TRIODUL

OUÂNDUIALA SERVICIULUI BISERICESC CU

Î n c e p e r e d e l a d u m in ic a v a m e ş u l u i ş i
A FARISEULUI PÂNĂ LA SFÂNTA ÎNVIERE.
EDIŢIA V

IHSTITDTUL DiBLIC Şl DE MISIUIIE AL BISERICII ORTODOHE ROmlflE

1946
INSTITUTUl. BIBMC 51 DH MISIUNF. Al. BISIiRlU!
ORTODOXI: ROMANI;
roMITETUL DE CONDLCERH

t A T H A N A S IH B A R L A D E A N L L , Arliiereu-Vicar a) Sfintei Pa­

triarhii, Episcop-Loeoteocnf al Râţooieulill-Noul Severin, Dclegsliil
Sfântului Sinod; IO N D. Ş T E F Ă N E S C U , Profesor la Universităţile
din Bucureşti ţi Paris, Preşedinte; Arhimandritul Dr. V A S iL li
V A S IL A C H E , Star*l-Locţiitoral Sfintei Mănăstiri Antim ; Ec. Sta\ r.
Dr. D U M IT R U F E C IO R U , Parohul Bisericii „Cuţitul d« Argin'."
din Bucurejti, Dr. lO R G U D. IV A N , Asistent ta Facultatea do
Teologic din Bucureţti, membri
 '^^RIODUL se numără printre cele mai de seamă $i mai folositoare cărţi
de ritual. Cuprinzând in deosebi slujbele din postul mare, el este
poate cartea cea mai apropiată de suflet si mai răscolitoare de
gânduri. ^Punerea" Triodului, adică începutul folosirii lui, care are
loc la vecernia din ajunul Dum inicii Vameşului şi Fariseului, este un eoe-
nimeni pentru credincioşii legafi strâns de Biserică, $i un eoeniment deosebit în
mănăstiri. „Facerile' sau, cu un cuoânt mai cunoscut, cântările înfăţişează mai
toate opere de înaltă poesie şi smerita cugetare creştinească, care farmecă sufle­
tul si înoiează nremurî de adâncă şi curata simţire eoanghelicâ. Ele sunt nedespărţite
de amintirea mişcată a ceasurilor de reculegere şi de curăţire a conştiinţa pen­
tru oricine a aout norocul să le petreacă în cuprinsuri mănăstireşti sau, in
biserici de mir, unde se urmează după tot tipicul. Jriodul oferă rugăciuni şi
^desfătări sufleteşti de cel mai înalt ordin: carte de meditaţie, ea îndeamnă la
mărturisire şi cuprinde nibrante chemări si rugăciuni de iertare către Dumnezeu
si Maica Domnului^ „Acoperământul" tuturor necăjiţilor.
Institutul Biblic şt de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române a ooit cu tot
dinadinsul să dea la lumină un Triod cu adeoărat îngrijit. 'Nevoiţi, cu nesfârşită
părere de rău, să organizăm pentru un viitor, pe care nu l puţem hotărî, cer^
cetarea ştiinţifică a textului şi folosirea unei limbi româneşti cât mai frumoase,
am urmărit o prezentare potrivită pe hârtie aleasă şi în caractere citeţe şi elegante.
Am dorit luminăm înţelegerea bogatului său cuprins cu ilustraţii gândite după
cuviinţă si executate de artişti crescuţi în cinstirea oieţii si simţirii bisericeşti.
Împrejurările nespus de protionice ne-au pus piedici mari şi piedici de neînvins.
Am fost nevoiţi lucrăm, în condiţii pe care le vor preţui alţii mai târziu, în
mii 1945, 1944 şi 1945. Am fost siliţi, spre durerea noastra, să renunţăm la multe
planuri. Ne^a gonit din urmă şi ne=a grăbit mereu şi nevoia de a tipări, iute,
o carte de cea mai mare lipsă, din care nu mai avem nici un exemplar mai
oechiu. Ne:am judecat singuri si cunoaştem toate lipsurile cărţii, pe care am
doritto frumoasă. 'Ne^au scăpat greşeli, care puteau fi îndreptate, şi unele care
trebuiau îndreptate neapărat. Acestea toate sînt în legătură cu scrierea cuvintelor
1 şi cu întrebuinţarea literelor mari. Nu am ajuns apoi să întemeiem o ilustraţie
nouă, şi am păstrat, în mare parte, gravurile triodului Mănăstirii Neamţ, neîn>
locuind decât pe acelea unde putem întrebuinţa mai cu folos o idee teologică
exactă. Am organizat o „poarla" ,nouă“, pe al cărei revers am vrut să rămână
âmintirea bisericii Antim si strălucitului ei ctitor, fiindcă în mănăstirea acestuia
lucrează Institutul Biblic.
 Socotim de nenoe, să Adâugim câfei)<J lâm iiriri:
/. Textele ăpostolilor, începuturile si sfârşiturile cihinglicliilor, prccum $i pn=
rimiile, începând cu utrenia Miercurii din sciptcimână a cinccâ, sînt date loate
după Biblio din !944 ;
2. Vecernia mică si tyecernia mare de Sâmbătă, în ajunul Floriilor, s’au pus
la un loc, sub o singura graourâ, si s a aşezat ilustraţia Intrării în Ierusalim în
fruntea slujbei de dimineaţă a Floriilor, fiindcă loate capetele de pagini, din
Sâmbăta lui Lazăr pănă în Sâmbăta cea Mare, încep cu slujba utreniei. : j
J. S'a făcut cap de pagină cu ilustratie ta miczonoptică, în Sâmbăta lui
I.azâr în loc de Vineri, la oecernie (în a şasea săptămână), cum era în Triodul
deld Neam tu.
4. Ceasurile din Vinerea Mare sînt date după Biblia din anul 1944.
' 5. A două parimie din Sfânta si Marea Vineri seara c urmată de un frag=
ment din Cartea Sirieneasca.
6. Textul Prohodului este cel nou, după ediţia Institutului aprobată de Sfântul
Sinod. In textul oecfiiu, erau capete de pagină cu frontispicii la stările a doua
$i â treia. Acestea s’au desfiinţat.
7. Sinaxarele si oiata sfintei Maria Egipteanca se datoresc părintelui D.
FeclorU) care le^a tradus din nou.
D t»

Poarta, ilustrafiile noi $i această prccuoântare se datoresc profesorului I* D»

Ştefânescuţ care a purtat şi grija înfăţişării cărţii. La aceasta au ajutat, ca inimă
şi deosebită pricepere, părintele protosincel Firmilian Marin si d-l Teodor N.
Manolache*

U 6 Decembrie 1945, Inali Prea Sfin(i(ul Patriarh NICODIM al României

a implinft 80 ani de vârstă, Cu puţine zile iridiiitc, impiirisc ciudiet-i dc ani
de preoţie j iar, peste câteva luni, în cursul anului 194&, împlineşte şapte ani
dc patriarhat. Sub domnia plină de nădejdi a Maicsfâţli Saie^eJelSul M IHAflf
Biserica $1 Tara aşteaptă dtla puterea lui Dumne/eu înfăptuirea făgăduinţelor
celor mari pe care le îngăduie zorile vremiK
lacbinăm, cu adâncă smerenie, şl accastă carte, înalt Prea Sfin(ltulul
PATKIARH MCODiM întru aducerea aminte dc totdeauna a păstoriei sale
binecuvântate» $1 pentru slava Bisericii ţi viitorul feiiclt al Neamului Românesc.
 T RI o D U L
AD1CÂ

TRE1-CÂNTĂRI CU DUMNEZEU CEL SFÂNT.

jjj Can' cuprinde slujba dumnezeească, cu începere de la Dumineca Vameşului
” şi a Fariseului pâoă la Sfânta înviere.

îi
im D U M JN lt A
n
ÎN CARE SE C ET EŞT E SFÂNTA EVAN G H ELIE A P ILD EI
VAM EŞULUI Ş I A FA RISEU LU I.
SliilillA neftM U Ve/Trrufi, după Piilmul obl^uuit. cftntftm l- ericit bftrbatul .. cetind rulisoia n
tnali La Doamne strigaf-am,puQe,j, stiliirile pe 10. cftnlAnrt dio OctoUi atihiri ale InvierH
1)1 ' ale lui Annlolie iar din Triod aceslo doiiâ trtiomelo, repeliod pe ccu dlotfli.
<ila& Mu strigând: Dumnezeule, milosti-
ă nu ne rugăm ca Fariseul, veşte-te spre noi păcătoşii.
fraţilor, că cel ce se înalţă ido 2 onj
pre sine, se va smeri; ci să Fariseul de slava deşartă
ne smerim înaintea Iui Dum­ biruindu-se, iar Vameşul cu po­
nezeu caVameşul,prin postire, căinţă plecându-se, a venit la
«■
 tine însuţi, Stăpâne. Ci acela
lăudâiidu-se, s’a lipsit de bună­
tăţi; iar acesta negrăind, s'a
învrednicit darurilor. In aceste
suspinuri întăreşte-mă, Hris-
n
toase Dumnezeule, ca un iu­
H bitor de oameni.
H din primejdii sufletele noastre.
SU vă, Oinsiil al 8 U>n
^ Atotţiitorule, Doamne, ştiu
H cât pot lacrămile! Că pre Eze-
H chia din porţile morţii l-au ri­
n
dicat, pre cea păcătoasă din
păcatele cele de mulţi ani o
au mântuit; iar pre Vameşul,
mai pre sus de cât pre Fari^
seul, l-au îndreptat. Ci mă rog,
n împreună cu aceştia numărân-
H du-mă, să mă milueşti.
¥^
¥^ Şl acum n Născăloarci, ccn dint&iu, a glasului
dc rdnd.
1, A L I '1' 1 K
¥¥, Stihirn tiraiuiilui. Jupa «ihicciii.
MiiVR, (ilHsUl al ii Ii h
¥^ Cunoscând, suflete al meu,
osebirea Vameşului şi a Fari­
seului, urăşte glasul cel trufaş
¥^
al aceluia; iar a acestuia pof­
¥¥. teşte-! rugăciunea cea cu bună
umilinţă şi strigă: Dumnezeule
¥^ milostiveşte-te spre mine păcă­
¥^ tosul şi mă milueşte.
¥^
¥^ Şi uiMiin. a NAscâtuarei lovierii. acelaşi glaft
¥^ Fără sămânţă, din Dumne-
¥^ zeescul Duh si cu sfatul Ta-
* -
tălui, ai zămislit pre Fiul lui
¥^
Dumnezeu, pre cel ce este din
Tatăl, fără mumă mai’nalnte de
veci şi pentru noi din tine fără
de tată fiind, cu trup l-ai nă­
scut, şi prunc cu lapte l-ai
hrănit. Pentru aceasta nu în­
ceta a- 1 ruga, să se mântuiască
LA STIHOAVNA
Siitiirilo Octoiliiihil. după alfa vita
al fi-ifa M
îngreuiaţi fiind ochii mei,
de fără de legile mele, nu pot
să privesc şi să văd înălţimea
cerului; ci mă primeşte capre
Vameşul, pre mine, cel ce mă
pocăesc. Mântuitorule, şi mă
milueşte.
Şi acum. a Ndscfitoarei, aoela(^i giaii
Biserică şi uşă eşti, palat şi
scaun împărătesc, Fecioară, cu
totul cinstită; prin care Răs­
cumpărătorul meu, H risto s
Domnul, celor ce dormiau întru
întunerec, s'a arătat, Soarele
dreptăţii fiind, vrând să lumi­
neze pre cei ce i-a zidit dupre m
chipul său, cu mâna sa. Pentru
aceasta cu totul lăudată, ca
ceiace ai agonisit îndrăsneală,
ca o maică, către dânsul, roa-
gă- 1 neîncetat să se mântuiască
sufletele noastre.
Troparul. Glaâul ! Iu.
»^ăscâloare de Dumnezeu Fecioara...
(de 3 ori)
 *0§ VAMf^îrUU’l A l A llIS E l I,i'I go> 3
-- .................... -' ■ -----
\|ini bt‘ fur e liintM'ii\Anlurt*a pHînjlor 9I ce vieaţa mea; ci cu rugăciunile ^
tiro ilin IJpisittU'N* Apostolilor, lur <ln nii fio
liu'f iiriv('t:ln‘if. /u'uin Troparul Invioril ţil al tale spală-mă de toată ne-
S isrfttnHfpi (le iMim riC/'eii curăţia.
S
Se cade să ştim:
Apoi «ilttbul Bl lilea, Siiti: Milueşte-mu
Slujba sfântului care cade !□ Duminica Dumnezeule dupre marea mila Ta, şi dupn*
aceasta şi in Duminica l'iului desfrânat o pu- mulţimea indurărilor Tale, curăţeşte fără de
uem Vineri la l^avecerniţÂ sau câod va so­ legea mea.
coti cel mai marc.
Dacă sfântul caro cade in aceste Dumioici Sl Stihirii aceasta;
etite Sfânt mare. slujba lui nu se amână.
Deasemenea. dacă utâatul din aceste Duminici La mulţimea faptelor mele
estesîâot mic, insă oflte hramul bisericii, sluj­
ba lui nu se amână. Ci facem priveghere şi celor rele, cugetând eu, tică- jHt
*câDtâm slujba hramului, ca pe a întâmpinării losul, mă cutremur de înfrico-
Domnului.
Despre tipicul întâmpinării Domnului, caută şatazi a judecăţii; ci îndrăs- ^
la sfârşitul acestei cărţi la litera A
nind spre mila milostivirii tale, |î
ca David strig ţie; Milueşte-
mă Dumnezeule dupre mare ^
LA UTREN IE mila ta.
Uuit.u«‘i ; >umnezeueste Domnul Apoi Diaconul «au Preotul zice:
pe L'i.mil'» irtiliiiiiii ziccm Tropiirui itivierii f(n
fir iIhiiii (III "la\ii Şl aci'iii, a Nas.’ăloarpi de Mântueşte, Dumnezeule, poporul Tău,,,
l);)'iin«';iMi .\[i<n iitii^nuitoU* Slilioloifll Sodel
tielo iK'iuiiiiiiiii iMipi I erlclţi cei fără priliană, l’oamne milueşte, 'Je 12 ori
Trf'ptroif ''oborul Îngeresc. Iparoi AntiioH
uelp-i P.’n ’iiiirciiiil ^itisulut. Ioată suflarea, Mc fon I» u I . ( u mila i$l cu Indurăillc...
KviiiiilirlM învierii, ili; rămi. învierea lui
Hrlstog văzând-.. I'.salmul >" Canoanele su pun al învierii din Octoili ^
ru irmoKuI pn 4. al Crucii ijl învierii pe '2. al
' i\... iiia^iil )il >
<it‘a. Născătoarei de Dumuc/eu pe 2 şl al Triodu ^
lui pe li. ^
Iar df‘ (ie va Intănipla pomenirea vre unui
Uşile pocăinţei deschide-mi srânt mure. punem Canonul Învierii cu irmosul ^
pe 4. al Sfântului pe 1 i;t al Triodului pe ii ^
mie, Dătătorule de viaţă; că
H mânecă duhul meu la Biserica CANt)NL' L
S ta cea sfântă, purtând locaş racuroa iul tiheorRbie,
1 al trupului, cu totul spurcat,
Cântarea t.tilasulal l> lea, Irmoa.
f Ci ca un îndurat curăţeşte-1,
iî cu mila milostivirii tale. <'a pre uscat umblând Urail... •

■'''.kluiirv
pilde îndem nând pre ^
C
U
In cărările mântuirii îndrep- toţi Hristos, spre îndrep- ^
tează-mă, Născătoare de Dum­ tarea vieţii, pre Vameşul în- |j
nezeu, căci cu păcate grozave alţă din smerenie, arătând pre ^
mi-amspurcat sufletul şi cu le- Fariseul că s’a smerit dintru ^
nevire mi-am cheltuit toată înălţare. ^
 •OS
H
D in smerenie văzând cinste
m făcătoare de înălţime, şi din
înălţare cădere rea, râvneşte
m la bunătăţile Vameşului şi u-
ţ| răşte răutatea Fariseului.
p Din trufie se împrăştie tot
binele, iar din smerenie piere
^
A|y toată răutatea; f care să o îm-
brăţişăm noi credincioşii, des-
U| pfeţuind, dupăadevăr,năravul
^ cel măreţ.
^ împăratul tuturor, vrând să
fie ucenicii lui smeriţi în cu-
gete, sfătuindu-i, îi învăţa să
Ijl râvnească suspinului Vameşu-
^ lui şi umilinţei.
c a Vameşul suspin şi cu
tânguiri neîncetate mă apro-
5^ piu eu, Doamne, acum la mi-
lostivirea ta; milueşte-mă şi
î l pre mine, cel ce-mi petrec a-
|J| cum vieaţa cu smerenie.
m Gândul, sfatu l, nădejdea,
m trupul, sufletul şi duhul, către
tine mi-am pus, Stăpână; sca-
^ pă-mă de vrăjmaşii cei cum-
m pliţi, de supărări, şi de în-
grozirea cea viitoare, şi mă
m mântueşte.
('îiiJiViisiilc,
' eschide-voiu gura mea..-
( ijiil.in H < ;i In n n s
\ u L'sle Sl'âut precum Tu, Doanioe...
{H'MIMt \ go»
in gunoiu şi din patimi se S
D înalţă cel smerit, şi din
înălţimea b u n ă tă ţilo r cade
m
rău tot cel înalt cu inima; de ^
al căruia nărav al răutăţii să ^
fugim.
ii lava deşartă deşertează ^
bogăţia dreptăţii; iar smerenia ^
risipeşte mulţimea poftelor. ^
Căruia noi urmând, aşează-ne
în partea Vameşului, Mântui- jw
torule. P
c a Vameşul şi noi bătân- p
du-ne în piept, strigăm cu u-
milinţă: Dumnezeule, milosti- ^
veşte-te spre noi păcătoşii! ca ^
să luăm iertarea aceluia.
S pre râvnă să venim credin-
cioşii, săvârşind blândeţele şi
vieţuind cu smerenie, cu suspi- ^
narea inimii, cu plâns şi cu ru- ^
găciune; ca să luăm iertare de JHt
la Dumnezeu.
ÎHt
S ălepădăm,credincioşii,tru- 3 ^
fia cea fără măsură, cumplita
mândrie, urâta înălţare şi cru- ^
zimea cea rea a Fariseului, cea
necuvioasă lui Duumnezeu. gf
îHr
''i iicijm, !i N«>cntunrci
I ntru tine ceiace eşti singură ^
scăpare nădăjduindu-mă, să nu ^
pierd nădejdea cea bună; ci să ^
dobândesc Preacurată ajutorul îHfr
tău, mântuindu-mă de toată ^
spurcăciunea celor rele.
 •}§
SediuUiia silasu! al 4-Iea. l'otiobia;
De <<rab ne intâmpină,,-
Smerenia a înălţat pre cel
ruşinat de răutăţi, pre Vameşul
ce a suspinat şi a strigat către
Ziditorul, milostiveşte-te! Iar
înălţarea a surpat din dreptate
pre ticălosul Fariseu ce a grăit
cu trufie. Deci să urmăm celor
bune, depărtându-ne de la
răutăţi.
Slavă.
Smerenia, odinioară, a înăl­
ţat pre Vameşul ce a strigat
cu plângere, milostiveşte-te! şi
l-a îndreptat. Lui să ne ase­
mănăm toţi cei ce am căzut
întru adâncul răutăţilor; să
strigăm Mântuitorului dintru
adânculinimii: Greşit-am!mi­
lostiveşte-te, unule iubitorule
de oameni.
Şi acum. a NSscătoarei.
Primeşte Stăpână, degrabă,
rugăciunile noastre şile du Fiu­
lui tău şi Dumnezeu, Doamnă
cu totul fără prihană. Scapă din
primejdii pre cei ce aleargă că­
ra tine; strică meşteşugirile,
surpă semeţia celor ce se
într’armează nedumnezeeşte,
Preacurată, asupra robilor tăi.
('ftntarca 4 a, Irmos:
flristos este puterea mea...
rătat-a, Cuvîntul, smerenia
A a fi calea cea aleasă aînăl-
ţării, smerindu-se până şi la
m m m w
VAMKŞI^iri A FAHISKl'lJfl § q»
chipul cel de rob; căruia ur­
mând Oficine, smerindu-se se
înalţă.
Jnălţatu-s'a dreptul Fariseu
şi a căzut; iar Vameşul cel în­
greuiat cu mulţimea răutăţilor,
s'a smerit şi s’a înălţat, fără
nădejde îndreptându-se.
Pricinuitoare de sărăcie, din
bogăţia bunătăţilor s^a arătat
înălţarea; şi îndestulare iarăşi
smerenia îndreptării din sără­
cia cea desăvârşită, care să o
câştigăm.
Zis-ai mai'nainte. Stăpâne,
că stai cu adevărat împotriva
celor ce se mândresc; iar ce­
lor smeriţi, le dai, Mântuito­
rule, darul tău. Deci trimite-ne
darul tău nouă celor ce ne-am
smerit.
Sliîvâ.
Către dumnezeiasca înălţare
suindu-ne pre noi p u ru rea
Mântuitorul şi stăpânul, a a-
rătat smerenia făcătoare de
înălţime; că a spălat cu mâi­
nile sale picioarele ucenicilor.
acum, a Născătoarei
Ca ceea ce ai născut lumina
cea neapropiată. Fecioară, ri­
sipeşte întunerecul sufletului
meu cu raza cea luminătoare,
şi îndreptează vieaţa mea Ia
cărările mântuirii.

6 •®§ DUMINICA
Cântarea a, Irm os:
CU dumnezeească strălucirea ta...
m maşilor, ajutorindu-ne şi din
(^ ă ne sârguitn a urma bună-
m v3 taţilor Fariseului şiarâvni
^ smereniei Vameşului; urând
H necuviinţa greşelilor cea de la
^ amândoi, adică trufia şi pier-
itk
m
zarea.
,Văditu-s'a călătoria dreptăţii
P rin curgerea vieţii, tot de
P cea deşartă, de oare ce a însoţit
*1 cu dânsa Fariseul trufia; ase-
^ menea şi Vameşul cu bună-
tatea cea făcătoare de înălţime,
câştigând împreună mergă-
H toare smerenia.
m Intru bunătăţi, ca un şeză-
tor în căruţă, se părea Fari-
seului că aleargă; iar Vameşul
pedestrualergând,caprelângă
^ o căruţă, bine a trecut, înju-
m gând smerenia cu umilinţa.
Pilda V am eşu lu i înţele-
gând-o toţi cu mintea, veniţi
să-i urmăm cu lacrămi, adu-
ţ l când Iui Dumnezeu duh umilit,
UI cerând iertare păcatelor.
H
H Să lepădăm, înţelepţilor, de-
^ parte năravul cel măreţ şi urât,
H trufaş şi obraznic al Fariseului,
cel mult lăudăros şi cumplit,
H ca să nu ne lipsim de dumne-
H zeescul dar.
4Hf
^ Şi acum, a Născătoarei.
Ceea ce eşti bună, trimite to-
iag de putere nouă tuturor ce­
m .
§fl*
lor ce scăpăm la tine; ca să
biruim în mijlocul tuturor vrăj­
toată vătămarea scoţându-ne.
Cântarea 6 -a, Irmos ;
Marea vieţii văzându-o...
odată, au alergat Fariseul
şi cu Vameşul. Deci acela
de mândrie fiind cuprins, s’a
primejduit în chip ruşinos; iar
acesta s'a mântuit prin sme­
renie.
Călătoria vieţii cu cea drea­
ptă schimbându-o, noi să ur­
măm înţelepciunii celei dorite
a Vameşului şi să fugim de
trufia cea urâtă a Fariseului,
ca să fim vii.
Să urmăm obiceiurilor bune
ale lui lisus, Mântuitorul, şi
smereniei lui, noi ce dorim a
dobândi sălaşul bucuriei celei
fără sfârşit, sălăşluindu-ne în
locul celor vii.
Arătat-ai, Stăpâne, ucenici­
lor tăi smerenie înaltă; căci
încingându-te cu ştergătorul
preste mijloc, şi spălându-le
picioarele, le-ai poruncit să ur­
meze acestui obiceiu.
Slavă.
Fariseul şi-a petrecut vieaţa
cu bunătăţile, şi Vameşul cu
greşelile; ci acela, din înălţa­
rea cea stricătoare de minte,
 «0§ VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI
^ ---— =
i|W
ÎP aluat smerenia; iar acesta s’a
H înălţat, arătândU"Se smerit cu
mintea.
Şl acum, a N ăscătoarei.
UI Gol fiind zidit, întru nerău-
m tate şi întru viaţă neamâgi-
iJl toare, m’a îmbrăcat vrăjmaşul
Wî cu răutatea călcării de poruncă
m şi cu grosimea trupului; iar
apm prin mijlocirea ta Fe­
ll cioară mă mântuesc.
CON D A C U L
1^ Glasul al 4-lea, d u p ă P odobhi:
UI Arătatu-Te-ai astăzi...
|î| Să fugim de vorba cea tru-
UI faşă a Fariseului şi să ne în-
văţăm înălţimea graiurilor ce-
lor smerite ale Vameşului, cu
iHi pocăinţă strigând: Mântuito-
m rul lumii, milostiveşte-te spre
I robii Tăi.
î| AU coQdac, glasul al 3-!ea, d up ă Fodobia ;
« l'tecioara astăzi...
M Suspinuri ca ale Vameşului
să aducem Domnului, şi la
^ dânsul să cădem ca la un Sta­
ll pân, noi păcătoşii; că voeşte
mântuirea tuturor oamenilor
şi dă iertare tuturor celor ce
secăescxăpentrunois^aîntru"
jjj pat, Dumnezeu fiind împreună
cu Tatăl, fără de început
i c o s.
Pre noi înşine, fraţilor, toţi
să ne smerim, cu suspinuri şi
cu tânguiri să ne batem gân-
go» 7 ^
— ^
durile. Ca atuncea, la jud^ecata ^
cea veşnică, să ne arătăm a-
colo credincioşi, nevinovaţi, m
dobândind iertare; că acolo
este odihna cea adevărată, pe
care să ne rugăm acum să o ^
vedem noi. Acolo durerea, în-
tristarea şi suspinurile cele M
dintru adânc sunt depărtate,
din Edemul cel minunat. Al ^
căruia făcător este Hristos, ^
Dumnezeu fiind împreună cu
Tatăl, fără de început.
PROLOG
u
PE SCURT DESPRE SINAXA6ELE LUI ÎANTOPOL u
LA SLUJBA TRIODULUI.
Sinaxarele lui Nichiîor Calist Xantopol arată
pentru îiecare din prazolcile vestite ale Trio- ^
duiui pricina pentru rare s’au rânduit, cum
s'au rânduit, când au luat început şi pentru
^
ce sunt aşa acum. E le au îost orânduite de ^
sfinţii şi de Dumnezeu purtătorii Părinţi cu ^
amănunţită g rijă ; încep de la Dumineca Va- ^
mpşului şi Fariseului şi ţia până la Dumineca
tuturor Sfinţilor.
Se cuvine aşa dar ca iuainte de cântarea ^
a şaptea a canonului să se citească mai întâi, ^
după cum este datina, sinaxarul din Mineiu ^
şi apoi sinaxarul Triodului. După cilirea si- ^
naxarului din Minei vei spune aşa: ^
z ^ s ln aceeaşi zi îacem pomenire de pilda din
/ sfânta Evanghelie a Vameşului şi Fariseului.
^
^
‘Y Cij.'-A’;.
^ hllHURL!^ ' ^
Trăind ca fariseul, departe eşti de biserică;
Căci Hristos este înlâuntru aceluia carc-l pri-
meşte cu smerenie. ^
Alte stihuri la T rio d ;
'Ziditorul al celor de sus şi al celor de jos,
l^rimeşte de la îngeri cântarea întreit sîântă.
•ar de la oameni, primeşte T rio d u l!
(u ajutorul Iui Dumnezeu, încem astăzi
şiTrioduI.Triodulaîostintocm jtcu în­
ţelepciune şi in chipul cel mai bun şi
cum se cuvenea de mulţi din sfinţii şl purtătorii
de Dumnnezeu părinţii noştri, făcători de
cântări, insuflaţi fiind de Sfântul Duh. Primul
 8 •&S i>i:minic.\ §0»
dintre toti părinţii, cari au izvodit cânta­
rea triodică, [adică a celor trei cântărij,
după părerea mea spre a inciiipui sîâu-
la ţji îQccpatoarea de viaţii Treime, a
l'ORt raarelo poet Cosma. Ii]l a izvodit cân­
tările ce se cântă în marea şi slâota săptă­
mână a patimilor Domnului şi Dumnezeului
şi Mântuitorului nostru lisus Hristos, cu acro-
stiti, după numele fiecărei zile. După pilda
lui şi alţi părinţi, dar mai mult decât alţii
Teodor şi losiî Studiţii, au alcătuit, cu aceeaşi
râvnă ca şi Cosma. cântări pentru celelalte
sîiptămâui ale sîântului şi marelui post al
Patruzecimii, Cântările lor au fost întrebuin­
ţate mai intăi in Mănăstirea fitudion. In cea
m a i^ a re parte ei au alcătuit şi au cadenţat
¥¥. odele şi celelalte cântări ale Trlodului n-
dunund şi strunfîâud material din sfinţii Pă­
rinţi- Aşa dar pentrucă Dumineca se socote­
şte cea dintâi dintre zile, după cum Dumineca
învierii se socoteşte întâia, a opta şi cea din
urmă, au făcut Foarte bine când au pus Luni
cântarea întâia, >îarţl cântarea a doua, Miercuri
W? cântarea a treia. Jo i cântarea a patra, Vineri
kJi cântarea a cincia, Sâmbătă cântarea a şasea,
¥^ a şaptea şi celelalte două, a opta şi a noua;
acestea pentrucă sunt mai de seamă, sunt co­
mune tuturor zileler săptămânii. Tot aşa a
făcut şi dumnezeescui Cosma la canonul din
¥^ Marea Sâmbătă, căci a alcătuit numai patru
cântări: cântarea a şasea, a şaptea, a opta
şi a noua. Mai târziu, prea înţeleptul împărat
¥^ TiCon a poruncit lu iM arcu monahu, episcopul
Tdruntuluî, să-i facă canon deplin.
Cartea aceasta se numeşte pe nedrept Triod,
¥¥: căci nu are totdeauna trei cântări, ci are şi
41^ canoane depline. După părerea mea şi-a luat
¥^ numele sSu din pricină că cele mai multe
canoane au trei cântări sau pentrucă, după
¥^ cum am spus, canoanele din săptămâna mare
kn au fost alcătuite la început din trei cântări.
W? Când s?inţif noştri Părinţi au alcătuit această
¥f. carte de sluibă, scopul lor a fost ca să ne
W? aducă aminte pe scurt prin întreaga carte a
¥^ Triodului de toată binefacerea dintru început
a lui Dumnezeu faţă de noi: ca să ne amin­
tească tuturora că am fost plăsmuiţi de e l ;
că prin călcarea poruncii, dată nouă spre
4HÎ încercare, am fost alungaţi din desfătarea
¥^ paradisului; că am fost izgoniţi din pricina
zavistiei şarpelui şi vrăjmaşului, începătorul
răutăţii, doborât din pricina mândriei; că am
fost îndepărtaţi dela bunătiiţile raiului şi am
ajuns să fim conduşi de diavol; că Fiu l lui
Dumnezeu şi Cuvântul, prin milostivirea milii
sale, a plecat cerurile şi s’a pogorît, a locuit
în Fecioară şi s’a făcut om ; că ne-a arătat
chipul de a ne sui la cer, prin vieţuirea Sa,
prin Smerenia Sa mai cu seamă, prin postul,
prin indepartarea de rele şi prin celelalte
fapte ale L u i; că a pătimit, a înviat şi s'a
suit iarăşi la cer; că a trimis pe Sfântul Duh
sfinţilor Lui ucenici şi apostoli; că Fiul lui
Dumnezeu şi Dumnezeu desăvârşit, a fost pre­
dicat de ei pretutindenea; câşidumnezeeştii
apostoli au făcut minuni prin harul Preasfân­
tului Duh; că in acelaş timp au adunat, prin
predica lor, pe toţi sfinţii dela marginile lumii,
umplând lumea cea de sus. Aceasta a ş i fost
la început gândul Ziditorului, Prin cele spuse
am arătat care este scopul Triodului.
Aceste trei sărbători: a Vameşului şi Fa­
riseului, a Fiului Risipitor, a Înfricoşatei J u ­
decăţi au fost izvodite de sfinţii Părinţi ca un
fel de pregătire şi îndemnare, ca să ne pre­
gătim şi să fim gata pentru ncvoinţele du­
hovniceşti ale postului, lepădând deprinderea
noastră cea ticăloasă-
Cea dintâi din aceste sărbători ne înfăţi­
şează pilda Vameşului şi a l<’ariseului. Această
săptămână se mai numeşte şi vestitoare. In
adevăr, după cum cei cari vor să meargă la
război sunt vestiţi mai dinainte de generali
despre timpul când va începe lupta, ca să-şi
curăţeasoă şi să-şi ascută săbiile, ca să-şi
cerceteze bine toate celelalte arme, ca să în­
depărteze orice piedică spre a se arunca cu
râvnă in luptă şi spe a-şi lua cele de tre­
buinţă; de multe ori, înainte de luptă, Ii se
ţin ostaşilor cuvântări, li se spun povestiri şi
pilde ca să înflăcăreze sufletele lor şi eă în­
depărteze dela el lenea, trândăvia, frica şi
orice altă prim ejdie; tot astfel şi sfinţii Pă­
rinţi vestesc mai dinainte, ca printr’o trâm­
biţă, lupta ce o vom da prin post împotriva
diavolului, spre a curăţi păcatul care a pus
stăpânire mai dinainte pe sufletele noastre şi
care s'a prefăcut în venin din p ric in a timpului
îndelungat de când ne stăpâneşte; mai mult
încă, să ne sârguim să dobândim faptele bune
pe care nu le avem şi, într’armându-ne cum
se cuvine, să mergem pregătiţi spre nevoin-
ţele postului. Aşa dar pentrucă cea dintâi
armă pentru dobândirea virtuţii este pocăinţa
şi smerenia, iar cea mai mare piedică mân­
dria şi îngâmfarea, sfinţii Părinţi ne înfăţi­
şează în cea dintâi sărbătoare a Triodului
această pildă vrednică de credinţă din dum-
nezeeasca Evanghelie. Prin fariseu ne îndeam­
nă să ne ferim de păcatul mândriei şi al îngâm­
fării; iar prin vameş ne îndeamnă sK ne
însuşim smerenia şi pocăinţa, virtuţi protivnice
acestui păcat. CpI dintâi şi cel mal rău dintre
păcate este mândria şi îngâmfarea- Din pricina
mândriei şi îngâmfării a căzut diavolul din
cer; mai naînte era şise numea luceafărlu-
mînos; djn pricina lor este şi se numeşte
întunerec. Tot din pricina ncestui păcât a
fost alungat şi Adam, începătorul neamului
omenesc, din desfătarea raiului. Prin această
pildă ne îndeamnă sfinţii Părinţi să nu ne
mândrim cu faptele noastre t)une, să nu de-
* * * * * * * * * * * * * * * * *

•0§ VAMEŞULUI ŞI A FAlî^SEULUI §o»

Eăimâm pe aproapele, ci să îim totdeauna

smeriţi. Căci Domnul celor mândri le stă îm­
cătoşi cu lanţurile desnădăjdu-
potrivă, iar celor smeriţi le dă har. Şi este irii îi leagă. Ci să ne sârguim a
mai bine ca să se Întoarcă cel păcătos decât
să se mândrească cel care face fapte bune. scăpa de amândouă răutăţile,
„Vă spun vouă, zice Domnul, că s’a coborit noi râvnitorii Vameşului*
vameşul mai îndreptat decât fariseul". Aşa
dar pilda aceasta ne arată că nimeni nu trebue
să se mândrească, chiar dacă face fapte bune;
Cu rugăciune să cădem la
dimpotrivă să se smerească şi să se roage Dumnezeu! nostru, cu lacrimi
din suflet lui Dumnezeu, chiar dacă ar fi
căzut ÎQ cele mai mari păcate. Făcând aşa
şicususpinurifierbinţi,urmând
nu este departe de mântuire. smereniei Vameşului celei înăl­
Vameş este omul care ia dela ocârmuire
dreptul de a lua v a m ă ; el cumpără acest ţătoare, şi să cântăm noi cre­
drppt cu multă nedreptate şi pentru aceea dincioşii : Bine eşti cuvântat,
ia d4a oameni vamă mai mare decât se cuvine.
Fariseu este omul care se socoteşte desă- Doamne, Dumnezeul părinţi­
ED vârşit în toate, depăşind pe ceilalţi oameni
^ prin ştiinţa sa.
lor noştri.
iu Saducheul, care-şi are numele dela un oare-
i!w care Sadochic, este omul care se crede drept, Slavă.
î o căci Sedec înseamnă dreptate. L a evrei erau
^ trei erezii: Eseii, Fariseii şi Sadticheii; aceştia I nvăţând pre ucenici mai îna­
^ din urmă nu credeau in înviere, în îngeri şi
î v în Duhul Sfânt.
inte le-ai poruncit, Stăpâne, să
sju Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor tăi fă- nu cugete cele înalte, ci să se
^ cători de cântări, Hristoase, Dumnezeul nostru,
^ milueşie-ne şi mântueşte-ne pe noi, Amin. unească cu cei smeriţi. Pentru
CâDtarea 7-a, frmys
aceasta, Mântuitorule, noi cre­
dincioşii strigăm ţie: Bine eşti
Dătător de rouă..
cuvântat Dumnezeul părinţilor
H lucrurile îndreptării înăl" noştri.
UI ţându-se Fariseul, în la-
Şi acum, u Născătoarei-
ţurile slavei deşarte răus^aîn-
|j| curcat, lăudându-seprestemă- Frumuseţea şi scara cea
sură; iar Vameşul înălţându-se dumnezeească, pe care mai
m cu aripile smereniei, prea uşor înainte a văzut-o lacov, de jos
H s’a apropiat de Dumnezeu. întinsă către înălţime, pre tine
te cunoaştem a fi Preacurată;
UI Prin mijlocirea smereniei,
pogorînd de sus pre Dumnezeu
H ca de o scară servindu-se Va-
întrupat, şi pre oameni prin-
H meşul s’a înălţat la înălţimea
tr^însa ridicându-i.
M cerurilor; iar Fariseul, cu pu­
ţi treda uşurime a trufiei înăl- Cântarea 8 -a, îrm o s:

ţându-se, s’a pogorît în adân- Din văpaie cuvioşilor-

cimea iadului.
H Pre cei drepţi vânându-i vi-
ţ| cleanul, îi fură prin mijlocirea
C u minte smerită suspinând
Vameşul, a aflat pre Dom­
nul milostiv, şi s’a mântuit; iar
* 1 slavei deşarte; iar pre cei pă­ prin mijlocirea cea rea a limbii
 10 •0§
ce grăia cu trufie, a căzut Fari­
seul din dreptate.
De trufia gândului Fariseu­
lui şi de numirea curăţie!, să
fugim noi credincioşii, râvnind
smereniei şi gândului Vame­
şului, celui bine primit.
Cuvintele Vameşului credin­
cioşii să le grăim în sfânta B i­
serică: Dumnezeule, milosti-
veşte-te! caîmpreună cu dânsul
să aflăm iertare, scăpând de
pieirea Fariseului celui mult
lăudăros.
Suspinării Vameşului să ur­
măm toţi şi, cu Dumnezeu vor­
bind, să strigăm către dânsul
cu lacrămi fierbinţi: lubitorule
de oameni, greşit-am! Milos­
tive îndurate, milostiveşte-te
şi mă mântueşte.
BiDecuvâniăni pre Tatăl, pre Fiul si pre
Sfântul Duh, Ilomnul.
Spre suspinul Vameşului s’a
uitat Dumnezeu, şi pre el în-
dreptându-1 , l-a arătat pildă
tuturor; ca să se plece pururea
cu suspinuri şi cu lacrimi, ce­
rând deslegarea păcatelor.
Şi acum, a Născătoarei.
Nu ştiu alt sprijin afară de
tine, Curată şi cu totul fără
prihană. Pre tine te pun ru­
gătoare, pre tine mijlocitoare
către cel ce s’a născut din tine;
scapă-mă de toate cele ce mă
întristează.
DUMINICA §0*
CÂotarea 9-a, Irojos;
FTe Dumnezeu a-1 vedea...
L uând dela Hristos cale de
înălţare smerenia, pilda
mântuirii, să dorim obiceiul
u
H
Vameşului. Şi lepădând de- ^
parte înălţarea trufiei, cu minte ^
smerită să facem pre Dumne-
zeu îndurător. ^
Trufia sufletului să o lepă- M
dăm, să câştigăm cuget drept
cu smerenie, să nu ne sârguim ^
a ne îndreptăţi pre noi înşine,
să urîm deşarta mândrie, şi
să milostivim cu Vameşul pre
Dumnezeu. ^
Să aducem rugăciuni de u- ^
milinţă, cu osârdie. Ziditorului m
ca Vameşul; lepădându-ne de
nerecunoscătoarele rugi ale ^
Fariseului; de glasurile cele cu ^
laudă mare, care aduc defăi- ^
mare împotriva aproapelui; ca S3
să ne agonisim pre Dumnezeu
milostiv şi lumină. m
Cu multă adunare de păcate gj
îngreuindu-mă,am întrecut pre
Vameşul cu prisoseala răutăţii,
şi am câştigat şi trufia cea lău- fî
dărosă a Fariseului, făcându-
mă în totul pustiu de toate bu- ^
nătăţile. Doamne, fie-ţi milă de ^
mine. M
învredniceşte fericirii tale p
pre cei ce sunt săraci cu duhul ^
pentru tine, că după învăţătura
poruncii tale, aducem ţie duh S
m m m m
•»§ VAMEŞULUI Şl A FARISEULUI
umilit. Şi primlndu-I, Mântui­
torule, niântueşte pre cei ce-ţi
slujesc ţie.
f^lavâ.
Vameşul suindu-se în bise­
rică cu credinţă oare-când, şi
rugându^se lui Dumnezeu s*a
îndreptat, căci cu suspinuri
viind şi cu lacrimi şi cu sfă-
râ|narea inimii, toată povara
păcatelor a lepădat-o prin ru­
găciune.
Şi acum. a NUscătoaroi.
Dă-ne nouă a te lăuda, a te
slăvi şi a te ferici după cuviinţă,
celor ce te cinstim pre tine
Preacurată, şi mărim naşterea
ta, ceeace eşti singură bine­
le cuvântată. Că tu eşti lauda creş­
tinilor, şi către Dumnezeu ru­
gătoare bine primită.
LUMINÂNDA
!i lavierii din Octoib.
yiavă a Triodului, după Podobia :
Cu ucenicii să ne suim...
Să fugim de grăîrea cea
înaltă şi înrăutăţită a Fariseu­
lui, şi să ne învăţăm smerenia
Vameşului cea prea aleasă, ca
să ne înălţăm, strigând către
Dumnezeu,împreună cu acela;
Milostiveşte-te spre robii tăi,
I cel ce te-ai născut din Fecioară,
I Hristoase Mântuitorule, şi răb-
1dând crucea de voie, ai ridicat
[ lumea ta cu dumnezeeasca
î putere.
§0» 11
Ş[ acum, a Născătoarei.
Făcătorul zidirii şi Dumne­
zeul tuturor a luat trup ome­
nesc,Născătoare deDumnezeu,
din curatul tău pântece, întru
tot lăudată, şi toată firea mea
cea stricată o a înoit; lăsân-
du-te după naştere iarăşi ca şi
mai nainte de naştere. ÎPentru
aceasta cu credinţă toţi lău-
dându-te, strigăm: Bucură-te
lauda lumii.
LA \.\vm-]
Stiliiri; diu Octuiii 4 ale iQvIerif, şi ale
Triodului acestc t ifliomcle.
Glasul M u
Să nu ne rugăm ca Fariseul,
fraţilor; că cel ce se înalţă pre
sine, se va smeri. Să ne sme­
rim înaintea lui Dumnezeu ca
Vameşul, prin postire, stri­
gând : Dumnezeule, milostiveş­
te-te spre noi păcătoşii.
Fariseul de slava deşartă bi-
ruindu-se iar Vameşul, cu po­
căinţă plecându-se, au venit la
tine însuţi Stăpâne. Ci acela
lăudându-se, s'a lipsit de bună­
tăţi ; iar acesta negrăind s^a în­
vrednicit darurilor. Intru a-
ceste suspinuri întăreşte-mă,
Hristoase Dumnezeule, ca un
iiI: iubitor de oameni.
Glas P<
Still: Scoalâ-Te Doamne, Daamezeul meu,
■ Înalţă S 3 inîna 'l'a, uu uita pre sâracli Tăi
până îu sîârşit.
M 12
m Cunoscând suflete al meu
osebirea Vameşului şi a Fari­
seului, urăşte glasul cel trufaş
al aceluia; iar a acestuia pof-
teşte-i rugăciunea cea cu bună
umilinţă, şi strigă: Dumne-
m zeule, m ilostiveşte-te spre
mine păcătosul, şi mă milueşte.
stih: Mărturisl-ma-voi
tie, Doamne, cu toată
^ iiim a m.’a, spune-voi toate niiiiunile tale
Glasul Fariseului cel mult
lăudăros, credincioşii urându- 1
şi râvnind rugăciunii Vameşu­
lui, celei cu bună umilinţă, sme-
rindu-ne pre noi înşine, să nu
cugetăm cele înalte; ci să stri­
găm cu umilinţă: Dumnezeule,
milostiveşte-te spre păcatele
noastre.
Slavă. (Has 8.
Pre Fariseul ce se îndrepta
pre sine lăudându-şi faptele,
l-ai osândit, Doamne, şi pre
Vameşul, ce s^a smerit şi cu sus-
pinuri’ a cerut iertare, l-ai în­
dreptat. Că nu primeşti cuge­
tele cele măreţe şi inimile cele
umilite nu le defăimezi. Pentru
aceasta şi noi cu smerenie că-
lll dem înaintea ta: Cel ce ai pă-
^ timit pentru noi, dă-ne iertare
î l şi mare m ill
fji acum.
prea binecuvântată eşti
Dumnezeu...
• 0§ DUMINICA got
Doxoîogia mare, Ecteniile şi Apolisul. Apoi
obişnuita l-itie. în pridvor, la care cântăm ;
Slavă, şi acum.Stihira Evangheliei dela titi enie.
I)jp â Apolisul Litiei se ceteşte inv<jţătuMi
cuviosului Teodor Studitul şi cânlăm Troparul
cuviosului Teodor pe glasul al 8-lea:
Al or(odoxiei indreptălorule... Iară a Născn*
toarel.
Ceasul I-iu şi Apolisul dcplin-
mmmmmmmmmmmmm
Se cade a şti
Că toate cele 11 Stîliiri ale Evangheliilor
dela Utrenie, începând din această Duminică
până la Duminica tuturor Sfinţilor, se cântă
in pridvor, Ia Litiile Utreniilor,
la Slavă, Ş i acum.
Iarăşi să se ştie
Că dintru această Duminică începem a ceti
în pridvor, după Apolisul Litiei, invătătura
sfântului părintelui nostru Teodor Studitul;
pe care o ceteşte Egumenul, dacă este de
faţă; iar de nu, o ceteşte Eclesiarhul. Fraţii
stau, ascultând cu luare aminte.
LA LITURGHIE.
M
le ricin lo din Oi^toih pe ti. :?i di.i Triod,
Căutarea li-u, pe 4. Prochimenul (ilasului de
râmi. Apostolul către Timotciii;
Hvanghelia de la Luca.
m m m vL
l ăudaţi pre Domnul din ceruri...
Iar de se va întâmpla Sărbătoarea întâmpi­
nării Domnului în Sâmbăta lăsatului de carne,
slujba morţilor de seara şi de dimineaţa se
cântă Ia biserica cimitirului. Ia r de nu este
biserică la cimitir, atuncea se cântă Sâmbătă,
înaintea Duminecii Fiului desfrânat; iar în
Născătoare de Sâmbăta lăsatului de carne se cântă numai
slujba întâmpinării.
•IzC..
 DUMINICA
IN CARE S E C ET EŞT E SFÂNTA EVANGHELIE CU PILD A
FIU LU I CELUI DESFRÂNAT.
SaTibulă seara la Veccroiu, după fis^iliuul cel ubişaull, cântăm Fericit bărbatul... CaMsma toatri.
L i l)oamne strigat am... punţ*iii Stilurile pe IU. cântând din Octuih: llStihiri iile învierii,
:i a!y lui Anatolic şi nle Triodului pe 4. repetindu-le.

(ilasul l-iu.
P n ţară fără de păcat şi plină
H de vieaţăm'ani încredinţat
şi, semănând păcatul, cu secera
am secerat spicele lenevirii şi,
în loc de snopi, am grămădit
stogurile faptelor mele, pe care
nu le-am şi aşternut în aria
m pocăinţii. Ci te rog pre tine,
^ preaveşnicul, lucrătorul nostru
|j| Dumnezeu, vântură pleava lu-
crurilor mele în vântul niilosti-
^ viril tale, şi adună grâu: ierta­
ţi rea sufletului meu; încuindu-
mă în jitniţa ta cea cerească,
şi mă mântueşte.
{de 2 uri)
S ă cunoaştem, fraţilor, pu­
terea tainei, că prea bunul Pă­
rinte, întâmpinând pre fiul cel
desfrânat, carele s'a întors de
la păcat la casa părintească,
îl îmbrăţişează şi iarăşi îi dă-
rueşte cunoştinţele siavei sale;
şi veselie de taină face celor
de sus, înjunghiind viţelul cel
hrănit; ca noi să vieţuim cu
vrednicie celui ce a junghiat
 14 «Og D Î’MINK’A §0* ________

atimcea, iubitorului de oameni Risipind bogăţia darului ce­

Părinte, şi celui slăvit, ce s'a lui părintesc, m'am păscut, eu
junghiat, Mântuitorului sufle­ ticălosul, împreună cu dobi­
telor noastre. toacele cele necuvântătoare şi,
(d e 2 ori) poftind hrana lor, leşinam de
81avă. Glasul al 2-lea. foame, nesăturându-mă. Ci în-
O ! de cât bine m'am lipsit, torcându-mă la Tatăl cel mi­
eu ticălosul, pre mine însumi! lostiv, strig cu lacrăm i: P ri­
O! de*la ce împărăţie am căzut, meşte-mă ca pre un năimit, pre
eu pătimaşul! Avuţia care am mine cel ce cad la iubirea ta
luat, o am cheltuit, porunca de oameni, şi mă mântueşte.
o am călcat. Vai mie ticăloase acum, a Născătoarei
suflete! că în focul cel veşnic, Făcătorul şi răscumpărăto­
vei să te osândeşti. Pentru rul meu. Preacurată, Hristos
aceasta m ai’nainte de sfârşit, Domnul, din pântecele tău
strigă către Hristos Dumne­ ieşind, întru mine îmbrăcân-
zeu: Primeşte-mă, Dumnezeu­ du-se din blestemul cel dintâi,
le, ca pre fiul cel desfrânat, pre Adam l-a slobozit. Pentru
şi mă milueşte. aceasta, ţie Preacurată, caMai-
acum, a Născiitoaroi, cea dJitniu cii lui Dumnezeu şi Fecioarei
a glasului (ie râod.
V o h o d : liU m in â lin ă ...
cu adevărat, strigăm fără tă­
Prochimecul: Domnul a împărăţit. cere ca îngerul: bucură-te!
]A LIT IK
Bucură-te, Stăpână, folositoa-
Stihira liraimiiui după obiceiu.
rea şi acoperământul şi mân­
Slavă, (llasul al 4-lea, tuirea sufletelor noastre.
Ca fiul cel desfrânat am ve­ Troparul, de trei ori:
nit şi eu. Indurate, carele toată Născătoare de Dumnezeu Fecioară...
vieaţa o am cheltuit întru în- Şi cealaltă urmar*^ n Priveglierii, după
obiceiu
streinare; risipit-am bogăţia, Iar de nu eKte Privegtiere, ziceiu: troparul
care mi-ai dat, Părinte; pri­ învierii şi al Născătoarei.
Apoi Apolisul.
meşte-mă pre mine, cel ce mă
pocăesc, Dumnezeule, şi mă
milueşte.
!?i aouîD, a N'ăs(‘ătoiirei, acelaş glas. LA UTRENIE
(•aută spre rugăciunea robilor tăi...
La Dumnezeu este Domnul: 'i'roparul In
vierii, dc două ori; Slavă şi acum, a Născă-
I.A STlllOAVNĂ
loarei. si obişnuitele Stilioldgii. Poiieleul, cei
Stiliiriie Ootolliuhii dupii Alfa-Vita- doi Psalmi obişnuiţi, la cari adaugăni si al
Slavă, (îla 'u l al 6*lea- treilea Pealni; la rlul Vavllonului... cuAlllu-
 «>§ FIULUI CKUII DESFRÂNAT ^ 15

ifl. frumos. Aotifoanelfi şi prochimenul glusului. Slavfl.

Ţoată suflarea, ivvanghelia învierii. învierea
lui Hristos. Braţele părinteşti acum tin-
Psalmul oO
zându-le, primeşte-mă, Doam­
Slavâ, (ilasul al 8 -lea.
ne şi pre mine ca pre desfrâ­
Uşile pocăinţei... natul, prea îndurate; ca să
^i acum, a NMscritoarei, acelaşi glas: te slăvesc cu mulţumită.
]n c M r l l e mântuirii...
Şi acum, a Nflscatoarei.
^ Apoi Stihira, Glasul al 6-lea.
StiliiMilueşte ină Dumnezeule dupre mare A rătându-ţi, Dumnezeule,
mila ta...
toată bunătatea spre mine, treci
l,a mulţimea faptelor mele...
mulţimea greşalelor mele, ca
(Caută-le înapoi Ia pagina 7)
un făcător de bine; pentru dum-
Mâatueşte, Dumnezeule, poporul tău...
şi Ecfo n isu l:
nezeeştile rugăciuni ale Mai­
( u mila şi cu îndurările...
cii tale.
; Canoanele se pun: al învierii, din Octoih, cu
ipfiiosiil pe 4, al Crucii şl al învierii pe 2, al Catavasie.
Născătoarei de Dumnezeu pe 2 şi al
Zicem Irmoasele Canonului;
Triodului pe G.
[Iar Blujba de Ia Mineiu o cântăm la
Cântarea lui Moisi luând, su-
Pavecerniţă, V iaeri seara]
„flete, strigă: Ajutor şiacope-
„ritor mi-a fost mie spre mân-
Faccrta lui losif.
„tuire; Acesta este Dumne-
Cântarea 1, U I uhuI al 2-lea, Irmos :
„zeul meu, şi-l voiu prea slăvi
Cântarea Iul Moîsî...
„pre El.

isuse, Dumnezeule, primeş- Cântarea :fa, Irraus:

I te-măacum şi pre mine cel

ce mă pocăesc, ca pre fiul cel
.\tiatea mea cea neroditoare...

eşindu-mi cu totul din fire,

desfrânat; căci toată viaţa în
lene mi-am petrecut şi pre
tine te-am mâniat.
w I^u am risipit dumneze-
J easca bogăţie, care mai ’nainte
- mi-ai dat; depărtatu-m'am de
la tine, necurat vieţuind, mi­
lostive Părinte. Primeşte-mă
dar şi pre mine cel ce mă
întorc.
1 ca un stricat la minte, m'am
lipit de izvoditorii poftelor; ci
mă primeşte, Hristoase, ca pre
desfrânatul.
Urmând glasului celui pier- | j
dut, strig: greşit-am. Părinte, ^
îmbrăţişează-mă şi pre mine
ca pre acela, şi nu mă lepăda.
Slavă.
 16
T inzându-ţi, Hristoase, bra­
ţele tale cu milostivire, prime-
şte-mă pre mine, carele mă în“
torc din laturea cea depărtată
a păcatului şi a poftelor.
Şi acum, a Născătoarei.
i C eea ce eşti bună între fe­
mei, îhibogâţeşte-mă, Preacu­
rată, cu chipurile bunătăţilor
tale şi pre mine, cel ce am să­
răcit pentru păcate multe; ca
să te slăvesc.
Catavasie.
M intea mea cea neroditoare,
„aducătoare de roadă arată-o,
„Dumnezeule; lucrătorule al
„bunătăţilor şi săditorule al ce-
„lor cuvioase, cu milostivi-
rea ta.
Sedeiloa, Glasul l-iu, Podobie
Mormântul Tău...
G răbeşte de-mi deschide
braţele părinteşti, că rău mi-am
cheltuit vieaţa mea. Ci căutând
spre bogăţia cea necheltuită
a îndurărilor tale, Mântuito­
rule, nu-mi trece cu vederea
acum inima mea cea sărăcită;
că ţie, Doamne, cu umilinţă
strig: Greşit-am, Părinte, la
cer şi înaintea ta.
Slavă,.-
Tot Sedeaina: Grăbeşte de-mi deschide...
Şi acum, a Născătoarei.
ceea ce nu ştii de mire, Cu­
rată Născătoare de Dumnezeu
•o§ d u m in ic a go*
Fecioară, care singură eşti fo-
lositoarea şi acoperământul
credincioşilor, izbăveşte de pri­
mejdii şi de necazuri şi de
cumplitele nevoi pre toţi cei
ce-şi au nădejdile spre tine,
Fecioară; şi cu dumnezeeştile
tale rugăciuni mântueşte su­
fletele noastre.
Câotarea 4-a, Irmos:
[\;aşterea Ta cea dia Fecioară...
B o g ăţia bunătăţilor, care
mi-ai dat, cerescule Pă­
rinte, o am risipit rău, făcân-
du-mă rob streinilor cetăţeni.
Pentru aceasta strig: Greşit-am
ţie ! primeşte-mă ca odinioară
pre desfrânatul, întinzându-mi
braţele tale,
L a toată răutatea m’am robit
plecându-mă ca un ticălos fă­
cătorilor de pofte, şi din firea
mea ieşindu-mi prin nebăgare
de seamă, milueşte-mă, Mân­
tuitorule, cerescule Părinte,
pre mine, cel ce scap la îndu­
rările tale cele multe.
Slavă.
De toată ruşinea m^am um­
plut, necutezând a căuta la
înălţimea cerului, că îără so­
coteală m'am plecat păcatului.
Iar acum întorcându-mă, cu
umilinţă strig: Greşit-am ţie,
împărate al tuturor, primeş­
te-mă.
CMC ;
 •®§ FIUL[ll CELUI DKSFRÂNAT
acum, a Nascdtoarei
i(S
Ajutătoarea oamenilor, nă-
m dejdea cea tare a tuturor creş-
4Hţ tinilor, scăparea celor ce se
î l mântuesc, Preacurată Fecioa-
ră, mântueşte-mă cu rugăciu-
nile tale cele de maică şi vieţii
U celei ce va să fie mă învred-
H mceşte.
Catavasie.
N aşterea ta cea din Fecioară,
„prorocul mai ’nainte văzân-
„du-o, a propovăduit strigând:
„Auzit-am auzul tău şi m’am
„temut; că de la amiază-zi şi
„din muntele cel sfânt şi um-
„brit ai venit, Hristoase".
Cântarea 5-a, Irm o s:
N oaptea trecând...
|| 8 0 obitu-m’am cetăţenilor ce-
m“ lor streini, şi la loc strica­
ţi ciosm’am depărtat, şi de ruşine
î i m'am umplut; iar acum întor-
^ cându-mă, strig ţie, Indurate:
Greşit-am!
Deschide-mi acum milosti-
virea cea părintească, mie ce-
^ lui ce mă întorc de Ia răutăţi,
cerescule Părinte, şi nu mă
lepăda, cela ce ai milă prea
îndestulată.
Slava.
Nu cutez a căuta sus la înăl­
ţime, că te-am mâniat pre tine,
Hristoase, fără măsură; ci ştiind
gO* 17
milostivirea ta. Indurate, strig
ie: Greşit-am! milostiveşte-te
şi mă mântueşte.
Şi acum, a Născătoarei-
P rea sfântă Fecioară plină
de dar, ceea ce ai născut cură­
ţirea tuturor, uşurează povara
cea grea a păcatelor mele, cu
rugăciunile tale.
Catavasie.
N oaptea trecând, s'a apro-
„piat ziua şi lumina în lume a
„strălucit. Pentru aceasta te
„laudă cetele îngereşti şi te
„slăvesc pre tine, Hristoase
„Dumnezeule".
Cântarea 6-a, Irm o s :
in tru adâncul păcatelor...
A
dâncul păcatelor mă cu­
prinde pururea şi valul
greşalelor mă cufundă; îndrep-
tează-mă lalimanul vieţii, Hris­
toase Dumnezeule, şi mă mân­
tueşte, împărate al slavei.
B ogăţia părintească o am ri­
sipit rău şl, sărăcind, m^am um­
plut de ruşine, rob făcându-mă
gândurilor celor neroditoare.
Pentru aceasta strig ţie, iubi-
torule de oameni, îndurându-
te, mântueşte-mă.
Slavă.
P re mine cel rupt de foamea
a tot felul de bunătăţi şi înstrei-
 i ’-air-^^'Jfr'a:**'*,-
xc;^^> k j 4c5^
n
n.
nat de la tine, prea bunule, mi-
lueşte-mă şi mă mântueşte,
Hristoase, acum, pre cel ce mă
¥¥. întorc si laud iubirea ta de
»
oameni.
Şi acum, a Născătoarei.
Stăpână, ceea ce ai născut
¥^ pre ^Hristos, Mântuitorul şi
Domnul, mântuirii învrednice-
şte-niă; că am sărăcit de tot
M*--j
felul de bunătăţi, Fecioară Cu­
rată, ca să laud slăvirile tale.
Catavasie.
¥¥:
41^ Intru adâncul păcatelor sunt
¥¥. „cuprins, Mântuitorule, şi în
„marea vieţii mă cufund; ci
„precum ai scos pre lonă din
¥^l „fiară, aşa mă scoate şi pre
¥¥. „mine din patimi, şi mă mân-
„tueşte“.
CONDACTX
(lUfi'il al 3-Iea, dupii Podobia;
Fecioara asiazi...
De la părintească slava ta
depărtându-mă neînţelepţeşte,
¥^ întru răutăţi am risipit bogăţia
¥¥, care mi-ai dat. Pentru aceasta
¥^Â
4*^ glasul desfrânatului aduc ţie:
Greşit-am înaintea ta, Părinte
¥^
îndurate! Prim eşte-m ă pre
n mine, cel ce mă pocăesc, şi mă
fă ca pre unul din argaţii tăi,
¥^
¥^ ICOS
Să auzim scripturile Mântui­
torului nostru, care ne învaţă
r^-âr-Ar* i r * ' * * * - : ^
C;)ţ(;î4:>Jcj«34cjkMC?«5«î«:i«w
•»§ DUMINICA §0» M
ÎHt
totdeauna cu glasul său, pentru
cel ce a fost desfrânat şi în
urmă iarăş s'a înţelepţit; şi cu
credinţă să urmăm pocăinţei
celei bune a acestuia; şi, celui
ce ştie toate cele ascunse, cu
inimă smerită să strigăm: Gre­
şit-am ţie, Părinte îndurate, şi
nu suntem vrednici nici odi­
nioară să ne chemăm fii ai tăi,
ca mai înainte; ci ca cela ce m
eşti din fire iubitor de oameni,
tu ne primeşte şi ne fă ca pre
unul din argaţii tăi,
SINAXAR M
LA DUMINICA n u illl DHSFKANAT
Sinaxarul din Mineiu, apoi acesia,
In aceeaşi zi lacepi pomeoire de pilda Fiului
desfrânat din Sfânta Evanghelie; pe care â
dumnezeeijtii noştri Părinţi au aşezat-o în a
doua Duminică a Triodului.
STIHURI.
('h iar dacă ai fi desfrânat ca şi mine,
îndrăznind, vino;
C ăci uşa milostivirii duiiioezeeşti a
l'ost deschisă tu turor! M
unt unii oameni, cari, cunoscând că au
fâvârşit multe fapte rele. că au trăit
din tinereţe in chip dosirii băiat, că §i-au
petrecut viaţa in beţii şi desfrânări şi că au
căzut ăstfel in adâncul păcatelor, a]ung In des-
nâdejde, care este odrasla mândrii-i. Din prici­
na desnădejdei nu vor ca niciun cMp să se mai
sârgulascâ să fie virtuoşi, a^a că săvârţeyc
UQ roiu de păcate şi cad mereu in aceleaşi
şi laal mari păcate. Sfinţii Piirinţi, purtâcdu-'e
laţă de astfel de oameni cu multă dragoste
şi părinteşte şi voind să-i scoată din desnă-
dejde, au aşezat acum, după p'lda Vameşului
şi Fariseului, pilda Fiului desfrânat. Prin a-
ceasta ci le s:nulg din rădiiciuii păcaiul des-
nădejdei şl-i ridică iarii?i spre săvârşirea v ir­
tuţii; arată prin Fiul cel desfrânat, oanjeuilor
încărcaţi cu multe păcate îndurarea iubitoare
de oameni şi prea bună a lui Dumnezeu ; in-
¥nyiC'Ac:i

853 l'iI'L U i « ' l i n r>K.S[‘llAN AT 19

w Ijţişeazii, prin pilda spusă de iiristos, câ uu Spre pocăinţă şi cainţa pe păi'ătos, ea şi po

este Di-'l un păcat care să biruiască voinţa
^ cea iul)itoare de oameni a Domnului.
Uoi sunt îiii omului, adică ai Cuvântului lui
Diimnozeu întrupat: drepţii iţi păcătoşii. Fiul
^ cel iiiîii inaie este omul care stăruie totctcauiiu
^ in poruncile şi in calea cea Lună a lui Dum-
^ nezeu şi niciodată nu se depărtează de lil.
Fiul cel mai tânăr este omul care a poftit
păcatul, care a tăgăduit prin lapte ruşinoase
Imprcutiă-vicţuirca cu Dumnezeu, care a irUit
in chip desfrânat, cheltuind iubirea de oameni
Fiul rcl desfrânat. In adevăr căinţa este cea
mal bună armă şi o pavăză puternică pentru
înlăturarea săgeţilor vrăjmaşului.
Cu iubirea Ta de oameni cea negrăiţii.
Hristoase, Dumnezeul nostru, milueşte-nc pe
noi, Amin.
Câutiii'i’a r-a,'rnms:
Heruvimilor asemănâiidu-se...

D
ce o avea Dumnezeu pentru el, cary n'a pas- esfătărilor trupeşti m 'a n i
trat in el întreg chipul lui Dumnezeu, care plecat ca un ticălos şi
a urm^t vicleanului diavol, care a slujii, prin
If^ plăcerile sale, voinţei diavolului, care n'a m'am făcut rob cu totui năs- ^
^ putui să-şi sature pol'ta. In adevăr păcatul cocitorilorde pofte ;şi tn'amîn-
^ este Iară de saţ; prin deprindere, păcatul In-
cânta prin cseace vrem elnic l'ace plăcere, l-l streinat de la tine, iubitorule
^ se aseamănă cu roşcovele, mâucarea porcilor,
Roşcovele, in adevăr, la început sunt dulci,
de oameni. Iar acum strig cu
dar mal pe urmă sunt amare sji asemănătoare glasul celui rătăcit: Greşit-am,
paielor. Tot aşa este îndeobşte păcatul Dur
*H|( Fiul cel desfrânat, pentrucă pierise de foamea Hristoase, nu mă trece, ca cela
^ virtuţii, şi-a venii indată lu lire şi vine la ce eşti însuţi milostiv.
lik Tatăl său zicând; „Tată am păcătuit la cer
şi inaintea t a ! Nu mai sunt vrednic să mă
mai numesc liul lău !“ Tatăl îl primeşte pe Nici cum îndrăznind a căuta
cel ce se căeşte; nu-1 ţine de râu ; dimpo- la înălţimea cerului, strig ţie, ||
trivă, il slrâDge la piept şi-l îmbrăţişează, ară-
tânciu-i indurările sale duainezeeşti şi parin- împărate al tuturor; căci cu
teşii, li dă haină, adică Sîânlul Botez, pecete
şi inel, adică harul Preasfântului Duh. Pe
nepriceperea eu însumi te-am
^ lâQgâ aceasta ii dă şi încălţăminte, ca să nu mâniat, nebăgând seamăde po­
mai fie vătămate umbletele sale cele potrivit
voii lui Dumnezeu de şerpi şi de scorpii, ci
runcile tale. Pentru aceasta ca ^
mai degrabă să poată sdrobi capetele lor. In cela ce esti însuti bun, nu mă
urmă. Tatăl, cuprins de mare bucurie, junghie
pentru el viţelul cel gras, adică pe Fiu l său lepăda pre mine de la faţa ta.
Qoul-Nîlscut, şi ii dă să se împărtăşească cu
trupul şi sângele lui. Fiu l cel mai mare, ini- Slavă. 5^^
nuiuiiidu-se de milostivirea nemăsurată a Ta-
tălui, cârteşte. Dar Tatăl cel iubitor do oa- Cu rugăciunile apostolilor
^ moni ii lachide gura, întorcându-l dela gân­
durile lui cu linişte, prin vorbe blânde şi şi ale proorocilor, ale cuvioşi- u
bioevoitoare, spunâadu-i: „Tu totdeauna eşti
cu mine; tu trebuia sa te bucuri s;i să te ve-
lor şi ale cinstiţilor mucenici, ||
sele:ti impreuni cu Tatăl tuu, câci acest t'iu şi aie drepţilor, iartă-mi, Doani- ^
al meu a fost mai iiainte mort prin păcat ^i
a inviat, câindu-se de toate celc ce fără de
ne, toate câte am greşit, mâni- ^
judecat?ile săvârşise; a fost pierdut, pentrucă ind, Hristoase, bunătatea ta ;
s’a iiidopurtat de mine prin deprinderea plă-
ferilor, dar a fost găsit de mine, care am su- ca să te laud întru toţi vecii.
fsrit din adâncul inimii pentru el şi I-am che-
mat ioapoi prin dragostea sufletului meu“ .
■<i ucuui, u ’ ă9cato,t;-iji.
Această pildă poate să se şi despre po-
îHţ porul evrtu şi despre noi.
Sîinţii Părinţi deci au orânduit în această Născătoare de Dumnezeu, m
^ Duminică, pilda MuluidesJirânat pentru această ceea ce te-ai arătat mai lumi- ^
pricina; ca să curme desnădejdea si teama
||| de a ne apuca de fapte bune (?i ca s.i îndemne nată de cât Heruvimii şi de-
4H? 20
cât toate oştile cereşti, cu a-
ceştia roagă pre Duninezees-
cui Cuvânt al Tatălui celui fără
început, pre carele l-ai întrupat
Preacurată, ca toţi să ne în­
vrednicim binelui celui veşnic.
Catavasie.
H aruvimiloraseniănându-se
„tinerii, dănţuiau în cuptor,
„strigând: Bine eşti cuvântat
„Dumnezeule! că întru adevăr
„şi judecată ai adus asupră-ne
„acestea toate, pentru păcatele
„noastre, Cel ce eşti prea lă-
„udat şi prea slăvit întru toţi
„vecii".
Cântarea 8 -a, Irm o s:
re cela ce a închipuit...
^ I ela ce te-ai pogorît pre pă-
^ mânt cu sărăcie de bună
voie, ca să mântueşti lumea,
pentru multa milostivire; mân-
tueşte-mă pre mine, cela ce am
sărăcit acum de toată fapta
H bună, ca un milostiv.
^ D e la poruncile tale depăr-
tându-mă, m'am făcut rob în-
^ şelătorului, ca un ticălos. Iar
H acum întorcându-mă, primeş-
II te-mă, ca odinioară pre desfrâ­
ul natul; pre mine cel ce cad
înaintea ta, cerescule Părinte.
BiDecuvântâm pre Tatăl...
P S upunându-mă cugetelor ce-
^ lor de stricăciune făcătoare.
•OS DUMINICA §0»
m*am întunecat şi de Ia tine
m’am depărtat, cu totul ieşin-
du-mi din minte, Indurate. Pen­
tru aceasta pre mine, cel ce
cad cu pocăinţă înaintea ta,
mântueşte-mă.
Şi acum, a Născătoarei.
Preacurată, Născătoare de
Dumnezeu, ceea ce eşti singură
îndreptarea celor căzuţi, în-
dreptează-mă şi pre mine cel
sdrobit, cu tot felul de păcate,
şi smerit
Catavasie.
Să lăudăm, bine să cuvântăm...
P re cela ce a închipuit mai
„'nainte în rug, lui Moisi, mi-
„nunea Fecioarei, în muntele
„Sinai oarecând, lăudaţi-l, bi-
„ne- 1 cuvântaţi, şi-l prea înăl-
„ţaţi întru toţi vecii".
CâDtarea 9-a, Irmos;
D ili pământeni ciue a auzit.,,
ezi-mi, Hristoase, necazul
V inimii, vezi întoarcerea
mea, vezi-mi lacrămile, Mân­
tuitorule, şi nu mă trece pre U
mine; ci mă îmbrăţişează iarăşi
cu milostivire, numărându-mă ^
împreună cu mulţimea celor
mântuiţi; ca să laud cu mul-
ţămită milele tale.
Ca tâlharul te rog, pome-
neşte-mă! ca Vameşul întris-
tându-mă, mă bat în piept şi

•®§ FIULUI CELUI DESFRÂNAT §0*
strig: Mi(ostiveşte-te, primeş-
te-mă, prea îndurate, ca pre
cel desfrânat, pre mine cel ce
mă întorc de la toate răutăţile
mele, împărate al tuturor; ca
să laud plecăciunea ta cea prea
multă.
it»
Suspină acum suflete al meu
prea ticăloase, şi strigă lui Hris-
tos: Doamne, cela ce ai sărăcit
de a ta voie pentru mine, în­
suţi tu mă îmbogăţeşte pre
«1^
41^ mine cel sărăcit de toafâ fapta
bună, cu bogăţia bunătăţilor,
ca un bun şi milostiv.
Slavă.
veselia care ai făcut oare-
când, Bunule, pentru întoarce­
rea cea de voie a fiului pier­
kH dut, fă-o acum şi spre mine,
kii păcătosul, tinzându-mi cinsti­
tele tale braţe; ca mântuin^^
du-mă, să laud plecăciunea ta
m cea prea multă.
kH
Şi acum, & Născătoarei-
cu luminătoarele tale rugă­
ciuni, Fecioară, luminează-mi,
ill4; rogu-mă, ochii cei înţelegă­
tori, ce sunt întunecaţi cu rău­
tatea, şi la calea pocăinţii mă
povăţueşte. Ca, dupre datorie,
să te laud pre tine, ceea ce
ai întrupat mai pre sus de cu­
vânt pre Cuvântul
Catavasie.
Din pământeni cine a auzit
M
’
21
„una ca aceasta; sau cine a
„văzut vre-odinioară: Fecioa-
„ră să se fi aflat având în pân-
„tece,şi fără durere să fi născut ^
„prunc? In acest chip este mi- M
„nunea ta, şi pre tine, Prea- ^
„curată. Născătoare de Dum-
„nezeu, Marie, te mărim".
l u m in An d a
a învierii diu Octoih
Apoi a Triodului, după Podobia:
pernei auziţi glas,..
Bogăţia darului, care mi-ai
dat, Mântuitorule, ducându-mă
în ţări streine eu ticălosul, rău
o am cheltuit, vieţuind desfrâ­
nat, şi o am risipit dracilor, în-
şelându-mă; ci acum întorcân-
du-mă, primeşte-mă ca pre
rătăcitul. Părinte, îndură-te şi
mă mântueşte.
Slavă.
Asemenea-
Cheltuind avuţia ta. Doam­
ne, o am risipit, şi m'am su­
pus eu ticălosul dracilor celor
vicleni; ci tu, prea milostive |
Mântuitorule, îndură-te spre ^
mine desfrânatul şi mă cură-
ţeşte pre mine spurcatul, dân- ^
du-mi haina cea dintâi a îm- ^
părăţiei tale.
Şi acum, a Născătoarei. ^
SfântăMaică Fecioară, bine-
vestirea cea mare a apostoli­
lor şi a mucenicilor, a prooro-

22 ^ DUMINICA
cilor şi a cuvioşilorj fă milostiv
îîoită robilor tăi pre Fiul tău
şi Domnul, de Dumnezeu Năs­
cătoare, când va şedea să ju ­
dece pre fiecare dupre vred­
nicia faptelor.
* L;\ IXW K
■li I Oi-tciih. 4 nln Invinril îsI 1 a lui
..l> . ,.i !tl.: Trioilului ixca^.U) iiJiomcIc
Glasul 2-lea,
Glasul desfrânatului aducţie,
Doamne, gr eşit-am înaintea o-
chilor tăi, Bunule; risipit-am
bogăţia darurilor tale; ci mă
primeşte pre mine cel ce mă
pocăesc. Mântuitorule, şi mă
mântueşte.
G lasul ul 1-leii.
SliJi ;*'Coală-te, Doamne, Dumnezeul meu
ioalţă-se mâna ta, nu uita pre săracii tăi
până în eîârşit.
Ca fiul cel desfrânat am ve­
nit şl eu, Indurate, carele toată
;% vieaţao am cheltuit în ţări stre­
ine; risipit-am bogăţia care
mi-ai dat, Părinte; primeşte-mă
pre mine cel ce mă pocăesc,
Dumnezeule, şi mă milueşte.
I lulHijj dl ■I •!.
■ li ârturisl-niă-voiu tie, Doamne, OU toa-
tâ inima mea, spune-voiu toate minunile tale.
Cheltuind în desfrânări ave­
rea părintească şi risipindu-o,
pustiu m'am făcut, sălăşluin-
M du-mă în oraşul viclenilor ce-
H tăţeni; dar neputând mai mult
l i răbda locuirea cea dimpreună
ill* ;
cu dânşii, întorcându-mă strig
ţie, induratului părinte: Gre-
şit-am la cer şi înaintea ta! Şi
nu sunt vrednic să mă chem
fiul tău; fă-mă ca pre unul din
argaţii tăi. Dumnezeule şi mă
milueşte.
siavîi |»îasul al fi-Ica.
Bunule Părinte, depărtatu-
m'am de la tine, ci nu mă pă­
răsi, nici să mă faci netrebnic
împărăţiei tale. Vrăjmaşul cel
cu totul viclean m'adesbrăcatşi
mi-a luat bogăţia; darurile cele
sufleteşti le-am risipit ca un
desfrânat Deci sculându-mă şi
întorcându-mă către tine strig:
Fă-mă ca pre unul din argaţii
tăi, Cela ce pentru mine ţi-ai
întins pre cruce prea curatele
tale mâini; ca să mă scoţi de
la fiara cea cumplită şi cu haina
cea dintâi să mă îmbraci, ca
un mult milostiv.
!ji uuum
]'rea binectivâniată eşli...
Isijxoiogia Kcieui ie ^i Apoiisul, Apo'
Lit!?, Iii f)rif!Voi. ia cin e cântăm :
!'h'vA, J-,!i Stihini i']\ :riyl)piiei ily iu
; '■ c ie.
)i inviitaturn GuviosiiiuiTtiOiior
culeiaile. ca la Dtnninicu Vameşului ;-i tsi-
riseuini. ( ’«aKul l-iu şi Apolisnl rirplin
LA LITURGHIE.
FeHciPilp din Ot;tC'iii, pe fi «lia Triod.
iîuarod n u, , ?- -l-
ProciiiitK'OUI yliisu'ui <ii- TiHii], Aposioiul
•’iitre t'-iriuteui V de lu Luuu.
 .'4C5k 5« 2«:«:»C5« 3« 5KXC
>1^
• )§ F i n . i n CEI.lII DESFRÂNAT
CniNONICDL
Lăudaţi pre Domnul din ceruri.
Cade-se a ş ti:
Că în săptămâna lăsatului de carne, nu cân­
tăm Alilui». Deasemenea lăsăm, din Psaltire,
o catismăilelaUtrenie şi o cetim laVecernie-
Xu se celesc nici Mijloceasurile şi nici Ca-
u^mul de rugăciune a; prea si'intei Născătoarei
de Dumnczîu dela Pavecorniiă- Iar Pave-
¥î .'crni;a se ceteşie cea mică.
n La îel lacem tjl io săptămâna brânzei, alară
d ‘ Miercuri şl V in eri; despre care vezi În­
semnarea din acesto zile.
in acesta săplămână cetim in fiecare zi, ia
Utreoie, cuvântul sfânt Iul Macarie despre
I’atruzecinic şi Cincizecime; cuvânt care
începe aşa:
l'lil moi, se bucură Inima mea de voi...
SA SE 5i:TlL Că slujba sîinţilor ce vor cădea
in Sâmbăta şi Duminica lăsatului de carne, se
cântă, ^;iQÎ incinte, la Pavecerniţcle ce au
trecui-
Asemenoa îacem şi in Sâmbăta şi în Dumi*
'a^ nica lăiatiîlui de brânză, sau cum va voi cel
mai mare; aîară de cazul când s'ar Întâmpla
pomenirea vre-unui Sîânt mare, sau hramul
bisericii-
IN SÂMBĂTA
I.ĂSA'rui.lll Dl: CAKNH
Ka'’eai pumenirea tuturor color din veac ador­
miţi. otrodocşllor cref^tini, pAriii',ilor
iji iraţilor noştri.
seara.
După l’ijrtlmiil iaceprilor şi obişnuita Stiholo-
jţjfl, la l)oamne strifţat-am punem Siibirilp.pe
(k cântând; din Octoili 3 stlhîri niuceniceşti
a!9 glasului de râud şi din Triod aceste
3 podobnice.
(îltiBUl Hi H leu, dU| a Fodobia:
in raiul ccl din Fdem...
23
go»
stăzi, credincioşii săvârşim
lor celor din veac, anume: a
celor ce întru credinţă au vie-
ţuit creştineşte. Să lăudăm pre
Mântuitorul şi Domnul şi să
cerem cu deadinsul, ca să dea
ei răspuns bun, în ceasul ju­
decăţii, Ia însuşi Dumnezeul
nostru, cel ce va să judece tot
pământul, dobândind cu bucu­
rie starea cea de-a-dreapta lui,
în partea drepţilor şi întru mo­
ştenirea cea luminată a sfin­
ţilor ; şi să se facă vrednici
împărăţiei lui celei cereşti,
Mântuitorule, cela ce ai răs­
cumpărat pre oameni cu sân­
gele tău şi, cu moartea ta^ din
moartea cea amară ne-ai mân­
tuit pre noi şi vieaţă veşnică
ne-ai dat cu învierea ta. Odih­
neşte, Doamne, pre toţi cei a-
dormiţi întru buna credinţă, în
pustii sau în cetăţi, în mare
sau pre pământ şi în tot locul;
pre împăraţi, pre arhierei şi
preoţi, pre sihaştri şi pre cei
Ia oîaltă adunaţi, din toată vâr­
sta, din tot neamul; şi-i învred­
niceşte împărăţiei tale celei
cereşti, t i^ 'j
După scularea ta din morţi,
Hristoase, moartea nu mai stă­
pâneşte pre cei ce au murit în
buna credinţă. Pentru aceasta
ne rugăm cu deadinsul, odih­
neşte în curţile tale, în sânul
 24 •&§
lui Avraam pre robii tăi, ceice
ţi-au slujit ţie în curăţie, dela
Adam până astăzi; pre părinţii
şi pre fraţii noştri, prietenii şi
rudele şi pre tot omul ce a lu­
crat afe vieţii cu credinţă şi
la tine, Dumnezeule, s^au mu­
tat în lAulte feluri şi în multe
chipuri, şi-i învredniceşte pre
ei împărăţiei tale celei cereşti.
Slavă. OlaBul al 8 lea. v aceasta, Mântuitorule, odih­
Plâng şi mă tânguesc, când
gândesc la moarte şî văd în
mormânturi zăcând frumuse­
ţea noastră, cea zidită dupre
chipul lui Dumnezeu, grozavă,
neslăvită, neavând chip. O mi­
nune! Ce taină este ^aceasta,
care s'a făcut pentru noi? Cum
ne-am datJstricăciunii? Cum
ne-am înjugat cu moartea? Cu
adevărat, precum este scris,
dupre porunca lui Dumnezeu,
a celui ce dă odihnă celor ră­
posaţi.
Şi auufn, a Născătoarei, pe glasul de rând.
fn locul Prochimenului, câniâni Aliluia... pe
Glasul :i 8 *iea.
Stih: l ericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai
primit, Doamne/şi pomenirea lor din neam
în neam. /
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vor să­
lăşlui şi sămânţa lor va moşteni pământul.
IA STIIIOAVNĂ
Două stihiri alo rauceaicilur şi una a morţilor,
din Octoll), ale glasului de râad, cu stihurile
dâ mai sus.
SÂMBĂTA got
Slavă, Glasul al fi-lea
A lui JoaD Damascliin.
începătură şi stat mi-a fost
mie porunca ta cea ziditoare,
că voind să mă alcătueşti vie­
ţuitor, din fire văzută şi nevă­
zută, trupul mi-ai zidit din pă­
mânt, şi suflet mi-ai dat cu
dumnezeeasca şi de vieaţă fă-
cătoarea ta suflare. Pentru
neşte pre robii tăi, în laturea
celor vii şi în corturile drep­
ţilor.
Şl acum, a Născătoarei.
Cu rugăciunile celei ce te-a
născut pre tine, Hristoase, şi
ale mucenicilor tăi, ale apos­
tolilor, ale proorocilor, ale ar­
hiereilor, ale cuvioşilor, ale
drepţilor, şi ale tuturor sfinţi­
lor; pre robii tăi cei adormiţi
odihneşte-i.
A p o i:
Acum slobozeşte ; Sfinte Dumnezeule ;
Tatăl nostru.
Şi în d ată;
Troparul glasul al 8 -lea,
Cela ce prin adâncul înţe­
lepciunii, cu iubirea de oameni,
toate le chiverniseşti şi cele
de folos tuturor le dărueşti,
însuţi făcătorule odihneşte,
Doamne, sufletele robilor tăi;
că spre tine şi-au pus nădej­
dea, spre făcătorul şi zidito­
rul şi Dumnezeul nostru.
 lu t m
•Og LASATIJLri DE CARNE §(!• 25
u
^ Slavii, .>
<1 ai^uin; a NăscHtuarei, asenieocii. junghiaţi ca nişte miei, fiind
Îl Pre tine zid şi liman te avem, mutaţi la vieaţa cea neîmbă-
şi rugătoare bine primită către trânitoare şi pururea veşnică,
Dumnezeu; pre carele l-ai năs- sfinţilor; aceluia cu deadinsul.
cut, Născătoare de Dumnezeu, Mucenicilor, vă rugaţi să ne
UI nenuntită, mântuirea credin- dăruiască nouă deslegare da­
i deşilor. toriilor.
Bine eşti cuvântat Doamne.. M
^ Apoi Etîtaiiia ţi Ap(ili8ul,
Cei ce aţi umblat pre calea
Dupii H[)o!inul Veceroiel, fatîym Paailiidă [len
’rii roi nînrţl: şi cântăm c-BnonuI raorlllor al cea strâmtă şi cu scârbe, toţi
glasului de râod
cari în vieaţă crucea ca jugul
£0 aţi luat şi mie mi-aţi urmat cu
/ / / f r e* Jji^<i......^^*/ / r r r t u
credinţă; veniţi de luaţi daru­ u
rile, care am gătit vouă, şi cu­
LA UTREN IE
nunile cereşti. u
i)|^ i'upfttTi I) Psalmi, Aiiluia p" iţlasul a! H lea,
apoi Troparul de două ori. Bine eşti cuvântat Doamne...

t eia ce cu adâncul inteiepciunii... Chipul slavei tale celei ne­

u Slrtvft, !^i acum ; a Nâsc&toflrei. grăite sunt, măcar deşi port
ranele păcatelor; milueşte zi­ M
Pre Tine zid şi ilman...
direa ta, Stăpâne, şi o cură-
^ LiupA obişnuitele Stiholoi^ii. sc ccte^tc cii- ţeşte cu îndurarea ta, şi moş­
^ vani, pentru nel oio \ \, diaupistola iulâia cil
^ îrc Corintcni.şi sc câLtîi Fcnciţiceiîărapriha- tenirea cea dorită dărueşte-mi,
Qă-.., pe doufi stări, cu stibu] (le glasul al &-!ea
făcându-mă pre mine iarăşi 5H(
^ Uine eşti cuvântat Doamne... cetăţean raiului.
^ iar dii;'â Hreasia. ’i’r o ,w c ie morţiior, glflbul Bine eşti cuvântat Doamne..
al Ti-iea cu iiripeula:
Cela ce cu mâna dintru ne­
i^ine e^ti cuvAotat Doamne, Invatii-ne pre uoi
^ mdroptui'ile Tale. fiinţă m'ai zidit şi cu chipul
tău cel dumnezeesc m'ai cins­
Ceata sfinţilor a aflat izvo- tit, iar pentru călcarea porun­
m rul vieţii şi uşa raiului; să cii iarăşi m’ai întors în pământ,
|j| aflu şi eu calea, prin pocăinţă; din carele am fost luat; la cel
eu sunt oaia cea pierdută, dupre asemănare mă ridică,
jj| chiamă-măj Mântuitorule, şi cu frumuseţea cea dintâi Iarăşi
Wî m^mântuieşte. împodobindu-mă.
ilinc P'i'ii cuvântat I toamne
nine eşti cuvânttit DoairiDe.

Jg Cei ce pre mielul lui Dum- Odihneşte, Dumnezeule^ pre

nezeu aţi mărturisit şi aţi fost robii tăi şi~i aşează în raiu, |î
iHc
 -*"^-yrV

36 SÂMI3ATA §0*

unde cetele sfinţilor, Doamne, SlavA. şi acum: a NAHcAtoarcl.

şi drepţii ca luminătorii stră­ Cela ce ai răsărit lumii din

lucesc. Pre adormiţii
>
robii tăi Fecioară, Hristoase Dumne­
îi odihneşte, trecându-le lor zeule, şi printr’însa fii luminii
toate oiiresaleie,
♦
ne-ai arătat, mi!ueşte-ne pre
Rlavă. noi.
Pre o Dumnezeire în trei I ’s a lm u l 511
¥i străluciri cu bună credinţă să
Şi cAntfim stihurile
o lăudăm, strigând: Sfânt eşti
Sil euiituiii Doniiiiilui.
¥^
Părinte, fără de început, Fiule
cel împreună fără de început, Iar (^nnoaocle 6C căaiâ : ui hraoiului cu Ir
ruosul pc fi. şi in Trlod pe N. Şt c&utAni şi a
şi Duhuîecel dumnezeesc; lu- doua cAnlare. fftrft stiburi; iar celrlalte cu
minează-ne pre noi, cari cu fttffiuri.

¥^ credinţă slujim ţie, şi ne scoate i ANONin,

W( din focul cel de veci.
FaCiTca I ui it'odor Stuiiitui i‘i acroshliul:
l?l acum.
¥^ Cel iievrcdnic Teodor..,
¥^
¥^ Bucură-te Curată, ceea ce ai
Cântarea !-a. Glasul al 4-lca, Iroio*
născut pre Dumnezeu cu trup,
(.’ dalnre t>ii iiiălţâni popoare...
¥^ spre mântuirea tuturor; că
neamul omenesc a aflat mân­
oţi să ne rugăm lui Hristos,

ifi;’
tuire prin tine; şi noi să aflăm
raiul, Născătoare de Dumne­
zeu, Curată şi binecuvântată.
T făcând astăzi pomenire
morţilor celor din veac, ca să
izbăvească de focul cel veşnic
Aliluia.
iiuia, Aliluia,
niuLiiu, Aliluis,
Jiiiiuin, omvu
Slavă Ţie |ie immut'-
Damno- pre cei ce au adornîit în cre­
zeule,
î . du tro i o ri. H u p » a o e u s la , K c Ic iiih pen
n i r e i tnorţi
. lu r ă ţ;i
. iu rfi c u p ae o ... l* i« u tu l dinţă şi în nădejdea vieţii celei
•ii'p l iu m ii’e z e iil d i i l i u r i i o c ; ia r n n i îio a n i- veşnice.
b
ne m ilueţjttM k* |m U'» o r i î^i d u p n [']cf‘ *Di«

Sedt’aliiu ^diiNui h 1 T)*!?» Cu adâncul judecăţilor tale,

Hristoase, prea înţelepţeşte ai
Odihneşte, Mântuitorul nos­
rânduit mai înainte sfârşitul
tru, cu cei drepţi pre robii tăi,
vieţii fiecăruia, hotarul şi locul.
şi-i sălăşlueşte pre ei în curţile
Pentru aceasta mântueşte, prea
tale, precum este scris; trecân­
Indurate, la judecată, pre cei
du-le ca un bun greşalele lor,
ce i-a acoperit pământul în
cele de voie şi cele fără de tot locul.
voie, şi toate cele întru ştiinţă
şi întru neştiinţă, iubitorule de Cela ce ai dat hotarele vieţii
oameni. noastre, însuţi pre cei ce au tre-
 i-jk-'ir A'-*-;
JHf
•OS LA SA T t’L n DI-: CARN'r §0» 27

¥¥i cut din noaptea vieţii acesteia, Cântare să înălţăm popoare,

arată-i fii zilei celei neînserate, „minunatului Dumnezeului no-
Doamne: pre preoţii ortodocşi „stru, cela ce a mântuit pre ^
¥¥.
şi pre împăraţi şi pre tot po­ „israil din robie; cântare de gf
I porul tău.
Pre credincioşii pre cari i-a
„biruinţă cântând şi strigând;
„Să cântăm ţie, cela ce eşti
^
M
„însuţi Stăpân“. ^
acoperit apa, şi războiul i-a sC’
cerat, şi* pre cari i-a omorît (’AaiHreB II h , lrmo«
cutremurul, şi tâlharii i-auucis,
edeţi, vedeţi, că eu sunt P
W(
<f¥.
şi pre cei ce i-a ars focul, Mi­
lostive, rândueşte-i în partea
drepţilor.
V Dumnezeul vostru, cel ce
„m’am născut mai înainte de
|j
^
ilt¥ „veci din Tatăl şi din Fecioară, ^
Toate datoriile trupului tre- „mai pre urmă, fără bărbat H
cându-le cu vederea. Mântui^ „m'am întrupat şi am deslegat ^
torul nostru, în orice vârstă a „păcatul strămoşului Adam, ca M
întregului neam omenesc, pu- „un iubitor de oameni“. ^
ne-i înaintea judecăţii tale, să
răspundă neosândiţi ţie. Zidi­ Vedeţi, vedeţi, că eu sunt
torului. Dumnezeul vostru, carele cu
dreaptă judecată am întărit
SInvfi, n Treimei U
hotarele vieţii, cel ce primesc
ţ| Trei feţe în ipostasurile sale din stricăciune, întru nestri-
ale unei firi laud: pre Tatăl cel căciune, pre toţi cei adormiţi
{H nenăscut, pre Fiul, cel ce s’a întru nădejdea învierii celei
născut, şi pre Duhul Sfânt; o veşnice.
împărăţie fără început, o stă­
pânire şi o dumnezeire. Doamne, cela ce primeşti
din cele patru margini ale lu­
a '..I mii pre cei ce au adormit cu
Cu adevărat tu te-ai arătat credinţă, în mare sau pre pă­
cer pre pământ, mai mare de mânt, în râuri, în izvoare sau
cât cerul cel mai de sus, Fe­ în bălţi şi în puţuri, pre cei
cioară, ceea ce nu ştii de mire; ce s’au făcut mâncare fiarelor
că din tine a răsărit Soarele şi pasărilor şi jigăniilor, pre
în lume, cel ce stăpâneşte toţi îi odihneşte.
dreptatea. Doamne, ceia ce cu palma
i utiivasii.*. Ta toate le-ai despărţit mai
i^'.ccm limoA.»plf a m tu i <uikiii înainte, pre cei ce s’au des-
 28
legat în patru stihii alcătue-
şte-i şi-i înviează la venirea
ta; toate datoriile cele întru
ştiinţă şi cele întru neştiinţă
iertându-le lor.
|[| O, cât va îi de înfricoşată a
^ doua venire a ta, Doamne! Că
venind în chipul fulgerului pre
pământ, vei să scoli toată zi-
direa să se judece. Atuncea
m pre cei ce au vieţuit ţie cu
^ credinţă învredniceşte-i să fie
îl împreună cu tine, întâmpinân-
jg du-te.
^ Slavft. ft Iroimel-
m Unime prea d esăvârşită,
m Dumnezeule prea înalte, cela
ce eşti în trei ipostasuri, Pă-
rinte, cel nenăscut, Fiule unul
55 născut, şi Duhule, cel ce pur-
cezi din Tatăl, şi prin Fiul te
arăţi; o fiinţă, o fire, o domnie,
o împărăţie, mântueşte-ne pre
noi pre toţi.
J?i Qcum, ii Xâscâtoarci.
^ Negrăită este minunea na-
^ şterii tale, Maică Fecioară; că
UI în ce chip ai şi născut şi îm-
^ preună curată petreci? Cum
ai născut prunc, şi nu ştii nici
H cum de ispită bărbătească?
|î| Precum ştie Cuvântul lui Dum-
nezeu, cel ce s^a născut din
^ tine mai presus de fire, cu
ÎS cuvioasă înoire.
Ctttavasie.
Vedoţi, vedeii, că Eu sunt Duinnezeu—
•®§ SAMBÂTA
CÂQtarca 3-a, Irmos:
cuvântule al lui Dumnezeu...
P re cei ce şi-au petrecut că­
lătoria vieţii cu credinţă
dreaptă, învredniceşte-i. Dum­
nezeule, a se încununa cu cu­
nuna dreptăţii şi a dobândi
bunătăţile cele veşnice.
Pre cei răpiţi fără veste, pre
cei arşi de trăsnete, pre cei
ce au murit de ger şi de toată
bătaia, odihneşte-i Dumneze­
ule, când toate cu foc le vei
lămuri.
Pre cei ce au înotatîn marea
vieţii cea deapururea furtu­
noasă, învredniceşte-i să a-
puce Ia limanul nestricatei vie­
ţii tale, Hristoase, cei ce au
fost ocârmuiţi în vieaţă de
dreapta credinţă.
pre cei ce i-au luat spre
mâncare toată firea celor din
mare şi a păsărilor cerului,
pentru judecăţile tale, Hristoa­
se Dumnezeule, înviază-i cu
cinste în ziua cea de apoi.
Slavă, a Trelmet-
Unimea cea dumnezeească
când o despart cu gândul în
trei feţe, fără amestecare, în­
dată împreun cele nedespăr­
ţite; că precum este graba ful­
gerului, aşa şi cea întreit stră­
lucitoare sevedeîntruounime.
 •0§ LASATUI-UI de c a rn e
Şl acum, a N&ecMoarei.
î l N ecunoscută este minunea
ţ| ta, că ai născut fără de băr-
jg bat, şi fecioria ta, după ce ai
născut, curată o păzeşti. Pentru
aceasta mulţimea îngerilor şi
îs neamul omenesc te laudă în
veci.
I
Catavasie,
P re părinţi, pre moşi, pre
Cuvântule al lui Dumnezeu
W
„cela ce ai întărit cerurile cu
n „mâna ta, întăreşte şi inimile
H „noastre, ale celor ce nadăj-
„duim spre tine, întru lumina
„cunoştinţei tale celei adevă-
„rate“.
n olaltă adunaţi, pre tineri şi pre ^
SedcBtna, glaiul al 5-lea, de doiift ori,
n Podobio:
I’ re cuvântul cel împreunii...
Cela ce pentru noi ai răbdat
n
n crucea şi moartea şi ai omorît
n iadul, şi împreună ai sculat pre
H cei morţi, odihneşte MântuitO’
rule pre cei ce s'au mutat dela
noi, ca un Dumnezeu, iubitor
de oameni. Şi la înfricoşata şi
îngrozitoarea ta venire, Dătă-
torule de viaţă, învrednice-
şte-i împărăţiei tale, ca cela
ce ai mulţime de îndurări.
SlavA, acum, a NăscAtoarei.
A coperământul tău cel grab­
nic şi ajutorul şi mila arată-o
spre robii tăi; şi alinează valu­
rile gândurilor celor deşarte.
Preacurată. Si sufletul meu cel
go* 29
X_|b
căzut ridică-l, Născătoare de ^
Dumnezeu; că ştiu, Fecioară,
ştiu că poţi câte voeşti.
C&Dtarca 4-a, Iriuofei:
V rând sâ Te întrupezi...
m
strămoşi, de la cei dintâi
până la cei de apoi, cari s'au
^
mutat în bună lege şi în bună U
credinţă, pre toţi pomeneşte-i,
Mântuitorul nostru. ^
P re cei ce li s'a întâmplat
a-şi sfârşi vieaţa cu credinţă m
în munte, în cale, în locuri pu-
stii; pre sihaştri şi pre cei la
bătrâni, cu sfinţii, Hristoase,
sălăşlueşte-i. m
P re cei ce cu credinţă şi-au ^
mutat vieaţa degrab, din în- m
tristare şi din bucuria ce le ^
va fi venit fără nădejde, pre ^
cei ce au pătimit în zile bune ^
sau în nenorocire, pre toţi o- ^
dihneste-i Mântuitorul nostru, jw
m
P re cei ce i-a omorît frigul
sau i-a răpit calul, sau grindina, SJ
zăpada şi ploaia înmulţită; şi ^
pre cei ce i-a omorît cărămida, ^
sau ţărâna i-a împresurat, Hri- m
stoase. Mântuitorul nostru o- U
dihneşte-i. |{
Slavâ, a Treimol.
Minunat lucru, că Dumnezei-
rea este una şi întreită! toată
’ înr
 30
în fiecare faţă fără despărţire;
că Tatălui şi Fiului şi Duhului
Sfânt ne închinăm, ca unui
Dumnezeu.
Şi acum, a Năs<^iitflHrei
Indreptează-ne cu rugăciu­
nile tale, ocârmuindu-ne, pre
noi ce‘ înviforaţi de valul pă­
catului, la limanul cel de mân­
tuire, Născătoare de Dumne­
zeu, şi ferindu-ne de toate
răutăţile.
C u ta va sif.
Vrând a te întrupa din mun-
„tele cel umbros, Cuvinte, din
„singurăNăscătoarea de Dum-
„nezeu, proorocul a cunoscut
„cu privire dumnezeească şi
„cu frică a slăvit puterea ta“.
Cântarea 5-a. Irmos;
Miliiecâ duhul meu cfltre.
F ăcând astăzi pomenire tu­
turor celor ce au murit cu
bună credinţă din veac, Doam­
ne, cu deadinsul strigăm ţie:
Pre toţi odihneşte-i cu sfinţii
tăi.
Pre cei ce i-ai luat din tot
neamul şi neamul, din împă­
raţi, din boeri, sau din sihaştri,
întru credinţă dreaptă, îndu­
rate, izbăveşte-i de munca cea
veşnică.
Ştiind cele de folos ale tu­
turor celor ce i-ai zidit, pre cari
•0§ s \M1{4TA §»
i-ai lăsat, Doamne, să moară ^
prin căderi năprasnice fără ve-
ste, mântueşte-i de toată mun-
ca. Dumnezeul nostru. ^
De focul cel pururea arză-
tor, şi de întunerecu! cel în-
grozitor, şi de scrâşnirea din-
ţi!or,şi deviermele cel ce mun- U
ceşte fără de sfârşit, şi de toată ^
munca, izbăveşte Mântuitorul m
nostru, pre toţi cei ce cu ere-
dinţă au murit. îHt
S I hvh , « Treimol
Unimeîn treiipostasuri,ceea ^
ce eşti de un scaun, fără înce-
put, care unime o ai cu des- ^
părţirea feţelor şi firea în feţe;
uneşte-ne pre noi întru o voie ^
a poruncilor tale. ^
Şl acum. a Xâwcâfoart'i
Mai pre sus slăvită de cât gt
Serafimii cei cu chipuri de foc,
te-ai arătat Preacurată; că ai
născut pre acela, de care ei ^
nu se pot apropia, pre lisus
Mântuitorul; care cu întrupa- m
rea a îndumnezeit frământă-
tura pământenilor.
Catavasic,
Mânecă Duhul meu către ^
„tine. Dumnezeule, pentru că
„lumină sunt poruncile venirii m
„tale. Deci întru acelea lumi- ^
„nează mintea noastră. Stă- ^
„pâne, şi ne povăţueşte pre
„calea vieţii*'.
¥^ . ^
^ to^ LĂSATULUI l)K CARN’ i: gjj» 31

>*
C'Antarea B-a, IrmoA: ^1 ucum, a Nâscâ(osrci
m
l ’i'inieijtc-uju pro miijc...
fe Saltă lesee, strămoşule, că ^
I ^ ^ ela CC ai deslegat durerile din rădăcina ta, din Curata Fe-
I ^ morţii, pătimind, începă- cioară a răsărit floare deviea- m
tortile al vieţii, Dumnezeul no­ ţă, Hristos Dumnezeu, cel ce
ii stru, prc^robii tăi, cei din veac a mântuit lumea. ^
% adormiţi, odihneşte^i.
Catavjisic.
I Pre cei ce, cu judecăţile tale
Primeşte-mă pre mine cel
51 cele negrăite, i-au omorît bău-
„cuprins de păcate multe, iu- ^
turile cele cu farmece, otră-
„bitorule de oameni, carele
vile, înecările de oase, cu sfin­
„cad la îndurările tale, şi ca ^
ţii, Doamne odinneşte-i.
„pre proorocul. Doamne mân- ^
Când vei judeca toate, stând „tueşte-mă“ . jHt
goale şi descoperite înainteafe-
ţei tale, atuncea, îndurate, să-ţi C O M ) AC

fie milă de cei ce ţi-au slujit GlOBul til h-lea. JHf

^ cu credinţă, Dumnezeule.
Cu sfinţii odihneşte, Hris- ^
S Trâmbiţând Arhanghelul tău toase, sufletele adormiţilor ro- ^
ţ| cu trâmbiţa cea de apoi, spre bilor tăi, unde nu este durere, ^
% scularea în viaţă a tuturor, nici întristare, nici suspin; ci ^
^ atuncea, Hristoase, odihneşte vieaţă fără de sfârşit. ^
pre robii tăi. îHt

hivredniceşte. Dumnezeule,
. împreună cu slugile tale pre
jjî credincioşii cei din veac, pre
îl cari i-ai luat, şi pre tot neamul
omenesc, ca să te slăvească.
Slavă, a Trelmel.
Stăpânie dumnezeească în­
treit sfântă, ceeace eşti de un
scaun, Părinte, Fiule, şi Du-
hule; tu eşti Dumnezeul meu,
cela ce cu stăpânirea ta cea a
tot puternică toate le cuprinzi.
ICOS. ^
Tu însuţi eşti fără de moar- ^
te, cela ce ai făcut şi ai zidit ^
pre om; iar noi pământenii din
pământ suntem zidiţi şi întru
acelaşi pământ vom merge, p
precum mi-ai poruncit, cela
ce m’ai zidit şi mi-ai zis: că ^
pământ eşti şi în pământ te
vei întoarce, unde v.om merge ^
toţi pământenii, făcând tângui- ^
rea cea deasupra gropii cân­
tare: Aliluia.
 32 •o§ p AmdAta
SINAXAR
IN SAM DATA l.A S A T lll.L II D H CAKNE
4»^ •Siaaxarul dio Mineiu; upoi accsta.
Ill uceea^i zi duaioezceştii Pariaţi au liotărit
pomenirea tuturor celor din veac adormiţi, in­
tru bună credinţă, ia Qâdejdeuinvieriive^nice,
• S T IH IR I
H obşte. E i au primit, după cum s’a spus, această
l ’itu, Cuvinte, celor morţi greşalele
N carătându-ţi moartă milu l'a cea mare!
nii oanioDi adeseori au murit pe ne^
aşteptate printre străini: pe mare, in
munţi neumblaţi, in prăpăstii, iu cră­
păturile pământului, de ciumă, do
Ifoame, in războaie, de foc, de ger ţi de alte
l’olurite morţi. ^?i se poate că din pricina să­
răciei şi a iipdei n'au avut parte să li se t’act\
ini slujba şi pomenirea orânduită. Pentru aceea
dunmezeeştii l*arinţi, mânaţi de dragostea de
oameni şi hind învăţaţi de sCintii Apostoli, au
butărit ea întreaga Biserică să facă pomenire
de obşte pentru to(i aceştia, ca şi ei, cari la
rândul lor n ’au avut parte de slujbele cele
orânduite, din pricina unei Întâmplări oare­
care, să fie cuprinşi în pomenirea obştească
de acum- Slinţii Părinţi arată că slujbele îâ*
cute pentru ei le pricînuesc mare îoloe. Acea­
sta este cea dintâi pricină pentru care Bise­
rica lui Dumnezeu săvârşeşte pomenirea
sufletelor, In ai doilea loc, este cu cale să
83 Jacâ azi şi pomenirea sufletelor, pentrncă
mâine are să se prâznuiască a doua venire a
lui llristos; prin aceasta Biserica îmblânzeşte
pe Înfricoşătorul şi dreptul Judecător, ca să
se poarte faţă de suflete cu obişnuita sa milă
şi sâ le aşeze intru desfătarea cea făfţăduită.
Dar mai cu searaă şi pentru următoarea pri­
cină; Sfinţii Părinţi aveau să aşeze în Dumi­
nica viitoare pomenirea izgonirei lui Adam
din r a i; deaceea izvodesc, prin prăznuirea de
H azi a tuturor morţilor, o oarecare odihnă şi
popas, punând astfel, prin odilina de azi, sfârşit
tuturor prăznuirilor faptelor săvârşite de
Diimaezeu penlru mântuirea noastră. In chipul
acesta, odată cu [)umineca izgonirii lui Adam
se iu din nou, ca dela început, pomenirile
iHţ tuturor celor săvârşite de Dumnezeu pentru
noi. In adevăr cea mai de pe urmă faptă a
lui Dumnezeu pentru mântuirea noastr;^ va
fi cercetarea vieţii noastre de dreptul Ju de­
cător; iar prin pomenirea ei. Biserica înfri­
¥i coşează pe oameni spre a săvârşi cu uşurinţă
nevoinţele postului.
Sâmbăta facem totdeauna pomenirea sufle­
telor celor adormiţi, căci Sâmbăta înseamnă
§o>
in limba ebraică odihnă. Aşa dar facem, iu
ziua de odihnă a zilelor, rugăciuni pentru
cel cari au murit, deoarece ei s au odihnit
de toate lucrurile pământeşti şi de toate ce
lelalte; iiir pomenirea lor s’a orânduit să se
facă In fiecare Sâmbătă.
Astăzi, insă, facem pomenire de obşte,
rugându-ne pentru tot creştinul. Dumnezeeştii
Părinţi, cunoscând că parastasele, pomenile
şi liturghiile făcute pentru răposaţi le pri
cinuesc mare uşurare şi folos, au poruncit
ca Biserica să le facă şi în deosebi şi de
poruncă dela sfinţii Apostoli, precum zice şi
Dionisle Arcopagitul.
Că slujbele făcute pentru suflete le sunt
de folos Be vede intre multe altele şi din
istoria sfântului Macarie.
Sfântul Macarie a găsitpe când mergea pe
drum o c-lpălână uscată a unui Klin păgân
şi a întrebat;
— Au oare păgânii vreodată oarecare mân­
gâiere in iad ?
Căpâţâna a răspuns:
— Au, Părinte, mare uşurare când te rogi
tu pentru cei răposaţi!
Marele Macarie. rugându-se lui Dumnezeu,
a făcut aceasta, pentrucă dorea să ştie daca
slujbele pentru cei mai dinainte adormiţi le
sunt de vreun folos.
Dar şl Grigorie Dialogul a mântuit, prin ru­
găciunile sale, pe împăratul Traian. Dumne­
zeu, insă, i-a spus să nu se mai roage nici­
odată pentru păgâni.
Mai mult, după cum se istoriseşte, impărn-
teasa Teodora, prin rugăciunile sfinţilor şl
mărturisitorilor bărbtiţi, n scos din chinurile
iadului şi ii mântuit pe uritorul de liumnezeu
Teoîii. f^i (irigoneTeologul,in cuvântul rostit
ia moartea fratelui său Chesarie, arată că
sunt bune pomenile făcute pentru cei răposaţi-
Iar marele llrisostom, în tâlcuirea la Epistola
către Filipcni,spune astfel: „Să purtăm grijă
de folosul celor cari au răposat. Să le dăm
lor ajutorul ce li se cuvine, adică milostenii
şi prinoase. căci aceasta le aduce uşurare,
mare câştig şi folos. In adevăr, nu s'au le­
giuit acestea in zadar şi la Întâmplare şi nici
n’au fost predate Bisericii Iui Dumnezeu fără
rost de prea înţelepţii ucenici ai Domnului,
ca preotul sa facă pomenire la înfricoşatele
taine de cei în credinţă adormiţi*', ^ri iarăşi:
J . a împărţeala averiî tale. testamentul tau
să aibă impreună-moştenitor eu copiii şi ru ­
dele tale şi numele dreptului Judecător, iar
pomenirea săracilor sâ nu fie dată Ia o parte!
î'iU sunt chezăş de folosul ce l vei aveai"
Marele Alanasie spune; „Chiar dacă s’ar r i­
sipi in aer cel săvârşit in credinţă nu înceta
de a aprinde la mormânt candelă şi lumânări.

î
l «0§ L A S A 'n a jJl DE CARNE
Ju cilouiauli IU ajutor pe Hnstus Dumuczeu, Cau-
Ju (lela ţi luiJiauurile suni primiio ile Dumnezeu
lO ţi udui; luaiiu rasptata; daca muriuj a lusl
uu uu pacatjs, ca sa-i deslege pacalele; dacă a
jjî IcisL uii om ilrepi, ca su se (aca uilaugire dy
^ i'dspliiia, mr duca a îost poalo cineva slrâin
j|Q ij] sarac, ţi nu are pe nimeui caro sa-j poarte
^ ilo ynja miru ae«stea, alunei Dumnezeu, caro
^ e.ite aropt şi iubitor de uauieiil, va da pe
^ deasupra şi aceluia diu pncina sărăciei, iu
^ dup potrivit* mila dupa cum însuşi ştie. De
altiei şi cel care aduce prluoase pentru unii
^ C;i aceştia ia parte împreuna cu ei la rasplatâ,
ca unul ce a aratat dragostea pentru mântu-
^ irea aproapelui, ca şi aceia care unge cu mir
^ pe altul, el mai inlâi miroase frumos, dim-
^ potriva cei cari nu ijdeplincsc l'agaduinieie
Şl legamialele lacute de cei morţi vor l'i ne-
Iji-iişit osândlH''. Uupă cum spun dumnezeeştii
l’ui'inti, suut de folos celor morţi, toate cele
^ co se fac pentru ei până Iu a duua venire a
jlj[ lui llristos şi mai cu seama acelora cari au
săvârşit puţine fapte bune in timpul când
erau printre cei vii. Şi cu toate ca dumne-
zeeaaca Scriptură Îngrozeşte uneori,după cum
se Şl cuvine, spre îndreptarea celor mulţi,
totuşi, in mare parte, iubirea de oameni a lui
Duiuuezeu birueşte. In adevăr daca in balanţă
se vagasi că sunt egale laptele bune cu cele
rele, atunci birue iubirea de oameni a lui
Duiimezeu; iar dacă talerul cu iapte rele
atârna mai pu(in, şi atunci birueşte marea
lui liunătate.
Trebue sâ se ştie că dincolo ne vom cunoa­
şte tuţl uuii pe alţii iji vom cutioaşlo chiar pe
aceia ţ>e cari nu i-am văzut uiciodata, după
cum bpuiie dumuezeescul iirisostom, care
dovedeşte aceasta din pilda bogatului nemj-
lostiv Şl a «aracului Lazăr- Cu ţoale acestea
nu ue vum vedea sub uq chip trupesc; loţi
: voiu avea aceeaşi vârstă; qu ne vom cunoaşte
I ilu[)ii iiiiiiţişarea trupului, ci cu ocliiul pătnin-
i ziilor ul «uiletului, după cum spune (irigorie
I Teologul, In cuvântul rostit la moartea lui
Cliesarie; „Atunci, prea iubite i'rate, te voj
vedea luiuiuos şi .slăvit, aşa cum do multti ori
mi te-ai arătat Iu v is T Ia r marele şi slâvitul
Aianasie, deşi In Întrebările către prerectul
Aotioti uu spuQe aşa, totuşi in cuvântul de­
spre cei ailiirmiţi zice: până Ia invierea
^ obştească s a dat sfinţilor să se cunoască unul
Î g po aliul şi sa se bucure Îm preună; dur păcă-
“ toijii suntlipsUi de acest Uar; sfinţilor muce­
nici li s'a dat să privească şi să cerceteze
cele (le se l'ac de noi- L a invierea cea de
obîjle.insâ, când se vor arăta faptele ascunse
ale tuturora, toţi ne vom cunoaşte unii pe
alţii"- Trebue să se ştie că acum sufletele
drepţilor petrec in nişte jocuri osebite; şi
ditnpotrivă suîletele păcătoşilor, la rândul lor,
uoele se bucură in nădeidea mântuirii, iar
TT»»»
33
altele sc intribtează in aşteptarea cumplilelur
munci. In adevăr sfinţii, după cum ni)une
dumnezecscul Apostol, „n ’aii primit Inca fă-
gâd Liinţa bunătăţilor, căci Dumnezeu, rânduind
mai dinainle ceva mai bun pentru noi, n’u
voit ca să ajungă la desăvârşire fără noi“ .
Trebue sa se ştie că nu toţi cci cari au
căzut In |)răpastii, in foc şi in mare, şi au
murit din pricina acestora, şi cei cari au pierit
de frig ţi do foame, pătimesc acestea din
pOrunca lui Dumnezeu, iiotaririle lui Dum­
nezeu sunt a ş a ; unele dm ele se tuc priu
bunăvoinţa sa, iar altele prm îngăduinţă, dar
şi unele şi altele se săvârşesc spre lUşUinţa-
rea, îngrozirea şi indreptarea celorlalţi. Dum­
nezeu, prin raţiunea sa mai uainte cunoscă­
toare, şiie şi cunoaşte totul şi se săvârşesc
toate prin voinţa lui, după cum spune sfânta
Evanglielio despre vrăbii. Nu este, insa, iJum-
nezeu cel care iiotărăşte ca omul să moara
intr’un chip sau altul, ci întâmplarea face ca
unul sa moara spânzurat şi altul de moarte
bunu, unul să moară bătrân, iar altul tanâr.
Dimpotrivă Dumnezeu a iiotării odaia pentru
totdeauna in deubşte, lungimea vieţii omeneşti
şi felurile in care poate muri omul. In cuige-
rea atâtor ani ai vieţii omeneşti, se petrec
dit'erile feluri de morţi; Dumnezeu, insa, nu
liolăraşte dintru inceput felul morţii fiecărui
om. ci numai il cunoaşte. Ia r dacă marele ÎHt
Vasilie vorbeşte de predestinai'ea vieţii, atunci
face aluzie ia cuviinele: „Pământ eşti şi in K*f
pământ vei merge!" Căci Apostolul spune
scriind ('oriuteuilor : „Penlrucă va împărtăşiţi
cu nevrednicie, pentru aceea ^unl intre voi
mulţi neputincioşi şi bolnavi şi mulţi mor".
Iar David spune: „Nu mâ smulge in mijlocul
zilelor mek*!“ ; şi: „ ( ’u palme măsurale ai
pus zilele mele“ . iar Solomon zice: „l'iule,
cinsteşte pe talal tnu Ca să trăeşti n iu lţian i!“ ;
şi iaraşi: „Ca S;\ nu mori înainte de vreme".
In cartea lui Iov, Dumnezeu zice lui Mlifas:
„V'aşi fi pierdut pe voi, dar n’am făcut o din
pricina robului meu Iov“'. D.n aee.ste locuri
din Scriptura, se vede că vieaţa nu arc hotur.
Iar dacă afirmâ cineva aceasta, atunci înţe­ ÎHt
legi' prin hotar voinţa lai Dumnezeu. In ade­ itn
văr Duinnczeu adaugă zile cui vrea, iar uitula
i le micşorează ; pe toate insă le orâiidue-rte k*l
spre folos, Iar când Dumnezeu va voi, râu-
daeşte şi felul şi timpul morţii- l'rin urmaro
hotarul vieţii fiecărui om, d pâ cum spune
marele Atanasle, este voinţa şi sfatul lui I Him-
nezeu, Cu acest cuvânt şi cu adâncul jude­
căţilor '['ale, Ilristoase, vei tămădui şi spusele
Marelui Vasille, care zice: „Moartea vine când
se împlineşte hotarul vieţii". Noi insa spiineiti
că hotarul vieţii este voinţa Iui Dumnezeu,
Căci dacă este liotar vieţii, pentru ce ne ru­
găm de Dumnezeu şi de doctori, şi ne rugăm
pentru copii?
 34 •Og >W1HAT.\ §fl.

'Irebue s a s e ţtie !>I aceasta că pruncii

^ morţi botezaţi se bucură de desfătarea bunH-
vântat în veci, Doamne Dum­
m
^ tăţilor cereşti; iur cei morţi nebotezaţi şl nezeul părinţilor noştri.
^ piuncii pâtîânilor nu vor merge nici in desîă-
^ tiiri.‘!i raiului, nici in giieenîi.
^ Dupu ce a iCîjit sufletul din trup du se mai
Cela ce ai zidit din pământ
^ injîrijL'.^te de cele de aioi, ci toideauna se ţărâna trupului şi cu duh o ai
^ mgrijeijlt^ de cele de acolo.
^ I^'uCvMU parastas de irei zile, pentriica io a înviat, îndurate Mântuitorule;
^
^
ireia zi ouiulişi schimba îotaţiţjiarea ; praznic
de aDua zile, pentrucâ atunci incepe să se
pre cei ce i-ai luat odihneşte-i, îrt-
^ descompună trapul, uîară de inimii; şi para- Dumnezeule, întru viaţa cea
^ stjs de patruzeci de zile, pentrucă atunci se
^ pierde şi inima. Alcătuirea omului se lace
neîmbătrânitoare.
^ tot la îel in a treia zi se formează inima;
^ în n noua zi bc fixează in trup ; iar iu a patru- sia\A. a Trcimci.
^ zecea zi, so alcătueşte desăvârşit trupul
^ Aşează, Stăpâne Hristoase, sul'letele celor Să se laude dumnezeirea ca fut
^ mai dinainte adormiţi in corturile celor drepţi
^ ai tăi, şin e railueşte pe noi, ca Cela ce eţti şi cum ar fi trei sori, cu o
^ fără de moarte. Amin. amestecare a luminii: Tatăl şi fc*t
' 'iiiH'irca ■-'I, In iiu s. Fiul şi dumnezeescul Duh, unui
^ ' el ce ai InteiEOiat pământul..
în fire, şi în trei ipostasuri.
JHt
nrum. « jNAacAfOârel ait
^ C ăvârşind pomenirile celor
îl ce au murit, cu bună cre- Cântarea lui David cântăm m
dinţă, din veac, strigăm: Bine ţie, munte al lui Dumnezeu, ÎW
eşti cuvântat în veci, Doamne, numindu-te Fecioară,întru ca­
Dumnezeul părinţilor noştri. rele sălăsluindu-se Cuvântul an
dupre trup, ne-a îndumnezeit
Pre cei ce au murit în buna pre noi duhovniceşte întru M
credinţă fără veste şi pre cre­ an
sine.
dincioşii ce au adormit de lo­
virea a tot felul de aruncare, Catuvasie.
a fierului, a lemnului, a tot fe­
Cela ce ai întemeiat pămân-
lul de piatră odihneşte-i, Dum­
„tul întru început şi cerurile
nezeule.
A „cu cuvântul le-ai întărit, bine
Laînfricoşată venirea ta. In­ „eşti cuvântat în veci, Doamne,
durate, pune de-adreapta oi­ „Dumnezeul părinţilor noştri“.
lor tale pre cei ce ţi-au slujit ÎH
iJAulareu 8 a Irmut»;
ţie, Hristoase, în vieaţă, cu
p re cel co s'a preaslâvit...
dreaptă credinţă, şi la tine s’au
ÎH
mutat.
' ândueşte pre robii tăi, Hri­
stoase, în ceata aleşilor tăi,
C ela ce ai risipit mai înainte
umbra morţii, răsărind ca
soarele din mormânt, fii ai în­
ca să strige ţie: Bine eşti cu­ vierii şi măririi veşnice fă,
 •()§ LĂSATULUI DE CARNE got 35

H Doamne, pre toţi cei ce au cându-1 , adăpi pre credincioşi

^ murit cu credinţă.
Cunoscătorule al celor ne-
M arătate şi ascunse, când vei
j| vrea să descoperi lucrurile în-
j[| tunerecului şi sfaturile inimilor
noastre, atuncea să nu pui în
jj| socoteală faptele tuturor celor
ce au adormit întru credinţă.
^ Când vei şedea pre scaun
H şi vei porunci să stealajude-
î| cată cei adunaţi, cu trâmbiţa,
ţ| de la marginile pământului,
n să-i ierţi atuncea pre toţi, Hris-
jS toase, ca un milostiv.
cu apa nemuririi în veci.
Catavasie.
sa l&udăm bine flâ covântâm...
Pre cel ce s’a preaslăvit în
„muntele cel sfânt şi a arătat
„lui Moisi în rug, prin foc, taina
„pururea Fecioarei, pre Dom-
„nul lăudaţi-I şi-l prea înălţaţi
„întru toţi vecii". u
C&Dtarea 9a, Irmos;
Naşterea pururea Fecioarei...
nde este locaşul sfinţilor

jj| Pre cei ce au murit din în-

U tăi, celor ce se veselesc,
acolo învredniceşte. Doamne,
îHt

^ tâmplări de năprasnă, şi din să se bucure toţi cei din veac

ţi chiotul tare, şi din alergarea adormiţi întru credinţă şi întru
n grabnică, de palmă, de pumn nădejde. m
S şi de lovireacu piciorul,Doam-
Pre toţi credincioşii ce au
K ne al slavei, de vreme ce au
pierit din mânia lui Dumnezeu,
î| adormit întru credinţă, iartă-i
cu feluri de trăsnete de moar­
f5 în veci.
te din cer căzute, sau pămân­ m
km
BiaecuTâDtăm pre TatU.. tul desfăcându-se, sau marea km
învăluindu-se, Hristoase, odih- km
Ca pre o unime întru o fiinţă neşte-i.
km
km
te laud, ca pre o Treime în
feţe te cinstesc, Părinte, Fiule P re cei ce au murit de muş­ km
km
şi prea Sfinte Duliule. Stăpânia căturile cele veninate, de în­ km
cea fără de început a împără­ ghiţirea şerpilor, de călcarea
km
km
ţiei tale o slăvesc în veci. cailor, de spânzurare şi de su­ km
km
Şl Bcunt, A N&iCătoftTei. grumarea de cel de aproape, 'km
cari au slujit ţie cu credinţă, km
k^
Izvor pecetluit al apei vieţii odihneşte-i. km
te-ai arătat Fecioară, Născă­ km
km
toare de Dumnezeu, că, pre Toată vârsta, pre bătrâni şl
Domnul fără de bărbat năs- tineri, pre voinici şi copilandri, |]|
 36
H
pre copii şi pre pruncii cei fără
devreme, firea bărbătească şi
cea femeiască odihneşte,Dum­
nezeule. pre credincioşii cari
i-ai luai.
Pre fiecare anume, din cei
ce au murit cu credinţă, din
H veac şi din neamuri şi din
neam, atuncea, Hristoase, în­
tru venirea ta, învredniceşte-i
¥^ fără de osândă a staînainteata.
Slavi, a Treimei.
Cela ce eşti un Dumnezeu
în Treime, slavă Ţie neîncetat!
H
H Că deşi este fiecare faţă Dum­
nezeu, dar în fire, unul este
H Tatăl si Fiul si Duhul, cu cele
¥^ trei luminate osebiri.
¥^ ŞI ai’ura, a Nfis^âioarel
Mai pre sus de minte este
îl
naşterea ta, că ai născut pre
cela ce este de mai înainte, şi
ai alăptat negrăit pre dătăto­
rul de hrană lumii, şi ai cul­
cat pre cela ce cuprinde toate,
pre însuşi Mântuitorul nostru,
Hristos; ceeace eşti cu totu!
fără prihană.
H
Câtavasio.
Naşterea pururea Fecioarei,
„ce s’a arătat mai înainte le-
„giuitoruluiîn munte, prin foc
„şi prin rug, spre mântuirea
„noastră a credincioşilor, cu
„cântări neîncetate să o slă-
„vim “.
•0§ SAMBATA g^
lu m in An d a
Ptjdobia; c ^ lu ce ai impuduliii corul.. ^
Cela ce stăpâneşti pre cei m
morţi şi pre cei vii, ca un Dum-
nezeu, odihneşte pre robii tăi SJ
in locaşurile aleşilor tăi; că de p
au şi greşit, Mântuitorule, dar |j
nu s’au depărtat deia tine. ^
S la r i, asemeoea.
Odihneşte pre robii tăi în
locul celor vii, Doamne, de ^
unde s'a depărtat durerea, ^
scârba şi suspinarea; iartă-le, ^
ca un iubitor de oameni, cele gj
ce în viaţă au greşit; că singur
eşti fără de păcat, şi Stăpân m
celor morţi şi celor vii. ^
Şl acum, a NAscfttoarei
Marie, mireasă dumnezeea- ^
scă, roagă neîncetat pre Hris- ^
tos pentru robii tăi, împreună
cu proorocii grăitori de Dum- ^
nezeu şi cu adunările muceni-
cilor,cu arhiereii şi cu cuvioşii,
şi împreună cu toţi drepţii, ca
să ne facem moştenitori
V îm- h
o ftf
părăţiei cerurilor.
LA LAimH
Stihirile pc 4, Oiasul al 8'lca
Podobia: In raiul eei din Edom .,
V eniţi fraţilor, toţi mai îna­
inte de sfârşit, ca văzând ţă­
râna noastră şi neputinţa firii
noastre, să ne vedem sfârşitul
şi părţile vasului celui trupesc;
 LĂSATULUI DE CARNK §0»
şi că praf este omul, mâncare
^ viermilor şi stricăciune; căus-
cate sunt oasele noastre şi nici
îl suflare având. Să ne uităm în
UI mormântyri,casă vedem unde
este slava? unde frumuseţea
chipului ? unde este limba
care grăia frumos? unde sunt
sprâncenele sau unde este
ochiul? Toate sunt pulbere şi
^ umbră. Pentru aceasta fie-ţi
Jl milă, Mântuitorule, de noi pă-
cătosii.
H Pentru ce se înşală omul,
lăudându-se? Dece se turbură
kn în deşert lutul, cel ce preste
^ puţin iară aceiaşi se face? Căci
nu socoteşte ţărâna, că praf
este frământătura, lepădare
putrejunii şi stricăciunii! Deci
^ de vreme ce lut suntem noi
^ oamenii, pentru ce ne lipim
kii de pământ ? Şi de oarece sun-
|j| tem de un neam cu Hristos,
de ce nu alergăm la dânsul ?
Deci toată vieaţa cea muritoa-
re şi curgătoare lăsând, să
urmăm vieţii celei nestrica-
H cioase, care este Hristos, lumi-
narea sufletelor noastre.
Cela ce ai zidit pre Adam
cu mâna ta şi ai pus hotar
w nestricăciunii şi morţii, Mân-
î| tuitorule, şi vieţii celei dupre
dar, şi l-ai mântuit de strică-
dune, mutându-l la vieaţa cea
dintâi; însuţi, Stăpâne, fă ro-
Jjţ bilor tăi, pre care i-ai luat de
iHs
37 ^
--- - M
la noi, odihnă cu drepţii, în ^
ceata celor aleşi; şi scriindu*Ie
numele lor în cartea vieţii şi, îHfr
întru glasul Arhanghelului, în-
viindu-i prin sunetul trâmbiţei,
învredniceşte-i pre ei împâră-
ţiei tale celei cereşti.
Hristos a înviat, deslegând
din legături pre Adam cel
întâi zidit şi sfărâmând tăria
iadului; îndrăsniţi toţi morţii, ^
că s’a oniorît moartea, s'a pră- U
datşi iadul împreună cu dânsa, gt
şi Hristos a luat împărăţia, cel ^
ce s'a răstignit şi a înviat. ^
Acesta ne-a dăruit nouă ne- ^
stricăciunea trupului; acesta ^
ne va scula pre noi şi ne va m
dărui învierea, şi slavei ace- ^
leia va învrednici, cu veselie, ^
pre toţi câţi cu credinţă neabă- ^
tută au crezut într’însul, cu
căldură. |
SIhtA, QIw u I al 2-lea. ^
Ca O floare se veştejeşte şi g j
ca un vis se trece şi se des- M
leagă tot omul. Şi iarăşi su- snt
nând trâmbiţa, morţii ca din- ^
tr'un cutremur, toţi se vor seu- u
la, întru întâmpinarea ta, Hris-
toase, Dumnezeule. Atuncea,
Stăpâne, pre cei ce i-ai mutat
dela noi, aşează-i în locaşurile
sfinţilor tăi, odihnind sufletele
robilor tăi, Hristoase.
acum, a Născătoarei
Bucură-te, Marie, Născătoa- | j
re de Dumnezeu, locaşul cel
 38 « § SAMBATA lă sa t u lu i de CARNK g^

nestricat şi cu totul sfânt, pre­ gâni; iar mucenicii, pătimind,

cum strigă proorocul: Sfânt au dobândit cele ce au poftit.
este locaşul tău, minunat întru Şi cetele acestora se roagă ţie
dreptate! ^ împreună cu ceeace te-a năs­
cut, să odihneşti^ Dumnezeule,
LA STIHOAVNA sufletele pre care le-ai luat, iar
Stih rile pjdobnice ale Iul Teofaii, dla Octolh. pre noi să ne învredniceşti îm­
MU ale eloBulu! de rftnd. părăţiei tale; cela ce ai răbdat
M¥ Slavă, glasul al 0-lea, a lui DaniaBcbin. crucea pentru mine osânditul,
¥^
Mântuitorule şi Dumnezeul
Durere s'a făcut lui Adam
kif meu.
gustarea din pom, de demult
*¥
în Edem, când şarpele şi-a Rine este a se mârturi'<i... Sfinte Dumne­
W? vărsat veninul; că printr'însu! zeule, Tatfll nostru...
¥i
a intrat moartea, care mănâncă Şi Troparul; Cela ce cu adâncul Înţelep­
ciunii... Slava, şi acum: Pre tine zid şi liman •
pre tot neamul omenesc. Ci Apoi Ceasul Mu ţ^l Apullsul.
venind Stăpânul, a surpat ba­
laurul şi ne-adăruit nouă odih­
nă. Deci, către dânsul să stri­
«
găm; Fie-ţi milă. Mântuitorule, LA LITURGHIE.
şi pre cei ce i-ai luat odih­
W? Fericirile dla Caoonul Triodului, CAntarea
neşte-! împreună cu aleşii tăi. 8-a şi a O-a Procbiraen, Apostolul către Co-
Hi^ riateol ei al morţilor, către TesaloDiceoi;
4i^ Şi acum, a NăBRâtoarcl. Evanghelia de la Loca, şl a mor(llorde la loan.

Mii
Tu eşti Dumnezeul nostru, CHINONICUL
carele cu înţelepciune toate
Mii Fcriciţi pre care i-fli ales !:i i-ai primit.
¥i
le-ai făcut şi le-ai plinit. Pro­ Doaranp, Sji pomenirea lor in neam şi in neam.
kH oroci ai trimis, Hristoase, ca CADE-SE A ŞTI; Că aceasîă rânduialâ a
«? morţilor se face neschimbată fjl in Sâmbăta
să proorocească venirea ta, şi liusaliilor.
k ii Ucenici ca să propoveduiască De va cădea, in această zi, sfântul sau sfăota
kii al căror liram ii are biserica, slujba morţilor
măririle tale: Aceia au pro- din această Sâmbătă se cântă la biserica ci­
poveduit venirea ta, iar aceştia mitirului, dacă parohiti are biserică apui te a
cimitirului; iar in biserica principală se cântă
<k^ cu botezul au luminat pre pă­ slujba tiramulul.
k^
i!H?

«?
■W?

w?
 jjm

r«inrmjTi :vVAtM-Kf^'-v^^wV.t^H^/rk -ncKot^if*?■ M

M
^
H( M

¥^
H
¥^
W
¥^

P
)i^
*Af
¥^
¥¥. U
«

ÎI
^
H(
■f#
U
DUMINICA u

L A S ATU L U I D E C A R N E
4i^ Ş im h iii «tiar» la Voc«roie, iJijpS r«Hlm jl ci*l ylijrtriiijt, râBiftin ' cricit liarhiiiul,
W(
cetiaii Catiamn (oniă. La Doamne strigil-am . punem tl hir * 'n- III
cftntăud dia OctoiL: K fll.hlri aie inv^un ,i .. uio ,ip \ ~•J|(^ i„r «;
Truiilului 1 pooohii <
’(•
ÎI ii.anut ni iMea. Uup/i Podohiii
u
'l'nalâ nădejdea puiiulu'şi. u

and vei vrea să vii să j divanului tău pre toţi, stând

faci judecată dreaptă, ; înaintea ta, puterile cereşti, şi
dreptule judecător, şezând pre oamenii cu frică judecându-se,
punul slavei tale, râu de foc fiecine, precum a lucrat; atun- u
înfricoşând, va trage înaintea cea să-ţi fie milă de noi, şi să
{|
¥¥i
40 «0§ DUMINICA
ne învredniceşti, Hristoase, în
partea celor mântuiţi, ca un
¥¥. îndurat, cu credinţă te rugăm.
îf Cărţile se vor deschide şi
|J| se vor arăta faptele oamenilor
înaintea divanului tău celui
de nesuferit, şi va răsuna toată
^ valea plângerii cu groaznică
scrâşnire, văzând pre toţi cei
^ ce au greşit trimişi în mun-
cile cele veşnice, cu dreaptă
^ judecata ta, şi fără de folos
plângând, îndurate. Pentru a-
ceasta te rugăm pre tine, bu-
nule, să-ţi fie milă de noi, cei
î l ce te lăudăm, unule, mult mi-
lostive.
¥¥,
Trâmbiţele vor suna, şi mor-
mânturile se vor deşerta, şi se
va scula toată firea omenea­
ţ i scă, cutremurându-se; cei ce
au făcut bine, cu bucurie se
^ vor bucura, aşteptând să ia
^ plată; iar cei ce au greşit, vor
tremura cumplit văitându-se,
în muncă trimiţându-se şi de
^ ceialeşidespărţindu-se.Doam-
ne al slavei, milostiveşte-te
spre noi, ca un bun, şi ne în-
Wî vredniceşte stării celor ce te-au
iubit pre tine.
^ Plâng şi mă tânguesc, când
m îmi vine în simţire focul cel
vecinic, întunerecul cel mai
m dinafară şi tartarul, viermele
cel cumplit şi scrâşnirea din-
' ţiior cea neîncetată, şi durerea
ce va să fie celor ce au greşit u
preste măsură, şi pre tine cel ^
prea bun, cu vicleană voe,
te-au mâniat, dintre cari unul
şi cel dintâi sunt eu, ticălosul.
Ci,judecătorule, ca un îndurat, ^
mântueşte-mă cu mila Ta.
S la v ft, ( ila s u l a l 8>)ei. ^
Când se vor aşeza scaunele
şi se vor deschide cărţile şi m
Dumnezeu va şedea ia jude-
cată, o! ce frică va fi atuncea! g*
îngerii stând înainte cu frică ^
şi râul de foc curgând, ce vom
face atuncea noi oamenii cei
vinovaţi cu multe păcate? Şi
când îl vom auzi chemând pre jw
cei binecuvântaţi ai Tatălui
întru împărăţie, iar pre cei pă-
cătoşi trimiţându-i în muncă, ^
cine va suferi acea înfricoşată ^
răspundere? Ci unule iubito- ^
rule de oameni. Mântuitorule,
împărate al veacurilor, mai iHf
înainte până ce va sosi sfâr- ^
şitul, prin pocăinţă întorcân- ^
du-mă, milueşte-mă. ^
Şi aenm, a Nâicdtoarei, M
cea diotftiu, n de rftnd. ^
Vohod ; l.um iDă lin ă ..
PfOchlnieDul: Domnul s a impăruţit. ^
Şi colelalte ^
LA MTIE ^
Stihlre hramului, după oblceiu. ^
SlavA. Ulfiflul al 7*!ea ^
C unoscând poruncile Dom- ^
nului, aşa să vieţuim: pre flă- ^
on
 * •*
U SA TUU II nil (’AKNL
mânzi să-i hrănim, pre setoşi
W să-i adăpăm, pre cei goi să-i
W îmbrăcăm, pre streini să-i a-
Vi ducem în casă, pre bolnavi şi
W
pre ă \ din temniţă să-i cău­
tăm; ca să zică şi către noi,
Vi cei ce va să judece tot pă­
Vi mântul: Veniţi, binecuvântaţii
Vi Tatălui meu, de moşteniţi îm­
Vi
Vi părăţia ce s’a gătit vouă.
Vi
Vi tcum, u N'ăHCă(oarei
Vi
Suptacoperământul tău, Stă-
vi până, toţi pământenii scăpând,
strigăm ţie, Născătoare de
w Dumnezeu, nădejdea noastră:
w izbăveşte-ne pre noi de gre-
^ şalele cele fără de măsură, şi
vî mântueşte sufletele noastre.
\,K STIHOAVNA
Stihklle Octoihulul, diipJi Al!- -Vifa
W SlaT«, aiaiu' al 81ea
^ Vai mie, înegritule suflete!
^ Până când de la răutăţi nu te
mai curmezi?Până când zaci
^ în lene? Dece nu-ţi adufci a-
minte de înfricoşatul ceas al
morţii? Dece nu te cutremuri
4 »^ cu totul de înfricoşata jude-
cată a Mântuitorului? Oare ce
Vi vei să răspunzi, sau cum vei
să dai seamă? Lucrurile tale
stau faţă, spre mustrarea ta,
faptele tale te vădesc, pârân-
du-te. Deci, o suflete! Vremea
Vi a sosit, aleargă, apucă înainte
UI şi cu credinţă strigă: Greşit-
w am, Doamne, greşit-am ţie;
wk
§0* 41
ci ştiu, iubitorule de oameni,
bunătatea ta; păstorul cel bun, JH
nu mă despărţi pre mine de
la starea cea de-adreapta ta, ÎH
pentru mare mila ta.
Şl ac!um, a Nâs< At nrei, gtflfr
Fecioară ce nu ştii de mire,
care ai zămislit negrăit pre
Dumnezeu cu trup, MaicaDum-
nezeului celui prea înalt, pri­ h
meşte rugăciunile robilor tăi,
ceea ce eşti cu totul fără pri­
hană, care dărueşti tuturor cu­
răţire de greşale; primind a-
cum rugăciunile noastre, roa-
gă-te să ne mântuim noi toţi,
TropHiul, (l« trei o r i;
Născătoare de Dumnezeu Fecioară... Şi ypa-
lalln iim arp H t»flve«!i’ rii. iliipA ohirelii
^ frtco {’:;!:•■ din f’tipteîo Apostolilor.
Iar de nu eato lu i'rijfiu io clupft, Acum elo-
bozeşte. .Troparul Invinrii, SI b v A i^I ai-ura h
NARc&loarel ^1 Apollsiil
LA UTRENIE.
injinnezeu esle Domnul, Troparul InTlerlI
de două ori; SUvfi, şl «c-um, a Xaucă'oarof
uhHnullt^lc Siibolocli
apol.i’iivftatul Sî Grl^orlo TeoioRul,
!u trul pârli, dpsjire liihlrea NAracl, caro
tijcopo a^iii
[{ărbaţi fraţi, dimpreună cu cei săraci..
impA acopA l'olloionl. Anliloancl», I'rociil-
mcmil clasului s| i<;vani'lielia Învierii învie­
rea lui Hristos.ivairiui; :,i).
SirtvA, i 'ia»^ul al S-loa
i'şile Pocăinţei...
Şl acum, .Vilwi'rtiMuu'i, acpiH!’ giuf
|D cărările măntuirii...
Aiiiii Stihira Olasul nl tl-ltm
Suli Milueşte-raă, Dumnezeule dupre mire
mila tu...
la luuHimea faptelor mele.(Caut'-U’. lua
] oi. la pu^juia 3)
H
42 DUMINICA
Mântueţ;(e, huiniiezeule, i)oporul tău... Şl
Ecfonisul;
T u mila ţi cu iodurjlrile...
Canoaaele ae pan; al Învierii, did Octoib, cu
irmosul pe 4, NAtc&toarei de Dumnezeu
po 2 ^ al Triodulul pe 8.
CANONUI.
Facerea Iul Teodor Studltul
CAntarea i a, Glasul al 6'lea, IrmOB:
Ajutor şi ai'oporilor...
iua cea înfricoşată
>
a venirii
^
î l taie, celei cu totul negră-
^ ite, mă cutremur cugetându-o,
şi cu frică mai 'nainte o văd;
Wî întru care vei şedea să judeci
pre cei vii şi pre cei morţi,
jg Dumnezeul meu, A Tot Puter-
w nice,
Wî
^ Când vei veni, Dumnezeule,
Wî cu mii şi cu negure de puteri
jS cereşti ale îngerilor, învred-
jg niceşte-mă, Hristoase, şi pre
mine, ticălosul, a te întâmpina
pre nori.
Wi Vino, suflete al meu, de ia
întru tine ziua aceea şi ceasul
jjj întru care Dumnezeu de faţă
î i va veni; şi te tângueşte şi
plângi, ca să te afli curat în
w ceasul întrebării.
îl Mă îngrozeşte şi mă înfri»
coşează focul cel nestins al
^ gheenei, viermele cel cumplit,
î l scrâşnirea dinţilor; ci slăbeşte
şi-mi lasă greşalele, şi în sta-
î? rea cea dimpreună cu aleşii
tăi, Hristoase, rândueşte-mă. |
go.
Glasul tău cel dorit, care va
chema la bucurie pre sfinţii
tăi, să-l aud şi eu, ticălosul,
şi să aflu nespusa desfătare
a împărăţiei cereşti.
Să nu intri cu mine la ju
cată, aducând faptele mele,
cercând cuvintele şi îndrep­
tând poruncile. Ci cu îndură­
rile tale, trecând cu vederea
răutăţile mele, mântueşte-mă
a tot puternice.
Slavă, a Trcimel.
Unime în trei ipostasuri,
prea Stăpânitoare, Domnie a
tuturor, prea desăvârşit Stăpâ­
nitoare, stăpânie preste toate,
tu însuţi mântueşte-ne pre noi.
Părinte şi Fiule şi Duhule prea
sfinte.
Şl acum, a N&acitoarei
Cine a născut fiu nesemănat
dupre legea părintească? Pre
acesta dar îl naşte Tatăl fără
de maică. Prea slăvită minu­
ne! Că tu ai născut, Curată,
pre Dumnezeu împreună şi
om.
Catavasic.
Ajutor şi acoperitor s'a fă-
„cut mie spre mântuire, acesta
„este Dumnezeul meu,şi*Lvoiu
„preaslăvi pre el. Dumnezeul
„părintelui meu,şi-Lvoiu înălţa
„pre el, căci cu slavă s’a praa-
„slăvit“.

•>§ LASATDLITI DE ('AHNE
CAQtATCâ l*a, IrlDOs;
Intarcfrlo, Do-ininc, pre pia'ra...
D omnul vine, şi cine va su-
ferHrica lui? Cine se va
arăta feţei lui? Ci fii gata, o
Î! suflete, spre întâmpinarea lui.
Mai înainte să apucăm să
plângem, şi să ne împăcăm
cu Dumnezeu mai 'nainte de
W sfârşit, că înfricoşat este di­
¥^ vanul la care toţi cu grumazii
plecaţi vom sta.
W Milueşte-mă, Doamne, mi-
W lueşte-mă, strig ţie, când vei
¥^
veni cu îngerii tăi, să răsplă­
teşti tuturor dupre vrednicia
faptelor.
Cum voiu răbda nesuferita
mânie a judecăţii tale, Doam­
ne, neascultând porunca ta?
Ci să te înduri de mine în
ceasul judecăţii.
Intoarce-te, suspină, ticăloa­
se suflete, m ai^^iiite până ce
va lua sfârşit turnul vieţii, până
nu-ţi va închide Domnul uşa
cămării.
Păcătuit-am, Doamne, ca al­
tul nimenea din oameni, gre­
şind mai pre sus de cât omul;
ci mai înainte de judecată fii
mie milostiv, iubitorule de oa­
meni.
B Troimel.
Treime neamestecată, nezi­
dită, fire fără început, ceea ce
»c5te^56c:«c *:?>c
§0» 43
eşti lăudată în trei feţe, mân- ^
tueşte-ne pre noi, cel ce ne în- |J|
chinăm cu credinţă stăpânirii M
tale.
Şl acum, a NăBcăloerel
U
^
Odrăsilt-ai, Preacurată, cu
naştere fără de sămânţă, pre
Cuvântul celviu,întrupându-se
în pântecele tău, iar nu schim-
bându-se. Slavă naşterii tale,
Maica lui Dumnezeu.
Catavasie.
întăreşte, Doamne, pre pia-
„tra poruncilor tale inima mea,
„ceea ce se clăteşte, că singur
„eşti sfânt şi drept“.
Scdealoa, 0(a«ul a] 6-lea.
Gândesc la ziua cea înfrico­
şată şi plâng de faptele mele
cele viclene; cum voiu răspun­
de împăratului celui nemuri­
tor? şi cu ce îndrăzneală mă
voiu uita Ia judecătorul, eu des-
mierdatul? Milostive Părinte,
Fiule unule născut şi Duliule
sfinte, milueşte-mă.
S l.v l, «
In valea plângerii, în locul Jf#
ce ai rânduit, când vei şedea, ^
m ilo stive , să faci judecată ^
dreaptă, să nu vădeşti cele as- |5
cunse ale mele, nici să mă ru- H
şinezi înaintea îngerilor; ci te 3 J
 44 «Og DUMINICA go»

milostiveste, Dumnezeule, şi Dumnezeule, cele ascunse ale ^

5 ^ mă milueşte* tuturor stau de faţă, ^
sl
iŞi AC um , a Niiscătoarei Să nu viu la pământul plân- ^
gerii, să nu văd locul întune- ^
Nădejflea lumii cea bună,
recului, Hristoase al meu, Cu- ^
î§ Născătoare de Dumnezeu Fe-
vinte, nici legându-mă de mâini ^
|j| cioară, a ta singură şi înfrico-
şi de picioare să fiu lepădat SW
^ şată ajutorinţă cer; milosti-
afară din cămara ta, având îm- U
veşte-te spre poporul cel ce
brăcămintea nestricăciunii în- ^
lesne se primejdueşte, roagă
tinată, eu nevrednicul. U
pre milostivul Dumnezeu, să
^ izbăvească sufletele noastre de Când vei despărţi pre păcă-
toată certarea, ceeace eşti una toşi de cei drepţi, judecând
m bine cuvântată. lumea, rândueşte-mă a fi una
din oile tale, alegându-mă din- u
C&Qtarea 4-a, Irmos:
tre capre, iubitorule de oameni,
Auzit-a proorocul de venirea ta... ca să aud glasul tău cel bine ^
WX cuvântat.
^ W osit-a ziua, iată înaintea uşi-
lor este judecata; suflete Făcându-se întrebare de Iu-
priveghează! aici împăraţii îm- cruri şi cărţile deschizându-se, ţ»
preună şi boerit, bogaţii, să- ce vei să faci, o ticăloase su- ^
racii se vor aduna şi îşi va flete! Ce vei să răspunzi la u
lua fiecare om dupre vrednicia judecată, neavând roduri de ^
^ faptelor. dreptate, ca să aduci Iul Hris-
tos. Ziditorul tău? ^
Intru a sa rânduială, sihas-
m trul şi arhiereul, bătrânul şi Auzind cuvântul cel cu plân- ^
tânărul, sluga şi stăpânul, se gere al bogatului în văpaia u
^ vor întreba; văduva şi fecioara muncilor, plâng ticălosul şi mă
iJl se vor îndrepta; ci vai atuncea tânguesc, întru aceeaşi osândă
detoţiceicenuvoraveavieaţă fiind, şi mă rog: Milueşte-mă,
^ nevinovată. Mântuitorul lumii, în vremea ^
judecăţii. U
^
N emitarnicăestejudecata ta,
SlATă, a Treimei ^
neînşelat divanul tău de graiul
^ cel meşteşugit, că nu ascunde P re Fiul din Tatăl, şi pre ^
^ dreptatea vorba cea iscusită Duhul slăvesc, ca din soare Iu- ^
a ritorilor, nici aducerea mar- mina şi raza; însă pre Fiul
H torilor o amăgeşte; că Ia tine, dupre naştere, că şi naştere p
-.5C^3o ;:5K:)ţc
 iO§ lă s a tu lu i DK CAHN1-;
este, iar pre Duhul dupre ie­
şire, că şi ieşire este; pre duiri’
nezeeasca Treime ceaîmpre-
una fără început, căreia se
închină toată făptura.
Şl acum, a Nâsc&toarel.
Fecioară, prunc născând şi
curăţia păzind, tu cinstită te-ai
arătat, născând pre Dumnezeu
şi omul, pre acelaşi unul în
amândouă chipurile; minunea
ta, Fecioară Maică, spăimân-
tează tot auzul şi cugetul.
Catavasie.
A uzit-a proorocul devenirea
„ta, Doamne, şi s’a temut, că
„vrei să te naşti din Fecioară,
„şi oamenilor să te arăţi, şi
„a zis: Auzit-am auzul tău şi
„m'am temut, slavă puterii tale,
„Doamne“.
Ciotarea 5>a, Irmos
noaple mânecând eu...
C utremur nepovestit şi frică
va fi acolo; că va veni
Domnul, şi împreună cu dânsul
lucrul fiecăruia din oameni. Si
cine dar de aicea nu se va
plânge ?
R âul cel de foc mă turbură,
mă topeşte, mă roade scrâşni-
: rea dinţilor şi întunerecul a-
; dâncului; deci, în ce chip şi
! cum voiu face să milostivesc
I pre Dumnezeu ?
^ 45
Iartă, Doamne, pre robul tău, m
ca nu cândva să mă dai mun-
citorilor celor amari, îngerilor
celor cumpliţi, între cari nu
poate, acolo, a se afla odihnă.
Domnul şi Voevodul dim­
preună acolo, bogatul şi cel
neslăvit, cel mare împreună şl
ce! mic, se vor îndrepta întoc­
mai ; ci vai fiecăruia, care nu
va fi gata.
S lăbeşte, Iasă, Doamne, şi
iartă câte ţi-am greşit ţie, şi să
nu mă arăţi acolo înaintea în­
gerilor, întru osânda focului şi ÎHf
a ruşinii celei fără de sfârşit.
y.T
F ie-ţi milă, fie-ţi. Doamne, de
zidirea ta; greşit-am ţie, iar-
tă-mă; că, din fire, curat numai
tu eşti, şi altul afară de tine
nimenea nu este fără spurcă­
ciune.
SlavA, a Treimi'i.
U na în fire, pre tine, Treime
te laud, care eşti fără de în­
ceput, necuprinsă de minte,
stăpânitoare, împărăţitoare, u-
nime, prea desăvârşit Dumne­
zeu, şi lumină,şi vieaţă, şi făcă­
toare lumii.
Şl acum, a NAncatoarei.
1 ntru cinstită naşterea ta cea
mai pre sus de fire, legile firii ^
arătat se desleagâ; că fără să- ^
mânţă ai născut pre Dumnezeu ^
 46
H cel născut din Tatăl mai’nainte
51 de veacuri.
Catavasie.
n locul cel blestemat! Ci glasul ^
De noapte mânecând eu, iu­
ţ i „bitomle de oameni, luminea-
« „ză-mă, rogu-mă; şi mă în-
„dreptează şi pre mine spre
„poruncile taie şi mă învaţă
î l „Mântuitorule, să fac voia ta“^
^ Cântarea C a, Irmoi:
n pedeapsă veşnică.
Ikfi Slri 'at-am cu toată inima..,
H Slav&, a Trelmel.
51 ¥ a înfricoşata venirea ta,
5*1-/ Hristoase, când te vei arăta
(Hţ din cer, şi se vor pune scau-
51 nele, şi se vor deschide cărţile,
fie-ţi milă, fie-ţi, atuncea, Mân-
51 tuitorule, de zidirea ta.
n $1 acum, a Năicătoarel
51 Acolo nimica nu va putea a-
iHţ juta, fiind judecător Dumne-
5 ^ zeu: nici învăţătura, nici meş-
teşugul, nici mărirea, nici prie-
teşugul ;fără numai puterea ta,
51 cea din fapte, o suflete al meu!
Acolo împreună va fi dom-
51 nul şi voevodul, săracul şi bo-
51 gatul,sufleteîNicitatăvaputea,
H nici mumă va ajuta, nici frate
51 va izbăvi de osândire.
La înfricoşata întrebare a
H judecătorului cugetând suflete,
51 îngrozeşte-te de aicea, găteş-
te-ţi răspunsul, ca să nu te
osândeşti în legăturile cele
veşnice.
DUMINICA got
îw
Să nu aud. Doamne, zicân- i î
du-mi-se: la-ţi al tău, de la
tine gonit fiind; nici:Du-te în
cel dorit al drepţilor. ^
Din porţile iadului izbăveş- 15
te-mă, Doamne; mântueşte-mă
din prăpastie şi din întunere-
cui cel adânc, din cele de de- ^
subt ale pământului şi din focul ^
cel nestins, şi de toată altă ^
^
^
Dumnezeirea, unimea Trei- m
mii o laud: pre Tatăl şi pre
Fiul, şidumnezeesculDuhjpu-
terea a unei stăpânii ce se deS’ ^
parte în trei ipostasuri. ^
^
Tu eşti uşa, prin care singur
lisus. Fiul tău, a trecut, cel ce
a intrat şi a ieşit, şi cheile fe- jHt
cioriei nu le-a stricat, Curată; ^
cel ce a zidit pre Adam. ^
Catavasie.
Strigat-am cu toată inima ^
„mea către milostivul Dumne- |]ţ
„zeu, şi m’a auzit din iadul ^
„cel mai de jos, şi a scos din
„stricăciune viaţa mea“.
CONDAC M
Glasul Mu
Când vei veni, Dumnezeule,
pre pământ cu mărire şi toate
se vor cutremura, şi râul cel
 eog LĂSATULUI DE CARNE go*
de foc înaintea divanului va
curge, cărţile se vor desciiide
şi cele ascunse se vor vădi;
atuncea să mă izbăveşti de
focul cel nestins şi să mă în­
vredniceşti a sta deadreapta
ta, Judecătorule prea drepte.
ICOS.
De înfricoşat divanul tău
aducându-mi aminte, prea bu-
mile Doamne, şi de ziua ju­
decăţii măînfricoşezşi mătem,
vădit fiind de cunoştinţa mea.
Când vei şedea pre scaunul
tău şi vei face întrebare, atunci
nimenea nu va putea tăgădui
păcatele, adevărul vădindu-le,
şi frica cuprinzând. Că tare va
suna atuncea focul gheenei, şi
păcătoşii vor scrâşni; ci mă
niilueşte, mai 'nainte de sfârşit,
şi mă iartă, Judecătorule prea
drepte.
SINAXAR
l.ADUMINICA l.ĂSATtlI.LlI 1M-; CAKNH
i^loaxarul dio Mlnui, apoi acesta
In aoeeaiji zi facem pomeoirca veoirci a
doua, intru siavfi. a Domnului nostru lisus
Iliistoti,
STimiiu.
C&Q(1 Jiiilecătiir»' tuturor v;i sta jiulenând
[(lAmântul,
Sfi mă judeci, vrednic Hlml de cuvântul:
[„Veniţi 1» m iue!'
47
upa cele douu (jiltle dm Dumimcilt! Ire- ^
cutu, pilda Vdincţului şl Fariseului i)i
pilda Fiului risipitor, duamezteţUi i'a-
riuti au rânduit in ucuastă Duiuiulua pome-
nirea celei cie a doua veuiri a Ouniuuiui,
pentru ca nu cumva uuiul, uflâud diu atieie ^
pilde despre iubirea de ouiueni a lai Dum­
nezeu, Sci trăiasca lara nicio spuuau-
da-şi; „Duiuuczeu este iutjitor de oatueui!
Dai^ă nia vuiu depărta de păcat, mduta voiu
dobândi toiul ." Au rânduit deci Uauiueze-
eşlii 1‘arinli iu aceasta Duminica pomeuirta
Înfricoşatei zile a celei de a duua venin a
Domnului, ca iofrlcuşându I pe oauieui prin
moarte si pritî aşteptarea cniuiiiiior ce vor
să fie, să i iutoarcn spre virtute po cei co ^
trăesc Iară nicio grijă i}i sa uu se mcreadft îHt
numai in iubirea sa de oauieni.ciaa se uite ^
!ji la aceea că uumnezeu este un Judecător ÎW
drept, care râsplătcifte fiecăruia dupa laptele ÎHt
lui. Dealtfel trebuia să vina Judecătorul
sufletelor care au mers mai 'uamte. intr'un
fel oarecare, sărbătoarea de azi pune oare­
cum astăzi sfârijit tuturor sarbîiioriior, deoa­
rece u doua v e D ire v a Ii cea diu urmă faplă
din toHte cele săvârijiie de Dumnezeu pentru
noi. Caci trebue sa avem in vedere câ in
Duminica viitoare, duiuueiieeştii PuriDU au ^
alezat pomenirea începutului lumii şi a izgo­
nirii lui Adum din rai, iar in sarbătoarea de
astă/i e.ste pomenirea s{arf?itului tuturor tap-
telor noastre tjl a iiisăţi lumii. iSocotesc că
au alezat această Bâibatoure in Duminica
lăsatului de carne pentru a ne opri, de frica
sărbătorii, (lela desfătări iji dela mancari prea ^
multe şi pentru a oo indemna spre dragostea ^
de aproapele, iji altfel: se pune aici săi bă- ^
toarea de faţă, pentrucă din pricina desfălârii
a:n fost izgonit! din rai şi um ajuns sub ju-
decată »:i blest(‘in, !^i puntrucă in Duminica ^
viitoare avem să fim izgoniţi din rai, in chip JHt
simbolic, prin Adam, pânâ când va veni liris-
stos spre a ne duce iarăşi in rai.
Sc numeşte a doua venire, pentru motivul
că Întâia oară Hristos a trăit cu trupul printre
uoi, dar blând şi Kâr.i slava. La a doua venire,
insa, va veni din cer cu minuni mai presus
de fire ţi cu mare stnilucire; va veni in
trup ca să fie curoscut do toţi că el este cel
care a venit iutdia oară spre a mântui nea­
mul omenesc, iar acum a doua oara. ca să-l
judcce da(‘ă a [âzit bine poruncile ce i-au
fost date. Nimeni nu ştie când va îi venirea
lui. Domnul a ascuns-o cliiar lipostolilor săi.
Cu toate acestea a arătat că inainte de ve­
nirea sa vor fi unele semne, lămurite mai
pe larg de unii din sfinţi. Se spune că a doua
venire va fi (lupii treccrea celor şapte mii
de ani. Înainte di> veniK-alui va veni Antihrist.
Se va na^te, după cum spune sfântul Ipoiit
»1 Romei, dintr'o femee deslrâoată, fecioară
JS 48 ««§ D(JM1NICA
cu numele, dintru Evrei, din seminţia iu) Dan,
riul lui lacov. Se vu purta ca şi cum nr trai
(lupii ilrislos, va lace minuni, câte u făcut şi
ilrislos, va învia morţi, roluşi pe loaie le
va [ace in chip miouinoe, d u c u adevărat;
!ji naşterea şi trupul toate celelalte minuni,
după cum zice Apostolul- „Atunci, zice el, se
Va descoperi fiul pierzării, cu toata puterea
şl Bemne !;i miauni mincinoase". Dar, dupft
cum spune loan Damaschin. nu se va iotrupa
diavolul, ci va Ii un om născut din deslrâ-
nare. Va lua asupra sa toată lucrarea sata­
nei ţi se va arăta pe neaşteptate Apoi se
va arăta bun şi blând tuturora. Va Ii atunci
îoamete mare. Va veni, aşa zicâud, in aju­
torul poporului; va cerceta dumnezeeştile
Scripturi; va ţine post şi va I i silit de oa­
meni să He ales împărat. Va iubi mai cu
seamă pe poporul evreu, se va aşeza io Ie ­
rusalim şi va zidi templul Iudeilor. Cu şapte
timpuri înainte, după cum zice Uanlil, va
v e D lE Q O h ş i Ilie, propoveduind poporului să
nu l primească. Antihrist Insă ii va prinde
şl-l va munci, apoi le va tăia capetele. Cei
cari vor voi sâ râmână crediocioiji vor îugi
departe; pe cel care li va f(ăsi in munţi li
va ispiti p[in draci. Dar, din pricina celor
aleşi, se vor micşora cele şapte timpuri. Va
îi îoameto mare; toate stihiile lumii se vor
schimba incăt aproape să dispară toate.
După acestea va II pe neaşteptate venirea
Domnului din cer, ca un îulger, mergând
Înainte cinstita lui cruce. Râu de loc cloco­
titor va merge Înainte, curâţiod tot pământul
de oiiasnie. Îndată, va Ii prins Antihrist şi
slugile lui şi vor li daţi focului veşnic. I.a
sunetele de trâmbiţe ale îngerilor, va veni
deodată, deia marginile pământului şi din
toate stiiiiile, tot neamul omenesc in Ierusa­
lim, căci acesta este centrul lumii, şi acolo
vor sta tronurile de judecată. Toţi oamenii se
vor schimba intru nestricăciune cu propriile
lor trupuri şi suflete şi vor avea aceeaşi
formă. însăşi stihiile lumii vor primi o schim­
bare în mai bine. Domnul, printr’un singur
cuvânt, va despărţi pe drepţi de păcătoşi.
vor merge lucrătorii faptelor bune spre a
primi viaţa veşnică, iar păcătoşii iarăşi spre
a primi chinul veşnic. Şl nu vor inceta nici­
odată acestea, nici viaţa veşnică, nici chinul
veşnic.
ÎI Dar troliue să se ştie câ llristos nu va în­
treba atunci nici de post, nici de sărăcie,
nici de minuni, cu toate că sunt bune şi a-
H cestea, ci de cele ce sunt cu mult mai bune
decât acestea, de milostenie şi do milă. Va
spune drepţilor şi păcătoşilor şase lucruri:
..Am flămânzit şi mi-aţi dat să mănânc; am
însetat şi mi-aţl dat să beau; străin am fost
şi ni’ati primit; gol am fost şi m'aţi îm brăcat;
bolnav am fost şi maţi cercetat; in temniţă
§0»
am fost şi aţi venit ia mine. lutrucat aţi făcut
unuia dintre aceşti mai mici, mie aţi 1jU ' u i 1“
Aceste î'apte bune poate să le facă oricine
după puterea sa.
Aşa dar, atunci toată limba va mărturisi câ
Domnul este lisus ilnstos imru sinva lui Dum­
nezeu Taiâl.
Ciiiuurlie despre care vorbe.ţte slănta l>
vanghelie sunt acestea; acolo va fi plangerea
şi scrăşnirea dinţilor; viermele lor nu se va
sfârşi şl focul lor nu se va stinge; şi „arun-
caţi-l in intunerccul te l mai diu afa ra !“ . Pe
toate acestea Biserica lui Dumnezeu holărit
le primeşte.
Biserica iui Dumnezeu socoteşte că des­
fătarea şi inipai'âţia corurilor este petrecerea
sfinţilor cu Dumnezeu, strălucirea ce o vor
avea şi urcarea la Dumnezeu ; iar ( tiinul şi
întunerecnl şi cele asemenea este depărta­
rea de Duiiiiiezeu şi mustrarea sifletelur pri­
cinuită de conştiinţa că au Tds I lipsite, din
pricina nepăsării .■;i a desfătării trecătoare,
de strălucirea duninezecascâ,
t’u iubirea ta de oameni cea negrăită, Hris-
toase Dumnezeule, invredniceşte-ne de gldsul
tău cel dorit, numără-ne in rfindul celor de-
a-dreapta ta şi nc milueşte pe noi. Amin,
«.'ftntarcrt 7-a. JrraoB'
<i reşit-am fără de lege ,
S ă cădem, credincioşilor, şi
să plângem mai înainte de
judecata aceea; când cerurile
vor pieri, stelele vor cădea şi
tot pământul se va clăti; ca
să aflăm milostiv, la sfârşit, pre
Dumnezeul părinţilor.
N emitarnicăva fi întrebarea,
înfricoşată va fi acolo jude­
cata, unde înaintea judecăto­
rului nu se va tăinui nimica,
unde nu va fi cu putinţă a se
face făţărie cu daruri; ci fie-ţi
milă de mine, Stăpâne, şi mă
apără de mânia ta cea înfri­
coşată.
D omnul vine să judece, cine
va suferi arătarea lui? înfri­
 •Og LÂSATUUJ1 DE CAHNF
H
coşează-te, ticăloase al meu
suflete, înfn'coşează-te, şi-ţi
găteşte lucrurile tale spre ie*
şirea ta; ca să afli milostiv şi
îndurat pre însuşi Dumnezeul
părinţilor.
Focul cel nestins mă turbu­
ră, şi îngrozirea cea amară a
¥^ viermilor; iadul cel stricător
de suflet mă sperie, şi în dea-
¥i jiins de umilit nici de cum nu
n mă fac; ci, Doamne, Doamne!
H
n mai ’nainte de sfârşit, întăre-
şte-mă cu frica ta.
^H( Cad înaintea Ta şi aduc ţie,
n „cit nouă. Ci nu ne părăsi pre
H ca nişte lacrimi, graiurile me­
>x
le. Greşit-am, precum nici pă­
n „zeul părinţilor*^
n cătoasa n'a greşit, şi fără-de-
H
H lege am făcut ca altul nime­
nea pre pământ; ci Te îndură,
H Stăpâne, spre făptura Ta, şi
iarăşi mă chiamă.
Intoarce-te, căeşte-te, desco­
iH(
H peră cele ascunse, zi lui Dum­
iHî nezeu, celui ce toate le ştie:
H Tu ştii ascunsurile mele, unule
Mântuitorule; Tu însuţi mă
niilueşte, precum cântă David,
dupre mare mila Ta.
Slavă, 6 Trelmel.
Pre trei, ca pre unul, întru
o fiinţă, şi unul în trei feţe Te
laud; acestea sunt: Tatăl, Fiul
şi Sfântul Duu; o putere, o
voie şi lucrare; un Dumnezeu
întreit sfânt, o împărăţie sin­
gură stăpânitoare.
^ 49
Şi acum, a Născătuarti
Ieşit-a Dumnezeu, Cel prea ^
frumos, din cămara pântece-
lui tău, ca un împărat îmbră- s*
cat cu haină ţesută de Dum-
nezeu, roşită în văpseaua cea ^
de taină a prea curatului tău U
sânge, ceea ce nu ştii de mire,
şi împărăţeşte tot pământul. îHt
Ciiiavasto.
Greşit-am, fâră-de-lege am
„făcut, nu ne-am îndreptat îna- ^
„intea Ta, nici am păzit, nici
„am făcut precum ai porun- ^
M
„noi până în sfârşit, Dumne- U
M
Cflntarcii 8 h J p iq u h ' ^
p r e cei ee-l slăvesc o^liic.. ^
ugetand Ia întâmpinarea M
înfricoşatei venirii Tale ^
celei de a doua, Doamne, mă
cutremur de certarea Ta, mă îHt
tem de mânia Ta şi strig ţie: H
Mântueşte-mă de ceasul acela gj
în veci. S
Când vei judecaTu,Dumne-
zeule, toate, cine din pămân- h
teni, fiind înconjuraţi de pa- ^
timi, vor suferi? Că atunci ^
focul cel nestins şi viermele
cel neadormit va cuprinde în
veci pre cei osândiţi. m
Când vei chema toată sufla- ^
rea la olaltă, ca să iei seama,
 50
H Hristoase, mare frică va fi a-
tuncea, mare nevoie, de oa-
rece numai faptele singure vor
ajuta în veci.
¥¥.
Judecătoruie a toate, Dum-
nezeul meu şi Doamne, fă să
aud atuncea glasul Tău cel do-
H rit, să văd lumina Ta cea mare,
m să privesc la corturile Tale, să
mă uit la slava Ta, bucurân-
|î| du-mă întru toţi vecii.
Drepte judecătoruie, Mân-
tuitorule, milueşte-mă şi mă
m scapă de focul şi de îngrozi-
H rea ce am să întâmpin pre
H dreptate la judecată; lasă-mi
lîjl mai înainte de sfârşit mân-
"a
tuire, prin fapta bună şi prin
V• I w
pocamţa.
^ Când vei şedea, judecăto-
rule, ca un milostiv, şi vei ară-
|[|| ta, Hristoase, înfricoşată slava
ta, o, ce frică va fi atuncea!
ţjţ Cuptorul arzând, şi toţi temân-
du-se de judecata cea nesu-
W, ferită.
4^^ rioecuvantAm pro Talâl..
Pre un Dumnezeu dupre fi­
ţi inţă cinstesc, trei feţe laud du-
m pre osebire; altele, iară nu de
^ altfel; că Dumnezeirea una
este, în trei feţe: Tatăl, Fiul
si dumnezeescul Duh.
SI acum, a Nâscătoarci.
^ Din luminatul pântecele tău
4 H4 ieşind Hristos, ca un mire din
«0§ DUMINICA §0»
cămară, a luminat lumină mare
celor din întunerec; pentrucă
strălucind soarele dreptăţii,
lumea a luminat, Curată.
Catavasie.
Să lAudăm biae 8& ouv&nt&m...
Pre cel ce-1 slăvesc oştile
„cereşti, şi de dânsul se în-
„fricoşează Heruvimii şi Se-
„rafimii, toată suflarea şi făp-
„tura lăudaţi-L, binecuvân-
„taţi, şi-L prea înălţaţi întru
„toţi vecii“ .
Cântarea f^a, Irmos.
N aştena zămislirii...
omnul vine ca pre păcă­
D toşi să-i muncească, pre
drepţi să-i mântuească; să ne
înfricoşăm şi să plângem, şi
să luăm simţire de ziua aceea,
întru care descoperind cele
nearătate şi cele ascunse ale
oamenilor, va răsplăti cele du­
pre vrednicie.
Infricoşatu-s'a şi s'a îngrozit
Moisi văzându-Te din spate;
dar eu ticălosul cum voiu suferi
văzând faţa Ta atunci, când
vei veni din cer; ci să-Ţi fie
milă de mine, Doamne, cu în­
durare căutând spre mine.
Daniil s’a temut de ceasul
întrebării, iar eu ticălosul ce
voiu pătimi, Doamne, viind la
acea zi înfricoşată? Ci îmi dă
 *0§ LEA T U LU I UE CARNE
mai ’nainte de sfârşit, cu plă­
cere a sluji Ţie, ca să dobân­
desc împărăţia Ta.
R)cul se găteşte, viermele
se rândueşte; cinstea veseliei,
iertarea, lumina cea neînse­
rată, bucuria drepţilor. Deci,
cine este acel fericit, ca să
scape de munca celor dintâi,
şi să moştenească cele de a
doua?
Să nu mă întoarcă dela faţa
Ta, Doamne, mânia urgiei Ta­
le, nici să aud glasul Tău cel de
blestem trimiţându-mă în foc;
ci să intru în bucuria cămării
H Tale celei nestricăcioase, şi eu
atiincea, cu sfinţii Tăi.
Mintea mi s’a rănit, trupul
mi s'a trândăvit, nii se bolnă­
veşte duhul, cuvântul a slăbit,
vieaţa mi s'a omorît, sfârşitul
este lângă uşi. Pentru aceasta,
ticălosul meu suflet, ce vei
ace când va veni judecătorul
să cerce ale Tale?
Slavă, a Trelmeir
Unule, născătorule al unuia,
Părinte al Fiului celui unul
născut, şi unule Fiule al unuia,
umină şi strălucirea luminii,
şi unule Duhule sfinte, numai
al unuia Dumnezeu, care eşti
cu adevărat Domn al Dom­
nului; o Treime, unime sfântă,
mântueşte-mă pre mine, cel
ce grăesc de dumnezeirea Ta.
gc» 51
Şl acum, a Nâscăto&rei.
Minunea naşterii Tale mă ui-
meşte,ceea ce eşti cu totul fără U
prihană; spune cum ai zămi-
slit fără sămânţă pre Cel ne- m
cuprins? cum ai rămas Fe-
cioară, născând ca o maică? s*
Acest lucru preste fire, cu ere-
dinţa primindu-l, închină-te
Celui născut, căci câte le vo- ^
eşte le şi poate.
Catavaeie. îHt
Naşterea zămislirii celei fără
„sămânţă este netălmăcită, ro- gj
„dul Maicii celei fără de băr-
„bat este nestricat, că naşte-
„rea lui Dumnezeu înoeşte fi-
„rile. Pentru aceasta, pre Tine,
„toate neamurile, ca pre o m
„Maică mireasă a lui Dumne-
„zeu, cu dreaptă credinţă te ^
slăvim". U
LUMINANDA
8 laviorll dio Octoih; apoi sTrlodului, dupA ^
Podobla.
îHr
Cu ucenicii să ne suim ••
Lazm acea înfricoşata a ju- ^
decăţii şi a slavei Tale celei ^
negrăite gândind, mă îngro- ^
zesc cu totul, Doamne, şi tre- ^
murând strig cu frică: Când
vei veni, Hristoase Dumne- m
zeule, cu slavă pre pământ, ^
ca să judeci toate câte sunt, m
atuncea să mă izbăveşti de
toată munca pre mine ticălo- ^
ÎHr
 52
sul, învrednicindu-mă a sta
deadreapta Ta, Stăpâne.
Slnv:\
l^ id o b lc ; F e m e i a u z iţi...
lată vine ziua Domnului A
Tot Stăpânitorului, şi cine va
suferi frica venirii lui? Căci
cuptorul arzător şi ziua mâniei
este, întru care Judecătorul va
şedea, dând fiecăruia dupre
vrednicia faptelor.
iicuni. Ii NAscâtoarel
La ceasul întrebării şi al ve­
nirii celei înfricoşate a Stăpâ­
nului celui iubitor de oameni,
gândind, cu totul mă cutre­
mur şi, întristându-mă, strig
către Tine, prea drepte jude­
cătorul meu si »
unule mult în-
durate: Primeşte-mă pre mine
cel ce mă pocăesc, pentru ru­
găciunile Născătoarei de Dum­
nezeu.
l \
stiliiri din Octoih 4 ale ÎDvlerit i^l 1 a lui
Ariatollis M Triodului aceste 4 idlomole
Glasul al G-loa.
Gândesc la ziua aceea şi la
ceasul, când avem să stăm
toţi goi, ca nişte osândiţi, îna­
intea nemitarnicului Judecă­
tor; că atuncea trâmbiţa va
sima tare, şi temeliile pămân­
tului se vor clăti, şi morţii din
mormânturi vor învia, şi toţi
de o vârstă se vor face; şi
cele ascunse ale tuturor vor
fO§ DUMINICA go*
sta de faţă înaintea ta. Şi vor
plânge şi se vor tângui şi în
focul cel mai dinafară vor
merge cei ce nici odinioară
nu s’au pocăit; iar ceata drep­
ţilor va intra în bucurie şi în
veselie, în cămara cerească.
8 (lh : Marturisi-ni?i-voiii (ie. Doamne, cu toată
jtiiin!! nica, s(iune-voi toate miiiUEile 'l'ale-
O ! ce ceas va fi atuncea, şi
ce zi înfricoşată, când va şe­
dea Judecătorul pre scaunul
cel înfricoşat! Cărţile se vor
deschide, şi faptele se vor vădi,
şi cele ascunse ale întunere-
cului se vor arăta; îngerii vor
alergaîmprejur, adunând toate
neamurile. Veniţi de auziţi îm­
păraţi şi domni, robi şi cei slo­
bozi, păcătoşii şi drepţii, boga­
ţii şi cei săraci, că vine Judecă­
torul, cel ce va să judece toată
lumea. Şi cine va putea sta îna­
intea feţii lui, când îngerii vor
sta vădind lucrurile, cugetele,
L A U D K
şi gândurile cele din noapte şi
cele din zi? O, ce ceas va fi
atuncea! Ci mai ’nainte de ce
va sosi sfârşitul, sârgueşte-te
suflete, strigând: Dumnezeule,
întoarce-mă şi mă mântueşte
ca un îndurat.
Glaiul al B-lea.
Stih; Veseli-iuft-voi şi mă voi bucura ihtru
tine, cânta voi numele tău, loalti',
Daniil proorocul, bărbatul
doririlor fiind, dacă a văzut
puterea lui Dumnezeu, aşa a

•0§ U SA TU LU I DE CARNE §o>
Strigat: Judecătorul a şezut şi
cărţile s’au deschis. Vezi, su-
flete al meu, de posteşti, nu
ti defăima pre vecinul tău. Pere­
ţi şte-te de bucate, dar nu osândi
^ pre fratele tău; ca nu cumva
^ trimiţându-te în foc, să te to-
peşti ca ceara; ci fără împie-
||| decare să te ducă Hristos întru
împărăţia Sa.
Glasul l-In.
^
Scoală-ic. Doamne. Dumnozeul meu,
inaHâse mâna ta. du uita pre săracii tăi
pâDă la sfârşit.
Să ne curăţim mai *nainte
pre noi, fraţilor, cu împără-
teasa bunătăţilor; că iată a
îHî venit, aducându-ne nouă bo-
găţie nepieritoare; potoleşte
^ umflarea poftelor şi împacă
^ cu Stăpânul pre cei ce au gre-
şit. Pentru aceasta cu veselie
să o primim pre dânsa, stri-
gând Iui Hristos Dumnezeu:
Ceia ce ai înviat din morţi,
îl păzeşte-ne neosândiţi pre noi,
^ cei ce Te slăvim pre Tine, cela
^ ce însuti esti fără de păcat,
w
^ Slavă, tot aceata.
Şl acum, a N&scâtoarel:
Prea liiiiecuvâiitiilă eşti ..
^ Doxolojţia mare, Ecteaiile şl Apolliul.
Apoi obi^aalta Libe, la pridvor, la cârc
^ ointtffl Slavă si acuui, Slihlra Evangheliei,
^ dela Utrenie.
Apoi BA ceteşte lavăţitura Cuviosului Teo-
^ dor Studltul, şl celelalte după oblceiu.
Ceasul Mu «1 ApoUaul depila.
I
! $ îîm î:
M m
53 ^
LA LITURGHIE.
Fericiriic diti Octoih pe O iţi ilin ('auoniil
Triodiilui, căutarea l>-a. |ie 4
Apostolul fîftirc (VjrintHuf; llvanKlielia
dola Mntuiu.
CHlNONICin.
L ăudali pre Dniiiiiul diu ceruri...
Altul:
H ucuraţi-vă drepţi intru Domnul.,.
U
DUMINICA SEARA. m
u
u
La D oamne slrigat-am.. cânlĂju. după oM u
celu. 3 Stihiri din Uctdih 9( 3 ale Sîftniulul u
dela Mineiu. Slavă $1 uouQ], u Nâflcâtoarci
LA SllHOAVKA
eăDtăm, diD Triod. Saniuylasuica zlJet
Olasul al 8-lea. u
u
ăcomind, ne-am supus go­
L liciunii celei dintâi, biruiţi uu
fiind de gustarea cea amară,
u
şi dela Dumnezeu ne-am le­ u
pădat. Ci să ne întoarcem la u
pocăinţă, şi să ne curăţim sim­ u
ţirile asupra cărora este răs- uu
boiul, făcând începerea pos­
tului; cu nădejdea darului
inimile întărindu-ne, iar nu u
cu mâncările, întru care cei
ce au umblat nu s'au folosit.
u
Şi întru acest chip vom mânca u
Mielul lui Dumnezeu, întru
sfânta şi purtătoarea de lu­ u
mină noaptea învierii. Cel ce
s’a adus junghiere pentru noi
şi s'a împărtăşit pre sine u-
cenicilor la Cina cea de taină;
care risipeşte întunerecu! ne-
 m n
¥¥i m
54 •08 LU NI d im in e a ţ a §0»

S ă luilin aminte de noi...

¥¥; cunoştinţii cu lumina învierii
Sale. După a doua Stiiiologle. «ântAm din Tried
sedeaina, glasul Mu.
Sllh; răfre tine am ridicat ochii mei... Fodoble; Piatra tiind pecelluila...

Tot BCC8 BI& 8 aiD0 glaBiiic&.

eschisu-s'au porţile dum-
^pol Stih; Milueşte-ne pre

A mucenicilor.
noi, Doamne...
D nezeeştei pocăinţe, să ne
apropiem cu grabă curăţin-
Mucenici ai Domnului, tot du-ne de mâncări şi de pofte,
locul sfinţiţi şi toată boala tă­ ca nişte ascultători ai lui Hri-
m măduiţi. Şi acum rugaţi-vă, să stos, Cel ce a chemat lumea
se mântuească din cursele vrăj­ întru împărăţia cerească. Ze-
maşului sufletele noastre, ru- ciuiala a tot anul aducând
¥^ gămu-vă. împăratului tuturor, ca şi în­
vierea Lui, cu dragoste, să o
Slavd, şi acum; a Născfttoarol
¥^ vedem.
W? Cele cereşti te laudă pre
¥^ tine, cea plină de dar Maică, SIiT&, fot Bceuta.

¥i care nu ştii de mire; şi noi Şi aoum, a N&Bcătoarel

¥i slăvim naşterea ta cea neur­ prea sfântă Fecioară, întin-

mată, Născătoare de Dumne­ zându-ţi dumnezeeştile tale
zeu. Roagă-te să se mântu­ mâini cu care ai purtat pre
iască sufletele noastre. Ziditorul, care s'a întrupat cu
W dumnezeirea, roagă-L ca să ne
Să se ia aminte
izbăvim de ispite, şi de patimi,
Cade-se a şti că, iucepâiid din această zi
pâDu la Sâmbăta din săptămâna a t^asea. Sti- şi de primejdii, noi cei ce te
hoavneie Vecerniei şi Utreniei dlo Octoih lăudăm pre tine cu dragoste
se lasfi şi, ia locul lor, se câutu stihirile samo-
glasnice ale zilei din Tried. şi strigăm ţie: Slavă Celui ce
Tipicul despre loaintea-prăsnuirii întâm­ s’a săiăsiuit întru tine; slavă
¥¥i pinării Domnului, caută-1 la sfârşitul cărţii,
¥i la lit, B- Iar tipicul despre Praznicul întâm­ Celui ce s’a născut din tine;
¥¥. pinării, caută -1 la lit.D-
slavă Celui ce ne-a liberat pre
W? noi prin naşterea ta.

In Lunea brânzei Canoanele se cftntă, după obiceiu. din Octoih

şi din Minelu. iar la CÂntările la care Trlu-
dul are Trlcântare, lăsăm din Octoib amân-
douA canoanele şl punem; Trlcântarea din
LA UTRENIE, Triod 9l canonul din ^Qneiu.

î U D umnezeu este Domnul..Troparul Sfân- CANONUL

j tulul, de 2 ori; SlavA ol acum, a Născătoarei,
: dup.'i iduHul troimrulul. După tntâia Stihologie, al Bf&ntului din Minriu cu Irmoiul pe O «i
i cÂntnm Sedcalna dlo Octoih, ţi cotim cuvântul aceaită Tricftntare: compunere a lui loelf.
;marelui Vasiile, despre post, cu Începutul: Cântarea 1 a, |laiul l-iu, Irmos;

^ - e W K .eit.^ -
j^'ioro^" 5n^"W i^"^rTi
Cântare de biruinţă...
*1 ¥ uminate sunt cele dinain-
L tea prăznuirii înfrânării;
*1 strălucite sunt astăzi începu-
turile postului. Pentru aceasta
să alergăm împreună, fraţilor,
^ cu nădejde şi cu multă osârdie.
Lui Adam, strămoşului, ur-
mând cu călcarea de poruncă,
î l m’am scos din desfătare eu
*1 ticălosul. Drept aceasta cad
înaintea ta cu pocăinţă şi cu
plângere: Doamne, mântue-
m şte-mă.
începutul umilinţii şi al po-
căinţii este înstreinarea de
răutăţi şi oprirea de pofte.
Pentru aceasta să ne sârguim
a face tăerea lucrurilor viclene.
^ A Născătoiirel.
De noaptea păcatelor fiind
^ întunecat, la tine acum alerg
^ cu deadinsul Stăpână, ceea ce
m ai născut pre Hristos, soarele
dreptăţii, celor dintru întune-
rec; mântueşte-mă.
Mtâ Tricâotare
Glas iţi Irmo8 acelaşi
i||tf
lată, mai 'nainte s'a deschis
p uşa pocăinţii, veniţi dar iubi-
terilor de Dumnezeu, să ne
sârguim să intrăm printr'însa,
m mai ’nainte până ce nu o va
închide pre ea Hristos nouă,
î l ca unor nevrednici.
^ Apropiatu-s’a această întru ;
"îs
i, jA v-\Va C' ( t o
în SÂITAMAI \ BRÂNZEI go»
tot cmstită săptămână de acum,
mai ’nainte curăţitoare, vestin-
du-neprimăvarasfântului post,
care luminează trupurile şi su­
fletele tuturor.
Sîavfl. a Treimei-
N eamestecată, nezidită Tre­
ime sfântă, unime prea bună,
Părinte şi Fiule şi Duhule cel
de o fire, păzeşte pururea pre
cei ce seînchinăţie cu credinţă. U
Şl Qcum, a Nâscfitoarei.
Biruitu-s'au hotarele firii în­
tru tine. Fecioară, cu totul cu­ U
rată, că născând fără de băr­
bat pre Dumnezeu, ai rămas U
curată, ca şi mai 'nainte de u
naştere, iarăşi, nevătămată. U
Irmosul
Cântare de biruinţă să cân-
„tăm toţi lui Dumnezeu, cel
„ce a făcut minunate semne,
„cu braţ înalt, şi a mântuit
„pre Israil, că s’a prea slăvit“.
După a .S-a cAntare. Sedcalna (iela Miuelu.
Slavă, şi acum; a Nâscătuarcl. După a G*»
căotare, coudacul ei Icosul sfântului.
Cântarea H-a, irmos. u
D e care se iofricoşcazâ...
ieaţa mea toată în desfrâ-
y nări cheltuindu-mi, m’am
făcut rob amarilor şi viclenilor
cetăţeni. Ci acum, pofind să
mă întorc către îndurările tale,
Hristoase, nu mă trece.
Petrecerea vieţii mele este
 'JkJx.
«i 56 «Og LUNI niWlNEAŢA
^ ^---- ^
cumplită şi ruşinată, iar mila
îndurării tale este nemăsu-
rată, iubitorule de oameni,
^ Mântuitorule; ci îmi dă vre-
^ me de pocăinţă mie, celui ce
cer şi cu dragoste Te laud.
îl Vieaţa cea ticăloasă a lui
Cain am poftit, vrednicia minţii
mele omorându-mi cu adevă-
^ rat, şi tremur, Făcătorule de
UI bine, de judecata Ta; să nu
mă osândeşti cu acela în veci.
A NAsciiiuarel do Dumu^^Pii
F ecioară prea lăudată, care
ÎS singură eşti ajutătoare tare
credincioşilor către Dumne-
zeu, izbăveşte-mă de întune-
î? rec şi de munca ce este gătită
celor ce vieţuesc rău.
kx
^ AU canon, IrmoR:
Cântarea celor fără dc Iru p ,.
Ig Aceasta este vremea pocă-
inţii, pentru aceasta cu bun
gând să începem fraţilor, stri-
m gând: Binecuvântaţi lucrurile
Domnului pre Domnul.
Astăzi de mâncări lepădân-
^ du-ne, să ne sârguim a ne le-
m păda şi de lucrarea păcatelor,
pocăindu-ne şi dupre vrednl-
jg cie strigând: Binecuvântaţi lu^
^ crurile Domnului pre Domnul.
BinecuvftDUra pro Tatâl...
|[| A Treimul-
p S lavă ţie, Treime sfântă, ne-
văzută, căreia întru unime ne
a»
^
închinăm şi cu credinţă Teslă- ^
vim. Mântueşte pre robii Tăi
de toată vătămarea. ^
M
ii
Şl acum, a N&scÂtoarei
Bucură-te, întru tot fericită ^
curată Fecioară; bucură-te, M
slujitoare şi Maică a Domnu- ^
lu i; bucură-te acoperemântul ^
lumii, Născătoare de Dumne- j|jt
zeu, binecuvântată Marie, cu
totul luminată.
[rmoBul:
Să lăudăm, h nesa <'uvâiujiin..,
Cântarea celor fără de trup ^
„aducem ţie, ca şi tinerii în
„cuptor; şi cântând, zicem
„Binecuvântaţi lucrurile Dom- ^
„nului pre Domnul“. M
Câfltarea 9 a, [rmos: ^
Norul cel purliiîor... ^
U paşnică aşezare, cudra-
C goste curată, să primim ^
credincioşii, prea sfinţită vre-
mea sfântului post, cerând ier- | J
tare de cele ce am greşit fie- îHt
care, ca să dobândim bucuria
cea de acolo.
u
lată vremea pocăinţei, înce-
put este aceasta de înainte
prăznuire a postului. Scoală,
suflete al meu, cu căldură; ^
împacă-te cu făcătorul de bine, p
Dumnezeu, ca să scapi de ^
acea judecată dreaptă şi în-
fricoşată cu adevărat. 'Q
îHf

In SjUT'AMANA BUÂNZIiI
Intrările şi uşile cele din
ţi 'naintea postului, să nu le
îtk spurcăm nimenea, cu neîn-
H frânarea şi cu beţia. Ci prin
curăţia gândurilor, cu osârdie
să intrăm, ca să luăm cunu-
P nile nestricăciunii şi rodurile
ostenelelor, după vrednicie.
^ k N&scătoarei de Dumoeceu.
î i Nu înceta rugând pentru noi
UI pre Cel bun, care singur ştie
neputinţa noastră, să izbă-
m vească de foamete şi de pier-
zare de cutremur şi de toată
m răutatea, cetatea care te cins-
teşte pre tine, Născătoare de
S Dumnezeu, nădejdea pămân-
ţ| tenilor.
Mi Irmoi;
pre line, u^u cea văzută,.,
Intrat-a vremea pocăinţii,
îl nu pregeta suflete al meu;
dă pâine flămânzilor, roagă-te
Domnului zi şi noapte şi în
H tot ceasul, ca să te odihnească.
precum ne-am părăsit de
cărnuri şi de multe mâncări,
aşa şi de toată vrajba cea
jg către aproapele, de desfrânare
S şi de minciună şi de tot răul
n să fugim.
M Slavft, a Troimei:
I nchinu-mă Dumnezeirei ce­
4^ lei fără de început, care e-
ste una în fire şi în trei feţe;
*
'icsCcdgc
^ 57
slăvesc în Treime unimea cea ^
nedespărţită şi de un scaun. H
acum, a Ndsoătuarei
T u eşti lauda credincioşilor, „ .
Fecioară, nădejdeaşifolosinţa.
Pre tine cu versuri de cântări M
te slăvim neîncetat, Născă­
toare de Dumnezeu Marie;
mântueşte pre robii tăi.
IrmoHul:
P re tine, uşa cea văzută de
„lezechiii profetul, prin care ^
„nimenea n*a trecut, fără nu-
„mai Dumnezeu singur, Năs- ^
„cătoare de Dumnezeu Fe- p
„cioară, cu cântări te slăvim“. gj
Svetliim, din Octoih, SIfivft, h sîâutuîul
dauA arc; iar dacu nu, Slavâ acum, a
N'ăHcâtoarei.
LA 8TIH0AVNA
isamo^lasnica, {?lasui al ^
In toată vremea postul este U
de folos celor ce-l iubesc şi-l
fac pre dânsul. Că nici supă- m
rările drăceşti nu îndrăznesc ^
asupra celui ce posteşte, ci SHt
încă şi păzitorii vieţii noastre, g!
îngerii, mai cu deadinsul stau
pre lângă noi, cei care ne cu- ^
răţim cu postul. ^
ytiii ■ mpliitu-ne-sni dimitieala de miia..,
!^i iarăi^ acccaşi Stlhlrn. ^
S tlb , ţ;i fîî fie liimisa Domnului... ^
>Hp
A mucoDlcllor. ^
V eniţi popoarelor săcins- U
tim cu toţii pomenirea sfinţi-
lor mucenici, că priveală fă- M
 58 •0§ M A K n D)M1N!'AT.\ go»

candu-se îngerilor şi oameni­ S lav ft, şl a c u m ; a N& fic& toar«l.

lor, cununile biruinţii de la Pre cea slăvită şi preacu­

Hristos au luat şi se roagă rată, adevărat Născătoare de
na pentru sufletele noastre, Dumnezeu, să o lăudăm cu
>h^ bună credinţă, ca pre o maică
S la v n . şi t c u m , t N ă ic â t o a r e l
a Iui Dumnezeu, zicându-i ca
Fără sămânţă ai zămislit din îngerul, să se bucure. Bucu­
im Duhul Sfânt şi pentru aceasta ră-te, maică sfântă a Fiului
privindu-te, pre tine te lău­ [ui Dumnezeu, Celui ce s’a în­
W? dăm. Bucură-te, prea sfântă
w trupat; bucură-te, locaşul
kH Fecioară! Sfântului Duh; ceea ce te rogi
Si se şUo, că L uoi tn s ă p trim â n R b r â n z e i, pururea pentru noi, ca să se
m â n c ă m d e d o u ă o r i In zi. mântuească sufletele noastre*
Troparul Srftntulul al N&sc&tuarel

JiX
4»^
kS{
MH LUNI SEARA Să se ia aminte
ki}
H\f U D o u n u ie stiigut-am. . c a o t ă m .d u p f t o b i o e iu : [)e se v a î n t â m p l a p r a z n ic u l î n t â m p in ă r ii
d i a O c to ib şl ^ a lo S f d a tu lu i. d c la D o m n u lu i în s ă p t ă m â n a b r â n z e i : L u n i, M a r ţi,
kif M iiie iu S lu vA , fi s [ d u l u l u l ,d a c ă a r c ; In r d a c ă s a u J o i , s ă se c a u te T ip ic , la s lă r ş it u l c ă r ţii,
n u , S lu v a a c u m , b N& sc& toarui. la lit e r a E.
•11^
3t^ L A S T IH O A V N A k r d a c ă ÎQ a iD te - p răzQ u ire a î n t â m p i n ă r ii , s a u
după prăzDuirea se v a î n t â m p la L u c i s a u
S a m o g la s Q ic a , ( îla R u l a l 8-lea. M ie r c u r i î q această s ă p t ă m â n ă , caută la t i ­
p ic u l dela s fâ r ş itu l cărţii, l a lit e r a p .
rin post să ne sârguim a
__ ne curaţi de spurcăciu­
kst nea păcatelor noastre şi, prin
k3i
MU milostenie şi prin iubirea de In Marţea Brânzei.
ki$ oameni către săraci, a intra
ksi
în cămara mirelui Hristos, Cel LA UTRENIE
ce ne dă nouă mare milă.
D u p ti Î n t â ia S tih o lo g ie , c  n tă n i S e d e lo c lc
\.<le 2 o r i) d o la O o to ib

D upă a doua S tlb o lu p le . c â o tă m d in T rio d

C'i z ic e m S uhijrilt* c o le obn^nuite, r a şi Du-
<)i^ iniuicft tOHra. A p o i. a M u c e n ic iU ir . S e d e in a g la s u l a l H-Ica

Mucenicii Domnului, rugaţi P o d o b ie P re In ţ e le p c iu n ('a ...

Mif pre Dumnezeul nostru şi ce- rea bunule Cuvinte care,

¥¥ reţi sufletelor noastre mulţi­ împreună cu Tatăl şi cu
kit
mea îndurărilor şi iertare de Duhul, ai zidit cele văzute şi
¥ii multe greşeli, rugămu-vă. cele nevăzute cu înţelepciunea
 •0 § tN s A n ’AMANA lilL lN Z E lg o* 59

cum B’a arătat L u n i; şi celclalto urm ează

ta cea negrăită, bine voeşte, tot aşa.
m milostive, să trecem cu pace î?i Tricfintarea Ini loslî
^ adâncă vrem ea luminatului
Cântarea n ^-a glasul a l U-tca, Irmos;
m post, risipind înşelăciunea pă-
Ca ploaia pre troscot..
Ig catului cel amar; dându-ne
umilinţă şi lacrimi de tămă- trălucitu-ne-au nouă lumi­
H duiri şi iertare de greşale.
Ca postind cu suflet neîndoit
S nat ca nişte
>
zori razele
pocăinţii, adică înainte intră­
H şi cu duh osârduitor, să lău- rile înfrânării.
dăm stăpânirea ta, împreună
cu îngerii. De întunerecul cel mai din­
afară mântueşte-mă, Hris-
^ Slavă, tot aceantH.
toase, cu mulţimea milii Tale,
^ Şi acum, a NĂscfitoarei ca un îndurat
Pre înţelepciunea şi cuvân-
tul, în pântecele tău zămislin- Scoate-mă din foc şi dela
^ du-L negrăit, Maica lui Dum- viermele cel neadormit, Mân­
tuitorule, cu nevoinţa pocăinţii
|î| nezeu, lumii ai născut pre Cela
ce ţine lumea. Şi în braţe ai curăţindu-mă. U
^ avut pre Cela ce cuprinde U
\ NâBcâ oarei de [>umnezou
S toate, pre dătătorul de hrană U
Fecioară prea lăudată, fii
^ al tuturor şi făcătorul firii, U
nouă cale de pocăinţă, îndrep-
m Pentru aceasta te rog pre tine,
tându-ne spre uşile mântuirii.
^ prea sfântă Fecioară, şi cu U
m credinţă te slăvesc, ca să mă Alt Irmofl, glasul ul 2-lea:

g curăţeşti de păcate, când voiu L u a li aminte poporul mcii...

vrea să stau înaintea feţii Zi-
V remea pocăinţii a sosit, să
jî| ditorului meu; Stăpână Fe-
ne grăbim iubitorilor de Hris-
wf cioară Curată, dă-mi atunci
tos, să ne curăţim de toate
m ajutorul tău. Pentrucă poţi câ-
păcatele, şi să ne arătăm Stă­
^ te Ie voeşti, ceea ce eşti cu to-
pânului fericiţi.
tul fără prihană.
^ Apoi cetim uuvAntul marelui Vu8ile cu
P oştire curată, fără păcat,
taceputui: să ne sârguim să săvârşim
p entru m ilţămite., acum neîncetat, ca să aflăm
Apoi Psalmul 50.
iertarea greşalelor.

CANOANELE M uit milostiv eşti, Hristoase,

e&Di& dlQ Octolb ş! din Mmeiu. prc- că primeşti pururea, bunule,
 60 MARŢI DIMINEAŢA

pre toţi întru pocăinţă. Pentru strigând necurmat: Lăudaţi, ^

aceasta toţi Te slăvim pururea. binecuvântaţi şi prea înălţaţi
pre Hristos în veci. ^
|l^ Slavă, a Treimoi.

p Pre Treimea întru o unime S ă ne grăbim a omorî pre

jg să o lăudăm, iietăiată, neame- vrăjmaşul cel ce ne vânează
^ stecată, nedespărţită în fiinţă, cu aduceri aminte de lăcomie, ^
jj| şi despărţită în feţe, pre un şi care ne înşeală simţirea cu ^
Wf Dumnezeu. neînfrânarea d u lc e ţii celei ^
scurte. Cu rugăciunea neîn- ^
Şi acum, a Nâscătoarel. cetată lăudând, binecuvântând ^
jj| C urată Fecioară Maică, roa- şi prea înălţând pre Hristos ^
® gă pre cel ce L-ai întrupat ca întru toţi vecii. u
|î^ pre un om, Prea Sfântă, şi ca
A Născătoarei d« Dumn«*a ^
jg pre un cuvânt, ca să mântu-
^ iască din primejdii pre robii Fecioară, ceea ce ai făcut
tăi cerească frământătura noastră
^ Iraioiul;
cea pământească, fă roditoare
de bunătăţi, cu ploaia îndu- gt
Luaţi aminte poporul meu
rărilor tale, brazda sufletului ^
^ „la legea mea, plecaţi urechea meu cea înţelenită şi stricată, ^
jg „voastră spre graiurile gurii
care strigă şi înalţă pre Hris- u
„mele; că numele Tău, Doam-
tos în veci. ^
„ne, am chemat“.
Alt Irmos: ^
4»^ Cântarei 8 a, Irmos: Pre col ce a incliipuil... ^
||^ Din Tutăl cel l'arti de început ..
S ă ne curăţim acum mai
J^ '% 7 rem ea de pocăinţă este.
'nainte nu numai de mâncări, u
^ ▼ G răb eşte a arăta lui ci şi de faptele rele, şi să în-
Dumnezeu roduri vrednice de
cepem credincioşii cu gând
w pocăinţă, suflete al meu. Scoa-
călduros a ne arăta Ziditoru- u
iă-te şi strigă cu deadinsui
lui luminaţi, în veci.
jg prin posturi şi prin rugăciuni:
î l Lăudaţi, binecuvântaţi şi prea Aşa se cade nouă să pos- U
jg înălţaţi pre Hristos în veci. tini, nu cu vrajbă şi cu sfadă, ^
nu cupizmă şi cu prigonire, u
s ă ne curăţim mai înainte,
nu cuîngâmfare şi cu vide- ^
fraţilor, simţirile cele sufle-
şug ascuns, ci ca şi Hristos, u
teşti. Şi de Domnul să ne li-
cu smerenie.
pim acum cu deprinderi de
«î umilinţă; cu pocăinţă curată Cei ce miluesc pre săraci, ^
iHf
 ■Og ÎN SÂPTAm ANA BRANZEI go» 61

împrumută înţelepţeşte pre spre mântuire; unule Mântui- ^

Mântuitorul. O, bucurie nea­ torule mult milostive. ^
semănată! Că dă, din destul, Vai mie, cât este de înfri- ^
răsplătirile bunătăţilor, întru coşat judeţul cel fără de mită, ^
toţi vecii. la care goi avem a da răs-
Binecuvftiit&m pre Tatăl... puns, pentru răutăţile care am ^
făcut în vieaţă. ^
Slavă Tatălui şi Fiului şi
H Sfântului Duh, că un Dumne­ Rourează-ne nouă picătura ^
n zeu sunt aceşti trei; şi îm­ milostivirii, făcătorule de bine,
preună cu îngerii, noi oamenii ca să cufunde toată spurcă- ^
neîncetat Te lăudăm pre Tine ciunea noastră, dându-ne pri-
4H? cini de pocăinţă. sj
prea sfântă Treime întru toţi
vecii, Intrând toţi cu inimă voioasă ^
Şl acam, a Născătoarei şi luminaţi prin uşile cele din Sj
'naintea sfântului post, să adu- ^
Bucură-te, Fecioară Curată cern lui Hristos cântări de mul-
Născătoare de Dumnezeu, Ma­
ţumire. avt
rie, curăţirea lumii, fruntea or­
todoxiei. Roagă-te să se mân- A Niiscfttosrei de P uidd Gzc u . ^
tuească din focul cel nestins, Pre tine, sprijinitoarea cea ^
cei ce te slăvesc pre tine întru tare şi nădejdea cea adevă- ^
toţi vecii. rată, lăudându-te, cu bună ere-
dinţă te rugăm: Roagă pre s*
Irmosul:
Fiul Tău, Fecioară, să ne mân-
S i I&ud&m, bine să cuvftntim...
tuiască pre noi.
Pre cela ce a închipuit mai (R*
„înainte oarecând în rug lui Alt Irmos: ^

„Moisi minunea Fecioarei, în pecloria ta... ^

„muntele Sinai, lăudaţi-l, bi- Acum mai 'nainte să ne cu- U

„ne-1 cuvântaţi, şi-l prea înăl- răţim cu post şi cu lacrămi, ^
„ţaţi întru toţi vecii “. şi cu fapte mari, ca să aflăm P
Cftntarea O-a, Irmoi:
milă mare.
pre tine rugul cel ne ars... Să urmăm acum fecioare- ^
eschide-ne nouă milosti­ lor celor înţelepte, iubitori de ^
D virile cele prea curate
ale îndurării tale, cela ce ai
Hristos, şi să ne sârguim a
întâmpina pe Hristos cu fă-
s*
U
dăruit oam enilor pocăinţă clii luminoase. ^
 62 •0§
Acum să urmăm lui Ilie,
care a postit şi a fugit de
Izabeia cea vicleană; ca în
acest chip să ne înălţăm dela
pământ.
Slavă, a Treimei.
Sfânt, Sfânt, Sfânt, întreit
sfinte Părinte Atotţiitoruie, şi
Fiule cel de o fiinţă, cu Duhul,
o dumnezeire.
Şi acum, a Născătoarei
Intru tine ne lăudăm, şi ia
tine scăpăm curată, cinstită
pururea Fecioară, scapă-ne
de muncă pre noi pre toţi.
Irmosul:
Fecioria ta Născătoare de
„Dumnezeu cea nespurcată,
„care nu o a ars focul dum-
„nezeirii, pre aceasta pururea
„o slăvim“.
I.A STIHOAVNA
^tltiira, gicuul al 3-Ica
Să primim popoarelor pos­
tul cu dragoste, că a sosit în­
cepătura duhovniceştilor ne-
voinţe. Să lăsăm dulcea pa­
timă a trupului şi să creş­
tem darurile sufletului. Să pă­
timim împreună ca nişte robi
ai lui Hristos, ca să ne şi
preaslăvini împreună ca nişte
fii ai lui Dumnezeu. Şi Duhul
cel sfânt sălăşluindu-se întru
noi, va lum ina su fle te le
noastre.
MAUŢI SEAIiA §«•
Stih:
l'niplutu-ue-am diiniaeaţa de mila t a ..
Tot acoa StihlrH.
Still: Şi să fie lumina Domnului,.,
A Mucenicilor.
F rica împăraţilor şi a tira­
nilor o au lepădat ostaşii lui
Hristos, şi cu bună îndrăz­
neală şi bărbăteşte l-au măr­
turisit pre El Domn tuturor.
Dumnezeu şi împărat al nos­
tru ; şi se roagă pentru su­
fletele noastre.
Slava, Şl acum. u Născatoarei.
Născătoare de Dumnezeu,
folositoare tuturor celor ce se
roagă, spre tine ne încredem
şi cu tine ne lăudăm, întru
tine este toată nădejdea noas­
tră; roagă pre Cel ce s'a năs­
cut din tine, pentru netrebnicii
robii tăi.
MARŢI SEARA
De id ItK'opiitul Vecerniei începem metaniile
şi i'iitii^nia dupi) obicci, Ia rând.
La i>oaiiiDe «trigat-am... cântăm I) atiliiri din
Ootolti, ale pocAinţei, şi B din Miaeiu, ale
sfAntulul; Slavâ. a sfântului; iar dacă nu are.
Slavă, şi acuu a NAcătoarel^Cnicli.
• , Prochimenul zilei.
■ /‘ U i'C __
Invredniceşte-ne, Ooamnp... şl Kctenllle.
LA STIHOAVNA
S&mOi;laflDlca, t^Iasul Mu.
u bucurie să primim cre­
dincioşilor vestirea pos-

«0§ ÎN SAFTÂMANA UKANZKlg<)s
tului, cea insuflată de Dum­
nezeu, precum mai înainte Ni-
nivitenii, şi apoi desfrfnatele
şi vameşii, vestirea pocăinţei
de la loan. Prin înfrânare, să
ne gătim spre împărtăşirea
stăpâneşte! sfinţenii celei din
Sion; cu lacrimi să ne curăţim
mai ’nainte spre dumne-
zeeasca spălare, cea printr’în-
sul; să ne rugăm a vedea să­
vârşirea
> Paştilor
f celor ce se
închipuesc aicea, şi arătarea
celor adevărate; să ne gătim
spre închinarea crucii şi a în­
vierii lui Hristos Dumnezeu,
strigând către dânsul: Nn ne
ruşina pre noi din nădajduirea
noastră, iubitorule de oameni.
sub Către tine am ridicat ocliii mei...
Şl larft^ Bceaetă stibiră.
Stlii; Milueşte-ne pre noi, Doamne...
A mucenicilor
O, cât este de bună neguţă-
toria voastră, sfinţilor, că sân-
giurile v'aţi dat şi cerurile aţi
îl moştenit, şi în scurtă vreme
fiind ispitiţi, în veci vă bucu­
raţi. Cu adevărat bună este
neguţătoria voastră, că cele
stricăcioase părăsind, cele ne-
stricăcioase aţi luat; şi cu în­
gerii dănţuind, lăudaţi neîn­
cetat pre Treimea cea de o
fiinţă.
SlarA. acum: a ^JA8cA(oa^cl
Poduble. Prea lăudaţilor mucenici...
Curata Fecioară, oarecând
Z'/iC.
63
văzând pre lemn, pre Cel ce
L-a născut din pântece fără
sămânţă nerăbdând ră n ire a
inimii, mâhnindu-se a zis:
Cela ce cu voia ţii toată făp­
tura, cum Te-ai ridicat pre
cruce ca un osândit? Vrând
cu adevărat să mântuesti pre
om.
Acum sU»l)ozeijle, Sfinte Dumnezeule
^1, (lupă 'Ibtul nostru
Troparele;
Născătoare do DumnozBU...; o metanie.
Slavft:
iotezătorul lui Hristos... larăş o metanie.
;^1 acum.
Kugali-vji pentru nui... mea o metanie
[jjibt milostivirea (a,,, fârâ raetuDie.
IK>amne milueşte. de 4ii nri. Slavft, ţii acum.
('eea ce cijli mai cinstită... Intru numele
Domnului binecuvinl^fr/â I’ârinte. Pre o tu l:
(.el ce esto binecuvAnlat Hristos, Dumne­
zeul nostru.. ŞI noi zloeui rugăciunea:
Împărate ceresc, pre credinciosul... şi trei
metaail mari, cu ruL'âriunea sîÂntulul EIrem
iwamne iji Stăpânul vielii mele .. ţi relelulte
12 lnclnDfi.ciuDl; ţi sfârşiod iar zicem rugăriu
nea, precum R'a zIh mai «iis: Doamne şi
Stăpânul vieţii melc... i^i o metanie mare.
Apoi •■Sfinte Dumnezeule, ijl dupA Tatăl nostru,
Doamne mllue^îe, de 12 ori. Slavft. i«l acum,
rwamne m ilu ţ e , de trei ori, I^necuvintează'
{^*1 ntpuslul ^avecerniţH rea maro. cu Die
tanli. Dup/l ()5(le-sc să te fericim, Tropareln
2 ilel (|il al hramului iiii otpustul cel mic
Tut aija facem :l Joi seara
Sâ se ia aminte
De se va întâmpla Inuinte-prâznuirea Întâm­
pinării Domnului Miercuri sau Vineri, îq săp­
tămâna brânzei, cuulă Ia sfârşitul cărţii la
litera O. Iar de se vu întâmpla Praznicul în­
tâmpinării Miercuri sau Vineri, în săptă­
mâna brânzei. Bă se caute la sfâri;itu] cărţii
Ia litera li.
 64 «9§ MIERCURI DIMINEAŢA go»

tângust cu plângere şi a stri­

gat; Cum pătimeşti Cela ce
In Miercurea brânzei. eşti din fire nepătimitor, prea
dulcele meu Fiu ? Laud bună­
\fiezo-Doptica, cu motaniiie nj. tatea Ta cea prea multă.
Apoi, cetim Cuvântul marelui ^asille despre
LA UTRENIE post, cii Inccputul;
M ângâiati-vA , m î'ingâiali-vu popoiiil n.fu..
(’ântAin Aliluia^ pe plusul Oetoihiilul. şi troj-
01 lelo tMasului. Apoi. douft Caliume, cele Psalm 50.
nl)if«nui(o.
('auouncle sc câutâ din Octolti, al Crucii cu
SA 8E :?Tli; ('A Miercuri şi Vinari, in săpUV Irmosul po 6, din Minei, al sfântului pe 4, şl
loâna brânzei, cântăm Alilum şi facem iiie- (lin Triod pe 4 Iar In care Cântare no vine S g
taQii şi seara şi dimineaţa, precum s’a arătat Tpjpesneţul. cftntficn din Triod, cu Irmosul pe S J
mai sus; şi ajunăm după rânduială. Mijlo- O, şl Tripesneţul pe 8. Apoi Irm osul ^
Ceasurile nu le cetini, clilar clacă s’ar întâmpla in acest fel de Cântare se lasă CiQODu! Qjtoiliu-
vreuQ sfânt, şi ar avea bl T io p ar; îâră numai lui şi al sfântului din M ineiu; şi cântăm Mineiul ^
dacă va fi praznicul întâmpinării seu Aflarea în cântările cele ce sunt mai sus, in acest ^
cinstitului Cap al Sfântului loan Înainte Mer­ chip; întâia Cântare a Canonului din Octoih ^
gătorul, sau hramul sfântului; ca aUinceu cu Irmosul pe 4, şi din Mineiu al sfântului, îjlf
cântăm Troparul, şi nu facem dccăl numai Cântarea l-a şi a 3-a, pe 6, şi in Triod pe 4.
trei metanii mari. Asemenea cântăm Cântarea 8-a cu a 6 a, şi
I)upA Itilăia Sliholo(;ic, cântăm Si'dclDele, din a f)-a cu a 7-a. .-rif
Oi’toili, ule orucij
CANONUL T R IO D U U ÎI ^
IHip^ H (ioun Sliliiilo(iit‘, Si'dfllna Ti-lodulul, Facerea lui Andrei (îriteanul. ^
^ glasul al 2-lea-
Cântarea l-.i, glasul al 4*lea, Irm o s : ^
||S Podohie:
ânta-voiu Ţie, Doamne, H
^ O eea ce c^li izvorul milii..

Binevoeşte, Hrîstoase Duni-

C Dumnezeul meu, că ai
„scos pre popor din robia
îl nezeule, cu nespusa ta iubire „Egiptului şi ai acoperit că-
UI de oameni, să trecem noi „ruţele lui Faraon şi puterea ^
^ smeriţii cu pace săptămâna
UI cea c u râ ţito a re din’naintea
U postului; surpă meşteşugirile Postindu-se Domnul dupre ^
vrăjmaşului, şi cu crucea Ta omenire spre învăţătura noa-
pre toţi ne mântueşte, Cela ce stră, a biruit pre ispititorul; ^
însuţi ştii ale inimilor. arătând cele ce sunt ale firii ^
noastre şi hotar puindu-ne g|
^ tot aceaeta. nouă. p
!^l ai'um, a XAHCftloaref-Cnicll
Dumnezeescul Moisi prin g
*1Stând înaintea crucii Tale, postire s’a învrednicit în Si-
î i ceea ce Te-a născut fără să- nai a vorbi cu Dumnezeu faţă
mânţă, şi nesuîerind a le v e ­ către faţă; aceluia credincioşii
ls dea fără dreptate pătimind, s’a să râvnim.
 I n' $.\p t AmAna b u A n z e i §0» 65

M ilostiveşte-te, Doamne, Apoi Tricântarca lui lotiit.

spre poporul T