Câatare, câm ăm ;
Stihirile la vierii ale glasului, 3, de la Tried
H Cfti m a i cinstită... Apoi Luminâuda lavieni, isn
4 şi alo Inainte-mergâtorului >k Iară de va fi
H Slavă... a lajiate-iujrgătorului, Şi acum... a îrtr
1q Duminica brânzei, cântam Stihirile luvie^
rii y, a lui Aaatolie 1, de la Tfiod 3 şi ale
H Sfântului 8 . Slavă... aTrloduIui, Şi acum... a
Născătoarei glasului- La Litie : SLliira b la­
H mului şi din Trlod, Stiiiiriie Laudelor, gla­
n
sul al ()-lea: Cugetând de ziua aceea... A
H
H doaa Siiiiira: O, ce ceas va fi atuacea...
Iară de csic In Du'iiiDlcB latentului de brânză
H Din Trlod intâia Stlhiră glas 5 : Vai m ie
A d a m a strigat cu jale... a doua SU hiiă:
H
Sosit-a vremea b u nd ldlilo r... Siavă... a iui
loan luainte-mergâtorul, Şi acum... a Trio-
n dului, SldVâ dola Litie.
H La S tih o m m ă : Stihirile Învierii, Slavă... a
H sit-a orenitui bund tălilo r... Şi acuiu... Prea ^
Inainte-mergătorului, glas 2; Prea cinstitul
vas... Şl acum... a Triodaiui,
H S£iuie Dauiiie^eule... Troparul lavierii, Ej- Kn
La hfnfirur^lvfnren p d ir iflo r . T ro p a ru l:
n A'âsoâtoare de Dumnezeu, Fecioară... de trei
n
ori Şl cetire dm Ti'imiterile Apostolilor.
La U trenie. La Dumoezeu este Domnul...
Troparul învierii do două ori, Slavă... a
laaiute-mergătorului, Şl acum... a Născă­
H toarei învierii iutr'acelaşi glas. După Cd-
H tisuij, SedelQole Învierii cu a Născătoarei
n lor şi cetire din tâlcuirea Evangheliei. Apoi
P o tieleu l; L ă u d a ţi num ele D o m n ului, Ia care
n cântăiJi şi al treilea Psalm; L a r â u l Vavl-
Ionului... D.ipă aceea cântăm P.^almii ale.^i
ai Iciaiiite-mergătorului; Apoi Soborul înge-
^ M l iin
Kn
kill
rcsc. Sedclnele tuute câte odată; Siavă...
Sedelna coa după Polieleii, Şi acum... a
Născătoarei şi cetirea inainte-mergâtorului.
Autiloaneie şi Prochinicjiul glasului, Evau-
ghella învierii, învierea Iui hristos şi cele­
lalte, Canunul la v le n i cu Irmosul pe 4 , de
la Triod pe t) şi al luainte-mergatoiului
pe 4. Catavasia Triodului-
I a r ă d e e s lo iu 'iu m i n i c a l â i a i i i l u i d e lirAn?,^
Canonul Învierii, cu Irmosul pe 4, al
Născătoarei de Dumnezeu pe 2, de la Triud
pe 4 ^i al Mjrgdtoi'ului-iiiaiuie pe 4, Ca­
tavasia Tiiodului. După 3 Cântare, Conda-
cui Şl Icosul liialnte-mergătorului şl Sedelna ti*t
lui de două on, Siava... Şi acum... a Tno- KK
dului, iji cetirtia Mjigaloruliii-iuamte. Uupa
(i Căutare, Coadacui şi Icosul Triodului ţi
ce itn
f(K
Triodului-
an
Lii Laud e . Stiliirile la v icrii 4 şi ale Siâa-
tului cu cea de Slavă 4 cu Stihurilt) lui i frtf
şi după SiiiiTile Slâniului, zicem Slili; Scua-
lă-te Uuaiuue, Dumuezeul meu-.- Şi cântam itn
SiilLra Idiomela a Triodului, gias b. D a n iil
prol'elul. Slava... glas 1: Sd ne cu răţim (ra- Sif
ţilur... Ş i a c u m .. Pi-ea biuecuvantatu e ţ l i ..
larâ de csto in Duminica lăsatului d«
brânză, zicem. Stib:
Sjoală-te Doamne, Dumnczeiil meu,., şi ^
câatâin Slihira idiuinelâ u Triodului, gias 6 ; ^
A 'ia iii din raia... Siavă,.. gla 6 acelaşi: So- ^
bineeuvâiUată eşti... Duxologia maro. luipă fţig
teniile, Apulisul şi obişnuita Litie in prid­ frit
fcn
vo r; Sl;iv.i... Şi acum... Stibira Eraiigliiiiiei
ş, Cjasul 1. i a Cenavri: Troparul învierii. ^
S.avj,.. al laainto-mcrgătorului. Şi acum... al ^
N issâto arji Deasurilor. După Tatal uostru...
C,jadi( 3Ul Ti'ioJului şi al Inainte-mergătoruluj,
le zicem scliimbaudu-Ie.
La Liturghie Fericirile glasului pe 4,
din Triod, Cântarea 3 pe 4, şl a Inainte-
mergătorului, Cântarea G pe 4. După Ie- ^
şire, Troparul învierii şi al luainle-mtr- jjijf
g^t'.)rului, Slavâ,,. Condacul lui, şi acum... J J
Coi'dacul Triodului. Apostolul şi Evacgbc- ^
 x c A A :A * * ? ^ * * * )to k 5 to to k 9 k A * ? k A A )W « * x A g k * A * )k * w 5 « * )k îk * * w *

848 *«S '’i « ‘- §(» H

H lia, întâi a ziiile i: fi]>oi ale
z Mergâtorului- minftnda Inainte-mergatorului de douA ori,
H
iiainte. Slava... Şi acum... a Născătoarei.

Do se va iDtâmrla A lisro a Closltlului ('ap «I

Ln Loudt stihiri Podoblce file Inainte-
^ Sfântului loan loatnte mergAtorulul tu S â u
mergătorului pe 4. SlavA . a Inaintc-mergâ- frt
bftt<) Ifts a tu h ll (Je o e r n n '
torului, Şl acum... u Născătoarei.
H Se cântĂ toată slujba praznicului Sfântului
itn
H luau luaintc-merp/^tnnil in \’inerea lăsatului l,<i Utihoat^d tdiomela T rio d u iii de două
do uarau, uescliimbht. ori şi .Muccnioa, Slavă., a luaiote-mergâto-
n rului. Şi acum . a Născătoarei şi celelalte îhlf
după obiceiu, Apoli^ulţi Ceasul 1. f.pflswn ^
Troparul Inaiute-mergătorulul şi după J’finte g
DuQinezeule... Condacul Ina nte-mergMorului. ^
« I. Dfl 8 0 v a toUmpIn Allaron CtUHtitutbi Cap
H ttl Sfftaiiilul luan luaiiitp-nipr^hlnriilui Luni. I.a L H urffhif Fericirile iDainte-mergăto* îW
BHii Marţi iu KH|jt(.uiÂna brfli)2el. Duminu'ft rului Cântarea şi H Apostolul, Evanghelia ^
aeara (.‘etiiu şi Citi ionicul zilei şi a Inainte-mergătorului. ^

Fericit bărbatul... Ant;l'oii îiilaiu ; iarA in îr t

yr.t.’ n / f v î îr t
^ celelalte zile ale sflptăniunii brânzei, se
itn
^ cetc-frto C iitisra rftndutui. La Doamne slri-
itH
<|i'^ Sat-nm... Stihirile Merţratorului-inainte pe
I lar'\ lie se v a î n t â m p l a A f la r e a C lo s t llu lu l
M ti. Shivfi... tot a lui, Şi acum-, a Nftsoft-
Cap a i io n ii Inaintc.-m crt^ fttorulul M ie r c u r i
11^ toarei, acelişt slas. Pro 'h im p ’ ui zilei şl l’a-
In S âptA niU /iB b r â n z e i ;
reiuiile In linte-merţiiilorului. S*
Uf!
Sij eâiUft toată slujba \forgatorului-inainte W
f/l Miomel» zilei (ie două ori
cea de seara şi de dimineaţa ln Marţia sftptă- ^
şi Muoeuica. Shivâ.., a luuiDle-mergătorului,
mânii brânzei, U râ de ub I m VJnerl slujba
fjlas 2, Şi acu;n.. a Născătoarei. Troparul
lui o cântăm Joi. fsn
loainte-inergotorului, Slavă... Şi acum ., al
Născătoarei Învierii.
la r i de se v a întâmpla Aflarea Cliiallluiui
^ r
Cap Iu Jo i i brAozel: îHf
^ La V frtn if j/i Dumnezeu este Domnul..,
Troparul Inainte-mergătorului de două ori,
SlavA .. Şi acura... a Născutourei. După întâia Miercuri după: Slăbeşte, lasă... şi după ^
Catismă, Sedelnelc Triodului şi cetlrca zilei. metanii, indută lacepen i; Veniţi să ne in- fţtt
cbinitm.. de trei ori. Psalmul cel obişnuit
‘ ^ Catismă, Sedelnelc Mergâtoru-
^ lui i minte amândouă şi cetirea lui. Polieleul şi Ectenia şi Stlhirile după cum s au scris
şi Sedelua lui de două ori, Slavă,., ş* mai inainle. După Ieşire, Prochimenul, Pa ^
acum... a Născatoarcl, Antiîunul I u l glusului remiile zilei şi după acestea alt Proibim eD: ^
H 4. Procitimeuiti şi EviiDglielin Inainle-mergfţ- Să ntîdăjduească Is ra il spre Domnul-., apoi ^
I H torului. Apoi Psalmul f)U, Stiiiira loainte-nier- Paremiile Sfântului; după aceasta: Imred- itn
^ i^ătorului Canouul Născătoarei de Dumnezeu jiicpsle-ne Doarr'.ne . ^
^ cu Irmosul pe (i t^i al Inainte-mergâtorului iA
^1^ pe N, Calavasia: Djschide-voiu g u ra mea.-. !,n StihoavnO Idiomela zilei de două ori irt
Iar unde Vine Tficântai'ci, cântam Canonul şl Mucenica. Slavă. , a Inainte-mergfitorului,
Înainte-mergătorului cu Irmosul pe (i şi din Şi acum... a Născătoarei; după Acum elobo- ^
Triod, pe S... Da.nă d Cântare, Sedelna zeşle.. şi după Tatăl nostru ,. Troparul Ina- ^
Înainte niergălorului de două ori. SlavA... Şi inte-mergăiorulul, Slavă... Şi acum... a Nâscă- ^
acum... a Născătoarei şi cetirea \fergiitorului- toarei. Ectenia, trei metanii mari şi rupăciu- S t
iaaiute. După fi Cântare, C 0 uda<!ul şi Icosul hqa: Prea sfdriiă Trfu/»’. . Fie numele Dom-
W In ilnle-mei'gătoruiui şi Prologul. La 9 Cdn* nulul... de trei ori, Psalmul i)3 şl trei metanii, ^
H tare, cântăm : Ceea c«> eşti m a i cinstita... Lu- Apol, Cade-se să le fericim,,, şi Apolisul.
ÎHf
 DIN C A PET EI.K U'\ MAIU’O
U §0* 849
H
H k*t
Părinţilor şi Prologul. După !) Cântare. Lu
H
H minânda luainte-mergâtorului. Slavă... a l’;i- f(fk
H M. Iar& du »e va IntAmpU AHarea CinRtitnlui rioţiior. Şi acum-. a Născătoarei.
Chi)&I Sf. luHn Indintc-mcrcftliiriilui in Sâm-
L-l Laudf gţjjjipjig inainte-mergălorului,
H bftta l&satului de br&oz&
H Slavă... a Părinţilor, Şi acum a N iScălua-
\’ineri seura. «ctlm inlfiiul Anlifon a] Ca- r«i. Doxo'ogia msre. Troparul liiainte-uicr-
H tisiiiei Întâia : Ferieit bdrbalul... La Doamne gaiorului, Slavă, a Pariaţilor, Şi ai,>um.. »i
R(rigat-am... Stilurile haiote-mergătoriilui, trei N,ia3âtoarei ln \ierii; obişnuita Lilio in prid­
^e>
Podobnice şi irei ale PâriD;ilor. SlavS... a vor şl Ceasul l. Ceasuri: Troparul Inamu -
iQaiote-mergMornlui, Şi acum... a NăscMoarei niijrgălorului. Siavă... ul Părinţilor, acum.,,
^ trhisiilui. Ieşire. ProrliiineDiil ijiParem ia zilei, Ill .VldCitoarei CaaBurilor. Dupa Tatul noslru..
H jtpoi Prochimen, glas fi: Să năd(lj'Jui‘{iscă C )adacul Inainte-mergâtorului $i al 1‘ariDţiIor j^iţ
H h m i l spre D om nul... Dapu aceea, Paremiilo le zicem scbimbâodu>le.
M i;g4toruhii-inain{e; apoi, Invreiiniceţle-ae La Li!nrf}kU
Doamne.. >ji KulcDiile : Sâ plinim rucftciunile Fericirile Inainte-mergâto- Mlf
H
noastre cele (ic s eară .. rului Cântarea 3, pe 4 şi a Părinţilof Cân­
H kt
H tarea fi, pe 4 , După Ieşire : Tropiirul hra
l a Stihoa^^- [,J o Q 3 l.i rrioduiui de două
H mulul, al Inainte-mergătorului şi al Parmii-
ori şi M jo e n io a ; apoi S iili; Veseli-se-va
lor, apoi Condacul hramului iji al Inaiiitc-
lire p lu l in tru D m in u l... iji Stihira lo iin te .
mergătorulul, Slavă.. Coudacul Părinţilor, frilf
iiiergătoriilui, Idiomela glas (j; Caua ca era
Şi acum... al hramului Născătoarei de Dum-
luui înainte ia vas., Siav,'i... a Pariaţilor,
aczeu. sau Ceea ce C5li l'olositoare creşimi
glas 8 : M c ă -aji lri hr... [ji acum..
lor... Apostol, Evanghelia şi Chinonicul intaiu ^
^ a NAsjâtoiirei, acelaşi glas, Ti-Ot)ar.il Margâ-
ale Inaintc-mergaturului, apoi ale Purioţilor.
^ torului-Inainto, Slavă.,. a Părinţilor. Şl acum...
I ) ’ He Vu mtftmpla Aflarea ClOfltituUil Cap ^
a Mişcătoarei iDVierii. Ecle n ia : Miliieijite-ne
Luni tu iQta^a Băutuiii&na a pohti.lul; ^
pre noi... trei metanii mari. Prea Sfâutâ
Trji'iie... Fie numele Domnului., si Psalmul
Toată slujba Mergâtorului-inainte se cănui ^
3;i. Uuftă ciimre, cântăm Canonul raor-
in Duminica lăsatului brânzei,
din Octoih al glasului, sau al Nască
l'o «e va IntAmpla A îH rca C nRt'liiliil C»ip î(n
^ toarei de Dumnezeu. După Sfinte Dumnc* jţ-if
ori IQ CC zi a săptiimUmi Intă.B a postului
H zeule .. Cofldieul Iflainte-.nergAtorului. Slavă... ittt
Şi acum... al Părinţilor
Se căntă slujba lui sau in Duminica lă- ^
^ La Utrenie, Dumnezeu esto Domnul..- (datului de brâQză, sau in Sâmbătă întâia ^
Ti'oparul Mergătorului-înainte, de două ori- a postului. ^
S la v ă .. al Părinţilor, Şi acum... a Nâscâtoa- ftn
rel. După Catisme, Sedelnele Părinţilor ţi &
^ N iscătoarei lor ijl cetirea Piirintiior. Polieleu
^ şl Sedeloele Sfăntului cdte o dat i. S la v ă .. N. Iară dfl «ti va Inlftmpl’t Allarea Cinsiitu
Sedeloa cea după Polieleu. ş i acum., a IUI Cup al Sf&niului loa i in Sambiiiti imâi,t iHt
Născătoarei el şi cetirca lui Anlifonul liilâiu a postului
al gLiSului 4, Prochimen, Evargbelia înainte- itH
mergătorului. Psalmul âU.Siiblralnuintc-mer- Vineri seara, Catisma rândului- La Doamne
Am
^ gătoruiui. sti'igat-am... punem Siihirile pe IU, şi cân­ f(*r
Canonul Inaiute-mergătorului cu Irmosul tăm Idiomela zilei de două ori. şi Mucenica.
pe 6 şi al Părinţilor po 8 . Catavasia, Irmo- apoi ale Inainte^morgatorului trei podobniii*
H 8(il Triodului. Şi cântăm şi a doua cântare şi ale Sfântului Teodor J. Slava... u Slăutului
din Triod, iară cca din Psaltire nu o zieem. Alt
Toodor, Şi acum.,, a Născătoarei g ’asului co ^
^ După S C â n tirc, Condacul, Icosul ei Redclna a trecut. Ieşire, şi Prochimenul şi Puremia ^
^ Inainle-myrgătorLlui, Siavă.. a Părinţilor, Si zilei şi trei ale Inainte-meigăto-ului. După'
aciim..,aNâscatoareişi cetiroa Înainte mergă- Să se indrepleze rugăciunea mea... trei mc- ^
torului. După B Cântare, Condacul şi Icosul tanii mari. Şi celelalte ale Liturghiei cei mai ^
n
TO9tc34cMb3bK3K:4c:>Mk^^
850 •«§
¥ii
H fcn
tnaiote sîioţlto. După rugăciuD ea Amvonului
tH cântim CuDonul Sfântului Teodor precum
s'a arătat la rând şi Apolieul.
l'M il lif tiu rrtlr l.iturithte : „ . „
Seara. La Doam­
ne strigat-am... Stihirile loainte-mergâlorului
trei şi ale lui Tedor tre i; Slavă... a Muce­
W nicului, Şi acum... q Născătoarei ghiBUiui ce
a trecut, fără de ieşire. Procliiineu, Paremiu
zilei şi alo laainte-nieig&torului-
H gătorului-inainte. Slavă... al Sfântului Teodor. a n
Im ,'it ih o m n î ,,, . ^
Idiomela Trindului de două
4M( ori şi M 'ice n ica; apoi S tih : Vei^eli se-i a drep­
N rpo.5» n
tul... cdntăm Stiiiira Mucenică, glas 2; Al
W
Diim nczcefIilor d a r u r i .. SlavS... a Inaiiitc-
(IS mergatorului glas (i: Comonra duiiineze-
eştllor... Şi ticum... a Născătoarei. Pupă Acum
4i^ slobozeşte... ţi după Sfinte Dumnezeule... T ro­
parul Inaliite-mergătorului. Slavă... al M .ce-
¥i
nicului. Şi ncum... Toate tainrle tale... Kc-
tenia şi 3 metanii muri şi cântăm Canonul
SîâQtuIui Teodor ja Colivă şi Apolisul dup^
î^ obiceiu. celim marc. La
ea cântăm Canonul morţilor şi rândueala
Miaeiului ; iară Troparele la cel d'intâ'u
Slinle Dumnezeule si al doilea, le zicem ale
W amândorora Sfinţilor şi la cel de pe urmă
Sfinte Dumnezeule, zictni Coiiduciil Iiiainte-
mergîitorului-
«? la Itr e m i Dumnezeu eate Domnul...
Troparul Inainte-mergătorului de două ori;
Slavâ,,. a Sifluiului Teodor, Şi acum, • Toate
Tainele tale... După int.5ia Gatismă, amân­
două S^delnele Inainte-mergălorului. S la v ă ..
Şi asum... a Născătoarei, După a doua Ca-
tismă, Sedoina Sfântului Teodor, Slavă... Şi
acum... a Născătoarei şi cetirea In linle-mer-
W
4H(
'41-
gătorului, sau a SîâQtuIui Teodor. Polieleu
şi Sedelna Mergătorului Înainte dedfjuâ ori,
Slavă... Şi acum. aNăs-âtoarei. Antifonul in-
tâiu al glasului 4, Prochim eoşl Evanghelia lua-
inte-mergătorului. Psalm ul 511, Stihira Inainte-
mergătorului. Canonul inainte-.nergîltorului
cu ImaosuI pe 6 şi ale Sfântului Teodor
amândouă pe 8 . C atavasie: Deschide vom
g u ra mea.. După 3 Câatare, Condicul şi
Icosul şi Sedelna Inainte-mergătorului, Sla­
vă... a Sfântului Teodor, Şi acum a Născă­
toarei şi cetire pentru Sfântul Teodor. După
6 Cântare, Condacul şi Icosul Sfântului Teo­
dor şl cetim Prologul. La Cânt:trea 9. cântăm
Ceea ce eşti m ii cinstită. Apoi luminânda Mer-
frn
T II'IL’
§0»
fs^
gătorului-inainte, Slavă ., a Sfâutului Teodor,
Şi acum.., a Născătoarei. kn
I,a L n u d f stihirile podobnice ale Inainte-
mergătorului trei şi ale lui Teodor trei. Apui
Stih: Vespli-sp'va d re p tu l in tru Don'.iiui.
Şl câatăm Silliira MergâtoruUii iniiintc glns
(>; lutru tot Cinstitul Cap.,, SUivA.. h1 Sfântului 3\ir
ftn
Teodor. Şi acu m .. Născăto'ire de Dumnezeu, h n
tu eşti viţu .. Di)xologia mare, Tri pnrul Mer-
Şi acum... al Născătoarei. Ectcnia, ^polibul, n it
ob şnuita Litie in pridvor şi C tatu l )• Lii
Mergătorului înainte. Sla­
vă... al Sf. Teddor, Şi aciini... al Niiscătoaui
C)asiirilor. Iară Condacele le zicem schim- fin
iin
bându-!e.
an
I m Liturghie F e ric iiile Mcrgf^tomlui" a n
înainte Cântarea 3 pe 4 şi a Sf. Teodor
Cântarea (> pe 4. I)iipă Ieşire, Troparul
Iniiinte-mprijălorului \al Sf. Teodor şi Con-
fcn
(1 cui lui, Slavă... al Merg.îtorulul-inaicte, Şi
acum... al hrjimnlui Născătoarei de Dumne­
zeu. sau Ceea ce eşti folositoare creştini)' r , .
Prochimen, Aiiostoiui şi lA’anph'.'lia. mai
înainte ale Sumbetoi. al>" lui Tt'odor sub zu-
ceală, apoi alo'înainte raergâtorulii.
h-t
O. Do Bo vu iQlÂmpla Aflarea Cinslilulal Cap
al StAntulul luna Inalnte-mergătonilui In Du-
lulalca lotâis a sfântului post. fţig
ft^t
Se câutâ slujba lui. precura este invătătura n<t
In D a n ia ,c a a troia din p'>st. afară de în­ K4
chin irea C ru cii, numai la Litie, Slavă... a
hainte-mergAtorului de la Doamne sTigat-
am... Şi a c u m .. din Triod, la Silhnavnă. La K<t
Dumnezeu este Domnul.. Troparul învierii Kn
de două ori, S la v ă ., a Inainte-mergătorului, hn
Şi acum... Prea curatului tău dilp . Catava-
iv<
sia Trioduîui.
f(n
Kn
L Da fle va totâmpla Aflarea i instltulul Cap
In Lunla a 2‘8, sau a ll-a, sau a 4>asăptân)âD& a fs^
Bf^otnlul post;
v) "(O'
Duminicii seara, ceţini C«tisma: Fericit
Kn
barbatul.. Antifonul 1. La Doamne strigat-
 niN C A P E T E L E L U I MAHCO
am.., Stiliirile pe Ui. !n Triod nle zilei pe
4. repetând cea diolăi !?i iilu inairtivmergă-
tonilui pe fi. slavă .. h Inaintn-meryfitoruluii
Şi uciim.,, ti Nc'i3Cătoa’'Ci învierii. Ieşire. Pro-
cbiiiieniil cel mare a! Tiiodului şi trei Paremii
ale inainlo mergitorului. Apoi liivrpdniccştt*-
m* DuHmnc.. 5,1 Hctenia: Sft plinini rugăciu­
nii* njusti'e oe'u de fseara... 1,8 Stihoiivnă:
Idionu'la Trioilului de duuâ ori ţi Mucenica.
SI h v A. . . a InHinte-raerfjalorului. î^i acura.. a
NA-iOiUoiirei după glasul învierii [)upă Sfinte
iMiranozoule.,. Troparul Inaintv-merg&lorului.
Siavrt.,- Şi auum... al Niiscfitourei Învierii,
Mi'tenia, irel metanii uian şi Apolisul.
Im U trenie: La Duuinezeu este Domnul...
Troparul Inainte-mergaloruliii de două ori,
vSlava.. Şi aciiiu-. al Nasuăloarci, După Imâia
Citisinâ ţi d.ipă a doua. Sedoinele Triodu-
lui; iar lii;ienie nu zicem şi cetiri’ in Efrem
Uupâ a :-{-a Catismă, zice preutul Eetenia cea
mied, apoi Sedeloeie luainte-mergâtoiului
aiu:iudoua .şi a Nâ^jutourei, cetirea Inainte-
raergătorului, Polieleul (ji Stdolnele Inainte-
merg.itoru!ui de două ori, Slavă... Şi acum...
a Nas.'âtoarei Antil'ouul inlâiu al glasului 4
îl l'fOcliimeQ^i hivanghclia Inaiiitc-n t'i(-âtoiuli.i.
Psalmul 50 şi Stihira Inainte-iuergatorului.
CaDonuI InaiDte-mergâton.lui, cu Liucsul
pe 8 , C atavasia: Desclndc-iviu yuf'a m ea -
¥¥.
¥¥i Iară fâad vine Tricâutarea, cântăm Ctino-
nul In uiite-mergâiuruiui cu h'niosul pe G
iji din Triod 8 . Catavasia Trioiiuiiii. După B
Cântare, Sadelna Jaainte-uiergiiturului de
douA ori, Slavă,., fji acum.,, a Născătoarei şi
cetirea IniiDte-mergâtorului După t) Cântare,
Condacul şi Icosul Inainte-iueigătorului şi
Prologul. Dapă y Cântare, Lumiuându loainte-
mergătorului de două ori, Slavâ... acum .
kJf
a Născătoarei.
La L aude. Stihirile In^inte mergfitorulu
pe 4, S'avă... a laainle-mergatorului, Şl a-
cum,., a N.iscâtoarei. Doxologia şi Ectenia;
S i pliaim rugăciunile uoastre cele de dimi-
Deat i... Apoi Stihoavna, Idiomela zilei d« două
ori !ji Mucenica, Slavă.,, a Inainle-mergăto-
rului. Şi acum... a Născătoarei. I'u pă Tatiil
nostru .. Troparullnalnte-mergătorului,Slavă ,
a N'iscătoapei-Invieril. E c tr n ii: Milueşte-ne
piî noi. D au n ezeu le..' trei metanii mari şi
Ceasul l . l a c td su ri: Troparul Inainte-mer-
^ 851
: X
g'itnrului. Diipft, Sfinte Dumnezeule <onun
cui Inainte-mergătorului. Si la sîăr^it trtîi
motanii mari şi după metanii nu zu eni Simte
Dumnezeule, ci ziceui rugăciunea : Hiisionsp.^
lumina cea adevărată ., şi Apolisul 1:iI‘h (.'cti
şurile 3, li şi !), Io cetim ou Catisme la vre­
mea lor !?i cu metînii. La al lile a Cej.s, .«ic
citeîlc l’aremia zilei după rândiii-aUi. iiui-ii
Ceasul al noulea zicem Kerioinle det:rai)
fără cdntare. După riig iiciu o ca: Sliii)t{jU‘,
Iasă... Condacul hramului, Slnva,. al Inainto-
morg-Uorului, Şi acum..- al liramuuii Născă­
toarei de Dumuezcu, sau: Ceea ce et;li It-lo-
siloarH creştinilor... Apoi Doamne mitiM-ste
de 4(1 ori. Slavă .. Şi acum... (îe e a c e e ş ii mai
cins;ilu.. şi rugăciunea: Pre a e î ntiiTre;me...
Şi începem Vecernia după obiCeiu i^i u
cântăm cu metanii după râudueala postului:
CitisDia după obiceiu La Uoamue stiij^at-
am... Stibirile pe ID. in Triod idiumcla
zilei de Jouă ori şi Mucenica, upoi trei Po-
doboico ule Triwduiui şi ale luai..te-merg>.to-
ruUii 4. Slava... a Inaiate-mergâtorului. Şi
acum... a Nascatoarei glasului luiă du este
spre Miercuri siu \''’meri, zicem a ('rucii-
Nî58Căti)arei, după glasul Slavei. Ieşire cu
Evanghelia. Lumiun lină... Prochimen şi I ‘a-
remia zilei. Să se indrepteze ruga.itiiHn
m:a... şi trei metanii mari. Prochimen, Apos-
toiul Şl Evanghelia InaiDte-mi-rgălorului Litur-
ghia cea m ii iaainte Ssîimiiă dupa oliio<-iu;
la Apoliu: Preotul pomeneşte mai intaiu pe
Sl'd itul ce se prăznueşte, apoi pe cel (e a
so'^it; iar eanonul Sfântului ce se v,i Inlăni-
pla la rând il cântăm Ia Utrenie dupa ran-
dueală; iară stihirile lui dela Doamne stri-
gat-am, le cântam dimiueaţa la Laude
P lo • . •' f . I l J î U
'* Ceaiurile le cântăm precum miii sus s’a
arătat. Djp.i Ceasul al noulea şi după riigâ.
ciuuea: S;ă(îâni', Doamne, iisuse lii’istoas’'...
zicem şi Psalm ul; Biiiecuviniează suflete al
meu pe Domnul şi toate cele dmlă intrul
meu.,. Sla ă. . Laudă sufiet^al mea jie
Qul...Şi acum... Unulenăscut,Fiule,., şi: Pitru
împăratiii Ta. de grab tură cflutur<‘. Feiiii-
rile din Canonul liiainte-mergătorului Cân­
tarea 3 şi 6 , apoi Apostolul şi Kv.inghelia
loainte-mergătoruluv După acestea: Pome
neşte-iie pe noi, Doamoe.. după Slăb'şte,
lasă., şi după Tatăl nostru... Condacul hra­
mului. Slavâ... Condacul Inainte-mergătorului,
M
 ' l l ’ lL
852 •OS

H k r t de nu e.lo liturghie
Şi acum .. Condacul hramului Nâsoătuarei
H de Dumnezeu, sau: Ceea ce estl folositoare iasă... şi dupâ metaniile cele mari. zice ci­
H Creştinilor... A p o i: Doamne niilueşte de 40 teţul: Veniţi să ne închinăm... de trei ori,
H ori şi trei metanii mari... trei metanii şi Psalm ul: Binecuvintcază, su­
H flete al meu, pre Domnul... şi cântăm Vc-
I ii ii( '' u:, uiiU’A i ’drni.l'giHrtiul i;ii t’H|.'('
H
cernia fără metanii. După Catisma cea o-
n bişnuită, Stihirile pe 6 , trei Prosomice ale ikH
n Şi după cele trei motanii raari, zicem; V e ­ Triodului şi trei ale Inainte-mergatorului.
H niţi sâ ne închinăm... de trei ori şi cântăm Slavă... a Inainte-mergătorului, Şi acum... Cine
Vecernia cu motanii şi cu Catlsmă, dupâ nu te va fijrici.,, Ieşire, Lumina lină,,. Pro-
obiceiu- L a Doamne strigat am... Stihirile Tri- cWmenul şi Parem ia zilei şi ale Inainte-mer-
n odului trei şi ale Sfântului Tarasie trei. g'it irului. Inviedniceşte ne, Doamne.., şi Ec-
Slavă... Şi acum... a Născătoarei. larâ de es(e teuia: S î aliaiia rii?4 cliialle noastre.. Sti-
H spre M iercuii, sau Vmeri, a Crucii-Născătoa- hosvna Triodului. Slavă... a Inainte-mergăto-
rei- Apoi; Lumină lină.- Prochimenul zilei rului. Şi acum... a NiscAtoarei glasului. Acum
H şi Paremia Triudului. Stihoavna Ti'iodului. slobozeşte... Sfinte Dumnezeule .şi după Tatăl
n
După Acum slobozeştc-. şi după Tatăl nostru,.. nostru.,, Troparul Inaiote-mergătorului, S la ­ ir t
n
n Troparele iVil5Cdioars do D j.m nezeu, Fecioa­ vă... Şi a um... a Născătoarei I n v i e r j : Taina
H ră... şi celelalte după rănduiala postului’ cea din veac.. Ecten ia: Milueşle-ne pre noi
n După Ceea ce eşti m a i cinstită ■. şi după m e­ Dmnaeziîule.. Dapă aceasta trei metanii mari,
t tanii zicem Sfinte Dumnezeule... Doamne
8 ir
ru^HCiunea: Preaslâiită Treime... şi Binc-voiu
n k<it
railueşte de 12 ori, Pre a sfântă Treime Stă- cuvânta pre Do.iinui... C-ide-se cu adevărat-,.
«
pânie... F ie numele Domnului... de trei ori, Apolisul.
*fi trei Închinăciuni şi Psalmul 33: Bine-voiu in
pe cea mare fără
H cuvânta pre D 3m nul... Cade-se cu adevărat
n mătănii După sfinte Dumnezeule... cel dintâiu,
a te ferici... şi Apolisul, la care preotul po­
H Troparul luainte-mergătorului. Slavă... Şi
meneşte pe Sfântul ce a fîosil.
acum,.•a Născătoarei luvierii după glas; după
n al doilea Siirito I) jiuuezeuie, ob şnuitele Tro­
H frt
pare: Milueşte-ne pre noi, Djdmiie, milueş-
H ff*r
.vi Oo se V i întâmpla A lh re a Clnaiitulul Csp te-ne pre n o i.. după: Cadc-se sa te fyricira
H al Sfăntiilu] Iniin Tnaintc mergălornlui in una şi dupâ SiiQte Dumnezeule, Condacul Inainte-
H din zilele po tului mergătorului; Doamne al puterilor fii cu noi...
Cântăm slujtia lui întru acest cLip; La DU-1 cântăm. Dupâ : Ceea ce eşti mai cinstita...
n trei metanii mari, iară Slinte Dumnezeule...
« Ceasuri, după: Slăbeşte, lasă., şl după Tată
H nostru... Condacul Sfântului de la rând, apoi nu-1 zicem, ci Apolisul cel mic. Miezonoptica
9^ Doamne milueşte de 4U ori,Stavă... Si acum,. o cetim după obicei cu Catisma, precum
Ceea ce eşti niai cinstită... şi după metanii s'a scris In Lunia a doua săptămână din
H post. De asemenea şi Utrenia şi toată slujba
zicem: Sfinte Dunezeule... Doamne milueşte
de 12 ori şi Preasfântă Treime... şi îndată luainte-mergătoruliii.
«
H începem Vecernia şi obişnuita Cstismă, Se zic
şl ecteniile mici dupâ fiecare Antifon.
La Doamne strigat-am... punem Slihirile 1. Dr> ge va întâmpla ,\flarca Ciofititulul C«p « ţ
H
41* pe 10: Idiomela zilei de două ori, Mucenica, al Sfântului loan Inainte-mcrgAtorului Iu
H trei Pfosomice ale Triodului şi patru ale SimbătH a 2-a, sau a ^-a, din post
H Iiaiote-mergătorului. Slavă... a Inainte mer-
H gătorului, Şl acu m .. a N ăscătoarei; Cine nu Vineri seara, Catisma rândului. L a Do;imne H
H
te va îerici... Ieşire, Prochimenul şi Paremia 8trlgat-ara,.. punem Stihiri 10 şi cântăm din
zilei şi ale Inainte-mergătorului. Apoi cân­ Triod Idiomela zilei de două ori şi din Octoih
tăm: Să se îndrepteze rugăciunea mea .- trei patru Mucenice şi ale Inainte-mergătorului 4.
H metanii şi pe rând dumnezeeasca Liturghie Slavi... a loainte-mergătorulni, Şi acum... a
H cea mai inalote sfinţită. Născătoarei glasului ce a trecut. Ieşire. Pro-
n

.1
w
IilN CAPliTELE t)IN MAR(’0
chimen şi Pareniia zilei şi ale Inainte-mer-
¥i(
gfttorulul. Să se îndrepleze rugăciunea mea,/
kM 9i celelilte «le Liturghiei cel mai Itifilnte
W sfinţite. Iară do nu este LKiirgliie, Vineri seara
jjj la Doamne s trig a t- a m S t'h irlle Inalnte mer-
e^ o n ih il pe 6 , Slavft.,, a lui, Şi acum., a
NâRpfltoarel glasulii! leHro. Proohîmpn, Pa*
kH remla zilei f?l ale Sfântului (rej, apoi Fnvred-
kJf nift(»5te-ne Di^amne... L a Slihnavnft: Tdiom^'la
kM
Trlnr1 ii|ni de două ori şi Mueenioa Ootoihu-
k»
hil diipft glas, Slavă.,, a Inalnte-merg^itoruliii,
kJt
J*v Şi ai'unv., a Nf^scfttoarei i>upâ: Acum slo-
iPt hoze te... şi după Tafăl nostru,.. Troparul
ky hainte-mergi^torulul Slavii... î?i aciim ., a
k)i N.lscfitoarei învierii fflesnhii de rând; Ec-
itif
tenia, trei metanii mari şi rugăciunea: Proa
ks
kv Sfântîl T r e im f,. Fio num' le Domnului,., ţi
kX Psilm ul 33: Bine voiu cuvânta pre Dnmnul,,.
kV Apoi Cade-se cu adevflrat,,, şi Apolisul. La
kH Diipă-oinarea mare. cântăm Patrucântarea
kM
Slmbetci, La Utrenie ei la Ceasuri, cântam
kX
kH numai ale Mergăforulul-inainte, precum mai
sus am arătat. La Liturghie, slujba zilei şl a
Inalnte-mergâtorulul,
fcV
kif
^ o. De 9e va In tA m p la A f la r e a
Cap Ai S tft n t q lu l lOBD Iu DUffllQfCB
din rost:
S i rtftfIM Sf»(ira ia rrticfl
rlle învierii şi ale Născătoarei do Dumnezeu,
după obiceiu:
La yerernla m a rr La Doamne strigal-
a m ., trei Slibiri, ale învierii, una n lui Ana’
tolio şi a l“ InaintG-mergătoriilui, Siavfi.,, u
Inuinte-mergătorului. Şi acum,,, a Născătoa­
rei gia!5iilui. le^tire, Prochimenul zilei şi Pu-
reraiile Inainle-mergătorului. L a Lltie : Sti-
lilra hramului si Stiiiiriic Inainte-merg^to-
ruiui cele dela Stihoavnă.
{,u Sfi/ioai tiii S'-ihirile învierii după Alfa
Vita. Slavă., a Inainte-myrgătorulul, î>i ncuni.,,
aNăscfitoarei, La binecuvâutarea pâinilor: Tro­
parul Nth'căloare de Dumnezeu, Fecioară. ■
apostoleşti.
1(1 i't r t n if La Dumnezeu este Pomnul.,.
Troparul În vierii de două ori. Slavă,,, a
laaiQte uiergâtoruiui. 5i aciiQi.. a Născătoarei
§0t 853 ^
----- ------- — - îf *
lovleril, acelaşi glflS După Catisme, Sedeinele ^
învierii cu ale Născătoarei lor şi cetire la ^
t i'c iir e a Ry^ngliallel. Apoi Polieleu şl Se-
delnele Inainte-mergătorului toate câte odată-
Slavă,.. Sedeina cea după Polieleu, Şi acum.,,
a Născătoan-i ?i cetirea a Inainte-mergftto-
rulul, Antiîoanele, Prochimenul glasului,Toată
suflarea... Evanghelia învierii, învierea lui
Hristos,. şl Psalmul 50, Slavă... glas 8 : Uşile ^
po'3ălntei.,. şi celelalte. Canonul învierii cu
Irmosul pe 4, la Triod pe 4 8i al Inainte-
raergătoriilui pe 6 . Catavafi’a : Deschide-voiu
gura mea... D iifă 3 Cântare, Conda'ul
şi Icosul Iniinte-mergătorului şi Spdelna lui
de două o ri; Slavă,., Şi acum,., a Născătoa- ^
rei îşi cetirea Mergătorulul-înainte După fi
Cântare, Cnndacul şl Icosul învierii şi Prolo­
gul. La 9 Cântare, cântăm Ceea ce eşti mai
cinstită... Apoi Luminânda învierii. Slavă a
Inainte-mergfltorului, Şi acum ,, a Născătoarei ^
învierii.
La L a u d i . Stihirile învierii 4 ei ale Sfân­
tului c u cea de Slavă 4, cu Stihirile Iui şi
după aceste Stihiri zicem Stih: Scoală-Te
Doamne, Dum nezeul mev... Şi cântăm Sti-
hira Idiomeiă aTrioduiui, Slavă.,, tot aceasta.
Şi acum... Pre a binecuvântată eţti-- Doxolo*
C iD s titu iu i
gia mare. După Sfinte Dumnezeule,, Troparul
li ‘^a
învierii, Apoiisul obişnuita Litie în pridvor,
Slavă... Şi acum.. Stilijra Evangheliei, La Cea­
Stibi- s u r i: Troparul învierii, Slavă,., al Inainte-
mergi^torului. Şi acum.,, a Născătoarei Cea-
suiui. După Tatăl nostru... pe rând Condacul
învierii şi al Sfântului şl col desăvârşit apolis,
txj Iftu r g h if Fericirile glasului pe fi şi
din Canonul Inainte-mergătorului, Cântarea
pe 4 si cciilaită slujbă h zilei şi a Înainte-
mergătorului. lara .slujba sfântului Grigorie o
ir *
cântăm c'ind va voi cel mai mare, snu in
Duminicile ce vin, a 4 a sau a 5-a, sau slujba
Inainte-meigiitorului o cântam in Sâmbăta a
doua.
P, De va tntftmpla Allhrt'n l ' U
al Sfâniulni lutin liim n 'i'ti i ‘ >i. ;u
rniiiira h ^'•a iliii p'i.st Iti ini . . Ciu
u
H M f I ( 'r u i i .
u
u
■Şiiniljdl<i M u.u Io ‘ » . '»/a 'ii u
'*«1(11 Stihirile tout: din Triod d u p i obiceiu.
 854 iOg
W -
hy
kif La Veeemia m a r e : la Doamne strlgat-am...
Stihirile învierii 3. ale Crucii 4 şl ale Ineinte-
kM tiiercătonilui S, S!av?l.,. a Crucii. $1 acum,,-
kif u Născătoarei cea IntfliH a g'asului. Prochi­
menul zilei si Parem iile In-jinte-tuergAtorului.
iPf L a L i t U ; s iih iri hramului el trei ale [nainte-
kj; mer^atoriilui dela St'hoîivnă ţi Laude, Sla­
vă.., a Iniiinte-mergîilorului, Şi acum,- a
kJi
Vf Crucii,
kit La S tih o a m ă : stihirile învierii, Slavă • a
HU
>.v Iniiinte-merKfitorului Şi acum ., a Crucii La
kH binecuvflnfarcfl pfiinilor. Troparul: N dscă'
kV Inarp de Dtcmnezen. Frcioarâ... do două ori.
kif şi al Crucii odată, ^^âvflleţ^e D c a m n f p o ­
p o ru l Tăv..
kit L a Utrenie: Dumnezeu esti' Domnul...
kif
T înnanil învierii de douft ori Slavă... al
M ale Crucii, apoi ale Mergi^torului-inainte. "
Inaintp niprcătnrnlui, Şi acun'.,. al Crucii-
kH Pnrift Catisme, Sedelrele Irv ie rii cu ale
kH N'\sontnfir»‘i lor *5i cetire diti tâlciiirea Piviti-
kH giieliei. Pcilioloul Inainte-merpăforuhii şi Se-
TIPIC § 0»
^
Litie. Slavă.. Şi acum... Stihira Evarj^heiiei
ţi învăţătura lui Studit şi Ceasul 1, In pridvor. ^
La Ceasuri Troparul învierii. Shivă.,. al ^
Crucii. Şi acum... al Născătoarei Ceasurilor. ^
Dupa Tatăl nostru... Condacul Inairle-merpă- ^
torului. La Ceasul 3. Troparul învierii. Slavă ^
al Inaintft-mergătorului. Şi acum... al Născa- ^
toarei Ceasurilor, După Tutsl nostiu.,. Con- ^
dacul Inainle-mergătoruUii. Şi acum,, al Năs- ^
cătoarei Ceasurilor. După Tatăl nostru. Con- JhJ
dacele le zicem Bcbimbându-le.
i a L itu rg h ie : F ericirile glasului pe 4,
ale Crucii Cântarea .S, ne 4 el ale Inainte-
raergătornlui, Cântarea 6 pe 4. După ieşire.
Troparul Învierii, al Crucii şi al Inaiote-mer-
gătorul i, Condacul învierii, Slavă,. Condacul ^
InaiDte-merfŢătorului, Şi acum ,, al Crucii. Pro- JW
chimen, Apostolul şi Kvanghelin. mai înainte ^

JW?
(lelnele lui ţoale. Slava c fa după Polieleu,
Şl acum .. a Născătoarei şi cetirea Inainte-
Cade-se a şti: ^
V$
kH mergătoruliii Antifnanele jjlasiilui, Prochi­
P . D e se v a I n i ă m p i a S f in ţ ii 40 d o M u c e o ic l ^
kn men si Fvanehella Învierii învierea Iul Hris-
iD S â m b ă t a î n t â i a a p o e tu lu i, s a u a d o u a , s a u ^
k3^ tos... P.sulniiil 50, Slavii.,, Uşile po c ăiv tn.
a t r e ia , e a i' a p a t r a : ^
k^
Canonul învierii cu Irmosi'l pe 4 al Inainte-
kit morgătoruhii ne 4 Se cântă slujba lor neschimbată, precum
al Crucii re fî- Cata-
ki} vasia C rucii: .'/<?/ în a in te a în c h ip u it dum- mai înainte k'h ar^itat la Aflarea Cinstitului
Cap al Sfântului Io;in înainte mergătorul la
vozpcsnil Moisi...
k^ litera I.
kH pL'pă Cflntarea ^.Condacul şt Icosul Inainte-
kV Ia r ă de se vor iD t â m p Ia 40 M u c e r ic i, In ^
rnf*r£jltofului şi SedPÎna lui de dnuîi ori
kH D u m lo lc a Int& ia a p o s t u lu i, s a u a do ua, sau ^
k^ Slavfi... Şi an im ., a Crucii si cetirea Inflinte- a t r e ia , s a u a p a t r a , s a u a c i o c e s ; ^
v « mer^Storiihii. După li Cântare ( ’onducul şi
Icopul pru'"ii La Cânturea 9, Ceoa oe eşti Câatâm f-lujba lor ncschimbalfl ca şi a |||
kH mai cinstită... Luminând» Învierii. Slavă... a loaiote-mergătorului. ^
kH
Inainte-mernătorului, Şi acum., a Crucii-
kn I a r ă d o fie v o r In tftn ip ib 40 M u c e n ic i Luni U
k^ L q L aud e : stiliirilo învierii 4 şi trei po- u d o u a , e a u a tr e ia , s a u a p a t r a , s a u a c lo c e a , m
«? dobnice fie Cruci', cea dintâia de două ori, sau a şasea: ^
k^
;bv cu Stiiiiirilc lor. Apoi Stiiiul În vierii: Scoa-
Cântăm slujba lor fTecum şi slujba Ina-
k3t I'1-Tp Doamne, Ditiiniezpnl rtieii... şi cân-
inte-mertjătorului ^
k3} lAm Idiomela zilei din Triod, Slavft.,, aceeaşi,
kif Şi acum . Prea binecuvântată eşti- Doxo- ia r ă de ae vor iD t& m p Ia 40 M u c e D ie i In
k¥. lofţ'a mare şi Sfinte Dum nezeule.. cu Câii- M ie r c u r e a a p a tra d in p o a t:
k^ tîire mare I i acest limp se scoate Crucea
k it
şi i'ârităm Troparul: Mântue^te Doamne po­ Cântîim slujba lor mal Înainte ioJla rţ’H
ka porul TAu... de trei ori .«i se tace Închină­ aceleiaşi sAptăniâni. Numai Marţi se^ra la
ciune cinFtitei Cruci dui'ă oblceiu, precum Doamne strigat-am.,. S iih 'r i: Idicmelii zilti
k^ aratd in T rioJ. Apoi licleniile, Apnlisul şi din Triud de douft ori, ale Crucii 4 şi ale
 :.to

«g DIN CAPETELE LUI M\H< O §«• 855

Mucenicilor 4, Slavă... a Mucenicilor, Şi Cu venirea S fân tu lu i Duh..- După a9-a Cân­

H tare, Lumiaânda glasului.
u
acum... a C ru c ii; iar alte Stibiri ale Crucii- u
ie cântăm Miercuri la Lnude. Ieşire, Pro­
i a Şdfioavn^. din Triod, Idiom^ia zilei de u
¥¥. chimen, Faremia zilei 'ii- Să se îndrepteze
două ori şi Mucenica, Slavă... Şi acum...
ru g ăc iu v e a mea... Iur uude nu va fi Litur­
a inaiute-serbârii: Lim ba care nu o ştia-..
ghia cea mai înainte Blinţită:
W? Şl Ceasul 1, cu CaUsmă şi cu metanii după
Marţi seara la t oamne strigat am.. Sti- obiceiu.
bipllc Crucii pe 6 , iar al Sfinţilor Mucenici u
u
se sFârşe.şte Praznicul la Ceasuri, precum
s’a arătat la loainte-mergătorul, iu Lunia a
două săptămână din post. Ia litera L. «u
S. De i e va Întâmpla Inainte-serbarua Bu­

Hir (le se vor Întâmpla 4U Mucenicii in Joia nei Vestiri in SâmbMu a 3-a nau a l-a
u
Canonului cclui mare; lila post: u
¥^ u
Se câută slujba lor toata In Marţia ace* Vineri seara, la Doamae etrigat-am.. Idio­
¥^ u
leiaşi săptămâni, mai Inaiate- mela zilei de două ori, patru Mucenice ale
u
glasului şi ale îoainte-serbării, trei pe 4.
u
¥¥. larA (ie ne vur int&aipia -iu Mucenici In Slavă... a Inainte-serbării, Şi acum... a Năs­ u
¥^ S&mbăta Acatistului: cătoarei glasului ce a trecut, Ieşire. LumiDă u
lioă. Prochimen ţi Paremia zilei. Să se în- u
«? Slujba lor o cântfim in Diimlnica a cincia
drepteze rugăciunea mea... şi celelalte ale u
il^ din post. u
¥^ Liturghiei cei mai inainte sfioţite
u
tf lar^ r/f nu este l.H urghir La Doamne u
u
strigat-am ,- Stibirlle inainte-seibării, pe ti,
u
Slavă., a inainie-scibării, Şi acum.,, a Năs­
u
Cade-se a şti: cătoarei glasului ce a trecut. Lumină jină .. u
¥^ fără Ieşire, ProchimcD şi Parem ia z i k i ; apoi u
¥^
R . D e se va tn t& m p la In a ln te - s e r b u r e a Bu- luvredniceşte-ne Doamne... E c te n ia : Să pli­
uei V e s tir i m o*i c e z i, a l a r ă ile S ă n b ă U nim rugăciunile.. L a Stiiioavnă, Idiomela
¥^
1^
1 d e D u m ia lc ă Triodului de două ori (este scrisă la Doamne u
La Doamne slrigat-am... Idiomela zilei de strigat-am) şi Mucenica Octoihului, după u
¥i glas cu 6’tiburile cele obişnuite, Siavă.. Şi
două ori, Mucenica, trei Podobuice ale Trio-
¥^ acura... a inainte-serbârlL Acum sloboze.'^le...
dului f-i trei ale infiinte-serbării pe 4, Sla­
vă... Şi acum... glas 2 : Bin(?vesleşte Ga- şi după Tatăl nostru... Troparul inainte-ser­ u
u
-!*^ vriiL.. Ieşire. Pfucbimenul şi Paremia zilei bării. Apoi Eotcnia: Milueştp-ne pre noi,
u
şi cealaltă slujbă a Liturghiei cci mai înainte Dumnezeule.,, şi trei metanii mari. Apoi ru­ u
sîinlită. găciunea: Prea S fân tă Treime. Fie numele u
¥^ Domnului, de trei ori şi Psalmul 33. Cade-se
Ia r ă de nu esie Liturghie : Cântfim trei să te fericim... M Apolisu!. Dupâ-cinare. cân­ u
¥^ Potiobnicft ale Trioduhii şi trei ale inaintc- u
¥^ serbârii. Slavă .. Şl acuui... Binpvestviile G a­ tam pe cea mare, îâră metanii. La lutâiul
H Sîinte Dumnezeule in locul lu i: I v m w m z ă u
¥^. vriil... La StiUoaviiâ : Idiomela Triodului de ochii m e i., zicem Troparul inainte-serbării.
două ori şi Mucenica, Slavă... Şi acum... a Astăzi începăturile bucuriei a toată lumea...
n inainle^serbârii-
După al doilea Sfinte Dumnezeule. Troparele u
¥^ u
cele obişnuite. pe n o i Doamne...
ha l ll r m if A'iiuia tji Treimicile g’asului;
Canonul morti'or cel din Octoih. După Cade-
apoi obişnuitele Catigme şi celelalte după
¥¥i se eu adevărat... Condacul inainte-serbării,
obiceiu Canonul în»iiDte-serbării cu Irmosul
pe G şi ale Triodului după rânduiala lor. i n IH rtn it La Dumnezeu este Domnul. .
¥^ După 3 Cântare, Sedelna înainte-sftrbării. Troparul inainte-serbării de ( ^ ă ori şi obiş­
u
W Astăzi toată îăptura se bucură.,. Slavă... Şi nuitele Catisrae. Sedelnele (^toihului, Feri. u
acum .. tot aceasta, Uupă 6 Cântare, Coiidac: cili cei Iară prihană, pentru morţi, nu cân-

f£
It
1».V 856 *?? TIFIC So* U

kX
Canoniil Inair te-serbfrii rii Irmosul pe cii, După a 9-a Cântare, Lum irâada În­
hM
bV I'. După 3 Cânturo, Rpdelna înalnte-^er- vierii. Siavă,., a Crucii. Şi acum., a loainte-
Vt hfirii. S ia v fi.. Si af’um-.. tnt floeea. Iară rând serbîlril. Iară celelalte toate la Laude şi Ia
vlnp Patrurântnren. rflntfim Canorul Irain'f- Liturghie, precum e’a arfltat şl s'a scris mal
k3f sprbării diipft ohlcrlu şi de la Trind pe 8 . ioalQte de Dumioica a 3-a din post; numai
kX la Ceasuri, Troparul învierii, Slavă... al Cru­
fcU Piinfl fiCânt'irr Tnnd •ml si Icosul inafnte spr-
kM bflrN. Dupft a 9-n CAntarp, Luminânda Inainte- cii şl al înaiQte-serbării.iCh n.bându-le Dui ă u
k » sorhilril. Sfihnavna Orfoihnhii. Mucenicile Tatăl nostru... C oniacul Crucii el al Inainte-
MV ffl'iRuliii de la Lniidp; tarfi Stihuri zlccm crle serbării, le zicem schlmbându-le,
i v nbifşniii'p; UmpJntU'Jir-nm dim w enţn... S\a-
kV
vA .. Şi ao'ini,,, a Inainfe-sprbfirii. glasul h1
kX U
I l o a ; Auzil-a N ih râ lo a re a de Dumnezeu
u
frU lim ba care nu o ştia... La Ceasuri, Troparul S. De se va Inl&mpla inaiote-serbares Bunel
bV şl Condaru! iDainte-serbSrii, U
ViiDiiri Miercuri a l-a fiAplâuiftaă. care estA
iii Vj I
kSf it i L itu r g h ii Kericirjle înaintR-serbflrii, loch.narea Crucii
kSf Cânff\rile 3 ?i fi, Diipfi ieşire, Troparul hra­ Seara şt dimineaţa toată slujba o cântam yjt
kv mului lui IJriptrifi, de fsle hrainiil Lui acela'
cii metanii. Marti seitra.Cutisma rândului. La
*V
J,U apni Troparul Inalnto-serhării, Slavii,.. Coq- Doamne strigat-am,.. Stilurile din Triod a'e
kst (iacul hramului Sfântului, Şi acum .. a! inainte- zilei 3 şi ale inainte-Eeibi^rli 3, Slavă., a
VA
bv sorbărli. Crucii, Şi acum... a iDalnte-serbărlI a*
kv kH
L<i SU lum nifi Wioniela din Triod şi Mu­
kv cenica, SIttVă... a Crucii, Şi acum... a icaiote-
W serbării.
JtV H. Dfl wH va Intămp'a Inalnte serbarpa Htinei-
w La UtrftiU Miercuri, Canonul Triodului iU
Vi-sli(i in Dumlnli-a IiuhiiiArii Crui’i i :
w cu Irmosul pe 6 şi al lnainte--erbării pe 4. W
b.V .'''.ifnfedW ‘f eara, Vecernia m are la Iar unde vine Tricnntarea, cântăm Canonul u
fcX Doamn'? stri{fa(-am.. Stihirile loviprii Z. ale C:-ucii cu Irmosul pe 4, şl al Inainte-serbăni
W Crnrii 4 ?i ale Înainte s rbării !5. Slavfi.. Vi
S*W pe 2, şi Tricânturea pe 8 . L i urmă Irmosul
a Crucii, şi soum .. a Nas-'ritoarei. cea în­ y«i
*v Tricântării. După a 3-a Cântare, Cocdacul
w tâi a glasului, i a lU ie Stihira hmmulu;- liiainte-sfirbării, Sedelna zilei, Slavă ., Şi a-
SlavS,.. â Crucii dela Doamne strigat-am cum., u inainte-serbării. Dupăa(î-a Cântare,
s>v Şi acum,., a inaiote-serbării. Conducul şl Icosul Crucii. După a t)-a Cân­
hV tare, L'jminânda, Treimica glasului.
yv l . l SUhodf'VtJ Stihiriln învierii diipft Alfa
ky Vita. Slavîî,,. a Cntrii. ş i acum,., a inainte' 1^1 la u d e Stihirile Crucii, cari au rămas
kV sorbi^rii de Ia Stiboavnn Utrenie'. I.a bîne- Ia Dnamne strigat-am. La Stiboavnă, a Trio-
kv ciivAntsrra pâirilnr. T ro fâ ru l: Nâscâtcare
diilui. Slavă., a Crucii, şi acum,., a Inainti.-
kV *4
bV fli‘ D um ruzpu. F c cio a ril.. de doua ori şi al seibârii. La Ceasul 1 se face Închinări a Ciu-
V4(
Crucii odatfi. Fie n'.'utele D onnului., de trei cii după obiceiu, In acest chip se cântă
b«^ ori, Slavă,,. Şi anurn. l’Kalmul şi cetii e. slujba îuainie-serbării cu a Crucii şi V ire rl
JW do se va întâmpla tot intr’îiceustă săptămână-
Im lUrenit La Dumnezeu este Domnul ..
bM
Tropnrul li,vierii de două or\ Slavă.. «I
U
bV Crucii, Şi a ’'um,., ut loaintc-serbării sji cele­
lalte după obiceiu
bx S Do «e va iiitilmpia fnalnlp-serbnrea nunei
Canonul Învierii ru Irmosul pe -1, al Crucii,
kV pe fi s:i ni îDflinte-fterb?rii pe -1. Catavaele: Vestiri Ju l a 4-u BâptâmaQâ diu post
kH
\f>ii infiin'e a închipuit (lun'Eezeeecul Mols'... Miercuri seara la Doamne strigat-am... Sti-
W
bJ; După H 3 a Cântare, CoDdacul şl Icotiil birile Ttriodului pe (i şi ale Inalnte-serbârii
inninte-scjb^rii ţ^i Sedolnii Crucii de doiiA pe 4, Slavă., a Crucii, Şi acum... a înainte-
bX ori, Slavă... Şi Hciint,., a înairite-serh^irii. serbiiril, apoi Ieşire şi cclelalte ale Litu r­
După u f) d Cântare, Cundicul şi Icosul Cru­ ghiei cei mai înainte sfinţite- Lu Utrenie,
 *®§ D IN C A P E T E L E L U l MARCO go* 8S7

câQtăm toate precum s’a arătat la rând la Canonul inainte-serbării cu Irmosul pe 6

litera R, afară de Slm bătă şi de DumiDică. şi al Acatistului pe 8 , Catavasie: Deschide-
i’Oiu g u ra mea... După a 3-a şi după a 6 a Cân­
l a r i do so v a lotănipla Înainte serliarea B u ­
tare, Condace şi Icoase după oblceiu. După
nei Vestiri a Prcosfintei de Dumnezeu Năs-
a 9-a Cântare. Luminânda Acatistului de doliă
cA to s re ltD D u n iiD e cn a 4 - a .S A U a5-a din |io&t
oi'i, Slavă.. Si acum. , a înainte-serbării.
Vi La rev^mla m are Stiliirile lavierii 3, ale
La L aude. Stihirilt' Acatistului pe 4, Sla-
lui Anatolle 3 şi ale înainte-serbărli 4. Slavă...
vă...Şiacum .. Auzit-a Născătoarea de D um ­
a înaiDte-serbăriî, Şi acum,., a Născătoarei
W f glasului şi celelalte după oblceiu. Numai la nezeu. . Doxologla mare şi Apolisul.
k»
Utrenie, după Evanghelie, Uşile pocăinţei De se va latâtnpia Inainto-serbarea Bunel
km
deschide-mi.. Canomil învierii cu Irmosul Vestiri în S4mbâla lui Lazăr
W OR 4. al NfiseS'oarei de Dumnezeu pe 2, din Se cântă elajba înainte-serbării mai înaiote
4i^ Triod pe 4 si al inalnte-serbSrii pe 4. Cat«-
Jo i tot în aceeaşi săptămână, precum am
¥H vasta.* De.schide-volu g v ra mea... După a 3*a
k3i ariitat la litera R. afară de Sâmbătă şi de
Cântare. Condaoul tnainte-serbăriJ şi Sedeipa
Duminică,
Trîodului. Slavă,., Şl acum... a ÎDRinte-Perbă-
rii. După a 6 -a Cftntnre. rorriacnl şi Icosul
învierii, după a 9 a Cântare, Lumirânda în ­
«? vierii. Slavă.. Şi acum., a înainte-serbărli.
T lnvA(âtura pentru sărbătoarea Hunei Ves­
La Laude Stihirile învierii după obl- tiri a Preasfinţiei de Dumnezeu Nascătoarel.
W celu; după acestea zicem S tih : i ’rorr/^-T’e, Se tn(‘cpu de Jo i a treia săptămână din poet
M D!)amn(?, D um nezeul meu... şi cântăm Stihira şl Ro suie până în .Miercurea ^ăptămânei
W f Idiomelă a Triodului, Slavă... tot aceasta, Şi
Luminate:
W
acum... Prea Mnecw^ăntafă eşii... Doxolopia
De este post începem Vecernia fără de
il(4^ mare şi celelalte dnpă obiceiu. La Ceasul
Catismă şl fără d» m'^tanii. La Doamne stri-
« ? l.T ro p iiru l învierii. Slavi...a l înainte-serbărli,
ffat-am .. punem St'ii'rile pe 10 şi cân‘ăm din
Şi acn n .. al Născătoarei Ceasurilor. I^iră
Triod Idiomel'i zilei de două ori, trei Podob-
slujba Sfântului loan ScJ^rarul şi a Sfintei
«? nice şi ale sărbătoaroi trei, repetând două,
Maria Egipteanca se cântă când va socoti
Slavă... Şi a c m... Trim is a fost d in cer..
W? cel mai mare.
I'şire . Lumină lină.. Prochimenul şi Paremia
M?
zilei şi ale Praznicului trei, cea întâia, dela
Facere: Ie ş ita laro v dehi puţul jurămân­
.X De 8 0 v a î n t â m p l a ln a ln te - i> e rb a re a B unei tului. . a doua din Profeţia lui lezechiil: fi-va
w? V e s t ir i In S â m b ă t a a 5-a a A c a t is t u lu i din ziua a opta..., a treia dela P ild e : înţelep­
ciunea şi-a zidit ei-şi cusâ.,. Apoi: Să se în-
«? Vineri seara Catisma rândului. La Doamne
dreptcze rugăciunea mea., şi trei metanii
Rtriffat-am... punem stiiiiri 10 şi cântăm din
mari şi celelaiîe file Liturghiei cei mai îna­
Triod Idiomela zilei de două ori şlM artirica, inte sfinţite.
ale Acatistului 4 şl ale inaiote-serbării trei,
4»^
Slavă., a înainte-serbărli, Şl acum .. a Aca­ lar de nu va b Liturghia cua mai Înainte
tistului. Ieşire, Prochimenul zilei şi Paremia; sfinţită
Să se tndrepteze rugăciunea mea . şi cele­
* « lalte ale Liturghiei cel mal înainte ffinţite: Seara la Doau;ne strigat-am.., trei St'hTi
W podobnice ale Triodului, cinci ale Praznicu­
iară Patrucântarea Triodului se cântă la
lui. Slavă... Şi acum... Trimis a fost... Ieşire,
După-cinare.
Prochimen şi Paremia zilei şl ale serbării
La Vtranie: La Dumnezeu este Domnul... trei; apoi: Invredniceşte-ne Doamne,,
W^
Troparul Acatistului de două ori, Slavă... Şi
acum,., al inainte-serbării şl obişnuitele Ca- La Stihoa\-tia . Idiomola Triodului de două
tisme; apoi Condacele şi Icoasele Acatistu­ ori şt Mucenica, Slavă... Şi acum .. a S f r U r ii:
4i« lui după rânduesia lor. Astăzi e$te hucuria Bunei Vestiri.. După
¥i

W 858
« — ----- -------------- ---------—
kV
r « Acum 8lobf)ze$te...$l după Sfinte Dumnf zeiile...
^ Troparul serbării, Eet cia, trei metauii mari
şj Ap^lisul. La ma?ă d€Plegă:n 1» untdelemn
5I vin, ori în ce zi s’ar întâmpla, intru cinstea
Preasfintel Stăpâniei noastre de Dumnezeu
Născătoarei,
I.a ceasul cel d’intfiiii al nopţii, toacft pa-
raclisiarhul in toaca cea mare si tr«ge tonte
clopotele şi adunândii-ne in biserică şi că­
dind preotul, cântam După-oinarea mare. şi;
Cu noi este Dumnezeu... După întâiul Sfinte
Dumnezeule... Troparul serbării: A stăzi esle
începerea m â n lu ir ii noastre... după al doilea
MU Sfinte Dumnezeule,.. Condacul serh ă n i: A p ă ­
W rătoarei Doamne... şi di;pă: Sla-'ă intru cf»i
de sus lui Dumnezeu,.. îaeem leijiro in prid­
vor, unde se face Litia dup?l obiceiu gi cSr-
tim Stihirilo serbării trei, Slavă... f-i ocum
« I Bine vesteşte Giivriil... Apoi zice preotul ru
gilciunile Privegherii cele obişnuite şi intrârd
în biserică, cânt«m Stihlrile Stiboavnt'i ale
Berbi^rii; Slavă.. Şi acum--. A:^lâzi este b îr
curia B unei Vestiri ..La binecuvântarea pâini'
lor, Troparul; A stăzi p.ste în c e p ă tw a m â n
tu irii noastre... de trei ori. Fie numele Dom­
nului binecuvântat., de trei ori ?i Psalm ul.‘5:5:
Bine^voiii cuvânta pe Dom nul... până Ih
Nu se i'or lip s i de tot tnnele.. împarte
fraţilor pâinile cele binecuvântate, după
obiceiu şi cetirea serbăiii.
Lck VtrenU La i)umne7eu este DoRinuI..,
Troparul serbării de trei ori şi cetim trei
Catisme. După întâia Catisnui, uniândoiih Fe-
deiuele Triodului făra Ei'tenie şi cefircâ z'lei.
Dupi\ a doua Catis^iiiă, Ectecîa f-i Sedelr.a
serbării: M ai m arele voevoâ... Slavă ti a-
cum... tot aceasta şi celirca serbării. După
a B-a Catismă, Sedelna serbării: A.'ilăzi
toată suflarea .se b u cu ră .. Slavă... Şi acum...
tot aceasta. După c t i r e se dau făclii fraţi­
lor; (lupă Polielpu, Sedelna: G a v riil din
cer... Sia'ă... Şi acum... T rim is a font G a­
vriil la Fecioara... şi cetirea sf-rb/)rii. Auti-
fonul intâiu al g’asului 4, Prochimen plas
4; Binevestiţi din zl in zi mântuirea Dum­
nezeului nostru. Stih: Cântaţi Domnului cân­
tare nouă. Şi E"«njîhelia dela L n ca: Ia zi­
lele acelea sculându-fif Maria... D>ipă Psalmul
50, Stihira serbării: Binevcsleşfc Gavrilt...
Canonul serbării, Irmosul de două ori, Tro-
parele pe 12. Catavasia serbării. Iar unde
H
TIPIC gc* U
U
vine Tricântiirea. cântăm. Canonul serbării
cu Irmosul pe 6 .şi Tr'cântarea pe 8. Ca-
U
tavasie: Irmosul Triodului intr’amândouă
stranele împre n ă .D u p ă S Cântare, Sedelna U
serbării, glas 8: C u v ân tu l lu i Dumnezeu... ¥4
Slavă... Şi acum... tot aceasta. După 6 Cân­ U
tare, Condac; A p ă ră to a re i Doamne... 5!
Icosul şi cetim ProUgul. L i 9 Cântare, iar
aprind fraţ i făclii'e. Ceea ce eşti mai cin­ U
stită... nu cântăm, ci Pripelele serbării: Bine
vesteşte p ă in in ln le bucurie m are, lă u d a ţi
ceruri slava lu i Dumnezeu. Şi Irmosul: Ca
u
de un sicriu însufleţit... Asemenea si cealaltă
strană, Prip'^nla şi Irmosul şi celelalte Tro­ u
pare ale serbării, zicând tot acea Pripeală.
Iară la Troparele Tricântârii, zicem P r i­
peala: Slavă Ţie Dum nezeid nostru, Slavă u
u
Ţie- Po urmă, Irmosul Triodului si 'al ser­
bării, cu Pripeala Liiminânda serbării de u
două o ri; A l p u te rilo r celor cereşti Voevod...
Slavă-. Şi acum.. Taina fea d in veci se u
u
cunoaşte a s tă z i
Im L a u d e ' Câniăm patru St'hiri ale ser-
hării. Slavă.. Şi acum ., glas 2: Taina cca
din veci... De oste Sâmbrită sau Duminică, u
cântăm Doxolopia mare, Ect'-'nia si Apolisul.
X*
Iară de este în zi de pnst. cântăm St'hoavna
Triodului, M iouiela zilei de două ori şi Mu­ u
ce n ica ; Slavă.,. Şi acum,., a sprbării: Să .«p
re.srlească cerurile... A p o i: Bine este a ne
mărturisi Domnului.,,, odată. După Tatăl nos­
tru... Troparul serbl^rii, Rctcniile şi h sfârşit
trei metanii mari, fără Apolisul Utreniei şi
Ceasul 1, eu Catismă; Troparul şiConda<’.i’l
Praznicului şi la sîâr.şit trei metanii şl rugă­
ciunea : Hristoflse. himina c^a adevărată ..
ŞL se miruesc t'rnţ'l cu sfântul lintde'rmo. Şi
eântă şi Stiiilra idiomelă a serbării şi
Anolisiil. La al treiloa ceas din zi, ieşim cu
L'iio afară din n'ânn=tire cu crucile şi in- u
torcânrhi-rie intrăm în biserică si cetim Ceas u
3 şl n cu Cati«me, fără metanii, Tropnrul şi
y<i
Conflacul spriinrii. L'i Ceasuri, in toaci nu
lovim. La C^'asul G cântăm Troparul şi Pare- m
mia Trindului şi celelalte după rânduealalor; u
şi (’.'•■tim cuvântul al cărui tnreput este:
Iar(işi este b u n irie a B unei VesUn... A-
dăugăm apoi şi Ceasul si noulea cu Catismă;
u
Fericirile degrab r.'i do cântare şi fără de
metanii. Pomeneşte-ne pe noi Doamne,,. şî
Ceata cerească,. Slăbeşte, le^ă.., d u iă Tatăl u
 •0§ DIN CAPETELE LUI MARCO
nostru.. Condacul serbării. Doamne mllueşte
de 40 ori. Slavă... Ş i acum . Ceea ce eşti
IMf mai cinstită... trei metanii mari şi rugăciunea :
•W P re asfân tă Treime... Şi îndată începem V e­
cernia şi o cântăm îără Catisn ă şi fără me­
tanii.
L a Doamne strigat-am... Idiomela ziiei de
două ori. fără Mucenică, trei podobice ale
Triodulni ţi trei Idiomele ale serbării, glas 4,
W? dela Stihoavnă si trei ale Arhanghelului. La
¥ i Stihira a 11-a, Stih: Cela ce faci în g e rii Tăi
D uhuri... Slavă,., Şl acum.,, a serbării: Tri­
«?
4M? m is a fost... Iară preotul face Prosoomidia
W f la Stihiri- Ieşirea cu Evanghelia, Lumină
linî5.. Prochimen şi Parem ia zilei şl două ale
serbării cea d’intâiu, dela Ieşire: Vdztit-a
Moisi... cea de a doua dela Pild e: Dom nul
m ’a zidit... Apoi Ectenia mică, Sfinte Dum­
nezeule... Prochimen, Apostolul către E v re i:
¥H F ra ţilo r, cel ce sfinfeşte şi cei ce .se sfinţesc..-
«< Evani helia dela Luca ?i celelalto ale Litur­
Jt^;
ghiei lui G u ri de Aur, In Ioc de Axion, cân*
tăm Irmosul: Ca de u n Sicriu...
«rif
In ziua de 26 Martie c&nlăm la U tre o le .
Aliluia şi Treim icile glasului, iară de este
Sâmbătă, sau Duminică, cântăm la Dum­
nezeu este Domnul... Troparul Arhanghe­
¥^ lu lu i: Cel ce eşti m a i mare Voevod.. După
WÎ
U3f întâia Catismă, Se.delna Octoihulu*. diipă a
doua şi a treia, Sedelneie Triodului.
W hiră a învierii şi ale serbării, Idiomeiele de V*
Canonul serbării al Născătoarei de Dum­
4l4{
w ? nezeu cu Irmosul pe ti si al Arhanghelului
V i pe 6 . iară cftnd vine Tricântarea, cântăm
w Canonul serbfirii al Născătoarei de Dumne­
zeu şi al Arh’îngheUilui cu Irmosul pe 6 . Şi
W^
Tricântarea pe 8 , Catavasie. Irmosul T rio­
W?
dului După a H-a Cântare. Sedelna glas 4,
¥^ Slavă.,, Şi acum., tot aceasta şi cetire. După
a 6 -a Cântare, Condacul Arhanghelului glas
8 : A l prea lu m in a te i şi iv tru tot lucrătoarei
Treimi.. După a 9-a Cântare, Luminânda,
Treim ica glasului.
¥^
L a Laude Stihirile Arlianghelului pe 4,
« Slavă.,. Şi aiium... a se rb ării: Bineve.<iteşte
Gavriil... La Stihoavnă, a Triodului Idiomela
zilei de doua oii şi Mucenica; Slavă..
acum... a Născătoarei şi celelalte toate le
cântăm cu metanii.
¥^
g«» 859
U
u
T. D e se v a la t  m p ia B u n a V e s tir e I d SAm^
u
b& ta a 3 a s a u a 4-a a p o s tu lu i
Vineri seara Catismă nu cetim. La Doamne
8trigat-am... Stihirile pe 10; Idiomela zilei u
de două ori şl ale serbării 8 , Slavă... Şl
acum... a serbării. Parem ia zilei şi cinci ale u
serbării. Să S 0 îndrepteze rugăciunea mea..
Şi celelalte ale Liturghiei cei mat înainte u
sfinţite. Iară la Ceasul intâlu al nopţii, cântăm
După cliiarea mare, după obiceiu. După întâiul
Sfinte Dumnezeule... Troparul serbării. După
u
al doilea, Condacul serbării După: Slavă
întru cei de sus... L'tie precum s'a arătat mai u
u
înainte îq ziua cea de post.
u
La U tre n ie : Se face slujba toată a serbării. u
Nici Patrucântarea, nici altceva de ale Sâm­
betei nu se cântă, ci toate numai ale serbă­
rii. Cântăm Doxologia mare. Iară Patru­
u
cântarea se cântă mai înainte Jo i la După-
clnare. Asemenea f;i la Liturghie toate ale u
serbării. u
S. Cade-se a ş t i; Do se va întâmpla Buna U
Vestire Io Duminica a S-a din post u
VJ,
iSrtmMW Ia Vecernia m ic ă La Doamne
strigat-am.. Stihirile Crucii pe 4, Slavă... Şi
acum .. a serbării. La Siihoavnă, cântăm o Sti-
la Stihoavaa Vecerniei mari, cu Pripelele lor.
SlbVă... Şi acum.,, a serbării, Lupă Sfinte
Dumnezeule . Troparul învierii, Slavă... Şi
U
acum. . al serbării Ectenia şi Apolisul.
U
La Vecernia m a rf. cântăm : Fericit bărba­
tul... Catisma toată. La Doamne stricat-am...
u
Stihirile învierii 3, ale Crucii trei Podobnice u
şi ale serbării patru Podobnice, Slavă... a u
Crucii, Hristoase, D u m n e sfu l n o s tr u .. ş i a- u
eum... Trimis a fost d in cer... Apoi Ieşire u
şi cinci Paremii ale serbării.
U
l a Litie, Stihirile serbării, trei Idiomele şi
trei ale Crucii dela Laude: Slavă., a ser­
bării, Şi Hcum .. a Crucii.
Şi
La Stihoavnd Stihirile Învierii dupft Alfa
Vita. Slavă.,, a Crucii, Şi acum,, a serbării.

880 TIPIC
La binecuvântarea pâinilor: Troparul serbă-
jfjt rli de dona ori şi Mântupşfe Doamve
tfSi poporul T ău,, şl cetire din trimiterile Apos-
tolllor. sau a serbării.
w
kH L\i rtreiiie : La Du-rnezeu este Domnul,,,
W Troparul învierii, de doua o r i ; S l a v ă a l
m Cpueii, Şl acum.., al s fr b S r li.. După Caiisme,
Spdplnele învierii cu ale Năaofitoarci lor pi
^ cetire la (fil'-uirea Evangheliei. Polieleiil ?i
W ?^erlelnele serbfirii. (of'te câie odaifi, Slavfi...
jLV Şi acum,,, a serbării şi cetirea serbării, Arlî-
^ foflnele glasului, Prochimen îşi Evariphelia
^ serbării. învierea lui Kr^sUs. PFs'jrn l PO
Stihira perbSrii. Canonul InviVrii n i Irmopiil
^ pa 4 şi al serbării re 6. Cata a s ie : Dpsrfn'de-
voiu q iirn men... DupS Câniarra îi.Cnrdarul
Pi Icosul Crucii si Sede'nele C nirii. Slavfi,.
Şi acum., a serbării :<i celirpfi serbării. După
^ a 6-a Cântnre, Condacul şj Icosul serf firii şi
W ProlofTul. La a 9 a Cflntare, cânifim : Ceea ce
1*^ eşti mai cinstită... Lum irânda învierii. Slavă-,
a Crucii, Şi ficum.., a serbării.
La L 'iu d f St'hirile InvJorii 4 ş' ale ser-
b 'rli H gi Idlom ela: T a w a d in veno..
^ cn Stihurile l o r : apoi Stih : SrnaJâ-TeDoamne
^ DumvezpvJ m m ... şf câni?im Idiomela zilei
iM; din Triofl; filav,^,. aceeaşi i}\ nawm... Prea
binecuvântată eşti. Doxolnpia mare. ia care
se face închinarea cinstitei Cruci după obi-
ceiu. precum se arată în T rio d ; ?i după
jjl^ Ectenll şl Apolis, Slavă... Şi acum... SMhira
^ Evangheliei şi C pr pu I 1, tn pridvor. La Cea-
♦4? suri: Troparul învierii. Slav?... al Crucii, 51
acum... a! Născătoarei Ceasurilor Pupă : Ta-
tfil nostru, Condficul Cruf’li şi celelalte şi cel
im
desăvârşit Apolis.
MU
W ia . pericirile e’flsului pe 4, ale
^ serbării Cântarm 3 pe 4 şl ale Crucii. Ctin-
^ tarpa fi, pe 4. După Ieşire, Troparul învierii,
al Crucii şi al serb ?rli; în loc de Sîinie
Dumnezeule, oflrtăm: CrticH To\f> ne îvchi-
năm , Slfipdne. Prot^himen, Anos^nlul şi Evan-
gtelia, mai înainte zic^m ale S'^rbării, anei
ale Crucii. In loc de Axion, răntăm Irm osu l:
llţ Ca de un sicriu însufleţit
Liturghia se face a marelui Vafsilie; pre-
^ cum şi în toate Puminlcile sf'ntului şl ma-
W relui po«ît, când se va întflmpla aceaRiS ser-
bare, se face dumnezeeasca Liturghie a lui
Vasilje cel mare.
Ta
^
T lură d6 se va tnt&mpla serbarea Bune;
Vestiri Luni a 4-a, sau a 5-a, sau a f>a, a
SfAutului poet;
U
D um in ica seara, la Vecernia m ica Sti-
hirile Seri)firii 4, Slavă Şi acum... a Serbă­
rii. Ln Stitio-qvna: Idîomela Triodului de dotiă u
ori si Mucenica; Slavă... Şi acum... a serbării.
Troparul serbării, Ectenia mică şi Apolisul ^
On
La Vecernia fŢiQre După obişnuitul Psalm,
cântlm Fericit b*5rb.itul. Autifonui în'âiii. La ^
Doamne strgat-am,,. Stihirile pe 10, aleTrio-
diilui 3 Podobnice şi ale serbării 7, Slavn...
Şi acum... a serbării: Trim is a fost d in cer- ^
Ieşire, Prochimenul zilei şi Pnremiile serbă- 5^4(1
ril 3, la L't'e, Stihirile serbării. Slavă,,, Şi
acum... a serbării.
La ^libouvnă Stihirile serbării cu Prl-
peiele Serbării; Slavă.. Şi acum... a serbării.
La binecuvântarea râinilor. Troparul ser­ U
bării de trei ori şi cetirea serbării.
La U trenie: Cântăm toată slujba serbării, ^
precum s’a scris mai înainte în zi de post
Ia rând, la litera T.
'44
U
u
u
T. De ae va întâmpla Buna Vestire în Mier­ u
curea închinării Cinstitei Cruci:
Se lasă Stihirile, Slăvirile şl Canonul Cru­
cii şi se cântă Luni, sau Vineri în acea
săptimână. I;ir aicea cântăni t08 tă slujba
sărbătoarei Bunei Vestiri, cu Tricântarea,
MitTi'uri, precum am arrtat în ziua d'iniâiu
ia rând. Iară Ia Utrenie, la Ceasul 1, se face ^
închinăciune Crucii, după obicelu, U
U
IL He v» lntâm|<lH Buna Vestire ]u Du­
u
minica I I 4-a Hiiu H b-a a postului:
SârribiJtâ sf>an]. Io Tt'cernio m k â ' Shihi-
rile serbării pe 4, Slavă.,. Şi acu m , a ser- ^
bă'ii. La Sîihoavnă, o Stiliiră a învierii d a
Sfrbfiril »iie Stihoavnei cei mari c i Pripeleie ^
lor; Slavă.., Şi «cum... a serbării, Troparul ^
serbării, E.'teola mică şi Apolisul,
 • 0§ [)IS L 'A l'E T t L E H ' l M ARCO
I c f f /■»('« ffiorc. p,.rj(.j[ iifirbatul. Ca-
tisma toată. La Doamne «trigit am... Stihi-
rilo Învierii y, una a lui Aoatoiie şi şast’
ale serbării. Sia\a... şi tt/ura... a seibărij :
Trim is a fost d in Cfr. Ieşire, Prochimenul
zilei şi ciDci Pareniii ale serbîiril. La Litie;
Siihirile s iib a rii. SiH^fi, . pl 8 EUl al 8 -lca. Şi
acîiim... glasul al l!-lea.
La i^tihoarnO: stihirile învierii. Slavă...
H
Şi aoum... a serbării, La bioecuvOnlHrca
M
H pâinilor, Troparul eeibJlrii de trei ori ti ce­
1^ tire din trimiterile Apostolilor sau a geibării.
¥H
H Im l U r m i f : i^u Dumnezeu este Domnnl ..
« Tpopar;il învierii, de douA o:i, Slav;),., Şi
n acum., a serbării Dupu Calisme, SedeiriCie
învierii cu ale N^Kcfttoarii lor i-i oetiie din
H
tâlcuirea Kvinglieliei. Polielcul. S id i‘'ue!e
?Â
W Serl)iirii toiile câu* <id:ilâ !>; ce irea 6(Mburil.
AiiUIoanele {jlasului, Prochitnenul şi Kvun-
gliella serbării. Învierea lui Hristi s... jji Psal­
mul 5u, .'tihira s e rb u ii.
•M
¥H Canonul învierii, cu Irmosul po 4, din
Tnod pe 4 şi al serbării ps (i, Cataviisia.
W
Irmosul sprbArji, După a;l uCâulare,Se.lelna
serbirii, Sbivă... Şi acum.,, aseeaţl, cetirea
serbării. După aU-a Cauiuie, Condurul t;i Ico-
^■?i sul serbjrii !ji cjtim P.oiu^ul. L i Câai;irea
a 9-a, câit.im : Ctîca ce eşti (oal cinstita, L'iiui-
Ih ţ nâada învierii §i a serbării.
IM
La Laude Stiliirile lavierii 4 şi alo ser­
bării 4, cu Prlp elfle io r; cltipa aceasta. vStili:
¥ik Scoatd-Te D ja m n e Dumnezeul meu... Şi cân-
liini Idiomcla zilei. Slavft... (ut aceasla, Şi
«
acum... Prea binecuvântata es^ti,. Doxoiogia
mare. După Sfinte Da:uuczeulo... Troparul
« învierii, Ecteniilo iji Apolisui; apoi Slavă...
Şi acum... Stihira Evangheliei-
^hţ
Liturghia cântăm a Marelui Vanilie. F e ric i­
« pentru Canonul cel mare, iară a S.ăiitului
n rile glasului pe 6 şl ale serbării. Căutarea 3
H po 4. Apoi Stihul Ieşirii, Troparul lavierii şi
*i>^ al serbării, Slava.,. Şi acuui,,. Condacul scr-
b irii. .Prochimen. Apostolul şi E\^anghelia,
mai întâiu ale Dummieii, apoi alo setb:lrii-
tfi
W a Prcasfintei de Dumnczr-ii Năsoiiloarci ia
im l î j elKcv i c J i
i*îţ U. De se va tn(âm|)la Buna Vestire a Prea-
w ilio tei de Dumnezeu NAaiiâtoarei in Miercu­
H la Doamne stDg&t-am..- Sti-
rea B 5'a ftÂplAmfirfi a sfântului posi.
«ţ
Cântăm slujba Inainte'Serbării Luni la
râ ;d, Stihirile şi Canonul. Iar al Sfântului
i*iţ
So* 861
d? la Mineiu. 11 câutăm Ia DnpS-cinare; pen-
trucă se muta Canonul col mare, de Jo i la
Marţea aceleiaşi sâptâmâui i?i căutăm Cano­
nul cel mare cu Tricântarea pe Maili pentru
serbarea Prensfintei Născătoarei de Dumne­
li
zeu : penlrută M icrcuri in însuţi serbarea
seara la Vecernie Catisntă nu sc ceteşte şi
metanii nu se fac; iţi cântăm sîflrşitul Ker-
bării Jo i. Peiitru a c e (a Miercuri seara Stihi­
rile cu metanii şi Canonul cel mare Jo i nu-l
cântăoi, că s’a cftnfat mai Înainte Marţi,
Iar in M iercufca jVa din poBt ■
toată slujba serbării seara <^1 dimine&ţa cu
Triodul după râulucalâ, precum am arătat
mai înainte in zi de post. Iară sIArţitul s?r-
baiii i linei Vestiri il cântăm Jo i la Uireiiîe
Cu Tricântarea Apostolilor, prec.m am ară­
tat Luni a 4-a şi a 5-a a slăntului post. la
Ieşirea serburii Bunei Vestiri iH
V. De se VA intÂtupla Buna Vesltro a frea
sfintei de Dumnezeu NăscAloarel Joi a 5-a
«ăptâm&nă din post. când no c&ntă Canonul na
cel iQ»re
So mulâ pi‘ntru seibaie. Canonul cri mare
al Sfântului Andrei ţi-l cântăm Intr’acetaşi
săptăiîiâQă M'irţi, cu Tricântarea de M.irţi.
Iară Tricâiîtarea Apostolilor, o cântăm cu a M
serbării Bunei Vestiri şi ia uimâ Catavasia
Tiioduiui,
Iară d e se v a Întâmpla Buna Vei^tlre a Prea-
sriDtei de Putnaczeu Născătoarei Vineri In
aceeaşi («AptâmAnă
Cântăm înainte serbarea Bunei Vestiri Sti-
hirile sl Cinonul mat înainte la rând Miercuri,
slujba din Miueîu o cântăm la După-cioare.
u
^4^ ^ ^ ^
X. Iară de st* va Întâmpla Buna Vestire
Snnibăta Acatistului'
r»r^ ri seara, , rv . • « ci-
hirile pe 10. Idîomcla zilei de două ori, ale
Serbării pe 8 . Slavă .. Şi acum... Trimis a
fost (lin ccr- Parem ia zilei şi ale serbării
 862
5. După: Să se indrepteze rugăciunea mea...
facem trei metanii şi celelalte ale Liturghiei
cei mai înainte sfinţite. La F ie numele Dom­
nului binecuvântau
binecuvânlai... ftie
e i metanii şi la Apoiis
« nulul metami ţi
W iarăşi trei metanii.
lar^ ia ceasul totâiu al Dopţii, toacă şi
trag toaie clopotele şi ndiinându-ne noi io
biserică, bioecuvintează preotul şi cetim
După-cinarea mare ; şi dupft Slavă întru cel
^ de BUS Dumnezeu., ieşim în
sus Iui Dumneze'j.. in pridvor şi
facem obişnuita Litie, la care cântăm trei
Slihiri ale serbării, Slavă... Şi acum... Bine-
vesteşte astăzi... Sfârşind Litia iară!:î intrăm
in biserică şi cântăm Stihoavna, Stiiiiri Idio-
mele ale serbării cu Pripelple lor ; Slavă.
Şi acum-,. Aiităsi este bucuria. . La bine­
cuvântarea pâiDilor, Troparul serbării de
trei ori şi cetirea serbării.
La Utrenie: Dumnezeu este Domnul...
Troparul serbării dc trei ori. După întâia
Catismă, C 'n d acu l: A p ă r ă to a r e i Doamne...
şi alte trei Condace şi trei Icoase ; după a
doua Catlsffiâ, iarăşi trei Condacc şi icoase
trei. Apoi Polieleul şi Sedelnele toate ale
serbării şi cetirea eerbfirii. Antifonul înlâiu
al glasului 4, Prochimenul şi Evanghelia
serbării. Psalmul 50 şi Stiliira serbării.
Canonul serbării cu Irmosul pe 8 şi al
Acatistului pe 6 Catavasia serbăiii amân­
două corurile împreună; iară Patrucântarea
¥ i nn cântăm acum, ci mai înainte Jo i, la După-
cinare. După a treia Cântare, trei Conduce
>« şi trei Icoase. Apoi Sedeina serbării şl ce­
tirea. După 6 Cântare, trei Condace şi trei
Icoase. Apoi Condacul: O m a ic ă Prea l ă ­
udată,.. de trei ori şi Icosul cel d’iniâiu şj
iarăşi Condacul; Apărătoarei Doamne... şi
cetim Prologul şi Sinaxarul. La a noua Cân­
tare, nu câatăin Ceea ce eşti raai cinstită..-
ci Pripelele serbării, precum mai inainte s’a
scris la însuşi serbarea. La Canonul Acatis­
tului, la Tropare zicem Pripeala. P reasfântă
Născătoare de Dumneseii, mântueşte-ne pe
noi. Şi la urmă cântăm Pripeala şi Irm o su l;
Ca de u n sicriu în s u fle lît.. şi o închină­
ciune. Luminânda serbării.
^ L
l aa Laude : Stihirile
stihirile serbării pe 4. Sla vă-
Slavă.-
Şi acum... s â se veselească cerurile... Doxo*
lo g a mare, Troparul serbării. Ectenfi şi
Apoiis. Apoi învăţătura Iui S.udit şi Ceasul 1
™ C go.
In pridvor. La întâiul Ceas, Troparul şi Con
dacul serbSrii şi celelalte.
Im L itu r g h ie . Fericirile serl)ării. Cânta­
rea o şi 6 , pe 78 ' P r o c h im 'r A
Prochimen, şi ^
p o X r «i
Apostol
_ * ........................ .. ^
Evanghelia, ale serbării.
M
A. t)is- De se va Întâmpla serbarea Bunei
Veatîrl In
Vestiri In S&mb&ta
S&mb&ta Iul
Iul Lazâr; ^
Vineri seara, Catismă nu cetim, L a Doam­
ne Btrigat-am.., Stihirile pe 10; Idiomela zilei
de două o r i; S ăvârşind patruzeci de sile
celc de suflet folositoare... apoi trei ale ser­
bării. S fa tu l cel m a i în a in te de veci... Şi
cinci ale Sfântului Lazăr, Slavă... S ăvârşind
patruzeci de zile cele de suflet folositoare...
Şi acum... a serbării: Trim is a fost d in cer...
ieşire, Paremia zilei şi cinci ale serbării; şi
celelalte ale Liturghiei cei mai îuainte sfin­ u
u
ţite. iară la masă se îsce deslegare la vin
şi la untdelemn.
u
Lii Ceasul iatâiu al nopţii, toacă paracli­
u
serul ÎQ toaca cea mare şi trHge toate clopo­
tele şi adunându-ne in biserică, binecuvin- u>
tează preotul şi cetim După-cluareti mare,
iară "iireoUil cădeşte, precum este obiceiul şi
u
după iotâiul Sliute Dumnezeule, Troparul
serbării. Dupâ al doilea, Condacul serbării.
După Slavă intru cei de sus lu i Dumnezeu.,
ieşim în pridvor şi facem obişnuita Litie, la
care cântăm trei Idiomele ale serbării şi ale u
Triodului trei, ceJe dela Laude; Slavă... a
serbării: Să se vesclească cerurile... Şi a-
cum... [fine vesteşte astăzi-.
La Stihoutm ă Stihiri Idiomele ale ser­
bării cu Pripelele lo r; Slavă... Stătut a iin a -
intea gropii... Şi acum .. A stăzi este bucuria
Bunei Vestiri... După: Tatâl nostru... Tro ­
parul serbării de trei ori, binecuvântarea
pâinilor... şi cetirea serbării.
La V trm ie . Dumnezeu este Domnul...
Troparul serbării de două ori. Slavă.-. în v i­
erea cea de obşte... Şi acum... a Serbării.
După Întâia Catismă, Sedeina Triodului: Mi-
lostivindu-Tespre lacrămileMăriei...ăeăo\i&
ji ori; Slavă... Şi acum... a serbării şi cetire ^
|| pentru dreptul Lazăr. După a doua Catismă, ^
Sedeina Triodului: Izvorul in(,elepciunei- de Xif
două o ri; Slavă.. Şi acum .. a serbării şi ce-

•0§
tire pentru dreptul Lazâr, sau a serbării.
Apoi PoUeleul ţ;i toato Sudelo^'Ie serbării şi
cetirea serbării- Aut;l'onul iolâiu al glasului
4, Prochim enul §i Evanghelia suibiir i. Itivi-
ered lui Ilristos.-. Psalmul 50 ţi Stiliira ser­
bării. Cauouul serbiini cu Iiiiiosul pu 6 şl al
SfâQlului Lazar. amantloiiEi Caiiouuele pe S-
Caîavasia, Irniosul CanouulLi ai doilea al lui
Lazăr. Ciintăm tot aicca şi Patruc(iiitarca.
După 8 Cântare. Coodacul iji Icosiii feiS:dL-l-
neie Si'ântului L a z iir; Slava... Şi acum..- a
serbfini şi cetirea sert>arii. nupă (i (-ăutart-,
Condacul şi Icosul şi cetirta Bett)ă]ii. La 9
Câalare, Ci?ea ce e.'jti miii cinstit^), nu u;intămi
ci Pripelele serbării, prf-cuni mai inainte s’a
arătat la însuşi serbiirca Iară la Canonul
Triodului ca pripeală zicem: Skivd (ie Dînri'
nezeul jw slru , ^ lavă (ie, Catavasie. irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dum?uzeu. După
aceasta, Pripeala serbării şi irm osul: Ca de
u n sicriu insufLp(it.. Apoi, Sfâtit este Duni-
nul Dumnezeul nostru pe glas 1 . Luminănda
serbării de două o ri; Slavă... Şl acum... a
lui Lazăr.
La Laude Si]],[j.j]e sorbsrii
Sfântului L a z lr trei; apoi Pd pelele: S^'O-tlă-
Te Doam ne Duuiuezi-ul riwii şi Mdrlnri.'-}-
mă-voiu Ţie Doam ne cu lo a iă in im a mea. -
Slavă... a Siâutului La<!âf. Mure şl prm sldvi-
tă... Şi acum... a s e ib â rii: Taina cea ă in veac..
DoxiJo^fia m ire, Ti'o.)arul serb irii, Siavă...
Şi acum.-. învie re a cea do ob^tr... Ectcnia,
Apjlis, iQVLitătura peiitni credinţă şi Ceasul
1 , in pridvor-
La UturgKifi-. Fericirile serbării, Cânta­
rea 3, pe 4 şi ale lui Lazăr. Căutarea G. pe
4. După Ieşire, Troparul serbării şi al iui
Lazăr, Slavă.. Cond-icui lui Lnzăr, Şi acum--,
al Siirbării, Iu locul lui vStiiite Dumnezeule
cântăm: Cd(i in H ristos v'a(i botezai... ?i‘o-
chlmeo, Apostol şi Evarghelie mai intMu a
serbării, apoi a lui Lazăr. Iu loc de Axion,
cântăm Irmosul seri arii.
B bis. I a r ă d e se v a Î n t â m p la
a P r e a s fiQ te i N ă s c ă to a r e i de
D a m l o ic a S t f t l p ă r i lo r :
:Sămbatd la Vecernia mieă, Stiljirile Stâl-
părilor pe 4, Slavă... Şi acum... a serb ării’
v ;? k 3 « y ^ * .v :w * A D k )k w 3 4 e * M A * X 3 k 3 « * 5 ^
D IN C A P E T E L E L U I M A R C O ^ ^ 5 3
In L u n a a şasfa... La Stihoavnă, Idiomelele
Serbării cu Pripelele lor, dela Vecernia
uiaie, Slavă-. Ş acum..- aStâlp ârilo r: Laud
a Ta înfricoşată T aină ■ . Troparul serbării, ^
Siavă-.- Şi acum .. înv ie re a cea de obşte.-.
Ectcnia mică şi Apolisul.
La Vecernia m a re : Fericit b ărb atu l-- Ca-
tisma toată. L i Doamne strigat-am... Stihirile
serb;\rii 3, repetându-se şi ale Siâlpărilor 4-
Siavâ... a Slâ'pfjrilor, Şi acum.-, a seibării:
Trim is a fost ăin cer... Apoi Ieşire, 5 Pare-
mii ale S.’rbării şi trei a!e Siâlpărilor- La
Litio, SUfiinle -serbării 3 şi 3 ale S(âlpărilor,
S'avă- - a Stâlparilort M a i iv a inte cu ^ase n
zile de Paşti,.. Şi acum... a serbării: Bine
vesteşte G avriil...
La S tih o avnă: Stihirile Idiomele ale Slâl-
păriior, cu Pripelele lor. Slavă... a Stâlpărilor;
A.^lăzi d a rn t s fâ n tu lu i Duh... Şi acum... a n
S;‘ri)ăril: Taina cea d in veac... La bicecu'
vâ iitirea pâiTiilor, Troparul serbării de două
ori, al Stâlpărilor odntu şi cetirea serbării
trei şi alo La Utrenie: La Dumnezeu este Domnul... k it
Trop-irul snrbnrii de două ori, Slavă... Şi a- i i *
cum... /nviQTva w a de ob^le.. După întâia
Cati^mii. Sjd eliia Stâlpărilor. Slavă... Şl a-
It
cum... a se rjă rii şi cetirea serbării. După a II
doua C.iti m-i, Sjdeluu Stâlpărilor, Slavă...
şi acu m .. a BCri)ării şi cetire. Apoi Polieieul. k k
Siidelnele serbării !fî cetirea serbării. Anti-
loQul iulăiu al g asului 4, Pro i’liimenul şi Lvan-
gtu-lia Siâlpărilor, PsaiiLUi 50; Învierea lui ^
Hi'istos nu o cetim şi când sărută fraţii Sfânta
Evangliolie, impaite egumenul stâlpări cu
h c lii fraţilor după obiceiu. Şi îo loc de:
P entru ru g ăc iu n ile Apostolilor... Cântăm:
Slavă... Astăzi H rislos a intrat... Şi acum...
tot aceasta: apoi Siili: Milueşte-mă, D um ne­
zeule, d u p ă nuire m ila Ta... şi Stihira,
gliisul al b-Iea: A slăsi d a r u l s fâ n tu lu i Duh...
CfiQonuI serbării eu Irmosul pe 8 şl al Stâ!-
părilor cu Irmosul pe 8 Catavasia, Irmoasele
amândoror CaDoane, Iq fiecare cor Irmo­
sul său. După Cântarea a 3-a. Condacul şl
Icosul Stâlpărilor şi Scdelna, Slavă... Şi a-
B u n a V e s tire
cum... a serbării şi cetirea serbării. După a
D um nezeu In
6 a Cântare, Condacul şi Icosul Serbării şi
Prolog. La Cântarea a 9 a, Ceea ce eşti mai
cinstită, nu cântăm, ci Pripelele serbării,
precum mai inaicte am arătat, iar a Stâlpă-

«64 «6§
rilor. cântăm după obiceiu Pripeala: Slavă
Ţie, Dumnezeul nostrv, Hlavă Ţie; iară la
urmă cântăm intâiu Pripeala serbării şi Ir-
m osui: Ca de un sicriu insufleţii... apoi al
Stâlpărilor. Sfânt este Domnul Dumoezeul
nostru . pe glasul 1. Luminânda serbării, de
douîi ori.
La Laude', g t,!,,,.,],, serbării trei şi
Stâlpiirilor trei, Slavîi... a serbării: S ă sp
veselească cerurile... Şi acum.., a Stâlpărilor:
M ai înainte cu şase zile .. Doxologia m;ire
f?i Troparul: învierea rea de obşte.. Slavă,-
Şl acum-, a serbării; Ectenia, Apolisul, in-
văţâtura lui Sludit şi Ceasul 1 în pridvor;
apoi cel desăvârşit ApoliR. Iar in ceasul al
doilea diQ zi. iaşim afară dio mănăstire c i
H LUie, precum mai înainte am ar<itat şiintor-
)H{ cân iU'He cetim Ceaiurile, la ca ie cântăm
« serbu’ii, P.saimair).l, Scihira serbării, Canouul
Troparul serbării, Slavă,,- învierea cea de
obşte... Şi acum,., a Năsi’ntotirei Ccasurilo;.
După: Tdtăl nostru.., zicem Condficel0 , scliim-
bâadii-Ie.
La L liu r a h if . „ . .
Fericirile sorbirii, Cânl^rea
¥i a pe 4. După ieşire, cântăm SM j: Dine-
vesti(i d in zi în zi.. Tronaru' serbării şi al
H Stâlpâriler; Slava,,. Condncul St ilpîiriior, Şi
¥H
acum.., al siTbării: A p d râ io a re i Doamne...
Apoi Prociiimeniil, Apostolul t^i Evarghelia,
a serbării i<i h Stâ pârilor, Ciiinonicul serbă­
H rii şi al Stâlpărilor. L a Liturghie in loc de
Axion, cântăm Irmosul Stâlpărilor: D u m n e ­
zeu este D o m n u l şi s ’a a ră ta t nouă... Iară
de este hramul Bunei V istiri, se cântă In loc
de Axion, Irm osul: Ca de u n sicriu însufleţit...
N. larâ do se va Întâmpla Buna Vestire a
Preasîintel d’' D u iu o e z r u Născătoarei Io
Lunia cea mare
h i D um inica S tâ lp ă r ilo r scara, la Vecer­
n ia m ică, iq Doamne strigat-am.,, Stihirile
serbării pe 4, Slavă... Şi acum.., a serbării.
La Siihoavnă: Stihirile serbării cele dela
Stihoavna Vecerniei mari, Slavă,.. Şi acum...
a serbării.
La Vecernia w are r, ■ u- u
C/ăQtăm Fericit barba-
tul-, AntifoQul Intâiu. L a Doamne strigat-
am... Stihirile serbării pe 6 şi ale Stâlpâri-
lor p0 4, S U v â .. a Siâlp irilor, Şi acam... a
TlPfC
serbării: Trimis a fost d in c e r.. Ieşire, Pro­
chimenul zilei, Paromiile serbării trei. La
Litie, Stihirile serbării. Slavft.. Şi acum a m
serbării: Bimvesteşte G a v riil..
La S tih o a v n a . Pripelele
lor, Slava . a Stâlpărilor: D iv r a m v r i şi
Stălpări..^\a.G\im..a serbării: Taina cea
ale din veac..- L a binecuvâtarea pâinilor, Tropa­
rul serbirii de trei ori. cetirea serbării.
La Utrenie Dumnezeu eite Dom nu'..
Troparul serbării de trei ori. După Catisma
intăia jji după a doua, Sedelnele zi ei îji ce-
tirea; dup» a treia catismă, Ectenia mică şi
SeJem ele serbării amândouă, cetirea eer-
birii, P jlie ie u l, Sădelna serbării şi cetirea
m
•serbirii. A itifo n alin tâiu alglasului 4, Proclii-
men: Binevesli0- d in zi în zi... Evanghelia
serbării cu Irmosul pe 6 şi al T ricm tării pe 8 .
C itavasiaTfiodului,lrm o 8 ulintr’ttmândoaă co­
rurile iiDpreuaa; iar unde ou este Trlcâutare,
câalăm Cinonul serbării cu Irmosul pe 4.
('itiv a s :a serbării. După a 3-a Cântare, Con-
ducai z,lei, Sodelaa serbării şi cetirea ser­ itH
bării. După aU-a Cântare, Condacul şi Ico sjI
serbării, P ro lo g jl şi Sinax-irul- LaaG-a Cân­
icn
tare: Ceea cu eşti mai ciontită, uu câmăiu, ci
Pripeala serbării: Diruvesteşte p âm d n lu le
bucurie m are.. Apoi Irmosul s e rb a m ; Ca fen
de u n s icriu insuftelil... lara la Troparele
T/ioâQtîirii, zicem Pripeala: S lai'ă Ţie, Uum-
m ze u l nostru. S lavă Ţie Catavasie cântăm
Irmosul Ti'iodului. Luminânda serbării, Sla­
vă,,. a zilei, Şi acum., a serbării,
Lit Laude stihirile serbării pe 4, Sla­
vă.. a serbării, Şi acu m .. a z ile i: De uscă­
ciunea sm ochinului.. Doxologia şi Ectenia.
iA
Lu S iih iin in n idiomele ale zi­ iift
lei : M ergând D o m n u l spre p a tim a cea de
b u n ă voie... A ju n g â n d n o i credincioşii... şi
iciii
celelalte Stihiri din T rio d ; Slavă... A doua
Evă... Şi acum... a serbării: S ă se vese-
lească cerurile... Apoi: Bice este a ne măr­
turisi Domnului... odată; după : Tatăl nos­
tru... Troparul serbării, Ectenie, trei me­
tanii mari, Apoiisul şi Ceasul 1. L a trei cea­
suri din zi, ieşim cu Litie afară din mă­
năstire şi intorcându-ne cetim celelalte Cea­
suri, cu Catisme şi Paremia, cetim şi Stâl­
p ii Evangheliei, L a Ceasuri, Troparul ser-

!J|N’ CAl'FTKI E :.l'l MAIP
btrii, iară Coiidacul ziloi sji al serbării le
^ sebimbăDdu-lc; :?i la afârijitul fiecărui
■iHt C'eaiă câlft trei metanii, cetim sji Ceasul al
!)-lea fji hVTieirile d(.'gr;ib, lâra (le cântare;
^ apoi: roiiK!iie-:lt.'-ne pe noi, Ituamne... şi ct:-
^ lelul t‘. U'ip.'i 'filial nostru... Cooclacui zilei,
^ S lava., aruiii... al si-rburii, Doamne mi-
la ill' l!) (ii'j, Slavă... Şi aoum... Ceea ce
^ f 'i i m;ii dIl^Ula.. trei motanii m ă riş i tn-
(lata i!ic(‘|ieiii Veccruia, iară metanii ;<i fără
^ ('jti.smii. La Doamne atti^Hl-am... cinci Sti-
^ Ijici MioiUele ale /ilei şi cinci ale serbării ;
IH î S.avă... a z ile i: l)c snw citinul cel uscal...
^ ţii acum... a serbării; Trimi-'^ n fost d in
^ cer.. Ieşire cu l-;(/aiitîiielia. Lumină lină...
^ l’rochiiiien, Parem iile zilei şi ale serbării
două. Apoi Ecteuia mică, J^Hute Dumce-
itik zeule... i'i'ocliimen, Apostolul şl Evanghelia
11^ serbării ţi a zilei şi celelalte ale Liturghiei
^ iul (Jură de Aur.
Iară dp nu va fi Liturghie, pentru vm»
^ □e|»jti!i-.a o areca re: La Doamne strigat-ym,
^ punem S:itiiii l(i fji cântăm trei ale zilei, re-
jfrS i'ctAiid pe cele două ilii.tâi şi ale serbării
, Slavă., a zilti . A doua E r ă aflând-.,
^ acum- a serbării, lîşire cu Evanghelia,
^ Lumină liuă... Prochimenul zilei şi Pare-
^ miile şi ale serbării două. Apoi Procbime-
^ uul. Apostolul şi Evanghelia seibarii şi a
n zilei. lii.i-rp.dinccşte-ve, Doamne... Ecteoia,
im Siilioavna zilei, cu Pripelele zilei, Slavă..
D.nium e r iin d la p<il‘iniâ...iii acum., a ser-
^ bării. Acum sîobozcfjte... Troparul serbării,
Eoteuia şi Apolisul- Aşa l'aeem şi io cele-
laUe zile ale sâptâmânei mari. La masă
deslegare numai la untdelemn şi la vin. La
După-cinare met;inii nu sunt, numai după
n
Sluvâ intru cci de sus lui Dumnezeu, irei
^ inchinâciuni. La sfârşit trei metanii mari şi
12 mici. La cel de pe urmă Sfinte Dum-
UL'Zcule, trei închinăciuni şi cjntăm Trlcân-
tarea lui Andrei C^riteanul.
ink
s Toi {tojitru sorbare. de in
iLiiimp li IU M aurii «CH marc
^A
^ I uni «fiirti, cjijsin ă nu cetim. La Doam-
ne strigat am .. cinci Stihiri Idiomele ale
zilei şi cinci ale serbării: Slavă... a zilei:
idif
So* 865 ^
îî»if
A (loiia Kră... Si acum... a s o rb iin i; 'l'ri- k»t
niis a Ieşire cu Evaoglif^lia, Luniinu ^
lina... Frochimcn si cetirile zilei !ji tr(M ale 'ţ*t
serbării. Să se iiicirepteze rugaclunca mea.. ^
s?i trei metanii. Hvarglielia zilei .ţi c iltla lie ^
ale hiiur^rlitei cei mai iuainte si'intiii'. l.a ^
întâiul ceas al nopţii toaca ţi trtjjî tuaie ^
clopotele cele mari duiiă obicciu adu- j ţ ţ
nându-ne iu biscrică, cetim Dupa-clsiaria ^
mare şi . Cu v o i este D u m n e ze ii.. Dujia Sia-
vă intru cei de sus lui Dumni'zeii, l.ilie In
pridvor, la carc căutăm 8 tihiri Idiouitle ale ^
serbării, Slava... Şi acum .. a serb ării ; i l i i i f jţjp
i'esteştp G a v r iil.. îHf
, .. ^
Lii S ' . I I’d Trei Stihiri Idiom-, le ale ^
serbării cu Pripelele lor, felavă--. fŞi acum. •
Astăzi este bucuria-. L a biuecuvuntaifa ^
jw
pâinilor, Troparul serbării de ti'ei on şi
cetirea seibani... frtf
La Utrenie ),a Duuiiiezeu este Dou,-
nul... Troparul serba, ii, de trei ori. După ^
amâQdjuă Ciitismele, Sedelnole Tnodimii jţ*}
Şl cetirea zilei. După in tiia Catit^m;!, l'iLte- irt*
uia mică, Sedelna serbării şi cetirea ncr- ^
barii- Polioleul şi Sedelua serbini. A[.ti- ^
fonul întâi al gia.'^ului 4. Provliimcu, Kva..- ^
glielia serbării. Psalmul 411, Stihini seiliaiil,
Canonul serbării cu Irmusul pe J4, Cat.v<j-
sla serbării, li-moriul in amâadouu corurile
iftf
împreună, Iar unde sunt două câDtan uie ^
Triodului, câoiăm (.'anouul serbăiii cu liii.n- ^
sul pe (>şi cele doui cântări pe 8 şi la UKua itH
Irmosul Triodului. Dupu o Cântare, Coadacul
zilei şi Icosul. vSedelua seibării, cetirea ser-
bârli. După 6 Cântare, Condacul serbării, ^
Icosul şi Pro lo g u l; cetim şl Sinaxarul zilei.
La !J Căutare, nu câniăm: Ceea ce eşli mai ^
ciustită... ci Pripelele seibârii şi Irnios, prc- JW
cum am arătat in Lunea cea mare Lumi- ^
nâuda serbării, Slavă... a zilei, ^i acum.,. C
a serbtim. ^
I I I ^
LH L a m v podobnicele seibării pe 1, i>la-
vă... a zilei: Cu Lenea sufieleascd.- Si ^
acum... a serb ării: Taina cea din rear. .
Idiomelele zilei cu Pripelele lor, precum sa
acris mai înainte Luni. Slavă... a serbării:
se veselească cerurile-. t?i acum... a zik'i;
C ând vei re ni in tru davă... Troparul s('r- ^
bării, Ectenia. trei metanii mari şi Apolisul. ^
Ceasul 1, trei metanii mari. ^

8S6 •ft§ T)P1(
H
Iară la ceasul al 3-lca dio zi, ie^ira cu
H itit
H Litic afară din mănăstire [ rccuni um arătat
m il înainte şi iutorcândii=ne cetim Ceasurile
cu Catisme şi Stâlpul livaD^'liellei- La Ceasuri,
zicem Troparul serbării sji ai Născătoarei.
Condacele, zicem al serbării ţi al ziiei, scb'm-
bându-le, !fi la «îarşitul l'iecărui Ceas. câte
y metanii m ari; Ceasul ÎJ Mră Catismă. F e ri­
cirile dcgrab Lira de cântare ţi Pojuentşie-
ne pe noi Doamne... î^i L-eleialie precum niai
iaaiute s'a scris. Dupa T a t.l nostru... C o d -
dacul zilei, Slavă... i^i uciim... al serbării.
ÎS-? Doamoe miiueijte dg 40 ori. Siavă.-. Ş i aoan...
kv C eeacee^ti m^ii cinstită.., f?i trei metami mari
şi îndată Vecernia l'ară Catismă îfi l'ârii metanii.
La Doam.i0 s.'pii'at-am .. cinci S t h iii Id o-
mele ale zilei şi cinci ale serbării; Slava.
^-:i
a zilei, Şi acum... a serbării. Ieşire c» Kvtin-
H
gholi!i, FrocbimeQ, cetirile zilei gi două alo
«Hi serbări). E jteu ia mica. Sfinte l)[imnezf*ule...
¥^ Prochimen, Apoitoliilsji Exan<>helia serbării sşi
a zilei şi pe rând dumaezeeasca Liturjilii'* a
Sfântului loan Gară de Aur, La masii ilesle-
¥}i
găm nuni .i la untdelemn ^i la vin. lai:i După-
cinare, cetim pe cea mică şi căutăm la ea
4»^ şi T ricâiitirea lui Andrei Criteaiiul.
n Evangheliei şi celelalte Cea.'.uri şi Liturghia
S. Toi pciitni această sărbătoare, dfi ho vq
I ntdiD;)ia in Micrcurea cca mare
¥¥.
iJ a r li seura, căntîim Vecernia fără Cytis-
mă şi fără mf^lanii. I,a Doamne strigai-am,,
H punein Stihinle pe IU : Ididmtli-le zik'] â ş
ale serbării 5 ; Slavă... a zdei, Şi acum.,- a
serbării, Ieşire cu Evanyiielia. Prodii:. in şi
Parem iile zili'i şi trei alt: scibării. Să ^e
Indrepteze rugăciunea mea... şi trei metunji-
Evanghelia zilei şi celelalte ule Liluigliiui
H cei mai Înainte tfini.te. La m<isă, fu riu ra
n îară untdelemn, iară viu bem. La un ceas
H din ij'japte toacă şi adunăndu-uc )U bibciică-
fjH5
cetim Dapă-cinarca m(.rc. După Slava intiu
¥< cei de sus lui Duuinezeu... k*şim in pridvor
H şi cântăm la Litie Sliliirile serbării. Slavă...
H Şi acum... a serbării,
H drepteze rugăcluiu'a mea., şi irei metanii, km
¥^ I H !>tiiiij-r Stihirilc serbării la bine.
cuvântarea pâinilor, Troparul s ibării
trei ori şi cetire a seibării.
! a U r i'iiif La D.imnezeu este Domnul,..
« ţ Troparul Praznicului de trei ori. După amân­
i^>
- ^ **'3 t'it'ţrţr'ie - it'^ *‘jt-;,
»c:«D«54c5«:«»:5fc3&:«w?«
H
gflw ftn
k it
două Cit:smolc, Sedelncle Triodului şi ceti­
rea zilei. După 3 Catisma. Eeteiiin şi Sedel- k n
nele serb'irii amândouă şi cetirea serbării
Polieleul şi Sedelnele serbării. Antifunul iti-
tâiu al glasului 4, Prochimen, Evanghelia
serbării. Psalmul 5(1, Stilrra serbării. Cano­
nul serbării cu Irmosul pe 14. Catavflsia
serbării, Irmosul Intr’anmndouă corurile Îm­ iA
preună. Iar unde este Tricâiitarea câiitum itit
CaQonul serbării cu Irraodul pe t) şi Tricân-
tai'ea pe 8 , Catavasic; Irmosul Triodului.
După :{ Cântare, Condacul zilei şi Icosul, k it
Sedjlna serbării cetirea serbării. După ien
l) Cântare, Condiicul serbării şi Icosul. La a
noua Cântare nu cântăm; Ceea ce eşti mai
ciuiititu, ci Pripelele serbării prccum mai
kn
inaintc s’a arătat. Luminâuda serbării, Sla­ k n
vă... a zilei, Şi acum... a serbării, S la v ă .. a îrtf
zilei, Şi acum... a seibării.
k it
La Laude Stiliirile serbării pe 4, Slavă... im
a zilei, Şi acum... a serbării. L a Stihoavnă a
zilei, (^u Pripelele lor precum mai înainte b’a
scria in L u a ia cea m are; Slavă... a serbării, Şi
a îum .. a zilei şi celelalte precum s'a scris mai
uiaiiiie. Iară la trei ceasuri din zi, ieşim eu Litie
ur.i''ă din mănăstire şi întorcându-ne cetim Cea­
surile ca Citis.nc si S ' ceteşte Stâlpul
precu'n m ii Înainte s'a scris in Lunia şi
iA
in -Murtia acestei 8ă(,'tămâni; la sfârşitul
Ceasurilor, se face in mânăsiiri iertăciune
după o biceiu : iai’ă După-cinarea, o cetim
dJi»a cum am scris n iii inaint:^ şi Tncân-
t ir e a lu i Andrei Criteannl. km
1). De 86 va întâmpla Buna V ts liiâ ft PreA
i! atintel NăHrAtoarci de Dumnezeu In Jo U Jtm
cea m u ie . kt
In Miercurea cea rnarp seura. cântăm V e ­
cernia fără de Catismă- La Doamne stri- knt
gat-am., cicici Sah iri Idiomele ale zi,ei şi km
km
oinoi ale serbării, Slavă,., a zilei, Şi acum-.,
km
a Lserliarii. Ieşire cu Evanghelia, Prochimen, km
ceti[’'.-le zilei şi trei ale serbării. Să se in- îHi-
EvauglK'lia zilei ţi celelalte ale Liturghiei km
de kfis
cei mai inainle sfinţite. La un ceas dia noapte
km
tocăm şi adunăudu-oe în biserică, câatăm km
După-cinarea mare. După Slavă întru cei de
sus Iui Dumnezeu... câatăm la Lilie Stihiri km

•OS DIN CAPETKLE LL'I MARCO
itM
k3i Idiomele ale seîbării, S'nvî).., Şi aeiim... a
kH sorbării- L a Stiîioavnă : Stihl-i Jilf* fif'rbnrii.
k it Slavă... Şi acum... a serhur'î. La bineciivfln-
tarea pâinilor. Troparul sprhjir'i dt,' trei ori
kH
iji cetirea serbfirii.
Vi h i ///n.rf/rLa Damnpzpii esfe Domnul..
Troparul Rprb:trii d« dona ori, Siav}1 ..Şi
k if
acnm... miii-pnicl... Apoi Po-
lleleul si Sf'd Inrlo sr'rhărij toate f;i r rlirc a
k it sprbfirii. AnJifonnl înlâiu ni plasnliii al 4-!ei.
Prochimen. Fvanchelia serbării, Psilm u l 50
M3i
Rfih'ra serbSrii. C'tnoniil serbării n i Irmo'îiil
ne 8 şi al 7 ilpl ou Irmosul pe 8 . Citavnn’R.
k3f Irmnsiil j;i]ei îqtr’amAnd^nă cn-nrile im-
kH
kH nrennfl. Dună n H-a Cunfaro, Cnndj'cnl şi
it-V Irmosul zilei şi Redrlna Slav.q... Şi acum.,
k if a serbării şl optirea pptb.irji. După a (i-a
kif C3.nfflT*e. Conrlanui serbării. Icosul «i SinfixH-
kH
riil zîlei. L a a nona CAnfaro: Ceea cp oşti
Vf
ka mni pinstitil. nu oântâm. ci Pripelelc serh^irii
kX precum mai Înainte am arjitut: Ia nrmâ, Ir­
kJf mosul: Din oxpnfvl S ta p â n v liii.. Vri-
k^ ppnla Rerb?i.rii şi Irmosul, l/iminânda ser­
k^
Juo bării, Slavă... a zilei. Şi acum .. a serbării.
k3}
I.n L 'i« d tS t'h irile serb 'rii po -1, Slav .1
k^
>v a serîiărli. Şi aeiim.. a zilei Doxolocia şi
kJi Ecte^iia. La St hoavnă. Ştirile zilei eu Pripolelo
k ii lor. Slavă... a zilei. Şl acum- a serblrii,
kH Troparul zilei. Slavă. Şi acum.. h\ serbiirii.
k3i Ectenia şi Apolisul, la Ceasul 1 Troparul si
k ii
Paremia zilei şi invStfitura lui Studit pentru
k^
kii sârbătnarp.
k^ La al cincilca ceas din zî. so face Liiie
h if afară din m/\,nastirp pi întrtrcftn<Iii-re cftim
k ii
celelalte Ceasuri îa pridvor, la cnre zicem
k3S
Tronam] serbării. Slava... a ziloi. Şi acum...
Vi
kS al Născătoarei Ceasurilor Diipă Tatăl nostrii...,
VI Cfindacul 7 le i al serblrli. scbiml)fitulu-lc-
Vt La ceasul al 8 -!pa din zi, iidiinândii-ne,
Vi cântăm Vpcernia. L 'i Doamne Rtritî;)t-a'j’...
k^
cinci Stibiri Idiomcle ale 7,ilei ^i cioci ale
Vf
Vf serbării. Slavă... h zHei. Şi acum ., a ser­
V( bării. Ieşire cu Evanirbotia. Lumină lina...
Vi cetirile zilei gi două ale «!erl):ir'i. Ectertia
Vi cea mi"ă, Sfinte Dn'iinezf'ule... Procliimenui.
Vi. Apostolul zilei şi al serbării şi celeli*.lte alo
Vi
Vf Liturgbiei marelui Vasilie, in loc de Axinn
cântăm Irmosul Jo e i cei mari. I t r i n iira-
Vi mnrile Bunel Vestiri îile Pi'Pasfintvi de Dum­
V i nezeu Născfltoare, Irmosul serbririi, i« r in
Vi io:?ul H.;ruvlcului cântăm 'i'roparul C'inei
Vi
u
^ 86 7 U
U
Tfile... de trei ori; tot aceasta cântăm in loc U
U
dc Chinanic odată, isr când se împărtăşesc
fraţii, cântam tot aceasta de multe ori. până u
când pe iinnărîăî?efie fraţii (oti. Şi în loc de:
Să s<’ iiniplfi fpirilc. nnnsh'p-.- iar aceasta o- u
dată, cu Aliiu'a. La masR peşte nu dcsle-
u
gfim, ci numai untdelemn şi vin.
u
u
u
(' De 36 V i iutâmplii [luna f s ii’’' !ll
Vinerea eea mare
U
Joi s^'araia Doamne slrii»;it-am.. cinci
S'ibiri Idiomelc alp zilei ‘-i cinci ale ser-
ii'irii. Slavă... a z ilp i: F iu l vippriJor .. Si î »
acum... a seibării : Trim is a f o s i . ie-iro
cu Evanghelia, Ijum iră lină... Prochimen şi
u
cetirile zilei i-i troi alo serbării. Ectenia u
mică, E'fonisiil fji Sfinte Dumnezeule... Prf'- m
f'liimpn. Apostolul şi Evanf^beliH zilei şi a
serb:irii şi cniPiaitr» a!p d ’'mnpzep=lei L^tur-
trliii a nvireiui Vasilie prertim mai înainte
u
s';i arâfjit, Diipă-cin'ire cetim pe cea mică, u
după Sfinte D jm nezpule.. Cond-icu] zl'ei şi
al Rprb'irii...
l iră ia iritiiul f’e:'S î^I nopţii, toad's şi trnp
u
toatP clopotele diipil obiceiu şi adunându’ue
în b'serică, începem l'trenia. I a Dumnezeu 5^-
PoTi^iul Tpop<irul serb.nrii de doră ori. U
Slavă.. .Şi acum., al zilei; f'ihid s lâ n ţ ii uce­
n i c i .. după aceasta Ectenia cea mică şi in- U
datft diaconul sau preotul: tŞi p p p tn i ca să
7ir iuvrrrlnirim v o i a ascul/a Sfânta Ki’aU'
ahoHo... şi oel mai mare ceteşte Evangbplia
intfiia anoi Aniifoanele şi Evangheliile sfin­
telor Patimi după rnndueala lor. După a '-a
Evanghelio, cptlroa z*lei. după aceasta Anti-
foniil cel intâ’u al glasului al 4-lea. Prorbi-
Fipn şi Ev^n,chpii>i sprbării si îndată Evan- U
i/holii a 8 -a a cfjntplor Patimi. Psalmul fin. U
Sfiliir”! serbării. Riijiăciuneft: Mănhtii-^tv T)uyi\-
n p zn iji’ popnrn} T th i.. Canonul serbării cu
Irmnsul OP tt, Catavasia Rerbării, Irmosul U
intr'am'indonă rOruriie imnreiină, Iar unde
vinp Tf‘ic^,^t:l^p!^. cAntăm Canonul sprb.nrii
cu Irmosul DO (' şi Tpicâo.iarea pe S Cata-
vasie: Irmosul Triod'ilui. După a R-aCântare,
Conducul ziîei şi Icosul. Serielra serbării
si cetirea serbării. Dup.l a O-a Cântare, Con-
dacul seri'ărli şi Icosul. La a îl-a Cânt/irenu
cânlâm : Cee:i ce eţti mal cin?titu, ci cântam
 868 •«s T iin ( §0»
itX
l'ripplelc serbării precum mai îna nte s’a a- se începe a se cânta Slavă... 1^1 acum ,, c'aful
îts
al V lea : Pre Tine Cela ce Te Îmbraci cu It:-
iţit rr.tnt. I.iiminâTiria serbfirii, Slavfl... a zilei, Şi
jtK aoiim... a serbi^rii. Apoi Evfnphclia a 9-a. mioa... Şi preotul cel iotâiu după cftdirp,
kX luând Acrul cu toti preoţii cu cari au sb jit,
La 6aur/p fitHiirile zilei. Slavă... a zilei. Şi
ii face scoaterea precum sratfi lipicul în V i­
hy ficiim... a sFrbării: Sdaevfsfleascd rprurile..
nerea cea raaro şi purâncln -1 pe ma?a in
le» Dupiî afieatita Evarchelia a zecea, şi îndată
kJt !>fnvă în tru cri dr svs Im Dumrif'ZPU...FjpX&- mijlocul b'sericii. îl cădeşte dupfi obiceiii. Şi y ji
kX n ia ’ Sfi igprăvindu se Cântarea. începe prv->otul T ro­ if ji
rvţi/lo’ivri'ilp voaslre... SŢto'
kX parul ; In s if cel 'ev bi(ti chip. . Slavă.,. Şi
f‘>aTi2hr1ia a 11-a La Stilioavnă : Stiliirile Sor-
k» acum... Mironosi(eh' fempi... După aceea în
M hi^rii. ‘^lavfl... a z ' I p î , Şi ariirp .. a serbării-
coruri se cântft: Fie nume'e nnmoului... şi
3iX flpni Kv^TighPiia a i 2 -a, Bivp pste a ve m ă r ­
se cetesc P s a lm ii: iară ponorul sănilflnd
îlit turisi... Pi (lupA TrttâI nostru,.. Troparul, ijla-
kX sfântul Aer. ia anaîora dola preot Hupâ
s’il rl 4-lpa' Rdscumpnrnlu-vp-ai pe n o i .■
Ui aceea se face Apolisul Patimilor al Vinerii
VW Sllavfi... Şi acum... al «erbitrii, E rte n ia : M'r
cei mari.
V i hir^tp-vp 7)p voi. D n m n p z fv lr .. Apolisul ş Iară întâmplându-se a nu fi undeva l,i-
k S Ceasul întftii] îl ofintâin prpciim s’aii aşeza
turi'hie, sfântul Aer se scoate la Siihoavnfi ^?i
kJt în Vinerea era nmre si zicem la dânsul Tro.
MV parul serbiîrii ‘^ SC urmează toată rândueala re s’a însem­ HA
\al zilei fji Condacul serbă­
nat mai sus.
rii Iară 1h al rinciloa ceas din zi se face
kJi După-cinarea. şo face la vremea sa. c a r­
k it Litift afară riin rnftnfştire; si înforcându-ne, tând Canonul cel (ie plângere al Triodului.
V f (letim Ceasurile a! [?-Iea. al (!-lea şi al 0-lea
3*.V ri] Tropare, Paremii. Apostole şi cu Evan-
s»v
pliplii şi cu ceatallfl sMijbi^ a lor şi se zic
MX
kx
la (ji'iDSele Troparele Ceasurilor V in erii cei
( ’ b'H Tot iiMMlrii :in aht.T ^nil» luare dr kp
hx mari ,şi ale serbării; Cordaciil zilei şi a’ VA
k X serbării; iarft la cpasul al 8 -lea din zi, toacă va luiâinpi I Ml SHnih,\TH «'<.> !>> •
M X fji trae toate clopotele pi adiirândii-ne oAn-
Vlrpri la 10 ceasuri din zi. adu­
kX
fhm Vecernia şi faco prcolul Profcomidia; nând; • le în biserică, cântăm Vecernia. La
kX
kx
T.a D o fln re stricnt-am... cftntăm pase Stiliir' Doamne strigat-am... punem Idiomeîe ale zi­
i lîomele a!e zilei şi ale serbftn'i 4, Slavă..- lei f) şi ale sărbătorii 4. Slavă... a zilei. Şi y *
kX
3tX n 7îile\ Şi acum .. a serbării. Ieşire cu Kvar- acum... a sf*rb^rii. Ieşire cu Evanghelia,
M X gholia. Lumină lină.,, fi rftin 'le zilei şi două
Prochimen şi cetirele zilei şi cinci ale ser­
k X ale ser'firii l']ctenia m iiă. Sfinte Dumne­
yv bării. iipoi Pri)chimen, Apostolul şi Evan­ «4t
zeule... Prnt'himen. Apostolul, l’] vflnsbelia mai ghelia zilei. IH ip i 8 cefi<t3 , P’ctenia: Să zi-
MX
MH i'iainte »!p serbării şi «noi ale zi'oi r' se ce ii toti din tot sufletul... lavrcdniceşte-re
kX si^vârşe^te dumnezecasra Lilurfîhîp a lui Doamne in seara aceflpfa... şi: Să ]>l/nim.
V f de A u r In loc de Axion cântSm Irmosii n ifjâ r in in lr ) i o n . ‘< lr<\ .
J*K serbării. La masă, niâQoare uscată şi bem vin
k^ La ^ l i l U j U L n ă Stllilrile zib'i cu P.ipelelo
kX ei, iSlavă.. a srri)ării, Şi acum . a zile>. Şl
kX
se face scoaterea Aerului in mijlocul bise­
k^
ricii duoă obioeiu. Apoi: Acum slobo 7.eşte .-
MX TIPIC Duiiă Sfinte Dumnezeule.. Trophnil serbflrli.
kX Slavă.,- Şi acum .. /(w/Y cpI t-)i hun chip...
kX Pfîdtru scoaterea Avruiui In vinerea cea Prf'otui: InlpU 'pciiinv! si Apolis. După-cins-
VX mare când se va Intfln’plH a ti K\inn Vffiiire rea o cetim în ch’lii; 'Proparui zilei, Siavă,.,
kx jjl Rp face Lituiylita Sffiiitului loan (iiiA Şi acum,,, al serbării, Condac şi celelalte.
de Aur Iară la un ceas din noapte toacă şi traji'
kM.
kX Iti ÎJil'i (lupfi rugăciunea Amvonului şi l)ine- toate clopotele şi cântăm rtren ia. La Dum­
ciivjîncired colivei, lumin le ţi policaudrul nezeu f'ste Domnul... Tropnri;l zilei: /o.v?7' ^
fiind ajiriiise şi iiias't Aerului [fătită in mijlo­ ci’l vu tiiiii chip,- ndată; (Vid Tc-u! /'fiio ril ^
Vţ£
cul bisuricii jji Asrui pus pe sfânta masa, ta tn'm rlf... odatîl, Slavă.., Mir<inosilrl<jr ft'- ^
y>i
a :y /
 •9^ DIN I'APFTKI.P Llll MARC’O
W(?/,,. !^i nim... a serbării- A-sfâzi rstp >n-
r fp ă fu r a m â iilv ir ii vnafU'f'.. Apoi rflntfim:
Fericiţi p<'i Mrn prihîinit,... !?i Prohodul Dom­
Vi
nului şi rfidcşt® Prpotnl 1«» tn^to trp'nlo Ptiiri
precum ef=te obiceiul Dură sfâr;^ilnl afr?-
torî), ('ântf'im Tronflrele învierii. fP'^i Ff'torm
micri, Spdelna 7 ilei. npoi Polip^oul >^i Sedcl-
npln Rprh^'rii ^i cptirra srrhnrii. Anfifonul
întAiu al glas'lui al 41pfl Prorliimon şi K*
vaTiphelia serii^rii PraIituiI 50, Slibirn. por-
bîirii. Canonnl f!''rbării nt Trmo'ul pp 8 . Ca-
tîivas’e: Irmos'i] zilei îritr'amândouH rorurile
împreiiTiă. După a S-a Cfintare, Condapul
4(^ zilei, Icosul iji Seiieira zilei. SlitVcl., !>i acum.,-
kn
a serbSrii şi fe fire a seibfirii. DiipS a (i-a
<W Cântare. Contlacnl serhSrii f«i Icosul. Proln-
sul şi Rinaxarnl, La a f)-a Câiiture; Ceea ce
eşii mai cinstită n'i cântam, ci cAntam Pri-
pclelp Rprbiirii ?i po iirmîi irmosul zilei:
Nn fp fân/pii p e v fn / m ipp niaicd... şi isrfii?i
-ÎH?
Pripeala serbării şi Irmosul. Apoi: Sfânf este
AMf Domnul ni'mnezeul nnstrti... pe ylasiil al 2-
4»^ lea; L'iminânda sorbirii, de douft ori.
Ln Lauiit' Stiliiri Idiomele ale zilei irei
si ale serbării trei; apoi a serbării: Să sp
vp$p\pnscn cprv iiir... n i Pripeala e i : Biiu’-
vppfi(i div zi h i zi... Slavâ... a zilei, l^i a-
Al«
cum .. Prea binefiiv^ptată esli... Dnxo'opia
mare şi se face Ieşire, precum pcrie în T riorl:
4(^ diip^ aceasta Prochimen. Paremia zilei. ApoR-
toliil si Evarnrltplîri 7 iloi. Fcteniile. Aoolisui
*>} >ri Ceasul I. Inriî celelaltp Cefi^uri !e cel'm
la vremea lor. La ( ’caşuri. Tronnrul FPibnrii
fjii al zilei. CoTdacelo «''himbfiiirlii'lp. Ferici­
rile fie iiral) îilrS dp ' ânt.Tre. Pnrripvi'filp-np
pp 1I 0'I D o n m n p .. şi cclrlnlto. După: Talăl
sm
nosttii... Cnrdacul zilei. Slav,"i.. f?i acum...
!t^
Condaciil sorbătii Di'amne milneşle de 4d
Itif ori. ru^ftciiinea: Prea SfdiiUI T ir in ip .. Si
Apu’isiil.
fn PÎânta si marea SAmbătil se^ira la HI
ceasuri din zi tonrn. si trnţ: toate clopotele
şi adunându-np î'i bicericiî,contăm \'e'-’crnia
dnua obicei't Mră ('a t’smă, L'i Donninc f?tri-
gat-am.. cântăm trei Sliliiri ale În vierii: Uii-
(jăchiuilp vnasli'p crlp ilr arurn .. trei ale
Sâmbetei cei m'U'i «i pulni aie serbării,
«? Slavă... a zilei. f^lfiPtil al (i-len: 7Jna iI p fi.'i-
lă z i m a i înnivtp... f;5i acum .. a serb ării;
-5^ Trimis' n /’o.s'/... Ieşire eu E'^'unKbelia- Lumină
linu,... l ’rocbimen nu cântăm, ci îndată preotul
got 869 u
zice; Intelepi'iune! şi Paremiile zilei după
rândueala lo r ; şi după sîArşitul PsreiDiilor, U
Fctenia mică tjl I'>fonifiul. In loc de Sfinte
Dumnezei'le, cAotâm: C nli in Ifristos r'a(î
holcznl... Aliluia. Prochimenul zilei şi al scr-
bilrii Apostolul zilei şi al serbării; iar in
loc do cântarca îleruvicului, se cântă: Să U
taeă lot tiniŢinl... ţii pe rârd diimnezeeapci JHt
Liturchie a marelui Vasilie. In loc de Axion ÎW
câ'ifăm irmosul; N u (p tâv q n i ppnlru mîDP U
mnică... iar în bramuriie Bunei Vestiri a U
M işcătoarei: Ca dp v n sicriu iv s v flriil ni U
lu i Dum vpzni... (’Iiinonicul zilei şi al ser­ U
bării, u
u
IN îjTilN TA S A FiP ;.
u
('ă ori în ce zi a acestei săptămâni mari
de se va întâmpla Buna Vestire, facem Ppi-
vejîliere cu După-cinarea cea mare şi mân- u
cărti fierturi cu untdelemn şi bem vin afară
de V iaerea cea mare; eă intru aceas'a 'nu­
mai la vin desleffam, pentru lauda şi folo­
sinţa Preasfintci Născătoarei de Dumnezeu.
.'lATI'K,- . ; , \ R ! ; in i. u
ni. ;il M : V ii'T llil A r U l ’A S H M i: ! UI
:•! MNl'.ZFl N'ASC AT(U RR U
U
b 'S He V.' m la n iiib i jsfftişjtul Ht-rhilrii
13:iiici Vi >tiri V i i K i i i i . t » s i U b i n -«liptA-
mann îi [loj-iumi u
Cânt^im toată slujba serbării cii a Triodii-
lui (lupă rândueală. precum mai înainte am
arătat la rând. l/i l'trenio în Sâm()ăta a ;Va,
oântâni, La HuniDezeu este Domnul... Tropa­
rul serbării de două ori. Slavi... al Ailian-
''heluhii. Şi acum... al serbării. După Catisme,
u
S-nlslnelc si octirea serbării, C'inonul serbă­ u
rii cu Irmo.sul pe S «i al Arlianpliehilui. pe u
Citavasia serbării. Patrucântsrea aicea nu
o cântăm, ci o cântăm mai ioainfe la După-
ciinire. După a l^-a cântnre, (’ondacul şi Ico­
sul !;i Sedelnele Arhanslielului de doi^ă ori.
Slavii... Şi acum.., a serbării. După a fi a Cân­
tare. ('ondacul şi Icosul serbării... La Cânta- u
re'i ai)-a. nu cântăm Ceea co eşti mai cin.«titii, u
ci i ’ripelcle serbării. Apoi Irmosul şi la fie­
care 1’ropar ul serbării cântătn aceeaşi Pri­ u
peală. iară la urmă Ii'mosiil. Lumlnânda ser­ u
bării, Slavă,-, a Arhanj'hclului, î^i acum., a
seibâi'ii.
w? ML*
870 'I'lr ir
Ǥ
Ui
kH
MS Im h a u d t Punem Stihirile pe (*, trei ale dupn, acest Stih: Scoală-Te Doamne Drmre-
MM serbării şi tret ale Arhnnehelului; Slavă... î?i zeul meu... şi cântăm Idiomela Triodului.
acum... a serbfirii. Doxolopîa marp. Diipa Slavă.., aceeaşi. Şi acum... Prea binecuvântată
k n Sfinte Diimnezeulp... Troparul Arh'i'nghf'hiîni) e ş ti,, Dcxolopin mare. După Sfinte Di'mne-
MX Slavă... Şi aoiim... a serbării. Rf'tenifi, Annli- 7.eiilr>, Ipgiro PI] Crucea şi cârtăm : Mântu-
kX
kx Rul şi Ceasul 1 . In caro zinem Tropfirul spr- pşie Dr>nm7}f> v o p o ru l Tău.- de trei ori;
kSl bSrii şi ai Arhsneheluliii şi Conclacul serbă­ Sf’ face închinarea C ruc'i după obicei».
MJf rii şi celelalte. Apoi Ectenia. Apolîsul, Invăţătera lui Studit
MX
i^i Litia, la care cântăm SJavă-., Şi acum,,,
MX ha F cricirile serbării Cântarea
St'h'ra Evanir’ieliei ■•I Ceasul 1. în pridvor. M*
M^ a 3-a şi a R-a. După leţîre, Troparul sctbi5i'ii
k n şi al Arharghelului. S la v ă ,. Condarnl Arhan- La ceasuri, Troparul învierii. Slavă... al Cru- U
cii, Şi acu'n,, al Născătoarei Ceasurilor. După
pflplului, ? i arum... al s»rbSrii. Prorhimeni;l
Vf Tatăl nostru,.. Condacul Crucii, la al ‘M ea
MX serbării, Aprgtoîut ?i Evarglielia zilei şi n Ceas Troparul învierii, Slavă,., al serbării, Şi
MX serbării; în Ico de Ax?on. rântnm Irmosul acum... al Născătoarei Ceasurilor. După Tatăl
MX scrb!irii. Asemerea Cliînnrirul serbării.
nostru.,. Cnndacele: al Praznicului şi al Crucii,
Hit
MX Ie zicem schimbându-le.
kx
I,a iit u r y h if Fericirile glasului pe 4, ale
M9
MM / Ud ne va iniâmpla stâr^iiul Njrbarii Buoel Crucii CAn(arca al-^-ape4iîi ale serbării Cân­
MX V'eBliri In Dumioica a (reia illii poui tarea a D-a pe 4. D ipă Ieşire, Troparul învierii,
MX al Cru"ii şi al serbării Slavă... Condacul
YS ^ ămbătă la Vectrvia mitdfrelp obi-^nn- Crucii. Şi acum,, al serbării. Prochimen.
kX itp ale Triodnlni. L"! Vecernia mare. ia Anofitolul. Evan.dielia si Chinonicul întftiu
MX Doamnf» strit^Rt-am... piinpm î^tihirile pe îO
MX ale Crucii, apoi ale serbării. In loc de Axion,
MH şi rântp.m trei Stih'ri ale învierii, pnlni ale eflîităm: D p- tine se b u ru râ, ceea ce estfi
U
Mif Crucii şi trei ale serbării; Slav?., a Crucii. p lin ă de ilnr... Iară slujba Arhanghelului U
kM Şi acum... a serbării. Ieşire, PrncliimoTiul jţilei Gavriil, o cântăm Luni.
MM ?i Ectenia- La Litie. Stiliirile serbilrii, Slavă.'
kM a Crucii, Şi acum .. a serbării.
MX
MX bl Slihirile învierii. Slavă... a
kX Crucii, Şi acu m .. a serbării. L a hlnecuvSn- Z- bl6. De se va lotAmpla Ieşire» scrb âriţ^
MM tfirea pâinilor. Troparul serbării de două ori, Hunei Vestiri şl Soborul Arharghelului
kM vrii! in Duminica u .'i-a din iiust <$i de
al Crucii odată şi cetire.
kM U
MM Uramul lui
Lo l'ir t m f y^fi Dumnezeu esie Dom nul..
MM La Yeeemia m u rfP e ric it bărbatul... Ca-
MX T.'ooarul învierii de dnuă ori. Slavă... a Cru­
t'sniîi to a t i: la D')amne strigat-am.., trei
MX cii, Şi aciim... al pcrbnrii. După CnJipme Se-
MX delrtele învierii şi cetirea din tfllctn'rile Evan- St'.hiri «lo învierii, ireî ale ('rucii, Podob-
ghelio’. După Fericiţi cei fără prihana, Tro­ nice. două ale s-rbării şi două ale Arhan­ u
MM
parele învierii, Ipacoi. An'ifoanele cîasuliii. ghelului, amândou') pe 4. Slavă... a Crucii,
MX Ppochimenui, Eviinehelia Invieiii, învierea lui Şi acum.- a serbării, sau a Născătoarei
M M
Hristos... Psalmul ro. Slavă . plfisrl al fi-lea- j'liisiiluî. Ieşire, Pro'him cnul zilei- La Litie:
MM

kM Vşiio p o r ă n ile i.. şi celelaUe. C iro n u i învie­ Sliliirile serbării. Slavă... a seibâi’ii, Şi a-
kx rii Cu Irmosul pe 4, al serl)Arii pe 4 şi al cum... a Crucii La Stilioavnă: Stilurile în­
kM Cruci' ne fi; C'it^vasia Crucii, Dună a :i-a Cân­ vierii, Slavii... a ( ’i’ucii. Şi acum,., a serbării,
MX tare. (îitndacul şi loosui Crucii si Sinaxar, Ly binecuvântarea pâinilor. Troparul scibării u
kM La a fl-a Ciinlare, cântăm : Ceea ce eşti mai de două ori şi al Crucii odată, i-i <’etire din
MM
trimiterea Apostoli'or,
kM cinstită, i.vminânda Învierii, Slavă... a Cru­
MM cii, Şi acum-,, a serbării.
La Utftnit^^^ Dumnezeu este Domnul...
MM u
kM • Slihirik* învierii (rci, ale Crucii Trop'irul Învierii odată şi a! Crucii odată,
MM do'.ia :<i ale serl)ârii trei cu i’ripelcle îur !<i Slavă,, al Ai'han^lieUiUii, Şi acum,-, ai ser-
kM
H «0§ rUN C A P E T h U ÎX 'J M AR C* '
bării, După Calisme, Scdeloele IiiViciii ş' ce
H tire din tâlcuiroa Fvanglieliei. După Forioili
H cei fără prihană, Troparele în vierii: Soborul
n îngeresc.,. Ipacoi al tjlasi;lui şi cetire Apoi
Aotifoanele glasului, Prochimen, Eviinglielia
iQvierii. Învierea lui Hristos... I t-aioiul âO,
Slavă,,, glasul al 8 -lea : U^ilc p o c ău ilH - ^?i
n celelalte după lâudueala Duminicii. Cano­
nul ^învierii cu Irmosul pe 1 al serbîirii pe
trei, al ArliaoLilielulul pe liel !ji al Crucii pe
4. Ojtavasia Ci'ucii. După i) Căutare, Conda-
¥ik
fmt cul serbării ţi al Arhanghelului !«i SeiielLtle
Arhanghelului Slava,., u Crucii, ii'l uuuni ..
n ale Siihoavnei Vecerniei mari. Slavă... !ji ifft
al serbării. După a (i-a C.iiilare, Coiiducul Cru­
itit cii şi Icosul. La a 9-a C â’ilare, cântăm: Ceea ce
H eşti U lii cinstită,.. Lim inânda Învierii, Sla­
n RH
vă... a C rjcii, ^1 acum... a serbării...
Im lAJude Stiliidie Învierii trei, ale Cru­
¥Hi
cii doua şi uL' Arhanghelului :î, cn Fripelelc
fik lui. Apoi Slih : i>(ioatd-2'e, D oam ne D um ne­
zeul meu... şi câatăm Stiiiira Trlodului, S la ­
«ţ vă.,. aceeasji, Şi acum.,, rre ab h iecuu ântată
eşti.., şi Djx'»logia m ire. După Sfinte Dum­
nezeule... Închinarea Crucii după obiceiu;
Eiteu .a yi Apolisul; Slavă... Şi acum,., Siihira
n Can^niul învierii cu Irmosul pe 4, in Triod
E/aaghdlioi, învăţătura lui dtiidit şi Ceasul 1,
IHţ
« ţ iu pridvor. La Ceasul 1, Troparul învierii,
5.avă,,. al Crăcii, iji acum,., al Născătoarei
Ceasurilor. După S.'iute Uaiuaezeule, Condu-
cui Craoii. L i Ceasul al ;-5-leu, Troparul luvicrii,
Slavă., al serbării, Şi acum., al Nâsc.itoare*
-)« Ceasarilor. După Tatal nostru... Condacul
H ftH
serbării, al Crucii şi al Arhinghelului, Ie
¥ ii zicem schimbâadu-lo.
i n lA tn rg h if Fcricirlle giaaului pe 4,ale
Crucii, Cântarea a :5-a, pe 4 şi ale Arhanghe­
iHţ
lului. Căutarea a 6 -a, pe i. U jp a ieşire, Tro ­
parul iQVierii, al Crăcii, al serbării ţi ul
Arhanghelului. CoŢidacul Crucii. SUvă,,, al
Arhanghelului, Şi acum... al serbării. P ro '
chimanul Crucii şi al Arhanghelului, Apos­
^H(
tolul şi Evanghelia, mai inaiule ulc Crucii,
*a apoi ale Arhanghelului, in loc de Axion,
cântăm; De line se b ucură ceea c e rş ii p li­
« n ă de dar... Cliinonicul Crucii şi al Arhan­
ghelului.
«ţ
Be» 871
ÎHt
fî*
h. hiii De se \n lut&mpjh ailr;i>u' '
Kunci Vi-.-iiri m Iiuuiiriaa « 4-a
li )ii)ellilui
Siim bdlii Ui • *'• i(i’ luictl. Stihirile du*
pre obiiieiav ‘ ' ■ / u u n ’urr Doamne
strigat-am .. Stihirile învierii trei. a lui Ana-
■ tolie una, alo serbării trei şi trei ale Ar-
liaii!-’'h clu lu i; Slavă... a serbării, şi acum,., a
Născatoarci glasului. Ieşire, Prochimenul zi­ îHt
lei. 1/a Litie: Stihirile serbării, trei Idiomele
acum... a serbării.
La SlihOQvnn stihirile în vierii după Alfa
Vita, Slavă... Şi acu m .. a serbării. La bine­ fsn
cuvântarea pâinilor. Troparul: Născătoare
de Dumnezeu, Fecioară... de trei ori şi
cetirea.
an
ifrt
La U lr^ ie La Duniiiczeu este Domnul...
Troparul Învierii de două ori, Slavă... al .Ar­
hanghelului. Şl acum-, al serbării- După Ca-
tisme, Sedelnele învierii, ceiirea din tâlcu- 8^
irea Evangheliei şi celelalte ale Învierii,
inii
pe 4 şi al serbării ou al Arhanghelului pe
l). Catavasia seibârii. După a !5-a Căutare, un
Condacul Arhanghelului, Icos şi î^edeina, fin
Slavă... şi acum.,, a serbării. Di;pă a C-u cân­
tare, Coadacul serbăriişilcosul. La a9-a cân-
t.ire, cântam; Ceea ce ei^li m a i cinstild... Lu-
miuând:i Iii>ierii, Slavă... a Arhanghelului,
Şi acum... a serbării. L a Laude, Stihirile în­ f!k
vierii 4, ale serbării trei şi Idiomela serbării
cu Pripelelo e i; apoi Stih: Scoulă-Te, Doam­
ne Dum nezeul m eu - şi Idiomela Triodului.
Slava... tot aceasta, Şi acum... l'rea biuecuvân-
tatâ eşti... Do.'iologia mare, Troparul Învierii.
îr t
Fcteniile şi Apolisul şi învăţătura lui Siudit;
fcn
apoi obişnuita Litie, Slava... Şi acum... Siiliira
Evangheliei şi Ceasul 1 in pridvor, La Cea­
suri, Troparul învierii, Slavă... ul serbării. Şi a n
I acum.-, al Nâi>eâtoarei Ceasurilor. Dupa Tatăl
nosti'U... Condacul serbării.
L<i L U ury h it. F e r ij'r ile glasului pe 6
an
şi ale serbării, Cântarea a 9-a pe 4-După le-
i şire, Tj'oparul luvierii, al serbării şi al Ar- a n
I banghelului, Condacul Învierii, Slavă..- al
i, Arhanghelului, Şi acum... al serbării, Pro-
 872 Ǥ
cliinien, Apostolul şi I^van^lielm, ale 7<llei >ji
ale serbării- In loc! tie Axion, cânlăin : I k
ilnc. sc b u c u ră ...
n b«i
H W W W W WISSI^ ^ ^ S 3 < ^ « 1» ^ ^
(35 (33t o S r5 5 ( ^ i 5 5 (3S
(j. LiIa Jie no ,vi inlAai{iln Hr&r^itul icrbării
BuQi:i Viht I'j I.ijiii H 4-a. sau a 5-a, iiaii a
n
D u m in ii'ă seura, Doamne stri}f;it-aiii..
trei Slihiri ale TrloduUii, palrii ale serbiirn
şi trei ale A riu n Jlie la liii. S.;ivâ... yi aeuiii...
a serbării, Ieşire, P.'ocliimeinii cel mare. La
n Slilioivaă, Stihinle Triodalui, Idiumelu zilei
H
de d i u i ori iji M iceaica. S[ava... !?i acum...
aseib ării. Ti'i),)irele pjstului dupa randii-
eala lor şi troi metaaii- Dupâ-ciiiiirea mică
n fără metanii; niimai ia Slava îotru cei de
sus, trei metanii A 'c i căutam Caiionu! rân­
H itit
dului dia Mineiu Luni 1h Utreniy cintâm
toată slujba preeum s'a arătat mai in urma.
Ue va fi sfârâitul B in e i VesUri M ien'iiri
a 4-a săptămână dia post, care cU e iiichiiiii-
n rea Crucii, M irţi seara la Doamne siiiga-
t-ani Siihiri pe U), Idiomela zilei do două ori
n
şi Mucenica; apoi trei Podobnice ale Crucii
H
şi ale serbării 4, Slavă,., a Crucii, .Şi acum...
n a serbării. Ieşire, Prochimen, Cetirile zilei
ţji ale serbării şi pe rând duiniiezcea'ca Ll-
turgliie a lui (iiirâ d e Aur. iar a Arbanglielu-
lui slujbă o Ciiuiăm într'altă zi sau la După-
n
citiâre. După-cinarea şi Utreoia le cântăm
precum mai inainte am aratat.
n rea; Psalmul T)0. Canonul serbării cu Irmo­ îrtf
4HC La U tr tn ie . Caaoaul serb,i,rii cu Irmosul
!f*S
pe 13 şi al Crucii pe 4. Iar unde este Tricân-
H
tarta. câ:it'iin Canonul serbării cu Irmosul
H
n pe 4, ai Crucii două, iara Tricâutarea pc 8 ^
H la urma Irmosul Triodului. După a :i-a Cân­
tare, Condacul ţi Icosul serbaiii; după a l)-a
¥^ Căutare, Corida;!ul !ji Icosul ale Crucii La a
n
9-a cântare: Ceea ce eşti mai cinstita.. Lumi-
n
^H5 n âid a Treimica «flasuiui.
¥ik
J j i L aud e : stibirile Crucii pe 1, scrise
.Marţi seara Ia Doamne strit,'at-am; Slavă,,
n fji acum... a serbării, Stilmaviia Triodului.
Slavă... Idiomeln T rloJu lu i. Şi ucum... tot
H
9*X aceiiSla. La Ceasul I, se face incliiuaroa
Crucii; Ceasurile cu metanii după râudiieala
po.^tului,
c»:
lin e §0»
kk
j, l'r «-I- V ’ n;AniplH hfâr- fi ti i l SJTliari
ÎH*-
Jn i - i UlI.â'fl U pcMU':.. ÎHt
Miercuri scara şi .loi Ia Utrenie cântăm
toată slujba serbării împreuira cu Trindul, ÎHt
[)rejum am arătat in zi de post. Iară sfâr­
şitul Hunei Vestiri il punem Jo i Ia Utreuie
cu Tricâatarea apostolilor; câ s'a mutat Ca­
nonul .ţi s’a câTtat mai înainte IVIarţi intr'a-
ceaslâ săptâniâiiâ. ţdt
î»
Ue te VH intftmplH Kfftp^Kul serbiirii HiinPl
Vetllii in S&rubnta Acutislulm
ÎHr
Vtntrri srarn, cântăm Stiliirile pe Ifi; în
Triod Idionu'la zilei de două ori şi ale ser-
carii jNâsc;ito;trei de Dumnezeu pe 8 . Slavă...
a Triodului; l'niiKi cea d m reac... Ş, acum...
a serbării; T rim is a le jire şi Paremi-
ile ^ilei şi două ale serbării. Mctenia mică şi
Ecîon isu l; Cd fifânt ofti D um n e zeu l no.siru.-.
A[)f)i; Sfinte Dumnezeule-.. Prochimen şi îwr
Apostol, Kvanjflielia şi Chinonlciil, ale ser­
bării şl celelalte ale Liturghiei lui C uiă
de A»r. ît *
î»
La U trenii La Diimntzeu este Domnul...
Troparul Acalisliilui de trei ori. I)uj.ă inlâia
Catismâ. Irei Condace şi trei leoase şi iarăşi
Condacul cel d'intâiu şi cetirea Acatistului,
După a doua Catlsmii, trei Condace şi trei
leoase şi iară Condacul cel d’intâiu şi ceti­
sul pe (j şi al Acatistului pe 8 . Catavasie:
xtf
Dnschi'le-vuiu g u ra m ea... Patrjcânta:ea
aicca nu cântam, ci o câatim mai înainte la
Pupă-cinare. D jp ă u y-aCâatare, Condace trei m
şi trei Icoase şi iar Condacul cel d'intâiu.
^i după aceasta Sedelna serbării şi cetirea
serb:irii. Dupii a 6 -a Cântare, trei Condace şi
trei Icoase. Apoi Condacul al i:l-lea; O, M aică
prea lăudată..- de trei ori. larii>i Icosul şi
Condacul cel d'intâiu şi cetire. La a noua in t
Cântare, nu cântăm: Oem ce ffili înrii d nstitil,
ci cântăm Pripelele serbării. Apoi [rmo=ul:
ÎHt
Ca de un sicriu 'imufle{il... Luminânda ser­
bării de două ori. J^a Laude: Stiliirile din
Tried 4. Slavă... Şi acum... a serbării. l)o.\o-
Inifia mare. Troparul serbii.rii, Ectenia şi m
Apolisul.
 ::4c$40kMMW ■

•08 DIN (’At'l'TKI.K 1.1 I \

l .1(1 0 §0» 873 S

La L iturg hie I ’ericirile Acatistului, Cân­ llui'*: \'of-ii!lH PreflHflDtei NftscAtoftici oe

tarea a 3-a şi a 6 -a. Prochim en: Slăveşte Hiinun'/t II III Sfmibătft lui Lazăr, s»u in
sufletul m eu pe D om nul... Apostolul zilei,
Dui'tiiiii'ii >ia’[tn! ;irr. bau ijk vrcuuu <iin zi-
apoi al'N ăscătoarei de Dumnezeu ; Evanghe­ Ifii ,(i:' i');iiniiIor. In iile fpiei
lia zilei şi a Născătoarei de Dumnezeu. Pen ­ l'iininate .
tru Axion, Irm osul: Ca de u n sicriu... Clii-
Hi’ârşit de serbare a Bunei Vestiri nu
nonlcul: P a h a r u l m ân tu irii... I
este, ci se cântă Stiiiirile şi Canonul cel
(lupă serbare şi ale Arbanghelulii, la După-
cinarc in zilele ccle trecute ale săptămânii
H. bi8. De tie va irit&mpiu Br&rşilul sorliării a şasea.

SKÂKî;;m:L t k i o d u l u
Şl L H D U M N K Z H U S l.A V Â

H
H
H
H

H
H

If

Ik
s-

w
 S ’d l ip a r it iK c st TUI 01) in âtL-Ufrele IIP O -

O H A H II f R Ţ IL O R h IS r :R lC E i> n , -fi H v .> /nt

lu m in a d a tu iltă m u iu f i p r lc c p o r e i <»>tenit>»rilor

(lr p | ik r i'(lln < l(» ş lt N I C O I A I ( A M I N ''C l H i ş t fiiM Ş f

n v r d i cil tlp«)^ rdflei I Iliu ltM tiii In n . ţ e lu l / ( ţ iiiic i t

( lu p c ln M c d n ii \'ictur< M rtrin l)(iin itru < itiiţ^ lii'ilo rh

D d n n iii Ii>4in, ( o iis liif iH ii, AihtHfowI.idi*

l ii n l l , S iu ih tn , M I h a ilc s t u Mlr^t-d, M iir .ir ii

r ji« f p '* c u JliP* ' P t d f l i N e lc u N pd C jU i

m a^ lnlM I (irijjţo re l u d n , M ih a il ^tctdn» M a r in V a s i h .

m ai^ liiiţfi; M iliâ i A le x a n d r U r r o t a r i 5 i A r h id i< ic o n

D r . \'ic(t M . T n ţă r u ( jr iţ ţ o r o S p ir u .

!>i lot ttmpul s'a ustpnit $1 «i muncit pentru i/bruul<i

lucrării părintele G RiG O H r. O A N C E A , direcl(»rnl
de nuiltl dni dl TIpogrdfli'i CARŢILO K
CE^Tl lari «icuni catre stâr$ltt >i părintele D U M II K ll
CRISTESrU, cure a primit dc curând niirrlnd
dIredH'i
 :. . i
Li^ni Wftrti .Hijetwrf „ Joî -.1. yfneri'
I

- Ti 1 ! T? M//3--T3 |M-f -
1
H 'i M-! ■^
‘ ,* ^

' ’ !
-13 - Hij f-f/, IH/. *■■r'f! 1
H3 '■
;■
1

*w ^ H6
tIv H5 - M 6 ' Ms - : H
I-W5 -
H?/5 To \A'4/g- T6
^1^/8 'T5:
-T8 | -T3 -

il ■
’
M 9 - ■Î9 n
U! f> -'T9 H9- ■ 7 3 '
ri.rf -
T9 M ( H9 -
/
4 i
^ 1^. . . . 1. I ^ -i . i - . ——
Câttfi 5 d n i c/ouâ Canoorte Pa ciieşte awianotouii giMt^e9f. k r utnde ei>1e M od
dc «'in o l aies^? a m M o u d cânoânete.

/^yz a
r-

L u ^ (‘ M<Jrţc \^il&rcur\ ■ '.

'Mi ~ T i O i - H i Hf/y T i ;O f - M-f O1H 1 -

O3 - M> ~ T z l 3 - T ‘ ,O j> ~ M 3 O3 M 3 -

0 ^ O3 - H 3

O s - M5 0 ^~ (9 5 N 5 -nr| ( ? 5 --Ms T5 ~T:

•06 - M s O s ” O e M s /^ - T e '^ 0 ( , ~

O f - M 6 O m /f T r O f -

H s - T â O ^ ' M ^ Tâ ~ Tâ H a - T ^
ttfm,
Tf -r^
tS
-V
r
K 9 -79 /9 - T s M s - T g 19

'M 9-T 5I