Parintele Anqhetuta Androne

Pdrintele Androne
Anghelutd s-a ndscut la
GLASUL SUFLETULUI
24 fehruarie 1955 in
comuna Latinu, judetul
Predict §i cu(/dntdri
Brdila. §coala primard
a urmat-o in satul natal,
dupa care dragostea
neldrmuritd pentru
Dumnezeu il face sd ia
o decizie hotdrdtoare
pentru viitorul sdu: va continua sd studieze la
Seminarul Teologie din Craiova. Dupa ce
termind studiile seminariale ca §efde promote
in anul 1979; devine student al Facultdtii de
Teologie din Bucure^ti. In 1979 este hirotonit
preot la parohia Hdldre§ti,judelul Vaslui. Pentru
activitatea sa d'eosebitd desfd§uratd in aceastd
parohie, P.S. Eftimie ii incredin^eazd parohia
Sfantul Loan, devenindprotoiereu de Barlad.
Pdrintele Androne se desparte de credincio^ii
parohiei sale la 25 august 1997, Idsdnd prin
testament urmdtorul indemn: .,Duceli mai
departe stindardul Ortodoxiei, pdstrdnd credinta
nealteratd".
 Aceastd carte este o readucere
in inimile si sufletele noastre
a aceluia care ne-a fost
eel mai bun pdrinte duhovnicese.

Copili, maica preoteasd si

credinciosii pdstoriti

1
Pdrintele Anghelutd Androne

GLASULSUFLETULUI
Predici si cuvantdri

Tiparita cu binecuvantarea
P.S. loachim,
Episcop al Husilor

Bucure§ti, 1998
 Redactor: L . Barbu Notd asupra autorului

„Lupta cea bund am luptat,

cdldtoria am savarsit, credinta am pdzit"
' • (Il'Timotei4, 1)

i n ziua de 25 august 1997 parintele Androne Angheluta,

protopop de Barlad, lasand toate grijile si desertaciunile aces-
tei lumi, s-a mutat din moarte la viata, devenind membru al
Bisericii triumfatoare.
Nascut la 24 fehruarie 1955 in comuna Latinu, judetul
Braila, a fost al cincilea din cei sase copii ai familiei Tanase si
Aurora Androne. Scoala primara a facut-o in satul natal, dupa
care a urmat cursurile scolii profesionaie „Progresul" din
Braila, pentru a putea sa-si ca.stige singur si cat mai repede
existenta materiaia.
Credinta insuflata de mama sa, dragostea netarmurita pen-
tru Dumnezeu 1-a facut sa ia o decizie hotaratoare: va pleca sa
urmeze cursurile Seminarului Teologie din Craiova, pe care i l
va termina la Seminarul Teologie din Neamt in 1979, ca sef de
promotie. Vacantele din perioada seminarului le-a petrecut
facand diferite ascultari si participand la programul religios de
la Manastirea Cozia de pe Olt, practica liturgica de aici ajutan-
du-1 sa devina unul dintre cei mai buni slujitori ai Bisericii. Tot
in anul 1979 a devenit student al Facultatii de Teologie din
Bucuresti. In vara aceluiasi an s-a casatorit cu Georgeta Cris-
ten din Barlad, judetul Vaslui, care i-a devenit nu numai sotie
devotata, ci si o vrednica si neobosita colaboratoare in activi-
tatea pastoral misionara. A fost hirotonit in acelasi an in paro-
hia Halaresti, judetul Vaslui, incepand activitatea de slujitor,
duhovnic si misionar. Nimeni nu poate contesta cate inimi
credincioase s-au luminat din invataturile predicilor sale, atat
de constiincios pregatite si rostite in duhul evlaviei. De multe
ori a indemnat si povatuit ca bolnavii sa fie cercetati si man-
gaiati, cei invrajbili sa se impace, cei carora nu le place munca
sa devina hainici, orf.mii sa simta dragostea celor din jurul lor.
cei despartiti si cu faniilii destramate sa se inteleaga si sa se
uneasca, dar mai ales a povatuit pe cei rataciti de la adevarata
ISBN 973-98327-5-x

5

credinta sa se intoarca la randuielile Bisericii stramosesti. Ca
un bun paroh, a refacut toate cele cinci biserici din parohie, re-
conditionand pictura uneia dintre ele, a cumparat casa paro-
hiala, la care a adus substantiale Tmbunatatiri, dar mai ales a
innoit biserica din inimile credinciosilor. In nenumarate ran-
duri a organizat colecte materiale si banesti pentru ajutorarea
celor saraci. La Pasti sau la Craciun venea la orfelinatul din
Barlad pentru a bucura pe cei orfani cu diferite daruri. In anul
1990, impreuna cu maica preoteasa, boteaza peste 60 de copii
din orfelinatul Barlad, copii abandonati, neincrestinati.
Pentru activitatea sa de peste 12 ani in aceasta parohie, P.S.
Eftimie i l promoveaza ca protoiereu de Barlad si paroh la Bi-
serica Sfantul loan din aceeasi localitate. Venit la carma Proto-
ieriei barladene Tn anul 1991, Tntr-o perioada foarte grea pen-
tru tara si Biserica, parintele face nenumarate sacrificii pentru
Tndeplinirea misiunii sale. Astfel, reuseste Tntr-un timp foarte
scurt sa schimbe Tnfatisarea bisericii parohiale. Dorinta si visul
lui era sa ridice din temelie o biserica Tnchinata Prea Sfintei
Nascatoare de Dumnezeu, pe care o si ridica Tntr-o perioada de
un an de zile, Tmpodobind-o cu pictura si sfintind-o la 8 sep-
tembrie 1996. Alaturi de aceasta bisericuta a construit si o
casa praznicala care avea si rolul de cantina a saracilor.
in toata activitatea sa parintele s-a bazat pe Consiliul parohial
nu ca pe un sobor de sfatuitori, ci ca pe o grupare de Tmpreuna-
lucratori Tn problemele parohiei, parintele paroh stiind sa mobi-
lizeze cu blandete si diplomatie pe fiecare membru al acestuia.
in iarna anului 1995 reuseste Tmpreuna cu credinciosii si
preotii din protopopiat sa stranga peste 150 de tone de cereale,
alimente, haine, paturi pentru crestinii ortodocsi din judetul
Harghita, care sufereau nu numai de pe urma inundatiilor, ci si
a vitregiilor istorice.
Dar activitatea sa misionara nu s-a limitat aici. Confirma
acest lucru nenumaratele actiuni organizate Tmpreuna cu
Facultatea de Teologie din lasi, corul „Osana", precum si cu
elevii Seminarului Teologie Roman, in anul 1996 a organizat un
miting anti-iehovist Tn centrul orasului Barlad, unde parintele a
rostit una dintre cele mai Tnsemnate predici misionare ale Tntre-
gii sale cariere preotesti, dand dovada ca este nu numai un ade-
varat crestin ortodox, ci si un adevarat roman care Tsi apara
credinta si neamul chiar cu pretul vietii.
6
Activitatea sa misionara a culminat Tnsa cu depistarea uneia
dintre cele mai dureroase rani ale Bisericii Ortodoxe Romane,
si anume erezia „Turma Sfantului Hie", i n umia sesizarilor pa-
rintelui Angheluta, Mitropolia Moldovei si i.P.S. Daniel au
incriminat Tntr-o sedinta a sinodului mitropolitan Tnvataturile
acestei grupari, considerandu-le eretice. Din momentul desco-
peririi acestei erezii, parintele protopop a fost amenintat cu
moartea de nenumarate ori, lucru pe care 1-a facut cunoscut
PS^ loachim si presei locale.
in ziua de 27 aprilie 1997, dupa slujba Invierii, omul sana-
tos moral si fizic, fara nici cea mai mica afectiune Tn corp,
cade secerat de leucemie acuta mieloblastica. Era constient ca
o mTna criminals i-a declansat aceasta cumplita maladie. Chiar
si Tn aceasta situatie, parintele nu a dezarmat, Tncurajandu-si
sotia si fratele prin cuvintele: „De traim sau de murim, ai
Domnului suntem".
Parintele a fost un mare postitor si un om al rugaciunii. Nu
era zi Tn care parintele sa nu se roage, citind apoi un capitol
din Sfanta Scriptura, precum si' viata sfintilor din ziua respec-
tive. Imbina armonios munca intelectuala sau fizica cu ruga-
ciunea, avand o evlavie deosebita pentru canoanele Maicii
Domnului. Constient ca o Tntalnire cu credinciosii parohiei sale
nu va mai avea loc, lasa un testament preotilor din protoierie
care continea printre altele urmatorul Tndemn: „Duceti mai
departe stindardul Ortodoxiei, pdstrdnd credinta nealteratd".
De asemenea, Tsi roaga sotia ca dupa moartea lui sa nu faca
nici un demers pentru a afla adevarul despre Tmbolnavirea si
moartea sa, pentru ca numai Dumnezeu este dreptate si adevar.
Pentru parinte, viata de dincolo a fost o permanenta pre-
ocupare, nu pentru ca s-ar fi temut de moarte, pe care de altfel
a primit-o cu toata seninatatea, ci pentru ca aceasta Ti aparea
ca 0 realitate mai presus de orice Tndoiala.
Parintele Androne si-a parasit bunii credinciosi pentru tot-
deauna, dar mormantul sau fiind Tn curtea bisericii pe care a
construit-o, ei Tsi vor putea arata recunostinta aprinzandu-i
cate o lumanare si varsand cate o lacrima pentru sufletul sau.
Arhim. Vartolomeu
 Cuvdnt inainte
„La inceput era Cuvdntul si
Cuvantul era la Dumnezeu si
Dumnezeu era Cuvdntul"
(loan 1,1)
Dumnezeu, Cuvantul Intrupat sau Logosul, ne-a lasat teza-
urul desavarsirii morale si al mantuirii prin Cuvantul vorbit si
exprimat in scris Tn cuvintele Sfintei Scripturi si Tn special Tn
cele ale Sfintei Evanghelii. Aceasta Veste Bund, pentru a f i
transmisa neamului omenesc pana la plinirea veacurilor, a
fost Tncredintata de Mantuitor Sfintilor Apostoli si urmasilor
lor, poruncindu-le: „Mergeti Tn toata lumea si propovaduiti
Evangheha la toata faptura" (Marcu 16, 15; Matei 28, 19).
Biserica crestina, Tn trecutul sau istoric, prin marii ei pre-
dicatori, a deschis omenirii caile iluminarii si desavarsirii.
Prin Cuvantul vorbit si scris, Sfintii Apostoli, Tn special Sfan-
tul Apostol Pavel, au convertit la crestinism lumea iudaica si
pagana; iar Sfintii Parinti, prin hotararile Sfintelor Sinoade si
prin scrierile lor, au curatit Tnvatatura ortodoxa de toate
impuritatile si aberatiile eretice ale timpului respectiv.
Sfintii Trei lerarhi Vasile eel Mare, loan Gura de Aur si
Grigorie de Nazianz, apoi Grigorie de Nyssa Tmpreuna cu Ata-
nasie eel Mare si mai tarziu Fericitul Augustin, prin cuvant si
fapta, au Tnscris Tn istorie epoca de aur a crestinismului.
Marele nostru orator, Mitropolitul Antim Ivireanu, pre-
cizeaza: „Mare ticaiosie este cand se afla tacere Tn Biserica
lui Hristos, au din lenevie, au din neTnvatatura..." Preotul
ortodox roman trebuie sa prezinte Tn fata credinciosilor pre-
dici bine pregatite exegetic, patristic, stiintific si logic, care
sa miste mai Tntai mintea si sufletul predicatorului si apoi sa
patrunda Tn inimile credinciosilor.
Biserica Ortodoxa Romana „trebuie sa-si predice adevaru-
rile de credinta si principiile fundamental, doctrina sa dog-
matica, precum si invatatura sa morala, apologetica, liturgica,
mistica..." cu sistem si cu elan. Improvizatiile, parafrazdrile
si moralizdrile exagerate nu mai conving astdzi pe nimeni.
8 9
Traim Tntr-un veac al ideologiilor, Tn care predica trebuie sa
fie sistematica, clara si exprimata pe Tntelesul credinciosilor.
Intr-un context istoric Tn care se Incruciseaza toate curen-
tele de gandire, se ataca toate filosofiile, se combat toate
religiile, se propaga toate eresurile, de la cele populare si
mistice pana la cele rationaliste si oculte, „care Tsi disputa
Tntaietatea si infailibilitatea", adevarul credintei noastre stra-
mosesti trebuie sa fie documentat si profund convingator, atat
teologie, cat si istoric.
S-a tiparit acum, spre folosul duhovnicese al credincio-
silor, cartea Tntru tot vrednicului de pomenire preotul iconom
stavrofor Androne Angheluta, fost protoiereu de Barlad,
izvorata din Tntelepciunea si talentul sau oratoric.
fnzestrat cu inteligenta nativa, autorul si-a asimilat Tn
scolile teologice cultura generala si pe cea de specialitate, pe
care a Tmbogatit-o Tn tot cursul vietii sale cu lecturi din litera-
tura teologica si din cea a culturii nationale si universale.
Credinta si evlavia primite de Parintele Androne Tn „cei sapte
ani de acasa" au fost dovedite Tn tot cursul vietii sale prin
post, rugaciune si fapte bune, precum si prin constiinta preo-
teasca si profunda traire liturgica. Elocinta oratorica autorul
si-a dovedit-o Tn toata activitatea sa preoteasca prin predici
cu continut doctrinar, Tn care se reflecta adevarul biblic, pa-
tristic si rational, respectandu-se principiile dogmatice, mora-
le, liturgice, apologetice, istorice si canonice ale Ortodoxiei,
adica ale dreptei credinte.
Cuvantul de Tnvatatura al autorului raspunde trebuintelor,
Tntrebarilor, chinurilor si durerilor sufletesti ale credinciosi-
lor, combatand cu vehementa ideile sectare cu care se con-
frunta Tn prezent Biserica Ortodoxa, „Mama neamului roma-
nesc", Tntr-un context democratic Tn care prozelitismul sectar
este ca si legiferat, neTntalnind nici un obstacol legal.
Parintele Androne Angheluta s-a dovedit necrutator Tn
confruntarea cu erezia „Turma Sfantului Hie", care a conta-
minat municipiul Barlad.
Fata de credinciosi, prea cucemicia sa s-a comportat ca un
parinte, iar Tn calitate de protopop s-a dovedit fata de preotii
protopopiatului un vrednic Tndrumator si iubit frate Tn
dragostea Mantuitorului nostru lisus Hristos.
 Volumul de predici sugestiv intitulat „Glasul sufletului"
portretizeaza in mod ideal calitatile slujirii preotesti si ora-
torice ale autorului. Cartea cuprinde predici duminicale,
predici la praznicele imparatesti si la sarbatorile de peste an,
predici misionare si ocazionale.
Predicile sale sunt documentate exegetic, patristic si istoric,
in continutul lor reflectandu-se si calitatile de om de cultura
ale autorului; din ele se poate aiimenta atat inima credincio-
silor, cat si capacitatea predicatoriala si oratorica a preotilor.
Stilul variat si placut este inmiresmat cu frumusetea vesni-
ca a cuvantului dumnezeiestii Scripturi. Acest volum de pre-
dici, conceput si alcatuit pe intelesul tuturor, predispune la o
profunda meditatie si traire crestina.
Cu regretul in suflet ca iubitul nostru Parinte Androne
Angheluta nu a avut fericirea ca, in viata fiind, sa-si editeze
personaf opera si cu convingerea ca prin aceasta lucrare el
ramane prezent in sufletul preotilor si credinciosilor care l-au
cunoscut si iubit, din toata inima acordam binecuvantarea
arhiereascS de tiparire a acestui volum, care, ajungand la citi-
tori, va implini in continuare opera sacerdotala si misionara a
acestui distins preot, trecut prin voia Bunului Dumnezeu in
bucuria si fericirea vesnica, pe care cu totii o dorim si o
asteptam la timpul randuit.
f lOACHIM
Episcop al Husilor
Predica la Duminica
dupd Botezul Domnului
„Pocditi-vd, cdci s-a apropiat
impdrdtia Cerurilor"
(Matei 4, 17)
Drept maritori crestini, *
Istoria neamului omenesc ne infati.seaza o multime de in-
tamplari cand regretul sincer, cainta pentru o greseala savar-
sita fata de semenul nostru sau pentru incalcarea cu buna stii-
nta a unci legi, sau a unor invataturi morale a adus indreptare,
impacarea cu eel caruia i s-a gresit si linistirea constiintei
care era zbuciumata, pana la acel moment fericit, de regretul
pentru ceea ce a savarsit.
Nenumarate sunt si cazurile cand dimpotriva, in loc de a
se manifesta regretul pentru greseala savarsita, s-a persistat
in greseala si aceasta a dus in cele din urma la prabusire.
Dar cea mai expresiva confirmare a celor de mai sus ne-o
ofera istoria sfanta, Cartea Cartilor, izvor nesecat de invata-
tura aducatoare de mantuire: Sfanta Scriptura.
Dureroase si triste au fost urmarile pacatului protopa-
rintilor nostri Adam si Eva, care, din dorinta patimasa de a
deveni asemenea cu Dumnezeu, au calcat cu buna stiinta
dumnezeiasca porunca de a nu manca din pomul cunostintei
binelui si raului. De aici au urmat izgonirea din rai si bleste-
mul lui Dumnezeu care apasa si astazi ca o sarcina grea si
chinuitoare faptura omeneasca.
Vedeti, iubiti credinciosi, cat de usor s-a lasat Eva amagita
de sarpele viclean de a manca din fructul oprit, cat de usor"s-a
savarsit aceasta calcare de porunca si ce urmari nefaste a
adus pentru intregul neam omenesc. Dar cat de indurator si
milostiv ar fi fost Dumnezeu fata de Adam daca acesta, intre-
bat fund de El de ce a mancat din pomul oprit, in loc de a in-
cerca sa arunce vina asupra femeii ce i s-a dat spre a-i fi ala-
11
turi, s-ar f i smerit, s-ar fi prostemat inaintea lui Dumnezeu si
I-ar fi cerut iertare pentru greseala savarsita !
Dumnezeu, in marea Sa milostivire si iubire fata de lume,
n-a lasat-o insa prada pierzarii si deznadejdii, ci a prezis inca
de cand au gresit primii oameni si apoi prin profetii Ve-
chiului Testament ca va trimite in lume pe Fiul Sau eel Unul
Nascut spre mantuire de pacat, dupa cum ati auzit citindu-se
in Sfanta Evanghelie. Indata ce Mantuitorul Isi incepe activi-
tatea Sa pamanteasca, da indemnul: „Pocaiti-va, caci s-a
apropiat imparatia Cerurilor".
Ce a vrut sa spuna Mantuitorul nostru lisus Hristos prin
cuvintele „Pocaiti-va" ? A vrut.sa spuna ca daca nu vom ara-
ta parere de rau fata de pacatele noastre si daca nu ne vom
cai de ceea ce am lucrat rau, nu vom lua iertare de la El. Con-
form invataturii noastre ortodoxe, nu exista om care sa nu
aiba pacat. Sfantul loan, in intaia sa epistola soborniceasca
spune: „Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi
insine si adevarul nu este intru noi" ( I loan 1, 8).
Dupa cuvantul Sfantului loan toti suntem pacatosi, toti
suntem atinsi de aceasta boala molipsitoare, care este pacatul.
Daca, dupa cuvantul Sfintei Scripturi. cei pacatosi nu vor
mosteni imparatia lui Dumnezeu, ce se va intampla cu
omenirea care este victima pacatului ?
Dumnezeu a randuit insa, dupa cum bine ati auzit in Sfan-
ta Evanghelie de astazi. medicamentul eel mai vindecator al
bolii noastre spirituale: pocainta. Aceasta este atat de nece-
sara in viata crestina, incat nu putem castiga sub nici o forma
lertarea greselilor noastre de la Dumnezeu fara a o savarsi.
Importanta pocaintei se vede si din atentia pe care i-a dat-o
insusi Mantuitorul. indata ce isi incepe activitatea Sa mantui-
toare n-a spus: faceti milostenie sau alte acte de a capata
mantuirea, ci a spus: „Faceti pocainta, pocaiti-va".
A spus acest lucru Mantuitorul Hristos pentru ca pocainta
premerge celorlalte fapte bune.
Pentru ca ea a fost indicata a fi cea mai potrivita cale prin
care putem lua iertare de la Dumnezeu, Sfanta Biserica a
numarat-o i n randul celor sapte Sfinte Taine ale Bisericii.
(loan 20, 23).
12
Cat de folositoare si alinatoare de grele suferinte spirituale
este pocainta ! Cati dintre noi, care simtim povara pacatelor
noastre, nu mergem la preotul duhovnic spre a ne marturisi si
a lua dezlegare de la Dumnezeu ? Caci spune Sfanta Scrip-
tura: „Daca marturisim pacatele noastre. El este credincios si
drept sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata
nedreptatea" ( I loan 1,9).
Sa ne amintim ce a facut imparatul si psalmistul David
dupa ce a pacatuit greu inaintea lui Dumnezeu, intai pentru
ca a varsat sange nevinovat numai pentru a-si atinge scopul
patimas, caci a trimis pe Urie, barbatul Batsebei, pe care mai
tarziu a luat-o de sotie, acolo unde este lupta mai grea pentru
a pieri in lupta si sa nu mai fie astfel stingherit de nimeni in a
lua pe Batseba de sotie. Greseste in al doilea rand prin cal-
carea inaintea lui Dumnezeu a poruncii Decalogului care
spune: „Sa nu faci desfranare".
indata ce David este mustrat de catre proorocul Natan
pentru nelegiuirile facute, printr-o reusita parabola, asema-
nand sotia lui Urie cu o oita pe care a sacrificat-o tot eel sa-
rac, isi recunoaste greseala, are constiinta pacatului si smerit
se intoarce la Dumnezeu, cerandu-I iertarea pacatelor sale.
Toata viata sa a fost o pocainta desavarsita si nu i-au lipsit de
pe buze memorabilele cuvinte: „Miluieste-ma, Dumnezeule,
dupa mare mila Ta ... ca am gresit Tie ..."
Ce a facut Sfanta Cuvioasa Maria Egipteanca cand si-a
dat seama de viata nelegiuita pe care a dus-o in tinerete, caci
inca de mica s-a lasat prada instinctelor si poftelor trupesti ?
Cand a ajuns insa la lerusalim cu corabia pe care savarsise
cele mai mari nelegiuiri si voia sa intre in biserica pentru a se
inchina Sfintei Cruci o putere nevazuta o retinea.
Ridicandu-si ochii si vazand pe zidul bisericii o icoana cu
chipul Maicii Domnului incepe sa-si bata pieptul si-i fagadu-
ieste ca de aici inainte si cu trupul, si cu sufletul se va dedica
slujirii lui Dumnezeu, daca o va lasa sa intre in Biserica sa
sarute Sfanta Cruce. Maica Domnului i i implineste aceasta
rugaciune si dupa ce pleaca din Biserica se duce in pustiul
lordanului, unde duce o viata supusa celor mai chinuitoare si
aspre nevointe ascetice. Cand Cuviosul Zosima, care era i m -
boldit de gandul mandriei ca nu mai era nimeni ca el, cu via-
13
ta curata si placuta lui Dumnezeu, o gaseste in pustiu, s-a mi-
nunat si si-a dat seama ca, intr-adevar, Dumnezeu are multe
vase alese ascunse de ochiul omenesc.
lata, frati crestini, dintr-un vas al necuratiei si al Tnclinati-
ilor josnice, prin pocainta si marturisirea pacatelor inaintea
lui Dumnezeu, Maria Egipteanca a devenit o sfanta, care
ocupa un loc de mare cinste intre sfintii praznuiti de Biserica
noastra.
Nu se poate concepe, frati crestini, o viata placuta inaintea
lui Dumnezeu fara actul pocaintei. Pocainta este aceea care
ne reabiliteaza, ne aduce iarasi la cinstea pe care am pierdut-o
pacatuind, pentru ca atunci cand pacatuim, gresim fata de
Dumnezeu care este Creatorul nostru; pacatuind, noi nesoco-
tim si necinstim pe Dumnezeu, Care ne-a facut dupa chipul si
asemanarea Sa. Cat de mult gresim, fratilor, cand amanam
pocainta de pe o zi pe alta, ce periculoasa prejudecata poate
sa fie gandul: „ma voi pocai la batranete" sau „acum nu pot
sa ma pocaiesc, pentru ca am de facut cutare lucru".
Fratilor, este cea mai grava greseala in care putem cadea,
deoarece diavolul viclean se foloseste de cele mai iscusite
mijloace de a ne mentine in aceasta stare de taraganare a
mantuirii noastre. Ascultati o mica istorioara despre cum reu-
seste diavolul sa impiedice o femeie, care nu era statornica in
hotarari, sa castige mantuirea. Inca de mic copil aceasta voia
sa se duca la biserica. In drum spre biserica, diavolul, care
luase chip de om, i i spune ca nu este frumos sa mearga la bi-
serica pentru ca acolo rad oamenii de ea ca este mica si sa se
duca atunci cand va fi batrana. Vicleanul diavol, renumit in
manevre reusite, izbuteste sa o convinga. Aceasta duce o via-
ta destrabalata si ajunge in sfarsit la capatul vietii. Cand, ba-
trana fiind, merge la biserica, se intalneste iarasi cu vicleanul
diavol. De data aceasta diavolul i i spune: „Daca n-ai fost la
biserica cand erai mai tanara, acum nu-si mai are rostul,
deoarece esti batrana si ai putea pricinui neoranduiala si haz
in biserica". Si astfel a murit aceasta femeie, fiind castigata
de vrajmasul adevarului.
14
Frati cresfini.
A m vazut ce insemnatate are aceasta taina a pocaintei. Sa
ne intrebam si noi cu ce plecam in inimi si in ganduri la case-
le noastre ? Cele aratate astazi aici au trezit in noi acea ho-
tarare de a pune inceput bun inaintea lui Dumnezeu si de a
indrepta viata noastra ?
Daca, intr-adevar, cele expuse aici au biciuit constiinta
noastra, in rare s-au adunat de-a lungul multor ani vicii si
pacate care nu au fost date la iveala din fel si fel de mofive,
sa alergam atunci, fratilor, la preotul duhovnic sa ne marturi-
sim pacatele inaintea lui Dumnezeu, sa ne linistim astfel
constiinta noastra care ne osandeste atunci cand gresim si
traim sub spectrul pacatului si al groazei de munca vesnica.
^ Sa nu amanam pocainta noastra de pe o zi pe alta pentru
ca riscam sa avem soarta femeii despre care v-am vorbit as-
tazi, prinsa in cursa diavolului.
Sa nu ne descurajam dupa ce am savarsit un pacat. Sa ne
punem inceput bun si sa ne exprimam regretul sincer fata de
greselile savarsite.
Sa avem mereu in mintea noastra cuvintele Mantuitorului
Hristos care spune: „Mai mare bucurie se face in cer pentru
un pacatos care se pocaieste decat pentru 99 de drepti care n-au
nevoie de pocainta".
Sa rugam si noi pe Bunul Dumnezeu sa ne mentina si sa
ne intareasca credinta si sa ne ofere prilej de mantuire prin
pocainta ca sa dobandim, ca si talharul de pe cruce, raiul, nu-
mai strigand catre Dumnezeu: „Pomeneste-ne, Doamne, cand
vei veni • .itru Imparatia Ta". Amin.
 Omilie mica la Duminica a IV-a
din Postul Mare
„ Vazand multimile, lisus S-a suit in munte, a sezut, si
ucenicii Lui au venit la El. Si deschizdndu-Si gura, ii
invata zicdnd:
Fericiti cei sdraci cu duhul, cd a lor este impdrdtia
cerurilor
Fericiti cei ce plang, cd aceia se vor mdngdia.
Fericiti cei bldnzi, cd aceia vor mosteni pdmdntul.
Fericiti cei ce fldmdnzesc si inseteazd de dreptate, cd
aceia se vor sdtura.
Fericiti cei milostivi. cd aceia se vor milui.
Fericiti cei curati cu inima, cd aceia vor vedea pe
Dumnezeu.
Fericiti fdcdtorii de pace, cd aceia fiii lui Dumnezeu se
vorchema.
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, cd a lor este impdrd-
tia cerurilor
Fericiti vetifi voi cand vd vor ocdri si vd vor prigoni si
vor zice tot cuvdntul rau impotriva voastrd, mintind din
pricina Mea.
Bucurati-vd si vd veseliti, cd plata voastrd multd este in
ceruri!" (Matei 5, 1-12)
Astazi vom explica aceasta pericopa evanghelica, aratand
invatatura Bisericii Ortodoxe despre cele noua fericiri rostite
multimilor de Mantuitorul Hristos pe muntele Maslinilor.
Ce inseamna „Fericiti cei sdraci cu duhul, cd a lor este
impdrdtia cerurilor" ?
„Cei saraci" inseamna cei care se smeresc pe sine de bu-
navoie, alunga din inima lor tot gandul trufas care a facut^sa
cada din slava cea cereasca Lucifer cu toata ceata sa, din i n -
geri luminati devenind diavoli intunecati.
Nu trebuie sa confundam insa saracia duhului cu lipsa de
intelepciune. Prin cei saraci cu duhul trebuie sa intelegem
acei oameni care vor sa apara asa in fata lumii; ei sunt mai
16
intelepti decat inteleptii si mereu mediteaza la distanta care-i
desparte de desavarsirea dumnezeiasca.
Deci smerenia este caracteristica celor smeriti cu duhul si
care-i ajuta sa dobandeasca imparatia Cerurilor.
„ Fericiti cei ce plang, cd aceia se vor mdngdia."
Trebuie sa intelegem de aici ca plansul, ca si rasul, are o
cauza. Dar nu orice plans aduce mangaierea de care vorbeste
Sfanta Evanghelie. Este o mare deosebire intre plansul unui
inrait pentru ca au dat gres actiunile sale talharesti si plansul
pentru pacatele savarsite. Deci numai aceia care plang pentru
pacatele lor, manifestandu-si regretul pentru ele, dobandesc
mangaierea. Despre aceasta intristare ne vorbeste Sfantul
Apostol Pavel: „...intristarea cea dupa Dumnezeu aduce po-
cainta spre mantuire, fara parere de rau; iar intristarea lumii
aduce moarte" ( I I Corinteni 7, 10).
Mantuitorul nostru a fericit nu numai pe cei care-si plang
pacatele proprii, ci si ale semenilor, aratand prin aceasta iu-
birea crestina pe care ne-a propovaduit-o si aratat-o El.
Celor care plang pentru acest fericit motiv Mantuitorul le
fagaduieste mangaierea harica, adica pentru viata viitoare,
imparatia cerurilor, adica bucuria.
„ Fericiti cei bldnzi, cd aceia vor mosteni pdmdntul. "
Blandetea este singura calitate care dovedeste bunatatea si
iubirea fata de aproapele.
Cei care au aceasta fericita calitate nu murmura aproape-
lui si nici impotriva lui Dumnezeu.
Ajungem la culmea blandetii numai cand vom fi impli-
nitori ai cuvantului Mantuitorului:
„Binecuvantati pe cei ce va blestema pe voi, faceti bine
celor ce va urasc pe voi si va rugati pentru cei ce va supara si
va prigonesc" (Matei 5, 44).
Dar din acest verset reiese ca noi trebuie sa fim blanzi, ca
celor blanzi Dumnezeu le-a fagaduit ca vor mosteni pamantul.
Numai cei blanzi si tematori de Dumnezeu pot trai in pace
si mosteni pamantul fiind ascultatori ai cuvantului lui Dumne-
zeu, care spune: „invatati de la Mine, ca sunt bland si smerit
cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre" (Matei 11, 29).
„ Fericiti cei ce fldmdnzesc si inseteazd de dreptate, cd
aceia se vor sdtura. "
17
 Cuvantul „dreptate" are aici intelesul din Vechiul Testa-
ment, insemnand „cucernicie". Cei flamanzi si insetati de
dreptate sunt toti aceia care doresc cu infocare sa infaptu-
iasca binele.
„ Fericiti cei milostivi, cd aceia se vor milui. "
Milostenia este rodul iubirii de Dumnezeu si de aproapele
si se arata prin ajutorarea materiaia si morala a semenilor
nostri.
Faptele milosteniei trupesti sunt:
- hranirea celui flamand
- adaparea celui Tnsetat
- imbracarea celui gol
- cercetarea celor in necazuri si nevoi
- cercetarea celor bolnavi
- gazduirea calatorilor
- ingroparea saracilor si a celor pe care nu are cine sa-i
ingroape.
Mai sunt si fapte ale milosteniei sufletesti:
- intoarcerea celor rataciti la calea adevarului si a celor
pacatosi la calea virtutii
- invatarea celor nestiutori si nepriceputi
- sfatuirea celor ce au trebuinta de sfat
- rugaciunea catre Dumnezeu pentru aproapele nostru
- mangaierea celor intristati
- a nu ne razbuna pentru raul facut de altii, ci a rasplati
raul cu bine
- iertarea greselilor savarsite de altii fata de noi insine.
„ Fericiti cei curati cu inima, cd aceia vor vedea pe Dum-
nezeu. "
Cei curati cu inima sunt mai intai cei nevinovati si lipsiti
de viclesug. Acestia au ajuns la acel stadiu de desavarsire
incat i l pot vedea pe Dumnezeu din aceasta viata. Curatenia
inimii este cea mai "insemnata conditie pe care o cere Mantui-
torul la indeplinirea oricarei fapte.
„ Fericiti fdcdtorii de pace, cd aceia fiii lui Dumnezeu se
vor chema."
Pacea este eel mai mare ideal spre care aspira toate popoa-
rele, este eel mai mare bun social, bun care este laudat si de
ingeri in noaptea Nasterii Mantuitorului: „Slava intru cei de
18
sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni buna-
voire" (Luca 2, 14).
„ Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, cd a lor este impd-
rdtia cerurilor "
„Dreptate" are intelesul de dreapta credinta si dreapta
purtare, viata neprihanita, sfintenie in care, bineinteles, este
cuprinsa si virtutea sociala a dreptatii.
Pentru dreptate au suferit proorocii si chiar Mantuitorul a
fost rastignit pentru aceasta.
„Fericiti vetifi voi cand vd vor ocdri... "
Mantuitorul fericeste pe aceia care vor suferi^ defaimari,
prigoane si chiar moarte din pricina credintei intr-insul.
De aceea ucenicii Lui nu trebuie sa se teama de lume si de
cei din lume, a caror putere poate urmari §i ucide doar trupul.
Frati crestini.
Am aratat in cele de mai sus ca viata noastra, pentru a pu-
tea sa evolueze din bine spre tot mai bine, de la nemultumitor
la ceea ce ne poate multumi, trebuie sa fie traita dupa voia lui
Dumnezeu, care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la
cunostinta adevarului sa vina.
De aceea sa nu precupetim nici o straduinta in vederea
lucrarii mantuirii noastre.
Sa incercam de azi inainte sa punem in aplicare aceste
invataturi date de Mantuitorul Ucenicilor Sai.
Sa fim mai induratori, mai iertatori fata de aproapele nos-
tru, sa fim blanzi, smeriti, iubitori de pace, de adevar, sa fim
doritorii prosperitatii vietii noastre sufletesti si materiale.
Sa nu fim numai teoretic crestini, ci sa ni se zica si sa ni
se atribuie aceasta calitate pe buna dreptate. Pentru a merita
acest lucru trebuie sa ajutam pe cei neajutorati, sa cercetam
pe cei bolnavi, sa imbracam pe cei goi, ca la venirea infrico-
sata a Mantuitorului Hristos sa ne invrednicim si noi sa au-
zim fericitele cuvinte: „Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu,
de mosteniti imparatia cea gatita voua de la intemeierea lu-
m i i . " Amin.
19
 Predica la Duminica a V-a din Postul Mare
„Dar intre voi sd nufie asa,
ci care va vrea sd fie mare intre voi,
sd fie slujitor al vostru,
y/ care va vrea sd fie intai intre voi,
sd fie tuturor slugd"
(Marcu 10. 43-44)
Frati crestini,
in viata de toate zilele, modestia omului cu o demnitate
inalta a fost apreciata ca fiind cea mai pretuita calitate, pentru
ca modestia sau smerenia este mama faptelor bune pe care le
face omul si ea este aceea care evita neintelegerile, certurile
si implicit consecintele triste ale acestora.
Ceea ce se opune insa smereniei este mandria, care este
pricinuitoare de cele mai mari dezastre umane. Lucifer, i m -
preuna cu ceata sa de ingeri luminati, au cazut din slava in
care au fost asezati de Dumnezeu din cauza mandriei, a gan-
dului trufas de a deveni asemenea cu Stapanul sau sau poate
mai mare.
Fiecare dintre noi suntem creati dupa chipul si asemana-
rea lui Dumnezeu, fiecare dintre noi suntem frati, egali in tot
ceea ce Dumnezeu a dat spre impodobire fiintei omenesti. De
aceea nimeni dintre noi nu trebuie sa manifeste de^arta dor-
inta de a deveni mai mare fratelui sau.
in Sfanta Evanghelie ce s-a citit astazi Mantuitorul nostru
lisus Hristos. in timp ce venea din ludeea spre lerusalim,
invata pe ucenicii Sai cum sa vietuiasca pentru a fi cu adeva-
rat urmatori fideli ai Sai. Printre altele, le vesteste ca la leru-
salim va fi prins si predat arhiereilor. intrucat intre Apostoli
se iscase neintelegere pentru ca lacov si loan au cerut de la
Domnul sa stea unul de-a dreapta si altul de-a stanga in Im-
paratia Sa, Mantuitorul i i invata in chipul eel mai solemn si
intelept ce trebuie sa faca pentru a fi placuti inaintea oame-
nilor si inaintea lui Dumnezeu. invatatura de capatai pe care
20
le-o da Mantuitorul in acest sens este umilinta, smerenia sau
slujirea aproapelui.
Sa vedem ce-a vrut Mantuitorul Hristos sa spuna uceni-
cilor Sai prin cuvintele: „Dar intre voi nu trebuie sa fie asa, ci
care va vrea sa fie mai mare intre voi sa fie slujitor al vostru".
Tocmai despre smerenie, modestie sau umilinta mi-am
propus sa va vorbesc in cele ce urmeaza.
Frati crestini,
Nimic nu este mai placut ochilor lui Dumnezeu ca sme-
renia. Prin smerenie noi intelegem de fapt a ne diminua cali-
tatile, lucrurile pe care le facem inaintea oamenilor, inseamna
intr-un cuvant a ne face mai mici, a face pe aproapele nostru
sa traiasca cu o impresie mai putin placuta decat si-ar fi for-
mat-o in urma darii la iveala de catre noi a tuturor calitatilor
si meritelor. Toate acestea insa trebuie facute cu un singur
scop: de a placea lui Dumnezeu, de a le tainui inaintea oame-
nilor si de a le arata lui Dumnezeu, care toate le vede.
Sfantul Apostol Petru ne indeamna in Intaia Epistola So-
borniceasca: „Tot asa si voi, fiilor duhovnicesti, supuneti-va
preotilor; si toti, unii fata cu altii imbracati-va intru smerenie,
pentru ca Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor
smeriti le da har. Deci, smeriti-va sub mana cea tare a lui
Dumnezeu, ca El sa va inalte la timpul cuvenit" (1 Petru 5, 5-6).
lata deci ca Sfantul Apostol Petru ne indeamna la supu-
nere, care este sora cu smerenia; eel care este smerit este si
supus. Exemplul suprem de smerenie ni-1 da insusi Mantuito-
rul Hristos prin rastignirea Sa pe Cruce, luand aceea§i pe-
deapsa de ocara ca a talharilor si facatorilor de rele. Caci
spune Sfanta Scriptura: „S-a smerit pe Sine, ascultator facan-
du-Se pana la moarte, si inca moarte de cnice" (Filipeni 2, 8).
Mare si infricosatoare smerenie ! Dumnezeu, in marea Sa
mila fata de neamul omenesc, pentru a-1 scoate din robia
pacatului n-a ocolit umilinta, smerenia adanca, caci El s-a
desertat pe Sine de slava Sa dumnezeiasca, a luat trup ome-
nesc si a adus mantuirea lumii. Cel ce este smerit cu inima
este si bland, asa cum a zis Mantuitorul Hristos: „invatati-va
de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima" (Matei 11, 29).
21

Cu adevarat fericit este acel om care a dobandit mama vir-
tutilor - smerenia caci ea este icoana vie si asemanarea
insufletita a lui Hristos.
Cand Dumnezeu hotaraste trimiterea Fiului Sau in lume,
ca sa ia fire omeneasca, atunci El a cautat cel mai curat, cel
mai smerit si cel mai vrednic suflet de a primi in pantecele
fecioresc pe Fiul lui Dumnezeu: Sfanta Fecioara Maria. Ma-
rea sa smerenie, supunerea fata de Dumnezeu reiese din cu-
vintele cu care se adreseaza ingerului: „Iata roaba Domnului.
Fie mie dupa cuvantul Tau !" (Luca 1, 38).
Fericita Elisabeta, mama Sfantului loan Botezatorul, cu
glas mare se inchina Sfintei Fecioare, aratand ca este nevred-
nica de aceasta cinste pe care i-o face Maica Domnului ve-
nind la ea: „Si de unde mie aceasta, ca sa vie Maica Domnu-
lui meu la mine ?".
De cand primii oameni au nutrit gandul mandriei de a
deveni asemenea lui Dumnezeu si stapaniti de acest gand au
mancat din pomul oprit, au pierdut linistea si fericirea care
domneau in paradis inainte ca Adam si Eva sa fi cuibarit in
mintea lor acest diabolic gand.
De la acest act de neascultare, de nesupunere fata de
Dumnezeu, care a adus asupra omenirii tot felul de necazuri
si suferinte, mantuirea se castiga cu arma cea mai sigura si
eficace - smerenia.
Smerenia este considerata poarta mantuirii, mama virtu-
tilor crestine. Precum mantuirea nu se castiga decat prin po-
cainta sincera inaintea lui Dumnezeu, tot asa pocainta nu se
castiga decat prin smerenie. De aici insemnatatea smereniei
pentru viata credinciosului.
Ea este absolut trebuincioasa pentru orice credincios. Ea
este mai pretuita decat celelalte fapte bune pentru ca ea inalta
pe om la inaltimea fericirii si slavei dumnezeiesti.
Dumnezeu doreste sa fim ascultatori, iar nu nebuni.
Precum orice lucru pretios nu se poate dobandi decat prin
munca si osteneala si precum aurul nu se poate gasi numai
scormonind pamantul la suprafata, ci sapand i n adanc. asa si
smerenia, aurul virtutilor crestine, nu se poate dobandi decat
numai printr-o osteneala din partea noastra, numai afundand
mintea noastra in adancul starii lucrurilor.
22
Nu se poate concepe o smerenie din partea noastra fara a
urma intocmai cuvantul Sfintei Evanghelii, care ne indeamna
sa fim smeriti, sa nu fim mandri. Mantuitorul nostru lisus
Hristos, cu putin timp inainte de insUtuirea celei mai impor-
tante si infricosatoare taine - Sfanta Euharistie - arata uceni-
cilor un extraordinar exemplu de smerenie.
Cand ucenicii erau adunati la masa, Mantuitorul Hristos
S-a sculat de la cina, S-a dezbracat de haine si, luand un ster-
gar, S-a incins cu el. Dupa aceea a turnat apa i n vasul de
spalat si a inceput sa spele picioarele ucenicilor si sa le
stearga cu stergarul cu care era incins. Ucenicii raman pur si
simplu uimiti de acest act de smerenie desavarsita, lucru care
se vede din intentia Sfantului Petru de a-L opri pe Man-
tuitorul ca sa-i spele picioarele.
Atunci Mantuitorul le explica ceea ce a facut: „Deci daca
Eu, Domnul si Invatatorul, v-am spalat voua picioarele, si voi
sunteti datori ca sa va spalati picioarele unii altora", aratand
prin aceasta ca cel care vrea sa fie cel dintai trebuie sa se
smereasca pe sine si sa fie cel din urma.
Cutremuratoare smerenie, Fiul lui Dumnezeu sa spele pi-
cioarele creaturii Sale !
Acest obicei al spalarii picioarelor la iudei facea parte din
ritual, dar nu era indeplinit decat de slugi si acestea nu erau
obligate, pentru ca acest act era considerat prea injositor pen-
tru demnitatea omeneasca. Si lata deci ca Mantuitorul ignora
toata aceasta cinste, toata aceasta demnitate omeneasca si
indeplineste pracfica celui din urma servitor. Nu este alt exem-
plu mai edificator in ceea ce priveste practicarea smereniei.
Frati cresfini.
In ceea ce am prezentat pana acum exista o invatatura cu o
insemnatate extraordinara pentru viata noastra cre§fina pla-
cuta lui Dumnezeu si anume: de a fi smeriti, de a fi umili si
de a sluji aproapelui nostru !
Viata de toate zilele vine sa confirme ideea ca smerenia
este mama tuturor virtutilor. Nu este nevoie sa mai aminUm
faptul ca istoria ne infatiseaza de nenumarate ori efectele
binefacatoare ale smereniei.
23
 Socrate, care era mare filosof si cunoscator al multor tai-
ne, afirma: „Stiu ca nu stiu nimic".
Fratilor,
Este pentru fiecare dintre noi un gest de buna cuviinta, de
buna convietuire in societate, atunci cand practicam modestia.
Cat de placut este acel om care si-a dobandit o buna repu-
tatie intr-un domeniu de activitate unde-si indeplineste scru-
pulos obligatiile, cand in loc sa-si evidentieze calitatile, plin
de modestie afirma ca numai datorita lui Dumnezeu si a unor
cauze fericite a ajuns ce a ajuns si nu datorita lui.
Este cea mai placuta atitudine pe care o adopta cineva fata
de un frate al sau atunci cand se arata a fi rezervat, a vorbi
cumpatat, a nu manifesta tendinte de afirmare diabolica.
Predica la Duminica Floriilor
„MuUime multd care venise la praznic,
auzind cd lisus vine in lerusalim,
au luat ramuri de finic si
au iesit intru intdmpinarea Lui."
(loan 12, 12-13)
Fratilor,
i n aceasta perioada austera din viata noastra de crestini,
perioada caracterizata prin renuntari de la multe preocupari
lumesti, de la desfatari si pacate, in vederea pregatirii noastre
spirituale pentru a intimpina cu vrednicie cea mai mare sar-
batoare crestina, ne este dat sa ne bucuram in duminica de
astazi de acele frumuseti si voiosii duhovnicesti pricinuite de
praznicele domnesti inchinate Mantuitorului Hristos.
Acum, cand multi dintre crestini, osteniti de povara feri-
cita a postului, a abstinentei, asteapta cu nerabdare invierea
Domnului, au bucuria de a intimpina fastul sarbatoresc al
duminicii de astazi, cunoscuta de toti sub numele de „Intra-
rea Domnului in lerusalim" sau „Duminica Floriilor", „du-
minica primaverii".
Daca celelalte duminici care au trecut de la inceputul
Sfantului si Marelui Post, in sumbrele si jalnicile cantari:
„Usile pocaintei deschide-mi mie, Mantuitorule, caci cu pa-
cate grozave mi-am spurcat sufletul", ne prezentau chipul
adevaratei pocainte, praznicul imparatesc de astazi constituie
o adevarata incoronare a ostenelilor noastre, a nazuintelor
noastre spre mantuire.
Cu diferite prilejuri, Mantuitorul ne este prezentat in Sfin-
tele Evanghelii sub chipul doctorului ceresc vindecand multi
infirmi, paralitici, demonizati.
De asemenea, Mantuitorul ne este prezentat sub chipul i n -
vatatorului prin excelenta, asa cum am vazut in Evanghelia
duminicii trecute. El mustra pe ucenicii sai lacov si loan pen-
tru ca se certau intre ei pentru intaietate in imparatia Ceru-
rilor. Cu priceperea si autoritatea celui mai competent si
25
 1
bland invatator, Domnul l i se adreseaza: „Nu §titi ce cereti;
intre voi sa nu fie asa, ci aceia care vrea sa fie intai intre voi,
sa fie sluga". Insa, ca profet si invatator, Mantuitorul i i insti-
inteaza pe ucenici ca Se va sui la lerusalim si va fi predat ar-
hiereilor si carturarilor.
Aceasta trista profetie se implineste in aceasta zi, cand I
se face de catre multime cea mai fastuoasa primire in cetatea
lerusalimului.
Ce a insemnat de fapt, fratilor, intrarea i n lerusalim a
Domnului nostru lisus Hristos ? Ne-am intrebat noi vreodata
ce insemnatate are sarbatoarea de astazi i n viata noastra
crestineasca, pentru ce se numeste „Duminica Floriilor" ?
iata intrebari la care, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi ras-
punde in cele ce urmeaza.
Fratilor,
Intrarea in lerusalim, la Duminica Floriilor, a insemnat
incheierea si incununarea lucrarii publice a Mantuitorului. A
mai invatat Mantuitorul cateva zile in templu, dar era deja
Saptamana Patimilor.
Nimeni nu poate prezenta mai frumos fastuoasa primire in
cetatea lerusalimului pe care l-au facut-o Mantuitorului
multimile ca pericopa evanghelica ce s-a citit astazi. lata ce
spune aceasta pericopa: ,JDeci, cu sase zile inainte de Pasti a
venit lisus in Betania, unde era Lazdr pe care il inviase din
morti.
Si l-au fdcut acolo cind si Marta slujea. Iar Lazdr era
unul dintre cei ce sedeau cu El la masd.
A doua zi, multime multd, care venise la praznic, auzind
cd lisus vine in lerusalim, au luat ramuri de finic si au iesit
intru intdmpinarea Lui si strigau: Osana! Binecuvdntat este
Cel ce vine intru numele Domnului, Impdratul lui Israel.'"
(loan 12; 1,2, 12)
lata, frati crestini, cat de frumos ne descriu Sfintele Evan-
ghelii minunatul eveniment al Intrarii Domnului in leru-
salim ! Orice comentariu este de prisos. Mantuitorului I se
face o cu totul aleasa primire, ca unui imparat atotputernic.
Cine poate sa descrie intru totul aceasta primire plina de
fast ?
26
Cine poate sa arate cu adevarat atmosfera plina de entu-
ziasm, de bucurie si clocotire creata de aceste multimi ne-
rabdatoare sa afle si sa intampine pe imparatul cel Mare ?
Din sentimente pline de respect profund, de ospitalitate si
admiratie multimile incep sa astearna pe calea pe unde avea
sa treaca Hristos hainele lor, vesmintele lor de pret.
Unii dintre ei, dupa cum am vazut in pericopa evanghe-
lica, au taiat ramuri de finic si le purtau ca pe niste stegulete,
aceasta fiind expresia celei mai inalte pretuiri acordate Man-
tuitorului Hristos, Oaspetele cel Mare, oaspetele ceresc. Salta
si te bucura, cetate a lerusalimului, ca astazi Dumnezeu te in-
vredniceste de marea cinste de a veni sub acoperisul tau !
Astazi Mantuitorul lumii intra in cetatea altarului pe care
se va aduce jertfa pentru intreaga omenire, rascumparand-o
din robia mortii vesnice. Nu se pricepe sa strige altceva nici
batranul, nici tanarul, nici pruncul, decat numai „Osana, Fiul
l:ui David, bine esti cuvantat Cel ce vii intru numele Domnului,
imparatul lui Israel !"
Drumul acesta pe care-1 face astazi Domnul spre lerusa-
lim, ultimul din activitatea Sa publica. este drumul netarmu-
ritei sale iubiri fata de neamul omenesc. este drumul dureroa-
sei impliniri a operei de rascumparare.
Urmat de micul alai al Apostolilor si de multimea care fus-
ese martora a evenimentului minunat al invierii lui Lazar din
morti. Mantuitorul intra in cetatea lerusalimului suferind in
Sufletul sau. Era de asteptat ca Mantuitorul sa Se bucure de
aceasta primire pe care l-o fac multimile. de aceste torente de
ovatii si cuvinte de lauda. dar nu Se bucura. El. dimpotriva, Se
intristeaza pentru ca in virtutea atotstiintei Sale stia ca toate
imnele de slava inchinate Lui acum se vor transforma peste ca-
teva zile in racnete pline de ura: .,Ia-L, la-L. rastigneste-L !"
Tu mergeai trist, plangand in adancul sufletului, Mantui-
torule, vazand primirea pe care Ti-o fac acesti oameni. care
nu urmareau decat singurul lor scop: eliberarea de sub jugul
greu al exploatarii romane. Ei nu vedeau in Tine pe Elibera-
torul cel Mare, care a venit pe pamant, care a intrat astazi i n
cetatea lerusalimului ca sa zdrobeasca moartea, sa scape
omenirea de jugul robiei mortii vesnice. Ei vedeau in Tine o
persoana politica, un conducator de o§ti, un razboinic reduta-
27
bil, care va conduce operatiunile de lupta Tnnpotriva autorita-
tilor romane.
O, cata amagire a putut sa existe in tine, Israele ! Cat de
mult te-ai inselat punandu-ti sperante desarte in Mantuitorul
lumii !
Pentru ca Mantuitorul este imparatul pacii, El vine smerit
si bland, sezand pe asina - , un animal batjocorit si bland; nu
vine in chipul cuceritorilor pamantului, calare pe cal, simbo-
lul razboiului.
Domnul Hristos intra astazi smerit i n lerusalim, cu un
suflet zbuciumat de durere, care suferea de pe acum chinurile
salbatice la care va fi supus de cei care astazi Ii inalta osanele.
El stia ca acesti oameni care astazi 11 ovationeaza peste putin
timp se vor transforma i n cei mai cruzi dusmani ai Sai.
Atmosfera aceasta plina de bucurie exploziva, acum la
primirea Ta, Mantuitorule, se va schimba intr-o ura clocoti-
toare in fata arhiereilor Ana si Caiafa, in fata procuratorului
Pilat. Toti acesti iudei fanatici, care astazi I t i sunt prieteni,
peste cateva zile vor strapunge fara mila preacurata Ta coasta.
Ei vor fi aceia care in modul cel mai crud cu putinta Iti vor
pironi preasfintele Tale maim si preacuratele Tale picioare !
Acum Iti astern in cale vesmintele cele mai de pret, atunci
vor arunca sorti si pe hlamida batjocoritoare cu care vei f i
imbracat.
Acum ramurile de finic sunt expresia netarmuritei bucurii
de a Te avea oaspete, iar in timpul infricosatoarelor Tale pati-
mi se vor transforma in spinii ucigatori din care T ' se va
impleti cununa care-Ti va fi apasata salbatic pe preasfantul
Tau cap.
Stia de asemenea Mantuitorul ca va fi vandut de unul din-
tre ucenicii Sai, ca fetele radioase de bucurie ale ucenicilor
care explica tuturor ca Cel care intra acum in cetate este
lisus, proorocul din Nazaret, se vor crispa in curand si vor
radia in loc de bucurie tristete, amaraciune si spaima.
Stiind toate acestea, Mantuitorul isi continua drumul. De
altfel. El vestise ucenicilor ca va fi prins si predat arhiereilor
inca de la plecarea lor din Galileea spre lerusalim.
Mantuitorul vede toate suferintele pe care avea sa le in-
dure pentru neamul omenesc, culminand cu moartea Sa pe
28
cruce si, cu toate acestea, accepta cu supunere, blandete si
iubire planul dureros al rascumpararii neamului omenesc.
Pentru aceasta a venit El in lume, pentru acest ceas al
durerilor care se apropie.
Pentru aceasta merge El acum la patirna Sa cea de buna-
voie, ca sa ne faca pe noi mostenitori ai Imparatiei de veci,
caci „Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau in lume ca oricine crede
in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica"
De fapt, acesta a fost adevaratul sens al Intregii activitati a
Mantuitorului pe pamant: luand asupra Sa pacatele omenirii
sa le nimiceasca prin rastignirea Sa pe cruce. Tot ceea ce a
facut pentru noi Domnul, a facut numai din iubire.
lata de ce intra astazi Mantuitorul in lerusalim, ca o data
cu El sa intre impacarea noastra cu Dumnezeu, o data cu El
sa intre iubirea care este Lege de temelie a imparatiei Sale.
In acest sens in icoana Floriilor este „Cel ce vine intru nu-
mele Domnului, imparatul lui Israel" si nu-L mai asteapta
tremurand robul, ci poporul necajit si smerit al lerusalimului,
care tinea in maini stalpari de finic - semnele biruintei prin
iubire - si strigandu-I „Osana", adica „Mantuieste-ne pe noi" !
lata deci semnificatia sarbatorii de astazi, iata de ce si noi,
credinciosii prezenti astazi la Sfanta Biserica, tinem in mai-
nile noastre ramuri de salcie care nu sunt altceva decat
„finicul" din Evanghelie.
Mergand cu aceste ramuri in maini nu facem altceva decat
sa actualizam minunata primire care I s-a facut Domnului in
lerusalim, in duminica frumoasa a Floriilor.
Frati crestini.
La o saptamana care ne mai desparte de cea mai mare bu-
curie a crestinilor, invierea Domnului, socotesc ca este cu
totul potrivit sa facem o analiza a vietii noastre spirituale.
Saptamana aceasta sa cautam sa fim mai buni, mai iubitori
si mai ingaduitori cu aproapele nostru.
Sa alungam ura din inimile noastre, din casele, din fami-
liile noastre si sa cautam pacea, semnificatia sarbatorii de
astazi, pentru ca Domnul a intrat in cetatea lerusalimului sa
aduca pacea.
29
 in numar cat mai mare sa Tndeplinim crestinescul act al
sfintei spovedanii si sa^ne impartasim, de va fi cu pufinta, cu
totii in ziua luminata a invierii.
Fratilor, saptamana aceasta care a mai ramas pana la i n -
vierea Domnului, numita a Pafimilor, este dupa parerea mea
cea mai frumoasa din Umpul anului bisericesc.
Nici o alta perioada din calendarul nostru cresfin nu ne
ofera atatea momente de inaltare spirituala, de petrecere in
comuniune cu Dumnezeu, ca saptamana Pafimilor.
lata de ce spun ca este foarte bine ca in numar cat mai
mare sa veniti in aceasta saptamana la Sfanta Biserica pentru
a lua parte la slujbele religioase consacrate Pafimilor Dom-
nului nostru lisus Hristos.
Nimic nu e mai frumos pentru un crestin ca i n aceasta
saptamana sa mai lase din preocuparile acestei lumi si sa
vina aici, i n Sfanta Biserica, sa ia parte la slujba.
Batrani, fineri, copii, cei care au posfit si cei care nu au
posfit, veniti sa ne impartasim cu totii din hrana cea nepieri-
toare care se gaseste aici in Sfanta Biserica.
Rog pe bunul Dumnezeu ca in aceasta minunata zi de Flo-
rii sa va binecuvanteze cu spor in casele dumneavoastra, sa-
natate, bucurii duhovnicesU, belsug spiritual si material si sa
intamginati cu vrednicie si cu bine marele si luminatul praz-
nic al Invierii Domnului. Amin.
30
Predica la Duminica Sfantului Apostol Toma
„Pentru cd M-ai vdzut, ai crezut.
Fericiti cei ce n-au vdzut si au crezut"
(loan 20, 29)
Fratilor,
Nici un cuvant, oricat ar fi de ales, oricat ar fi de minunat,
nu poate sa descrie bucuria, exaltarea si safisfactiile duhovni-
cesti pe care toti crestinii ortodocsi le-au trait in aceste prea-
luminate si maiestuoase zile de Pasti.
Orice apreciere este neputincioasa sa evalueze multitudi-
nea de foloase spirituale pe care ni le-a adus marele si lumi-
natul praznic al Invierii Domnului.
Ne aflam inca in aceasta fericita perioada din viata noastra
spirituala, de adevarata delectare sufleteasca. Purtam inca in
suflete ecoul melodioaselor cantari si minunatelor imne con-
sacrate, preaslavirii si cinstirii minunatului praznic al invierii.
in aceste zile fiecare dintre noi sa-si manifeste netarmurita
bucurie si veselie pentru cea mai sfanta dintre sarbatori, pen-
tru cea mai aleasa dintre praznice, praznic al praznicelor si
sarbatoare a sarbatorilor.
Aceasta, fratilor, pentru ca invierea Domnului este cea
mai mare dintre sarbatorile crestine, este piatra de temelie a
credintei noastre, a mantuirii noastre; iata de ce i s-a si con-
sacrat spre cinstire, spre deosebire de celelalte praznice im-
paratesfi, fiecare duminica din fimpul anului.
Daca va veti intoarce dumneavoastra cu mintea putin ina-
poi, mai exact la cuvintele Sfintei Evanghelii din duminica
trecuta de la vecemie, care se numeste in popor si „a doua
Inviere", va veti aminti desigur de faptul ca Domnul, dupa ce
a inviat din morti, S-a aratat ucenicilor Sai care se adunasera,
de frica iudeilor, intr-o casa. Cu ei nu se afla insa unul din
Apostoli, pe nume Toma, zis si Geamanul.
31
 Nefiind de fata i n momentul cand Domnul S-a aratat
celorlalti ucenici, Apostolul Toma, primind vestea cea mare
ca Hristos a inviat din mormant, pilonul credintei sale ce-
deaza incet, incet, in fata prapastioaselor lovituri ale indoielii
si necredintei.
Dar Domnul i l salveaza din valurile involburate ale ne-
credintei, ale zabavniciei de a crede si Se arata din nou Apos-
tolilor cand acestia se aflau din nou impreuna si de data
aceasta era si Toma cu ei. La numai sapte zile dupa invierea
Sa, Domnul Hristos Se descopera lui Toma, prezentandu-i-Se,
El insusi, ca cea mai graitoare dovada a invierii din morti.
Fratilor, cuvintele Mantuitorului adresate Apostolului
Toma sunt cuvintele care ni se adreseaza noua tuturor, sunt
cuvintele care mi-au creat cea mai potrivita ocazie sa va
vorbesc astazi despre felul cum trebuie sa fie adevarata cre-
dinta in Dumnezeu, ce fericire poate sa dobandeasca fiecare
dintre noi dintr-o credinta sincera, nesovaielnica.
Fratilor,
Omul, aceasta fiinta cugetatoare care a fost inzestrata de
Dumnezeu cu atatea calitati superioare oricaror vietuitoare
terestre, s-a aratat totdeauna a fi plin de curiozitate, de indo-
iala, de dorinta patimasa de a se convinge personal de multe
adevaruri.
Dar de cele mai multe ori aceasta curiozitate 1-a condus la
cele mai mari catastrofe, la insasi pierderea fericirii raiului, la
insasi ruinarea lui ca om.
Nimic nu poate exemplifica mai frumos credinta sovaiel-
nica a omului ca pericopa evanghelica ce s-a citit astazi, cand
prin Apostolul Toma ni se da noua tuturor o lectie, o i n -
vatatura, mai bine zis un indemn dumnezeiesc de a crede fara
atatea conditii in adevarurile mantuitoare.
lata ce spune pericopa evanghelica:
„Si fiind seard in ziua aceea, intaia a sdptdmdnii (dumi-
nica), si usile fiind incuiate unde erau adunati ucenicii de
frica iudeilor, a venit lisus si a stat in mijlocul lor si le-a zis:
Pace voud!
Si zicdnd acestea, le-a ardtat mdinile si coasta Sa. Deci s-au
hucurat ucenicii, vdzdnd pe Domnul.
32
Si lisus le-a zis iarasi: Pace voud! Precum M-a trimis pe
Mine Tatdl, si Eu vd trimit pe voi.
Si zicdnd acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati
Duh Sfdnt; cdrora le veti ierta pdcatele, le vor fi iertate si cd-
rora le veti tine, vor fi tinute.
lar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamdnul,
nu era cu ei cind a venit lisus. Deci au zis lui ceilalti ucenici:
Am vdzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacd nu voi vedea, in
mdinile Lui, semnul cuielor, si dacd nu voi pune degetul meu
in coasta Lui, nu voi crede.
Si dupd opt zile, ucenicii Lui erau iarasi induntru, si Toma
impreund cu ei. Si a venit lisus, usile fiind incuiate, si a stat
in mijloc si a zis: Pace voud !
Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tdu incoace si vezi mdi-
nile Mele adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi
necredincios, ci credincios.
A rdspuns Toma .si I-a zis: Domnul meu si Diimnezeul meu !
lisus i-a rdspuns: Pentru cd M-ai vdzut, ai crezut. Fericiti
cei ce n-au vdzut .si au crezut.'" (loan 20, 19-29)
Vedeti, fratilor, cat de frumos ne descrie pericopa evan-
ghelica momentul in care Domnul Hristos i l convinge si pe
Toma de adevarul invierii Sale.
Toma, despre care ne vorbeste Evanghelia, era si el unul
din cei doisprezece Apostoli, facea si el parte din grupul uce-
nicilor care L-au insotit pe Domnul in tot timpul activitatii
Sale pamantesti.
in Sfintele Evanghelii nu gasim prea multe detalii despre el.
intre Apostoli el ocupa un loc modest, iar Sfantul loan
Evanghelistul i l aminteste de doua ori in Evanghelia sa: o
data cu prilejul mortii lui Lazar, prietenul Domnului, iar alta
data cu prilejul cuvantarii Domnului de la Cina cea de Taina.
Prin ce este condamnabila totusi atitudinea Apostolului
Toma ?
Facand o analiza profunda a starii sale psihologice vom
vedea ca el nu este rriai putin credincios decat ceilalti Apos-
toli in posibilitatea invierii. Ba, dimpotriva, el credea ca
Domnul va invia.
El se indoieste, incepe sa se clatine in credinta cand cei-
lalti Apostoli i i comunica mareata veste ca Hristos a inviat.
33
Acum incepe sa lucreze omenescul din el si sa se-ntrebe:
oare sa fie chiar asa ?, cum e posibil ?, vreau sa vad, vreau sa
ma conving personal de acest adevar, asa cum de altfel facem
si noi oamenii, zabavnici de a crede.
Desi a fost permanent alaturi de Domnul, desi L-a vazut
mereu cu propriii sai ochi, desi L-a auzit cu urechile sale vor-
bind, iata ca acum, cand e vorba de un adevar ce intrece pute-
rea lui de intelegere omeneasca, i i paralizeaza gandirea, rati-
unea lui se blocheaza pentru a crede ceea ce este vrednic de
crezare.
E nedrept sa-i imputam numai lui Toma aceasta necredin-
ta, aceasta dorinta de a se convinge numai prin propriile-i
simturi de adevarul invierii.
Sfintele Evanghelii arata ca mai inainte de a l i Se arata
Domnul si ceilalti Apostoli au avut aceeasi necredinta ca si
Toma.
Sfantul Evanghelist Marcu ne spune: „Dupa aceea, Dom-
nul S-a aratat in alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o
tarina. Si aceia, mergand, au vestit celorlalti, dar nici pe ei nu
i-au crezut. La urma, pe cand cei unsprezece sedeau la masa,
li S-a aratat si i-a mustrat pentru necredinta si impietrirea
inimii lor, caci n-au crezut pe cei ce-L vazusera inviat" (Mar-
cu 16, 12-14).
Dupa cum vedeti, toti Apostolii au avut aceasta indoiala,
pentru ca au incercat omeneste sa cuprinda adevarul de ne-
cuprins al invierii, caci necredinta vine din micimea noastra,
din neputinta noastra de a intelege ceea ce este mai presus de
orice intelegere.
Fratilor, credinta noastra trebuie deci sa fie exprimata fara
nici o umbra de indoiala. Sa credem ca ceea ce vom cere de
la Dumnezeu (bineinteles ceea ce este folositor mantuirii
noastre) vom obtine negresit.
Mantuitorul ne spune: ,.De veti avea credinta cat un gra-
unte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici
dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta"
(Matei 17, 20).
Credinta puternica a constituit pentru toti sfintii Vechiului
§i Noului Testament conditia savarsirii minunilor. Asa a fost
Sfantul Hie Tezviteanul care, avand credinta in Dumnezeu, a
34
incuiat cerul pentru trei ani si sase luni, timp in care n-a cazut
pe pamant o picatura de ploaie, a pogorat foe din cer de la
Dumnezeu de a mistuit jertfele, apa si pietrele de pe muntele
Carmel.
Sfantul Vasile cel Mare ne spune: „Cel ce vrea sa aiba in-
tru sine aceasta credinta mare nu trebuie nicidecum sa-si faca
vreo grija despre viata sau despre moartea sa, ci de ar vedea
chiar fiara salbatica sau ridicari de draci sau de oameni rai, sa
nu se inspaimante deloc, ca unul ce cunoaste ca sunt fapturi
ale unuia si aceluiasi Facator si impreuna roabe cu el si nu au
nici o putere asupra lui de nu va ingadui Domnul".
Credinta este sintetica si rapida. Ea nu are nevoie de intar-
zieri, de analize, de procese verbale stiintifice. Credinta vie
lucratoare prin iubire ne dezvaluie ceea ce nu se poate dovedi
matematic, stiintific. Nimic nu ne poate ferici precum credin-
ta sincera in adevarurile mantuitoare.
lata de ce Mantuitorul spune lui Toma: „pentru ca M-ai
vazut ai crezut, fericiti cei ce n-au vazut si au crezut", prin
aceasta aratand ca sunt mult mai fericiti aceia care cred cu
mai multa usurinta si seninatate in cuvintele lui Dumnezeu,
auzite din propovaduire.
Domnul stia, in virtutea atotstiintei Sale, ca adevarul i n -
vierii Sale va fi cu greu acceptat peste veacuri de oamenii za-
bavnici de a crede, de aceea fericeste pe aceia care nu ridica
pretentii absurde, de a crede in Dumnezeu numai daca-si vor
pune, asemenea lui Toma, mainile in coasta Mantuitorului.
Aceasta nu inseamna ca daca cred in Dumnezeu trebuie sa
cred fara sa cercetez, asa cum multi dusmani ai crestinis-
mului fac uz de scornirea calomnioasa „crede si nu cerceta".
Nu, fratilor ! i n Sfanta Scriptura nicaieri nu se gaseste
acest citat „crede si nu cerceta", ci, dimpotriva, se spune:
„cercetati Scripturile".
Sfanta Evanghelie de astazi ne prezinta chipul reprezenta-
tiv al aceluia care voieste sa se convinga personal, experi-
mental, despre orice adevar, de orice natura.
Prin felul in care i s-a adresat Mantuitorul Apostolului
Toma a statornicit pentru totdeauna adevarul ca cel care vrea
sa se convinga despre existenta lui Dumnezeu, despre dum-
35
nezeirea Sa, poate face aceasta numai prin credinta si nu prin
experienta.
Lui Toma tocmai de aceea i-a ramas numele de „necre-
dinciosul", pentru ca a vrut sa se convinga personal de ceea
ce el credea fara sa vada.
Fratilor,
Oare cati dintre noi nu ne indoim in sufletul nostru aseme-
nea Apostolului Toma ? Cati dintre noi nu am ridicat absurda
pretentie: voi crede in Dumnezeu, insa sa mi Se arate ! Cati
dintre noi nu rostesc cuvintele „cred intr-Unul Dumnezeu"
numai cu buzele, iar cu mintea sunt departe de Dumnezeu !
Nimic nu poate sa justifice lipsa noastra de credinta care
se accentueaza pe zi ce trece.
Noi am vrea sa-L analizam pe Dumnezeu segment cu seg-
ment, in vreun laborator, ca pe oricare obiect.
O, de cata nebunie si ticaiosie este tn stare omul !
Cum se poate cuprinde cu mintea Cel ce este necuprins ?
Cum am putea sa-L intelegem pe Aceia care e mai presus de
orice intelegere ?
Eu, fratilor, spun ca e mult mai de dorit ca sa ne coboram
fiecare in sufletul nostru si sa ne curatim toate sertarasele con-
stiintei de pacla necredintei, a dorintei desarte de a ne convinge
de adevarurile dumnezeiesti numai pe baza de probe.
Ce poate arata mai bine pe Dumnezeu ca bunastarea noas-
tra, bunatatile de care beneficiem, pacea din tara noastra,
sanatatea noastra trupeasca si sufleteasca !
Sa strigam si noi cu cuvinte de lauda catre lisus cel Inviat:
Doamne lisuse Hristoase, nu-mi trebuie sa Te vad pe Tine
deoarece sunt un nevrednic.
Vreau, Preabunule, ca Tu sa-mi intaresti slaba mea cre-
dinta in preasfant numele Tau si astfel sa ajung in imparatia
Ta cea vesnica unde sa ma veselesc in vecii vecilor. Amin.
Hristos a inviat!
36
Predica la Duminica Mironositelor 9
,yAu cumparat miresme,
ca sd meargd sd-L ungd pe El"
(Marcu 16,1)
Fratilor,
Nici un cuvant, oricat ar fi de ales, oricat ar fi de minunat,
nu poate sa exprime satisfactiile, bucuriile si veseliile duhov-
nicesti pricinuite de marea si luminata zi a Invierii.
Orice apreciere este neputincioasa ca sa exprime la ade-
varata valoare sumedenia de foloase spirituale pe care noi,
toti crestinii ortodocsi, le-am obtinut din maiestuosul si m i -
nunatul praznic al Invierii.
Purtam inca in suflete ecoul melodioaselor cantari, a prea-
frumoaselor imne inchinate cu evlavie celei mai sfinte dintre
sarbatori, praznic al praznicelor si sarbatoare a sarbatorilor.
Si, cu adevarat, asa este, pentru ca invierea Domnului este
cea mai mare sarbatoare a crestinismului, este piatra de te-
melie a credintei noastre ortodoxe. Cu ea sta sau cade intrea-
ga noastra invatatura.
lata de ce, fratilor, puterea ei spirituala, bucuriile si man-
gaierile aduse de ea se repercuteaza, cu multa intensitate, de
aproape doua mii de ani, in fiecare dintre noi.
in fiecare duminica Sfanta noastra Biserica cinsteste ma-
retia si frumusetea evenimentului minunat al invierii.
Aceasta fericita perioada a penticostarului, perioada de
adevarata delectare sufleteasca, inglobeaza cele mai fru-
moase imne prin care laudam pe Hristos cel inviat.
in duminica trecuta, am trait cu totii emotia si indrazneala
Apostolului Toma de a pipai cu propria mana coasta Mantui-
torului Hristos, convingandu-se astfel personal de marele
adevar al invierii Domnului.
insa nici o duminica din timpul anului nu are o dedicatie
specials, nu arata atat de expresiv calitatile incontestabile.
meritele, devotamentul si delicatetea sufleteasca a femeii
37
crestine ca duminica de astazi, cunoscuta si insemnata in ca-
lendar sub numele de ,.Duminica Mironositelor".
Ziua de astazi este deci dedicata exclusiv femeii crestine,
mironositelor care, aprinse de dor sfant, au mers dis-de-di-
mineata la mormant, sa unga cu miresme pe Domnul lisus,
Cel ce inviase.
lata de ce socotesc ca ziua de astazi imi ofera cel mai po-
trivit si cel mai placut prilej prin care sa evidentiez insemna-
tatea femeii in crestinism, locul pe care-1 ocupa femeia in sa-
nul vietii omenesti, chemarea femeii si ce indatoriri reies din
aceasta chemare pentru familie si neam.
Fratilor,
Daca pentru lumea veche s-au putut socoti ca ideal al fe-
meii amazoanele, acele femei razboinice, care urcau pe cal
si-si ardeau sanul drept ca sa poata manui mai bine arcul, pe
firmamentul crestinatatii au rasarit „in ziua cea dintai a sap-
tamanii", cand Hristos a inviat, „mironositele". Intre cele do-
ua aspecte se pot stabili aseman^ri: lepadarea de sine, vointa
de a sluji altora si taria sufleteasca. Dar, deosebirile dintre ele
sunt mult mai mari: in vreme ce amazoanele slujeau prin
toate acestea celor pamantesti, toata truda mironositelor a
fost pentru cele cere.sti.
Cele dintai se sprijineau pe puterea lor fizica, cata vreme
mironositele s-au sprijinit pe puterea lor sufleteasca.
Au trecut doar doua zile de cand losif din Arimateea a
ingropat trupul Domnului in mormantul sapat in stanca si
sfintele femei mironosite: Maria Magdalena, Maria, mama
lui lacov, si Salomea, mama celor doi frati Apostoli, lacob si
loan, fiii lui Zevedeu, cele doua surori ale lui Lazar, Marta si
Maria, si Suzana in ziua cea dintai a saptamanii, cumparand
miresme, au venit la mormant ca sa unga trupul lui lisus, pre-
cum se obisnuia la iudei.
lata ce ne spune pericopa evanghelica:
„Si dupd ce a trecut ziua sdmbetei, Maria Magdalena,
Maria, mama lui lacov, si Salomea au cumpdrat miresme
ca sd vind sd ungd trupul lui lisus.
Si dis-de-dimineatd, in prima zi a sdptdmdnii (Duminica),
pe cand rdsdrea soarele, au venit la mormant.
38
^i ziceau intre ele: Cine ne va prdvdli noud piatra de la
usa mormdntului ? Dar, ridicdndu-si ochii, au vdzut cd
piatra fusese rdsturnatd; cdci era foarte mare.
$i, intrdnd in mormant, au vdzut un tdndr sezand in par-
tea dreaptd, imbrdcat in vesmdnt alb, si s-au spdimdntat.
Iar el le-a zis: Nu vd inspdimdntati! Cdutati pe lisus Na-
zarineanul cel rdstignit ? A inviat! Nu este aici lata locul
unde a fost pus.
Dar merged si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru cd va
merge in Galileea, mai inaintea voastrd: acolo II veti
vedea dupd cum v-a spus.
Si iesind, aufugit de la mormdnt cd erau cuprinse de fried
si de uimire si nimdnui nimic n-au spus cdci se temeau"
(Marcu 16, 1-8)
lata, fratilor, cat de frumos ne descrie Sfanta Evanghelie
fapta demna de toata lauda a sfintelor femei mironosite infla-
carate de dorul sfant, sa vina sa unga cu miresme pe Invata-
torul si Domnul.
Aceste femei mironosite sunt exemplul femeii cresfine,
sunt pilda de sfintenie, devotament si frumusete spirituala.
Au fost si ele femei, au avut aceleasi trupuri torturate de
suferinte si neputinte, dar au avut o vointa darza, un curaj
sfant, pentru ca in fimp ce ceilalti Apostoli se imprastiasera
de frica iudeilor pe la casele lor, femeile mironosite au mers
dis-de-dimineata, in vazul tuturor, la mormant sa unga cu
miresme trupul Domnului.
lata de ce pentru dragostea, devotamentul si marinimia
lor, Mantuitorul le-a invrednicit sa auda cele dintai vestea
invierii Lui, sa-L vada cele dintai inviat din morti, caci pe
cand mergeau ele sa vesteasca ucenicilor, lisus le-a intampi-
nat zicand: „Bucurati-va, iar ele, apropiindu-se, au cuprins
picioarele Lui si I s-au inchinat".
Fratilor, daca barbatul este capul familiei si al societatii si
daca a fost inzestrat de Dumnezeu cu putere si cu inteligenta
creatoare, el are insa un mare neajuns. i i lipseste gingasia,
tandretea, delicatetea. Aceste calitati fara de care viata ar fi
dura, lipsita de farmec, le are femeia si cred ca nu gresesc
daca afirm ca sunt inerente firii femeiesti. Femeia este stapa-
na caminului si fata de barbat are intaietatea inimii. Sufletul
39
ei simtitor si delicat pare facut pentru a mangaia, a suferi si a
compatimi. Mai mult ca orice el e deschis pentru durere si
mai bine ca orice el are darul de a alina. Fiind din fire simti-
toare si delicata, femeia il intrece pe barbat in evlavie. Asa se
explica de ce cele mai multe locuri din biserici sunt ocupate
de femei. Ea este mai credincioasa, mai pregatita de jertfa.
Sufletul femeii prezinta spre deosebire de cel al barbatului o
alta framantatura, o alta consfitutie psihica. El este mai plin
de duiosie si compasiune. Daca ne vom referi la chemarea fe-
meii, ne vom referi in primul rand la aceea de mama. Oricat
s-ar schimba vremurile, domeniul de lucru al femeii ramane
viata casnica, familia. O, ce inalta chemare ! Sa rodesti din
trupul tau viata, sa modelezi acest aluat care este copilul si sa
faci din el o fiinta curata, placuta lui Dumnezeu si oame-
nilor ! Nici ingerii din cer nu au acest dar de a da viata.
Numai prin aceasta femeia isi dovedeste absoluta sa tre-
buinta in lume: toate celelalte le putem inlocui, de toate cele-
lalte ne putem lipsi, numai de mame niciodata...
Mamele asigura trainicia unui popor. De aceea Sfanta B i -
serica a acordat o deosebita atentie familiei ridicand-o la ran-
gul de Sfanta Taina, constituind-o sub forma ei monogamica.
A m putea spune ca in familia crestina rolul preponderent
i l are femeia. Nimeni si nimic pe lume nu poate inlocui acti-
unea binefacatoare a mamei in familie.
Cine invata pe copil bunele deprinderi, prima rugaciune ?
Cine-1 invata pe copil pentru prima data sa-si insemne chipul
cu semnul Sfintei Cruci ? Cine alta, decat mama, atunci cand
copilul este bolnav nu da dormitare ochilor, inaltand rugaciu-
ni fierbinti pentru insanatosirea sa ?
Se cunoaste starea de umilinta si desconsiderare a femeii
in lumea antica. Femeia era intr-o stare vrednica de plans.
Era sclava barbatului, fara nici un drept, numai aceia de a
munci si de a naste fii in durere. Barbatul avea dreptul de via-
ta si de moarte asupra femeii si asupra copiilor, drept nein-
gradit de nici o lege. Ea nu avea libertate, nu putea vinde,
nici cumpara, nu putea hotari asupra averii sale, ba ceea ce
era culmea injosirii si a desconsideratiei era ca nici de propriii
ei copii nu se putea bucura. .
40
O data insa cu venirea Domnului Hristos in lume, femeia
a fost ridicata la cinstea ce i se cuvine. Acum a incetat de a
mai fi sclava barbatului si se bucura de cinstea, sfima si res-
pectul societatii ca una care este si ea chipul lui Dumnezeu.
Sa nu uitam ca Fiul lui Dumnezeu S-a nascut dintr-o feme-
ie si prin aceasta El a redat onoarea intregului neam femeiesc.
lisus, Imparatul Imparatilor si Domnul domnilor, a fost purtat
pe bratele unci mame si de atunci fruntile mamelor din lume
stralucesc cu un nimb de raze ceresti.
In clipa cand ingerul a rostit „Bucura-te, Marie" lanturile
robiei s-au smuls de pe mainile femeilor. De atunci femeia
este pretuita si respectata.
Datorita venirii lui Hristos i n lume femeia se bucura de o
deosebita cinste. Ea e plapanda si totusi impune sUma, e sla-
ba si totusi apare pretutindeni fara sa se teama ca cineva o va
lovi si rusina.
Exemplul femeilor mironosite l-au urmat, de-a lungul a
aproape doua mii de ani, milioane si milioane de femei crestine.
Biserica aduce un pios omagiu mamelor care s-au invred-
nicit de la Dumnezeu de mari daruri.
Astfel a fost Sfanta Elena, mama imparatului Constanfin
cel Mare, Antuza, mama Sfantului loan Gura de Aur, Moni-
ca, mama Fericitului Augustin, Nona, mama Sfantului Grigo-
rie de Nazianz.
Parintii capadocieni datoresc in cea mai mare parte credin-
ta, evlavia, dragostea si ravna sfanta mamelor lor care au fost
exemple vii de traire a invataturii si spiritualitatii cresfine.
Fratilor,
i n general in ziua de astazi femeia neamului nostru isi in-
deplineste cu cinste chemarile ei. Totusi, sunt destule cazurile
de lipsa de constiinta in viata conjugala.
Se constats cu mare durere o decadere a vietii familiale.
Certurile, dezacordurile, adulterele, divorturile se inmultesc
tot mai mult si aceasta din cauza ca femeia isi aroga nejust
unele drepturi, unele libertati. isi neglijeaza familia, copiii,
isi paraseste fara nici o remuscare caminul. Este de-a dreptul
ingrij orator acest lucru deoarece el duce la subrezirea traini-
ciei familiei si prin aceasta la anarhie, la haos in societate.
41
 Cum putem sa ridicam pretentia de a fi copiii nostri oa-
meni de baza ai societatii cand, in calitatea noastra de parinti,
Predica la Duminica a IV-a dupd Pasti
am neglijat sa le dam educatia corespunzatoare. (Duminica Sldbdnogului)
Sunt mame, in ziua de astazi, care considera ca au savarsit
un lucru grozav cand au reusit sa-si invete copiii sa injure pe
Dumnezeu. „Si lisus a zis sldbdnogului:
De aceea astazi ne trebuie mame cinstite si credincioase. Scoald-te, ia-ti patul tdu si umbld"
Ne trebuie mame care sa priveasca nasterea de prunci ca pe (loan 5, 8)
cea mai mare binecuvantare a vietii. Ne trebuie mame a caror
mandrie sa fie copiii sanatosi, frumosi, bine crescuti. Frati crestini,
Aceasta duminica a mironositelor sa constituie pentru
fiecare mama sau pentru aceea care vrea sa devina mama un Cat de minunata este natura ce ne inconjoara, cat de plina
exemplu de traire spirituala si materiaia. de farmec si frumusete ! Nici pana, nici penelul, nici cel mai
Sa rugam pe Bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze in ingenios artist nu poate sa redea intru totul frumusetea si
aceste minunate zile cu harul Sau, sa va indrepte pasii inimii splendoarea naturii.
dumneavoastra, ai gandurilor dumneavoastra pe drumul care Omul, cu puterile sale limitate, fund inzestrat cu inteli-
duce in imparatia Sa cea cereasca totdeauna, acum si in veci. genta si pricepere, aspira mereu spre tot ceea ce este bun, fru-
Amin. mos, desavarsit si cauta mereu sa dezlege misterele vietii, sa
desluseasca taine mari si de multe ori aceste incercari se sol-
deaza cu reusite. Dar niciodata omul nu va putea sa inteleaga
ceea ce este mai presus de puterile sale, ceea ce este cu nepu-
tinta de cuprins, ceea ce este autoritatea si puterea absoluta
care guverneaza intregul univers: pe Dumnezeu cel vesnic,
autorul acestor splendori si lucruri atat de marete.
A i c i este piatra de hotar, aici omul trebuie sa-si recu-
noasca infinita sa inferioritate fata de Creatorul cel Mare, aici
omul trebuie sa-si piece cu smerenie capul in fata atotputer-
nicului Dumnezeu care numai prin simpla putere a cuvantu-
lui a creat lumea cea vazuta si cea nevazuta. A m vazut In
Evanghelia din duminica trecuta ca in virtutea iubirii si a pur-
tarii Sale de grija, Dumnezeu i-a dat omului femeia spre a-1
face fericit, creand astfel prima familie din care s-a nascut
neamul omenesc. Dar cum datorita pacatului cu nefastele
sale urmari, aceasta fericire a fost umbrita in cele din urma,
aceasta fericire se curma cu cea mai grea suferinta: moartea.
Mantuitorul Hristos biruie si aceasta grea suferinta, moartea
vesnica, facandu-ne pe toti mostenitorii imparatiei cerurilor.
In Evanghelia de astazi. In necuprinsa iubire fata de nearnul
omenesc si in virtutea atotputerniciei Sale, Mantuitorul isi

43
dovedeste originea Sa dumnezeiasca, puterea Sa asupra ne-
putintelor si nevolniciilor omenesti, vindecand pe slabanogul
din scaldatoarea Vitezda.
De aceea astazi mi-am propus sa va vorbesc despre pute-
rea Domnului Hristos asupra oamenilor si despre puterea cu
care a fost inzestrat cre§tinul spre a nu mai fi robul mortii
vesnice.
Frati crestini,
Este aproape incredibila perseverenta i n rabdare a slaba-
nogului din Evanghelia de astazi, care de treizeci si opt de
ani astepta vindecarea de la Dumnezeu. Cum si in alte cazuri
Mantuitorul a mai savarsit fapte minunate, vindecand fel de
fel de infirmi, orbi, schiopi, paralitici, nici de asta data nu ra-
mane indiferent fata de indelungata rabdare a acestui slaba-
nog. De multe ori ucenicii 11 intrebau pe Mantuitorul Hristos
cand savarsea vreo vindecare a vreunui infirm: „Invatatorule,
cine a pacatuit, acesta sau parintii lui, de s-a nascut cu aceas-
ta infirmitate ?". Mantuitorul le raspundea ca nici acesta, nici
parintii lui n-au pacatuit, ci s-a nascut asa tocmai ca sa fie un
prilej de a arata multimilor atotputemicia lui Dumnezeu, ori-
ginea Sa dumnezeiasca si iubirea Sa fata de neamul omenesc.
Acum, cand langa Poarta Oilor, in scaldatoarea Vitezda, mul-
timea de bolnavi asteapta vindecarea de la Dumnezeu, slaba-
nogul traia clipe de grea incercare, amagindu-se in sufletul
sau cu sosirea clipei fericite a vindecarii. Dar traia calvarul
unei amanari zdrobitoare, binesfiind ca nu are pe nimeni care
sa-1 arunce in scaldatoare, lucru care-i storcea ultimele rez-
erve de rabdare, care-i sporeau povara asteptarilor.
intr-o astfel de stare plina de amaraciune, intristare, sus-
pine nenumarate si grea suferinta isi face aparitia atotstiu-
torul si blandul Pastor, care cunoastea suferintele acestui
slabanog si pune capat sfasietoarelor, chinuitoarelor asteptari.
Mantuitorul i i porunceste cu autoritate dumnezeiasca:
„Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla". Spre uimirea tuturor,
acest slabanog care era privit de toti doctorii si inteleptii vre-
mii ca o enigma pentru medicina si-i considerau infiiTnitatea
imposibil de vindecat, isi ia patul si, nedumerit si el de sana-
tatea si taria ce-i dominau sufletul si trupul, merge la casa sa.
44
lata, fratii mei, ca Mantuitorul Hristos isi dovedeste inca o
data puterea Sa absoluta asupra firii omenesfi, asupra crea-
turilor Sale care, desi acum sunt martore acestui eveniment
extraordinar, pun la indoiala originea dumnezeiasca a Man-
tuitorului Hristos, ba, mai mult, isi vor uni glasurile in racne-
tele pline de ura: „Ia-L, ia-L, rastigneste-L !". intr-adevar,
numai Fiul lui Dumnezeu putea sa rabde si sa suporte batjo-
curile si umilirile la care a fost supus de neamul omenesc ne-
recunoscator. Prin aceasta a confirmat pe deplin puterea Sa
cea dumnezeiasca asupra slabiciunii firii omenesti si asupra
vanitatii omenesfi.
Pe cat de umilit a venit Mantuitorul in lume, pe atat de pu-
temic si infricosat Se va arata la a doua Sa venire, cand va
judeca neamul omenesc dupa cele ce a lucrat fiecare.
Supunerea Mantuitorului Hristos lui Dumnezeu Tatal, fa-
cand intru toate voia Sa cea sfanta pentru a duce la inde-
plinire planul dureros al rascumpararii neamului omenesc din
robia pacatului si a mortii se vede si in momentul cand este
prins de catre soldati, iar Petru, incercand sa opuna rezisten-
ta, loveste pe una dintre slugile arhiereului. Atunci Mantui-
torul i i spune: „intoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot
sabia, de sabie vor pieri, sau ti se pare ca nu pot sa rog pe
Tatal Meu si sa-Mi trimita acum mai mult de douasprezece
legiuni de ingeri ?" (Matei 26, 52-53), aratand prin aceasta ca,
in calitatea Sa de Dumnezeu atotputernic, ar fi scapat foarte
usor de acesti soldati, ba i-ar fi facut una cu pamantul. Dar
lucrarile lui Dumnezeu nu se aseamana cu cele ale oamenilor,
pentru ca Dumnezeu nu voieste moartea pacatosului, ci ca
acesta sa se intoarca si sa fie viu. El a venit in lume spre pace
si spre mantuire, nu spre pierderea neamului omenesc.
De aceea si Mantuitorul Hristos cu blandete si bunatate
daruieste vindecare slabanogului din Evanghelia de azi. Sfi-
indu-L totusi cu putere dumnezeiasca, mirarea noastra rama-
ne insa mai mica decat in fata unei minuni asemanatoare sa-
varsite de Sfantul Apostol Petru cand 1-a vindecat pe slaba-
nogul din Lida adresandu-i-se: „Enea, vindeca-te pe tine
Hristos ! Scoala-te si-ti strange patul tau !". Sfantul Apostol
Petru, consfient fiind ca prin el lucra lisus Hristos, ca puterea
sa era de fapt puterea lui Hristos, nu se indoieste cu nimic in
45
sufletul sau poruncind cu autoritate duhului acesta de slabi-
ciune sa paraseasca trupul pe care 1-a chinuit atatia ani.
Nu lipsita de asemanare este si vindecarea ologului din
nastere, care sedea si cersea in fiecare zi la poarta templului.
Acest nefericit isi indreapta privirile catre Sfintii Apostoli
Petru si loan in speranta ca va capata ceva care sa-i asigure
existenta. Nu sfia ca acum el va capata cel mai mare dar din
partea lui Dumnezeu, prin placutii sai, vindecarea de slabici-
unea sa.
Staruind in rugamintea sa catre Apostoli, Petru a zis: „Ar-
gint si aur nu am; dar ce am, aceea iti dau. In numele lui lisus
Hristos Nazarineanul, scoala-te si umbla ! Si apucandu-1 de
mana dreapta, 1-a ridicat si indata fluierele picioarelor si
gleznele lui s-au intarit. Si sarind, a stat in picioare si umbla,
si a intrat cu ei in templu, umbland si sarind si laudand pe
Dumnezeu" (Fapte 3, 6-8).
Vedefi, fratilor, cum lucreaza darul lui Hristos in vasele
sale cele alese, vedeti cum Sfantul Apostol Petru. cu o cre-
dinta si convingere puternica in cuvintele Mantuitorului care
spune: „De aveti credinta cat un graunte de mustar veti zice
muntelui acesta muta-te de aici acolo si se va face asa", reu-
seste sa vada efectul si adeverirea cuvintelor Mantuitorului.
Nu numai Sfantul Apostol Petru a fost inzestrat de Dumnezeu
cu puterea aceasta de a vindeca toata boala si toata nepufinta.
Toti sfintii care si-au inchinat viata lui Dumnezeu, care si-au
lepadat grija cea lumeasca, preocuparile exclusiv materiale si
au ales ca ideal suprem apropierea tot mai mult de Dumnezeu
si desavarsirea lor sufleteasca. au dobandit de la Dumnezeu
darul vindecarilor, darul izgonirii duhurilor necurate din
oamenii chinuiti de aceste nepufinte si duhuri diavolesfi.
Asa a fost Sfantul Mucenic Dimitrie izvoratorul de mir
care prin rugaciune staruitoare catre Dumnezeu i l invinge
prin tanarul Nestor, pe ingamfatul Lie care omora multi cres-
fini, aruncandu-i de pe un pod inalt in sulite ascutite.
Asa a fost Sfantul lerarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor
Lichiei, care a mustrat prin vis pe imparatul care condamnase
la moarte pe trei tineri nevinovati si multi alti sfinti care s-au
invrednicit de la Dumnezeu de acest dar minunat, de aceasta
putere de a vindeca toata boala. insusi Mantuitorul Hristos a
46
spus ucenicilor Sai: „Iar celor ce vor crede le vor urma aceste
semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor
grai, serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de
vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile
si se vor face sanatosi" (Marcu 16, 17-18).
Frati crestini.
In viata de toate zilele multe sunt necazurile si obstacolele
care ni se pun i n cale si care ne impiedica de a fi placuti
inaintea lui Dumnezeu prin savarsirea sfintelor Sale porunci
si prin straduinta noastra de a ne curati de pacate.
Dar nimic nu e cu neputinta pentru cel ce crede si pentru
cel ce este urmas al lui Hristos care a biruit moartea si pe
diavol si o data cu el autoritatea, stapanirea intunericului
asupra omenirii. Taria sufleteasca, rabdarea de granit a
slabanogului din Sfanta Evanghelie ce s-a cifit astazi sa con-
sfituie pentru noi un exemplu demn de urmat. Dupa cum rab-
darea acestui nefericit a avut drept rasplata vindecarea cea
mult asteptata, eliberarea sa din legatura neputintei, tot asa si
noi sa privim necazurile vietii, suferintele si diferitele boli
care vin asupra noastra ca pe o incercare din partea lui Dum-
nezeu care ne pedepseste ca un parinte ce ne iubeste, bine
stiind ca Dumnezeu pe cine iubeste si cearta. Sa nu disperam
atunci cand ni se intampla vreo nenorocire, sa ne intarim
sufleteste, sa ne consolidam sufletul si sa ni-1 purificam in
vederea primirii celei mai pretioase comori: viata vesnica.
Sa ne traim viata noastra in Hristos impartasindu-ne cu
precuratele Sale Taine, astfel incat sa putem spune impreuna
cu Sfantul Apostol Pavel: „Nu eu mai traiesc, ci Hristos
traieste in mine. Si viata mea de acum, in trup, o traiesc in
credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe
Sine insusi pentru mine" (Galateni 2, 20).
 Predica la Duminica a V-a dupd Pasti
(Duminica Samarinencii)
„Doamne, dd-mi aceastd apa
ca sd nu mai insetez,
nici sd mai vin aici sd scot apd"
(loan IV, 15}
Drept maritori crestini,
La fiecare pas pe care-1 facem in viata simtim si vedem
prezenta Bunului Dumnezeu. Atat de mult ne iubeste Dum-
nezeu incat in fiecare clipa ne intinde bratele Sale parintesti
si ne cheama la El pentru a ne bucura de binecuvantarea Sa,
de fericirea vietii de veci.
A m vazut in cuvantul rostit in duminica trecuta rabdarea
de granit a slabanogului de la scaldatoarea Vitezda, astep-
tarea sa in suferinta. Desi de treizeci si opt de ani suferea, nu
si-a pierdut cu nimic increderea in Dumnezeu, in sosirea cea-
sului fericit al vindecarii. Ca o rasplatire a acestei rabdari i n -
delungate, Domnul nostru lisus Hristos i-a daruit vindecarea,
aratandu-Si puterea dumnezeiasca si iubirea Sa fata de nea-
mul omenesc. Tot ce a facut Dumnezeu pentru acest slabanog
.si i n alte multe cazuri asemanatoare constituie dorinta lui
Dumnezeu de a mantui sufletul omenesc, dorinta Sa cea
sfanta ca tot neamul omenesc sa abandoneze lumea pacatului
si sa apuce pe calea cea stramta care duce la mantuire.
Evanghelia de astazi ne prezinta inca un moment din care
cu multa claritate se desprinde motivul, scopul venirii Dom-
nului Hristos in lume, setea Sa dumnezeiasca pentru man-
tuirea sufletului omenesc.
Dialogul care are loc intre femeia samarineanca si Man-
tuitorul scoate la iveala viata tainica a omului, lumea pacatu-
lui, cele ascunse care dezonoreaza demnitatea omeneasca si
ne pune in lumina atitudinea plina de mila si iubire parin-
teasca a Mantuitorului Hristos, setea Sa dupa sufletul ome-
nesc, dupa mantuirea omului.
48
Tocmai despre setea lui Dumnezeu dupa mantuirea sufle-
tului omenesc si despre setea credinciosului dupa Dumnezeu
mi-am propus sa va vorbesc i n cele ce urmeaza.
Frati crestini,
Sfanta Evanghelie de astazi ne prezinta primul popas, pri-
ma chemare a paganilor la crestinism facuta de Insusi Man-
tuitorul Hristos. Acest mare eveniment s-a petrecut poate din
voia lui Dumnezeu care voieste ca toti oamenii sa se mantu-
iasca si la cunostinta adevarului sa vina. Datorita faptului ca
s-au iscat niste neintelegeri i n randul fariseilor cu privire la
lisus Hristos, pentru ca El ar boteza mai multi ucenici decat
loan Botezatorul, Mantuitorul paraseste ludeea si Se indreap-
ta catre Galileea. Dar pentru a ajunge i n aceasta regiune a Pa-
lestinei trebuia strabatut un tinut al carui nume era Samaria.
Trecand prin acest tinut, ai carui locuitori erau desconsiderati
si socotiti de iudei tot atat de lipsiti de grija lui Dumnezeu ca
oricare dintre pagani, Mantuitorul, istovit de calatorie. S-a
asezat la fantana lui lacov, in fata cetatii Sihar.
A i c i , o femeie samarineanca vine pentru a scoate apa.
Mantuitorul Hristos Se foloseste de o slabiciune fizica, setea,
pentru a face o splendida legatura a celor trupesti cu cele su-
fletesti. El cere femeii samarinence apa cu cuvintele: „Da-Mi
sa beau !". Femeia ramane nedumerita la auzul acestor vorbe,
deoarece era constienta de starea de desconsiderare In care se
aflau locuitorii Samariei fata de iudei.
Cuvintele Mantuitorului au fost rostite de El tocmai ca sa
arate pe de-o parte starea de slabiciune a firii omenesti chinu-
ite de sete si prin aceasta firea Sa omeneasca, fiind si El om
adevarat, iar pe de alta parte setea Izbavitorului lumii dupa
sufletul femeii. De aici putem deduce cu usurinta de ce a
venit Mantuitorul acum la aceasta fantana, de ce a venit El in
lume. Daca Domnul Hristos n-a ramas indiferent fata de toate
suferintele fizice omenesti, cum va putea sa ramana indife-
rent fata de infirmitatile sufletului, fata de slabiciunile si ne-
putintele spirituale ? lata ca Mantuitorul foloseste setea tru-
peasca drept motiv si bun prilej prin care a prins vorba cu
samarineanca. Dar si femeia era insetata dupa apa cea vie,
dupa cuvantul vietii de veci si de aceea, din randuiala dum-
49
nezeiasca si din trebuinte trupesti, vine in plina zi de vara la
fantana lui lacov pentru a scoate apa $i pentru a primi spre
neasteptata ei bucurie apa vietii de veci.
Din convorbirea avuta cu Mantuitorul si-a dat seama ca
adevarata ei sete era dupa apa cea vie, din care „cel ce bea nu
va inseta niciodata", si-a dat seama ca Cel care a cerut apa
pentru a-Si potoli setea este izvorul vietii, este Cel care a
venit sa izbaveasca omenirea din robia pacatului, este Mesia
cel prezis de prooroci. Asa se explica de ce femeia si-a igno-
rat setea trupeasca, mergand in cetate si spunand cu uimire
toate cele ce s-au intamplat.
Fratilor, momentul intalnirii Domnului Hristos cu femeia
samarineanca la fantana lui lacov este unul dintre cele mai
importante pentru viata crestinului. Este intalnirea setei lui
Dumnezeu dupa sufletul omenesc cu setea credinciosului
dupa Dumnezeu. Este momentul marcant cand se distruge
zidul despartitor dintre rase, dintre popoare, cand si paganii
sunt chemati sa se bucure de privilegiile religiei iubirii, este
momentul in care Mantuitorul ne face fiii Sai, iar intre noi
frati, este momentul care ilustreaza sfintele Sale cuvinte: „Eu
sunt painea vietii; cel ce vine la Mine nu va flamanzi si cel ce
crede in Mine nu va inseta niciodata" (loan 6, 35).
in tot timpul activitatii Sale mesianice, Mantuitorul Hris-
tos a fost insetat dupa sufletul omenesc, 1-a chemat mereu la
El pentru a-1 adapa cu bucuria vietii fericite, fara durere si
grija. Pentru aceasta a venit El in lume, pentru a suferi moar-
tea plina de batjocura pe Sfanta Cruce, pentru a indura umili-
rea si dispretul acestui neam nerecunoscator pentru ca dupa
acest cortegiu de grele suferinte sa pecetluiasca cu prea
scump sangele Sau pe Sfanta cruce mantuirea omului. ras-
cumpararea din moartea cea vesnica. Dumnezeu mereu ne
cheama la E l , mereu ne intinde bratele Sale mantuitoare.
Totul depinde de atentia noastra, de importanta si grija noas-
tra pentru mantuire, de felul cum raspundem Mantuitorului
atunci cand bate la usa inimii noastre.
Oricat ar fi omul de pacatos, atunci cand se intoarce la
Dumnezeu, atunci cand sufletul sau inseteaza dupa Dumne-
zeu, va primi alinarea. isi va potoli setea sufleteasca prin le-
padarea de lumea pacatului, prin purificarea sa si prin ada-
50
parea sa din izvorul vietii care este Sfanta Euharistie. Atunci
cand Mantuitorul Hristos ne spune: „Daca inseteaza cineva
sa vina la Mine si sa bea. Rauri de apa vie vor curge din pan-
tecele lui" (loan 7, 37-38), ne face chemarea plina de iubire,
chemarea parinteasca de a inseta dupa desavarsire, dupa cu-
ratirea noastra trupeasca si sufleteasca i n vederea primirii
celei mai mari jertfe a crestinismului, Sfanta impartasanie.
Multi sfinti pe care Sfanta noastra Biserica i i cinsteste si-au
consacrat trairea lor slujirii neconditionate lui Dumnezeu. Ei
au fost receptivi la chemarea Mantuitorului: „Luati jugul
Meu, caci jugul Meu este usor si sarcina Mea usoara".
Asa a fost Sfantul Antonie cel Mare, Sfantul Cuvios Pavel
Tebeul, Sfantul Pahomie cel Mare, care nu si-au potolit setea
lor dupa Dumnezeu decat numai retragandu-se din zgomotul
lumii cu toate pacatele ei. in linistea pustiurilor inaltandu-se
cu sufletul lor pana la Dumnezeu, L-au simtit aproape, de
multe ori au savarsit minuni si acestea nu sunt altceva decat
consecintele unei vieti desavarsite, ale unei trairi cu totul pla-
cute lui Dumnezeu.
Asa au fost inzestrati de Dumnezeu cu darul de a vedea
gandurile, spiritele omenesti. Asa Sfantul Preacuvios Anto-
nie cel Mare a vazut sufletul parintelui sau Paul din Teba
cand se inalta la cer.
Asa a fost marele si cinstitul inaintemergator al Domnului
Hristos, Sfantul loan Botezatorul, care a fost inchinat Dom-
nului inca inainte de nasterea sa. De mic copil paraseste viata
si obiceiurile lumesti si-si concentreaza toate fortele fizice si
sufletesfi slujirii lui Dumnezeu i n post sever si in rugaciune.
Datorita vietii sale curate, ingeresti, a fost apreciat si chiar
laudat de Mantuitorul ca fiind cel mai mare dintre barbatii
nascuti din femei. Toate acestea sunt rodul setei sale dupa de-
savarsire, dupa Dumnezeu.
Frati crestini,
Femeia samarineanca despre care ne vorbeste Sfanta
Evanghelie de astazi sa insemne pentru noi omul dornic de
adevaruri dumnezeiesti, omul insetat dupa ceea ce este ne-
muritor si vesnic: apa cea vie sau viata cea vesnica.
51
 Prin convorbirea pe care a avut-o Mantuitorul cu aceasta
femeie sa intelegem primirea tuturor pamantenilor, fara deo-
sebire de rasa sau limba, in obstea sfanta si dreapta a religiei
crestine (Galateni 3, 28).
Desi samarineanca, facand parte dintr-un neam desconsi-
derat de iudei, in urma primirii „apei celei v i i " de la Mantui-
torul Hristos, adica a invataturii mantuitoare, aceasta femeie
devine, dupa cum ne spune traditia, mama crestina, cu sapte
copii, iar sub imparatul Nero a primit moarte de martira, po-
menita in calendar sub numele de Martira Fotini.
lata deci, fratilor, care a fost urmarea setei dupa Dumne-
zeu. Aceasta femeie dintre pagani ajunge sa se Tmpartaseasca
de marea cinste de a fi trecuta in randul sfintilor marturisitori.
Sfanta noastra Biserica ne tnvata ca Dumnezeu Se desco-
pera aceluia care-L cauta, iar celui care nu-L cauta nu Se
descopera. 11 putem cunoaste pe Dumnezeu prin ratiunea
noastra luminata de credinta.
Sa ne adapam sufletele noastre cu „apa cea vie" care este
rugaciunea curata catre Dumnezeu. Dar dintre rugaciuni nici
una nu intrece ca importanta rugaciunea liturgica, pe care noi
o aducem in Biserica, in centrul careia sta Sfanta Euharistie.
De aceea sa ne straduim, sa ne programam lucrurile noastre
gospodaresti in asa fel incat sa nu lipsim duminica de la
Sfanta Biserica, care este izvorul cel curgator de apa vie.
52
Predica la Duminica a Vl-a dupd Pasti
(Duminica Orbului)
„Noi stint cd omul acesta este pacatos..."
(loan 9, 24 )
Frati crestini,
Dumnezeu a trimis in lume pe Fiul Sau cel Unul Nascut
spre a usura lumea de povara cea grea a pacatului, sa scoata
omul din prapastia in care a fost aruncat din cauza neas-
cultarii, sa-1 repuna in starea de fericire in care se gasea ina-
inte de cadere. Pentru aceasta timp de trei ani si jumatate
Mantuitorul a predicat multimilor Evanghelia imparatiei, ta-
maduind nenumarati bolnavi sufleteste si trupeste. in Evan-
ghelia din duminica trecuta am vazut cum Mantuitorul Hris-
tos face primul popas la usile paganatatii, chemarea Sa cea
parinteasca pentru primirea adevarului mantuitor si de catre
pagani. Mantuitorul Hristos invata pe femeia samarineanca
care sunt adevaratii inchinatori ai Tatalui ceresc. i n Evan-
ghelia de astazi, Mantuitorul Hristos isi arata inca o data mila
Sa netarmurita fata de nevolniciile omenesti vindecand pe un
orb din nastere. Prin aceasta Si-a confirmat inca o data atot-
putemicia Sa, originea Sa dumnezeiasca. Dar nerecunosca-
torul popor, in loc sa fie multumit de minunile, vindecarile pe
care le facea Domnul Hristos, isi manifesta ura, invidia §i
dispretul pentru Binefacatorul lor. Asa vedem din Sfanta
Evanghelie de astazi atitudinea rautacioasa, dusmanoasa a
fariseilor fata de Mantuitorul Hristos. Ei indraznesc sa nu-
measca pe Omul lisus, Fiul lui Dumnezeu, perfectiunea ab-
soluta, pacatos, indraznesc sa calomnieze pe Cel care este
mai presus de orice gandire si orice putere.
Nimic nu-i mai usor decat sa arunci o vorba nedreapta i m -
potriva semenului, dar nimic nu-i mai urat, mai degradant si
mai primejdios in acelasi timp.
De aceea, in ceea ce urmeaza mi-am propus sa scot in relief
anticamera uciderii: calomnia sau condamnarea cuiva pe nedrept.
53
 Frati crestini,
De cand Mantuitorul Si-a inceput activitatea de rascumpa-
rare a neamului omenesc din robia pacatului a fost calomniat,
a fost condamnat pe nedrept. El fiind adevarul intruchipat,
iata-L descris de viziunea omeneasca „om pacatos", „om
care nu tine sambata", „om care nu este de la Dumnezeu".
Sfanta Evanghelie de astazi ne demonstreaza clar rautatea
omeneasca, invidia si ura pe care le nutreste neamul omenesc
fata de Binefacatorul nostru, rod al unei calomnii inversunate.
Fariseii pe care Mantuitorul i-a numit morminte varuite,
dusmani ai Mantuitorului Hristos, Il calomniaza in chip in-
drSznet - am putea spune chiar obraznic - , afirmand: „Noi
stim ca omul acesta este pacatos".
Desi nu aveau cu ce sa-L invinuiasca, nu aveau nici o
dovada ca sa le justifice acuzatiile, ei cautau sa-L compro-
mita pe Domnul Hristos, cautau sa-L prinda in cuvant, dar de
multe ori se retrageau rusinati pentru ca Mantuitorul le
dovedea netemeinicia acuzatiilor lor. Evanghelia de astazi ne
infatiseaza dar intentia fariseilor de a X acuza pe Mantuitorul
de nerespectatea Legii mozaice.
Domnul Hristos, plin de mila fata de acest nenorocit care
nu s-a bucurat de lumina zilei de la nasterea sa, i l vindeca
ungandu-i ochii cu tina si trimitandu-1 la scaldatoarea Siloa-
mului sa se spele.
Dupa ce s-a vindecat, orbul n-a mai putut tainui binefa-
cerea atat de mare fata de el a milostivului lisus si a marturi-
sit in fata fariseilor nedumeriti si ei de aceasta minunata in-
tamplare ca omul ce Se cheama lisus a facut tina, i-a uns
ochii si acum vede.
i n iipsa unor acuzatii intemeiate, fariseii II invinovatesc pe
Mantuitorul ca a vindecat sambata; de aceea ajung sa-I taga-
duiasca chiar si originea dumnezeiasca spunand: „Acest om
nu este de la Dumnezeu, fiindca nu tine sambata", iar altii
ziceau: „Cum poate un om pacatos sa faca asemenea min-
uni ?".
Chiar intre ei se iscasera neintelegeri, nedumeriri, deoare-
ce minunata vindecare a Domnului le crease o dilema din
care nu puteau iesi. Vazand ca aceste manevre ale lor de a
compromite pe Mantuitorul nu due la nici un rezultat, au
54
chemat in sobor pe cel vindecat ca sa marturiseasca el insusi
ce parere are despre Hristos. Entuziasmat peste masura de
bucuria care-i stapanea trupul si sufletul luminate acum de
ochii trupului si ai sufletului, vindecatul i l marturiseste cu
curaj pe Mantuitorul ca fiind adevarat prooroc. La acest ras-
puns mania si ura fariseilor, expresie a celei mai inraite calom-
nii, explodeaza. Lovesc cu palmele pe vindecat si-1 dau afara.
Vedeti, fratilor, din aceasta atitudine ce inseamna calom-
nia, ce inseamna o vorba nedreapta impotriva semenului.
Daca acest lucru este condamnat ca fiind deosebit de grav in
societatea in care traim, iar calomniatorul este privit ca un in-
vechit in rele, ca unul ce lucreaza impotriva voii lui Dumne-
zeu, cat este de grav in cazul Mantuitorului care n-a avut pa-
cat, care n-a calcat niciodata normele rehgioase si sociale ?
Calomnia este sabia care spinteca chipul sufletesc al
aproapelui, i l desfigureaza in fata lumii si-1 ucide.
Ea a fost arma folosita de carturari si farisei in sustinerea
mincinoaselor lor invinuiri aduse Domnului. Cu ajutorul ei
L-au adus pe Mantuitorul la judecata inaintea arhiereilor Ana
si Caiafa, apoi inaintea procuratorului Pilat si a tetrarhului
Irod Anfipa. Toate batjocurile, suferintele groaznice la care a
fost supus si moartea pe cruce au avut ca punct de plecare
calomnia, acuzatia unui nevinovat pe nedrept. Ca sa con-
stranga pe Pilat sa aprobe hotararea lor, fariseii si carturarii
aduc Mantuitorului invinuiri polifice spunand despre El ca a
atatat poporul la rascoala, a indemnat poporul sa nu plateasca
bir Cezarului si S-a numit pe Sine regele iudeilor.
Vedeti, frati crestini, din aceste acuzatii nedrepte, nete-
meinicia invinuirilor lor, inselaciunea josnica la care au re-
curs pentru a rasfigni pe Cel care a venit sa mantuiasca lu-
mea. lata recunostinta neamului omenesc, iata unde au dus
toate vorbele mincinoase spuse la adresa nevinovatului lisus,
iata consecintele calomniei.
Daca Mantuitorul Hristos a fost calomniat, si ucenicii Sai
au fost urmariti cu aceeasi arma. Asa ni se arata in Apostol
cand Sfantul Pavel impreuna cu ucenicul sau Sila au fost
aruncati in temnita din Filipi prin calomnia: „Acesfi oameni,
care sunt iudei, tulbura cetatea noastra si vestesc obiceiuri
55
care noua nu ne este ingaduit sa le primim, nici sa le facem,
fiindca suntem romani" (Fapte 16, 20-21).
Fratilor, cine ar putea insira toate victimile calomniei !
Pentru a vedea nefericitele consecinte ale calomniei, inga-
duiti-mi, fratilor, sa va relatez o intamplare din istoria roma-
nilor. Se stie ca poporul roman a fost un popor razboinic,
agresiv.
Era un boier evlavios si general viteaz care se numea Co-
riolan. Invinuit fiind de niste lucruri neadevarate a fost pe
nedrept indepartat din Roma. Plin de manie pentru aceasta, a
adunat ostire si a pornit razboi impotriva patriei lui nemultu-
mite. Castiga victoria si invingator se apropie de Roma, o
inconjoara, punand-o la mare stramtoare.
Coriolan se suie cel dintai pe zidul cetatii, tinand sabia in
mana, amenintand cu moartea si speriindu-i ca va darama ce-
tatea din temelii, iar pe cetatenii calomniatori care l-au acuzat
pe nedrept i i va trece prin ascutisul sabiei. Romanii si-au
recunoscut imediat greseala savarsita, s-au cait, s-au cutre-
murat de frica si, speriati, s-au adunat la sfat si n-au gasit alta
varianta de a scapa de primejdia ce plana asupra cetatii decat
sa cada la picioarele lui Coriolan asuprit pe nedrept, cerand
iertare si imblazind mania lui.
Fruntasii senatului, boierii, poporul, umiliti cer iertare lui
Coriolan. Coriolan insa, neinduplecat, nu se induioseaza, ci
mai rau se intarata, da ordin de lupta si pomeste la asalt pen-
tru a ucide si a pierde totul.
lata, fratilor, unde a dus o calomnie, o invinuire a unui
nevinovat.
Legea morala a reusit de multe ori sa reabiliteze pe ca-
lomniat, dar niciodata pe calomniator. Dreptatea totdeauna a
facut i n asa fel ca toate nedreptatile si vorbele desarte la
adresa unui nevinovat sa se intoarca intocmai ca niste sageti
lovind si ranind pe calomniator.
Frati cre§tini.
A m aratat in cuvantul din ziua de astazi unde poate duce
calomnia, acuzarea unui nevinovat.
56
Daca Mantuitorul a fost osandit la moarte, aceasta s-a
facut tocmai datorita nerecunostintei, a osandirii pe nedrept,
a calomniei.
Calomnia este sora uciderii fratilor. In calitatea noastra de
crestini trebuie sa luam atitudine impotriva acestui focar de
pacate, de rautati, de certuri, de omoruri.
Orbul din Sfanta Evanghelie de astazi sa ne fie exemplu in
marturisirea curajoasa a Mantuitorului in fata lumii.
Daca calomnia a fost arma folosita de arhierei in stra-
duintele lor de a gasi vinovat pe Mantuitorul, noi sa folosim
o alta arma, cu care putem invinge pe calomniatori: smerenia,
constienti fiind de nevinovatia noastra, apoi blandetea, buna
intelegere si pasnica vietuire.
Sa nu uitam cuvintele Mantuitorului care ameninta cu
prabusirea pe toti aceia care se ridica prin mijloace meschine,
care intrebuinteaza minciuna si invinuirea nedreapta pentru
a-si indeplini scopuri straine de adevar.
Cand Mantuitorul spune: „Si tu, Capemaume, n-ai fost inal-
tat pana la cer? Pana la iad te vei cobori" (Matei 11, 23), sa
intelegem ca niciodata calomniatorul nu va ramane nepedepsit.
Daca templele pagane sunt locasuri unde sunt asezate
diferite zeitati, idoli din piatra sau alt material carora oamenii
se inchina ca unor Dumnezei, aceasta fiind un mare pacat,
oare viata noastra atunci cand este tulburata de certuri,
neintelegeri, vrajbe nu este asemenea unui templu din acesta,
in care intram adesea si slujim la acesti dumnezei straini ?
Invidia, pizma, osandirea, judecarea aproapelui sunt
fiicele calomniei. Sa departam din sufletele noastre gandul
nesatios al calomniei, sa traim in pace si dragoste intre noi si
numai asa vom traduce in fapta porunca dragostei lui Hristos:
„Porunca noua dau voua: sa va iubiti unul pe altul. Precum
Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul.
intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca
veti avea dragoste unii fata de alti" (loan 13, 34-35).
Amin.
 Predica la Duminica Sfintilor Parinti felul de suferinte pentru noi oamenii, facandu-ne mostenitorii
de la Sinodul I Ecumenic imparatiei vesnice.
In cele ce urmeaza mi-am propus sa va vorbesc despre as-
cultare, ce inseamna ascultarea i n viata cresdnului si care
este opusul ascultarii.
„Lucrul pe care Mi l-ai dat sd-l fac
l-am savarsit."
(loan 17, 4) Frati crestini,
Ascultarea nu este altceva decat o renuntare la eul ce nos-
tru, o supunere fata de cei mai mari si chiar fata de cei mai
Frati crestini,
mici.
Daca Mantuitorul nostru fiind Dumnezeu adevarat, Atot-
Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns sa sarbatorim si dumi-
puternic, S-a supus intru totul vointei Tatalui ceresc accep-
nica de astazi, prima duminica dupa Inaltarea la cer a Dom-
tand ascultator drumul plin de suferinte al rascumpararii
nului Hristos. Astazi, cand inca mai suntem luminati sufle-
omenirii din robia pacatului, primind in cele din urma moar-
teste si trupeste de preaslavita Inaltare la cer a Domnului,
tea pe cruce, cu cat mai mult ni se impune noua datoria de a
cand fiinta noastra este inundata de razele minunatului eveni-
asculta in primul rand de Dumnezeu si apoi de semenii
ment, de lumina adevarului mantuitor confirmat de Man-
nostri ! Dar un lucru trebuie sa ne fie clar: atunci cand ascul-
tuitorul, traim marea bucurie de a auzi cifindu-se in Sfanta
tam pe semenii nostri. am ascultat de Dumnezeu insusi, caci
Evanghelie cea mai frumoasa si cea mai desavarsita rugaci-
Mantuitorul spune: „Cel care va asculta pe voi pe Mine Ma
une a Mantuitorului, Rugaciunea arhiereasca. Aceasta ruga-
asculta si cel ce se leapada de voi se leapada de Mine" (Luca
ciune este testamentul suprem al Mantuitorului si cel mai
10, 16). Deci daca noi vom asculta pe semenii nostri, intre
desavarsit rezumat al invataturii sale din timpul activitatii
noi va fi pace si supunere, caci astfel vom asculta pe insusi
mesianice.
Dumnezeu, care va umple de bucurie si fericire viata acelora
Marea importanta a acestei rugaciuni consta si in faptul ca care sunt receptivi invataturii Sale preasfinte.
Mantuitorul Se roaga pentru ucenicii Sai, pentru Biserica Sa,
Ascultarea este sora smereniei, mama tuturor virtutilor
adica pentru noi toti, ca toti sa fim una, sa ne iubim unii pe
cresfine. Cine este ascultat este si supus, iar credinta sa este
altii, sa vietuim in pace si fraternitate. Tocmai pentru aceasta
mai puternica.
a venit El in lume, sa impace pe om cu Dumnezeu, sa-1 repu-
Sfanta Scriptura a Vechiului Testament ne spune despre
na in starea de fericire in care se gasea inainte de caderea in
dreptul Avraam ca de indata ce Domnul i i porunceste sa iasa
pacat, sa-1 faca mostenitor al imparatiei de veci. Tot ceea ce a
din neamul si casa tatalui sau si sa mearga in pamantul pe
facut Mantuitorul pentru a noastra mantuire a facut numai
care i-1 va da Domnul, nu a sovait si a plecat cum i s-a spus.
din iubire fata de lume si din ascultare fata de Parintele ce-
Astfel, cand Dumnezeu vrea sa incerce credinta l u i
resc. Ducandu-Si la indeplinire actul mantuirii, planul dure-
Avraam si daca intr-adevar asculta de glasul Sau, i i porun-
ros al rascumpararii omului din robia pacatului, Mantuitorul
ceste sa aduca jertfa pe insusi fiul sau, Isac.
nostru a savarsit supremul act de ascultare fata de Dumnezeu
Tatal: supunerea Sa vointei lui Dumnezeu-Tatal de a mantui Vazandu-i statomicia, credinta si marea supunere fata de
omul, robul mortii vesnice. porunca Sa, in momentul cand era gata sa injunghie pe fiul
sau, Domnul i l striga: „Avraame, Avraame... sa nu-ti ridici
Cel mai mare invatator al lumii, suprema intelepciune si mana asupra cbpilului, nici sa-i faci vreun rau, caci acum cu-
putere dumnezeiasca, a ascultat de Dumnezeu rabdand tot nosc ca te temi de Dumnezeu si pentru Mine n-ai crutat nici

58 59
pe singurul tau fiu. De aceea te voi binecuvanta cu binecu-
vantarea Mea si voi inmulti foarte neamul tau, ca sa fie ca
stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii si va stapani
neamul tau cetatile dusmanilor sai" (Facerea 22; 12,17).
Vedeti, fratilor, ce inseamna sa te temi de Dumnezeu, sa
asculti de glasul Sau cel sfant ?
Avraam, datorita ascultarii si credintei puternice fata de
Dumnezeu, a fost numit de Insusi Dumnezeu „drept" pentru
ca credinta si ascultarea i-au fost socotite lui ca dreptate.
Mai presus decat Avraam si intru totul desavarsita pilda
de ascultare ne-a dat Insusi Mantuitorul, dupa cum ne vor-
beste Sfanta Scriptura prin profetul Isaia, supranumit Evan-
ghelistul Vechiului Testament: „Chinuit a fost, dar S-a supus
si nu Si-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere si ca o
oaie fara de glas inaintea celor ce o tund, asa nu $i-a deschis
gura Sa" (Isaia 53, 7).
intr-adevar, Mantuitorul a fost adus spre injunghiere ca un
miel, a fost ocarat, batjocorit de fiii oamenilor nerecunosca-
tori, dar Domnul Si-a dus la indeplinire dureroasa Sa opera
de mantuire a omului aflat in lanturile mortii vesnice.
Fratilor, Dumnezeu ne-a aratat prin insasi pilda Sa ca
ascultarea este absolut necesara noua, urmatorii si imitatorii
exemplului Sau. Daca vom indeplini ceea ce Dumnezeu a
spus catre Apostohi Sai, apoi urmasilor acestora, episcopii si
preotii, si prin acestia adresandu-se noua tuturor, ne vom
bucura de binecuvantarea divina, vom fi cu adevarat fiii Sai
si vom fi fericiti^aici pe pamant, si ca rasplata vesnica vom
avea mostenirea imparatiei de veci. Sfantul Apostol Petru se
adreseaza fiilor duhovnicesti astfel: „Tot asa si voi, fiilor du-
hovnicesti, supuneti-va preotilor; si toti, unii fata de altii, i m -
bracati-va intru smerenie, pentru ca Dumnezeu celor mandri
le sta impotriva, iar celor smeriti le da har. Deci, smeriti-va
sub mana cea tare a lui Dumnezeu, ca El sa va inalte la tim-
pul cuvenit" ( I Petru 5, 5-6).
Sfanta Scriptura, izvorul nesecat de adevaruri mantui-
toare, nu trece cu vederea nici familia. Iar intrucat familia,
celula de baza a societatii, este alcatuita din barbat si femeie,
pentru o buna intelegere, o adevarata armonie in familie,
Sfantul Pavel, Apostolul neamurilor, ne indeamna: „Supune-
60
ti-va unul altuia, intru frica lui Hristos. Femeile sa se supuna
barbatilor lor ca Domnului. Barbatii datori sunt sa-si iubeas-
ca femeile ca pe insesi trupurile lor" (Efeseni 5; 21, 22, 28).
Ceea ce am prezentat pana aici este tocmai partea placuta
a cuvantului nostru: ascultarea privita ca virtute crestina, pre-
cum si roadele ascultarii atat de folositoare i n activitatea
noastra pentru mantuire.
Vreau insa in continuare sa ma opresc putin asupra opusu-
lui ascultarii, si anume neascultarea. Domnul nu omite din
activitatea Sa dumnezeiasca sa ne faca cunoscute gravele
consecinte ale neascultarii.
Neascultarea se inrudeste cu mandria, pacatul care a prici-
nuit caderea ingerilor din stralucirea si slava cu care au fost
inzestrati de Dumnezeu in intunericul iadului, randuiti jude-
catii celei drepte a lui Dumnezeu, cand va veni sa judece lu-
mea intru slava si putere multa. Prpcum ascultarea este sora
smereniei, asa si neascultarea este sora mandriei.
Sa nu uitam ca pacatul neascultarii a atras dupa sine
pierderea fericirii si bucuriei paradisului, sa nu uitam ca ne-
ascultarea a fost pricinuitoarea tuturor conflictelor sociale, a
neintelegerilor, a omorurilor, a razboaielor.
Din neascultare ia nastere invidia, razvratirea. Asa s-au
razvratit impotriva lui Moise Core, Datan si Abiron pe care
Dumnezeu i-a pedepsit cu moartea intr-un chip cu totul ne-
obisnuit, caci i-a inghitit pamantul de vii. Asa s-a intamplat
si cu cetatile Sodoma si Gomora.
Dar pentru a ne da seama cat de mare este primejdia cand
ascultarea este calcata si nebagata in seama si cat de mare
este pedeapsa lui Dumnezeu asupra celor neascultatori, tre-
buie sa ne inaltam mintea intai in cer si acolo sa vedem cum
o treime din ingeri au cazut din slava lui Dumnezeu pentru
neascultare si mandrie. Apoi sa ne ducem cu mintea in rai si
sa vedem ca, indata ce porunca ascultarii afost calcata, tot
neamul omenesc s-a departat de rai. Peste tot unde ascultarea
este defaimata se iveste tulburarea si dezbinarea.
Pentru a cuceri cea mai pretioasa reduta, care este cerul,
trebuie sa traim in ascultare si in lucrarea tuturor faptelor
bune. Amin.
61
 Predica la Duminica a V-a dupd Rusalii
„Si iata toata cetatea a iesit in
intampinarea lui lisus si, vdzdndu-L,
L-au rugat sd treacd din hotarele lor"
(Matei 8, 34)
Predica de pe munte a Mantuitorului a ramas, in modul
absolut, rodul moral al crestinului, chintesenta sa. Binecu-
vantat fie acest munte al fericirilor, asa cum a fost definit el
prin rostirea decalogului Noului Testament pe el.
Acea multime de oameni care L-a ascultat pe Hristos pe
muntele cel sfant a mers dupa Dansul, pentru ca i i invata pe
ei ca unul care are putere, iar nu cum i i invatau carturarii lor
(Matei 7, 29).
Mesajul mantuitor adus de Hristos pe rpuntele fericirilor a
fost ilustrat in repetate randuri cu mari minuni, minuni savar-
site nu de unul dintre prooroci, nu de Apostoli sau ucenici, ci
chiar de Hristos, Dumnezeu adevarat.
Daca i n predica de pe munte Dumnezeu-Mantuitorul a
invatat multimile sa practice fata de aproapele acea iubire
sfanta, jertfelnica, mergand pana si la iubirea vrajmasilor,
acesta iubire cu adevarat eroica este probata de chiar Cel care
ne-a predicat-o, Mantuitorul.
La coborarea Sa de pe munte - ne relateaza Sfanta Evan-
ghelie dupa Matei - iubirea lui Dumnezeu fata de omul aflat in
suferinta se concretizeaza in minunatele vindecari daruite acelo-
ra care veneau la el. Mantuitorul este deci Doctorul cel Mare.
La poalele Taborului vindeca deci Mantuitorul un lepros,
da sanatate slugii sutasului pentru credinta si smerenia extra-
ordinara a acelui sutas, vindeca pe soacra lui Petru, potoleste
furtuna pe mare si dupa traversarea lacului Ghenizaret, Evan-
ghelistul Matei relateaza fara emfaza, fara inalte pretentii
literare, telegrafic am putea spune, despre intalnirea Mantui-
torului cu doi demonizati in tinutul Gadarenilor.
Suntem de data aceasta pusi in fata unui tablou infrico-
sator: fata in fata Dumnezeu si raul cel mare, diavolul, care
vorbea prin gurile acestor nefericiti.
62
Din lectura textului, fara prea multe speculatii si cercetari
de materiale exegetice, ne putem da seama de raul fizic si
moral pe care-1 pricinuieste diavolul fapturii omenesti, dar si
celei necuvantatoare, ne putem da seama de viclenia diavolu-
lui, de frica sa de muncile iadului; dar in acelasi timp perico-
pa evaghelica de astazi ne zugraveste, am putea spune, inca-
pacitatea oamenilor, refuzul lor de a putea deosebi insemna-
tatea sufletului fata de celelalte lucruri materiale si treca-
toare, in cazul nostru porcii de pe tarm.
lata de ce am socotit ca, asa cum ne relateaza Evanghelia de
astazi, se impune sa zabovim asupra unui subiect de edificare a
noastra pe planul duhovnicese, si anume cumpana valorilor.
Iubiti credinciosi,
Nu in zadar toti iconografii, imnologii si scriitorii aghio-
grafici au redat unii cu pensula, altii cu pana, scene cu Infri-
cosata Judecata a lui Hristos, scene din care se poate vedea
munca acelor pacatosi care nu au trait conform principiilor
mantuitoare din Sfanta Scriptura pe de-o parte, iar pe de alta
parte au zugravit si au scris, asa cat au putut-o face ca oa-
meni, cat i-a inspirat Duhul Sfant, fericirea crestinilor in raiul
lui Dumnezeu, pentru ca au ascultat de glasul Mielului lui
Dumnezeu, de Mantuitorul.
De multe ori aceste scene ale Eshatonului sau ale sfarsitu-
lui veacurilor, ale Infricosatei Judecati au darul sa ne tre-
zeasca din amorteala spirituala in care ne-au aruncat uitarea
si neglijarea poruncilor morale si nu putine au fost scenele in
care este zugravita la mijloc o cumpana in care se cantaresc
faptele noastre. Daca s-ar gasi alta forma de reprezentare a
bilantului nostru pamantesc pe icoane sau in carti, de buna
seama ca ar fi fost folosit, dar pana acum a ramas traditionala
cumpana aceasta, barometrul care ne masoara exact faptele
noastre, care nu e altceva decat constiinta noastra iluminata
in chip special de Dumnezeu pentru a ne da singuri verdictul
si pentru a ne privi propriile noastre neimpliniri, calcari de
porunci dumnezeisti, pacate si nelegiuri asupra carora am
fost avertizati prin glasul Sfintei Scripturi si ale Sfintei Tra-
ditii, prin mesa|ul transmis de veacuri de Biserica: pocaiti-va,
ca s-a apropiat Imparatia cerurilor (Matei 3, 2).
63
 Evanghelia de astazi ne ilustreaza cum nu se poate mai
bine alipirea noastra deplina de cele lumesti, si cand spun
acesta ma gandesc la faptul ca pentru mine este mai impor-
tant sa am cu ce sa ma imbrac frumos, sa mananc bine, sa
beau, sa ma veselesc, sa nu ma tulbure niciodata gandul mor-
tii, sa am de toate, cu alte cuvinte este mai important pentru
mine sa slujesc in exclusivitate trupul, pacatul, iar sufletului,
despre care s-a spus pe buna dreptate ca este motorul fiintei
omenesti, indestructibil si vesnic, sa nu-i ofer nimic.
Oamenii din tinutul Gadarei au avut de trecut un examen,
un examen pe care l-au pierdut. A u avut de trecut examenul
de probare a iubirii fata de aproapele, al credintei lor in Dum-
nezeu, in minunile pe care le savarsea Fiul lui Dumnezeu, au
avut de trecut examenul in care a treia alternativa este ex-
clusa: sau sufletul, sau trupul, si l-au pierdut. L-au pierdut
pentru ca „grija acestei lumi si inselaciunea avutiei inabusa
cuvantul si i l face neroditor" (Matei 13, 22).
Cat de trist, chiar cumplit de trist este sa vezi o minune
mare ca aceasta, sa-L vezi pe Dumnezeu in hotarele tale sa-
varsind o minune ca aceasta, izgonindu-1 pe diavol din
oameni, insanatosindu-1 pe aceia pentru care S-a jertfit pe cru-
ce, cu un pret foarte mic, cu o paguba insignifianta, inecarea
porcilor, cat este de trist sa vezi ca dupa o binefacere atat de
mare ca aceasta Mantuitorul este izgonit din „hotarele lor".
Daca s-ar face o paralela intre cele doua situatii - , pe de o
parte doi oameni chinuiti cumplit de diavol, de acea legiune
(dupa cum spune Sfantul Evanghelist Marcu), despre care
tratatele de medicina pot descrie doar simptomatologia, ne-
stiind cauza, pentru ca ea nu este somatica, ci provine de la
izvorul rautatii, de la diavol; de cealalta parte turma de porci
care s-a inecat i n mare; nu stiu daca fiecare dintre noi, la
prima vedere, n-ar inclina a crede ca prea a fost mare paguba
in schimbul vindecarii celor doi.
Daca am sti, daca am aprecia cat de grava este eroarea pe
care am facut-o prin aceasta judecata, ne-am inspaimanta,
ne-am da seama ca intr-adevar sufletul. care este chipul lui
Dumnezeu in om, are o valoare inestimabila; ce va da omul
in schimb pentru sufletul sau ? Ce-i foloseste omului sa castige
lumea intreaga, daca si-ar pierde sufletul (Marcu 8, 36-37) ?
64
Sufletul nu consta din materie ponderabila ca trupul; este
o substanta fina, imateriala, inzestrata cu ratiune si libertate,
fiind lipsita de insusirile cunoscute ale materiel ca dimensi-
une, divizibilitate si greutate.
Sufletul este „creat dupa chipul vietii divine si este capa-
bil sa fie in mine cu ea, amestecat cu ea" (Sfantul Grigorie de
Nazianz, Dogmata Moralia, XIV, 76-84).
Asadar, valoarea sufletului este inestimabila si in aceasta
idee Insusi Mantuitorul a sustinut-o: „Nu va temeti de cei ce
ucid trupul" (Matei 10, 28).
Trupul omului are valoare ca orice trup care traieste in
aceleasi conditii biologice ca si trupurile altor vietuitoare. El
are aceleasi necesitati de a se hrani, a se adapa, a se odihni.
In momentul in care este parasit de suflet, trupul se intoarce
in pamant (Ecclesiastul 12, 7).
Din aceste cateva consideratii ne putem da seama de va-
loarea ferma a sufletului, a acestei scantei dumnezeiesfi.
Prin paralela pe care am facut-o intre suflet si trup am vrut
sa arat ca oamenii din Gadara nu au stiut sa puna pret pe un
suflet de om, un suflet care era greu chinuit de diavol. Este o
monstruozitate sa preferi nu o turma, ci zece mii de turme de
porci in schimbul unui suflet chinuit de diavol.
De cate ori nu sacrificam si noi idealurile inalte ale sufle-
tului: rugaciunea necontenita, pomenirea numelui lui Hristos,
despre care Sfantul Serafim de Sarov spunea ca trebuie sa fie
unita cu respiratia, ridicarea mintii catre Dumnezeu, sau
reflectiile sfinte, sacrificam deci aceste idealuri inalte ale
sufletului pentru placerile trecatoare.
Daca cei din Gadara au raspuns cat se poate de ingrat lui
Hristos dupa ce vindeca pe cei doi frati ai lor, daca ei L-au
izgonit din hotarele lor, aceasta este pentru ca n-au stiut sa
aleaga intre pretul sufletului si pretul celor trecatoare.
Astazi mai mult ca oricand vedem la tot pasul prin felul in
care intelegem sa muncim si sa traim, prin afitudinea noastra
fata de cele materiale ca centrul de greutate sta totdeauna nu-
mai in grija fata de trup (despre care Sfantul Pavel spune sa
nu o facem spre pofte - Romani 13, 14), ca se sacrifica cu o
usurinta criminala, am putea spune, cele duhovnicesU i n
schimbul celor pierzatoare de suflet.
65
 in momentul in care nu vreau sa fiu tulburat din betie cu Predica la Duminica
frica de iad, atunci cand ma complac in afaceri nebuloase de
unde stiu sigur ca fratele meu este exploatat si inselat, ca altii
Pogordrii Duhului Sfdnt
mor de foame, iar eu lenevesc in nepasarea unui trai al grasi-
mii si al belsugului exagerat, atunci cand nu ascult strigatul
de moment al Bisericii - , ca sunt de ajutat biserici ce trebuie „Si din cer, fdrd de veste, s-a fdcut un vuiet,
salvate de la prabusire, in aceste situatii spunem, ca si Gada- ca de suflare de vant ce vine repede,
renii: Du-Te, Doamne, de la noi. Lasa-ne in marginea vietii si a umplut toata casa unde sedeau ei"
noastre, la oalele de came si la porcii nostri. (Fapte 2, 2)

Frati crestini,

i n aceste frumoase zile de vara, cand natura ce ne incon-

joara ne ofera cel mai placut tablou din timpul anului, cand
intreaga creatie a lui Dumnezeu ne infatiseaza sublima ma-
iestrie a ingeniosului Creator, traim clipe de adanca bucurie
sufleteasca, intampinand cu ajutorul lui Dumnezeu si aceasta
a cincizecea zi de la Invierea preaslavita a Mantuitorului si a
zecea de la inaltarea la cer, cunoscuta de toti crestinii sub nu-
mele de Duminica Pogorarii Sfantului Duh, Duminica Cinci-
zecimii (a Rusaliilor).
Dupa ce Mantuitoml incredinleaza pe ucenicii Sai despre
adevarul invierii Sale, aratandu-li-Se timp de patruzeci de
zile si invatandu-i cele trebuitoare pentru mantuire, le-a po-
runcit sa ramana in cetatea lerusalimului pana ce vor primi
fagaduinta Tatalui.
Dupa ce Mantuitorul le-a dat aceasta ultima porunca, a
luat pe ucenicii Sai pana spre Betania, i-a binecuvantat §i S-a
inaltat la cer.
Dupa inaltarea la cer, Sfintii Apostoli se adunau adesea
intr-o casa mai ferita, traind acolo in rugaciune si asteptarea
venirii Duhului Sfant. Tematori si nefiind destul de intariti
intelectual si duhovniceste pentru a trece pe fata la predicarea
cuvantului Sfintei Evanghelii si neavand nici deplina pricepe-
re spre indeplinirea unei asemenea lucrari mantuitoare, ei tre-
buiau sa primeasca sprijinul direct din partea lui Dumnezeu,
ajutorul divin care sa-i imbarbateze si sa-i faca a avea taria si
invataturile care sa induplece vointa oamenilor si sa faca
cunoscut numele Domnului Dumnezeului atotputernic.

67
 Acest sprijin i l primesc Apostolii in ziua de astazi, Dumi-
nica Rusaliilor, cand Duhul Sfant Se pogoara pe fiecare din-
tre ei in chip de limbi de foe.
Rog pe Bunul Dumnezeu ca in cele ce urmeaza sa-mi aju-
te sa va vorbesc tocmai despre aceasta minunata pogorare a
Sfantului Duh peste Sfintii Apostoli si ce a insemnat acest
mare eveniment pentru noi, crestinii.
Frati crestini,
Pentru a avea o imagine mai clara asupra evenimentului
extraordinar petrecut in aceasta zi trebuie sa aratam ce este
Sfantul Duh care S-a pogorat asupra Sfintilor Apostoli.
Nelipsita este din rugaciunile pe care le facem in Biserica si
in particular slavoslovia mica, adica cuvintele de slava aduse
lui Dumnezeu: „Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh".
Sfantul Duh este cea de-a treia persoana a Sfintei Treimi.
Faptul ca este pomenit la urma nu inseamna ca este inferior
Tatalui si Fiului, ci El este Aceia care desavarseste orice lu-
crare dumnezeiasca indreptata spre lume, deci si lucrarea
mantuirii.
Precum fiecare persoana are un duh al sau, tot astfel este
si Duhul lui Dumnezeu sau Duhul Sfant. Precum acest duh al
omului cunoaste toate ale omului, tot astfel Duhul Sfant
cunoaste pe cele ale lui Dumnezeu si ale tuturor oamenilor.
Si precum o samanta pe care o sadim in pamant are ne-
voie de pamant gras, apa. aer si caldura ca sa germineze, sa
se dezvolte si sa rodeasca, tot astfel pamantul care la inceput
era „netocmit si gol" avea nevoie de Duhul Sfant.
Duhul Sfant era Aceia care Se purta deasupra apelor ca sa
dea viata, armonie si frumusete pamantului netocmit si gol.
lata, frati crestini, Acesta este Sfantul Duh, care in ziua
Cincizecimii S-a pogorat peste Apostoli.
Sfanta Scriptura ne spune ca sosind ziua Cincizecimii,
erau toti Apostolii la un loc.
„Si din cer, fdrd de veste, s-a fdcut un vuiet, ca de suflare
de vant ce vine repede si a umplut toatd casa unde sedeau ei.
Si li s-au ardtat, impdrtite, limbi ca de foe si au sezut pe fie-
care dintre ei. $i s-au umplut toti de Duhul Sfdnt si au inceput
sd vorbeascd in alte limbi, precum le dddea lor Duhul a grdi.
68
^i erau in lerusalim locuitori iudei, bdrbati cucernici, din
toate neamurile care sunt sub cer Si, iscdndu-se vuietul
aceia, s-a adunat multimea si s-a tulburat, cdci fiecare ii au-
zea pe ei vorbind in limba sa. $i erau toti uimiti si se minu-
nau zicdnd: latd, nu sunt acestia care vorbesc toti galileeni ?
Si cum auzim noi fiecare in limba noastrd, in care ne-am
ndscut ? ... Iar altii, batjocorindu-i, ziceau cd sunt plini de
must." (Fapte 2; 2-8, 13)
lata, fratilor, modul cu adevarat infricosat cum s-a plinit
fagaduinta Mantuitorului, adica trimiterea Duhului Sfant care
sa le dea putere, sa-i intareasca si sa-i pregateasca pentru
inceperea activitatii de propovaduire a Evangheliei. Intr-ade-
var, Apostolii au luat curaj, in fiinta lor s-a produs o mare
schimbare: ei au primit sfanta indrazneala, pricepere si inte-
lepciune, asa cum am vazut in textul ce s-a citit.
Intrucat minunea aceasta mare ce a avut loc in aceasta zi
nu putea fi cuprinsa de mintea omeneasca marginita si inda-
ratnica, zabavnica in a crede, Sfantul Apostol cel mai mare
dintre Apostoli a cuvantat multimii aflate in lerusalim, spu-
nand ca tot ceea ce s-a petrecut aici este adevarat, ca Aposto-
lii nu sunt beti cum ii crede lumea, ci aceasta este ceea ce s-a
zis prin proorocul l o i l : „Dar dupa aceea, voi turna Duhul
Meu peste tot trupul si fiii si fiicele voastre vor profeti si cei
mai fineri ai vostri vor vedea vedenii si batranii vostri vise
vor visa" (loil 3, 1).
In urma acestui eveniment, Apostolii Domnului nu mai
sunt frico§i, nu mai incearca teama dinainte de primirea Du-
hului Sfant. Cuprinsi de un curaj fara de seaman ei vor
propovadui Evanghelia Imparafiei cu timp si fara fimp, se vor
expune la cele mai grele torturi, maltratari din partea adver-
sarilor adevarurilor evanghelice. Majoritatea Apostolilor au
suferit chinuri groaznice, au suportat cu tarie barbaria tira-
nilor care-i munceau, intariti fiind de Duhul Sfant. Aproape
toti Apostolii Domnului au primit moarte de martiri. pecet-
luind cu sangele lor invataturile Sfintei Evanghelii. Au fost
unnatorii fideli ai celui mai mare mucenic care si-a dat viata
pentru intrega lume, Mantuitorul lisus Hristos. Exemplul lor
a fost urmat de miile de crestini de mai tarziu care au infrun-
69
tat cu dispret chinurile la care erau supusi pentru a se lepada
de dreapta credinta.
Astfel Sfanta noastra Biserica l i cinsteste ca pe niste co-
mori nepretuite, care mijlocesc pururea in fata lui Dumnezeu
pentru noi toti. Cuvintele rostite de acesti muribunzi martiri
au devenit celebre si au fost consfintite de Biserica drept
marturisiri de credinta. Aceasta numai datorita lucrarii Du-
hului Sfant, care i-a luminat in chip deosebit in acele momen-
te, fiind o dovada incontestabila a cuvintelor Mantuitorului,
care spune: „Iar cand va vor da pe voi in mina lor, nu va Tngri-
j i t i cum sau ce veti vorbi, caci se va da voua in ceasul aceia ce
sa vorbiti. Fiindca nu voi sunteti care vorbiti, ci Duhul Tatalui
vostru este care graieste intru voi" (Matei 10, 19-20).
Fratilor, Duhul Sfant este Aceia care desavarseste orice
lucrare mantuitoare indreptata de Dumnezeu spre lume.
In opera de rascumparare a neamului omenesc din robia
pacatului Duhul Sfant a fost Aceia Care S-a pogorat sub for-
ma unui porumbel peste Domnul Hristos.
Duhul Sfant este Aceia care a curmat mandria oamenilor
pe pamant atunci cand a amestecat limbile, deoarece isi puse-
sera in gand sa faca un turn inalt sa nu mai aiba frica de ni-
meni, nici chiar de Dumnezeu, trufindu-se prin aceasta cons-
tructie grandioasa.
Revenind la textul citat i n cuvantul nostru, Sfantul Duh
este Aceia care i-a inteleptii pe Apostoli sa vorbeasca in di-
ferite limbi, desi erau oameni simpli, fara invatatura, pescari,
vamesi...
Din acest moment Apostolii au devenit marii misionari ai
lumii intregi, care au uimit cu intelepciunea lor pe toti inva-
tatii acelui veac care stateau impotriva cuvintelor Domnului.
i n amintirea acestui mare eveniment se aduc la Biserica
frunze de nuc care se sfintesc si luam fiecare dintre noi, mer-
gand bucurosi la casele noastre. Frunzele de nuc, avand for-
ma unor limbi, ne amintesc de pogorarea Duhului Sfant sub
forma limbilor de foe.
Fratilor, pentru noi, crestinii, Duminica Rusaliilor este o
sarbatoare de o importanta capitala si prin faptul ca in aceasta
zi a luat fiinta Biserica crestina din punct de vedere istoric.
70
i n urma cuvantarii magistrale rostite de Sfantul Apostol
Petru s-au botezat trei mii de suflete, intemeindu-se prima
comunitate crestina, luand fiinta deci Biserica crestina care
de aproape doua m i i de ani aniverseaza aceasta intemeiere i n
Duminica Rusaliilor.
Frati crestini,
Sarbatoarea de astazi este intr-adevar un prilej de bucurie
sfanta, de duhovniceasca veselie. Dar va f i cu adevarat un
prilej de veselie duhovniceasca numai pentru acel crestin
care isi indeplineste obligatiile constiincios fata de sufletul
sau, fata de aproapele si fata de societatea in care traieste.
Sfantul Duh Se pogoara asupra fiecaruia dintre noi prin
primirea Sfintelor Taine. Taina care ne da numele de crestini
si care ne face fiii Domnului Hristos este Taina Sfantului Bo-
tez. Prin ea ni se impartaseste Duhul Sfant care ne curateste
toate pacatele. Sfantul Duh este Aceia care Se coboara asu-
pra apei pe care o sfinteste preotul in cadrul oficierii ierurgi-
ilor, a slujbei aghiazmei mari si aghiazmei mici.
Sfantul Duh Se impartaseste daca i n mod tainic astfel cum
trebuie sa ne deosebim noi, crestinii, pentru a primi pe Duhul
Sfant ?
Fratilor, nu cu ura, calomnia, injuraturile si desfranarea
vom primi pe Duhul Sfant. Pacatele sunt acelea care despart
pe om de Dumnezeu. Iar in fruntea lor in ceea ce priveste
gravitatea sta pacatul savarsit impotriva Duhului Sfant, pacat
savarsit prin injuraturi, prin blasfemii si vorbe de ocara pe
care le aducem impotriva Bunului Dumnezeu, care ne tine pe
acest pamant.
Dureros este insa sa vedem ca la fiecare pas intre noi se
semnaleaza cele mai josnice blasfemii, cele mai cutremura-
toare injuraturi la adresa lui Dumnezeu, noi, asa-zisii cresfini,
ne neglijam intru totul obligatiile fata de Biserica, fata de su-
fletul nostru si acordam prioritate i n viata noastra grijilor
acestui veac, poftelor si deprinderilor destrabalate.
De-a dreptul ingrij orator este sa constatam cum unii dintre
crestini in loc sa-i invete pe copii cum sa cinsteasca si sa se
teama de Dumnezeu. sadesc in inimile si gandurile lor ger-
menele neascultarii, al necinstirii lui Dumnezeu si al lipsei de
71
respect fata de ceea ce este sfant, ba, chiar mai mult, consi-
dera ca si-au atins scopul in educatia copiilor atunci cand i i
aud injurand pe Dumnezeu, cand acesti copii, cu a lor nevino-
vatie, rostesc blasfemii care se vor rasfrange asupra parintilor.
Acesta este cel mai mare pacat pe care-1 poate face un
crestin i n cahtate de parinte.
El va da raspuns inaintea lui Dumnezeu pentru aceasta
lipsa de interes in educarea copiilor. Acel parinte inconstient
de obligatiile morale pe care le are fata de fiii sai va fi direct
raspunzator de pacatele pe care le vor savarsi acesti copii
nevinovati si mai cu seama acest pacat impotriva Duhului
Sfant care nu se va ierta, dupa cum spune Mantuitorul, nici in
veacul de acum, nici in cel ce va sa vie. Precum sunt de ade-
varate aceste cuvinte a Mantuitorului aratand gravitatea aces-
tui pacat impotriva Duhului Sfant, tot asa este de adevarat ca
nu va intarzia sa pedepseasca pe cel nevrednic.
Fratilor, sa facem din viata noastra de aici inainte o gradi-
na plina de florile virtutilor, sa lepadam din sufletele noastre
mandna, invidia, rautatea si mai cu seama rusinea de a arata
ca suntem crestini, pentru ca stim bine ca acesta este motivul
care determina pe unii dintre crestini sa ocoleasca Biserica,
sa nege adevarul mantuitor. lata cum se poate pacatui impo-
triva Duhului Sfant.
Nu aceasta este o rusine, fratilor, ci abaterea de la normele
Sfintei Evanghelii si a societatii i n care traim.
Astazi, cand Sfkntul Duh Se pogoara i n chip de limbi de
foe asupra ucenicilor Domnului, sa rugam pe Bunul Dumne-
zeu sa ne daruiasca intelepciune ca si Apostolilor oarecand,
sa ne indeplinim obligatiile pentru sufletul nostru si sa ne fe-
reasca de pacatele impotriva Duhului Sfant, facandu-ne mos-
tenitorii imparatiei Sale celei vesnice, acum si in vecii veci-
lor. Amin.
72
Predica la Duminica a Vll-a dupd Rusalii
„Miluieste-ne pe noi,
Fiule al lui David"
(Matei 9, 27)
Fratilor,
Nu cred ca exista om pe pamant care sa poata spune ca nu
a simtit si nu a trait durerea si suferinta.
Fiecare dintre noi, mai mult sau mai putin, am gustat din
cupa cea amara a durerii, a suferintei.
Fie ca aceasta durere am indurat-o direct prin boli, slabi-
ciuni si tot felul de infirmitati in propriul nostru trup, fie indi-
rect prin pierderea celor mai apropiati si celor mai dragi ai
nostri, ori prin nenumaratele necazuri care ni se astern in cale.
De cand omul a cazut in pacatul neascultarii, de atunci su-
ferinta si durerea, boala si patimile biciuiesc nemilos aceasta
slaba creatura pana cand o rapun ca pe-o prada neputin-
cioasa, trimitand-o in linistea si intunericul mormantului.
Dintotdeauna a existat suferinta si in toate locurile, si ea s-
a manifestat sub cele mai variate aspecte.
Dar in mijlocul acestor noiane de dureri si neputinte a ra-
sarit soarele cel prealuminos, Fiul lui Dumnezeu, aducand cu
Sine vindecarea, luminarea si alinarea tuturor suferintelor
omenesti.
Pericopa evanghelica de astazi pune in relief bunatatea si
mila nemasurata a Fiului lui Dumnezeu fata de doi orbi nefe-
riciti care cautau lumina ca pe cea mai de pret comoara din
viata lor.
In strigatele lor disperate: „Miluieste-ne pe noi, Fiul lui
David" acesti orbi cuprindeau cea mai sublima rugaciune
catre Fiul lui Dumnezeu de-a le darui lumina ochilor, de a
vedea, de a scapa din prapastia ingrozitoare a intunericului.
In cele ce urmeaza voi incerca, cu ajutorul lui Dumnezeu,
sa subliniez intelesul notiunii de lumina pe plan spiritual in
paralel cu lumina cea fizica.
73
 Fratilor, Lumina sufletului este un fond sufletesc pur, curatit de
Pe piscurile cele mai prapastioase ale muntilor creste o toate pacatele si ranile infectioase produse de toate stricaciu-
floare foarte rara care pentru frumusetea ei a fost si este me- nile spirituale, este tocmai credinta, evlavia si bucuria de a-L
reu cantata: floarea de colt. E foarte greu de gasit. Cautarea ei sluji pe Hristos.
a costat multe vieti si totusi cautatorii ei nu se imputineaza. Toate faptele cele bune pe care le savarsim aici pe pamant
In multe feluri si-au expus oamenii viata cautand comori, aduc tot mai multa lumina in suflet.
bogatii, nestemate in adancurile marilor, ale pamantului, in Cand venim la Sfanta Biserica si ne inchinam cu evlavie
cosmos, noaptea si ziua, cu lunile si cu anii. Dar toate aceste Domnului Hristos, venim propriu-zis la izvorul luminii, de
cautari palesc i n fata cautarii celei mari dupa cea mai unde iradiaza toata bucuria credinciosilor crestini pentru^ ca
pretioasa comoara: lumina. Lumina, mai multa lumina. insusi Mantuitorul a zis: „Eu sunt lumina lumii; cel ce i m i
Lumina este conditia suprema a existentei noastre pe pa- urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vie-
mant. Nimic nu ar putea supravietui intr-un intuneric abisal. t i i " (loan 8, 12).
Toate vietuitoarele si plantele au nevoie de lumina pentru
dezvoltarea si ajungerea lor la maturitate. Lumina este dorita
si preferata in casele noastre, in familiile noastre. Fiecare din
noi preferam ferestre mari pentru a avea cat mai multa
lumina, cat mai multa viata.
lata deci, fratilor, cum din punct de vedere fizic, viata n-ar
fi posibila fara lumina.
Traim pe pamant, inundati de lumina, amagitoarele si tre-
catoarele bucurii ale acestei vieti, dar ne-am intrebat vreodata
daca sufletul nostru are nevoie de lumina ? Daca aici pe pa-
mant nu putem trai, nu putem face nimic fara lumina, cu atat
mai mult pe plan spiritual.
Au venit cei doi orbi la lisus si au strigat: „Miluieste-ne
pe noi, Fiul lui David", cerand lumina ochilor. Iar lisus i-a in-
trebat: „Credeti voi ca pot sa fac Eu aceasta ?" (Matei 9, 28).
Iar ei cu credinta nezdruncinata au raspuns: ,,Da, Doamne.
Si atunci S-a atins de ochii lor zicand: Dupa credinta voastra
fie voua ! Si s-au deschis ochii lor" (Matei 9, 28-30).
Erau orbi acesti nefericiti, nu se puteau bucura de lumina
zilei, sa vada si ei cu ochii acestia trupesti maretiile si fru-
musetile lui Dumnezeu, dar ei nu au fost orbi in sufletele lor.
in sufletele lor stralucea lumina stralucitoare a dorului
dupa Hristos, a credintei nestramutate in El, pentru ca numai
la vestea ca lisus va trece pe acolo ei L-au intampinat ceran-
du-I lumina.
Luminati deci de credinta in Dumnezeu au aflat mult as-
teptata lor vindecare.

74
 Predica la Duminica a IX-a dupd Rusalii
„Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit ?"
(Matei 14, 31)
Fratilor,
Omul, aceasta fiinta inteligenta inzestrata de Dumnezeu cu
atatea calitati, poate, in virtutea lor, sa desavarseasca proiecte,
planuri, ganduri, care la inceput sunt numai idei si iluzii.
Traim astazi intr-o epoca in care aproape tot ceea ce omul
viseaza se traduce in fapta, devine realitate.
Remarcabile sunt eforturile si rezultatele neobositilor gan-
ditori care nascocesc tot felul de proiecte si care prin staruin-
ta si munca asidua isi vad, plini de satisfactie, realizata opera
fanteziei lor.
Mareti au fost pa§ii pe care i-a facut omul prin inaintarea
tehnicii si a stiintei, de la uriasele constructii antice pana la
atingerea astrilor ceresti, minunate sunt progresele inregis-
trate astazi de omenire.
Si ne intrebam cum au fost posibile toate acestea ? A u fost
posibile pentru ca autorii acestor minunate fapte si-au pus
toata inima, toata nadejdea si speranta neclintita ca gandul
lor maine va capata forme reale.
Deci toate aceste realizari sunt produsul credintei in reusi-
ta, in bucuria de a vedea cu ochii ceea ce acum nu poate fi
vazut.
Daca aici, pe pamant, unde toate ne sunt vizibile si la in-
demana pentru a infaptui ceva este nevoie de credinta i n
reusita, cu cat mai mult vom avea nevoie de credinta, de spe-
ranta pe taram spiritual, unde totul este abstract, unde totul
scapa simturilor noastre ?
Credinta: acesta este elementul esential al unui om care
vrea sa dobandeasca realizarea celui mai mare vis, mantuirea
lui.
Credinta este aceea care ne intare§te si ne face traitorii
celor mai mari bucurii in comuniune cu Dumnezeu §i care a
76
fost ceruta de la Apostolul Petru asa cum ati auzit citindu-se
in pericopa evanghelica de astazi: „Putin credinciosule, pen-
tru ce te-ai indoit ?".
In fond ce este credinta despre care vorbeste Mantuitorul ?
La aceasta intrebare voi raspunde in fata dumneavoastra
pentru a va putea evidentia singura noastra arma ce ne poate
face biruitori peste ispitele acestei vieti: credinta.
Fratilor,
Fiecare dintre dumneavoastra care sunteti prezenti aici in
biserica va explicati prezenta numai printr-o necesitate spiri-
tuals, numai printr-un imbold launtric care ne indeamna sa ve-
nim in casa lui Dumnezeu si sa petrecem in comuniune cu El.
Venim aici in biserica cu arzatoarea dorinta de a vorbi cu
Dumnezeu si de a ne impaca cu El, cerand in lacrimi iertarea
pacatelor noastre.
Si, cu adevarat, credinciosul aceia care a ajuns sa ceara in
lacrimi ajutorul lui Dumnezeu, rabdare si putere spirituala si
fizica de a trece biruitor peste ispite, aceia a ajuns la starea fe-
ricita cand Dumnezeu cu harul Sau a atins inima acestui cre-
dincios dandu-i bucurii si satisfactii negraite in sufletul lui.
Dar oare firescul, omenescul din noi nu-si spune cuvan-
tul ? Cum sa pot trai in comuniune cu Dumnezeu fara sa-L
vad ? Cum pot sa ma simt aproape de El, eu, un bilet neputin-
cios pamantean ?
Raspunsul este categoric: numai prin credinta.
Dupa definitia clasica a marelui Apostol Pavel, „credinta
este incredintarea celor nadajduite si dovedirea lucrurilor ce-
lor nevazute" (Evrei 11, 1).
Credinta este, asadar, fereastra, ochiul prin care privim
dincolo de ceea ce este pamantesc, rational, dincolo de tot
ceea ce tine de aceasta intelegere marginita a omului, in lu-
mina nevazuta a paradisului, unde glasurile heruvimilor si se-
rafimilor lauda neincetat in frumusetea si lumina dumne-
zeiasca pe Facatorul tuturor celor vazute si a celor nevazute.
Ea este, dupa cum spun Sfintii Parinti. temelia tuturor
bunatatilor, usa tainelor lui Dumnezeu. biruinta necontenita a
vrajmasilor, cea mai trebuincioasa dintre toate virtutile, aripa
rugaciunii si salasluirea lui Dumnezeu in suflet.
77
 Cum pot sa o dobandesc ? O pot dobandi numai cu aju-
torul lui Dumnezeu, care o da aceluia care o cere.
Noi, oamenii, avem in noi ceva indaratnic si zabavnic care
ne ingreuneaza mult drumul credintei pe care putem ajunge
la Dumnezeu.
Multi dintre noi declaram oficial ca suntem credinciosi,
dar cand incercam sa pasim pe valurile involburate ale acestei
vieti in care misuna tot felul de incercari si ispite, incepem sa
ne afundam ca Apostolul din Evanghelie, pentru ca omenes-
cul din noi se face din ce in ce mai mare si pune stavila intre
noi si Dumnezeu, intre credinta noastra in ajutorul lui Dum-
nezeu si El.
A m intalnit oameni care spuneau: as vrea sa cred in Dum-
nezeu, dar nu stiu cum si nici daca exista. A u mare dreptate
ca nu stiu cum sa creada.
Credinta, la urma urmei, este un dar care se experimen-
teaza de fiecare in sufletul sau. Cere acest mare dar de la
Dumnezeu si-1 vei dobandi.
Fratii mei, pentru noi toate aceste realitati spirituale sunt
cu adevarat realitati numai daca vrem sa credem in ele, adica
daca vrem sa le socotim reale.
Toate elementele spirituale care ne dau titlul de credin-
ciosi nu sunt iluzii sau autosugestii, dupa cum afirma unii
dusmani ai credintei noastre. Toate acestea depind de vointa
noastra de a le socoti reale, pentru ca ele sa devina reale pen-
tru noi.
Spiritul nostru are mare putere si daca nu punem la con-
tributie capacitatea spirituala a credintei, nu putem descoperi
nimic din cele spirituale.
Asa se explica de ce sunt multi necredinciosi si fara frica
de Dumnezeu. Ei nu vor sa creada, nu ca nu pot. Totul depin-
de de bunavointa fiecaruia, pentru ca toate realitatile spiri-
tuale traiesc in noi atat timp cat noi nu slabim efortul spiri- '
tual de a crede.
Pentru fiecare dintre noi Dumnezeu exista si ne este pro-
tector atata vreme cat credem in El; El exista si atunci cand
nu credem in El, dar atunci este judecator infricosat al gravel
noastre nepasari spirituale.
78
Credinta nu este o inselaciune, o consecinta a fricii fata de
fortele naturii; ea este harul lui Dumnezeu care inmiresmeaza
si roureaza inima noastra, sufletul nostru indaratnic si rece.
O, mare dar al credintei, comoara a comorilor prin care
privesc cu ochii sufletului toata slava lui Dumnezeu, tot ceea
ce pe alte cai nu pot experimenta, ce prin alte mijloace imi
sunt imposibile !
Mustrarea pe care Mantuitorul a facut-o Apostolului Petru
este mustrarea pe care ne-o face noua tuturor, pentru a scoate
in evidenta faptul ca suntem atasati, lipiti de pamant, de tot
ceea ce este trupesc si nu vedem cu ochii mintii mai departe,
spre puterea lui Dumnezeu.
„De veti avea credinta cat un graunte de mustar, veti zice
muntelui acestuia: muta-te de aici dincolo, si se va muta; si
nimic nu va f i voua cu neputinta" (Matei 17, 20). De aproape
doua m i i de ani rasuna aceste cuvinte ale Mantuitorului,
cuvinte la care noi nu vrem sa meditam.
Noi nu avem credinta nici cat un graunte de mustar, pen-
tru ca nu vrem sa o avem, nu pentru ca nu putem.
Sfantul Vasile cel Mare spune ca „cel ce vrea sa aiba intru
sine aceasta credinta mare nu trebuie sa-si mai faca nicidecum
vreo grija despre viata sau despre moartea sa, ci de ar vedea
chiar fiara salbatica sau ridicari de draci sau de oameni rai, nu
se mai inspaimanta deloc, ca unul ce cunoaste ca sunt fapturi
ale unuia si aceluiasi Facator si impreuna roabe cu el si nu au
nici o putere asupra lui, de nu va ingadui Dumnezeu".
Pentru a intelege relatia dintre credinta si fapte bune, sa
ascultam cele spuse de Sfantul Apostol lacov: „Vrei sa
intelegi, omule nesocotit, ca credinta fara de fapte moarta
este ? Precum trupul fara suflet mort este, astfel si credinta
fara de fapte moarta este" (lacov 2, 20, 26).
 • 1
Predica la Duminica a XVII-a dupd Rusalii
„0, femeie, mare este credinta ta..."
(Matei 15, 28)
A u fost multi filosofi, invatati, oameni de stiinta care s-au
perindat pe scena istoriei civilizatiei umane. Unii dintre ei au
ramas celebri prin operele pe care le-au lasat, altii au fost
invaluiti i n intunecoasa si ingrata uitare.
Dar nici unul dintre acestia nu au fost inregistrati de isto-
rie, si indraznim sa spunem de istoria sfanta a mantuirii, la un
loc de mai mare cinste ca femeia.
Femeia, prin care a venit pacatul... Prin ea a venit si man-
tuirea... Eva cea veche aduce moartea, Eva cea noua - Fecioa-
ra Maria - aduce mantuirea, aduce salvarea, viata etema...
Femeia a vazut cea dintai gloria invierii lui Hristos, ea se
bucura de marele dar de a dialoga cu Dumnezeu la fantana
lui lacov, in Sihar, unde primeste Revelatia completa: vor-
beste cu Dumnezeu, stie de acum unde si cum sa se inchine.
Si iata cum azi Dumnezeu binecuvanteaza tot o femeie, pa-
gana, din Canaan, din Fenicia Sirei, cu un mare dar: implini-
rea rugaciunii inaltate catre lisus pentru fiica ei demonizata.
Este ceva extraordinar in cuprinsul Evangheliei de azi. Sunt
lucruri aproape inefabile... Aceste lucruri te reduc la tacere,
starnesc admiratia numai auzindu-le, care te impresioneaza
pana la lacrimi, ajungi la un moment dat sa plangi fara sa stii
de ce... Te simti sub imperiul unui sentiment ciudat, de ade-
ziune la cele duhovnicesti, dezlipindu-te de lumea materiaia si
plutind in sferele lumii fara de griji, in lumea lui Dumnezeu...
La aceste trairi te indeamna Evanghelia de azi care pune
in lumina credinta extraordinara a acestei femei pagane cana- •
neence i n Fiul l u i Dumnezeu, credinta intarita si infru-
musetata de o cutremuratoare smerenie.
Binecuvantare si blestem au impovarat umerii dreptului
Simeon, indoiala fata de proorocia lui Isaia cu referire la
Maica Domnului, pururea fecioara. Astazi binecuvantarea lui
80
Dumnezeu se pogoara peste o femeie necajita ce avea fiica
bolnava, dar credea din tot sufletul in ajutorul lui Dumnezeu.
lata de ce mi-am propus sa va expun astazi cateva ele-
mente despre credinta in Dumnezeu si modul de intretinere a
acesteia.
Mare si dumnezeiesc subiect: sa vorbesti despre credinta...
Pe de-o parte este atat de greu sa descrii, dar pe de alta parte
este atat de usor si atat de fericit sa petreci langa lisus cu aju-
torul credintei.
Daca ar fi sa dam o definitie, aceasta ar fi: credinta este o pu-
tere divina care ilumineaza si renaste, deschide in noi ochii su-
fletului ca sa vedem pe Dumnezeu, ne ajuta sa traim in Dum-
nezeu si cu Dumnezeu, ne convinge sa ne incredem in Dum-
nezeu si sa ne supunem vointei Lui. Credinta face sa domneasca
spiritul in materie si lumina in spirit. Credinta ne descopera
lumea supranaturala... Puterea credintei dezrobeste omul,
revarsa in sufletul nostru lumina din lumina lui Dumnezeu.
Sfantul Apostol Pavel vorbeste foarte lamurit in Epistola
catre Evrei: „Credinta este incredintarea celor nadajduite, do-
vedirea lucrurilor celor nevazute... Prin credinta intelegem ca
s-au intemeiat si veacurile" (Evrei 11, 1-3).
Este cel mai mare dar de la Dumnezeu... Noi ne nastem cu
0 predispozitie de a crede, de a trai aproape de Dumnezeu, pe
care daca nu o cultivam o vom inabusi, ajungand chiar la res-
pingerea ei. Este un dar pe care sa-1 cerem necontenit lui
Dumnezeu.
Ea vine prin auzire asa cum spune foarte frumos tot Sfan-
tul Pavel in Epistola catre Romani: „Credinta este din auzire,
iar auzirea prin cuvantul lui Hristos" (Romani 10, 17).
BinevesUrea numelui lui Hristos de catre Sfintii Apostoli
a avut darul de a increstina lumea, de a sadi in sufletele
oamenilor credinta in Dumnezeu, de a sadi in suflete aceasta
putere care depaseste puterile ratiunii si patrunde pana in
transcendent, o antena prin care primim din lumea divina
adevarurile absolute si eteme si adevarul adevarului ca exista
un Dumnezeu a toate si pentru toate.
Credinta e vederea sufletului, certitudinea ca Dumnezeu
exista. Credinta intareste ratiunea noastra. Rafiunea stie, cre-
81
dinta se increde in cuvantul celui ce marturiseste. Ratiunea lu- lata de ce si Hristos a exclamat cu glas mare: „ 0 , femeie,
mineaza mintea, credinta incalzeste si intareste sufletul intreg. mare este credinta ta".
Credinta este fericirea de a trai in Dumnezeu si cu Dum- Cat de mult ar trebui sa ne foloseasca drept pilda acest
nezeu, iar a nu crede in Dumnezeu e cea mai mare nefericire episod, iubitii mei... Cat de mult avem de invatat de la aceas-
si nebunie. ta femeie... lata, o pagana cere indurare si crede in Hristos
De altfel, Goethe spunea, referindu-se la atitudinea oame- mai mult decat tot Israelul la un loc... lata si implinirea ruga-
nilor in fata lui Dumnezeu: „Nu sunt decat trei soiuri de oa- ciunii ei.
meni: unii care slujesc lui Dumnezeu pentru ca L-au gasit; Credinta noastra sa fie dreapta asa cum o marturisim me-
altii care vesnic se straduiesc a-L cauta pentru ca nu L-au reu in Simbolul de credinta niceo-constantinopolitan si imbi-
gasit si altii care traiesc fara a-L cauta si fara a-L fi gasit. Cei nata cu faptele cele bune.
dintai sunt intelepti si fericiti, ai doilea sunt intelepti dar ne-
fericiti, iar cei din urma sunt si nebuni, si nefericiti".
Asadar, credinta i n Dumnezeu este aducatoarea tuturor
bucuriilor duhovnicesti: este certitudinea despre existenta
personala a lui Dumnezeu, despre existenta lui Dumnezeu ca
realitate suprema personala.
Credinta nu cauta, ci vede pe Dumnezeu, oarecum 11
experimenteaza si se bucura de El ca de cea mai scumpa
comoara... Rasplata imediata este bucuria vederii fiintei celei
mai dragi, o bucurie sfanta, bucuria intalnirii tainice cu Dum-
nezeu... Iar necredinta aduce dupa sine tot arsenalul de
necazuri si cea mai mare durere: nefericirea.
Nu cred pe acei oameni care spun ca sunt fericiti fara
Dumnezeu.
Toate glumele nesarate la adresa credintei vor fi taxate la
infricosata Judecata.
Revenind la Evanghelia de azi, aceasta femeie cananeanca
ne da un exemplu desavarsit al felului cum sa credem i n
Dumnezeu.
Aceasta femeie singura, care nu se lauda cu rangurile si cu
titlurile, care nu se lauda cu bogatia, cu cea mai desavarsita
smerenie si cu o credinta ce a uimit Tirul si Sidonul pagan,
insista sa o scape din necaz, sa-i vindece fiica.
lisus o incearca de doua ori, o respinge a-i vedea credinta, '
o compara cu cainii, ea nu se mahneste, nu se simte lezata,
ci, dimpotriva, se simte pacatoasa ca si cainele, replicandu-i
lui Hristos ca si cainele intra in gratiile stapanilor, mancand
de la masa stapanilor lor faramiturile... cerand si ea farami-
turile milei lui Dumnezeu...

82
 Predica la Duminica a XXI-a dupd Rusalii
„Si alta a cazut in mijlocul
spinilor si spinii, crescand
impreund cu ea, au indbusit-o"
(Luca 8, 7)
Frati crestini,
La inceput Dumnezeu a creat pe om ca o reflectare a chi-
pului Sau celui intru tot sfant.
Aceasta creatura, care a devenit regele tuturor vietuitoa-
relor, a fost inzestrata de Dumnezeu cu atribute superioare si
nu sufera comparatie cu nici una dintre fapturile cuvantatoare
sau necuvantatoare.
Fiind o oglindire a chipului lui Dumnezeu, omul a fost im-
podobit cu intelepciune si inocenta. Intrebuintand insa in
scopuri potrivnice voii lui Dumnezeu aceste atribute, omul
este deposedat de bunurile si fericirea paradisului si obligat sa
suporte calvarul ispasitor al marii lui greseli, neascultarea.
Calcand astfel voia lui Dumnezeu, imaculata haina a nevi-
novatiei in care a fost imbracat de Creator se pateaza cu tot
felul de patimi si pacate.
lata deci ca omul de la inceput a inclinat spre rau, alteran-
du-si chipul sufletesc cel atat de curat.
Pericopa evanghelica de astazi ne ilustreaza cat se poate de
clar impedimentele care se interpun intre om si mantuirea sa.
Pentru a exprima cumplitele boli care chinuie sufletele oa-
menilor, Mantuitorul Si-a ales cea mai frumoasa dintre para-
bole, aceea a semanatorului.
Nici una dintre parabolele spuse de Domnul n-a aratat mai
lesne de inteles categoriile de oameni, dintre care unii isi
pierd mantuirea pentru slaba lor credinta, iar altii si-o doban-
desc, ca in parabola semanatorul.
Textul pericopei ne spune:
,A iesit semanatorul sd semene sdmdnta sa. Si semdndnd
el. una a cdzut Idngd drum si a fost cdlcatd in picioare si
pdsdrile cerului au mdncat-o.
84
$i alta a cdzut pe piatrd si, rdsdrind, s-a uscat, pentru cd
nu avea umezeald.
$i alta a cdzut in mijlocul spinilor si spinii, crescand im-
preund cu ea au indbusit-o.
Si alta a cdzut pe pdmdntul cel bun si, crescand, a fdcut
rod insutit." (Luca 8, 5-8)
Dupa cum a explicat Mantuitorul ucenicilor care nu inte-
legeau aceasta parabola, cele patru seminte care au cazut pe
cele patru feluri de teren nu sunt altceva decat cuvantul lui
Dumnezeu, iar pamanturile neprielnice sunt oamenii slabi in
credinta, insuficient pregatiti sufleteste, care la vreme de is-
pita se leapada de Dumnezeu.
i n cele ce urmeaza ma voi opri asupra celei de-a treia ca-
tegorii de oameni si va voi ajata cum preocuparea exclusiva
pentru grijile acestei vieti trecatoare cauzeaza pierderea noas-
tra sufleteasca.
Fratilor,
i n toata activitatea Sa de scoatere a omului din ghearele
mortii vesnice, Domnul lisus Hristos, invatatorul nostru prin
excelenta, ne-a invatat sa purtam grija deosebita fata de sufle-
tul nostru, ne-a aratat ca nimic nu pretuieste mai mult decat
sufletul nostru, comoara inestimabila care nu poate f i inlocui-
ta cu nimic.
El a spus toate acestea ca Cel care stia firea noastra slaba
care inclina usor spre cele ademenitoare. De aceea Se adresa
multimilor: „Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti
manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; oare
nu este sufletul mai mult decat hrana §i trupul decat imbra-
camintea ?" (Matei 6, 25).
Aici Mantuitorul are in vedere poftele noastre nestavilite
dupa fastul si luxul pamantesc, care nu folosesc cu nimic
sufletului si nu opreste procurarea celor necesare traiului.
De asemenea, multi dintre dumneavoastra va puteti aminfi
cu usurinta de tanarul aceia care a venit sa-L intrebe pe Man-
tuitorul ce-i mai lipseste ca sa mosteneasca viata de veci, iar
Mantuitorul i-a raspuns: „Mergi, vinde-ti toate cate ai si vei
avea comoara in ceruri, apoi vino si urmeaza Mie".
85
 Stim cu totii felul cum a reactionat acest tanar. Deoarece
era foarte bogat, la auzul propunerii facute de Domnul s-a
intristat foarte si s-a retras.
De ce oare aceasta intristare, de ce sufletul acestui tanar a
fost cuprins de mahnire ? Tocmai pentru ca inima lui era aii-
pita de placerile si aparenta fericire a acestui veac si-i venea
foarte greu sa se dezlipeasca de ceea ce cu pasiune i-a daruit
totul, chiar tineretea sa, drept care Mantuitorul a continual si
a spus: „... mai lesne este sa treaca camila prin urechile acu-
l u i , decat sa intre un bogat i n imparatia l u i Dumnezeu"
(Matei 19, 24).
Este clar pentru oricine cat de categoric Se exprima
Mantuitorul in privinta aceasta, aratandu-ne ca atunci cand
ne-am facut din bogatie, din lux si placere pamanteasca
supremul nostru tel suntem prea* departe de El, de Dumnezeu,
care este cu adevarat fericirea si frumusetea absoluta.
Fratilor, cu adevarat mare este taina crestinatatii, mare si
de nepatruns este misterul mantuirii noastre, dar pentru cel
care crede cu ardoare in Bunul Dumnezeu si-I slujeste cu
frica si cu cutremur, pentru cel care se achita constiincios de
obligatiile sale de adevarat crestin, acest mister, aceasta taina
se descopera pe deplin, o poate trai in propria fiinta si traieste
marea bucurie de a petrece in comuniune cu Dumnezeu.
Atunci cand ne rugam lui Dumnezeu inchinandu-ne sfin-
telor icoane cu zdrobire de inima, cu multa concentrare a pu-
terilor noastre sufletesti spre Cel ce a facut toate numai prin
simpla putere a cuvantului, spre Dumnezeul cerului si al pa-
mantului, sufletul nostru este in comuniune cu Dumnezeu,
traieste marea fericire de a fi aproape de Dumnezeu, de a
simti aproape pe Atotstiutorul si purtatorul nostru de grija.
Este o bucurie launtrica cu totul caracteristica omului care
se roaga lui Dumnezeu cu credinta puternica, in curatia inimii,
transportat in acel moment de fericire spirituala in lumea fara
de griji, in paradoxul infinit spre care aspira sufletul nostru...
Dar, aceasta mare bucurie, de a ne afla mereu in comuni-
une cu Dumnezeu, este de cele mai multe ori spulberata
datorita grijilor care ne inabusa, ne sufoca sufleteste.
Traim in secolul marilor prefaceri si progrese stiintifice.
Ne aflam i n fa^a unor uimitoare realizari ale mintilor lumi-
86
nate, este de netagaduit saltul astronomic pe care 1-a facut
stiinta in ziua de astazi datorita, evident, oamenilor impodo-
biti de Dumnezeu cu gandire si spirit inventiv, care s-au de-
votat progresului si pasirii omului pe o noua treapta sociala, a
bunastarii si emanciparii. Cu toate acestea se poate afirma
impreuna cu marii ganditori ca nu stim decat o mica parte din
ce am putea cunoaste.
Chiar daca vom cunoaste insa totul de pe acest pamant, nu
vom ajunge niciodata sa-L cuprindem pe Dumnezeu in min-
tea noastra omeneasca.
Cu durere trebuie sa constatam ca, desi am pasit pe o noua
treapta de progres, omul interior degenereaza, continua sa
traiasca intr-o stare decazuta, duce o viata aservita pacatelor,
viciilor, placerilor si grijilor de tot felul.
Manifesta o fuga sterila dupa fantasme, dupa iluzii si lu-
cruri pierzatoare de suflet.
In zilele de sarbatoare nu vrea sa auda de Sfanta Biserica,
de Sfanta Liturghie, fara de care nu se poate vorbi de man-
tuire, manifesta dorinte nestavilite de a fi cat mai avut, indi-
ferent daca mijloacele prin care-si acumuleaza bogatia sunt
cinstite sau nu.
Din aceasta pofta nestavilita dupa avere se nasc tot felul
de pacate, patimi care au, desigur, in frunte pe mama tuturor
pacatelor, care este iubirea de argint.
Fratilor, trebuie sa ne fie clar ca tot ceea ce este pus inain-
tea idealului mantuirii constituie „spinii" din Sfanta Evanghe-
lie care ne usuca sufleteste si ne face imposibila mantuirea.
Atunci cand credem ca nimeni nu ne poate deranja pla-
nurile noastre josnice, atunci cand credem ca am devenit
stapanitorii lumii, auzim, desi nu ne vine sa credem, sinistral
glas al infricosatului si dreptului Judecator: „Nebune, in
noaptea aceasta voi cere de la tine sufletul tau si toate cate ai
strans ale cui vor fi ?".
Ingrijirea noastra de tot ceea ce este pamantesc atrage
dupa sine impietrirea sufleteasca, indiferenta si nepasarea
lata de obligatiile pe care le avem fata de sufletul nostra, cau-
zand astfel pierderea noastra sufleteasca.
Reluand tema pericopei evanghelice pot spune ca o con-
cluzie ca preocuparea noastra exclusiva de ceea ce este pa-
87
mantesc ne omoara sufletul nu pentru un an, doi, sau mai De aceea, sa rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne intareasca
multi, ci pentru totdeauna. credinta, sa ne ajute sa facem parte din cea de-a patra cate-
goric de pamant, sa aducem roade bine placute lui Dum-
Frati crestini, nezeu, fiind totdeauna la inaltimea titlului de urmatori al lui
Fastul sarbatoresc din aceasta duminica, a XXIX-a dupa Ru- Hristos si sa cinsfim si cu mai multa ravna sfintele icoane,
salii, este pricinuit si de faptul ca Sfanta Biserica sarbatoreste inchinandu-ne lor.
astazi pe Sfintii Parinti de la al Vll-lea Sinod Ecumenic de la Asa procedand, vom auzi doritul glas al Mirelui ceresc:
Niceea. „Bine, sluga buna si credincioasa peste putine ai fost, cre-
In stransa legatura cu invatatura Mantuitorului, asemanata dincioasa peste multe te voi pune, intra tntru bucuria Dom-
in garabola cu samanta, este si cultul sfintelor icoane. nului tau". Amin.
In aceeasi gradina alaturi de grau a fost semanata si neghi-
na, din care s-au nascut tot felul de abated de la adevarata
invatatura a Bisericii. Una din aceste gresite invataturi a fost
aceea a iconoclasmului (a luptei impotriva icoanelor).
Cautand sa apere adevarata noastra invatatura si sa ras-
punda acuzatiilor unor iconoclasti, Sfintii Parinti au convocat
in anul 787, la Niceea, un Sinod Ecumenic.
Mari teologi ortodocsi din acea vreme, in special Sfantul
loan Damaschinul, Sfantul Teodor Studitul, Gherman, Pa-
triarhul Constantinopolului, au elaborat o adevarata teologie
privind natura icoanei si cinstirea ei.
Reprezentarea in pictura a lui Dumnezeu, care este neva-
zut, a devenit posibila numai prin intruparea Sa in Persoana
divino-umana a lui Hristos, intrucat El este chipul Dumne-
zeului celui nevazut (Coloseni 1, 15).
Icoana este astfel o oglinda i n care se reflecta lumea
nevazuta, spirituala a imparatiei lui Dumnezeu, iar cinstirea
ce i se acorda icoanei nu se indreapta catre materialul din
care este facuta ea, cum gresit sustineau iconoclastii, ci catre
persoana reprezentata in icoana.
Pictura, icoana, devine astfel un mijloc de comuniune cu
Dumnezeu, cu sfintii, o scara duhovniceasca.
Asadar, fiind o oglinda ce reflecta lumea nevazuta, icoana
evita i n general tot ceea ce aminteste pamantul, adanceste '
trairea launtrica si completeaza ratiunea.
Icoana indreapta deci privirea spre cele ceresti, spirituale,
spre Dumnezeu.
Cu totul gresite sunt deci acele invataturi care considera 't
icoana un obiect oarecare si care invata ca nu trebuie cinstite.

88 89
 Predica la Duminica a XXII-a dupd Rusalii
„Astdzi s-a fdcut mantuire casei acesteia,
cdci si acesta este fiu al lui Avraam"
(Luca 19,9)
Nu putine sunt momentele din marea acestei vieti, cu clo-
cotul ei, cu tumultul necazurilor, durerilor si mai putinelor
bucurii, in care sa nu plangem, sa nu varsam lacrimi pentru
ceea ce simtim si traim.
Daca cineva se abtine sau este mai tare de fire in a varsa
lacrimi, totusi imprejurarile jalnice in care s-ar gasi i-ar crea
un planset launtric, ar varsa multe lacrimi in sufletul sau, s-ar
jelui intr-un dialog cu sine insusi si s-ar racori in siroaiele de
lacrimi din suflet.
Acest planset are si el o cauza, un punct de plecare: fie ca
intre noi se intampla despartiri dureroase prin moartea celor
dragi, fie ca am gresit mult si greu fata de cineva si consfiinta
- acel glas dumnezeiesc din om - nu ne lasa, ci ne framanta,
ne zbuciuma, ne mustra pentru ceea ce am facut.
Jalnic este sa privesfi pe un om deznadajduit pentru vreo
nefericita pricina a acestei vieti trecatoare, dar cu atat mai
jalnica este privelistea aceea a unui om care se sfasie in sufle-
tul sau de durere pentru faptul ca nu a trait si nu a dus viata
dupa principiile morale sfinte, cand ajunge la momentul in-
trebarilor si mustrarilor, cand isi face un rezumat al propriei
vieti si vede pe propria pelicula a vietii ficaloasa traire care a
avut-o, faradelegile si pacatele care l-au azvarlit pe insula
neagra si urata a iadului.
Intr-o astfel de jalnica stare sufleteasca se gasea si vamesul
Zaheu despre care ne-a vorbit Sfanta Evanghelie de astazi.
Dar oare unde se petrec aceste lucruri despre care v-am '
vorbit ? Unde se vad, unde se aud si de ce ? In casa sufletu-
lui, inima omului, locasul dinlauntru al omului, despre care
mi-am propus sa va vorbesc in cele ce urmeaza^
Fiecare dintre dumneavoastra aveti mai multe adaposturi
sau case in care locuiti. De exemplu, casa in caie locuiti cu
90
familia, casa sau asezamantul unde lucrati (locul fiecaruia de
munca), insesi hainele dumneavoastra, care va apara de in-
temperiile naturii si spre cuviincioasa aratare fata de semeni.
Dar oare v-ati intrebat vreodata daca omul nu mai are si o
casa pe care nu o vad cei din jur si care este mult mai com-
plexa si mai delicata decat orice palate sau cladiri de pe fata
pamantului ?
Da, omul are o astfel de casa. Aceasta este casa din suflet,
este locasul aceia care nu se vede nici de noi insine, dar care
se simte de fiecare in parte.
Toate trairile, sentimentele si gandurile isi fac loc i n
aceasta casa aducand cu sine fie avere inmiresmata de curatie
si fapte bune, fie mizerie si tot felul de fapte urate de Dumne-
zeu si de oameni.
in aceasta casa a sufletului se zamislesc gandurile cele
mai bune aducatoare de rod frumos, pe care omul le traduce
in fapta prin actele cresfinesfi pe care le face, dupa cum tot
aici se zamislesc fiii cei mai odiosi ai necuratiilor, ai pafimi-
lor si ticalosiilor de tot felul.
Aici se naste monstruosul gand al uciderii aproapelui, al
furtului, al curviei, al insultei, al minciunii si al deznadejdii.
Chipul si aspectul unui astfel de cresfin, daca ar fi cu
putinta sa fie privit de cineva pe un tablou sau ecran de cine-
ma, ar provoca spaima si teroare in sufletele noastre. Multi
oameni de arta au incercat cu maiestria lor sa redea relativ
aspectul unui astfel de locas sufletesc, al omului macinat de
tot felul de pacate.
Se poate vedea cum, pe categorii, la mijloc troneaza cel
mai mare intru rautati, insusi satana, iar pe langa el jivinele
tuturor pacatelor: serpi, pauni, porci, tapi, dar nici pe departe
acestea nu descriu realitatea, adevaratul chip al acestei case,
devenita cu totul locas al satanei.
intr-o astfel de casa locuia cu sufletul si vamesul Zaheu.
in acest gunoi urat mirositor al faradelegilor isi ducea
viata spirituala pentru ca era vames.
Vamesii erau hrapareti, inselatori, caci ei nu numai ca per-
cepeau birurilb si taxele de stat, dar luau si camata, despuiau
fara mila pe bietul om exploatat. De aceea ei erau cei mai
91
urati de popor, caci unde se vedea un vames, in locul aceia se casei acesteia", adica a casei lui din suflet si a tuturor care
scuipa cu batjocura si se blasfemia. erau in casa lui de lut.
Evanghelia de astazi ne duce in fata unei astfel de case, ne lata felul in care Zaheu vamesul a bucurat pe Fiul Omului,
arata imaginea ei infioratoare, a casei sufletului lui Zaheu si care nu avea unde sa-Si piece capul, prin primirea pe care I-a
face un pas inainte, intra in ea si printre jivinele care locuiau facut-o.
in aceasta casa ne prezinta si o preafrumoasa licarire a unui Mare bucurie a fost pentru Zaheu cand a intrat Mantuito-
gand, a unei faclii mantuitoare: nadejdea i n iertarea vietii rul si a cinat cu e l ! Este bucuria despre care un fericit parinte
sale pacatoase, auzind ca pe acolo avea sa treaca lisus Naza- care a experiat-o spune ca este „o gustare de mai tnainte a
rineanul. Zbuciumul lui sufletesc se intensifica si deodata na- etemitatii". Dar bucurie a fost si pentru Mantuitoml, caci Si-
dejdea i n mila cea mare a lui Dumnezeu biruie. a gasit un loc unde sa-Si piece capul, in casa sufletului lui
El, Zaheu, pune mana pe ivarul dinauntru al casei sale su- Zaheu!
fletesti si-L primeste cu bucurie pe Mantuitorul. A ars de do- Convertirea lui Zaheu e modelul posibilei noastre conver-
rinta sa-L vada pe Mantuitorul §i se mangaia cu gandul tiri spre o alta gandire, spre o noua simtire, spre dramul cel
numai sa-L vada si se considera absolvit de toata vina. El nu mai drept catre Dumnezeu.
stia ca Mantuitorul de mult i l cauta pe el, pe Zaheu, oaia cea
pierduta si nu-si putea imagina in mintea sa ca Mantuitorul
chiar in casa sa va intra si va sta la masa cu el. Este, intr-ade-
var, coplesit de glasul Mantuitorului: „Zahee, coboara-te de-
graba, caci astazi in casa ta trebuie sa raman" (Luca 19, 5).
Zaheu a trait astfel bucuria pe care n-a gustat-o niciodata.
El a primit nu numai in casa de lut, ci si in casa sufletului,
in inima sa, pe.Alinatorul tuturor durerilor, pe Dumnezeu
Atottiitorul. El a trait bucuria despre care un intelept a spus ca
este „o gustare de mai inainte a etemitatii" (Jacob Bohme).
Acum vamesul Zaheu a fagaduit Mantuitorului redresarea
sa spirituala, alungarea tuturor jivinelor, a rautatilor, din casa
sa sufleteasca, din inima sa, prin marturisirea phna de cainta,
durere si lacrimi pe care a facut-o inaintea lui Dumnezeu:
,Jata, Doamne, jumatate din averea mea o dau saracilor si daca
am nedreptatit pe cineva cu ceva, intorc impatrit" (Luca 19, 8).
Acum Zaheu este altul, are o alta locuinta sufleteasca,
mult mai luminoasa .si mai curata decat inainte. Este omul
curatit prin baia spovedaniei facute lui Dumnezeu, bale prin
care s-a curatit de orice murdarie sufleteasca.
Acum el s-a facut cetatean al cerului pentru hotararea sa
neclintita de a rupe orice legatura cu trecutul sau pacatos si
de a-L urma pe lisus pe care L-a dorit atat de mult, lata de ce
si Mantuitorul a facut aprecierea: „Astazi s-a facut mantuire

92

Predica la Duminica a XXIII-a dupd Rusalii
„Iisus poruncea duhului celui
necurat sd iasd din om, pentru cd
de multi ani il stdpdnea..."
(Luca 8, 29)
Frati crestini,
Timp de trei ani si jumatate Domnul nostru lisus a predicat
multimilor din tinutul Palestinei si, prin ucenicii Sai, intregii
lurni, ca sa impace pe om cu Dumnezeu.
Intreaga Sa activitate pamanteasca a fost inchinata acestui
mare ideal al omului: mantuirea sa, scoaterea lui din ghearele
mortii vesnice.
In acest scop Domnul intrebuinta fel de fel de invataturi.
Unele din acestea au fost inspirate direct din viata oamenilor.
Asa, spre exemplu, daca ne ducem cu mintea noastra in
urma cu o duminica, traim si acum sentimentul de profunda
,admiratie pentru splendida parabola a semanatorului rostita
de Domnul multimilor.
Am vazut ca Mantuitorul S-a inspirat, pentru a arata pe in-
telesul multimilor diferenta dintre suflete, din activitatea plu-
garilor, a lucratorilor pamantului.
Invatatura Domnului impartasita lumii a avut insa un as-
pect cu totul caracteristic Mantuitorului lumii, pentru ca a
fost insotita de multe minuni.
Aceste minuni pe care le savarsea Domnul constituiau pen-
tru neamuri cea mai graitoare dovada a milei si puterii lui
Dumnezeu asupra firii si chiar asupra duhurilor celor nevazute.
Unele dintre minuni constau in vindecari trupesti de orice
natura; altele, dupa cum ne prezinta Sfanta Evanghelie de
astazi, constau i n vindecari sufletesti, care sunt mult mai
minunate.
Ca si cu alte prilejuri, Mantuitorul nostruTsi face cunos-
cuta lumii intregi autoritatea Sa absoluta asupra firii, marea
Sa putere dumnezeiasca de care se cutremura chiar si duhu-
94
rile nevazute, vindecand in chip cu totul neobisnuit demo-
nizatul din tinutul Gherghesenilor.
De aceea, pentru a scoate in relief marea minune pe care a
savarsit-o Domnul in tinuturile Gherghesenilor, va voi vorbi
astazi de puterea lui Dumnezeu asupra fapturilor cuvanta-
toare si necuvantatoare.
Fratilor,
Mantuitorul Hristos, ca Om adevarat si Dumnezeu ade-
varat, a lucrat tot timpul cat a vietuit cu noi, oamenii, in sluj-
ba scoaterii omului din neputinta, din subjugarea la care-1
condamnase pacatul.
N-a precupetit nici un efort, nici o straduinta nu a fost prea
mare pentru a ne aduce la limanul mantuirii. In acest sens El,
inconjurat de ucenicii Sai, dadea invatatura „ca unul ce are
putere si nu cum ii invatau carturarii lor" (Matei 7, 29).
De multe ori, desi martori ai multor minuni dumnezeiesti
savarsite de Domnul, Apostolii se indoiau in sinea lor de pu-
terea credintei, de ajutorul primit din partea lui Dumnezeu.
Atunci i i mustra Domnul pentru slabiciunea credintei lor.
Cand ucenicii erau inspaimantati de marea primejdie care-i
ameninta in corabia invaluita de valuri. In deznadejdea lor
alearga la ultima si sigura speranta de salvare: invatatorul lor,
Mantuitorul. Domnul i i mustra pentru slaba lor credinta,
cearta vantul si valul apei si ele inceteaza !
Din atitudinea Mantuitorului fata de ucenicii Sai vedem in
primul rand autoritatea Sa cea dumnezeiasca, iar din atitudinea
Sa fata de marea agitata, marea Sa putere dumnezeiasca.
Martori ai acestei minuni, Apostolii, in marginirea si ne-
putinta omeneasca, s-au mirat zicand: „Oare cine este Acesta,
ca porunceste si vanturilor si apei si-L asculta ?" (Luca 8, 25).
Fratilor, mintea noastra omeneasca este incapabila sa
cuprinda, sa inteleaga nemarginirea lui Dumnezeu in putere.
invatatura Sfintei noastre Biserici se axeaza pe indemnul
catre credinciosii ei de a crede din tot sufletul i n puterea neh-
mitata a lui Dumnezeu si sa nu calculeze matematic, rational,
autoritatea dumnezeiasca, pentru ca risca sa rataceasca prin
infinitele taine ale nemarginirii dumnezeiesti, fara a ajunge la
vreun rezultat.
95
 A incerca astfel sa cunoastem pe Dumnezeu in puterea Sa
inseamna sa ne asemanam copilului fara minte care incearca
sa mute marea in gropita de nisip pe care si-a facut-o alaturi.
Dumnezeu poate tot ceea ce vrea, dar nu vrea tot ceea ce
ce poate. El este mai presus de puterea noastra de intelegere
omeneasca, nu poate fi incadrat Tn limitele stabilite de om,
oricat ar fi ele de mari.
Nu putem niciodata sa ispitim puterea lui Dumnezeu pen-
tru ca ar fi un lucru zadamic, ceva lipsit total de sens.
Psalmistul David exclama intr-unul din celebrii sai psal-
mi: „Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea Tie ?
Tare esti, Doamne, .si adevarul Tau imprejurul Tau.
Tu stapancsti puterea marii si mi.scarea valurilor ei Tu o
potolesti. Tu ai smerit ca pe un ranit pe cel mandru; cu bratul
puterii tale ai risipit pe vrajmasii Tai.
Ale Tale sunt cerurile si al Tau este pamantul; lumea si
plinirea ei Tu le-ai intemeiat" (Psalm 88, 9-12).
Desi Dumnezeu adevarat si atotputernic. preamarit de
ingeri si serafimi impreuna cu toate puterile ceresti, Mantui-
torul Hristos a rabdat ca om cea mai mare smerenie, ajun-
gand prin aceasta sa fie considerat tmpreuna cu talharii.
Desi avea puteri nelimitate. desi ca Dumnezeu dispunea
de tot ceea ce ar fi putut face una cu pamantul neamul ome-
nesc nerecunoscator care L-a rastignit, Domnul ia asupra Sa
nepufintele noastre, rabdand cu barbatie toate monstruoasele
chinuri la care a fost supus.
In aceasta rabdare de care a dat dovada, Domnul Hristos
ne-a lasat ca un exemplu viu de persistare in hotararea de a
suferi totul pentru cauza suprema a mantuirii.
Sfanta Evanghelie de astazi ne infatiseaza cat se poate de
expresiv tabloul minunatei vindecari a demonizatului din tin-
utul Gherghesenilor.
Demonizatul din Evanghelia de astazi, ca si multi altii pe
care Domnul i-a vindecat din mila, de multa vreme nu-si mai"
punea haina pe el si in casa nu mai locuia, ratacind prin lo-
curi pustii, prin morminte.
Pentru a ne putea da seama de atotputemicia lui Dumnezeu
asupra tuturor fapturilor, inclusiv asupra duhurilor nevazute,
trebuie sa aratam ca acesti demonizati erau foarte periculosi.
96
i n delirul lor diabolic ei dispuneau de forte nestavilite,
dupa cum ne confirma si pericopa evanghelica de astazi.
Acest demonizat „era legal in lanturi si tn obezi... dar el,
sfaramand legaturile, era manat de demon in pustie..."
De acesfi indraciti nu indraznea sa se apropie nimeni.
Duhul dracesc care era salasluit i n acest om i l indemna
spre locurile pustii si intunecoase.
insasi aceasta indemnare diabolica, fratilor, ne arata cat de
rau si polrivnic voii lui Dumnezeu este diavolul.
Fiind si acest demonizat faptura lui Dumnezeu, n-a fost
trecut cu vederea de Milosfivul lisus, care cunostea cat de
baljocorita este faptura Sa cuvantatoare de catre diavolul cel
intunecat.
indata ce-L vede pe Domnul, duhul cel necurat se simte
mustrat si-L roaga pe Mantuitoml: „Ce ai cu mine, Fiul lui
Dumnezeu celui Preatnalt ? Rogu-Te, nu ma chinui".
lata, fratilor, ce a insemnat numai vederea Mantuitorului
de catre diavol. Acest duh necurat care cauta necontenit sa
faca ceea ce este rau, sa stea mereu impotriva Domnului ispi-
tind faptura cuvantatoare - omul - se cutremura de imparatul
atotputernic si I se roaga sa nu-1 chinuiasca legandu-1 cu le-
gaturile vesnice ale iadului, trimitandu-1 tn focul cel nesfins
unde nu mai poate ispifi pe nimeni.
Ba, mai mult, diavolul i l marturiseste ca Fiu al Celui Prea-
tnalt, Fiul lui Dumnezeu cel viu. Arata cat se poate de clar
acest duh necurat ca Cel^ Care acum numai cu privirea il mus-
tra este Atotputemicul imparat. Care numai prin simpla pu-
tere a cuvantului a facut toate cele vazute si nevazute.
La tntrebarea lui lisus care-i este numele, demonul a ras-
puns „legiune", pentru ca multi demoni intrasera tn omul
aceia.
Ce poate sa demonstreze mai clar absoluta putere dum-
nezeiasca asupra tuturor celor vazute si nevazute, ca aceasta
rugaciune a demonilor fata de Domnul ?
Pe drept cuvant, vindecarea demonizatului din Evanghelie
reliefeaza tocmai puterea lui Dumnezeu asupra celor vazute
si nevazute. Nu este vindecare savarsita tn chip minunat de
catre Domnul in care sa nu se vadeasca mila si puterea lui
Dumnezeu asupra creaturii Sale.
97
 Frati crestini,
Evanghelia de astazi, care ne-a infatisat puterea Domnului
Hristos asupra duhului celui rau, putere ce s-a aratat in izba-
virea demonizatului de duhul cel rau, trebuie sa ne trezeasca
in suflet fericita dorinta de a sluji Domnului cu frica si cu-
tremur, supunandu-ne L u i cu recunostinta fireasca pentru ca
El este Parintele nostru, al tuturor.
Sunt multe prejudecati, sunt multe idei si pared foarte
gresite care se aud printre oameni.
Unele din acestea incearca sa sfideze atotputemicia lui
Dumnezeu, dand totul pe seama ratiunii, incercand sa-L con-
ceapa pe Dumnezeu matematic.
Fratilor, Biserica niciodata nu s-a pronuntat impotriva pro-
gresului, n-a sabotat si nu va frana niciodata progresul stiintei
care conduce omenirea pe caile luminoase ale civilizatiei si
bunastarii; ea, din contra, incurajeaza si promoveaza succesele
remarcabile in toate domeniile, dar nu uita un lucru esential.
Toate acestea in fata lui Dumnezeu sunt pur si simplu rea-
lizari marginite, limitate, omenesti, care nu vor ajunge nicio-
data sa imite iscusinta si puterea divina.
Biserica va mentine peste veacuri asa cum a dobandit de
la Mantuitorul Hristos invatatura curata, care nu va fi alterata
de nici o implicatie omeneasca.
De aceea, sa ne straduim cu ajutorul lui Dumnezeu sa ne
impodobim sufletele noastre cu cele mai frumoase dintre vir-
tutile cresfine: mila, bunatatea, fratietatea, rabdarea, recunos-
tinta fata de Dumnezeu, smerenia fara de care nu se poate
vorbi de vietuire in pace, de inaltarea noastra spirituala.
Sa alungam din sufletele noastre, chemand in ajutor pe
Bunul Dumnezeu, duhurile cele viclene, „legiunea" voioclor
desarte, ura, mania, desconsiderarea, betia, desfraul, mandria,
iubirea de argint si astfel, curatiti de acesti dernoni launtrici,
sa auzim si noi indemnul fericit al lui lisus: „intoarce-te in
casa ta si spune cat bine ti-a facut tie Dumnezeu".
Amin.
Predica la Duminica a XXIV-a dupd Rusalii
„Nu te feme, crede numai..."
(Luca 8, 50)
Domnul nostru lisus Hristos, Invatatoml prin excelenta, a
facut cunoscut lumii intregi in timpul activitatii Sale mesia-
nice adevarul evanghelie, a adus neamului omenesc fericitul
mesaj al marii bucurii care i l astepta: mantuirea de moartea
vesnica.
La venirea Domnului pe pamant ca om adevarat si ca
Dumnezeu adevarat, lumea se gasea intr-o grava decadere
morala.
Omul, fratilor, care sta in centml creatiei lui Dumnezeu,
este in stare sa progreseze in bine, sa savarsesca numai ceea
ce este necesar mantuirii si trebuintelor sale materiale, dar el
este in stare sa savarseasca si fapte josnice care-1 descalifica
inaintea lui Dumnezeu.
De multe ori este biruit de valurile incercarilor vietii si
atunci dispera, deznadajduieste, isi pierde orice speranta de-a
ajunge la bucuria linistirii sale.
Din cele mai marunte ganduri si motive, din cauza unor
boli, a unor suferinte venite din partea unor intemperii natu-
rale, a unor necazuri de natura materiaia care pot fi rabdate
usor cu rabdare si credinta in Dumnezeu, cade in deznadejde,
nesocoteste imperativul Domnului Hristos: „indrazniti, Eu
am biruit lumea" si de aici vine prabusirea sufleteasca, pier-
derea lui pentru totdeauna.
Motivul nefericit care a dus la acest tragic deznodamant
este desigur deznadejdea, nascuta din lipsa de credinta. Omul
devine astfel „asemenea valului marii, care se arunca si se in-
valuieste de vanturi".
Sfanta Evanghelie de astazi ne prezinta cu claritate antido-
tul acestei stari de deznadejde, credinta.
De aceea, pentru a arata cum poate omul sa paseasca peste
necazurile venite din orice parte, trebuie sa va vorbesc astazi
99

despre credinta, care este de fapt si singura noastra arma cu
care putem sa ie§im biruitori in lupta cu ispitele.
Frati crestini,
Fiecare dintre noi care este prezent aici i n Biserica isi
poate explica prezenta numai printr-o chemare sufleteasca,
numai prin imboldul aceia launtric care ne indeamna sa
venim in casa lui Dumnezeu si sa petrecem in comuniune cu
Dumnezeu, facatorul cerului si al pamantului.
Venim i n Biserica cu arzatoarea dorinta de a vorbi cu
Dumnezeu si de a ne impaca cu El, cerand cu lacrimi iertarea
pacatelor noastre si cu adevarat credinciosul aceia care a
ajuns sa ceara In lacrimi ajutorul lui Dumnezeu, rabdare si
putere duhovniceasca si fizica de a trece biruitor peste ispite,
aceia a ajuns la starea „barbatului desavarsit" si traieste ma-
rea bucurie de a primi satisfactie din partea constiintei sale,
judecatorul neadormit al tuturor faptelor noastre.
Dar oare trupescul nu-si spune cuvantul ? Oare nu ne in-
trebam logic: cum pot trai in comuniune cu Dumnezeu fara
sa-L vad ? Cum pot sa ma simt aproape de El, eu, un biet
neputincios pamantean ?
Raspunsul e categoric si precis: Numai cu ajutorul cre-
dintei, incununata de faptele cele bune.
Prin credinta ajung sa-L cunosc pe Dumnezeu Care este
nevazut, caci Sfantul Pavel spune: credinta este incredintarea
celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute...
Prin credinta pricepem ca s-au intemeiat veacurile cu cu-
vantul lui Dumnezeu, de s-au facut din nimic cele ce se vad...
Fara credinta dar nu este cu putinta sa fim placuti lui Dumne-
zeu, caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El
exista si ca Se face rasplatitor celor ce i l cauta (Evrei X I , 1-6).
Fratilor, vedem deci felul In care se exprima Apostolul
neamurilor cu privire la credinta. Credinta este prima dintre
cele trei virtuti teologice, pentru ca omul cu adevarat religios
trebuie sa inglobeze In sufletul sau aceste trei virtuti: cre-
dinta, nadejdea si dragostea.
Dar oare de ce credinta ocupa locul cel dintai ? Pentru ca
numai crezand putem sa nadajduim si sa iubim pe Dumnezeu
si aproapele nostru.
100
Credinta este asadar fereastra] ochiul prin care privim din-
colo de ceea ce este pamantesc, rational, dincolo de tot ceea
ce aminteste pamantul, in lumea nevazuta a fericirii paradisu-
lui, unde glasurile serafimice lauda neincetat in lumina si fru-
musetea radiatiei dumnezeiesti pe Facatorul tuturor celor va-
zute si nevazute.
Credinta este asadar cel mai mare bun sufletesc pe care-1
poate dobandi un crestin, numai sa aiba bunavointa.
Este cel mai mare bun pentru ca prin credinta dobandim
caracterul de credinciosi si prin aceasta putem stabili legatura
cu Dumnezeu.
Cat de mare este puterea credintei ? Despre aceasta insusi
Domnul a vorbit: „Adevarat va spun voua, daca veti avea
credinta cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acesta
muta-te de aici in mare si se va face asa, si nimic nu va fi
voua cu neputinta".
„De aceea zic voua: Toate cate cereti, rugandu-va, sa cre-
deti ca le veti primi si le veti avea."
Multe au fost prilejurile In care Domnul Hristos a scos in
evidenta puterea si eficacitatea credintei. Unul din aceste pri-
lejuri ni-1 ofera chiar Sfanta Evanghelie de astazi.
Mantuitorul Hristos merge In casa unui anume lair, mai-
mare al sinagogii, ca sa Invieze pe fiica sa.
Pe drum „o femeie care de doisprezece ani avea scurgere
dc sdnge si cheltuise cu doctorii toatd averea ei si de nici
unul nu putuse sd fie vindecatd, apropiindu-se pe la spate, s-a
atins de poala hainei Lui si indatd s-a oprit scurgerea sdn-
gelui" (Luca 8, 43-44).
Cata bucurie si fericire a cuprins sufletul acestei femei
acum, cand dupa atatia ani de cumplite si chinuitoare astep-
tari i h suferinta, traind cu amagitoarea speranta a vindecarii,
isi dobandestc incredibila insanatosire.
Cat de frumos ne prezinta aici Sfanta Evanghelie minuna-
ta vindecare a acestei femei ca efect al credintei ei sincere.
Ea a venit la Mantuitorul cu o credinta care intrece orice
inchipuire. caci zicea: „Numai de ma voi atinge de poala
hainei Lui ma voi vindeca" (Matei 9, 21).
101
 Femeia aceasta si-a folosit toate puterile ei sufletesti, cre-
dinta ei sincera catre atotputemicul Dumnezeu, Doctoml su-
fletelor si al trupurilor.
Nu s-a indoit nici o clipa de puterea credintei, a crezut din
tot sufletul, nu si-a pierdut nadejdea, dorind numai sa se atin-
ga de poala hainei L u i lisus ca sa se vindece. Si Atotstiutoml,
care stia dinainte de ce medicament avea nevoie aceasta
femeie, i-a randuit cea mai fericita clipa din viata ei, aceea a
dobandirii sanatatii, vindecarii, clipa pe care ea o visa de
atata amar de ani.
Datorita credintei ei neclintite, Domnul lisus spune: „in-
drazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit" (Matei 9, 22).
A m aratat in cele expuse pana aici ca prin credinta ajun-
gem sa-L cunoastem pe Dumnezeu, prin credinta stabilim
raportul cu Dumnezeu care ne defineste ca oameni religiosi.
Sfanta noastra Biserica ne invata ca nu e de ajuns sa fim
numai credinciosi. Daca suntem numai credinciosi, fara sa
impodobim credinta noastra cu faptele bune, mantuitoare, ne
asemanam trupului fara de suflet.
In acest sens Sfantul lacov ne invata: „Tu crezi ca unul
este Dumnezeu ? Bine faci; dar si demonii cred si se cutre-
mura. Vrei insa sa intelegi, omule usuratic, ca credinta fara
de fapte moarta este ?... Precum trupul fara de suflet mort
este, astfel si credinta fara de fapte moarta este" (lacov 2, 19,
20, 26).
Din aceste indemnuri pe care ni le da Sfantul lacov este
cat se poate de clar pentru oricine ca pentru a ne putea man-
tui vor f i necesare, pe langa credinta noastra, faptele cele
bune.
Predica la Duminica a XXV-a dupd Rusalii
„Iar El, rdspunzdnd, a zis:
Sd iubesti pe Domnul Dumnezeul tdu
din toatd inima ta si din tot sufletul tdu...
iar pe aproapele tdu ca pe tine insuti"
(Luca 10, 27)
Frati crestini,
Asa cum invata Mantuitorul multimile din cuprinsul Pa-
lestinei si, prin activitatea misionara a celor doisprezece
ucenici ai Sai, pe toti oamenii din toate partile lumi, nu poate
fi vorba de pace, fericire, liniste si prosperitate fara a tine
cont de respectarea virtutilor crestine, intelegerea, colabo-
rarea si intrajutorarea si mai cu seama iubirea, care este o
cununa pentm celelalte.
Daca Evanghelia din duminica trecuta scotea in evidenta
frapanta nedreptate care exista intre saracul Lazar si bogatul
nemilostiv, daca scotea in relief apatia sufleteasca, amorteala
sufleteasca a bogatului nemilostiv, cauzata de lipsa de mila si
de iubire fata de aproapele care se afla intr-o jalnica stare de
saracie si mizerie, Sfanta Evanghelie de astazi ne prezinta an-
tidotul lipsei de iubire, adica ne prezinta medicamentul pe
care fiecare dintre noi trebuie sa-1 foloseasca pentm a distruge
ura, indiferenta fata de aproapele si anume iubirea crestina.
Tot ce poate f i mai sfant, mai curat, mai fmmos si mai
dorit este iubirea, virtute crestina cu consecinte atat de bine-
facatoare.
Nici o virtute nu poate egala efectul iubirii crestine care
asigura trainicia unei familii, a unei tari, a unei lumi intregi.
Nu se poate vorbi de unitate si armonie intre noi fara a
practica cea mai sfanta dintre virtuti: iubirea crestina.
lata de ce mi-am propus sa va vorbesc astazi tocmai de-
spre aceasta virtute crestina - iubirea - , sa infatisez aici in-
semnatatea si urmarile ei pozitive pentm viata noastra.
103
 Fratilor, \%
Iubirea crestina este temelia invataturii noastre crestine
care se manifesta in primul rand fata de Dumnezeu si implicit
fata de aproapele.
Insusi actul mantuirii, al scoaterii omului din legaturile
mortii vesnice are la temelia sa iubirea dumnezeiasca, „caci
Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-
Nascut L-a dat ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba
viata ve§nica" (loan 3, 16), ne spune Sfanta Scriptura.
Prin iubire, cre§tinul intra in comuniune cu Dumnezeu,
cea mai intima si cea mai fericita legatura care corespunde
nazuintelor mantuitoare ale sufletului omenesc.
in aceasta legatura de iubire omul aspira catre Dumnezeu
ca spre Binele absolut.
Cat de mare este virtutea crestina ? Ne spune chiar Sfanta
Scriptura, prin Evanghelia care s-a citit astazi, cand Mantui-
torul confirma afirmatia tanarului: „Drept ai raspuns, fa
aceasta (adica practica iubirea) si vei trai".
Sfantul Evanghelist Matei arata mai detaliat ce inseamna
pentru noi iubirea crestina. Acest lucru il arata cand unul^ din-
tre invatatorii de Lege ! l ispiteste pe Iisus intrebandu-L: „invfl-
tdtorule, care poruncd este mai mare din Lege ? Domnul ii
rdspunde: Sd iubesti pe Domnul Dumnezeul tdu, cu toata ini-
ma ta, cu tot sufletul tdu si cu tot cugetul tdu. Aceasta este ma-
rea si intaia poruncd. Iar a doua, la felca aceasta: Sd iubesti
pe aproapele tdu ca pe pe tine insuti". In aceste doua porunci
se cuprinde toata Legea si toti proorocii (Matei 22, 36-40).
Sfantul Evanghelist loan spune: „Si noi am cunoscut si
am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are catre noi. Dumne-
zeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumne-
zeu si Dumnezeu ramane intru el" ( I loan 4, 16).
Cat de frumos ne invata Sfantul Evanghelist loan despre
aceasta virtute teologica care impreuna cu credinta si nadej-
dea formeaza totul absolut necesar mantuirii noastre.
Numai cine ramane in iubire ramane in Dumnezeu, ne spu-
ne Sfantul Apostol loan; numai acela care practica o adevarata
iubire, adica manifesta o tendinta permanenta dupa Binele su-
prem care e Dumnezeu cel vesnic si iubirea fata de aproapele,
aratata prin mila crestina fata de cei din jurul nostru.
104
Or, tocmai aceasta mila sau iubire i i lipsea preotului §i
levitului din Sfanta Evanghelie de astazi. Tocmai mila, care
este consecinta fireasca a iubirii adevarate, a lipsit celor doi
de au trecut indiferenti pe langa omul acela nenorocit, cazut
intre talhari.
De aceea, orice iubire care are la temelie interese perso-
nale, placeri inferioare, dorinta de parvenire, pomiri afective
patimase nu este si nu poate fi iubire adevarata, deoarece iu-
birea are prin excelenta un caracter altruist, adica de a lucra
fiecare dintre noi In favoarea, i n binele aproapelui nostru.
Orice manifestare a unor sentimente straine de ceea ce
cere dragostea crestina este numai o aparenta periculoasa.
Daca cele trei virtuti crestine, i n ordinea lor: credinta, na-
dejdea si dragostea, alcatuiesc totul inseparabil aducator de
mantuire, dintre aceste trei virtuti dragostea este mai mare.
Sfantul Pavel ne spune in acest sens: „De as grai in limbile
oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am
arama sunatoare si chimval rasunator.
Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoas-
te si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si
muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Si de as imparti
toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dra-
goste nu am, nimic nu-mi foloseste.
Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare,
dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragos-
tea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprin-
de de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci
se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le
nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata.
Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragos-
tea. Iar mai mare din acestea este dragostea" ( I Corinteni 13,
1-8, 13).
Fratilor, fiecare dintre noi avem harul dragostei varsat in
inimile noastre; noi insa trebuie sa contribuim cu vointa, stra-
duinta si activitatea noastra de a ne apropia de Dumnezeu si
de a sta totdeauna In unire cu El.
implinind toate poruncile evanghelice, iubirea devine ast-
fel cea mai mare dintre virtutile crestine.
105
 Sfintii Parinti spun ca iubirea este singura virtute deoarece
cel ce o poseda pe aceasta le poseda pe toate celelalte, dupa
cuvantul Sfantului Apostol Pavel: „iubirea este implinirea
Legii" (Romani 13, 10).
A m vazut din cuvintele Sfantului Pavel ca, fara iubire,
credinta nu pretuieste nimic, fiindca adevarata credinta e lu-
cratoare prin iubire (Galateni 5, 6).
Iubirea nu este numai superioara celorlalte virtuti, ci este
mama tuturor virtutiior crestine, fiindca toate celelalte virtuti
capata viata si dau rod binefacator numai cand sunt luminate
si incalzite de iubire.
Trebuie sa facem insa o lamurire: iubirea fata de Dumne-
zeu nu exclude celelalte doua feluri de iubire: fata de aproa-
pele, fata de parinti, ci, dimpotriva, dar trebuie sa nu punem
inaintea iubirii fata de Dumnezeu nici o altfel de iubire. Pe
Dumnezeu trebuie sa-L iubim din tot sufletul si din tot cuge-
tul nostru asa cum ne invata si Sfanta Evanghelie de astazi.
i l iubim insa pe Dumnezeu atunci cand ne purtam cu
ingaduinta si cu dragoste fata de aproapele nostru.
Sfantul loan Evanghelistul spune in una dintre Epistolele
sale: „Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele
sau i l uraste, mincinos este ! Pentru ca cel ce nu iubeste pe
fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a
vazut, nu poate sa-L iubeasca" ( I loan 4, 20).
Porunca avem deci de la Dumnezeu: „Cine iubeste pe
Durnnezeu sa iubeasca si pe fratele sau".
„in iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica,
pentru ca frica merge alaturi cu pedeapsa, iar cel ce se teme
nu este desavarsit in iubire" ( I loan 4, 18).
Iubirea este descoperita inca din Vechiul Testament si data
de catre Dumnezeu oamenilor pentru a se face placuti inain-
tea Sa.
Totusi, ce a vrut sa arate invatatorului de Lege din Sfanta
Evanghelie de azi, Mantuitorul, prin pilda celui cazut intre
talhari ? Mantuitorul arata limitele iubirii; aceste limite sunt
in legatura directa cu limitele vietii, iubirea nu poate fi mai
stramta decat viata. Asa precum pentru viata nu exista ba-
riere, ea patrunzand peste tot, in adancurile pamantului ca si-n
106
vazduh, tot asa pentru iubire nu exista nici o deosebire de
rasa, de neam.
Frati crestini,
Din cele aratate pana aici putem spune ca iubirea este de
neaparata trebuinta pentru binele si propasirea noastra morala
si materiala.
Trecand insa acum la analiza faptelor noastre, a vietuirii
noastre i n societate, vom constata oare un acord i n faptele
noastre ?
Vom putea face fericiti constatarea ca, intr-adevar, vietuim
intre noi cu blandete, cu rabdare si iertare ?
Vom gasi acea armonie ideala, urmare a iubirii crestine ?
Toate aceste intrebari au raspunsuri cat se poate de triste,
pentru ca realitatea vietii noastre este cu totul alta.
Traim nu in dragoste, ci intr-o ura caineasca, suntem in
stare sa ne sfasiem unul pe altul .si daca lucrul acesta se i n -
tampla rareori vizibil, palpabil, sufleteste insa ne sfasiem unii
pe altii cu vorbe cat se poate de taioase, de veninoase, aduca-
toare de otrava sufleteasca.
Suntem necrutatori cu acela care ne-a gresit, dar prefin-
dem mila si iertare pentru noi, cei care gresim.
Nu avem mila de saraci, ba, dimpotriva, batjocorim pe
aceia cu care soarta a fost atat de aspra.
Oare asa practicam noi cea mai mare porunca a Evanghe-
liei, dragostea fata de Dumnezeu si aproapele ?
Sub nici o forma. lata de unde vin toate nenorocirile asu-
pra omenirii: razboaiele pustiitoare, divergentele, contradicti-
ile sociale, tocmai din lipsa de iubire dintre noi, lucru care
duce la pierderea increderii intre oameni, intre natiuni si de
aici cele mai nefaste consecinte pentru omenire.
Discriminarea, desconsiderarea semenilor nostri nu repre-
zinta decat opusul dragostei, ura fata de cel pe care Dumne-
zeu l-a inzestrat cu acelea§i facultati.
Sa facem din viata noastra o viata a iubirii crestine, sa fim
mesagerii imperativului evanghelie lasat noua de Domnul:
„Iubiti-va unul pe altul; numai asa va va cunoaste lumea ca
sunteti urmatorii Mei". Amin.
107
 Predicd la Duminica a XXVI-a dupa Rusalii
„Nebune ! In noaptea aceasta
vor cere de la tine sufletul tdu.
Iar cele ce aipregdtit ale cut vor fi ?"
(Luca 12, 20)
Frati crestini,
in virtutea perfectiunii si stiintei Sale dumnezeiesti, Dom-
nul Hristos, pentru a transmite invatatura Sa cea dumneze-
iasca, a folosit cele mai modeste exemple, inspirate din viata
oamenilor, pentru a fi usor inteles de cei care-L ascultau.
Aceste exemple, care nu sunt altceva decat parabole,
Domnul le rostea ori de cate ori se ivea nevoia unei convertiri
morale sau pentru a curma ingamfarea exagerata a adversari-
lor sai, fariseii si saducheii.
Nu mai putin adevarat este si faptul ca prin aceste para-
bole, Mantuitorul Hristos biciuia si osandea toate nedrep-
tatile, viciile si faptele marsave ale celor care cautau sa apara
drept ceea ce nu erau de fapt.
Asa a procedat Domnul - daca va mai aduceti aminte de
Evanghelia de acum doua duminici - i n cazul bogatului
nemilostiv si saracului Lazar. Domnul S-a folosit de aceasta
parabola pentru a arata lumii intregi frapantele nedreptati
sociale care au existat si exista in lume.
Iar in Duminica trecuta Mantuitorul Se foloseste de o alta
parabola, aceea a „samarineanului milostiv", prin care ne-a
aratat ca aproapele nostru este orice om, indiferent de rasa,
origine, indicandu-ne ca absolut necesara pentru mantuirea
noastra iubirea crestina fata de Dumnezeu si fata de aproapele.
in Evanghelia de astazi, Mantuitorul Hristos Se foloseste
de o alta parabola minunata, luand ca exemplu negativ tot un
bogat neintelept, pentru a ne arata ca toate bolile trupesti, cat
de grave ar fi ele, nu pot sa intreaca in gravitatea lor bolile
sufletesti, patimile nevazute care se sadesc in sufletul omului
si care-i cauzeaza nebunia morala, haosul sufletesc aducator
de moarte vesnica.
108
Cutremurator si groaznic este sa vezi un biet om nenorocit
caruia i s-au intunecat facultatile psihice devenind nebun, dar
cu cat mai zguduitoare poate fi nebunia morala care-1 duce pe
om la moarte vesnica sigura ?
Tocmai la aceasta intrebare vreau sa dau raspuns, prezen-
tand in fata dumneavoastra, cu ajutorul Domnului, nebunia
morala cu consecintele ei nefaste.
Frati crestini,
Multi dintre dumneavoastra poate va intrebati cum poate
fi vorba de o nebunie morala, deoarece prin termenul de „ne-
bun" se intelege un om care si-a pierdut facultatile mintale,
manifestandu-se necontrolat, avand infatisare si apucaturi
ciudate.
Aceasta nebunie morala exista, din nefericire, intre noi,
oamenii. Ea are trei intelesuri:
Unul care s-a raspandi prin Sfanta Evanghelie datorita
predicii Sfintilor Apostoli si ucenici, despre care vorbeste si
Sfantul Pavel Corintenilor: „Unde este inteleptul ? Unde este
carturaml ? Unde e cercetatorul acestui veac ? Au n-a dovedit
Dumnezeu nebuna intelepciunea lumii acesteia ?
Caci de vreme ce intru intelepciunea lui Dumnezeu lumea
n-a cunoscut prin intelepciune pe Dumnezeu, a binevoit
Dumnezeu sa mantuiasca pe cei ce cred prin nebunia propo-
vaduirii, fiindca si iudeii cer semne, iar elinii cauta intelep-
ciune, insa noi propovaduim pe Hristos cel rastignit: pentru
iudei sminteala; pentru neamuri nebunie.
Dar pentru cei chemati, si iudei si elini: pe Hristos, pute-
rea lui Dumnezeu si intelepciunea lui Dumnezeu.
Pentru ca fapta lui Dumnezeu, socotita de catre oameni
nebunie este mai inteleapta decat intelepciunea lor, si ceea ce
se pare ca slabiciune a lui Dumnezeu mai puternica decat
taria oamenilor" ( I Corinteni 1, 20- 25).
Acesta este aspectul pozitiv, mantuitor, al nebuniei mora-
le, pentru ca de multe ori Sfintii Apostoli in zelul lor de a ras-
pandi Sfanta Evanghelie au fost considerati nebuni.
Asa a fost considerat Sfantul Pavel de catre Porcius Festus
din Cezareea. i n magistrala sa cuvantare de aparare, Sfantul
109
Pavel a facut dovada unei intelepciuni a Duhului Sfant careia
nu-i putea sta impotriva nici cel mai mare invatat al timpului.
De aceea Porcius Festus i se adreseaza: „Pavele, esti nebun !
invatatura ta cea multa te duce la nebunie" (Fapte 26, 24).
Iar Santul Pavel a zis: „Nu sunt nebun, prea puternice
Festus, ci graiesc cuvintele adevarului si ale intelepciunii".
Nebuni au fost considerati si multi urmatori credinciosi ai
Domnului Hristos: martirii, cuviosii, care ascundeau dupa
aceasta aparenta nebunie o intelepciune sfanta, o viata mo-
rala cu totul placuta lui Dumnezeu.
lata, fratilor, ce inseamna a fi nebun moral pentru Hristos,
ce inseamna a apara cu orice sacrificiu adevarul evanghelie,
fiind socotiti printre cei nebuni, in randul celor iresponsabili.
Trecand insa la al doilea aspect al nebuniei morale, trebuie
sa spunem ca acesta este cu totul contrar intelesului nebuniei
morale despre care am vorbit putin mai inainte.
Acest de-al doilea inteles al nebuniei morale este atitudinea
bogatului din Sfanta Evanghelie de astazi. Sfanta Evanghelie
ne spune ea unui om bogat i-a rodit tarana. Si el eugeta in sine,
zicand: Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele ? Si a
zis: Aceasta voi face: voi strica jitnitele mele si mai mari le voi
zidi, si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele; si voi
zice sufletului meu: suflete, ai multe bunatati stranse pentru
multi ani: odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te.
Iar Dumnezeu i-a zis: „Nebune ! In noaptea aceasta vor cere
de la tine sufletul tau, iar cele ce ai pregatit ale cui vor fi ?".
lata deci, pentru a ilustra cat se poate de expresiv nebunia
omului lipsit de simtul masurii si al aspiratiilor catre nemuri-
tor, catre cer, nebunia preocuparilor desarte, nimicnicia sufle-
teasca a celor inconstienti de inestimabila valoare a sufletu-
lui, Mantuitorul ia spre exemplificare un bogat fara de minte,
orbit complet sufleteste.
Nebunia acestui bogat se manifesta in trei forme:
in primul rand, stapanit de nestavilita patima a lacomiei, a
acumularii disperate de avutii, isi strange in nestire provizii,
isi impune un aspru program alimentar, nu mananca chiar,
pentru a-si face din mancare si bautura un ideal diabolic pe
care-1 va atinge dupa cu totul injusta si lumeasca sa judecata,
abia dupa ce-si va fi largit jitnitile si le va fi umplut.
no
Orbit de patima lacomiei, acest bogat nebun neglijeaza
cele mai pretioase datorii ale crestinului, absolut necesare
mantuirii, pentru a-si satisface nebunele sale aspiratii: stran-
gerea in cantitati nenumarate de bogatii pentru a se lafai dupa
aceea in voie in lux si desfrau. Face toate acestea din credinta
prosteasca ca si sufletul poate fi hranit cu hrana materiala. De
aceea zice: „Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi
ani: odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te".
Cat de nechibzuit isi planuia viata acest nebun bogat, cata
lipsa de ratiune dreapta exista in toate actele l u i !
Confunda cu usurinta sufletul cu trupul, neglijeaza hrana
sufleteasca: rugaciunea, iubirea eresfina fata de aproapele,
bunatatea, mila, smerenia fara de care nu se poate vorbi de
mantuire.
Din aceste rationamente false el si-a dedus singur o eon-
eluzie pe cat de neadevarata, pe atat de primejdioasa pentru
suflet, aceea ca n-ar muri curand: „Ai multe bogatii stranse
pentru multi ani".
Toate iluziile, visele sale desarte s-au spulberat intr-o c l i -
pa, in momentul cand inevitabilul sfarsit l-a izbit, cand se
credea in culmea fericirii si a tndestularii. Cat de infrieosator
au sunat cuvintele: „Nebune ! i n noaptea aceasta vor cere de
la tine sufletul tau".
Incredibile cuvinte, cu totul nedorite, neasteptate pentru
acest bogat nebun sufleteste, imoral, inconsUent de valoarea
inestimabila a sufletului, care-si irosea viata in alergarea dis-
perata di:pa tot ee este material... Si cu toate acestea este pus
in fata unui cutremurator adevar: sosirea celui mai infrieo-
sator moment pentru fiecare dintre noi: eeasul mortii.
Acest moment a fost zguduitor pentru bogat tocmai pentru
faptul ca nu s-a gandit macar o data ca existenta i i este mar-
ginita, ca nu mostenirea bogatiilor acestui veac i i poate aduce
adevarata fericire si multumire. A considerat ca a da trupului
toate satisfactiile, a-i implini toate poftele inseamna a fi feri-
cit; aceasta este pentru el menirea sa pe pamant.
lata de ce Dumnezeu Se adreseaza cu cuvantul „nebune",
vrand sa arate prin aceasta tocmai nebunia morala a acestui
nechibzuit bogat.
in
 Cat de condamnabila este atitudinea bogatilor aceia care,
ca si bogatul fara de minte din Sfanta Evanghelie de astazi,
isi fac din bogatie scopul suprem, idealul pe care vor sa-1
cucereasca prin orice mijloace.
Daca Domnul Se adreseaza cu „nebune" acestui bogat, Se
adreseaza in acelasi timp tuturor care se ratacesc prin grijile
acestui veac, se incurca cu placerile lumesti devenind nebuni
moral.
insasi notiunea de morala se defineste a f i indreptarul
dupa care trebuie sa se conduca fiecare dintre noi in viata
aceasta, de aceea tot ceea ce vine in contradictie cu regulile
impuse de ea constituie faradelege, nebunie morala asemenea
bogatului fara de minte din Evanghelie, care a calcat flagrant
morala crestina prin faptul ca si-a facut din pantece si bogatie
un idol caruia ii daruia cu pasiune jertfele faradelegilor sale.
Toate neoranduielile, cearta, neintelegerea, ura, dorinta de
imbogatire prin orice mijloace sunt fapte care au devenit o
caracteristica, o obisnuinta nefasta pentru viata noastra de
crestini.
Cu cat ne dam seama ca toate aceastea ne pericliteaza
mantuirea, cu atat toate rautatile devin inerente...
Tot ceea ce reprezinta galceava, egoismul, impietrindu-ne
inima fata de aproapele nostru, dorind ca numai noi sa deve-
nim bogati, inavutiti, fara de griji in viata aceasta, nu este
decat felul de viata al bogatului din Evanghelia de astazi.
Daca numele lui Dumnezeu se injura la tot pasul, ince-
pand de la prune pana la batran, daca fiecare dintre noi po-
meneste la tot pasul numele adversarului inversunat al man-
tuirii noastre, diavolul, oare nu se poate vorbi pe drept cuvant
de o nebunie morala ?
Nu sunt oare nebunie morala toate certurile familiale,
neintelegerile atat de des semnalate intre parinti si copii, intre
noi toti, care suntem frati si fii ai lui Dumnezeu ?
Sa rugam deci pe bunul Dumnezeu sa ne intareasca sufle-
tele noastre, sa ne insanatosim sufletul prin baia spovedaniei
in fata preotului duhovnic pe care trebuie sa o savarsim fara
de amanare, avand in vedere si faptul ca am intrat deja in
Sfantul Post al Craciunului.
Sa ne purificam viata noastra de tot ceea ce este egoist, de
tot ceea ce este personal, murdar si josnic si sa punem ince-
put bun vietii noastre. Amin.

Fratilor,
Trebuie sa marturisim cu mare durere faptul ca atitudinea
bogatului fara de minte pe care ne-a descris-o Sfanta Evan-
ghelie de astazi este o imagine, as putea spune o reflectare a
vietii zilelor noastre.
Noi, asa-zisii crestini, cugetam asemenea acestui nechib-
zuit bogat si punem inaintea mantuirii alte idealuri pe care
vrem sa le indeplinim.
Suntem cu adevarat orbiti sufleteste de toate pacatele care nu
aduc decat betia morala, nebunia si moartea noastra sufleteasca.
Plecand de la tristele constatari din viata noastra vom ob-
serva ca viata multora dintre noi nu cunoaste mare deosebire
de gandirea si viata bogatului din Evanghelie.

112 113
 Predicd la Duminica a XXVIII-a dupa Rusalii
„Iesi indatd in pietele si ulitele cetdtii,
sipe sdraci, sipe neputiciosi, sipe orbi,
sipe schiopi adu-i aici."
(Luca 14.21)
Fratilor,
Domnul nostru Iisus Hristos totdeauna a invatat pe oa-
meni tn timpul activitatii Sale pamantesti adevarul mantuitor
al noii legi, legea iubirii, prin religia crestina, superioara ori-
caror religii prin continutul si prin forma sa de manifestare.
Aceasta lege noua, crestinismul, a adus omului posibili-
tatea implinirii celor mai inalte aspiratii: fericirea vesnica,
castigarea mantuirii.
Crestinismul, religie a iubirii, singura capabila sa ne ofere
mantuirea, a deschis tuturor calea spre imparatia lui Dumnezeu.
In noua lege intemeiata de insusi Domnul Hristos nu mai
poate fi vorba de deosebire in ceea ce priveste posibilitatea
de a castiga fericirea vesnica.
Din insasi atitudinea Domnului fata de nenumarati orbi,
schiopi, paralitici, demonizati, oameni apartinand diferitelor
natiuni, se vede chemarea plina de bunatate pe care Domnul o
face tuturor, pentru a deveni mostenitorii Imparatiei vesnice.
Avand in vedere superioritatea incomparabila a crestinis-
mului, prin faptul ca ofera mantuirea tuturor oamenilor,
vreau sa ma opresc astazi asupra unui foarte important punct
din invatatura sfintei noastre Biserici si sa va vorbesc despre
universalitatea mantuirii.
Frati crestini,
Sfanta noastra Biserica Ortodoxa invata ca mantuirea
apartine tuturor. Nu exista nici un om inaintea lui Dumnezeu
care sa beneficieze de merite in plus fata de aproapele sau pe
baza unor criterii materiale, ci toti sunt egali, ca fapturi ale
aceluia^i Dumnezeu.
114
Insa fiecare poate sa devina placut lui Dumnezeu numai
prin implinirea poruncilor Sale celor sfinte, numai prin ne-
contenita ascensiune pe scara desavarsirii.
Orice pretext invocat pentru a justifica nepasarea si nepur-
tarea noastra de grija, lenea noastra de a ne preocupa de man-
tuire nu constituie o scuza inaintea lui Dumnezeu, ci, dim-
potriva, o grava acuza.
Pentru a ilustra neintemeiatele noastre scuze pe care le
aducem atunci cand suntem chemati la mantuire, Mantuitorul
se foloseste de o splendida parabola, pe care ati auzit-o citin-
du-se in Sfanta Biserica astazi: „ Un om oarecare a facut cina
mare si a chemat pe multi; si a trimis la ceasul cinei pe sluga
sa ca sd spund celor chemati: Veniti, cd iatd toate sunt gata.
Si au inceput, unul cate unul, sd-si ceara iertare. Cel din-
tdi i-a zis: Tarind am cumpdrat si am nevoie sd ies ca s-o
vdd; te rog, iartd-md.
Si altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpdrat si ma due
sd-i incerc; te rog, iartd-md. Al treilea a zis: Femeie mi-am
luat si de aceea nu pot veni. Si intorcdndu-se sluga a spus std-
pdnului sau acestea. Atunci, mdniindu-se, stdpdnul casei a zis:
lesi indatd in pietele si ulitele cetdtii, si pe sdraci, si pe nepu-
tinciosi, si pe orbi, si pe schiopi adu-i aici" (Luca 14, 1 6 - 2 1 ) .
Ceea ce a vrut sa spuna Mantuitorul prin aceasta pilda
este lesne de inteles: omul acela care a facut cina este Insusi
Dumnezeu atotputemic. care ne chema la mantuire pe toti,
indiferent de starea sociala.
Insa aceasta chemare nu este auzita de toti, datorita gri-
jilor materiale care ne robesc si ne subjuga.
Toti gasim pretexte ca sa nu venim in casa lui Dumnezeu
pentru a ne adapa din izvorul pururea curgator de darurile
mantuitoare ale Sfantului Duh.
intristat, Imparatul slavei Se adreseaza atunci orbilor,
schiopilor, saracilor din piete si ulite, sa vina la ospat in locul
celor chemati.
Toti acestia care sunt batjocoriti in societate pentru neferi-
cita lor existenta sunt folositi de Domnul in aceasta parabola
ca termen de comparatie, vrand sa arate ca ei reprezinta toate
popoarele pagane, indiferent de religia lor, si ca sunt chemati
sa se impartaseasca din acel ospat vesnic, fericirea vesnica,
115
 mantuirea care nu poate f i oferita decat de cre§tinism, religia
adevarului si a frumusetii morale.
Dumnezeu niciodata n-a facut si nici nu va face vreo dis-
criminare intre oameni.
Iudeii au fost aceia care au fost chemati cei dintai sa devi-
na mostenitorii imparatiei lui Dumnezeu prin primirea ade-
varurilor crestine, dar ei au refuzat chemarea facuta lor de
Domnul. Ba mai mult, au nesocotit legea cea noua a cresti-
nismului, intemeiata prin insusi Mantuitorul Hristos, au omo-
rat pe prooroci si in cele din urma L-au rastignit pe Domnul,
in cele mai cumplite chinuri.
Domnul insa a indurat intreg "cortegiul de umilinte si chi-
nuri groaznice si nu inceteaza de a chema la mantuire pe toti
oamenii, de orice nationalitate si de orice credinta religioasa.
Sfantul Apostol Pavel, Apostolul neamurilor, a predicat cu
timp si fara timp Evanghelia lui Hristos in toate tinuturile
Asiei Mici. Palestinei si Europei. El n-a facut vreo deosebire.
a predicat tuturor cu putere si cu barbatie sfanta. In prima
calatorie misionara, Sfantul Apostol Pavel a intampinat multe
necazuri din partea iudeilor, a fost chiar prins, batut si arun-
cat in inchisoare pentru faptul ca raspandea invatatura cresti-
na. Acestor iudei fanatici Sfantul Pavel li se adreseaza: „Voua
se cadea sa vi se graiasca, mai intai, cuvantul lui Dumnezeu;
dar de vreme ce i l lepadati si va judecati pe voi nevrednici de
viata vesnica, lata ne intoarcem catre neamuri" (Fapte 13. 46).
„Neamurile" de care vorbeste Sfantul Pavel aici nu sunt
altceva decat acele popoare pagane la care nu se propova-
duise cuvantul lui Dumnezeu si care aveau conceptii si cre-
dinte politeiste, adica se inchinau la zeitati care nu le aduceau
mantuirea.
lata deci ca Dumnezeu nu trece cu vederea nici aceste
neamuri pagane si le cheama la mantuire cu aceeasi dragoste
pe care a aratat-o fata de neamul israelit cel atat de nere-
cunoscator.
Domnul este Acela care sfarma zidul despartitor dintre
paganism si cre^tinism prin insasi invatatura Sa, prin insasi
proorociile Sale, care se vor adeveri. „$i zic voua ca multi
vor veni de la rasarit si de la apus si vor sta la masa in im-
paratia lui Dumnezeu cu Avraam, cu Isaac si cu lacob. Iar fiii
116
imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara;
acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor" (Matei 8, 11-12).
Printr-o descoperire dumnezeiasca Sfantului Apostol Pe-
tru- i se descopera ca la Dumnezeu nu exista deosebire intre
oameni i n ceea ce priveste mantuirea, iar dobandirea ei de-
pinde de fiecare dintre noi, din orice loc am fi §i de orice na-
tionalitate. lata cum descrie Sfanta Scriptura accesul nea-
murilor pagane la mantuire: „Eu eram in cetatea lope si ma
rugam; si am vazut, in extaz, o vedenie: ceva coborandu-se
ca o fata mare de panza, legata in patru colturi, lasandu-se in
jos din cer si a venit pana la mine. Privind spre aceasta cu
luare-aminte, am vazut dobitoacele cele cu patru picioare ale
pamantului si fiarele si taratoarele si pasarile cerului. Si am
auzit un glas care-mi zicea: Sculandu-te, Petre, junghie si
mananca. $i am zis: Nicidecum, Doamne, caci nimic spurcat
sau necurat n-a intrat vreodata in gura mea. Si glasul mi-a
grait a doua oara din cer: Cele ce Dumnezeu a curatit, tu sa
nu le numesti spurcate. Si aceasta s-a facut de trei ori si au
fost luate iarasi toate in cer... Asadar si paganilor le-a dat
Dumnezeu pocainta spre viata" (Fapte 11, 1-10, 18).
lata, fratilor, cel mai detaliat pasaj din Scriptura in care se
exprima cat se poate de clar invatatura ortodoxa ca mantuirea
este universala. Dobitoacele cu patru picioare si taratoarele
aflate i n acea panza care i s-a aratat Sfantului Petru reprezin-
ta simbolic toate neamurile, din orice loc si din orice timp.
Revenind la textul din Sfanta Evanghelie de astazi, toti
schiopii, saracii. neputinciosii, orbii reprezinta simbohc nea-
murile pagane, straine de invatatura noua a mantuirii, dar pe
care au primit-o cu mai multa dragoste si cu mai multa
bucurie decat iudeii ce staruiau in legea Vechiului Testament
si care accentuau mai mult prescriptiile formale decat esen-
tialul legii.
lata de ce Mantuitorul, ca Parinte al tuturor, iubitor .si mult
milostiv, a impartasit tuturor posibilitatea de a castiga cel mai
mare bun la care poate aspira omul: imparatia Cerului.
Mantuitorul a fost Acela Care ne-a impacat cu Dumnezeu,
a refacut legatura rupta intre om si Dumnezeu, lasandu-ne
insa noua datoria de a ne perfectiona sufleteste, de a ne desa-
117
varsi pentru a ajunge la asemanarea cu Dumnezeu si a ne bu-
cura de deplina fericire in Iisus Hristos, Domnul nostru.
Fratilor,
Pericopa evanghelica de astazi infatiseaza cel m^i sugestiv
insasi viata noastra, insasi usurinta cu care tratam marile tre-
buinte sufletesti.
Sa rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne daruiasca credinta si
trezvie, ca atunci cand vom auzi glasul Sau ca ne cheama la
cina Sa, sa nu gasim pretexte ca cei din Evanghelia de astazi,
ci sa mergem de indata i n casa Sa cea sfanta care este
Biserica si sa-L laudam i n cantari si imne de rugaciune, sa-I
multumim pentru toate binefacerile revarsate asupra omenirii
din marea Sa bunatate.
Sa ne rugam ca astazi, mai mult ca oricand, sa intareasca
increderea intre oameni, intre natiuni, sa daruiasca sfanta pace
peste lume si sa lumineze mintile oamenilor, sadindu-le In
suflet flacara dragostei, respectului si milei pentru aproapele.
Asa sa ne ajute Dumnezeu. Amin !
Predicd la Duminica a XXIX-a dupd Rusalii
„Iar unul dintre ei, vdzand cd s-a vindecat,
s-a intors cu glas mare sldvindpe Dumnezeu.
Si a cdzut cu fata la pdmant,
la picioarele lui Iisus, multumindu-I.
Si acela era samarinean."
(Luca 17, 15-16)
Fratilor,
Desi nebagat in seama de contemporanii Sai, pentru mo-
destul Sau fel de trai din casa tamplarului losif din Nazaret,
Mantuitorul lumii, prin atitudinea Sa, prin mila si blandetea
pe care le manifesta fata de cei nenorociti, a reusit sa-Si faca
cunoscuta originea Sa dumnezeiasca, menirea venirii Sale pe
pamant: aceea de a readuce In staulul fericirii vesnice pe oaia
cea pierduta, omul cel cazut victima neascultarii.
Iisus Hristos, Domnul nostru, in tot timpul activitatii Sale
de rascumparare a omului, a fost si pentru cel sarac, si pentru
cel napastuit, si pentru cel bolnav, singura salvare, vindecare
si mangaiere.
Pentru aceasta a venit Domnul pe pamant, pentru a zdrobi
puterea diavolului si a chema la Sine pe omul atat de greu i n -
cercat de neputinte, boli, ispite si suferinte.
in acest sens, Mantuitorul, in absoluta Sa smerenie dum-
nezeiasca, Se naste din Fecioara, primeste sa I se atinga, in
lordan, preacuratul Sau crestet, de mana creaturii Sale, asa
dupa cum am auzit citindu-se si cantandu-se la praznicul
Nasterii Domnului si al Botezului, sarbatorite de toti crestinii
ortodocsi.
Pentru tot ceea ce a facut Domnul nostru Iisus spre a ne
aduce mantuirea, se cuvenea din partea noastra o multumire
si recunostinta extrema. insa noi, oamenii, I-am adus batjo-
cura, chinuri groaznice si in cele din urma moartea pe cruce.
Nu ne cerea nimic altceva Bunul Iisus decat sincera noastra
recunostinta, multumirea si bucuria noastra pentru marele act
salvator pe care l-a savarsit pentru noi.
119
 Nimic nu-i mai placut inaintea lui Dumnezeu si a oame-
nilor ca recunoasterea unui bine pe care un binefacator ti l-a
facut.
lata de ce si Sfanta Evanghelie de astazi, pajiste inepui-
zabila de alese flori duhovnicesti, infatiseaza prin atitudinea
leprosului samarinean vindecat, o astfel de floare duhovni-
ceasca, care este recunostinta.
Tocmai despre aceasta virtute crestina mi-am propus sa va
vorbesc in cele ce urmeaza.
Fratilor,
i n invatatura pe care a dat-o oamenilor, Domnul nostru
Iisus Hristos a cuprins toate elementele necesare mantuirii
noastre. Sfanta Scriptura, izvor nesecat de hrana spirituala,
ne prezinta multe aspecte din viata Mantuitorului, care con-
stituie, si trebuie sa constituie pentru fiecare din noi, adeva-
ratele modele de viata ce trebuie imitate intocmai.
lata ca si pericopa evanghelica de astazi ne prezinta cu
multa expresivitate mila Domnului Iisus Hristos pe care a
aratat-0 fata de acei zece nefericiti leprosi, pe de o parte, iar
pe de alta parte scoate in evidenta, prin leprosul samarinean
vindecat, recunostinta si multumirea din inima aduse lui
Dumnezeu.
in culori sumbre, Sfanta Evanghelie ne prezinta in acelasi
timp si nerecunostinta celorlalti noua leprosi, care dupa ce au
dobandit cel mai de pret bun - vindecarea - au uitat sa se in-
toarca, recunoscatori, la marele lor binefacator.
Sfanta Evanghelie foloseste acest contrast frapant intre
virtute si pacat, recunostinta si nerecunostinta, pentru a pune
mai mult in lumina maretia si frumusetea recunostintei si in
acelasi timp pentru a arata cat de condamnabila este nere-
cunostinta fata de Dumnezeu, in primul rand, si fata de orice
binefacator, in general.
lata ce ne spune pericopa evanghelica in acest sens: „Pe
cand Iisus mergea spre leruscdim si trecea prin mijlocul Sa-
mariei si al Galileii, intrdnd intr-un sat, L-au intampinat
zece leprosi, care stdteau departe, si care au ridicat glasul si
au zis: lisuse. Invdtdtorule, fie-Ti mild de noi! Si vdzdndu-i,
120
El le-a zis: Duceti-vd si vd ardtati preotilor. Dar, pe cand ei
se duceau, s-au curatit de lepra.
Iar unul dintre ei, vdzand cd s-a vindecat, s-a intors cu
glas mare sldvind pe Dumnezeu. Si a cdzut cu fata la pa-
mant, la picioarele lui Iisus, multumindu-I. Si acela era sa-
marinean. Si rdspunzdnd, Iisus a zis: Au nu zece s-au cu-
rdtit ? Dar cei noud unde sunt ? Nu s-a gdsit sd se intoarcd
sd dea slava lui Dumnezeu decat numai acesta, care este de
alt neam ? Si i-a zis: Scoald-te si du-te; credinta ta te-a mdn-
mir." (Luca 17, 11-19)
Dreptmaritori crestini, acesta este cu adevarat un tablou
cutremurator.
E cutremurator prin faptul ca Domnul Hristos, i n marea
Sa bunatate si mila fata-de omul torturat de neputinte si boli,
nu trece cu vederea nici de asta data rugaciunea acestor zece
nenorociti cuprinsi de ingrozitoarea boala a leprei, si-i tama-
duieste, savarsind astfel o mare minune, pe care numai El,
Mantuitorul lumii, era in stare sa o savarseasca. Spun acest
lucru deoarece a vindeca pe vremea aceea pe cai medicale
boala leprei era imposibil. Lepra era cea mai ingrozitoare
boala pentru oameni. Aparea la inceput sub forma unei pete
albe care facea sa cada parul de pe portiunea afectata, dupa
care se extindea cu rapiditate pe intreg corpul, dandu-i neferi-
citului bolnav o infatisare jalnica. Carnea pur si simplu se
desprindea de oase, iar cel bolnav isi astepta jalnicul sfarsit
in cele mai grozave si insuportabile chinuri.
Prima masura care se lua in astfel de situatii era izolarea
celor contaminati, pentru ca exista marele pericol ca ea sa se
transmita celor din jur.
Cel care avea dreptul sa le acorde asistenta in scopuri tera-
peutice era numai preotul, care indeplinea i n acelasi timp si
functia de doctor. Asa se explica de ce Domnul este intamp-
inat departe de sat de acesti zece leprosi. Tot asa se explica
de ce Domnul le-a poruncit sa se arate preotilor.
Gravitatea acestei boli consta si i n faptul ca era incurabila,
nu se putea vindeca, sau se vindeca foarte greu, iar daca se
intampla ca cineva sa scape de lepra, aceasta era o exceptie
cu totul rara si fericita.
121
 lata de ce acesti disperati leprosi, Tn deznadejdea lor, alearga
la Medicul cel Mare sa afle vindecarea in care nu mai sperau.
Domnul, Care cunostea calvarul amaratei lor vieti, le inde-
plineste umila lor rugaciune.
Cata bucurie si fericire a cuprins fiinta acestor nenorociti
cand s-au vazut eliberati de tortura crunta pricinuita de ranile
adanc sapate de aceasta unealta a mortii, intunecata lepra.
Incredibilul lor vis s-a realizat.
Acum insa nu mai socotesc binele de care s-au impartasit
de la Medicul cel Mare, Mantuitorul lumii, si merg nerecu-
noscatori, bucurosi de sanatatea dobandita, fiecare in ale lor.
Numai un samarinean, care era deci de neam strain, cu
umilinta si cu lacrimi de recunostinta se arunca cu fata la pa-
mant inaintea Domnului, sarutandu-I picioarele si aducandu-I
prinosul sau sincer de multumiri pentru marele bine pe care i
l-a facut. Numai acest samarinean a fost constient de marea
datorie morala pe care fiecare dintre oameni o are fata de
Dumnezeu.
Daca si ceilalti noua leprosi si-au dobandit vindecarea tru-
peasca. ei insa nu s-au impartasit de marea bucurie de a auzi, ca
si leprosul samarinean, cuvinte de apreciere din gura Mantui-
torului: „Du-te, credinta ta te-a mantuit", adica te-a mintuit re-
cunostinta, multumirea pe care ai adus-o Fiului lui Dumnezeu
care te-a vindecat si de lepra sufletului, mult mai distrugatoare.
Fratilor, lepra aceasta vazuta desfigureaza trupul, i l destra-
ma, si in cele din urma i l pogoara i n mormant, punand astfel
capat suferintelor trupesti, dar lepra sufleteasca, care nu este
altceva decat cortegiul intunecat al pacatelor, viciilor si tutu-
ror relelor, nu numai ca face din noi, pe linie spirituala, niste
monstri hidosi la infatisare, dar aduce si pierderea noastra
vesnica care e cu mult mai regretabila.
De cate ori Mantuitorul a savarsit vindecari minunate nu
cerea nimic altceva aceluia care o dorea, decat credinta sin-
cera si recunostinta pentru tot ceea ce a facut pentru el. Asa
s-a inchinat cu lacrimi fierbinti de recunostinta orbul din
na§tere vindecat de Domnul Hristos: „Cred, Doamne" si s-a
inchinat Lui; adica: Iti multumesc mult, Dumnezeule, ca m-
ai scapat de intuneric si mi-ai daruit lumina (loan 9, 38).
122
i n orice imprejurare ne-am gasi, trebuie sa-I aducem lui
Dumnezeu prinosul nostru de recunostinta prin rugaciuni si
imne de slava pentru tot ceea ce ne-a daruit spre binele nostru.
i n acest sens Sfantul Pavel ne indeamna: „Bucurati-va pu-
rurea. Rugati-va neincetat. Dati multumire pentru toate, caci
aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru
voi" ( I Tesaloniceni 5, 16-18).
Daca prima obligatie morala o avem catre Dumnezeu, a
doua, imediat dupa aceasta, o avem catre parintii nostri care
ne-au dat viata si care in osteneli si necazuri pe care numai ei
le cunosc ne-au adus la starea barbatiei, cand fiecare isi poate
fauri drumul in viata.
i n aceasta privinta morala crestina a prescris normele de
recunostinta si respect pe care trebuie sa le indeplinim fata de
parintii nostri: „Fiule, pazeste povetele tatalui tau si nu lepa-
da invataturile maicii tale" (Pilde 6, 20) sau „Ascultati pe
parintii vostri intru Domnul. ca aceasta este cu dreptate"
(Efeseni 6, 1).
Fata de parinti s-a dat ca pilda recunostinta Mantuitorului
din inaltul crucii, cand cel din urma gand I-a fost indreptat
spre mama Sa pamanteasca: „Femeie, lata fiul tau !... iata
mama ta !" (loan 19, 26-27)
i n liltima analiza, recunostinta datoram intregului neam
omenesc, de care suntem legati prin tot ceea ce primim in
satisfacerea nevoilor vietii.
Frati crestini.
A m prezentat pe scurt aici cateva puncte din invatatura
Bisericii noastre in ceea ce priveste recunostinta pe care tre-
buie s-o indreptam in primul rand catre Dumnezeu, apoi catre
parinti si catre tot neamul omenesc.
Facand o analiza a vietii noastre constatam insa cu ingri-
jorare nu numai ca nu suntem recunoscatori pentru tot ceea
ce ne-a dat Dumnezeu, dar crestinii sau, mai bine zis, asa-
zisii crestini, nici nu vor sa auda de Biserica, de Dumnezeu,
isi manifesta mereu nemultumirea lor pentru unele esecuri
din viata, traind cu gresita credinta ca Dumnezeu nu-i iubeste
si nu-i ajuta.
Trebuie sa spunem ca nenumarate sunt aceste cazuri.
123
 De la inceput trebuie sa fie clar ca Dumnezeu nu cauta la
fata omului, la gandurile si planurile lui. Pentru ca, daca am
admite prin absurd o astfel de situatie, ar insemna sa fim in
mijlocul unui haos infernal de ganduri si visuri omenesti
implinite si distrugatoare ale vietii spirituale.
Fiecare, acolo unde se gaseste si cum se gase§te, sa-si i n -
drepte gandul si toate simtirile sale sufletesti catre Dumne-
zeu, aducandu-I prinosul de recunostinta pentru faptul ca ne-a
ajutat sa ajungem si-n acest nou an, ne-a daruit pace, belsug
si bunastare in tara in anul ce a trecut.
Sa ne controlam viata noastra actuala si sa punem un ince-
put bun.
Sa fim mai buni, mai blanzi, mai ingaduitori cu aproapele,
mai virtuosi si mai recunoscatori pentru toate binefacerile
primite de la Dumnezeu.
Sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne curateasca si pe noi
de lepra pacatelor, a viciilor si patimilor care altereaza chipul
nostru sufletesc.
Sa contribuim mai mult pentru a se instaura intre oameni pa-
cea, care este idealul suprem al crestinismului si mai sfanta ca
toate, pentru ca pace vor in zilele noastre toate popoarele lumii
si pacea este aceea care-I place lui Dumnezeu si oamenilor.
Facand acestea ne vom invrednici si noi sa auzim fericitul
glas al Mantuitorului: „Credinta ta te-a mantuit, mergi in pace".
Totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor, amin.
Predicd la Duminica a XXX-a dupd Rusalii
„Pentru ce Md numesti bun ?"
(Luca 18, 18-19)
Frati crestini,
i n framantata Sa activitate de salvare a omului din osanda
mortii vesnice la care-L condamnase pacatul, Domnul Hris-
tos Si-a raspandit invatatura „ca unul ce are putere, iar nu
curn i i invatau carturarii si fariseii" (Matei 7, 29).
i n acest sens, Domnul Se adresa multimilor folosind
exemple practice luate din viata oamenilor, pentru a fi cat
mai lesne de inteles de toti cei care, domici de mantuire, as-
cultau cuvintele Sale dumnezeiesti.
Prin folosirea parabolei Domnul biciuia toate nedreptatile
sociale, pacatele de tot felul, grava imoralitate, existente pre-
tutindeni in lume.
Daca va mai aduceti aminte de parabola din duminica tre-
cuta, Domnul Hristos, pentru a arata cat mai expresiv ce
mare primejdie constituie pentru suflet folosirea bogatiei nu-
mai pentru a satisface poftele niciodata implinite, S-a folosit
de parabola bogatului nebun, orbit de patima Imbuibarii
trupesti, care a folosit bogatia numai in scopuri pur egoiste,
nesocotindu-si cu indaratnicie sufletul, partea esentiala a fiin-
tei omenesti.
Evanghelia duminicii de astazi ne prezinta un nou mod de
invatatura al Domnului Hristos, si anume acela de a Se
adresa direct celor care-L solicitau, invatandu-i ce trebuie sa
faca pentru a fi placuti inaintea lui Dumnezeu si pentru a
mosteni viata vesnica.
Pe langa faptul ca pericopa evanghelica ne arata marea
smerenie dumnezeiasca a Domnului, ea ne prezinta o foarte
folositoare invatatura pentru viata noastra de crestini.
Domnul, atat de inspirat, Se adreseaza tanarului: Ce-ai
cunoscut in Mine ? Stii cumva prin ochii sufletului tau ca
sunt si Dumnezeu ? Sau ai vazut i n Mine bunul sau desavar§-
irea omeneasca ?
125
 Ca tanarul nu venise la Mantuitorul pentru vreo trebuinta
materiala ne-o dovedesc cuvintele „sa mostenesc viata de
veci". El venise la Domnul pentru a dobandi „bunul" identifi-
cat de Mantuitorul cu desavarsirea.
Desi acest tanar nu ducea lipsa de nimic, desi era poseso-
rul unei bogatii insemnate, simtea insa o mare dorinta de a
dobandi bunul suprem, desavarsirea morala, pe care n-o putea
gasi nicaieri in afara de Domnul, care avea cuvintele vietii.
Tocmai despre aceasta desavarsire morala mi-am propus
sa va vorbesc in cele ce urmeaza.
Fratilor,
Fiecare dintre noi ne fixam in viata aceasta pamanteasca
un ideal pe care ne straduim sa-L cucerim cu orice pret.
Si nu putine sunt cazurile cand suntem invinsi de realita-
Ule inconjuratoare, fara sa ajungem sa punem mana pe acest
ideal... Incercam sa facem si imposibilul, apelam la cele mai
disperate mijloace pentru a ne cuceri tezaurul visurilor noas-
tre... Si de cate ori nu ingenunchem neputinciosi in fata vietii
care in cele mai multe dintre cazuri nu ne iarta, nu trece cu
vederea nici cea mai mica imprudenta a noastra.
Daca pentru ceea ce este stricacios. pentru ceea ce este su-
pus mancarii viermilor si putreziciunii manifestam o atat de
mare grija, cu cat trebuie sa fie mai mare acea grija pe care tre-
buie s-o acordam aspiratiilor noastre, spre cucerirea celui mai
mare ideal al nostru: desavarsirea noastra spirituala, purificarea
noastra de tot ceea ce este pacat, stricaciune morala ?
Ce-i lipsea tanarului din Evanghelia de astazi, caci era
foarte bogat, dupa cum ati auzit citindu-se ?
Ce l-a determinat sa vina la Mantuitorul sa-L intrebe: „Ce
sa fac ca sa mostenesc viata de veci" ?
Fratilor, considerentele care l-au determinat pe acest tanar
sa vina in fata Domnului sa-L intrebe de acel mare bun care
i-ar putea aduce viata vesnica au fost de natura spirituala.
Desi bogat material, avand o viata imbelsugata, tanarul
acesta simtea o mare lipsa sufleteasca, era sarac sufleteste,
nu-si gasea multumirea sufleteasca in bogatia sa, de aceea
alearga nerabdator s-o gaseasca la Acela Care are cuvintele
vietii, la Domnul slavei, viata fericita, pacea si bucuria, Man-
tuitorul Iisus Hristos.
126
lata ca pentru a cuceri nimbul luminos al fericirii in ade-
varatul inteles, acest tanar alearga la Domnul, nadejdea aspi-
ratiilor noastre si a dorintelor noastre dupa desavarsire. Man-
tuitorul este pentru noi adevarata fericire, desavarsirea §i
sfintenia fiecaruia dintre noi.
Indata ce-L intreaba pe Domnul, El i i raspunde: „Stii po-
runcile: Sd nu sdvdrsesti adulter, sd nu ucizi, sd nu furi, sd
nu mdrturisesti strdmb, cinsteste pe tatdl tdu si pe mama ta.
Iar el a zis: Toate acestea le-am pdzit din tineretile mele.^
Auzind, Iisus i-a zis: Incd una iti lipseste: Vmde toate cate
ai si le imparte sdracilor si vei avea comoard in ceruri; si
vino de urmeaza Mie !
Iar el, auzind acestea, s-a intristat, cdci era bogat foarte.
Si vdzdndu-l intristat, Iisus a zis: Cat de greu vor intra cei ce
au averi in impdrdtia lui Dumnezeu! Mai lesne este a trece
cdmila prin urechile acului decat sd intre bogatul in impd-
rdtia lui Dumnezeu !" (Luca 18, 20-25)
De ce oare s-a intristat acest tanar ? Pentru ca vedem din
afirmatia pe care el insusi o face ca a dus cu adevarat o viata
morala, respectand poruncile dumnezeiesti.
Fratilor, secretul marii sale intristari este faptul ca acesta
isi lipise mai mult inima de averile sale decat de Dumnezeu,
lucru care l-a impiedicat sa atinga desavarsirea, acea treapta
care ne face cinsUti si placuti inaintea lui Dumnezeu.
Desi dispunea de nenumarate fapte bune prin aceea ca a
respectat legea, tanarul acesta numai datorita unei singure
patimi, aceea a iubirii de cele trecatoare, de averile acestui
veac, s-a facut atat de urat si decazut inaintea Domnului,
incat Mantuitorul, suparat de nehotararea sa, face afirmatia^
„Mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa
intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu".
Alipirea inimii sale de bogatiile acestui veac i-a patat ima-
culatul vesmant al sufletului, impiedicandu-1 sa atinga treapta
desavarsirii, a posibilitatii de a deveni prin harul lui Hristos
Dumnezeu asemenea cu El, asemenea cu Dumnezeu, care
ne-a facut dupa chipul si asemanarea Sa.
Tanarul din Evanghelia de astazi reprezinta drama omului
din Vechiul Testament care-si conducea actele vietii in lipsa
harului dumnezeiesc.
127
 O data cu Tntemeierea crestinismului, Mantuitorul i n -
deamna: „Fiti, dar, desavarsiti, precum si Tatal vostru Cel din
ceruri desavarsit este" (Matei 5, 48).
Oare prin aceasta Mantuitorul nu cere ceva impotriva
naturii ? E dat cel putin crestinului sa ajunga aceasta stare de
desavarsire ? Raspunsul este da !
Nimic nu e cu neputinta celui care crede si celui ce se
straduieste sa placa Domnului prin faptele cele bune. Practic,
desavarsirea fiecaruia dintre noi se rezuma la curatirea noas-
tra de patimile trupului si ale sufletului prin practicarea vir-
tutiior, medicamentele sufletului care-1 vindeca de orice lezi-
une cauzata de pacat.
Virtutea, care nu e altceva decat intelepciune, viata in duh,
nu dupa trup, sfintenie, indreptare, fericire dumnezeiasca,
ascultare a poruncilor lui Dumnezeu, nazuinta spre fapte bune,
izvoraste din harul divin si din puterile noastre. Virtutea este
singura cale care ne duce la mantuire, la fericirea vesnica si,
angajand intreaga fiinta, ea ne poate duce la desavarsirea mo-
rala, idealul suprem al vietuirii noastre pe acest pamant.
Domnul Hristos ne-a invatat ca noi, aceia care ne-am i n -
vrednicit de marele dar de a purta numele de crestin si prin
aceasta de a ne declara urmatori ai lui Hristos, trebuie sa ne
straduim sa facem numai ceea ce I i este placut lui Dumnezeu.
Faptele noastre sa fie lumina: „Asa sa lumineze lumina voastra
inaintea oamenilor, ca vazand ei faptele voastre cele bune, sa
preamareasca pe Tatal vostru care este in ceruri" (Matei 5, 16).
Or, acest lucru cere desavarsirea noastra, curatirea noastra
de tot ceea ce este opus voii lui Dumnezeu.
Singura alegere pe care trebuie sa o facem este alegerea
virtutii, pentru ca este singura cale care-1 poate duce pe om la
implinirea dezideratului sau suprem - mantuirea sa, desavar-
sirea, asemanarea cu Dumnezeu.
Desavarsirea este idealul nostru, al tuturor oamenilor, al
tuturor crestinilor. Ea este pusa ca finalitate in intreaga natu-
ra, in tot ceea ce exista si viaza.
Desavarsirea trebuie sa constituie pentru fiecare dintre
noi, crestinii, cea mai pretioasa reduta, care trebuie cucerita
cu orice pret, cu orice jertfa.
Nu avem nici un dusman atat de putemic care sa ne i m -
piedice de a cuceri aceasta fericita stare de desavarsire ca
128
propriul nostru eu, lipsa noastra de vointa de a ne debarasa de
viata intinata cu tot felul de pacate.
Dusmanul cel mai crancen este propriul nostru eu. De noi
depinde starea de inaintare pe scara virtutiior crestine ajun-
gand la starea barbatului desavarsit, dar in acelasi timp de noi
depinde regresul spiritual, coborarea noastra in bezna pacatu-
lui, pe taramul faradelegilor si al faptelor josnice.
O singura conditie ne pune Domnul pentru a atinge aceas-
ta stare de desavarsire: aceea de a-I urma L u i , de a-I urma
sub umbrirea harului divin, de a implini poruncile Sale cele
sfinte fara sovaire.
„Urmeaza M i e " este porunca care a devenit laitmotivul
sau porunca dupa care s-au calauzit cei care si-au parasit pa-
rintii, surorile, fratii si prietenii pentru a sluji lui Dumnezeu
in lini.ste si rugaciune necontenita. Viata acestora, datorita cu-
ratiei si sfinteniei, a fost asemanata cu a ingerilor, iar ei s-au
numit ingerii pamantesti, monahi sau calugari.
Dar pentru fiecare dintre noi, indiferent de pozitia sociala,
atingerea treptei de desavarsire este posibila.
Din partea noastra este nevoie de un efort de vointa, de
convingerea ca daca voi ravni la perfectiunea sufleteasca,
Dumnezeu ne va ajuta, ne va sprijini.
Atunci cand puterile slabesc si genunchii se poticnesc, sta
la indemana fiecaruia dintre noi, crestinii, arma nebiruita a
rugaciunii, asa dupa cum a prezentat-o Sfantul loan Scararul
in lucrarea sa Scara desavarsirii: „Doamne, nimic nu cer pe
pamant, decat sa nu ma despart de Tine ! Altii doresc bogatii
si glorie, eu nu doresc dltceva decat a ma uni cu Tine si a pune
in Tine nadejdea odihnei si fericirii mele".
Fratilor,
A m vazut din cele prezentate pana aici ca fiecaruia dintre
noi i i este posibil sa atinga treapta desavarsirii prin practi-
carea virtutii, prin fuga de pacat si prin urmarea Domnului
Iisus Hristos in cuvant si fapta.
Daca desavarsirea nu se poate dobandi, aceasta se dato-
reaza in primul rand lipsei noastre de vointa si petrecerii
noastre in pacate.
129
 Cat de trist este sa recunoastem aceste lucruri, care din nefe-
ricire pentru noi, crestinii, compromit si pateaza imaculata hai-
na a Botezului prin care am devenit curati sufleteste si trupeste.
Desavarsirea presupune in primul rand participarea noas-
tra la slujbele dumnezeiesti, in centrul carora este jertfa euha-
ristica prin care toti ne indumnezeim.
insa cati dintre noi se indura duminica si in ziua de sarba-
toare sa-si lase preocuparile diverse si sa vina aici, i n Sfanta
Biserica, sa asculte cu evlavie cuvantul lui Dumnezeu ?
Ba, mai mult, duminica, in loc de a veni la Biserica, isi
gasesc momentul In care sa-si puna in joc cu mare neobra-
zare si indaratnica cerbicie toate purtarile necuviincioase,
galcevile, frecventarea carciumilor si altele. Cand aud de
Biserica pufnesc in ras si angajeaza imediat o discutie ironica
la adresa ei, spunand fel de fel de asa-zise bancuri la adresa
Bisericii si a preotilor. injuraturile numelui celui sfant al lui
Dumnezeu, pomenirea diavolului la fiecare vorba sunt tot
atatea indicii dupa care se cunoaste lipsa de interes pentru
desavarsirea sufleteasca.
i n familii parintii nu se straduiesc sa inspire copiilor lor
dragostea de Dumnezeu si de aproapele, virtute care aduce
intelegerea intre oameni si natiuni. Asa se exphca de ce In
ziua de astazi nu mai ai curajul sa mergi singur pe o strada mai
laturalnica a unui oras pentru ca te expui marelui pericol de a
plati cu viata aceasta indrazneala...
Asa se explica de ce in ziua de astazi mai mult ca oricand
neintelegerile, divergentele dintre state s-au ascutit ducand la
numeroase confruntari annate.
Asa, spre exemplu, Orientul Mijlociu, Africa de Sud si
Centrala, America Latina sunt teatrul unor confruntari armate
pustiitoare, nimicitoare.
Sa rugam deci pe Bunul Dumnezeu sa sadeasca In sufletul
nostru flacara credintei arzatoare prin iubire si sa Intareasca
tot mai mult vointa de a dobandi bunul cel mai de pret -
mantuirea noastra - pe care sa dea Bunul Dumnezeu sa o
dobandim cu totii totdeauna, acum si i n vecii vecilor. Amin.
Predicd la Duminica a XXXI-a dupd Rusalii
Drept maritori crestini,
Multe lucruri din viata noastra de toate zilele, daca le au-
zim de mai multe ori, ne plictisesc deoarece le cunoastem
foarte bine, insa nu tot asa se petrece si cu cele relatate de
Sfanta Scriptura si In special de pericopa evanghelica, caci
ori de cate ori o ascultam, gasim totdeauna ceva nou, ceva ce
mai inainte nu observasem, ceva care ne rascoleste sufletele.
Cand eram mici auzeam aceste perle frumoase ale invata-
turii date de Domnul de la parinti, In special de la mama, care
Intotdeauna vegheaza la fericirea odraslei sale. Atunci aceste
lucruri din Sfanta Scriptura ni se pareau frumoase ca ceva ce
tine de taramul unei lumi aparte; Intelegeam in felul nostru.
Pe masura ce am crescut si am putut patrunde aceste ade-
varuri despre Dumnezeu, lumina lor stralucea si mai mult si
iata-ne ajunsi si in momentul de fata cand, desi aceasta peri-
copa evanghelica ce s-a citit astazi am auzit-o de mai multe ori,
totu.si de fiecare data gasim ceva nou intr-Insa. De fiecare data
cand auzim cuvintele Domnului din Sfanta Evanghelie, ele tree
parca prin fata mintii noastre: Mantuitorul strabatand orasele si
satele Palestinei, descult, cu parul lung, cu fata senina si
blanda, cu ochii scanteietori care luceau intr-o mare linistita,
imbracat modest, dupa portul vremii, urmat apoi de cei dois-
prezece Invatacei si de multimea domica de cuvantul mantuirii.
Ne apare apoi In fata ochilor mintii noastre si chipul orbu-
lui care cersea vederea si apoi mila celui care i-a zis: „Cre-
dinta ta te-a mantuit, mergi in pace".
Din toate aceste minunate tablouri ne atrage atentia ceva
ce Inainte lipsea sau mai bine zis nu l-am observat Indeajuns.
Pentru acest fapt, invataturile Sfintei Evanghelii sunt potri-
vite tuturor varstelor, tuturor starilor sociale.
Si din Sfanta Evanghelie ce s-a citit astazi putem scoate
invataturi folositoare.
Oare nu este bine ca in cele ce urmeaza sa vorbim despre
mantuire ?
131
 Fratilor,
Mai intai, insusi scopul venirii Mantuitorului nostru Iisus
Hristos in lume a fost de a mantui pe cei pacatosi: „caci n-am
venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta"
(Matei 9, 13), „pentru ca n-au trebuinta cei sanato§i de doc-
tor, ci cei bolnavi" (Marcu 2, 17).
Deci, de aici putem spune ca cea dintai si cea mai mare
grija a fiecarui crestin adevarat in viata aceasta este mantui-
rea sufletului, caci nimic nu e mai de pret in viata aceasta si
cealalta decat mantuirea sufletului. „Caci ce-i foloseste omu-
lui sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul ? Sau ce
ar putea sa dea omul in schimb pentru sufletul sau ?" (Marcu
8,36-37)
Mantuirea este slobozirea, eliberarea fiecarui suflet din ro-
bia pacatului si a mortii si dobandirea vietii de veci intru
Dumnezeu. Mantuirea este idealul, este scopul cel mai inalt
si desavarsit al crestinului.
Dupa mantuire trebuie sa suspine orice suflet, ca si oare-
cand stramosii omenirii dupa pierderea fericirii paradiziace.
Mantuirea este dobandirea acelei stari de fericire paradi-
ziaca, caci ne spune un Sfant Parinte: „Cea mai mare bucurie
si fericire a raiului este de a vedea fata lui Dumnezeu..., iar
cel mai ingrozitor chin al iadului este acela al nevederii ni-
ciodata a fetei lui Dumnezeu".
Mantuirea ne-a facut-o accesibila Domnul nostru Iisus
Hristos prin intruparea, patimile si jertfa Sa de pe Golgota. Si
ne-o insusim prin harul dumnezeiesc, la care noi trebuie sa
adaugam credinta si faptele bune.
Problema indreptarii i n fata lui Dumnezeu. problema
mantuirii este foarte veche si mult discutata de teologi inca
din primele secole crestine. Mantuirea, sau ce se va intampla
cu cei drepti dupa moarte, a constituit un punct de discutie
foarte aprins.
Noi insa, ca cei ce in mare cunoastem adevarurile mantu-
itoare, cunoastem ca la mantuire se ajunge prin credinta si
fapte bune, cum spuneam mai sus. Credinta in Dumnezeu este
acea virtute care ne da certitudinea, ne arata clar ca avem un
Creator al nostru al tuturor, in Care trebuie sa credem cu tarie,
sa ne inchinam, sa-L adoram si sa ne purtam cum ne invata.
132
Faptele bune sunt acelea care ne deosebesc de ceilalti,
care trebuie sa ne incununeze viata, sa ne sensibilizeze si sa
ne modeleze sufletele.
Dragostea, milostenia, mila, iertarea, ajutorul dat celor
deznadajduiti ai vietii si tot ce tine de poruncile lui Dumne-
zeu constituie fapte bune.
Fara credinta si fapte bune si harul lui Dumnezeu, man-
tuirea nu ar fi posibila. Ea este inceputa de Dumnezeu, lu-
crata de om si apoi incununata tot de Dumnezeu, prin binecu-
vantarea cereasca.
Mantuirea este cel mai de pret bun ce si-1 poate dobandi
cineva. Ea este si trebuie sa fie dorinta vie, ardenta, a fiecarui
om spre Dumnezeu, spre o viata curata, spre imparatia ce-
reasca in loc luminal.
Sfintii Parinti spun in scrierile lor ca raiul este o gradina
plina de cele mai frumoase si mirositoare flori, in care si pa-
sarile "aduc lauda lui Dumnezeu in graiul lor, iar ingerii si
oamenii mantuiti aduc neincetat laude, cantand cantari ce
nici o minte omeneasca nu le poate auzi. Mantuirea este ceva
cu totul neobisnuit de maret, este starea de fericire vesnica in
care toata grija lumeasca am lepadat-o si ne-am impreunat cu
Dumnezeu.
Ea ne aduce cea mai mare satisfactie, caci degeaba am fi
fericiti aici pe pamant, pentru ca toate lucrurile pamantesti
sunt nimicuri pe langa cele cere§ti.
Fericirea vesnica n-o pot dobandi decat aceia care §i-au
dus viata in asa fel incat sa castige imparatia lui Dumnezeu,
„caci nu tot cel ce zice Doamne, Doamne va intra in impara-
tia lui Dumnezeu".
Dumnezeu cheama pe toata lumea la mantuire si la poca-
inta, pentru ca vrea ca toti sa se mantuiasca §i la cunostinta
adevarului sa vina ( I Timotei 2, 4) dar trebuie ca §i noi sa
primim si sa urmam aceasta chemare.
Daca stam in pacate multa vreme fara sa dobandim cre-
dinta si fapte bune, harul divin si pocainta, aceste aripi ale su-
fletului care ne inalta spre cer si spre izvoarele mantuirii, sla-
besc cu timpul si nu mai pot implini nici o lucrare. Spre rau
inclinam foarte usor, caci e usor a face rau, insa binele e mai
greu de gasit, cararile spre bine sunt impanzite de aspida si
133
 vasilisc §i doar in zare se intrezareste scopul binelui si al vie-
tii i n acelasi timp.
Trebuie sa stim ca Dumnezeu ne ajuta pe masura stradani-
ilor noastre, pe masura faptelor noastre; ca El stie zidirea
noastra: „Adusu-si-a aminte ca tarana suntem".
Milostivirea divina cauta sa castige si sa. imbrace cu pute-
rea harului orice suflet dornic de mantuire. Cu aceeasi milos-
tivire, Bunul Pastor, Iisus Mantuitorul, imbraca si vrea mereu sa
imbrace tot mai mult sufletul nostru cu harul sau, facandu-ne
vrednici de imparatia cerurilor.
Numai prin efortul nostru personal, prin credinta, fapte
bune si umbrirea harului divin vom ajunge sa vedem cu ochii
nostri sufletesti pe Dumnezeu.
Sa rugam deci si noi, intocmai ca orbul din Sfanta Evan-
ghelie de astazi: lisuse, Fiul lui Dumnezeu, daruieste-ne si
noua bucuria cea mare a imparatiei fericite, unde toti sfmtii
Te lauda neincetat totdeauna, acum si pururea si in- vecii
vecilor. Amin.
Predicd la Duminica Vamesului si Fariseului
„Iar vamesul, departe stand,
nu voia nici ochii sd-si ridice cdtre cer,
ci-si bdtea pieptul, zicand:
Dumnezeule, milostiv fii mie, pdcdtosului."
(Luca 18, 13)
Frati crestini,
Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Adevarat si Om
adevarat, este Intemeietorul celei mai sublime si adevarate
religii: crestinismul.
Noua religie intemeiata de Mantuitorul este o fericita
epoca care marcheaza trecerea de la imoralitatea si obscuran-
tismul religiilor pagane, politeiste, la o noua forma de desa-
varsire morala a credinciosilor, superioara din toate punctele
de vedere.
Activitatea pamanteasca a Domnului, de rascumparare a
omului din blestemul legii, a fost un sir neintrerupt de invata-
turi, pilde si indemnuri pentru o viata placuta lui Dumnezeu.
Toate armele cu care trebuie sa lupte crestinul impotriva
puterilor intunericului i-au fost aratate si daruite omului de
Insusi Mantuitorul lumii, adevaratul nostru Dumnezeu.
Desi Dumnezeu adevarat, atotputernic si preamarit, Se
smereste luand chipul robiilui si vine pe pamant cu trup ome-
nesc pentru ca sa dezlege blesternul aruncat asupra omului.
Venind intre oameni, Mantuitorul Isi expune mantuitoarea in-
vatatura sub diferite forme pentru a fi mai usor inteles. Pen-
tru a arata ce trebuie sa faca si sa urmeze credinciosul ca sa
fie placut inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul Se adresa mul-
timilor prin parabole, prin acele istorioare inspirate din viata
contemporanilor.
Una dintre cele mai frumoase parabole este rostita de
Domnul ca o adevarata infruntare .si mustrare a ingamfatilor
timpului care priveau cu dispret pe ceilalti oameni, punand
fata in fata pe falsii drepti, fariseii, cu adevaratii crestini, care
isi recunosc sincer pacatele lor.
135
 Daca i n Evanghelia duminicii trecute am vazut statomicia
in credinta a femeii cananeence, pericopa evanghelica de as-
tazi ne pune in lumina cea mai frumoasa si cea mai placuta
virtute crestina: smerenia.
Oare, fratilor, atitudinea umila a vamesului pacatos, care
isi bate pieptul implorand mila lui Dumnezeu pentru iertarea
pacatelor, nu constituie cea mai vie ilustrare a umilintei, a
smereniei ? Da, fratilor, si de aceea socotesc ca este destul de
potrivit ca in ziua de astazi sa scot in relief maretia, impor-
tanta si frumusetea acestei mari virtuti crestine, smerenia.
Fratilor,
Dupa invatatura Sfintei noastre Biserici, smerenia este vir-
tutea care rezulta din adevarata cunoastere de sine. Ea este
virtutea prin care noi recunoastem ca toate darurile si insusi-
rile pe care le avem nu sunt rezultatul vredniciei noastre, ci
le-am primit de la Dumnezeu, de aceea nu trebuie sa ne man-
drim cu ele.
Smerenia este mama tuturor virtutiior crestine, este tulpi-
na din care rasar toate gandurile bune, tot ceea ce ne ajuta sa
dobandim cel mai de pret bun al nostru: scumpa mantuire.
lata de ce Sfanta noastra Biserica acorda o deosebita aten-
tie smereniei.
Cat de frumos vine sa exemplifice maretia acestei minu-
nate virtuti Sfanta Evanghelie de astazi!
Chipul vamesului, al acelui om pacatos care era tinta
oprobiului public pentru nelegiuirile sale, reprezinta cea mai
fidela icoana a umilintei, a adevaratei convertiri morale.
lata ce ne spune Sfanta Evanghelie i n aceasta privinta:
„Doi oameni s-au suit la templu, ca sd se roage: unul fariseu
si celdlalt vames. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dum-
nezeule, Iti multumesc cd nu sunt ca ceilalti oameni, rdpitori,
nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames. Postesc de doud ori
pe sdptdmdnd, dau zeciuiald din toate cate cdstig.
Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sd-si ridice
cdtre cer, ci-si bdtea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv
mie, pdcdtosului." (Luca 18, 10-13)
Cat de zguduitor poate f i regretul amar al acestui pacatos !
136
Nicaieri in Sfanta Scriptura nu se pune mai frapant fata in
fata virtutea smereniei cu pacatul mandriei ca in aceasta pilda
a vamesului si fariseului.
In comparatie cu fariseul impopotonat cu vanitate si exa-
cerbata ingamfare, acest vames isi recunoaste sincer nevred-
nicia sa de a merge la loc de cinste in templul unde mergeau
de obicei numai carturarii si oamenii cinstiti. El se multu-
meste sa se roage de departe lui Dumnezeu, neindraznind
macar ochii sa-i ridice de la pamant.
Atat de mult implora mila lui Dumnezeu acest vames, atat
de mult se zdrobeste sufleteste pentru viata sa pacatoasa,
incat inima de piatra sa ai si tot ai lacrima vazand aceasta cu-
tremuratoare umilinta.
O, cat de mult a regretat vamesul viata sa pacatoasa ! Cu cata
durere a rostit el: „Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului" !
Atat de nemilos isi tortura eul sau spiritual incat nu putea
sa graiasca altceva, nu putea sa ceara de la Dumnezeu altceva
decat mila, milostivirea lui Dumnezeu pentru pacatele sale.
Umilinta sa, prost inteleasa de mandrul fariseu, a constituit
pentru acest vames cea mai primita jertfa inaintea lui Dum-
nezeu.
Ce avea acest vames ? Ce a adus el la templu inaintea
Domnului ? Vedem ca nu aduce cu sine nici o ofranda, nici
aur, nici alt fel de jertfa, precum se lauda fariseul.
Vamesul I i aduce lui Dumnezeu cea mai placuta jertfa,
cea mai frumos mirositoare ofranda: jertfa inimii, smerenia
lui izvorata dintr-o cainta amara, care nu poate fi egalata cu
nici un dar de jertfa exterioara, oricat de pretios ar fi el.
Vamesul, acest om pacatos, este icoana umilintei, a smere-
niei, a regretului sincer pentru o viata cheltuita in patimi, i n
faradelegi.
Smerenia crestina simbolizata i n aceasta pericopa de va-
mesul pacatos a fost atat de apreciata de Mantuitorul incat
insasi preasfanta Sa gura ne indeamna: „Invatati-va de la
Mine, ca sunt bland si smerit cu inima" (Matei 11, 29).
lata de ce Mantuitorul, dupa ce infatiseaza cele doua fe-
luri de rugaciuni, conchide: „Adevarat zic voua ca acesta s-a
coborat mai indreptat la casa sa decat fariseul. Fiindca ori-
137
 cine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe
sine se va inalta" (Luca 18, 14).
lata de ce acest vames, care dusese o viata aservita pacate-
lor si care era expus pedepsei dumnezeiesti, printr-o cutre-
muratoare si sincera clipa de smerenie, imbinata cu cea mai
amara pocainta, dobandeste de la Dumnezeu iertarea, se bu-
cura chiar de aprecierea facuta de Mantuitorul: „Mai indrep-
tat s-a coborat la casa sa"
Fratilor, putem sa avem cele mai alese virtuti, putem sa
avem cele mai mari daruri, daca ne lipseste smerenia deve-
nim asemenea fariseului din Evanghelia de astazi, orbiti su-
fleteste de vanitatea luciferica, de pacatul mandriei pentru
care au cazut si ingerii din cer.
Din smerenie rasar frumos mirositoarele flori ale iubirii
crestine, ale recunostintei fata de Dumnezeu si aproapele, ale
altruismului crestin.
Sa nu uitam ca experienta vietii ne demonstreaza ca omul
smerit, modest este placut si binevenit in orice loc si este
apreciat de oricine.
losif, fiul mai mic al lui lacov, a fost umilit de fratii sai,
vandut fiind ca sclav i n Egipt. Aici, in casa lui Putifar, prefe-
ra sa fie aruncat in temnita decat sa accepte a pacatui cu sotia
stapanului sau. Pentru ca el fuge de pacat si refuza sa implin-
easca poftele acestei nerusinate femei, este obligat sa rabde
pe nedrept oprobiul public, temnita. Dar Dumnezeu l-a inal-
tat pe el, facandu-1 mai-marele peste tara Egiptului.
S-a smerit psalmistul si regele David inaintea lui Dumne-
zeu pentru grava sa faradelege, rostind cu o cutremuratoare
umihnta: „Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta..."
insusi Mantuitorul Hristos, desi Dumnezeu adevarat, atot-
putemic si slavit neincetat, „S-a desertat pe Sine, chip de rob
luand, facandu-Se asemenea oamenilor, si la infatisare aflan-
du-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se
pana la moarte si inca moarte de cruce" (Filipeni 2, 7-8).
intruparea Mantuitorului, nasterea Sa umila intr-un staul
de vite este cel mai mare exemplu de smerenie pe care ni-1
poate oferi Revelatia dumnezeiasca prin Sfanta Scriptura.
De la inceputul vietii pamantesti, de cand era in scutec,
Mantuitorul Se expune la cea mai mare smerenie. Oare El,
138
Care a facut cerul si pamantul si toate cele de pe el, ca impa-
rat inconjurat de fastul si maretia ingerilor, heruvimilor si
serafimilor, nu putea sa-Si rezerve un palat luxos, mai impo-
dobit decat oricare altul ? Dar nu, Mantuitorul a primit sa Se
nasca in ieslea din Betleem ca sa ne arate ca El a venit pe pa-
mant nu ca un imparat razboinic, infricosat, ci ca un imparat
al {jacii si al iubirii.
i n sfarsit, viata Sa pamanteasca a fost un permanent
exemplu de smerenie; sa nu uitam ca la cina de taina. El, i n -
vatatorul si Mantuitorul lumii, spala picioarele ucenicilor si
le sterge cu stergarul.
Pilda supremului invatator a fost urmata si de ucenicii Sai,
apoi de toti sfintii care au bineplacut lui Dumnezeu.
Sfantul Pavel spune: „Numai prin harul lui Dumnezeu
sunt ceea ce sunt; si harul Lui care este in mine n-a fost in
zadar, ci m-am ostenit mai mult decat ei toti. Dar nu eu, ci
harul lui Dumnezeu care este cu mine" (I Corinteni 15, 10).
Asadar, smerenia este pentru crestini o podoaba sufleteas-
ca, i n stare sa ne faca sa ne recunoastem slabiciunile si nepu-
tintele noastre, ca sa ne indreptam si sa pasim pe calea
desavarsirii.
Pentru a fi cu adevarat valoroasa, smerenia trebuie sa fie
statomica si sa urmareasca desavarsirea. Suntem cu adevarat
smeriti numai atunci cand vom pleca de la adevarata cunoas-
tere de sine, pentru a nu ne atribui niste insusiri sau fapte pe
care i n realitate nu le avem, atunci cand ne rugam cu inima
infranta si smerita si meditam permanent asupra vietii Man-
tuitorului care este cel mai desavarsit exemplu de smerenie.
Fratilor,
A m aratat in cele expuse pana aici ca smerenia este pentru
noi un mijloc de inaltare spirituala, ea ne face mai placuti
inaintea lui Dumnezeu.
Nu este insa o noutate sa spunem ca aceasta virtute exem-
plificata atat de frumos prin atitudinea vamesului din perico-
pa evanghelica a zilei este ignorata de majoritatea dintre noi.
Cu durere constatam ca vanitatea, orgoliul exacerbat -
principalii dusmani ai smereniei - fac ravagii pe taram spiri-
139
tual si social. Asa se explica de ce omenirea astazi a devenit
teatrul divergentelor, neintelegerilor, infruntarilor armate. Predicd la Duminica Infricosatei Judecdti
Daca smerenia este generatoare de iubire, care la randul ei
constituie osmoza fericita care incheaga pacea, colaborarea si
pacea intre oameni, atunci ne revine sarcina sfanta de a o se vor aduna inaintea Lui
urma §i de a o pazi ca mama a tuturor virtutiior crestine. toate neamurile pamantului
A§a sa ne ajute Dumnezeu. si-i va despdrti pe unii de altii,
precum desparte pdstorul oile de capre."
(Matei 25, 32)

Fratilor,

Astazi pentru a treia oara am auzit cantandu-se in Sfanta

Biserica: „Usile pocaintei deschide-mi mie, caci cu pacate
grozave mi-am spurcat sufletul..."
Astazi este cel de-al treilea popas duhovnicesc pe care
noi, crestinii ortodocsi, i l facem in aceasta perioada premer-
gatoare Sfantului si Marelui Post, rastimpul curatirii si in-
noirii noastre spirituale.
Cu cat ne apropiem mai mult de Sfantul si Marele Post, cu
atat parca Evanghelia zilei, canoanele de la strana, cat si can-
tarile bisericesti exprima tot mai profund chemarea la pocain-
ta a tuturor crestinilor, de a lepada toata grija cea lumeasca si
a medita la ceea ce ne asteapta pe fiecare dintre noi dupa ce
vom trece pragul dincolo, in lumea vesniciei.
Am vazut acum doua duminici, in Evanghelia zilei, cat de
apreciata a fost smerenia acelui vames pacatos, care statea
departe in templu si nu indraznea nici ochii sa si-i ridice la
cer, ci numai se ruga: „Dumnezeule, milostiv fii mie, pacato-
sului". Dar am vazut si cat de urgisita de Dumnezeu a fost
mandria acelui fariseu dispretuitor, cat de mic inaintea lui
Dumnezeu poate fi omul mandru si trufas.
Nu mai putin lipsita de invataminte, de foloase spirituale,
este si pilda fiului risipitor pe care ati auzit-o citindu-se in
duminica trecuta. Cutremuratoare a fost intoarcerea la po-
cainta a acelui fiu ratacitor, victima placerilor si a patimilor
josnice. Pilda fiului risipitor este imaginea omului nechib-
zuit, care asculta soaptele diavolului, ale instinclului si care
ajunge sa se ruineze sufleteste si trupeste.

141

Atat de mare adevar cuprinde aceasta parabola, daca ne
referim la viata noastra de toate zilele, incat parca undeva, pe
un ecran, vedem derulandu-se insasi pelicula vietii noastre.
Daca cele doua duminici care au trecut de cand am intrat
i n perioada triodului ne indeamna la pocainta si la perfec-
tionare spirituala, duminica de astazi, prin Evanghelia care s-a
citit, prin cantarile duioase de la strana ne infatiseaza cel mai
infricosat moment prin care toti o sa trecem, momentul cum-
panirii faptelor noastre inaintea dreptului si nemitarnicului
Judecator, i n ziua infricosata a Judecatii universale.
Dar, oare, fratilor, ne-am intrebat noi vreodata cand va fi
aceasta prea infricosata zi ? Cine va fi judecat atunci si ce va
urma dupa aceasta prea ingrozitoare clipa ?
Fratilor,
Dintre toate invataturile pe care Sfanta noastra Biserica le
propovaduieste credinciosilor sai, cea mai zguduitoare este
aceea care se refera la ziua cea infricosata a Judecatii de Apoi.
Nici pana, nici penelul, nici cel mai talentat si inspirat ar-
tist nu poate sa redea in culori si in descrieri scena infricosata
a Judecatii universale...
Neputincios de tot ma simt si eu de a descrie groaza acelei
clipe prin care fiecare dintre noi va trebui sa treaca. Numai
Mantuitorul singur, Invatatorul nostru prin excelenta, ne-a
lasat in Evanghelia Sa unele indicii cu privire la judecata in-
fricosata de la sfarsitul veacurilor.
Felul in care vom fi judecati este prezentat foarte expresiv
in pericopa evanghelica ce s-a citit in ziua de astazi:
„Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii
ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale si se vor
aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va despdrti pe unii de
altii, precum desparte pdstorul oile de capre si va pune oile
de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga. Atunci va zice Im-
paratul celor de-a dreapta Sa: Veniti, binecuvdntatii Tatdlui
Meu, mosteniti impdrdtia cea pregdtitd voua de la inteme-
ierea lumii. Cdci fldmdnd am fost si Mi-ati dat sd mdndnc;
insetat am fost si Mi-ati dat sd beau; strdin am/ost si M-ati
primit; gol am fost si M-ati imbrdcat; bolnav am fost si M-ati
cercetat; in temnitd am fost si ati venit la Mine. Atunci drep-
142
tii li vor rdspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vdzut
fldmdnd si Te-am hrdnit ? Sau insetat si Ti-am dat sd bei ?
Sau cand Te-am vdzut strdin si Te-am primit, sau gol si Te-
am imbrdcat ? Sau cand Te-am vdzut bolnav sau in temnitd si
am venit la Tine ? Iar Impdratul, rdspunzdnd, va zice cdtre
ei: Adevdrat zic voud, intrucdt ati fdcut unuia dintr-acesti
frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati fdcut. Atunci va zice si
celor de-a stanga: Duceti-vd de la Mine, blestematilor, in
focul cel vesnic, care este gdtit diavolului si ingerilor lui.
Cdci fldmdnd am fost si nu Mi-ati dat sd mdndnc; insetat
am fost si nu Mi-ati dat sd beau; strdin am fost si nu M-ati
primit; gol si nu M-ati imbrdcat; bolnav si in temnitd si nu
M-ati cercetat.
Atunci vor rdspunde si ei, zicand: Doamne, cdnd Te-am vd-
zut fldmdnd, sau insetat, sau strdin, sau gol, sau bolnav, sau in
temnitd, si nu Ti-am slujit ? El insd le va rdspunde, zicand:
Adevdrat zic voud: Intrucdt nu ati fdcut unuia dintre acesti
prea mici, nici Mie nu Mi-ati fdcut si vor merge acestia la
osdndd vesnicd, iar dreptii la viatd vesnicd. " (Matei 25, 31-46)
lata, fratilor, felul in care fiecare dintre noi va fi judecat,
fiecare dintre noi va astepta cu groaza sentinta dreptului Ju-
decator de a merge in tabara dreptilor sau in focul cel nestins.
O, cat de infricosatoare va f i acea zi ! Cata plangere se va
face ! Cate regrete tarzii care nu vor mai avea nici un efect se
vor auzi !
Atunci, sarmane om, Dumnezeu nu va mai fi Dumnezeul
milei si al indurarii, pentru ca n-ai vrut sa auzi niciodata cat
timp ai fost pe pamant chemarea Lui plina de iubire pe care
ti-a facut-o, ca sa parasesti pacatul, faradelegea, patimile si
faptele diavolului.
Atunci vei auzi glasul infrieosator al dreptului Judecator:
„Atat de mult am asteptat eu bratele deschise, o, tiealoase,
intoarcerea ta, dar n-ai voit sa vii la Mine, n-ai vrut sa para-
sesti pacatul, adevarat zic tie, nu te cunosc pe Tine !"
Da, fratilor, Bunul Iisus ne-a chemat si ne cheama mereu
la El, ne intinde mereu bratele Sale mantuitoare pentru a ne
imbratisa atunci cand cu amara pocainta ne intoarcem la El §i
ne marturisim inaintea Sa.
143
 Dar cu cat este de bun acum, cand ne asteapta cu bratele
deschise sa venim la El sa-I cerem iertare, cu atat de neierta-
tor va fi Tn ceasul Tnfiicosat al venirii Lui.
Atunci toate faptele noastre se vor da pe fata, tot ceea ce
noi din rusine, din teama am ascuns Tn fata preotului duhovnic
ni se vor imputa, ni se vor descoperi Tn fata a mii si zeci de mii
de Tngeri, Tnaintea dreptilor si a sfintilor lui Dumnezeu.
O, cata rusine vor suferi atunci pacatosii, cand se vor
vedea goi de toata fapta cea buna inaintea nemitarnicului
Judecator!
Atunci nimeni nu mai poate sa ne ajute noua pentru ca
faptele noastre ne vor osandi la munca vesnica sau ne vor
face partasi la fericirea vesnica.
Sfanta noastra Biserica invata ca Judecata universala va fi
precedata de Sfarsitul lumii. Nu se poate cunoaste data exac-
ta a venirii lui Hristos. Insusi Domnul nostru Iisus Hristos ne
spune: „Iar de ziua si de ceasul acela nimeni nu stie. nici inge-
rii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal... privegheati deci, ca
nu stiti ziua in care Fiul omului va veni" (Matei 24; 36, 42).
Cu totul gresite sunt acele invataturi care afirma ca data
venirii a doua a lui Hristos se poate cunoaste cu exactitate.
Acestea sunt niste rataciri condamnate chiar si de Mantui-
torul, cand Se adreseaza Apostolilor Sai: „Nu este al vostru a
sti anil sau vremile pe care Tatal le-a pus in stapanirea Sa"
(Fapte 1,7).
In acest sens invata Sfantul Apostol Pavel pe crestinii din
Tesalonic care intelesesera gresit predica sa cu privire la a
doua venire a lui Hristos. Ei credeau ca Judecata universala
este foarte aproape si de aceea i.si vindeau averile, nu mai
inunceau, devenind astfel o povara pentru ceilalti, ca sa in-
tampine pe Iisus Hristos venind pe norii cerului. Este lesne de
inteles ce sminteala erau pentru paganii din aceasta localitate.
De aceea Sfantul Pavel le scrie: „Iar despre ani sau despre
vremi, fratilor, nu aveti nevoie sa va scriem, caci singuri stiti
bine ca ziua Domnului vine asa, ca un fur noaptea... De aceea
sa nu dormim ca si ceilalti, ci sa priveghem si sa fim treji" (I
Tesaloniceni 5; 1,2, 6).
„Sa nu va amageasca nimeni, cu nici un chip; caci ziua
Domnului nu va veni pana ce mai intai nu va veni lepadarea
144
de credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pier-
zarii" (II Tesaloniceni 2, 3).
La urma urmei, n-ar avea nici un rost sa stim ziua cand ne
vom Infatisa la judecata pentru ca nu aceasta ajuta la man-
tuire, ci starea sufleteasca in care ma va gasi sfarsitul, aceea
este hotaratoare. Important este deci nu cand va veni sfarsitul
si respectiv judecata viitoare, ci cum ma voi prezenta in fata
dreptului Judecator.
La Judecata universala nu sunt chemati numai cei pacatosi
sau numai cei drepti, ci vor fi chemati toti oamenii, indiferent
de starea lor sociala, indiferent ca au fost regi, imparati, robi,
barbat sau femeie.
La Judecata universala toti ne vom prezenta egali, asa cum
am iesit din mainile Creatorului.
Judecata universala nu se va asemana cu nici un tribunal
omenesc unde de multe ori dreptatea este falsificata, con-
damnandu-se astfel oameni nevinovati si achitandu-se niste
inraiti.
La Judecata universala adevarul va triumfa, atunci se va
face dreptate absoluta tuturora, dandu-se fiecaruia potrivit cu
faptele sale.
Nimeni nu ne va osandi pe noi atunci decat constiinta
noastra, care va deveni cel mai crancen acuzator.
„ A c o l o n i m i c nu poate ajuta... nici invatatura, n i c i
mestesugul, nici marirea, nici prietesugul, fara numai puterea
cea din fapte, o, sufletul meu !" (Canon p. 6, sfih 2).
Frati cre§tini,
Nu intamplator Sfanta noastra Biserica a randuit sa se
citeasca astazi pericopa evanghelica a infricosatei Judecati.
La o saptamana de Sfantul si Marele Post, aceasta pericopa
este foarte binevenita, deoarece ne determina sa ne facem
fiecare dintre noi un proces de constiinta, analizandu-ne viata
sufleteasca.
Avand in fata tabloul infricosatoarei Judecati, sa privim cu
frica la aceia care sunt in asteptarea sentintei dumnezeiesti si
sa ne intrebam: oare nu si noi ne numaram printre cei de-a
stanga ? Oare eu am facut mila cu vreun sarac, dandu-i o
145
bucatica de paine, am ajutat pe un nenorocit ? A m cercetat
noi pe cei bolnavi ?
lata intrebari la care fiecare dintre noi raspundem in sufle-
tul nostru cu durere sau cu satisfactie...
lata, fratilor, despre ce ne va intreba la judecata imparatul
nostru.
Sa cautam acum mai mult ca oricand sa lepadam din
sufletele noastre toate gandurile cele rele, patimile si poftele
care sunt o inchinare la idoli.
Acum este timpul in care fiecare dintre noi putem sa ne
pregatim sufleteste pentru a intampma cu bucurie si cu vred-
nicie marele si luminatul paznic al invierii Domnului. A sosit
vremea cand patimile, ticalosiile si toate faptele diavolului tre-
buie incinerate de focul credintei lucratoare prin iubire.
A c u m sa ne i n g r i j i m mai mult de sufletele noastre,
exprimandu-ne profundul regret pentru faptele rele savarsite
si i n numar cat mai mare sa indeplinim crestinescul act al
sfintei spovedanii, marturisindu-ne fara nici o rezerva in fata
preotului duhovnic.
Sa facem mai mult pentru a se instaura in relatiile dintre
oameni si natiuni iubirea, increderea frateasca, pacea, care
este cel mai sfant ideal al umanitatii.
Sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne ajute in viata aceasta
sa ne indeplinim constiincios toate pbhgatiile noastre spirituale,
sa auzim si noi fericitul glas al infricosatorului Judecator:
„Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti fericirea
vesnica", totdeauna, acum si pururea si i n vecii vecilor.
Amin.
Predicd la Buna Vestire
„Bucurd-te, ceea ce esti plina de har,
Domnul este cu tine.
Binecuvantatd esti tu intre femei."
(Luca 1. 28)
Primavara este anotimpul incoltirii, al revenirii la viata a
naturii, a vegetatiei amortite de raceala iemii, precum si des-
teptarea tuturor vietuitoarelor la un nou fel de viata, mai plin
de bucurie si veselie.
Vedem aceasta dorinta dupa frumos si bine, setea nesatu-
rata vreodata de cineva sau ceva de a trai, de a te bucura de
viata, de a vedea binefacatoarea raza a soarelui.
Este asadar primavara, anotimpul bucuriei, al veseliei ca
iarna a trecut cu gerul ei si cu simbolul mortii si al amortirii
spirituale si ca zilele insorite si calduroase ce vor urma vor
readuce pe scena vietii doritul decor al florilor albe ca zapa-
da, al uverturii ingeresti a pasarilor, al animatiei vietuitoa-
relor inviorate de boarea calda a primaverii.
Toata lumea se bucura si lauda pe Dumnezeu ca prin harul
si iubirea Sa de oameni au mai petrecut un an si au ajuns si-n
primavara acestui an.
Multe sunt asadar bucuriile si satisfactiile pricinuite de
anotimpul vestitor al caldurii si revenirii la viata, dar nici una
dintre aceste bucurii nu cunoaste dulceata si maretia aceleia
pe care ingerii lui Dumnezeu o privesc cu teama si cuviinta,
nici una dintre aceste bucurii nu imbraca haina sfinteniei si a
harului in acest anotimp al primaverii ca bucuria cea mare, ca
fericirea de a primi pentru intaia oara pe fata pamantului ves-
tea cea mare: ,J^u te teme, Marie, cd ai aflat har inaintea lui
Dumnezeu. Si iatd, vei lua in pdntece si vei naste fiu si vei
chema numele lui Iisus'" (Luca 1, 30-31).
Toate frumusetile si piscurile bucuriilor, toate minunile si
splendorile naturii palesc in fata sublimului mesaj pe care
astazi pamantul i l primeste. Este ziua cea mare, este ziua sal-
vatoare pentru neamul omenesc, este piatra de hotar intre
147
cele doua Testamente, intre Adam cel vechi si Adam cel
Nou, Mantuitorul.
Cuprins de emotiile firesti pricinuite de aceasta bucurie,
con§tient fiind ca nici pe departe nu pot descrie in culorile
cuvantului marea bucurie crestina de azi, rog pe Maica ceru-
lui si a pamantului sa-mi daruiasca har pentru a slavi dupa
cuviinta praznicul luminos de azi: slavita Buna Vestire.
Astazi toata faptura omeneasca sa se bucure, astazi veniti
sa ne veselim impreuna ca Taina cea din veac ascunsa ia
sfarsit, ca ce a fost intuneric, blestem si chinuri amare ale ia-
dului se sfarsesc. Este praznicul minunat cand Eva cea cazuta
este salvata din prapastia neascultarii de Eva cea Noua, de
Fecioara Maria din Nazaret, de acea fiinta omeneasca femi-
nina ce straluceste mai tare ca soarele.
Este bucurie azi fiindca Parintele cel mai inainte de veci
Se indura catre noi si ne daruieste pe Unul Nascut Fiul Sau.
Fiul Se intrupeaza cu impreuna-lucrarea Duhului Sfant.
Minune, pentru ca Fiinta nemuritoare se impreuna cu cea
muritoare, fiindca Cel fara de trup si fara came, Dumnezeu
Cel fara materie a primit sa ia tmp, came si materie, pastrand
in acelasi timp omenirea desavarsita si dumnezeirea desavar-
sita, fai-a nici o prefacere a firii, fara nici o schimbare a fiin-
telor si firii, nici o amestecare a fetelor.
O, minune a minunilor: Maica si Fecioara, doua cuvinte
care i n ordinea firii nu stau niciodata impreuna, care se
exclud logic de orice minte sanatoasa, care nu se ajung nicio-
data, asa dupa cum ziua nu este ajunsa niciodata de noapte...
Este legea firii, este logic sa fie asa.
lata insa ca a venit si ziua cand o fecioara din Nazaret a
contrazis regula, a facut o exceptie care prin harul lui Dum-
nezeu a fost §i a devenit exceptia salvarii. A cuprins doua
calitati: fecioria si nasterea !
Cum a fost cu putinta aceasta ? S-au straduit multi in
vechime sa explice aceasta si n-au putut sa strabata oceanul
negraitei randuieli a lui Dumnezeu. S-au straduit si se stra-
duiesc si azi sa dezlege aceasta mare Taina: Maica si Fecioa-
ra ! Bizuindu-se numai pe ratiunea omeneasca, facand uz nu-
mai de logica si calcul matematic, au sfarsit prin a respinge
aceasta mare fericire: pururea fecioria Maicii Domnului.
148
.„Crearea stramoasei Eva a fost plina de minuni, dar mai
plina de minuni a fost zamislirea Fiului si Cuvantului lui
Dumnezeu. Adam, dupa ce Dumnezeu i-a zidit pe Eva din
coasta lui, a ramas intreg ca si mai inainte; acum Sfanta Fe-
cioara, dupa ce Fiul lui Dumnezeu a luat tmp intr-insa prin
nastere, si dupa nastere a ramas fecioara." (Hie Miniat)
O, Maica lui Dumnezeu ! Curatia desavarsita si sfintenia
cea mare ! „in tine vad atata curatie, atata feciorie, cat nici
pamantul n-are in crinii si margaritarele lui si nici cerul n-are
in stelele l u i ! " (Hie Miniat)
lata, vei lua in pantece, cu toate ca esti fecioara preacurata,
vei zamisli pe Cel Sfant Fiu al lui Dumnezeu; pantece le tau
curat si sfant va incapea pe Cel pe care nu-L incap cemrile !
Minunea cea mai presus de minte a zamislirii Cuvantului
lui Dumnezeu a nedumerit chiar pe Preacurata, care cu teama
se intreba: Cum va fi mie aceasta, de vreme ce nu stiu de bar-
bat ? Cum va fi cu pufinta sa stea cu mine impreuna Domnul
Dumnezeu, Cel Preainalt, care nu S-a inceput §i nici nu S-a
sfarsit vreodata ? Care niciodata nu S-a nascut, dar care
traieste pumrea, care de-a pururea vietuieste si niciodata nu
imbatraneste ! Sa se zamisleasca i n mine focul dumnezeirii ?
Fecioara si sa nasca, si inca pe Fiul lui Dumnezeu !
Cine a vazut vreodata rod fara radacina, nastere fara sa-
manta, rau fara izvor, fiu fara lata, mama fara de barbat! ?
Rugul ce ardea si nu se mistuia era pururea fecioria Maicii
Domnului. Tot aceasta inseamna si rugul pe care l-a vazut
Moise: s-a apropiat sa vada ce este aceasta aratare, ca rugul in
flacari arde, dar nu se mistuieste. Fecioara a zamislit intr-insa
focul dumnezeirii, dar fara sa strice fecioria ei preacurata.
Pentru calcarea poruncilor lui Dumnezeu, cea dintai feme-
ie, Eva, a fost osandita, iar acum, pentra pazirea pomncilor,
Maria a fost binecuvantata.
„Ea a fost culmea cea mai inalta, muntele cel mai inalt la
care s-a ridicat omenirea in intampinarea lui Dumnezeu" (Pr.
D. Staniloae: „invatatura despre Maica Domnului...", in
Ortodoxia nr. 4, oct.-dec, 1950, p. 567).
Toata viata Maicii Domnului e un sir de fapte intru necon-
tenita inaltare de la pamant la cer.
149
 Milostiva fii, Maica preacurata, pentru neamul omenesc,
pentru poporul nostru cel binecredincios care are catre tine
mare evlavie !
Milostiva fii, Stapana preabuna, catre noi, in care nadaj-
duim ziua si noaptea ca la marea noastra salvare stiind p .-a
bine ca din toate nenorocirile ce au venit asupra noastra tu
ne-ai scapat.
Ajuta-ne, Preacurata, prin rugaciunile Tale, vezi pe copiii
nevinovati care-ti pomenesc in glasuri nevinovate sfantul tau
nume, vezi pe batranii cucernici ce-si indreapta intru curatie
si infranare rugaciunile catre Tine !
Si daca nu te pleaca spre milostivire rugaciunile acestea
ale noastre, sa te piece cel putin lacrimile ce cad din ochii
nostri. Amin.
Predicd la Duminica
dinaintea Nasterii Domnului
„Iatd, Fecioara va avea in pantece si
va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel"
(Matei 7, 23)
Fratilor,
Daca omul, singura creatura a lui Dumnezeu care a fost
inzestrata cu cele mai alese insusiri, a trebuit sa suporte pe-
deapsa divina, izgonirea din fericirea paradiziaca, aceasta
este pentru ca, desi era intr-o stare de fericire si negraita bu-
curie, a calcat constient porunca lui Dumnezeu. Ba, mai
mult, a vrut sa ajunga asemenea cu Dumnezeu, cunoscand
binele si raul.
De atunci omul, aceasta iscoditoare creatura, a suferit
groaznic, a platit cat se poate de scump necugetata sa fapta.
Asadar, omul Vechiului Testament este icoana omului
cazut, a omului ruinat de remuscarile crunte pentru ceea ce
facuse.
Deznadajduit si lipsit de orice sperenta de salvare, lipsit
de sansa de a mai redobandi starea de fericire pierduta prin
neascultare, astepta cu groaza sentinta lui Dumnezeu, cutre-
muratoarea Lui porunca de a merge pentru totdeauna in in-
fern, in focul cel nestins, acolo unde este plangerea si scras-
nirea dintilor.
Nimeni dintre oameni nu putea sa faca nimic pentru a in-
drepta marea greseala a oamenilor.
In acest haos infernal, in aceasa nebuloasa a pacatului,
unde omul isi blestema si ziua i n care s-a nascut, a stralucit
undeva in Palestina, in Betleemul Iudeii, Luceafarul mantu-
itor, Bucuria cea mare a omenirii, Salvarea din ghearele mor-
tii vesnice: Mantuitorul Hristos, Emanuel despre care vor-
beste si Sfanta Evanghelie ce s-a citit astazi.
151
 Acum, bezna pacatului si a robiei la care fusese condam-
nat omul dispare, pentru ca nu poate sa suporte lumina cea
dumnezeiasca si mantuitoare a lui Emanuel.
lata de ce mi-am propus ca astazi sa va vorbesc despre cea
mai mare profetie a proorocilor Vechiului Testament, si anu-
me despre Emanuel, Mantuitorul si Dumnezeul nostru.
Fratilor,
Dumnezeu, care este binele si iubirea absoluta, „asa a iubit
lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine
crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (loan 3, 16).
Sfanta Evanghelie de astazi ne prezinta genealogia Man-
tuitorului Iisus Hristos pe linie descendenta, adica pomind de
la Avraam si pana la Mantuitoml Hristos.
Si daca ati fost atenti ati putut constata ca Sfantul Evan-
ghelist Matei vorbeste de trei gmpe a cate paisprezece gene-
ratii, in total patruzeci si doua pana la Mantuitorul.
Sfantul Evanghelist Matei a facut acest lucru nu ca sa insire
niste nume de stramosi din Vechiul Testament sau din simplul
motiv de a alcatui o cronica, ci el a facut aceasta pentm a arata
ca Domnul Hristos a fost Dumnezeu adevarat, dar a fost si om
adevarat din om adevarat, nascut mai presus de ratiune din
Sfanta Fecioara Maria, prin intmpare de la Duhul Sfant.
Deci evanghelistul a aratat provenienta Mantuitorului ca
om^ din om adevarat.
Insa Sfanta Evanghelie de astazi nu se rezuma numai la
aceasta genealogie, ci ne prezinta cel mai sublim si cel mai
sfant mesaj adus pe pamant de ingeml Domnului, mesajul
nasterii din Fecioara a Mantuitorului Lumii, a lui Emanuel.
lata ce ne spune Sfanta Evanghelie in acest sens:
„Iar nasterea lui Iisus Hristos asa a fost: Maria, mama Lui,
fiind logoditd cu losif fdrd sd fi fost ei inainte impreund, s-a
aflat avdnd in pdntece de la Duhul Sfdnt. losif logodnicul ei,
drept fiind si nevrdnd s-o vddeascd, a voit s-o lase in ascuns.
$i cugetdnd el acestea. iatd ingerul Domnului i s-a ardtat
in vis, grdind: losife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Ma-
ria, logodnica ta, cd ce s-a zdmislit intr-insa este de la Duhul
Sfdnt. Ea va na.ste Fiu si vei chema numele Lui Iisus, cdci El
va mantui poporul Sdu de pdcatele lor
152
Acestea toate s-au fdcut ca sd se implineascd ceea ce s-a
lis de Domnul prin proorocul care zice: Iatd Fecioara va lua
in pdntece si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel,
care se tdlcuieste: «cu noi este Dumnezeu».
Si fdrd sd fi cunoscut-o pe ea losif Maria a ndscut pe Fiul
sdu Cel Unul-Ndscut, Cdruia I-a pus numele Iisus" (Matei I ,
18-25).
Cat de nepatrunse sunt caile Tale, Dumnezeule !
Cata bunatate si mila ai avut pentm neamul omenesc ca sa
trimiti in lume pe Unicul Tau Fiu, pe Domnul nostru Iisus
Hristos, ca sa caute si sa aduca in staulul fericirii vesnice oaia
cea ratacita, omenirea, victima pacatului neascultarii si a
mandriei, afundata i n bezna si chinurile iadului!
Si iata ca, precum printr-o femeie - Eva - a intrat pacatul
in lume, tot asa printr-o femeie a venit mantuirea. Sfanta
Fecioara Maria a fost de o curatie si sfintenie asa de mare
incat ea singura dintre femei s-a invrednicit sa primeasca in
preacurat pantecele ei pe Cel mai inainte de toti vecii, pe
Acela care tine toata faptura; ea este Eva cea noua, Eva sal-
vatoarea, aducatoarea de bucurie si fericire.
Nici un glas, nici o cantare, nici o lauda, oricat de maiestrita
ar fi, nu poate sa aduca multumirea si lauda ce i se cuvin Mai-
cii Domnului pentm rolul pe care l-a avut in istoria mantuirii.
Tot ce s-a petrecut in acest moment in lume este numai
efectul netarmuritei iubiri a lui Dumnezeu fata de noi, oamenii.
Este implinirea profetiilor despre nasterea din Fecioara a
Mantuitomlui lumii.
Sfantul Prooroc Isaia, evanghelistul Vechiului Testament,
a profetit atat de amanuntit nasterea Mantuitorului din Fe-
cioara, incat ai crede ca a fost chiar martor ocular, contempo-
ran cu Domnul Hristos, cunoscand tot ceea ce a indurat
Domnul pentru mantuirea noastra. La profetia sa se refera
Sfantul Evanghelist Matei cand spune: „Iata fecioara..."
(Isaia?, 14).
Aceasta mare profetie se implineste astazi, cand Sfanta
Fecioara, cel mai ales, mai curat si mai sfant vas, naste pe cel
mai inainte de toti, vecii.
Atat de mare este taina Intmparii Domnului, a Nasterii
Sale din Fecioara, sarbatoare pe care o vom praznui maine.
153
 incat mintea omeneasca este neputincioasa de a o intelege.
Asa se explica de ce si dreptul losif, desi era sfant, batran si
intelept, nu intelgea ceea ce s-a lucrat prin Duhul Sfant i n
acest vas ales si prea infrumusetat: Sfanta Fecioara Maria.
Facand deci loc i n mintea sa gandurilor straine de pururea
fecioria Maicii Domnului si de viata sa cea curata, se gandes-
te s-o lase pe ascuns. Atunci ingerul Domnului i l instiinteaza:
„Iosife, Fiul lui David..."
De acum va incepe pentru noi, oamenii, cea mai fericita
epoca din istorie, epoca mantuirii, a salvarii noastre din ghea-
rele mortii vesnice.
De acum nu va mai imparati moartea, de acum puterea
diavolului va f i zdrobita, iar faptura lui Dumnezeu, omul
condamnat pentru nesupunerea sa fata de Dumnezeu, va f i
descatusat de catusele mortii vesnice.
O data cu nasterea Mantuitorului din Preacurata Sa Maica
aveau sa inceteze toate suferintele si remuscarile. toate
blestemele care apasau chinuitor constiinta omului.
Prin Emanuel s-a descoperit prezenta continua a lui Dum-
nezeu in viata crestinului, prin pruncul ce avea sa se nasca.
El nu mai urma sa fie tunetul care a cutremurat muntele Si-
nai, nici stalpul de foe care-i conducea pe evrei in pustie, nici
stapanul in fata caruia tremura robul. El avea sa fie Emanuel
(„cu noi este Dumnezeu").
El avea sa Intemeieze acea noua religie, singura care poate
oferi tot ceea ee este necesar pentru mantuire, religia crestina.
El, Iisus Hristos, Emanuel, a fost Acela care a descretit
fruntile oamenilor suferinzi, purtatori ai ranilor adanci prici-
nuite de pacatul stramosese. El a refacut chipul omului, alte-
rat prin pacatul stramosese.
Mantuitorul care avea sa se nasca in Betleem a chemat la sine
pe toti cei saraci, nenorociti, pe toti cei batjocoriti de oameni, pe
cei a caror existenta este nefericita si plina de suferinte.
Domnul Hristos, prin nasterea Sa din Fecioara, avea sa
darame zidul despartitor dintre om si Dumnezeu, dintre
oameni in viata lor de toate zilele.
El a fost Acela care a intemeiat noua lege a iubirii, in care
se cuprinde toata Legea si toti proorocii si in virtutea careia
.,nu mai este ehn §i iudeu, taiere imprejur si netaiere impre-
154
jur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate si intru toti Hristos"
(Coloseni 3, I I ) .
Frati crestini.
A m aratat in cele expuse pana aici ca Emanuel este Sal-
vatorul nostru din robia mortii si a pacatelor. Pentru ca ziua
de astazi este singura care ne desparte de luminatul praznic al
Nasterii Domnului, sa ne intrebam: cati dintre noi asteptam
aceasta zi din dorinta de a ne bucura de intalnirea cu Hristos,
care Se naste i n cea mai mare saracie, neprimit de nimeni, i n
ieslea dobitoacelor ?
Cati dintre noi asteptam cu arzanda nerabdare momentul
impartasirii cu Sfintele si nemuritoarele Lui Hristos Taine ?
Cati dintre noi renunta din inima la alte preocupari, pentru
a veni si a intampina Nasterea Pruncului Iisus ?
Cu multa durere, fratilor, trebuie sa facem constatarea ca,
in timp ce aici, i n Sfanta Biserica, se aduce cea mai mare
jertfa euharistica, i n cadrul Sfintei Liturghii, multi dintre
crestini, daca nu majoritatea, rastignesc din nou pe Domnul
prin vorbe murdare, injuraturi, certuri, betii si chiar crime,
fapte pe care le creeaza atmosfera carciumilor si a tavemelor.
Multi dintre noi vad in marele praznic al Nasterii Domnu-
lui, in jurul caruia graviteaza toate sarbatorile de iarna, un
prilej de desfatari, de satisfacere a poftelor niciodata implini-
te, de a petrece fara nici o frica de Dumnezeu i n cea mai
mare imoralitate.
Pentru astfel de crestini, Craciunul nu va avea nici o fru-
musete, nu-si va revarsa binecuvantarea sa peste toti aceia
care nu-1 intampina cu sfintenie, i n credinta si evlavie pentru
Pruncul care Se va naste.
Nu mai exista adevar nici chiar in zicala: „A merge la bi-
serica din Paste-n Craciun", deoarece multi, chiar foarte
multi. In ziua de Pasti si de Craciun Isi gasesc mii si mii de
scuze cautand sa-si justifice cu orice pret nevenirea lor la
Sfanta Biserica.
Departarea noastra de Biserica, de trairea In comuniune cu
Dumnezeu, atrage dupa sine toate rautatile posibile de pe fata
pamantului.
155
 Nemaifiind implinitorii cuvintelor Mantuitorului - „iubiti-va
unii pe altii" - suntem in stare sa ne sfasiem intre noi ca ni§te
fiare salbatice.
Asa se explica de ce astazi mai mult ca oricand a crescut
neincrederea si divergentele intre state, s-au sporit fara prece-
dent cheltuielile pentru inarmare, pentru fabricarea celor mai
sofisticate arme de distrugere a umanitatii.
lata de ce se impune in modul cel mai imperios sa lasam
macar acum, in pragul maretului Praznic al Domnului, ma-
nia, ura, neintelegerile, faptele necinstite si sa mergem (daca
n-am facut aceasta pana acum) in fata scaunului marturisirii
§i sa ne marturisim pacatele noastre, pentru ca astfel curatiti
de toata necuratia pacatului sa ne putem bucura cre?tine§te de
frumoasa §i marea sarbatoare a crestinatatii: Na§terea Dom-
nului 1 Totdeauna, acum si in vecii vecilor. Amin.
I
Predicd la ziua Sfantului Intdiului Mucenic
si Arhidiacon Stefan
Fratilor,
Nimic nu poate egala in maretie si frumusete aceste emo-
tionante clipe, cand credinciosii din intreaga lume crestina isi
inalta, cu bucurie sfanta, glasurile lor pentru a preaslavi in
imne elogioase minunatul eveniment cand pamantul este
inundat de fericire, cand noi, cei condamnati la intuneric, ne-am
invrednicit sa privim cu ochi nevrednici imaginea perfecta si
sublima: pe Iisus Cel in scutece infasat, in pestera jilava si
intunecoasa din Betleem.
Sunt zilele desavarsitei bucurii cand cerul si pamantul gla-
suiesc impreuna, cand glasurile heruvimilor si serafimilor se
unesc cu cele ale oamenilor de pe pamant pentru a preamari
mila dumnezeiasca necuprinsa, existenta in Pruncul Iisus,
Mantuitorul lumii.
Astazi clopotele bisericilor parca mai mult ca oricand
raspandesc in vazduh cele mai armonioase si minunate unde
sonore. Sunt apelurile sfinte adresate tuturor credinciosilor
crestini de a veni in numar cat mai mare, plini de credinta si
evlavie, la cea mai frumoasa si mai sfanta dintre privelisti:
Nasterea lui Iisus.
Traim acum cele mai fericite clipe din viata noastra de
crestini, cand cu respect sfant ne indreptam gandurile si na-
zuintele noastre catre Mantuitorul lumii, de curand nascut in
Betleem.
O, minunate clipe ! Frumusete si bucurie de nepatruns !
Bucurati-va din toata inima, credinciosilor crestini din in-
treaga lume !
Fratilor, daca ziua luminoasa a Nasterii Domnului mar-
cheaza inceputul celei mai fericite ere din istorie, era cresti-
nismului, prin sarbatoarea de astazi se inregistreaza inceputul
epocii martirice, o data cu primul si neinfricatul martir cres-
tin care a murit pentru Hristos, Sfantul Arhidiacon §tefan.
157

Si nu la intamplare Sfanta noastra Biserica sarbatoreste
astazi, a doua zi de Craciun, pe Sfantul Arhidiacon Stefan. 1
s-a fixat ca data de praznuire ziua de astazi pentru a arata
prin aceasta prima faclie crestina imbibata de dorul si na-
zuintele catre cer, care a inceput sa straluceasca pe firmamen-
tul crestinatatii.
Sarbatoarea de astazi pune i n lumina chipul primului bar-
bat crestin care a infruntat cu neasemuit curaj cruzimea, ne-
dreptatea, ipocrizia ucigasilor iudei care l-au omorat.
Dupa cum unii dintre dumneavoastra bine cunoasteti din
Sfanta Scriptura si dupa cum ati auzit citindu-se in Apostolul
de astazi, Sfantul Arhidiacon Stefan era unul din cei sapte
diaconi alesi de Sfintii Apostoli pentru a sluji la mese. Aceste
mese la care se refera Sfanta Scriptura erau acele agape cres-
tine, un fel de mese la care se ospatau in comun crestinii, nu-
mindu-se frati. Dintre acesti sapte diaconi in mod deosebit a
iesit in relief Sfantul Arhidiacon Stefan. Pentru frumusetea
chipului sau sufletesc, pentru curatia lui sufleteasca si tru-
peasca, acest inger pamantesc stralucea de lumina Duhului
Sfant care locuia in el. Datorita credintei sale neclintite, a iu-
birii totale fata de Dumnezeu, a Sfantului Duh care locuia in
el, Sfantul Arhidiacon Stefan a devenit pentru iudeii fanafizati
de preceptele lor religioase un zid de netrecut, un viteaz ostas
invincibil si de temut.
Fiind urmator fidel al invataturii evanghelice, nu se teme
de nimeni atunci cand i l propovaduieste pe Hristos intrupat.
Pentru iudei, acela care cuteza sa-L propovaduiasca pe
Hristos nascut din Fecioara ca Mantuitor al lumii era consi-
derat cel mai inversunat dusman, care nu trebuia sa sfarseas-
ca decat i n chipul cel mai tragic.
lata deci cum Sfantul Arhidiacon Stefan, entuziasmat si
imbarbatat de Sfantul Duh, nu numai ca a cutezat sa-L pro-
povaduiasca pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, dar le-a imputat
fanadcilor iudei impietrirea inimii lor, orbirea, refuzul lor in-
capatanat de a vedea in Pruncul nascut in Betleem pe Man-
tuitorul lumii.
Taioase au fost mustrarile aduse in splendida sa cuvantare
catre iudei, catre acesti criminali care refuzau sa vada lumina
cea adevarata, care erau setosi sa verse sange nevinovat.
158
Pentru toate acestea, iudeii, acesti oameni nechibzuiti care
au rastignit pe cel mai bun si mai drept om din lume, pe
Mantuitorul, scrasneau din dinti, vazandu-se invinsi de acest
devotat ucenic al lui Hristos.
Pentru scena tragica care a urmat, daca ar fi sa ma exprim
personificand putin si firea necuvantatoare, as spune ca si
pietrele ar fi varsat lacrimi la vazul acestei crime bestiale pe
care o savarseau iudeii fanatici.
Cu fata stralucind de scanteia Duhului Sfant, Sfantul Ar-
hidiacon Stefan infrunta moartea cu seninatate, linistit rugan-
du-se la Dumnezeu pentru cei ce-1 ucideau.
Nu s-a rugat pentru pierderea lor, nu a cerut de la Dum-
nezeu pedepsirea celor care acum i l ucideau, ci a cerut i n
aceste momente de extrema rabdare ca Dumnezeu sa-i ierte.
lata dovada nevinovatiei lui, a sufletului sau bun si drept.
lata de ce si Dumnezeu l-a invrednicit sa vada cerurile
deschise, slava negraita a dumnezeirii.
O, mare a fost credinta ta, mucenicule al lui Hristos !
Mari au fost suferintele, durerile pricinuite de pietrele care
te loveau fara de mila, dar mari sunt bucuriile de care te-ai
facut partas in imparatia Fiului lui Dumnezeu, pentru care nu
ti-ai precupetit sangele si viata !
Mare a fost ravna ta de a propovadui pe Hristos intrupat.
lata de ce noi, credinciosii, cu indreptatita multumire stri-
gam catre tine:
Bucura-te, vrednicule ostas al lui Hristos; bucura-te, vitea-
zule si primule martir crestin care nu ai fost tentat de nimic
pamantesc in marturisirea Fiului lui Dumnezeu.
Bucura-te, strigam tie astazi, cu ochii plini de lacrimi si
de evlavie.
Cum am putea sa laudam dupa cuviinta ostenelile tale,
mucenice ?
Cine dintre muritori ar putea gasi cuvinte potrivite pentru
a descrie frumusetea chipului tau sufletesc ?
O, mare mucenice al lui Hristos, arma ingrozitoare pentru
vrajmasii dreptei noastre credinte, necrutator biciuitor al tu-
turor relelor, pacatelor si patimilor rele care lupta pe om !
159
 credinta, barfitori, flecari, invidiosi, fatarnici, suntem niste
Stea stralucitoare, frumusete neapusa, inger pamantesc,
tradatori ticalosi ai lui Hristos.
acestea sunt cuvintele care ti se inalta de credinciosi in
aceasta preafrumoasa zi a pomenirii tale. in acest caz ne asemanam cu iudeii fanatici, orbiti de ura,
Avem i n fata un model de devotament pentru Domnul care au ucis fara mila pe acest nevinovat ostas al lui Hristos,
Iisus, imparatul cel fara de moarte. cu acei nememici care au depus falsa marturie impotriva lui.
Privim astazi la barbatul intelept care nu s-a rusinat sa-L Nu este o noutate faptul ca printre crestini se gasesc astazi
propovaduiasca pe Hristos, ci cu mare bucurie a primit sa si din aceia care fara nici o mustrare de constiinta osandesc
moara pentru El. Sta in fata noastra modelul unui adevarat pe un frate nevinovat, sunt i n stare sa faca orice pentru a
crestin osandit nevinovat la o moarte bestiala de fanaticii sai vedea incatusat pe aproapele lor.
adversari. Nu, fratilor, viata noastra sa fie o continua meditatie sfanta !
Noi, crestinii de astazi, ne straduim catusi de putin sa ne Gandurile si inimile noastre, ca si ale Sfantului Arhidia-
conformam viata noastra, sa imitam pe acest neinfricat os- con Stefan, sa se inalte mereu catre Dumnezeu.
tean al lui Hristos ? Astazi mai mult ca oricand se cere pace, liniste si bucurii;
Fara a generaliza constatarea, trebuie sa marturisesc o sa ne unim eforturile in vederea realizarii celui mai sfant
dezgustatoare realitate. mantuirea sufletelor noastre.
Noi, crestinii de astazi, nu numai ca nu imitam pe acest Nu-mi pot stapani bucuria ca, folosindu-ma de acest pri-
mare aparator al crestinatatii, dar suntem dispusi sa-L taga- lej, sa adresez tuturor acelora care poarta numele Sfantului
duim pe Hristos pentru un lucru de nimic din aceasta lume. Arhidiacon Stefan cele mai sincere urari de sanatate, bucurii,
Ne e rusine sa-L marturisim pe Hristos intre oameni si de fericire, o viata senina si imbelsugata §i sa se perfectioneze
teama de a nu se face cineva de ras printre semeni, mai bine tot mai mult pe taram spiritual, avand model pe neinfricatul
incearca sa faca el haz de cele sfinte, sa faca impresia unui lor patron, Sfantul Stefan, si sa dobandeasca cea mai scumpa
om eliberat de prejudecati si superstitii, sa nu mai vina la B i - dintre diademe: coroana fericirii vesnice !
serica, sa ia in batjocura pe cei care vin, sa vorbeasca fara ru- Tuturor bucurii §i sanatate !
sine la adresa Bisericii lui Hristos, a preotilor, a celor sfinte...
Dumneavoastra lucrati in medii diferite si v-a fost dat sa
auziti nu o data, ci mai totdeauna diferite expresii, asa-zise
bancuri pornografice, foarte murdare, la adresa Bisericii si a
slujitorilor ei.
Si, culmea nebuniei, tocmai acesti flecari fara de minte
sunt etichetati cu aprecieri de genul: „baiat destept", „om
care stie de toate", „tip rafinat" si altele.
Trebuie sa stiti ca o astfel de comportare reprobabila a
unui crestin nu numai ca i l descalifica de acest sfant titlul de
urmas al lui Hristos, dar i i pregateste pentru vesnicie chinu-
rile cele de nedescris.
Asa a fost viata viteazului si neinfricatului ostas al lui
Hristos, Arhidiaconul Stefan ?
lata de ce putem afirma cu deplina siguranta ca in mo-
mentul cand suntem ca trestia batuta de vant, nestatornici in

160
 Predicd la Indltarea Domnului
Drept slavitori crestini,
Mari sunt frumusetile spirituale ale crestinismului orto-
dox ! Minunate sunt bucuriile si satisfactiile pe care ni le
ofera praznicile sfinte inchinate Domnului Iisus Hristos !
Orice crestin ortodox, mai mult sau mai putin zelos, a trait
in aceasta perioada luminata a Sfintelor Pasti ceea ce nu poate
fi grait cu limba, ceea ce intrece puterea de apreciere a omului.
Toti. copii, tineri, batrani, ne-am adapat din apa cea vie,
din bucuriile negraite ale Invierii Domnului, ne-am primenit
sufleteste cu haina sfintei spovedanii pentru a primi in ne-
vrednicile noastre locasuri pe Insusi Domnul Hristos prin
Taina Sfintei Impartasanii. Acea.sta minunata etapa din tim-
pul anului bisericesc, in care au abundat cele mai frumoase
imne inchinate lui Hristos cel inviat, s-a incheiat.
Dar bucuriei si splendorii praznicului Invierii ii succede o
alta zi de sarbatoare imparateasca: Inaltarea Domnului la cer.
In aceste inaltatoare momente de sarbatoare cer de la
scumpul Iisus har si pricepere pentru a va prezenta dumnea-
voastra semnificatia si maretia praznicului Sfintei Inaltari a
Domnului.
Fratilor,
Cu cata bucurie si uimire au primit Sfintii Apostoli si uce-
nici vestea Invierii Domnului ! Cat de mult s-a bucurat ca-
curata Nascatoare de Dumnezeu de aceasta veste aducatoare
de mare bucurie. Majoritatea dintre dumneavoastra care ati
venit la Sfanta Biserica in aceasta perioada a Sfintelor Pasti
ati vazut, precum stiti si din lecturile dumneavoastra biblice,
cat de minunate au fost aratarile Domnului dupa Inviere: fe-
meilor mironosite si Apostolilor. De cate ori S-a aratat Man-
tuitorul dupa Inviere, de atatea ori i-a invatat pe ucenici ce
trebuie sa faca pentru a putea duce mai departe peste veacuri
§i in intreaga lume invatatura Sa cea dumnezeiasca.
162
Dupa Inviere, Mantuitorul descopera ucenicilor Sai ade-
varuri si taine de care se cutremura firea noastra omeneasca.
A suflat Duh Sfant asupra lor, instituind astfel Taina cea
mare a Preotiei, i-a binecuvantat si le-a aratat ca drum singur
de urmat drumul iubirii si al pacii.
In toata aceasta perioada, Domnul Si-a desavarsit opera
Sa cea mantuitoare, lansand cele din urma invataturi si po-
runci Apostolilor Sai. Incheindu-Si misiunea Sa pe pamant,
Mantuitorul Si-a luat cu Sine pe ucenicii Sai „pana spre
Betania" (Luca 24, 50).
Fratilor,
Imnele alcatuite in cinstea marii sarbatori de astazi arata
expresiv puterea neasemuita a Fiului lui Dumnezeu, slava Sa
cea dumnezeiasca si, in fine, incheierea activitatii Sale nemij-
locite pe pamant.
Din pericopa evanghelica aflam ca Mantuitorul S-a des-
partit in chip miraculos de ucenicii Sai, inaltandu-Se la cer in
nor infrieosator. I-a binecuvantat cu insa§i mana Sa cea dum-
nezeiasca. pentru a deveni mai statomici tn credinta, mai cu-
rajosi si mai plini de zel pentru propovaduirea Evangheliei
pacii in lume.
S-au intristat ucenicii de aceasta despartire, dar aceasta
intristare cuprinde marea bucurie si mangaiere de a avea pu-
rurea asupra lor harul si puterea lui Dumnezeu. Mantuitorul
S-a despartit de ei numai cu slava Sa cea dumnezeiasca, slava
care nu poate sa fie privita de om si sa fie viu.
Domnul este prezent in fiecare dintre oameni, pentru ca
fiecare dintre noi avem un altar in suflet in care slujim lui
Hristos si unde aducem cea mai pretioasa jertfa, jertfa duhu-
lui umilit. Prin baia Tainei Pocaintei, varsand siroaie de lacri-
mi pentru viata noastra plina de pacate, prin primirea celei
mai sfinte dintre taine - Sfanta Impartasanie - , suntem alaturi
de Iisus, ne bucuram de binecuvantarea Sa cea dumneze-
iasca, de mila si iubirea Sa cea necuprinsa.
S-au inspaimantat privind imaginea surprinzatoare a
Inaltarii la cer a Fiului lui Dumnezeu, s-au cutremurat la au-
zul glasurilor de tunet ale ingerilor slujitori care cu frica se
apropiau de Imparatul Slavei.
163
 Astfel a fost randuiala dumnezeiasca, pentru ca Mantui- Fiind prezenti in Sfanta Biserica, unde am ascultat astazi
torul a vrut sa arate ucenicilor Sai, si prin acestia intregii Sfanta Liturghie, avem in fata noastra cea mai sublima icoa-
lumi, felul infricosat i n care va veni pentru a doua oara pe pa- na a sfinteniei, pe care ne-o infatiseaza praznicul imparatesc
mant, sa judece lumea: „Acest Iisus, care S-a inaltat de la voi de astazi.
la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer" A m venit sa ne inchinam Sfintei inaltari, sa ne adapam
(Fapte 1,11). din apa cea vie a invataturilor evanghelice, dar ne-am intrebat
Va veni sa plateasca fiecaruia dupa faptele lui, sa scoata la in sufletul nostru in ce masura am reu§it sa potolim aceasta
lumina dreptatea si adevarul, pe care oamenii le-au necinstit. sete spirituala, cat ne-a folosit noua, din punct de vedere spi-
S-a inaltat Mantuitorul la cer si a sezut de-a dreapta Tata- ritual, prezenta in Sfanta Biserica ? Daca raspunsul pe care
lui intru slava pe care a avut-o mai inainte de toti vecii, unde, sincer ni l-am da este dureros, atunci sa punem mai mult zel
impreuna cu Tatal si cu Duhul, este preaslavit in Treimea cea in preocuparile noastre spirituale.
una si nedespartita. A m venit astazi la Sfanta Biserica pentru a pleca mai bun
in sufletul meu acasa, mai iubitor de aproapele, mai inga-
O, marea Ta putere dumnezeiasca, Mantuitorule ! Heru-
vimii si serafimii, oamenii de pe pamant se cutremura de duitor fata de gre§elile aproapelui si mult mai necm^ator §i
maretia slavei Tale, de puterea Ta absoluta, care face sa se aspm cu gre§elile mele.
cutremure pamantul, sa fumege muntii, sa se miste adancu- Sa alungam din sufletele noastre ura si rautatea si sa iu-
rile apelor! bim mai mult ca orice pe lume cuvantul si porunca sfanta a
Preaslavita Ta Inaltare la cer este pentru noi, oamenii, ar- Mantuitorului, Care spune: „Fericiti facatorii de pace, ca ace-
ma nebiruita impotriva vrajmasilor vazuti si nevazuti, o ia fiii lui Dumnezeu se vor chema.'
imagine a slavei si fericirii i n care vom petrece alaturi de Sa dea Bunul Dumnezeu, care astazi intm slava S-a inaltat
Tine, daca ne vom curata sufletul de noroiul pacatului. la cer, sa pogoare in sufletele noastre, in casele noastre, raza
imbietoare a stralucirii Sale dumnezeiesti din care sa rasara
Cum sa potrivim cuvintele, ce fel de imn de slava sa inal-
tam catre Tine pentru a putea cinsti dupa cuviinta intru tot peste bolta acestei lumi pacea, bucuria si mantuirea sufletelor
minunata Ta Inaltare la cer ? noastre in vecii vecilor. Amin.
Cine dintre oameni ar putea spune ca a slavit indeajuns
splendoarea si maiestatea dumnezeiasca a preasfintei Tale
Inaltari ! ? Nimic si nimeni de pe pamant si din cer nu Te va
putea lauda potrivit slavei si maretiei Tale.
Noi, oamenii garboviti de pacate si ingenuncheati de atatea
ori de rele, desi nevrednici de mila si iubirea Ta, indraznim sa
strigam catre Tine: Slavit sa fii in vecii vecilor, Mantuitorule
Preaindurate, ca astazi Te-ai inaltat intru slava neasemuita,
dupa ce ai adus lumii cea mai mare bucurie - izbavirea din
intunericul iadului prin stralucitoarea Ta inviere din morti.
inchinati-va si slaviti, popoare, astazi pe Domnul, care
merge de-a dreapta Tatalui, care Se inconjoara de zeci de mii
de ingeri in imparatia nesfarsita a bucuriilor si frumusetilor
ce nu pot fi rostite, care vegheaza asupra intregii lumi ca
Dumnezeu atotputemic.

164
 Predicd la Sfintii Mari Impdrati
Constantin si mama sa, Elena
Fratilor,
Multi sunt placutii lui Dumnezeu care, prin viata lor cu-
rata, prin inaltimea cugetarilor si a faptelor lor, s-au invred-
nicit de marea cinste de la Dumnezeu de a petrece in ne-
graitele bucurii ale raiului, pe care ochiul nu le-a vazut, ure-
chea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit.
^ Implinitori fideli ai cuvintelor Sfintei Evanghelii, ei au le-
padat toata grija cea lumeasca, s-au desprins de tot ceea ce
este placere pacatoasa, de tot ceea ce este stricaciune morala
si si-au indreptat orientarile, si-au concentrat intreaga lor pu-
tere spirituala spre nimbul perfectiunii si al sfinteniei abso-
lute, spre Dumnezeu cel vesnic.
Vrednicia si sfintenia lor iese mai pregnant in relief cu cat
devotamentul si neclintita lor hotarare de a apara credinta
crestina nu au ingenuncheat in fata ascutisului impotrivirilor
dusmanilor credintei noastre crestine.
Dar precum sunt stelele pe cer, unele mai stralucitoare
decat altele, asa sunt si sfintii intre ei, unii mai stralucitori in
sfintenie decat altii, in nimbul luminos al vredniciei si cinstei
cu care i-a incununat Dumnezeu.
Intre stelele Ortodoxiei, care au stralucit pe firmamentul
crestinatatii in primele veacuri crestine. a rasarit pentru toti
crestinii in aceasta minunata zi de mai o adevarata bucurie si
binecuvantare pentru Biserica crestina: Sfintii imparati si
intocmai cu Apostolii Constantin si maica sa, Elena.
In aceste minunate zile de primavara, cand sufletele noas-
tre s-au impartasit de marea bucurie a invierii, cand inca in su-
fletele noastre se mai aude melodios imnul „Hristos a inviat",
ne este dat sa ne bucuram de sarbatoarea primului imparat
crestin care a facut sa triumfe crestinismul si sa se prabu-
seasca idolii cei mincinosi.
lata de ce zic ca este foarte potrivit sa scot in evidenta
chipul primului si marelui imparat crestin, Constantin cel
Mare, si al pioasei sale maici, Sfanta Elena.
166
Secole de-a randul, crestinismul a cunoscut tirania impa-
ratilor persecutori, fanatizati de ideile lor pagane. Multe vea-
curi au plutit pe firmamentul crestinatatii norii negri ai pri-
goanei, ai urii dezlantuite de slujitorii intunericului.
Era un mare rise sa te recunosti crestin. Cel care avea acest
curaj sfarsea tragic, in cele mai salbatice si crude chinuri.
Dar Dumnezeu, care nu Se lasa niciodata batjocorit de oa-
meni, a spulberat acesti nori satanici, a nimicit toata obraz-
nica impotrivire a acestor imparati, alegandu-Si ca ostas al
Sau, ca neinfricat luptator impotriva dusmanilor crestinismu-
lui, pe marele Constantin, imparatul Romei, pe care astazi
toti cu credinta si cu evlavie i l cinstim.
Fratilor,
imparatul Constantin a inceput sa domneasca pe tronul
redutabilului Imperiu roman in anul 306 d.H. La inceput era
pagan, impartasea ideile religioase din cultul sincretist al
soarelui - Sol invictus - , introdus de imparatul Aurelian.
Dar un moment din viata sa a fost hotarator pentru a face
din el primul si cel mai mare imparat crestin. Putemicul si
orgoliosul imparat Maxentiu se indrepta spre dansul cu o
armata de 150.000 de soldati, pe cand imparatul Constantin
dispunea doar de 20.000. Fiind in grea cumpana, imparatul
Constantin deznadajdui de reusita unei victorii impotriva lui
Maxentiu. Dar Dumnezeu, Care-1 alesese osteanul Sau, apa-
ratorul crestinismului, nu l-a lasat prada deznadejdii.
Dupa cum ne informeaza scriitori bisericesti Lactantiu si
Eusebiu de Cezareea, in amiaza zilei de 28 octombrie 312,
imparatul Constantin a vazut pe cer o cruce luminoasa dea-
supra soarelui cu inscriptia ,^En tuto nica" (greceste) Jn hoc
signo vinces" (latineste), „In acest semn vei invinge", iar
noaptea i S-a aratat in timpul somnului insusi Iisus Hristos
cu semnul crucii pe care-1 vazuse pe cer, cerandu-i sa-1 puna
pe steagurile soldatilor ca semn protector in lupte. La ziua
confectiona un steag dupa modelul aratat in vis, cu monogra-
ma crestina, apoi, inarmand pe fiecare ostean cu cea mai pu-
ternica si infricosatoare arma - Sfanta Cruce - a pornit impo-
triva ingamfatului Maxentiu.
imbarbatat de insusi imparatul imparatilor, de Domnul
nostru Iisus Hristos, imparatul Constantin obtine una dintre
167
 cele mai stralucite victorii impotriva lui Maxentiu la Pons
Milvius.
imparatul Constantin cel Mare a aratat plin de recunos-
tinta ca victoria dobandita asupra tiranului Maxentiu se dato-
reaza numai si numai ajutorului lui Dumnezeu, asa dupa cum
se poate citi si in ziua de astazi pe arcul de triumf de la Roma:
Jnstinctu divinitatis" (Am invins prin inspiratie divina).
De acum, imparatul nu se va mai inchina idolilor celor
neinsufletiti, nu va mai aduce jertfa dumnezeilor mincinosi.
De acum, el va sluji cu frica si cu cutremur Aceluia care l-a
ajutat i n lupta, i-a deschis ochii si sufletul si l-a facut sa vada
adevarul cel mai mare - Dumnezeu cel vesnic.
Acum va acorda libertate de cult generala religiei crestine.
Convoaca i n anul 325 la Niceea, la primul Sinod Ecumenic,
pe toti episcopii Bisericilor, pentru a statomici adevaml cre-
dintei ortodoxe si pentru a combate ratacirea lui Arie. in ze-
lul sau pentm triumful crestinismului, a trimis la lerusalim pe
maica sa Elena sa caute crucea pe care a fost rastignit Man-
tuitorul Hristos. Dupa ce a fost gasita, a fost inaltata cu mare
fast in vazul tuturor, in biserica din lemsahm, in ziua de 14
septembrie 335, zi care de atunci a fost dedicata acestui eve-
niment, cunoscut in calendarul nostru ortodox sub numele de
inaltarea Sfintei Cruci.
Mai mult decat atat, imparatul Constandn a stabilit ca zi
de odihna i n imperiu duminica, cand la slujbele religioase
luau parte si soldatii.
Pentru oroarea pe care o nutrea fata de idolii religiei paga-
ne, hotaraste sa paraseasca Roma, care era cuibul atator zei-
tati, si isi stabileste resedinta imperiului la Bizant, care a
primit de atunci denumirea de Constantinopol, dupa numele
imparatului, denumire inaugurata la 11 mai 330.
lata, frati crestini, numai cateva dintre marile fapte ale
acestui neinfricat ostas al lui Hristos, care a facut ca Biserica
lui Hristos sa intre intr-un secol de aur.
Astazi, glasurile credinciosilor din intreaga lume se unesc
pentru a lauda dupa vrednicie pe aparatorul crestinatatii, pe
imparatul Constantin cel intocmai cu Apostolii si pe maica sa
Elena cea cinstita.
168
Bucura-te, Sfinte imparate Constantine, cel ce lui Pavel ai
ravnit si cursele celui impotriva-luptator le-ai sfaramat. Tu ai
sfaramat capul balaurului paganitatii, tu ai facut sa triumfe
credinta noastra cea strabuna. Tot fastul, toata pompa si ma-
iestatea palatului imperial nu te-au tentat, nu te-au orbit, In-
telepte, sa nu mai vezi pe Cel ce ti-a ajutat i n lupta, nu te-au
impiedicat de a sluji Celui ce este mai mare intre imparati,
Stapanul Hristos.
Bucura-te, cel ce esti mai ales intre imparati si cu Aposto-
lii intocmai cinstit, intarirea credinciosilor. La tine venim noi,
credinciosii, Sfinte Constantine imparate, atunci cand neca-
zurile vietii ne ingenuncheaza, cand ispitele ne coplesesc si
te mgam cu evlavie sa ne vii in ajutor, intarindu-ne si incura-
jandu-ne prin mgaciunile tale catre Dumnezeu.
Bucura-te, Constantine, izvomle al Ortodoxiei, lauda mar-
ginilor lumii, cel ce esti mai intai intre imparatii crestini,
rusinarea necredinciosilor si ingamfatilor luptatori impotriva
Ortodoxiei.
Tu ai aratat ca, intr-adevar, omul este mic inaintea lui
Dumnezeu, este un vierme neputincios, mandm si cu spirit
razboinic, care sfarseste tragic atunci cand se face luptator
impotriva lui Dumnezeu. A i facut cunoscut lumii intregi pe
Cel Ce este mai puternic decat imparatii imparatilor, pe
Hristos, Biniitoml iadului si al mortii vesnice. Te laudam pe
tine, Sfinte imparate Constantine, ca ai avut bucuria sa pri-
mesti o aleasa educatie din partea pioasei tale maici, care as-
tazi alaturi de tine se sarbatoreste.
Tu, maica sfanta Elena, care ai odraslit pe neinfricatul os-
tas al lui Hristos, scutul si bucuria crestinatatii, bucura-te
vazand cum toti credinciosii se indreapta cu lacrimi de evla-
vie si recunostinta catre faptele voastre marete.
Plina fiind de sfintenie si de luminare, o, Elena fericita,
totdeauna izvorasti rauri de tamaduiri si patimile ineci.
Astazi este o mare bucurie pentm toti crestinii sa va ceara
ajutor la nevoi si in necazuri, Sfintilor imparati intocmai cu
Apostolii Contantin si Elena.
Cat de frumos este pentru acei crestini care poarta numele
Sfintilor imparati Constantin si Elena, cand astazi, de ziua
onomastica, isi cinstesc patronii lor ocrotitori prin prezenta la
169
 Sfanta Liturghie. Satisfactiile si bucuriile pe care le traiesc
sunt inefabile.
E dureros insa sa spunem cum multi dintre noi dam cu
totul alta nuanta zilei onomastice. Vedem in ziua onomastica
un prilej potrivit a ne arunca toate resursele noastre spirituale
in valtoarea patimilor, a desfatarilor, a scandalurilor, a beti-
ilor si a tuturor ticalosiilor; asa facem poate, vai, si din ziua
Sfintilor Imparati, un scop oribil si o mizerabila ocazie de a
pune in joc farmecul satanic al tuturor faptelor rusinoase.
Sarbatorind astfel pe sfintii de astazi, nu numai ca nu
primim nici un ajutor din partea lor, dar ne atragem chiar i n
mod direct osanda de la Dumnezeu, care este jignit atunci
cand placutii Sai sunt batjocoriti, iar in felul acesta ramanem
fara nici un folos spiritual de la sarbatoarea sfanta inchinata
Sfintilor Constandn si Elena.
„Sa lepadam dar lucrurile intunericului - spune Apostolul
Pavel - si sa ne imbracam cu armele luminii. Sa umblam
cuviincios, ca ziua: nu in ospete si in betii, nu in desfranari si
in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma. Ci imbracati-va in
Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faced spre
pofte"(Romani 13, 12-l'4).
Sa rugam si noi pe Sfintii imparati si intocmai cu Aposto-
lii Constantin si maica sa, Elena, sa mijloceasca la Dumne-
zeu mantuirea si iertarea pacatelor noastre pe care le savar-
sim zi cu zi.
Folosesc fesdvul prilej pentru a adresa tuturor acelora care
poarta numele Sfintilor imparati Constantin si Elena multa
sanatate, bucurii, fericire, prosperitate, pace §1 armonie in fa-
miliile lor si tot ce-§i doresc spre mantuirea sufletului, impre-
una cu traditionala §1 frumoasa urare: La multi ani!
Predicd la Schimbarea la Fatd a Domnului
„Schimbatu-Te-ai la Fata in munte,
Hristoase Dumnezeule, ardtdnd ucenicilor
Tdi slava Ta..."
(tropar)
Nimic nu bucura mai mult pe' acest pamant viata spirituala
a unui credincios ca momentele petrecute in frumusetea si
splendoarea praznicelor sfinte inchinate Mantuitorului Hris-
tos, Preacuratei Sale Maici sau Sfintilor Sai care l-au bine-
placut din veac.
i n aceasta sfanta grandoare credinciosul are mai mult ca
oricand prilejul sa se regaseasca pe sine, sa mediteze la pro-
priul sau eu si sa-si controleze viata, legatura sa intima cu
Dumnezeu.
i n aceste momente inaltatoare din Sfanta Biserica, credin-
ciosul, intocmai ca un copii nevolnic, fara puteri spirituale si
fizice, se roaga Tatalui ceresc pentru primirea de noi puteri
spirituale in lupta cu ispitele vietii, cu vrajmasul si potrivni-
cul diavol.
Aici ne rugam cu inima infranta si zdrobita sa primim de
la Hristos, imparatul slavei si al luminii negraite, haina prea
infrumusetata si imaculata a maririi si sfinteniei.
O astfel de clipa mareata neegalata in maiestate si sfintenie
ne este oferita de ziua de astazi, cand se praznuieste una dintre
cele mai mari sarbatori inchinate Domnului nostru Iisus
Hristos: Schimbarea Sa cea minunata pe muntele Taborului.
Daca i n timpul activitatii Sale pamantesti Mantuitorul a
savarsit minuni nenumarate, vindecand orice boala si orice
nepudnta i n popor, de data aceasta pe muntele Taborului
savarseste una dintre marile Sale minuni asupra propriei Sale
persoane in prezenta a trei dintre ucenicii Sai, Petru, lacov si
loan, schimbandu-Se la Fata inaintea lor.
Un efect uluitor a produs acest minunat eveniment asupra
Apostolilor, o transformare miraculoasa s-a produs in fiinta
lor, si, de asemenea, minunate clipe traim si noi, cei de as-
171
 tazi, cand la aproape doua mii de ani sarbatorim maiestuoasa
priveliste de pe muntele Taborului.
in aceasta minunata zi de sarbatoare, rog pe Bunul Dum-
nezeu sa-mi ajute sa prezint minunatul eveniment al Schim-
barii la Fata a Domnului, prilej de indemn la schimbarea
vietii noastre spirituale.
Drept maritori crestini,
Sfantul loan Evanghelistul scrie i n Evanghelia sa: „Pe
Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata" (loan 1, 18). In-
spirat fiind de Duhul Sfant, acest evanghelist nu putea sa co-
mita vreo eroare i n afirmatia sa. De multe ori ni se relateaza
in Sfanta Scriptura cum Dumnezeu S-a descoperit pe Sine.
Si-a aratat slava Sa intr-o forma accesibila simtirilor noastre.
Sa ne amintim de pilda de marele prooroc Moise care, i n
urma unui post aspru de patruzeci de zile si patruzeci de
nopti si a unei austere pocainte. se invredniceste sa vada pe
Dumnezeu de la care a primit indicatii precise pe care trebuie
sa le respecte cu strictete si de ce trebuie sa se pazeasca po-
porul (indicatii concentrate in cele zece porunci ale Decalo-
gului). Daca vom citi in Sfanta Scriptura a Vechiului Testa-
ment si vom urmari cutremuratorul dialog purtat intre pro-
orocul Moise si Dumnezeu. vom vedea ca Dumnezeu raspun-
de lui Moise cand acesta cere ca sa i se arate slava Sa: „Eu
voi trece pe dinaintea ta toata slava Mea. insa fata Mea nu vei
putea s-o vezi, ca nu poate vedea omul fata Mea §i sa fie viu"
(lesirea 33, 19-20). Iar cand Moise a coborat de pe muntele
Sinai fata i i straluceaatat de putemic, incat popoml s-a temut
sa se apropie de el.
Cat de minunanta a fost aratarea lui Dumnezeu pe mun-
tele Sinai lui Moise proorocul! Dar cu cat mai mult a stralu-
cit aceasta lumina pe fata lui Iisus, Fiul lui Durnnezeu, Man-
tuitorul lumi, care S-a imbracat in slava negraita pe muntele
Taborului inaintea ucenicilor Sai ! Aceasta slava dumne-
zeiasca, pe care au dorit s-o vada multi dintre proorocii de
demult, a stralucit pe chipul cel intm tot sfant al Domnului
nostru Iisus Hristos, caci - continua Evanghelistul - „Fiul
Cel Unul-Nascut, Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut
cunoscut" (loan 1, 18).
172
lata ce ne spun Sfintele Evanghelii in legatura cu minu-
natul eveniment: „Si dupd sase zile, Iisus a luat cu Sine pe
Petru, lacov si loan, fratele lui, si i-a dus intr-un munte inalt
de o parte. Si S-a schimbat la Fata inaintea lor si a strdlucit
fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au fdcut albe ca
lumina. Si iatd Moise si Hie s-au ardtat lor, vorbind cu El. Si
rdspunzdnd, Petru a zis: Invdtdtorule, bine este ca noi sdfim
aici si sd facem trei colibe: una Tie, una lui Moise si una lui
Hie. Vorbind el, iatd un nor luminos i-a umbrit pe ei si iatd
glas din nor zicand: Acesta este Fiul Meu Cel iubit in care
am binevoit; pe Acesta ascultati-L. Si, auzind, ucenicii au
cdzut cu fata la pdmdnt si s-au spdimdntat foarte. Si Iisus a
venit la ei si atingdndu-i le-a zis: Sculati-vd si nu vd temeti. Si
ridicdndu-si ochii, n-au vdzut pe nimeni decat pe Iisus singur
Si pe cdnd se coborau din munte, Iisus le-a poruncit zicand:
Nimdnui sd nu spuneti ce ati vdzut pdnd cdnd Fiul Omului se
va scula din morti." (Matei 17. 1-9; Luca 9, 28-36)
Cat de minunata este aceasta infricosata priveliste ! Cum a
putut sa stea i n fata focului mistuitor acest vreasc uscat, acest
pai firav si stricacios care este omul, omul cel garbovit de tot
felul de patimi, macinat de pofte si bantuit de rautate !
O, ce mare invrednicire din partea lui Dumnezeu ca acest
vierme nepufincios si stricacios sa priveasca cu ochii trupu-
lui, infectati de microbul pacatului, slava lui Dumnezeu iradi-
ind din focarul preamarit si atotluminos Iisus Hristos.
Coplesit fiind de maretia clipei, Sfantul Apostol Petm cu o
naivitate copilareasca propune Mantuitomlui sa faca in acel loc
trei colibe, pentm ca era prea fmmoasa si prea luminoasa aceas-
ta petrecere in lumina dumnezeiasca a Fiului lui Dumnezeu.
Acum, cand Mantuitoml S-a imbracat in stralucirea dum-
nezeirii, acum, cand fata Lui straluceste ca soarele, se desco-
pera acestor trei ucenici si deci lumii intregi ca Dumnezeu
atotputemic i n maretie si slava.
Dar cine dintre oameni ar putea sa descrie, ar putea sa
exprime in cuvinte lumina de pe muntele Tabomlui, izvorata
din focul sfinteniei si al luminii vesnice, Iisus Hristos ?
S-a schimbat Domnul la Fata in muntele Tabomlui si fata
Lui s-a facut alba, stralucitoare precum nu s-a vazut alta pe
pamant pe pamant.
173
 Dar oare slava pe care au vazut-o ucenicii este slava de-
plina a dumnezeirii Lui Iisus ? In nici un caz.
A m aratat mai inainte ca nu poate vedea omul fata lui
Dumnezeu si sa traiasca.
Ceea ce au vazut Apostolii Petru, lacov si loan este numai
o mica parte din slava dumnezeiasca accesibila simturilor
noastre; slava lui Dumnezeu se arata la un grad care poate fi
perceput de om, fiinta marginita si neputincioasa, pentru ca .si
asa Apostolii au cazut cu fetele la pamant, dupa cum am
auzit citindu-se in Evanghelia de azi.
Lumina de pe Tabor care a invaluit chipul omenesc al
Mantuitorului este lumina dumnezeirii care arde pe pacatosul
inrait, care se apropie cu indrazneala si nepasare fata de ea,
care mistuie pe facatorul de rele si care scoate la iveala toate
rusinoasele si mizerabilele fapte ale oamenilor.
Slava de pe muntele Taborului anticipeaza negraitele bu-
curii ale raiului pentru ca numai a vedea fata lui Dumnezeu
este adevarata bucurie si veselie paradiziaca.
Numai a te invrednici sa prive^ti lumina cea negraita a
dumnezeirii inseamna a petrece in imparatia lui Dumnezeu.
i n munte Te-ai schimbat la Fata, lisuse, ca sa cunoasca
intreaga omenire ca Tu ai fost trimis de la Tatal ceresc sa
mantuiesti lumea din monstruoasa robie a pacatului.
Te-ai schimbat la Fata, Mantuitorule, ca sa intaresti cre-
dinta Apostolilor Tai in dumnezeirea Ta, ca numai Tu si
numai prin Tine se poate dobandi lumina etema, in negraitele
si nesfar§itele bucurii ale raiului.
A§a se explica de ce ai ales pe Petru, pentru ca Tu §tiai,
Preabunule, in virtutea atotstiintei Tale, ca acest ucenic in
vremea infricosatoarelor Patimi Te va tagadui, pentru aceea 1-ai
luat cu Tine pentru a-1 intari In credinta §i a-i consolida cre-
dinta in originea Ta cea dumnezeiasca.
lata de ce plange Petru cu amar dupa ce-si da seama de
enorma greseala.
Pe lacov 1-ai luat, Mantuitorule, pentru a-1 imbarbata §i in-
curaja in riscanta misiune de aparare a adevarului evanghelie
si ai facut din el primul Apostol martir care §i-a varsat san-
gele pentru Tine.
174
i n sfarsit, 1-ai ales pe loan ca pe cea mai curata si mai
inalta culme a teologiei, ea prin acesta sa se vesteasea lumii
intregi marirea Fiului lui Dumnezeu intrupat prin cuvintele:
„La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si
Dumnezeu era Cuvantul" (loan 1,1).
in dumnezeiasca priveliste am vazut ea de-o parte se afla
proorocul Moise, iar de cealalta parte se afla marele prooroc
Ilie Tezvitep"ul.
Fratilor, nu la intamplare a oranduit Dumnezeu o aseme-
nea minune, ci dupa un plan dumnezeiesc, pentru a arata si
confirma ca toata legea veche, toti profetii si toate prescripti-
ile ei sunt eompletate si Intregite numai de Iisus si prin Iisus
Hristos, Noul Legiuitor si Arhiereul cel mare, care a primit in
desavarsita smerenie sa moara pe cruce si sa Se numere eu
cei mai mari facatori de rele. lata de ce am auzit si noi ca un
tunet glasul dumnezeiesc: „Acesta este Fiul Meu cel iubit...
pe Acesta ascultati-L."
Daca praznicul de astazi este pentru noi o mare sarbatoare
imparateasca, ce ne-a facut sa tresaltam de bucurie In sufletele
noastre si sa respiram din mireasma harului Fiului lui Dum-
nezeu, Care astazi S-a schimbat la Fata pe muntele Taborului,
aceasta presupune din partea noastra o primenire spirituala.
Este de dorit si placut inaintea lui Dumnezeu ea Schim-
barea la Fata a Domnului, praznicul de astazi, sa constituie
pentru fiecare dintre noi ideea sehimbarii noastre spirituale.
Sa luam hotararea de a rupe orice legatura cu pacatul, de a
refuza o viata aservita ticalosiilor si faradelegilor.
„Lepadati mineiuna, spune Sfantul Apostol Pavel, si graiti
adevarul fiecare cu aproapele sau... Maniati-va si nu gresiti;
soarele sa nu apuna peste mania voastra... Cine a furat sa nu
mai fure, ci mai vartos sa se osteneasca lucrand cu mainile
sale lucru cinstit... Din gura voastra sa nu iasa nici un cuvant
rau, ci numai care este bun, spre zidire dupa trebuinta..."
(Efeseni 4, 25-29)
Fratilor, slava lui Dumnezeu se arata permanent In viata
noastra si In diferite forme: calauzind, pazind, ocrotind, In-
dreptand. Ea nu este numai pe Tabor, ci pretutindeni In tot
ceea ce vedem In jurul nostru: in Imbelsugarea roadelor pa-
mantului, in minunatiile si omamentele naturale care ne in-
175
 conjoara, in tot ceea ce e frumos si folositor vietii noastre,
numai ca ochii nostri spirituaii sunt prea orbiti de pacla nea-
gra a pacatului ca sa ne putem bucura de prezenta ei. lata de
ce trebuie sa ne intrebam cu zguduitoarea intrebare a prooro-
cului Hie Tezviteanul: „Pana cand veti schiopata de aman-
doua picioarele ? Daca Domnul este Dumnezeu, urmati
Lui..." ( I l l Regi 18, 21) A - L urma pe Hristos inseamna a-I
pazi poruncile, a veni la Sfanta Biserica, a fi in permanenta
legatura cu cerul, dupa cum spun Sfintii Parinti ai Bisericii.
Schimbarea noastra cea mult dorita si asteaptata de Dum-
nezeu este urmarea splendidului indemn pe care ni-1 face
Sfantul Pavel: „Sa umblam cuviincios, ca ziua: nu in ospete
si in betii, nu i n desfranari si in fapte de rusine, nu i n cearta
si in pizma. Ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija
de trup sa nu o faceti spre pofte" (Romani 13, 13-14).
Fie ca lumina de pe Tabor, care a stralucit astazi pe chipul
dumnezeiesc al Fiului lui Dumnezeu, sa lumineze cu sana-
tate, bucurie si fericire familiile dumneavoastra, casele dum-
neavoastra, si sa va invredniceasca pe voi, pe toti, de impara-
tia Sa cea cereasca, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Predicd la Adormirea Maicii Domnului
„Mutatu-te-ai la viatd,
ceea ce esti Maica vietii"
Ce se poate da in schimbul negraitelor bucurii si satisfactii
sufletesti pe care le traim cu totii i n maiestuoasa atmosfera
pricinuita de praznicele sfinte inchinate Domnului Hristos ori
Preacuratei Sale Maici ? Nimeni si nimic. A i c i sufletele
noastre se imbalsameaza cu aroma Sfantului Duh, aici ne pri-
menim sufletul in vederea intampinarii Fiului lui Dumnezeu
in taina tainelor si jertfa jertfelor - Sfanta Impartasanie.
Acum cand sufletele noastre inca mai stralucesc de lumi-
na taborica, acum cand harul lui Dumnezeu a umbrit de pe
Tabor casele tuturor credinciosilor, ne e dat sa ne bucuram de
una dintre cele mai mari sarbatori dedicate Preacuratei Nas-
catoare de Dumnezeu, aceleia care este mai sfanta decat sfin-
tii si mai marita fara de asemanare decat serafimii.
Astazi ne-am adunat cu totii in Sfanta Biserica pentru a
aduce un crestinesc omagiu celei mai sfinte dintre femei, celui
mai curat si mai vrednic vas care s-a invrednicit sa zamisleasca
in preacurat pantecele ei pe Acela care tine toata faptura.
In contrast cu ceea ce ar putea trezi in sufletele noastre cu-
vantul „adormire" sau „mutare" dintru cele trecatoare a unui
credincios, astazi noi toti praznuim minunata Adormirea a
Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu.
in aceasta vibranta atmosfera de sarbatoare veniti, credin-
ciosi de pretutindeni, i n lacrimi vrednice de pocainta sa
laudam si sa cinstim pe Maica cerului si a pamantului care
astazi se muta de la cele trecatoare §i stricacioase la Fiul ei si
Dumnezeul nostru.
Sarbatorim astazi Adormirea Preacuratei Nascatoare de
Dumnezeu. Din stihurile si cantarile de la strana ne putem da
seama ca sarbatoarea de astazi ne trezeste doua feluri de sen-
timente: unul de tristete, pricinuit de momentul dureros cand
Apostolii adunati din toate marginile lumii privegheaza langa
sicriul unde se afla Luceafarul prea stralucitor din care a ra-
sarit oamenilor mantuirea. Este momentul dureros pe care
177
 fiecare i l simte si i l traieste alaturi de un sicriu unde se afla
inchis pentru vecie ceea ce a pretuit, ceea ce a iubit toata
viata, iar acum trebuie sa-si ia resemnat un dureros adio.
Apostolii traiesc amara tristete de a ingropa i n gradina
Ghetsimani pe aceea care le-a fost mama protectoare si
mangaietoare in dureri.
Dar oricat ar fi de mare acest sentiment de tristete, el nu
poate sa egaleze si sa inabuse bucuria si nadejdea care iradia-
za din aceasta mare sarbatoare in ziua de astazi.
Dupa cum gasim descris i n Sfanta Traditie, Maica Dom-
nului, simtindu-si aproape ceasul mutarii din jgheaburile vre-
melniciei in Imparatia Fiului ei si Dumnezeul nostru, a mur-
murat numai in soapta: „Apostoli de la margini, adunandu-va
aici, ingropati trupul meu in gradina Ghetsimani, iar Tu,
Fiule si Dumnezeul meu, primeste duhul meu". Aceasta do-
rinta numai in soapta pronuntata a patruns ca un tunet in
cugetele Apostolilor.
Minune mare s-a intamplat la Adormirea Maicii Domnu-
lui, caci un necredincios obraznic, nesocotind in nerusinarea
sa ca pe catafalc se afla cel mai sfant trup dintre muritori, a
vrut sa rastoarne trupul cel intru tot curat si sfant al Nasca-
toarei de Dumnezeu. Dar Dumnezeu, nesuferind o astfel de
faradelege, a pedepsit pe acest nemernic in vazul tuturor, se-
cerand prin sabia de foe a ingerului mainile acestui nemernic
care se deda la o astfel de grea blasfemie adusa lui Dumne-
zeu. Dandu-si acesta seama de marea sa greseala si caindu-se
cu amar mai pe urma, Maica Domnului i i daruieste tot in
chip minunat vindecarea, redandu-i mainile asa dupa cum
erau ele mai inainte.
Apostolii, fiind raspanditi i n lume pentru predicarea cu-
vantului mantuitor, sunt pusi in fata unei alte descoperiri
dumnezeiesti, caci Apostolul Toma, intocmai ca si la Invierea
Domnului, nu a fost de fata cand Maica Domnului a fost
inmormantata i n gradina Ghetsimani. Neputand sa suporte
marea durere de a nu fi vazut pe Maica Domnului inainte de
mutarea sa la ceruri, cu sufletul zdrobit si cu o evlavie fara de
seaman a mers impreuna cu ceilalti ucenici la mormantul
Maicii lui Dumnezeu ca sa se inchine §1 el preasfantului trup.
Dar o, minune ! Mormantul era gol. O, mare har din partea
178
lui Dumnezeu ! Acestui Apostol Toma i se da si acum harul
de a marturisi posteritatii crestine ca Maica Domnului s-a
inaltat cu trupul la cer.
A fost numai ca o adormire, ca o topire savarsirea Maicii
Domnului din viata aceasta pamanteasca si nu ca o stricaci-
une, putrezire sau descompunere care ar f i o consecinta a
pacatului. Caci cum s-ar fi dat stricaciunii vasul prea ales
care a incaput pe Acela care tine toata zidirea ? Cum sa se
dea stricaciunii Maica sfinteniei si a nestricaciunii ? !
Nici un cuvant, oricat ar fi de ales, nu poate sa exprime
sfintenia si maretia Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu.
Desi pacatul protoparintilor nostri Adam si Eva s-a extins
asupra tuturor oamenilor, Fecioara Maria a fost curatita de el
prin faptul ca a primit in pantecele ei preacurat pe Fiul lui
Dumnezeu.
O, cata sfintenie, cata curatire si desavarsire morala si tru-
peasca a putut sa cuprinda fiinta ta Preacurata !
ingerii din cer privesc cu frica momentul infricosat cand
tu, Preasfanta, prin glasul arhanghelului primesti cel mai su-
blim mesaj: ca vei naste pe Iisus, salvarea noastra.
i n fiinta ei, in structura ei trupeasca si sufleteasca, asa
cum e aratat in Sfanta Scriptura, n-avea nimic deosebit de
fiicele Evei..
Se ridicase i n schimb prin viata sa, prin faptele sale la cea
mai inalta culme a virtutii femeiesti, la neprihanirea totala in
gand, in simtire si in fapta impreuna cu smerenia desavarsita.
Rod al rugaciunilor fierbinti ale parintilor ei, loachim si
Ana, Maica lui Dumnezeu a fost inchinata lui Dumnezeu
inca din pruncie, de aceea ea nu a cunoscut pacatul.
i n trup fund, s-a ridicat mai presus de netrupestile puteri.
Sfintenia trupeasca si sufleteasca a Maicii Domnului a uimit
cetele ingeresti, care o lauda neincetat cu cei de pe pamant:
„Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara
de asemanare decat serafimii..."
Cum am putea noi, pacatosii de pe pamant, sa cuprindem
in cuvinte slava care ti se cuvine ? ! Cum am putea sa-ti adu-
cem prin aceste guri de lut recunostinta noastra pentru marile
tale milostiviri revarsate asupra noastra ? ! Pe cat ne este
noua dat a grai strigam catre tine:
179
 iar rugati-va ca sa se milostiveasca spre noi Iisus, sa ne daru-
Bucura-te, ca prin tine piere blestemul! iasca iertare de pacate, pace si belsug de grane. Este cel mai
Bucura-te, ca prin tine rasare bucuria ! bine pentru noi sa privim cu multa credinta la acest nimb al
Bucura-te, ca esti scaun imparatului ! perfectiunii care este Maica lui Dumnezeu si sa ne confor-
Bucura-te, ca porti pe cel ce poarta toate. mam pe cat posibil viata dupa aceasta lumina sfintitoare care
„Bucura-te" - acest elogiu numai tie se cuvine. Numai tu, iradiaza din acest nimb al curatiei si desavarsirii.
Maica lui Dumnezeu, prin rugaciunile tale catre Fiul tau §1 Cele care sunteti mame §i viitoare mame aveti sfanta inda-
Dumnezeul nostru, inlaturi mania lui Dumnezeu pornita torire morala de a vedea oriunde si oricand in Maica Dom-
asupra noastra, caci „mult poate rugaciunea maicii spre nului chipul desavarsit de adevarata mama iubitoare si plina
imblanzirea Stapanului". de afectiune fata de fii, cu dragoste sfanta fata de semeni.
Fratilor, Maica Domnului, pe care o sarbatorim noi astazi,
este maica durerii si a suferintei pentru ca a cuprins in fiinta
ei durerile lumii intregi, suportand intregul cortegiu de sufe-
rinte si schingiuiri la care a fost supus Fiul ei si Dumnezeul
nostru. Ea a fost de fata la nedreptul proces de condamnare la
moarte care I s-a intentat Fiului ei, la batjocoririle si chinurile
din pretoriul lui Pilat, la rastignirea Sa pe cruce. lata de ce
Maica Domnului. dupa ce a fost modelul modelului de viata
curata si sfanta, a dorit sa fie alaturi de Fiul ei preadulce in
imparatia nesfarsita a frumusetii Raiului. lata de ce si noi sar-
batorim cu evlavie Adormirea Preacuratei Nascatoare de Dum-
nezeu, pentru ca pururea mijloceste pentru noi la Fiul ei si
Dumnezeul nostru, implinindu-ne cererile noastre din rugaciuni
smerite indreptate cu multa credinta catre icoana ei sfanta.
Fratilor, sarbatorim astazi pe Maica cerului si a pamantu-
lui. i n aceste momente inaltatoare, cand fastul sarbatorii de
astazi ne pune in lumina chipul celei mai vrednice de lauda
dintre femei, este bine sa meditam la viata noastra si sa ve-
dem daca faptele noastre cinstesc pe Maica Domnului ori
dimpotriva.
Sa ne intrebam cu multa luare de seama daca prezenta
noastra in biserica se datoreaza unui sfant impuls de sfintire
si primenire spirituala. Orice ni s-ar intampla in viata aceasta.
sa alergam degraba la Maica Domnului si sa-i cerem ajutorul.
Cat de mare este folosul pe care-1 dobandim din rugaciu-
nile inchinate Maicii Domnului ! Cat de mari sunt satisfacti-
ile sufletesti pe care le simte fiecare credincios cand se roaga
Maicii lui Dumnezeu cu lacrimi in ochi.
lata de ce, coplesit de emotiile sfinte ale acestui praznic,
va indemn pe toti: Rugati-va la Maica Domnului, rugati-va §1

180
 Predicd la Soborul Sfantului Prooroc
loan Botezdtorul si
Inaintemergdtorul Domnului
„Adevdrat zic voud:
Nu s-a ridicat intre cei ndscuti din femei
unul mai mare decat loan Botezdtorul."
(Matei 11, 11}
i n istoria civilizatiei umane au existat valori spirituale,
culturale, materiale, din diferite domenii ale vietii omenesti,
care au adus omului progresul, bunastarea si fericirea. Au
fost, sunt si vor fi cat va fi lumea si pamantul oameni care au
reflectat asupra cauzelor si efectelor naturale, asupra tainelor
terestre si cosmice, si nu de putine ori au avut fericirea sa
exclame: ,,am descoperit". .,am aflat cheia misterului"... Si au
propulsat societatea omeneasca pe o treapta superioara de ci-
vilizatie prin inventiile, prin descoperirile facute.
Omul a observat insa si faptul ca, oricat de mari ar fi aces-
te descoperiri, oricate ar inventa, oricate salturi va face teh-
nica. ele nu au darul sa-i dea pacea interioara. sa-i creeze acel
perpetuu echilibru sufletesc, deci sa-1 faca fericit in accep-
tiunea cea mai inalta a notiunii de fericire.
Dintotdeauna, omul a tins dupa ceva sau spre ceva care
depaseste .sfera vizibilului. a materiel, a privit dincolo de im-
boldul carnii, dincolo de hotarele materiel alterate, spre un
nimb al perfectiunii si dreptatii, spre sferele ceresti, ca spre
Binele Suprem, spre fericirea adevarata .si etema.
Omul, acest bulgare de tarana, chiar daca nu cunoaste din
ignoranta universul sau sufletesc. simte insa prin actul
creatiei ca poseda o scanteie dumnezeiasca ce-1 deosebeste
de toate vietuitoarele de pe pamant, purtand cu el, de multe
ori nemeritat, titlul de rege al creatiei.
Asadar, valoarea inteleasa numai prin prisma omenescului
se dovedeste la un moment dat a fi valabila doar pentru o
existenta trecatoare si marginita, pentru o satisfactie pasagera
a bietei fiinte umane de pe suprafata pamantului.
182
Este insa un domeniu in care valorile sunt cu adevarat
nepieritoare si eteme, in care valoarea este privita prin pris-
ma nestricaciunii, a vesniciei. Acest domeniu este salasul
sfinteniei, treapta desavarsirii omenesti, perfectiunea morala
spre care finde firea omeneasca.
Ortodoxia isi are si ea tezauml valorilor ei. Biserica Orto-
doxa a pastrat cu grija, la loc de mare cinste, valorile care au
contribuit la intemeierea si consolidarea ei. Aceste inestima-
bile comori care vegheaza si lumineaza ca niste astre stralu-
citoare la temelia Bisericii lui Hristos sunt sfintii lui Dumne-
zeu, randuiti in cele noua cete. Dintre aceste noua cete de
sfinti, ceata Sfintilor Prooroci straluceste ca soarele in Impa-
ratia lui Dumnezeu.
insa cununa cununilor, sfintenia sfinteniei si stralucirea
stralucirilor, toate aceste atribute ceresti le insumeaza cu
mare vrednicie Sfantul Prooroc loan Botezatoml si Inainte-
mergatorul. pe care Biserica noastra i l sarbatoreste din cele
mai vechi timpuri pe 7 ianuarie, ca o continuare a slavitului
Praznic al Botezului Domnului.
Astazi, cand apele s-au sfintit, astazi cand intreaga fire s-a
sfintit, cand trupurile si sufletele noastre s-au curatit de
pacate si faradelegi, cand crestetul Stapanului se atinge de
mana nevrednica a robului Sau, scoatem in evidenta persona-
litatea marcanta a lui loan Botezatoml si inaintemergatoml,
sa-1 cinstim dupa vrednicie pe Botezatoml lui Hristos.
Foe si fumegare de fum s-au lasat deasupra muntelui Sinai
la primirea Legii si glasul de tunet al lui Dumnezeu catre
Moise legifera pentru cat va fi lumea si pamantul codul le-
gilor morale, Decalogul, dar Moise n-a vazut fata lui Dumne-
zeu, caci zice Scriptura: „Moise graia, iar Dumnezeu i i ras-
pundeacu glas" (lesirea 19, 19).
Pe Horeb, Dumnezeu Si-a semnalat prezenta in fata prooro-
cului Ilie Tezviteanul „in adiere de vant Un" (111 Regi 19, 12).
„Vorbeste, Doamne, ca robul Tau asculta !", graieste
Scriptura relatand momentul chemarii proorocului Samuel, la
templul din Silo (I Regi 3, 9), dar nu L-a vazut pe Dumnezeu
care-i graia.
Si iata ca astazi mai presus decat Avraam, Isaac si lacov,
mai mult decat Moise si Ilie, intrecand pe Isaia si leremia.
183
 Sfantul loan Botezatoml nu numai ca-L vede pe Dumnezeu
intmpat, ci I i atinge crestetul in lordan cu degetul... O, minu-
ne a minunilor si milostivire a milostivirilor, cum omul pi-
paie pe Dumnezeu si nu se arde de focul dumnezeirii !
Oricat de pregatit si inarmat ar fi un vorbitor, oricata
zestre lingvistica ar avea, socotesc ca nu va putea sa redea in
fata unui auditoriu imaginea celui mai sfant dintre barbatii
nascuti din femeie, nu va putea sa reliefeze sfintenia ingem-
lui in trup, asa dupa cum a fost supranumit i n cultul nostm
Sfantul loan Botezatoml.
Astazi, Biserica noastra a insemnat cu litere rosii pe ca-
lendare sarbatoarea Soborului Sfantului loan Botezatoml.
Notiunea de sobor ne sugereaza obstea, colectivitatea, aduna-
rea la un loc a unor oameni; si daca pe calendar este insem-
nata sarbatoarea de astazi, „Soborul Sfantului loan Boteza-
toml", aceasta vrea sa ne arate ca in toate Bisericile crestine
Sfantul loan Botezatoml este preamarit si cinstit de bunii
crestini, ba chiar puterile ceresti omagiaza pe Inaintemerga-
toml Domnului.
Dupa Maica Domnului, careia i i sunt dedicate in timpul
anului bisericesc patm sarbatori centrale, Sfantul loan Bote-
zatoml se cinsteste de catre Biserica intre sfintii cei mai mari.
rezervandu-i-se trei sarbatori centrale: Nasterea (24 iunie),
Taierea capului (29 august) si astazi, 7 ianuarie, Soborul
Sfantului loan Botezatoml, ca o cununa a tuturor sarbatorilor.
Daca pentm ceilalti sfinti de peste an, pentm documentare
ne servim de informatii extrase din traditia statomica a B i -
sericii, despre Sfantul loan Botezatoml avem posibilitatea sa ne
informam chiar din Cartea Cartilor, in Sfanta Scriptura (si aici
facem precizarea ca nu numai Evangheliile sinoptice amintesc
despre el. ci si Evanghelia a IV-a, a Sfantului loan, face referiri
foarte importante la viata Sfantului loan Botezatoml).
Este descendentul sfintei preotii a lui Aaron, pentru ca
mama sa, Sfanta Elisabeta, cobora genealogie din neamul lui
Aaron, iar tatal sau, preotul Zaharia. era preot din ceata preo-
teasca a lui Abia (Luca 1, 5).
Pentru o imagine mai clara asupra conjuncturii istorice,
mentionam ea Sfantul loan Botezatoml s-a nascut cu sase
luni inaintea lui Hristos. pe vremea Imparatului Octavian Au-
184
gustus (31 i.H.-14 d. H.), iar idumeul Irod era rege al Iudeii.
Mai apoi viata din pustie si iesirea la propovaduire si cu
sfintenia vietii sale se leaga de numele imparatului roman T i -
beriu, procurator al Galileii si Persiei fiind Irod Antipa, Filip
tetrarh al Itureii si Trahomitidei, Lisanias, tetrarh al Abilenei,
iar Pontius Pilat, procurator al Iudeii.
Din chiar clipa nasterii sale se prevestese de catre tatal sau
Zaharia, sub forma celei mai frumoase proorocii, cele i n
legatura cu activitatea sa de Inaintemergator: „Iar tu, prun-
eule, prooroc al Celui Preainalt te vei chema, ca vei merge
inaintea fetei Domnului, ea sa gatesti caile L u i " (Luca 1, 76).
Dupa traditie locul nasterii sale este satul A i n - K a r i m ,
asezat Intr-o fmmoasa regiune a muntilor luda, la 7 km vest
de lerusalim. S-au creat multe traditii in legatura cu eopilaria
lui loan Botezatoml, dar cea mai plauzibila pare sa fie aceea
potrivit careia, dupa moartea tatalui sau Zaharia si dupa ee
..monstrul cel fara de mila" (cum a fost supranumit Irod eel
Mare) a dat porunca sa fie ueisi pruneii din Betleem mai mici
de doi ani (Matei 2, 16), Elisabeta a fugit cu pruncul loan in
muntii Iudeii. Dupa moartea mamei sale a ramas singur i n
pustie, trezindu-se deodata in singuratate si lipsa. Dar sin-
guratatea si lipsa i-au fost cele doua platose cu care s-a de-
savarsit duhovniceste si s-a pregatit pentm marea misiune pe
care o avea de Indeplinit. Acest pustiu a fost loealizat de
geografi intre Marea Moarta, raul lordanului .si Muntii Masli-
nilor. Dupa spusele lui Soein, „aeest pustiu este un podis
sfasiat de vagauni adanci si eu ni^te munti mici in chip de
con. E un desert galbiu si fara de apa. Caldura acestui pusUu
e foarte mare".
Aici a loeuit Sfantul loan Botezatoml in pestera El-Habiz,
avand ca tovarasi fiarele salbatice, iar ea Imbraeaminte o
manta aspra din „par de camila si eingatoare de piele impre-
jurul mijlocului, iar hrana lui era lacuste si miere salbatica"
(Matei 3, 4).
Nu mancarea si bautura, nu plaeerea cea pacatoasa si ni-
micniciile acestei lumi i l preocupau pe loan in pustie, ei ru-
gaciunea necontenita si postul, asprele nevointe ale pustiului,
pentru ca „vin si siehera nu va pune niciodata in gura si din
185
 chiar pantecele mamei sale se va umple de Duhul Sfant", dupa
spusele ingerului ce s-a aratat in vedenie preotului Zaharia.
Nu pofta de avere si de bani, nu dorinta diabolica dupa
slava omeneasca, nu rangurile si titlurile omenesti erau ide-
alurile Sfantului loan, ci dorinta lui de indumnezeire.
lata de ce si Dumnezeu, pe acest om care avea trup dar
traia ca cei fara de trupuri. ca ingerii lui Dumnezeu, l-a ales
dintre oameni pentru a merge inaintea lui Mesia „cu puterea
si cu duhul lui Ilie, ca sa intoarca inimile parintilor spre copii
si pe cei neascultatori la intelepciunea dreptilor, ca sa gateas-
ca Domnului un popor pregatit" (Luca 1, 17).
lata-1 pe loan predicand poporului. Primele cuvinte cu care
s-a adresat multimilor din valea lordanului au fost: „Pocaiti-va,
ca s-a apropiat imparatia cerurilor... Si erau botezati de catre el
in raul lordan. marturisindu-si pacatele... Iar el spunea: lata,
securea sta la radacina pomilor si tot pomul care nu face roada
buna se taie si se arunca in foe" (Matei 3; 2, 6, 10).
Preeizam ea botezul lui loan era un botez al pocaintei care
nu aducea mantuirea, nu avea puterea sa ierte pacatele, ci era
numai pregatitor pentru primirea lui Iisus, caci el insusi mar-
turiseste: „Eu va botez eu apa. dar vine Cel ce este mai tare
decat mine, Caruia nu sunt vrednic sa-1 dezleg cureaua inealta-
mintelor. El va va boteza eu Duh Sfant si cu foe..." (Luca 3, 16)
Sfantul loan arata lumii intregi pe Dumnezeu, este teo-
logul Sfintei Treimi si primul marturisitor al persoanelor
Sfintei Treimi la lordan, prin indicarea precisa: „Iata Mielul
lui Dumnezeu, Cel ee ridica pacatul lumii... Si a marturisit
loan zicand: A m vazut Duhul coborandu-Se din cer ca un
porumbel si a ramas peste E l " (loan 1; 29, 32).
El este eel dintai care teologhiseste, care face teologie.
Prin marturisirea pe care o face sintetizeaza invatatura despre
rascumparare prin Jertfa Fiului lui Dumnezeu, vazut sub for-
ma mielului de jertfa. Este teolog crestin inainte de eresti-
nism pentru ca el incheie sirul profetiilor mesianice din Ve-
chiul Testament. Este puntea de legatura intre Vechiul Lega-
mant si Noul Legamant.
Cand a venit loan, proorocia s-a terminal §i s-a inceput
implinirea, proorocirea a devenit Evanghelie, marturia despre
186
viitor s-a inlocuit cu marturia despre prezent (A.P. Lopuhin,
Comentariu la Evanghelia dupd Matei, p. 308).
Atotpatrunzatoarea sa raza de cereetare a starii morale a
poporului n-a crutat si oeolit pacatul, putreziciunea morala,
descompunerea spirituala a timpului sau. Predica pocaintei
lui loan nu se infricosa de fata omului... Mustrase pe farisei
si pe saduehei pentru fatamieia si viata lor frivola. Mustrase
pe vamesi pentru laeomia lor, pe ostasi pentru cruzimea lor...
Ei bine, el va avea curajul sa-1 infrunte i n fata pe tetrarhul
Irod Antipa cu mustratoarele cuvinte: „Nu ti se cuvine sa ai
de nevasta pe femeia fratelui tau" (Emanuel Copaceanu, Fiul
lui Dumnezeu, p. 134).
Are doza de curaj necesara sa-1 infrunte pe Irod in chiar
palatul Irozilor din Tiberiada. ! l acuza i n fata de multiple
infractiuni morale si pentru edificarea noastra aratam:
1) Irod Antipa era fiul lui Irod cel Mare si al samarineneei
Maltace; era casatorit cu una dintre fiicele lui Aretas al IV-lea,
regele Arabiei;
2) Filip Boetul era fiul lui Irod cel Mare din easatoria sa
cu Mariamna a doua si era barbatul Irodiadei de care se va
indragosti tetrarhul Irod Antipa;
3) Filip, tetrarhul Itureii si Trahomitidei - fiul lui Irod cel
Mare cli alta sotie, Cleopatra;
4) Irodiada era fiica lui Aristobul, un alt fiu al lui Irod cel
Mare eu alta Mariamna.
5) Asadar, fata de Filip Boetul nevasta sa Irodiada i i era
nepoata de frate vitreg, iar fata de Irod Antipa era nepoata,
cumnata si acum sotie.
Irod Antipa, crud, nestatornic, viclean si u§uratie, ia de
nevasta pe sotia fratelui sau Filip savarsind o tripla infrac-
tiune: incest, furt, adulter. Acest cumul de infractiuni morale
nu a fost crutat de loan Botezatoml. ceea ce a atras ura Iro-
diadei; a fost prins i n pustia Iudeii, intemnitat la Maeheronta
si, la cererea Salomeei, a fost omorat i n chip tragic in urma
juramantului pripit facut de Irod.
Trebuie sa aratam ca nici unul dintre sfintii pe care-i cins-
teste Sfanta Biserica nu s-a invrednicit de asa mari daruri ca
Sfantul loan Botezatoml. El a fost laudat de chiar Dumnezeu
intrupat: „Ce afi ie?it sa vedeti in pustie ? A u trestle clatinata
187
 de vant ? Dar de ce ati iesit ? Sa vedeti un om imbracat in
haine moi ? lata, cei ce poarta haine moi sunt in casele regi-
lor. Atunci de ce-ati iesit ? Sa vedeti un prooroc ? Da, zic
voua, si mai mult decat un prooroc. Nu s-a ridicat intre cei
nascuti din femei unul mai mare decat loan Botezatoml; to-
tusi cel mai mic din imparatia cerurilor este mai mare decat
E l " (Matei 11 7-11).
Sfantul loan va ramane in sufletele crestinilor din totdeau-
na, i n constiintele lor, ca cel mai mare sfant placut al lui
Dumnezeu, ce s-a invrednicit a incadra i n partea stanga sca-
unul de foe al dumnezeirii, a^a cum ni-1 prezinta ieonografia
crestina.
Predicd la Sfantul lerarh Grigorie Teologul
„Binecuvdntarea Domnului
vine pe capul celui drept, iar
ocara acoperdfata celor fdrd de lege."
(Pilde 10, 6)
i n istoria civilizatiei umane au fost si sunt valori spiri-
tuale, culturale, materiale din diferite domenii ale vietii ome-
nesti care au adus omului progresul, bunastarea si fericirea.
Dar asa cum sunt stelele pe cer, unele mai stralucitoare
decat altele, asa sunt si valorile intre ele, unele mai mari de-
cat altele.
Insa valoarea inteleasa numai prin prisma umanului se
dovedeste la un moment dat ea este pentru o existenta mar-
ginita, pentru binele si fericirea omului atat cat exista aici pe
pamant.
Este insa un domeniu in care valorile sunt cu adevarat ne-
pieritoare. in care valoarea este privita prin prisma nestrica-
ciunii, a vesniciei. Acest domeniu este ogorul sfintei noastre
credinte stramosesti, propovaduite de aproape doua milenii
de Sfanta noastra Biserica Ortodoxa.
Ortodoxia isi are si ea valorile ei. !n acest tezaur al valo-
rilor ei, Biserica noastra a pastrat cu grija la loc de mare cin-
ste valorile ce au contribuit la intemeierea si consolidarea ei.
Dintre inestimabilele comori care vegheaza si lumineaza la
temelia Bisericii Ortodoxe sunt sfintii: proorocii, cuviosii,
mucenicii, apostolii, ierarhii, pustnicii, toti tematorii de
Dumnezeu care au dat tot ce era mai de pret pentm a se apro-
pia de Dumnezeu.
Din aceste cete de sfinti, care aduc necurmat lauda Sfintei
Treimi in fericirea negraita a raiului, astazi straluceste ceata
sfintilor ierarhi, pentru ca unul dintre alesii acestei cete,
Sfantul Grigorie Cuvantatoml de Dumnezeu, se praznuie§te
de intreaga Biserica Ortodoxa.
lata de ce consider ca se cuvine, astazi cand se face amin-
tirea Sfantului Grigorie Teologul, sa laudam dupa cuviinta pe
189

acest sfant, valoare inestimabila a Bisericii Ortodoxe si a
crestinatatii in general.
Sfantul Grigorie de Nazianz s-a nascut la Arianz, aproape
de Nazianz, pe la anul 329-330, ca fiu al episcopului Grigorie
- numit „cel Batran" - , fost mai inainte cel dintai magistral
al orasului si adept al sectei hypsistariene. Mama sa se nu-
mea Nona, o mama crestina model ce a atras, prin rugaciu-
nile sale cele aprinse catre Dumnezeu, prin multele lacrimi ce
le-a varsat, binecuvantarea lui Dumnezeu asupra casei sale.
Cu tenacitate si cu ravna s-a rugat Nona pentru Intoar-
cerea sotului, si rugaciunile i-au fost ascultate, caci Grigorie
cel Batran s-a botezat la scurt timp in numele Sfintei Treimi,
devenind de acum un crestin gata de jertfa, oricand avand
aprinsa flacara Duhului lui Hristos In sufletul sau. Asa a fost
de impodobit cu toata fapta cea buna Incat a ajuns si episcop
al Nazianzului.
i n aceasta binecuvantata casa s-a nascut Sfantul Grigorie
Teologul, care a mai avut un frate Chesarie, medic Invatat, si
o sora Gorgonia.
A invatat gramatica In orasul natal, apoi la Cezareea Pa-
lestinei, unde era o renumita scoala de retorica, la Alexandria
§i, In fine, la Atena (care era socotita pe atunci centrul filo-
sofiei si al retoricii). La Atena are ca profesori pe celebrii
filosofi Proheresiu si Himeriu.
De sederea sa la Atena se leaga cea mai frumoasa si trai-
nica prietenie, aceea dintre el si tanarul Vasile din Capadocia.
Aceasta prietenie ce a durat pana la moarte este modelul pri-
eteniei adevarate. i l cunoaste pe Sfantul Vasile cel Mare In
calitate de initial la Scoala din Atena, in conditiile In care
Vasile, in calitate de nou venit, uimea pana si pe cei mai re-
numiti studenti ai acestei scoli si pe profesorii de aici, renu-
miti prin fitlurile academice pe care le aveau si anii multi
petrecuti In aceasta scoala.
Sfantul Grigorie era de mai mult timp la Atena. Studentii
din Atena, veniti din toate tinuturile Greciei si din Occident,
aveau obiceiul de a savarsi o ceremonie de initiere a tinerilor
veniti pentru studiu In Atena, initiere ce 11 astepta si pe Sfan-
tul Vasile si care consta In punerea In practica a unui obicei
antic i n care seriozitatea era amestecata cu gluma.
190
Datorita insa Sfantului Grigorie (dupa cum insusi mar-
turiseste) dintre toti cei ce venisera la studii la Atena aproape
el singur (Sfantul Vasile) a fost scutit de acest mod de initiere
In lumea academica ateniana, bucurandu-se de o cinste mai
mare decat a oricarui nou venit.
Asa a Inceput intre acesti doi tineri cea mai frumoasa si
trainica prietenie despre care s-a putut scrie. Insusi Sfantul
Grigorie se confeseaza: „Traiam sub acela§i acoperamant,
mancam la aceeasi masa, aveam aceleasi pareri, traiam i n
deplina armonie si ne spoream reciproc, cu multa ravna,
dragostea unuia catre celalalt. lubirile trupesti, intrucat au o
baza trecatoare, tree si ele Intocmai ea florile de primavara,
deoarece nici o flacara nu dainuieste mai mult decat materia
care o produce, ci se stinge Indata ce s-a consumat jarul ei.
Dimpotriva, iubirile curate si placute lui Dumnezeu, avand o
temelie solida, sunt eu mult mai durabile si eu eat se dez-
valuie mai mult frumusetea lor cu atat mai mult se leaga de
ele si leaga intre ei pe cei ce iubesc aceleasi lucruri".
Nu cunosteau decat doua cai, cea care ducea spre casele
sfinte (biserici) si spre cei ce propovaduiau In ele si cea la
profesorii de stiinte profane.
Din.Atena se intoaree dupa opt-noua ani de studiu, prin
356, In patrie, unde e botezat In numele Sfintei Treimi chiar
de tatal sau. Acum i l roaga tatal sau sa primeasca preotia si
sa-1 ajute la condueerea treburilor bisericesti. Dar tanarul
Grigorie se soeoteste nevrednic de a primi aceasta mare taina
si fuge pe malul Insului, in Pont, la manastirea Infiintata aici
de Sfantul Vasile, unde s-au nevoit impreuna cativa ani de
zile.
E hirotonit preot prin 361 Impotriva vointei sale. In urma
acestui „act" - denumit de el „tiranie" - rosti cu prilejul Pa.s-
telui din anul 362 eelebra sa cuvantare despre fuga sa, care
este un adevarat tratat despre preotie, din care se vor inspira
toti cei care vor scrie In legatura eu aceasta mare taina.
In anul 371-372 este facut de Sfantul Vasile eel Mare
episcop de Sosima, unde n-a ajuns se pare niciodata (mo-
tivand el - datorita preocuparilor sale ascetice §1 atmosferei
insuportabile din acea localitate).
191
 La putin timp dupa aceea se va retrage la manastirea
„Sfanta Tecla", la Selencia din Isauria.
In anul 379-380, la insistenta unui delegatii de la Constan-
tinopol, va primi sa mearga in capitala imperiului pentru a
organiza aici Biserica greu incercata de ereziile lui Arie si
Macedonie.
La Constantinopol deschide o capela i n casa unei rude,
unde oficia si rostea predicile sale. In aceasta capela (a invie-
rii) Sfantul Grigorie rosti cele cinci cuvantari teologice cele-
bre care i-au adus supranumele de „Teologul".
Cand a venit la Constantinopol, aici erau numai 17 bise-
rici ortodoxe, iar dupa patru ani, la plecarea sa, ramasesera
numai 17 biserici eretice.
Munca lui istovitoare, virtutile lui de monah cu viata asce-
tica, succesele l u i inregistrate asupra ereticilor i-au sporit
faima, care a ajuns la curtea imperiala a lui Teodosie cel
Mare, care confirma alegerea sa ca episcop al cetatii Con-
stantinopol si este inscaunat de Meletie al Antiohiei.
in acest timp se desfasurau lucrarile celui de-al Il-lea Sinod
Ecumenic la Constantinopol, sinod la care si-a adus o con-
tributie remarcabila precizand si aparand dogma Sfintei Treimi
si dumnezeirea Sfantului Duh, contestata de Macedonie.
A fost onorat cu demnitatea de presedinte al Sinodului dupa
moartea lui Meletie al Antiohiei. Dar la intrigile episcopilor
egipteni si macedonieni veniti ceva mai tarziu el demisioneaza
din aceasta functie sacrificandu-se - dupa cum el insusi spunea
- ca lona pentru salvarea corabiei (Bisericii) lui Hristos, in
locul sau fiind ales functionarul Nectarie (iunie 381).
Este teologul prin excelenta al secolului al IV-lea, cand
disputele hristologice amenintau cu dezbinarea Biserica cres-
tina, cand se putea vorbi de o adevarata manie a oamenilor
din vremea sa de a face teologie, chiar daca aceasta nu era in
spiritul Revelatiei dumnezeiesti cuprinsa i n Sfanta Scriptura
si Traditie.
i n acest sens Sfantul Grigorie face o descriere foarte ex-
presiva a acestui tablou nefericit, criticand si biciuind tot ba-
lastul inutil existent in publicatiile vremii si munca lipsita de
ratiune a oamenilor care, pare-se, n-aveau altceva mai bun de
facut decat sa teologhiseasca.
192
El se refera la textul din Faptele Apostolilor (17, 32), la
calatoria Santului Apostol Pavel la Atena. El spunea ca s-a
referit la aceasta intamplare biblica fiindca exista si astazi
oameni care, asemenea acelor atenieni de atunci, pare-se ca
n-au timp de altceva decat sa vorbeasca sau sa auda ceva nou.
Toate locurile din Constantinopol sunt pline de oameni, atat
pietele publice, cat si ulitele, si ca peste tot intalnesU vanza-
tori de iluzii, de alimente, incat de-i intrebi cati oboli face cu-
tare lucru, el - filosof - iti si spune despre ceva nascut si ne-
nascut. Vrei sa afli pretul unei bucati de paine si atunci afli
ca Tatal este mai mare decat Fiul...
Sfantul Grigorie se retrage dupa aceste evenimente tulburi
la Arianz, locul sau de nastere, unde-si va petrece restul zile-
lor in rugaciunea cea mai curata catre Dumnezeu, in contem-
platie si studiu, in scrierea poeziilor.
A fost si ramane una dintre cele mai celebre personalitati
ale literaturii si gandirii patristice. A scris in proza si in ver-
suri, a scris i n materie de dogma, a sustinut cuvantari
ocazionale.
Este teologul prin excelenta al Sfintei Treimi. El stabileste
cel dintai si definitiv rapoartele dintre persoanele Sfintei
Treimi si specificul fiecareia dintre ele: Tatal, Fiul si Sfantul
Duh au comun fiinta, necrearea si dumnezeirea; Fiul si Sfan-
tul Duh au comun faptul ca sunt din Tatal. Tatal are specific
nenas terea.
El demonstreaza ca Sfanta Fecioara Maria e cu adevarat
Nascatoare de Dumnezeu.
Sfantul Grigorie de Nazianz este un mare sfant al Bisericii
Ortodoxe, dar este in acelasi timp un artist al cuvantului, este
un maestru desavarsit al condeiului.
in cele peste 18.000 de versuri pe care le-a scris in teolo-
gie, istorie si altele a fost alaturi de oameni in toate iposta-
zele vietii, la suferinta, necazuri, alinandu-i prin cuvantarile
sale pline de darul blandetii si sfinteniei.
lubiti credinciosi,
Sfantul Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu, desi era bol-
navicios din copilarie, deci avand o sanatate subreda si traind
numai 60 de ani, a avut o tarie de fier in ce priveste-hotararea
193
sa de a placea lui Hristos prin viata monahala, ingereasca, tatoml de Dumnezeu, sa mijloceasca la Bunul Dumnezeu ier-
pentru care a optat. tarea pacatelor noastre si mantuirea noastra. Sa ascultam in-
N-a abdicat niciodata de la principiul ca vrajmasii curatiei demnul Sfantului Pavel care spune oamenilor: „Sa umblam
sufletesti si trupesti sunt imbuibarea, betia, cautarea exclu- cuviincios, ca ziua: nu in ospete §i in beta, nu i n desfranan §i
sive a placerilor acestei lumi trecatoare si inselatoare. in fapte de msine, nu In cearta si in pizma; ci imbracati-va in
Era un desavarsit cunoscator al psihologiei umane. Tot ce Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre
facea nu facea din plaeerea de a se afisa in fata oamenilor, ci pofte" (Romani 13, 13-14).
dupa cum spunea el insusi: „Tot ce am dau Celui de la care am
primit, ca numai pe El I I am. I-am jertfit averea, cinstea, sa-
natatea, limba si talentele..."
Despre singuratatea sa de la Arianz el marturiseste mai
departe: „Traiesc intre stanci si animale salbatice. Nu vad
focul niciodata si nu am incaltaminte. Ma imbrac cu o sin-
gura haina. Ma culc pe paie si ma acopar cu un sac. Pema
mea este totdeauna uda de lacrimi".
Ceata sfintilor ierarhi se bucura si se veseleste primind la
loc de cinste pe marele Grigorie. S-au minunat oamenii de pe
pamant pentru podoaba sfinteniei tale, Grigorie, se minu-
neaza si se bucura ingerii din cer vazand cum tu ai calcat cu
puterea Sfantului Duh peste puterea si uneltirea vrajmasului.
Cum sa nu laudam maretia sfinteniei tale, Sfinte Grigorie,
cand vedem rusinati pe toti potrivnicii adevamlui ? A i aureo-
lat cu lumina sfinteniei si a intelepciunii bolta Ortodoxiei si
n-ai dobandit supranumele de culme a teologiei numai pentru
cunostintele dobandite prin indelunga instmire intelectuala,
ci pentru ca ti-ai damit toata viata Marelui invatator, Mantui-
tomlui Iisus Hristos.
Sa-1 laudam noi, cei de astazi, atat slujitorii Bisericii, cat
si credinciosii din toate partile lumii crestin-ortodoxe, pe
Sfantul Grigorie de Dumnezeu Cuvantatorul, Parintele si
Pastorul turmei lui Hristos.
Sa urmam vietii si faptelor Sfantului Grigorie Teologul.
Sa pastram cu toata sfintenia credinta noastra ortodoxa pen-
tm care a luptat Sfantul Grigorie Teologul toata viata sa. Cre-
dinta aceasta nealterata pe care am primit-o de la stramosii
nostri s-o aparam de toate infiltrarile de circumstanta, asa
cum se infatiseaza astazi lumea in domeniul trairii religioase.
Sa ne conformam viata noastra cu preceptele Sfintelor
Evanghelii si rugandu-1 pe Sfantul Grigorie Teologul, Cuvan-

194
 Cuvant la Sfintii Apostoli Petru si Pavel
Frumusetea si prosperitatea Bisericii noastre, a crestinis-
mului in general, s-au cladit pe valuri de sange sfant de mar-
tiri, de barbati sfinti, devotati trup si suflet celui mai mare
deziderat spiritual al omului, mantuirea, ajungerea lui la sta-
diul de nepafimire, de traire in afara de orice patima si putre-
ziciune spirituala.
Multi sunt deci acesti sfinti dreptmarturisitori care nu s-au
lasat tarati de pofte, vicii si tot felul de pacate, de placerile
amare ale acestei vieti trecatoare si care nu au sovait cu ni-
mic atunci cand a trebuit sa dea tribut in sange, in cele mai
cumplite chinuri si dureri, pentru cauza cea dreapta a invata-
turii mantuitoare, elaborata de insusi Mantuitorul lumii.
Nu au invocat nici un pretext de a se sustrage de la che-
marea sfanta de a apara credinta noastra, Ortodoxia, ogorul
sfant in care ne lucram mantuirea.
Au mers cu un curaj neasemuit la moarte, pentru ca stiau
cui slujeau, ca imparatul slavei si al fericirii vesnice va rasplati
osteneala lor in negraitele bucurii si frumuseti ale raiului, in
lumina si fericirea paradiziaca unde toti dreptii se veselesc.
lata de ce si Sfanta noastra Biserica a cinstit dintotdeauna
pe acesti fii vrednici ai ei, consacrandu-le in semn de omagiu
sfant zile de praznuire, de sarbatoare.
Pentru noi, cresUnii ortodocsi, ziua de astazi constituie un
prilej sfant de omagiere a doi dintre cei mai mari luceferi ai
crestinismului, care au rasarit pe firmamentul crestinatatii in
primul ei veac de existenta, pe Sfintii si intru tot laudatii
Apostoli Petru si Pavel.
in cele ce umieaza cer har si pricepere de la Bunul Iisus
pentru a putea scoate in relief pe cele mai reprezentative per-
sonalitati crestine, Sfintii Apostoli Petru si Pavel.
i n aceasta atmosfera sarbatoreasca, i n aceste clipe de
emotionante trairi spirituale. credinciosii ortodocsi din lumea
intreaga sarbatoresc pe doi dintre urmatorii prea fideli ai
Mantuitorului.
196
Trebuie sa mentionam ca nici pe departe cuvintele noastre
nu pot cuprinde lauda si cinstea ce se cuvin acestor doi titani
ai credintei noastre.
Sunt nevolnic si nevrednic de a vorbi de acesti bineplacuti
ai lui Dumnezeu, dar prin acceptiunea si ingaduinta lor voi
trece la primul dintre ei, Apostolul Petru.
Sfantul Apostol Petru este cel dintai ucenic chemat de
Mantuitorul pentru a-L urma, Impreuna cu fratele sau A n -
drei, la opera Sa mantuitoare. Este Apostolul celor mai darze
hotarari, care nu a ezitat cat de putin de a-L urma pe Iisus
atunci cand i s-a cerut acest lucru.
Si-a parasit mestesugul sau de pescar pentru a deveni,
dupa spusele Mantuitorului, „pescar de oameni". Era casa-
torit, dar acest lucru nu l-a Impiedicat de a-L urma pe Hris-
tos, pentru ca In el glasul ratiunii a fost mult mai putemic
decat orice desfatare, orice avere si bogatie a acestei lumi
trecatoare. a acestei vai a plangerii. Nici averea. nici sotia, ni-
mic din cele ce tineau de placerile acestei vieti pamantesti nu
l-au putut opri de a urma pe Stapanul a toate, detinatorul bu-
curiilor si al fericirii absolute.
Este primul dintre Apostoli, care, fiind si mai varstnic,
este considerat a fi mai intelept si mai plin de blandete si bu-
natate. Este Apostolul care marturiseste pe Iisus Hristos ca
Fiu al lui Dumnezeu, pentm care s-a invrednicit de apreciere
sfarrta din chiar gura Mantuitorului: „Tu esti Petru si pe
aceasta piatra voi intemeia Biserica Mea, pe care portile ia-
dului nu o vor bimi", aratand prin aceasta increderea mare de
care s-a bucurat chiar din partea Mantuitorului lumii, precum
si mandatul de a propovadui Evanghelia mantuitoare In lume.
Este Apostolul care cade victima unei mari incercari, gus-
tand din cupa amara a tagaduirii lui Dumnezeu intr-un moment
de cumpana, in timpul dureroaselor Patimi ale Domnului. Dar
din aceasta tripla lepadare, Apostolul Petru a extras seva ce-
lui mai fierbinte devotament, a celei mai mari iubiri si credin-
te fata de Cel pe Care L-a tagaduit cu putin inainte.
A cedat Intr-un moment de slabiciune omeneasca, dar
aceasta nelegiuire si-o spala cu lacrimi fierbinti si amare.
De acum nu va mai fi Petm sovaielnicul, va fi marele Apos-
tol, care va propovadui pe Mintuitorul prin Intreaga Palestina,
197
 statomicind adevaruri de credinta, reguli bisericesti, rezolvand
problemele care se iveau in Biserica in acele vremuri.
Este Sfantul Mare Apostol care primeste la Cincizecime
pe Sfantul Duh in chip de limbi de foe, fiind astfel imputer-
nicit i n misiunea sa de propovaduire a Evangheliei. El lamu-
reste marea minune a Pogorarii Duhului Sfant i n chip de
limbi de foe, aratand ca aceasta este implinirea unei proorocii
a Sfantului Profet loil. El este Apostolul care descopera fapta
marsava a lui Anania §i Safira, care au ascuns din pretul ta-
rinii §i care au fost pedepsiti cu moartea.
Propovaduieste pe Iisus i n Palestina, este amenintat cu
temnita, este Intemnitat, dar nimic nu-1 mai poate stavili din
acest drum caruia i s-a dedicat. A ajuns prin viata sa la acel
stadiu de sfintenie, incat numai umbra lui era de ajuns sa
umbreasca pe un bolnav si acesta se vindeca.
Cu seninatate, transfigurat de dragoste pentru Domnul pe
care L-a slujit, la adanci batranete este martirizat in anul 67,
la 29 iunie, prin rastignirea pe o cruce, cu capul in jos, dupa
cum insusi a cerut din smerenie, pentru a nu se asemana felul
mortii lui eu cel al Mantuitorului.
Mai sarbatorim astazi, dupa cum am spus la inceput, pe
Sfantul Apostol Pavel.
Frati cre?tini,
Putem aprecia ziua de astazi ca o fericita coineidenta In
istoria crestinismului, sa sarbatorim alaturi de marele Apos-
tol Petru pe un alt gigant al crestinatatii, Sfantul Apostol
Pavel.
Nu intentionez sa ma pierd in amanunte biografice din
viata sfantului; voi spune numai ca Sfantul Apostol Pavel
este originar din provincia Asia Mica, anume din localitatea
Tars din Cilicia.
La inceput, acest Apostol se numea Saul. A invatat i n
scoala rabinica a vestitului rabin Gamaliel, insusindu-§i mul-
te din stiintele timpului. Zelos aparator al invataturii moza-
ice, el prigonea Biserica crestina, semanand urgie si groaza
In comunitatile crestine din Palestina. Dar Iisus cel atotmi-
lostiv nu l-a lasat sa rataceasca pe drumul intunericului, fa-
198
cand din el un vas ales prin care se va propovadui Evanghelia
la neamuri.
Este deci demn de mentionat momentul uimitor i n care
Saul incheie un capitol nelegiuit din viata sa, punand inceput
unei noi vieti, placute lui Dumnezeu.
Pe cand mergea spre Damasc, spumegand de manie Impo-
triva crestinilor de aici, avand si mandat de arestare din par-
tea autoritatilor, Saul este trantit la pamant de un glas ca de
tunet, Insotit de o lumina orbitoare, cu o astfel de adresare:
„Saule, Saule, de ce ma prigonesti ?... Greu Iti este sa izbesti
cu piciorul In tepusa" (Fapte 9, 4-5).
La Intrebarea „cine esti, Doamne ?", i se raspunde: „Eu
sunt Iisus,pe Care tu 11 prigonesti".
Domnul I I Invata ce trebuie sa faca pentru a-si putea reca-
pata vederea, pierduta In timpul acestei surprinzatoare Impre-
jurari, si pentru a se Increstina.
De acum se va numi Paul sau Pavel prin Increstinare.
De acum, cu sufletul zdrobit de cainta pentru trecutul lui,
se va transforma i n cel mai zelos si cel mai mare propova-
dui tor al crestinatatii.
El va deveni cel mai de baza pilon al Bisericii crestine,
dusman inversunat al acelora care se opuneau adevaratei
credinte. infrunta cu orice rise toate primejdiile, toate obsta-
colele care se puneau in calea marelui sau ideal: evanghe-
lizarea neamurilor.
Nimic si nimeni nu-1 va mai opri de a marturisi pe Hristos.
El, caruia i-a fost dat sa fie mustrat de chiar Mantuitorul, cum
ar mai putea sa ascunda in sufletul lui vreo umbra de indoiala,
vreo ezitare sau frica de a predica cuvantul Evangheliei ?
Va pleca in calatorii misionare, va fi prigonit peste masu-
ra, va marturisi pe Hristos in areopaguri, va uimi si va pune
i n grea ineurcatura pe inteleptii timpului, cum erau spre
exemplu filosofii stoici din Atena.
Este intemnitat de multe ori si eliberat In chip minunat,
muscat de sarpe i n insula Malta, dar ramane nevatamat pen-
tru ca el este.mesagerul care va raspandi eel mai mult cuvan-
tul Evangheliei pe taramuri straine. In Indepartata Asie Mica
si in Europa.
199
 Catre sfarsitul vietii pamantesti cheama pe ucenicii sai din
imprejurimile Miletului si Efesului si le tine un cuvant foarte
induiosator, prin care-i indeamna sa mentina flacara dreptei
credinte si sa se fereasca de lupi, adica de rastalmacitorii
dreptei credinte.
Pe langa faptul ca a atins un inalt grad de perfectiune mo-
rala, Sfantul Apostol Pavel a fost si un ilustru carturar.
De numele sau se leaga cele mai multe din cartile Noului
Testament (14 din 27). i n flacara credintei, cand nu mai traia
el, ci Hristos traia in el, a fost martirizat prin decapitare pe
colina Via Hostia din Roma, in anul 67 d.H.
Pentru meritele voastre, pentru frumusetea chipului vostru
spiritual, cine ar putea sa va laude dupa cuviinta, Sfintilor
Apostoli ?
Minunata si sfanta a fost viata voastra, de mari daruri v-ati
invrednicit de la Mantuitorul pe care L-ati iubit si pentru care
v-ati jertfit!
Nici un cuvant, oricat ar fi de ales, nu poate descrie intru
totul sfintenia si osteneala voastra !
Bucurati-va, ostasi neinfricati ai lui Hristos, care nu ati
precupetit nimic pentru triumful adevarului !
Bucurati-va, Apostoli ucenici preaiubiti ai Mantuitorului,
care va desfatati in negraitele bucurii ale raiului.
Predicd la Indltarea Sfintei Cruci
„Crucii Tale ne inchinam, Hristoase,
si Sfanta Invierea Ta o Iduddm si o sldvim."
Frati crestini, •
i n marea Sa milostivire fata de neamul omenesc care se
zvarcolea neputincios i n marea pacatelor si suferintelor,
Dumnezeu a trimis in lume pe Fiul Sau Cel Unul Nascut, ca
tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
Timp de trei ani si jumatate, Mantuitorul Hristos Si-a
desfasurat activitatea de mantuire, de scoatere a omului din
robia pacatului, infruntand cu rabdare dumnezeiasca chinu-
rile si suferintele groaznice la care a fost supus de neamul
omenesc cel atat de nerecunoscator.
Aceasta unica binecuvantare din partea lui Dumnezeu, ca
omul sa fie repus in starea de fericire din care a cazut, s-a
facut numai prin intruparea atotputernicului Dumnezeu,
numai prin zamislirea Sa in pantecele Fecioarei Maria, care a
devenit Maica Domnului, imparateasa cerului si a pamantu-
lui, mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de asema-
nare decat serafimii, asa cum ati auzit cand s-a explicat im-
portanta sarbatorii nasterii Maicii Domnului. Cat de mare
bucurie si fericire s-a revarsat pe pamant in momentul cand
Dumnezeu a ales din neamul omenesc pe cel mai curat vas
care avea sa adaposteasca pe Cuvantul intrupat!
Preasfanta Fecioara Maria a fost martora cortegiului de
suferinte ale Fiului ei, incepand de la batjocurile si afron-
turile aduse de carturari si farisei pana la moartea Sa pe
cruce. Dar ea a fost martora si celei mai fericite clipe din
istoria crestinismului - preaslavita inviere a Fiului ei, care
este piatra de temelie a crestinismului.
Fara de inviere nu se poate concepe crestinismul si credin-
ta noastra. „Si daca Hristos n-a inviat, zadamica este atunci
propovaduirea noastra, zadamica si credinta voastra" ( I Co-
rinteni 15, 14).
201
 Daca crestinismul nu se poate concepe fara Invierea Dom-
nului, la randul ei invierea n-ar fi fost fara moartea pe cruce a
Mantuitorului.
Asadar, invierea si moartea pe cruce a Mantuitorului sunt
strans legate si stau la baza invataturii noastre crestine.
lata deci ca Mantuitorul primeste sa fie socotit in randul
marilor facatori de rele si sa fie rastignit pe cruce, lemnul cel
mai batjocorit f\ defaimat.
Dar din cel mai dispretuit §1 detestat obiect de tortura, o
data cu rastignirea Domnului, crucea a devenit un semn al
cinstirii si binecuvantarii, a devenit altarul pe care s-a adus
jertfa suprema pentru oamenii din toate timpurile.
lata de ce si Sfanta noastra Biserica a randuit in ziua de
astazi mare sarbatoare, praznic imparatesc, zi de fast cresti-
nesc in cinstea sfintei cruci, lemnul cel mantuitor.
De aceea mi-am propus ca subiectul discutiei mele de as-
tazi sa fie Sfanta Cruce, steagul de biruinta al crestinilor, care
in ziua de astazi se inalta solemn pentru a fi cinstita dupa
cuviinta de intreaga crestinatate.
Frati cre§tini,
Dupa ce Mantuitorul Hristos a rabdat calvarul cel mantu-
itor, dupa ce a baut din cupa cea amara a suferintelor pentru
mantuirea neamului crestinesc, a fost rastignit, dupa cum
bine cunoasteti, pe Golgota, impreuna cu doi talhari.
La aceasta cruce de pe Golgota se inchinau crestinii cei
adevarati, cu multa frica si cutremur, cu evlavie si pioasa
aducere aminte de Cel care Si-a jertfit viata pe ea.
imparatul pagan Adrian, care nu vedea cu ochi buni
aceasta cinstire care se dadea Sfintei Cruci de catre crestini, a
dat ordin sa se desfiinteze acest cult de inchinare. poruncind
sa se ingroape crucea pe care a fost rastignit Domnul nostru
Iisus Hristos impreuna cu cele doua cruci pe care au fost ras-
tigniti cei doi talhari, ba, mai mult, a poruncit sa se zideasca
pe locul unde a fost infipta Crucea Domnului un templu pen-
tru zeii pagani, pentru a-i impiedica pe crestini sa se mai adu-
ne in acel loc de inchinaciune.
Dar aceasta masura a neinteleptului imparat Adrian n-a
avut puterea sa stearga din amintirea crestinilor chipul lem-
nului sfant pe care a fost rastignit Domnul.
202
Dupa o perioada sangeroasa pentru Sfanta Biserica, pe-
rioada in care a curs cel mai mult sange de martiri, urmeaza o
perioada de liniste pentru religia crestina, prin venirea pe
tronul redutabilului imperiu roman a imparatului Constantin
cel Mare.
La inceput, imparatul Constantin cel Mare a fost §i el
pagan, pentru ca religia lui era cultul sincretist al soarelui.
Dupa cum ne relateaza marii istorici cre§tini, Eusebiu al
Cezareii si Lactantiu: „Surprinzatoare a fost transformarea
sufleteasca a imparatului Constantin cel Mare".
Pregatindu-se de razboi impotriva puternicului imparat
Maxentiu care fusese impreuna-domnitor cu dansul, in viata
imparatului Constantin cel Mare se petrece un eveniment cu
totul deosebit.
Ziua i n amiaza mare, pe cand era profund ingrijorat de
marea primejdie care-1 ameninta, imparatul Constantin cel
Mare vede o cruce luminoasa deasupra soarelui, cu inscriptia
„in hoc signo vinces", adica „in acest semn vei invinge".
Noaptea i S-a aratat in timpul somnului Iisus Hristos cu
semnul crucii pe care-1 vazuse ziua pe cer, cerandu-i sa-1
puna pe steagurile soldatilor ca sa le serveasca drept semn
protector in lupte.
La ziua, au facut un steag dupa modelul celui aratat i n vis,
cu monograma cre§tina.
in lupta care a avut loc in ziua de 28 octombrie 312 la
Pons Milvius, Constantin cel Mare obtine o stralucita victo-
rie, evident numai datorita ajutorului lui Dumnezeu, deoare-
ce, dupa cum ne informeaza Lactantiu, in apropierea Romei
imparatul Constantin cel Mare nu avea decat 20.000 de
osta§i, iar Maxentiu dispunea de 150.000.
insusi Constantin cel Mare a marturisit ca victoria sa asu-
pra lui Maxentiu s-a datorat numai ajutorului dumnezeiesc;
pana astazi, la Roma se pastreaza arcul de triumf al lui Con-
stantin cel Mare care poarta inscriptia latina Jnstinctu divini-
tatis", .,am castigat prin inspiratie divina".
Patruns acum de adevarul si puterea credintei creatine,
Constantin cel Mare primeste botezul in anul 337 d.H.
Plin de ravna pentru Biserica lui Hristos, trimite pe mama
sa, imparateasa Elena, la lerusalim, sa caute si sa gaseasca cu
203
 orice pret crucea pe care a fost rastignit Hristos. imparateasa
a intreprins de indata investigatiile i n acest sens si in urma
sapaturilor efectuate s-a descoperit intr-o parte mormantul
Domnului, iar in alta trei cruci si o tablita pe care erau scrise:
„Iisus Nazarineanul, imparatul iudeilor"; este vorba de tai i la
pe care a pus-o Pilat cand a dat ordin pentru rastignirea
Domnului.
Dar cum acea tablita era deoparte, nu se putea sti pe care
dintre cele trei cruci a fost asezata, si prin urmare nu se putea
sti care este crucea lui Hristos.
Atunci patriarhul Macarie al lerusalimului s-a rugat lui
Dumnezeu cu multa credinta sa le vina in ajutor printr-o minu-
ne si Domnul S-a indurat si, intr-adevar, a savarsit o minune.
O femeie bolnava de o boala nevindecabila s-a atins pe
rand de cele doua cruci ale talharilor, fara sa ia vindecare. In
momentul cand a atins crucea Mantuitorului, s-a vindecat de
boala. Paulin de Nola ne spune ca un barbat mort a fost inviat
prin atingerea de crucea Domnului.
Cutremurati si infricosati de aceasta minune, toti cu umi-
linta au cunoscut ca aceasta este crucea Domnului Hristos si,
ingenunchind, s-au prosternat inaintea ei, sarutand-o cu recu-
nostinta si durere, stiind ca pe ea a patimit Mantuitorul lumii.
imparateasa Elena a imbracat acea cruce i n argint, a i m -
podobit-o cu aur si cu pietre scumpe si-a predat-o patriarhu-
lui Macarie din lerusalim spre pastrare, iar o parte din aceas-
ta cruce a trimis-o fiului ei Constantin.
imparatul Constantin cel Mare a poruncit sa se zideasca
deasupra mormantului Mantuitorului o biserica mare si fru-
moasa, numita Biserica Sfantului Mormant. Biserica a fost
sfintita in ziua de 13 septembrie 335.
A doua zi dupa sfintire, adica in 14 septembrie, in timpul
sfintei slujbe. cand biserica devenise neincapatoare din cauza
multimii episcopilor veniti din toate partile lumii, invitati de
imparat la sfintire, Patriarhul lerusalimului, Macarie, s-a suit
pe amvon cu crucea lui Hristos pe umar si pentru prima oara
a inaltat-o, spre a fi vazuta de toti si sa se inchine in fata ei
toti crestinii din toate partile lumii.
Crestinii de fata cu multa smerenie s-au aruncat cu fetele
la pamant, cerand indurarea Mantuitorului.
204
De atunci, in fiecare an, i n ziua de 14 septembrie se inalta
Sfanta Cruce i n fata crestinilor, nu numai i n Biserica din
lerusalim, ci si i n toate bisericile din intreaga lume.
Sarbatorim deci astazi, fratilor, lemnul crucii pe care a
fost rastignit Hristos.
Sarbatorim astazi crucile care strajuiesc pe turlele biserici-
lor, pe sfintele altare, in camarile si piepturile tuturor crestinilor.
Sarbatorim semnul crucii cu care ne insemnam cind plecam
la drum, in stramtorari, necazuri si primejdii de orice natura.
Sfanta Cruce este semnul puterii cu care ne insemnam
noi, crestinii, pentru a alunga duhurile cele viclene, vrajba si
ura dintre noi.
Sfanta Cruce este semnul lui Hristos prin care se cunosc
crestinii intre ei si prin care se instaureaza iubirea, fratietatea,
smerenia, colaborarea intre noi, virtuti capitale fara de care -
nu poate fi vorba de buna intelegere intre oameni si natiuni.
Sfanta Cruce este totdeauna cea mai mare bucurie a
crestinatatii. „caci, iata. a venit prin cruce bucurie la toata
lumea", auzim mereu cantandu-se la sfintele slujbe.
Este bucuria omului credincios salvat de la moarte prin
moartea lui Hristos.
Crucea inseamna biruinta binelui asupra raului, a dreptatii
asupra nedreptatii, a virtutii asupra viciului.
Fratilor,
A m vazut din cele aratate pana aici ca sarbatoarea de
astazi este o pioasa comemorare a inaltarii Crucii pe care a
fost rastignit Domnul, in Biserica din lerusalim.
Dar nu cei 1643 de ani care au trecut de la acest act istoric
crestinesc constituie esenta sarbatorii de azi, nu numai sarba-
torirea implinirii unui numar de ani de la acea descoperire ne
intereseaza, ceea ce ne intereseaza pe noi este implinirea i m -
perativului lasat noua de Mantuitorul Hristos: „Oricine vo-
ieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si
sa-Mi urmeze Mie", in sensul de a suferi cu rabdare pentru
mantuirea sufletului nostru in lupta cu ispitele diavolesti si
uneori omenesti.
Trebuie sa ajungem si noi la acea constiinta si convingere
ca si Sfantul Pavel ca lauda noastra trebuie sa fie Sfanta
205
 Cruce: „Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat numai in cru-
cea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este ras-
tignita pentru mine si eu pentru lume !" (Galateni 6, 14).
Cre§tinul bun nu incepe nimic pana cand nu se inseamna
cu semnul Sfintei Cruci, zicand: „Doamne, ajuta-mi!". Nu-si
odihneste trupul obosit pana nu-1 pune sub paza Sfintei
Cruci.
Avand in vedere cele cateva invataturi pe care le-am aratat
astazi i n fata dumneavoastra despre Sfanta Cruce, ne revine
sfanta si absolut necesara obligatie sa cinstim Sfanta Cruce,
lemnul pe care S-a rastignit Hristos.
Dar trist este sa constatam cum noi, crestinii, in loc sa cin-
stim Sfanta Cruce cazand inaintea ei cu umilinta, inchinandu-
ne Celui rastignit pe dansa, o necinstim cu injuraturi, ba chiar
§i i n Biserica o necinstim.
O spun spre ru§inea noastra, fratilor, ca sunt multi dintre
tineri care atunci cand intra in Biserica, intra ca intr-un la-
birint in care nu se mai pot orienta, nu stiu ce sa faca, cum sa
se inchine, cum sa mearga la icoane...
U n i i , mai cutezatori, ajung inaintea icoanei §i incep sa
faca niste semne, niste miscari ale degetelor care in nici un
caz nu infatiseaza crucea, ci mai degraba stradania unui
pasionat muzicant de a scoate din corzile mandolinei sau
chitarei diferite sunete.
Rog pe Bunul Dumnezeu sa trimita harul Sau asupra
noastra, iar cand semnul Sfintei Cruci se va arata pe cer ca
semn a celei de a doua veniri a Mantuitorului, sa auzim gla-
sul care spune: „Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, de mos-
teniti imparatia cea gatita voua".
Atitudinea Bisericii Ortodoxe fatd de
obiectiunile antitrinitare formulate de secte
Orice lucru suprarational este si foarte greu de priceput de
mintea omeneasca. Si cand spunem lucru suprarational in-
tram deja i n sfera extramundanului, a extranaturalului (din
afara legilor naturii); incepem, noi, infimele particule ratio-
nale care suntem numiti cu numele de om, sa bajbaim ca nis-
te orbi in hotarele insondabile ale teologiei, condusi de ade-
varurile dumnezeiesti la acele limanuri de intelegere, atat cat
ne este noua dat pentru mantuirea noastra.
Ajungem asadar hotarele adevarurilor dogmatice care sunt
si trebuie invatate asa cum au fost ele formulate de Biserica
pe baza celor doua izvoare revelationale: Sfanta Scriptura si
Sfanta Traditie si care au fost aratate lumii de catre promul-
garile Sfintelor Sinoade Ecumenice si ale Sfintilor Parinti.
Unul dintre aceste adevaruri-invataturi este desigur dogma
Sfintei Treimi, una dintre cele mai grele invataturi pentru
mintea omeneasca care nu-si poate explica prin logica si rati-
une cum Unul poate sa fie Trei si cum Trei pot fi Unul.
Dogma Sfintei Treimi este adevarul de temelie al invata-
turii crestine, proprie si caracteristica crestinismului, ea stand
la baza tuturor marturisirilor de credinta ale Bisericii si toto-
data conditionand intreaga ordine morala crestina, personala
si sociala, la temelia careia sta ca principiu si ideal suprem
comuniunea iubirii intratrinitare divine'.
Cuprinsul dogmei Sfintei Treimi consta i n afirmarea de
baza a credintei, anume ca Dumnezeu e Unul i n fiinta si
intreit in persoane, Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Fiecare dintre
cele trei persoane sau ipostasuri ale Sfintei Treimi este Dum-
nezeu adevarat, Dumnezeu-Tatal, Dumnezeu-Fiul si Dumne-
zeu-Duhul Sfant, avand fiecare intreaga fiinta si toate atribu-
tele dumnezeiesti, fara insa sa fie trei dumnezei, adica fara im-
partire sau despartire a fiintei si, totodata, fara sa se amestece
sau sa se contopeasca Persoanele dumnezeiesti intraolalta^
Aceste doua invataturi, ca Dumnezeu e Unul i n fiinta si ca
este intreit in persoane sunt doua fete ale aceleiasi realitati.
207
 Ele se intregesc si se lamuresc una pe alta. De aceea, dupa
cum fiinta nu e separata de persoana, tot asa nici doctrina de-
spre fiinta si unitatea lui Dumnezeu nu trebuie separata de
trinitatea Persoanelor si invers\
Invatatura despre unitatea lui Dumnezeu o aflam si in alte
religii, la evrei §i mahomedani. Dar invatatura ca Dumnezeu
e Unul in fiinta si ca acea unica fiinta exista i n trei persoane o
aflam numai in crestinism. De aceea spunem ca dogma de-
spre Sfanta Treime este specifica crestinismului.
Sfanta Treime este un mister care nu poate fi inteles de
mintea omeneasca. Noi insa i l acceptam pent ca ni-1 propova-
duieste Biserica si avem constiinta ca el ne-a fost impartasit
de Iisus Hristos spre binele nostru §i i l primim pe baza mar-
turiilor Revelatiei\
Sfanta Treime nu S-a descoperit deodata si i n intregime,
ci in decurs de mai multe veacuri si nu in acelasi grad si ace-
leasi forme, ci diferit:
a) ca preinchipuire, prefigurare in unele religii pagane, de-
sigur nu prin revelatie supranaturala;
b) treptat si nedeplin i n Vechiul Testament, dar prin Reve-
latie supranaturala;
c) deplin in Noul Testament, prin Insusi Dumnezeu intrupat'.
Asadar, invatand ca in Dumnezeu persoanele sunt deose-
bite, iar fiinta aceeasi, crestinismul tine cumpana intre poli-
teismul pagan, care invata ca sunt trei dumnezei, avandu-si
fiecare fiinta sa aparte sau fiind trei manifestari ale aceleiasi
puteri divine, si monoteismul iudaic in care misterul Sfintei
Treimi este indicat in linii generale.
Dogma Sfintei Treimi ne apara de panteism si deism, ea
ne fereste de a confunda pe Dumnezeu cu lumea, de a-L con-
sidera ca neavand nici un raport cu noi. Ea ne arata ca Dum-
nezeu este transcendent .si imanent, ca El e mai presus de lu-
me, dar e si in lume. Mai mult chiar. El coboara la noi cu una
dintre persoanele Sale, se apropie la maximum de omenire,
pentru a-i da acesteia posibilitatea de a se urea la Dumnezeu'.
Avand in vedere toate aceste asemanari eu Sfanta Treime
luate din religiile pagane, desi nu arata adevarul dogmatic,
mantuitor despre Sfanta Treime, totusi exista presupunerea
ca aceste preinchipuiri trinitrare ar putea fi ramasite alterate.
208
intunecate prin caderea originara i n pacat, din religia paradi-
ziaca a primilor oameni'.
Misterul Sfintei Treimi n-a fost descoperit eu indestula-
toare claritate in Vechiul Testament de catre Dumnezeu, pen-
tru ca, asa cum explica Sfintii Parinti, evreii, pazitori ai Ve-
chiului Testament, dar si inclinati intr-o anumita masura spre
politeism, fiind inconjurati din toate partile de popoare paga-
ne, s-ar fi abatut eu usurinta de la monoteism cazand i n poli-
teism sau inchinare la idoli. Totusi, in Vechiul Testament se
pregateste si se netezeste calea pentru a se indica adevarul
Sfintei Treimi in mod deplin In Noul Testament. Amintim
aici cateva elemente ce indica Sfanta Treime i n Vechiul Tes-
tament: in primele cuvinte ale Sfintei Scripturi: „La inceput a
facut Dumnezeu..." (Facerea 1, 1) se gaseste pluralul numelui
lui Dumnezeu: Elohim, verbul propozitiei fiind la singular: „a
facut", pluralul Elohim indieand pluralitatea de persoane in
Dumnezeu. „Si a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si
asemanarea noastra" (Facerea 3, 22); „Veniti sa ne pogoram
si sa amestecam limbile lor" (Facerea 11, 7); teofania de la
stejarul Mamvri: Avraam vede trei barbati si se adreseaza la
singular: „Doamne, de am aflat har Inaintea Ta..." (Facerea
18, 3) etc. Asadar, Dumnezeu este cunoscut ca Domn si
Dumnezeu In Vechiul Testament ca pluralitate de persoane cu
denumirile: Adonai, Elohim §1 chiar lehova (Ps. 94, 6-7; 109,
1; Maleahi 3, 1; leremia 23, 5-6) etc.8) Si aceste expresii: „sa
facem", „a facut Dumnezeu" nu pot fi explicate prin pluralul
majestatii, deoarece Revelatia nu ne prezinta nicaieri pe
Dumnezeu ca vorbind astfel. Dimpotriva, Dumnezeu Se adre-
seaza oamenilor la singular: „Eu sunt Domnul Dumnezeul
tau..." (Ie§irea 20, 2).
Descoperirea deplina i n Noul Testament o observam In
trei directii:
1. trinitatea Persoanelor din unitatea fiintei;
2. existenta a trei persoane reale si distincte intre ele;
3. unitatea In Trinitate sau unitatea fiintei celor trei persoane.
A d . l . „Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le i n
numele Tatalui §i al Fiului §i al Sfantului Duh..." (Matei 28,
19-20).
209
 Ad.2. „Iar dupa ce S-a botezat Iisus, cand iesea din apa,
indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu S-a vazut
pogorandu-Se ca un porumbel si venind peste El. $ i iata glas
din cer zicand: Acesta este Fiul Meu Cel iubit intru care bine
am voit" (Matei 3, 16-17). Fiecare persoana a Sfintei Treimi
e infatisata ca o Persoana reala.
Ad. 3. Unitatea fiintei Fiului si a Tatalui o arata Mantuito-
rul cand zice: „Eu si Tatal Meu una suntem" (loan 10, 30);
„Tatal este intru Mine si Eu intru Tatal" (loan 10, 38)^ Fiinta
celor trei persoane este unica. Ea nu este impartita sau multi-
plicata i n Persoanele Sfintei Treimi, ea trebuie inteleasa ca o
unitate numerica absoluta. De aceea cele trei Persoane sunt
un singur Dumnezeu. Fiecare este Dumnezeu adevarat, dar
avand o unica Fiinta, toate trei nu sunt decat un singur Dum-
nezeu. Toate trei au aceleasi atribute, intrucat atributele tin de
fiinta si toate trei au aceeasi activitate externa'".
Marturisirile de credinta ortodoxa marturisesc in general
Treimea lui Dumnezeu asa cum a marturisit-o vechea Bise-
rica nedespartita si cum se gaseste ea formulata in Sinoadele
Ecumenice, invatand ca Dumnezeu Unul i n fiinta este intreit
in ipostasuri; Tatal, Fiul si Duhul Sfant; sunt persoane de
aceeasi fiinta si egale intre ele; Se disting numai prin proprie-
tatile numite personale, adica Tatal ca nenascut si fara ince-
put, Fiul ca nascut si Duhul Sfant ca purees".
Cand ne referim la persoanele Sfintei Treimi, nu vorbim
aici de numarul material care serveste la calcule si care nu este
deloc aplicabil pe taramul duhovnicesc, indeosebi cand este
vorba despre ipostasurile dumnezeiesti unite in chip nedespar-
tit si al caror ansamblu (ori suma, ca sa ne exprimam in mod
impropriu) nu face decat unitate; totdeauna numarul 3 este
egal cu 1, numarul 3 nu este o cantitate cum intelegem in mod
obisnuit, ci el vadeste ordinea cea negraita din dumnezeire'-.
Si acelasi teolog vorbeste mai departe: „... nenasterea, nas-
terea, purcederea caracterizeaza pe Tatal, pe Fiul si pe Acela
pe Care-L numim Sfantul Duh, pentru ca i n chipul acesta sa
pastram distinctia ipostasurilor in firea unica si in slava dum-
nezeirii. Caci Fiul nu este Tatal, fiindca nu este decat un sin-
gur Tata, dar El este ceea ce Tatal este. Sfantul Duh, cu toate
ca purcede din Dumnezeu (Tatal), nu este Fiul, fiindca nu este
210
decat un singur Fiu, dar El este ceea ce este Fiul. Una sunt
cele trei in dumnezeire si Unul este in trei persoane"'l
Aceasta inalta invatatura a Bisericii despre Sfanta Treime
sta in varful piramidei dogmelor crestine pe care se sprijina
intreaga noastra invatatura crestina, altminteri insusi crestin-
ismul neavand sens, insasi existenta umana ar f i un non-sens.
Foarte expresiv se exprima i n acest sens Paul Evdokimov:
„intre fiinta si neant nu se afla alt principiu de existenta decat
cel treimic: Sfanta Treime. El este temelia de nezdruncinat
care uneste ceea ce tine de persoana cu ceea ce tine de comu-
nitate si da la toate un sens ultim"'''.
Pentru Biserica Ortodoxa. Treimea este temeiul de nez-
druncinat al intregii cugetari religioase, al oricarei evlavii, al
oricarei vieti duhovnicesti, al oricarei trairi. Pe ea o cautam
atunci cand I I cautam pe Dumnezeu, atunci cand cautam pli-
natatea fiintei, sensul si scopul existentei'-.
Foarte pretioasa este aprecierea parintelui Florensky i n
acest context: pentru gandirea umana nu va putea exista
alta solutie i n vederea gasirii unei stabilitati absolute decat
admiterea antinomiei Sfintei Treimi. Daca inlaturam Trei-
mea, ca unicul temei al oricarei realitati, al oricarei gandiri,
atunci intram pe un fagas fara de iesire, ajungem la o aporie,
la nebunie, la sfarsirea fiintei. la moartea duhovniceasca. N i '
avem alta alegere decat Treimea sau iadul! Revelarea Treimii
se rasfrange in Biserica intocmai ca un dar pur religios si ca
adevarul universal prin excelenta"".
Am apelat la invatatura Bisericii Ortodoxe despre Sfanta
Treime, si anume la dogmele de baza despre Sfanta Treime.
pentru a arata ca intr-adevar. a vorbi si a intelege pe Dumne-
zeu este un lucru cu totul imposibil omului marginit si cufun-
dat in pacate. Este potrivit sa-1 citam aici pe Sfantul Grigorie
Teol >'-iul, care se exprima magistral in una dintre cuvantarile
sale teologice (a doua despre teologie) cu privire la intele-
gerea lui Dumnezeu: a intelege pe Dumnezeu este greu.
iar a-L exprima este cu neputinta. cum a spus eareva dintre
filosofii elini ce au speculat despre Dumnezeu. nu lipsit de
mestesug, cum ni se pare... Insa dupa mine a exprima pe
Dumnezeu este cu neputinta, dar a-L intelege si mai imposi-
bil. Caci ceea ce este dc inteles cuvantul poate sa-1 explice.
211
 desi nu suficient, ci cel putin intr-un mod obscur... Dar a inte-
lege o astfel de realitate este cu totul cu neputinta si de nefap-
tuit, nu numai celor prostiti si aplecati spre cele de jos, ci si
celor foarte inalti si iubitori de Dumnezeu si la fel intregii firi
nascute si carora le este adaugat intunericul acesta si trupul
gras intru intelegerea adevarului"".
Daca sufletul e mai usor de inteles pentru ca i l experiem,
dar e mai greu de exprimat, Dumnezeu e mai greu de inteles
pentru ca este inexperiabil sau experiabil doar ca Cel ce nu
poate sa fie, o data ce exista lumea si omul care, fiind depen-
dente, nu pot fi prin ele'*.
Sau, cum se exprima tot Sfantul Grigorie Teologul in a
patra cuvantare teologica (despre Fiul): „Dumnezeirea nu
poate fi definita prin nici un nume..." (se refera la arianul Eu-
nomie, care declara ca termenul ..nenascut" defineste dum-
nezeirea, deci, daca Fiul este nascut. El nu este Dumnezeu).
Socotind ca dumnezeirea nu poate fi comunicata prin cele ale
noastre, cum oare ar fi voit sa exprime printr-un cuvant ce se
descompune firea unica si de nedescompus ? Nici aerul nu l-a
putut inspira cineva intreg, nici fiinta lui Dumnezeu nu a in-
caput-o mintea in intregime. precum nici glasul (cuvantul) nu
a cuprins-o'". Daca nici aerul creat nu-1 putem inspira in in-
tregime, nici apa nu o putem bea toata, cum putem cuprinde
in vocea noastra sau in cuvintele noastre marginite dumne-
zeirea nemarginita ? Daca si cele create de El au dimensiuni
pe care omul nu le poate cuprinde in intregime, cum L-am
cuprinde pe Cel nemarginit in cuvintele noastre, care expri-
ma intelesuri marginite ? !
lata asadar cum, din neintelegerea unor adevaruri dum-
nezeiesti mai presus de mintea omeneasca, dar pe care in
mod obraznic si indraznet au dorit si doresc unii oameni -
pregatiti sau nu teologie, experimentati sau nu duhovniceste,
curatiti sau nu de patimi - sa le cunoasca, au ajuns sa invete
invataturi cat se poate de gresite despre Sfanta Treime, inreg-
imentandu-se in armata ereticilor antitrinitari care au tulburat
pacea si linistea in Biserica secole de-a randul.
invatatura aceasta despre sfanta Treime a fost punctul
principal impotriva caruia s-au ridicat cu inversunare toate
ereziile primelor secole crestine, ale caror corifei, hraniti la
212
scolile filosofice ale timpului si increzuti intr-o logica liniara
simplista, nu recunosteau decat unitatea in Dumnezeu, neva-
zand cum s-ar putea imgaca ea cu trinitatea persoanelor sau
cu viata interpersonala. In fond, ei reduceau prin aceasta pe
Dumnezeu la o fiinta impersonala, aceasta ducand pana la
urma la panteism, doctrina care nu explica nimic si lipseste de
fundament insasi persoana umana, care este singura realitate
vazuta de noi, cautand si dand un sens existentei. De fapt, un
Dumnezeu monopersonal nu este in fond personal, dat fiind
ca persoana nu-si are viata decat in relatiile cu alte persoane^".
Asa s-a nascut antitrinitarismul dinamic (subordinationist
sau ebionitic), care nega dumnezeirea lui Iisus Hristos, soco-
tindu-L doar un om inspirat si imputemicit de Dumnezeu, al
Carui Fiu a devenit prin aceasta, si antitrinitarismul mod-
ernist (patripasian sau sabelianist), care nega deosebirea per-
sonala dintre Tatal, Fiul si Sfantul Duh, socotind persoana
dumnezeiasca una, care Se manifesta deosebit ca Tata, ca Fiu
si ca Sfantul Duh".
De la primii antitrinitari dinamici, dupa Epifaniu alogii,
urmati de Teodot din Bizant, Asclepiodat, Teodot cel Tanar,
Hieracas, Pavel de Samosata pe la anul 260 in Antiohia, apoi
antitrinitarii modalisti de la Noet, Praxeas, Epigon, Cleomen
si mai cu seama Sabelie, si pana in zilele noastre, la antitrini-
tarii zisi modemi, invatatura despre Sfanta Treime a cunoscut
fel de fel de inovatii, aberatii si deformari, ajungandu-se la
cele mai nastrusnice doctrine treimice, toate conforme cu
mintile bolnave si opacizate de analfabetismul teologie al i n -
temeietorilor acestor secte.
Prin nefiresc si absurd in eugetarea teologica retin atentia
secta inochentista, cea iehovista, a scapetilor sau a hlastilor, iar
mai nou pentru crestinii de astazi secta Turma Sfantului Ilie.
Toate aceste secte mistice, care au conceptii ancestrale, cu
practici incestuoase si proxenetiste, nu numai ca frizeaza ridi-
colul, absurdul si nebunia, dar sunt un real pericol social si un
mare pericol pentru unitatea de credinta a Bisericii stramosesti.
in cele ce urmeaza nu mi-am propus sa fac un istoric al
sectelor pe care le-am enumerat mai sus, ci ma voi referi mai
degraba la punctele lor de doctrina, pentru a reliefa nocivi-
tatea lor pentru Biserica Ortodoxa si societatea umana.
213
 Martorii lui lehova sau calculatorii seriosi ai mileniului -
milenistii. Este o secta cu principii si practici violente. Aceas-
ta inhiba adeptii, i i leaga prin juraminte si daca acestia paras-
esc grupul sunt urmariti, tracasati pana la disperare si chiar
atrasi in „intamplari" fatale. Este o secta dura si revansarda,
riguroasa in principii si periculoasa pentru orice societate.
Este intemeiata de Charles Taze Russell (1852-1916) din
Pittsburg, Pennsylvania, SUA, nascut intr-o familie de presbi-
terieni inclinati spre pietism adventist. El initiaza o adevarata
campanie-universiada milenista, in vederea descoperirii mile-
niului. In 1874, Russell alcatuieste un „curs", o lucrare de
„specialitate" intitulata Scopul si modul venirii a doua a
Domnului in anul 1874, asa cum fixasera inaintasii sai. Dupa
dezihizia nevenirii lui Hristos, apeleaza la alte calcule mate-
matice, ajungand sa fixeze inceputul mileniului in 1914. Alti
adepti si urmasi ai lui Russell au continual calculele in tim-
pul nostru, fixandu-se venirea Domnului in 1975, in Austria.
Sunt si alte calcule nastrusnice. Amintim faptul ca in 1879
scoate revista Turnul de Veghe, care apare si azi (a fost tra-
dusa si in romana) si care este o revista de propaganda foarte
agresiva impotriva Bisericii Ortodoxe.
Urmasul sau, l.F. Rutherford (1869-1942), scriitor ieho-
vist de origine mozaica, judecator paranoic, este cel care a
pus bazele iehovismului modem. Acesta modifica data ince-
putului mileniului pentru anul 2148, predica libertatea totala,
inclusiv folosirea armei, a juramantului, cat mai multe casa-
torii^ si, mai grav, considera religia o politica, o miscare so-
ciala. De la el s-a mostenit ideea unui singur stat al statelor:
Imparatia lui lehova^l
Doctrina:
1. Pretind ca ar cunoaste exact data venirii a doua.
2. Provovaduiesc imparatia de o mie de ani cu cei drepti.
cu cei alesi, care sunt numai iehovistii.
3. Nu accepts si nu inteleg Sfanta Treime:
a) exista un Dumnezeu-idee;
b) Iisus Hristos nu este Dumnezeu, ci o creatura a lui
Dumnezeu. El a fost un simplu om, a fost acuzat ca orice om,
profet in afara legii mozaice, a fost rastignit si a murit ca om
pentru totdeauna. Dar El, pentru supunere, a cSpatat nemurirea;
214
c) Duhul nu este o persoana a dumnezeirii, ci numai
o energie a Tatalui. Deci nu exista Sfanta Treime.
4. Nu exista suflet nemuritor; omul este o simpla fiinta cu
ratiune. Nu exista nemurire, nu exista iad si nici chinuri ves-
nice. Pacatosii, la trezire, vor fi nimiciti.
5. invierea va fi o restaurare sau o restabilire a lucmrilor
asa cum le-a facut Dumnezeu la inceput.
6. Nu exista nici o sarbatoare, iar cele care sunt au fost
impuse.
7. Razboiul universal Armaghedon (Har-Maghedon: mun-
tele de la Megida, i n apropierea celebmlui lerihon). Acest
razboi va f i ultimul din lume si i i vor supravietui numai
iehovistii.
Inochentismul se leaga de numele lui loan, revizor, calu-
garit cu numele de Inochentie, nascut in anul 1865, in locali-
tatea Cosouti din imprejurimile orasului Soroca (Basarabia).
Desi ineptele puncte doctrinare ale acestei secte le-au formu-
lat urmasii lui, totusi, dupa moartea sa (30 decembrie 1917),
datorita faptului ca insusi Inochentie a exagerat in evlavia
fata de staretul Teodosie, ungand bolnavii cu uleiul din can-
dela de la mormantul acestuia, impartasind multimea fara
spovedanie, toate acestea i-au adus condamnarea din partea
autoritatii bisericesti si civile, i n linii mari, tot tragismul
acestei secte l-a pricinuit posteritatea, urmasii lui. Toti urma-
sii lui de origine slava au avut apucaturi pe care chiar Ino-
chentie le combatuse: neglijarea familiei, legaturi tmpesd ne-
permise, protejarea surorilor in chilii s.a.
Doctrina:
1. Exista un Duh Sfant masculin, care e Inochentie, si
unul feminin, care e o sora a lui Inochentie.
2. Sfintii Arhangheli Mihail, Gavril §i Rafael se intru-
peaza in frati predicatori.
3. Inochentie este un sfant sau un prooroc, dupa unii
Sfantul Ilie, dupa altii un sfant in care S-a intrupat Sfantul
Duh §i Hristos Insusi, mai mare decat Hristosul evreu.
4. Omul trebuie sa pacatuiasca, pentm ca sa aiba apoi de ce
sa se pocaiasca si pentm ca Dumnezeu sa aiba de ce sa-1 ierte.
5. Tin stilul vechi.
215
 6. Se considera frati si surori si sunt suspecti de prox-
enetism.
7. Sunt cazuri foarte rare cand se aduna i n locuri josnice,
unde se dedau la orgii, destrabalare, betii, apoi exagereaza
poiTienirea mortilor.
in context cu aceste secte, mai enumeram hldstii si scapetii.
Doctrina hlastilor cuprinde urmatoarele puncte:
1. Fondatorul sectei, Daniil Filipovici, sustine: „Eu sunt
Dumnezeul cel prezis de profeti si m-am pogorat pe pamant
a doua oara pentru mantuirea neamului omenesc; nu este alt
Dumnezeu afara de mine".
2. Adeptii nu pot si nici nu trebuie sa caute alta invatatura
decat cea a sectei.
3. Nu consuma bauturi tari si nici nu savarsesc pacatul
trupesc.
4. Nu se casatoresc, iar cei ce s-au casatorit traiesc cu
sotia ca si cu o sora.
5. Nu merg la nunti si la petreceri.
6. Casatoria este rea pentru suflet si pagubitoare pentru
comunitate.
Turma Sfantului Ilie. A m relatat cateva dintre punctele
doctrinare ale sectelor amintite mai sus pentru a scoate in
evidenta in cele ce urmeaza faptul ca aceasta erezie antitrini-
trara, anarhica §i antisociala isi trage seva doctrinara din
aceste secte cu practici ancestrale. Aceste secte s-au adaptat
contextului istoric, social si politic din Basarabia si Romania
primelor decenii ale acestui veac.
Din studierea atenta a materialelor scrise si a marturiilor
unor oameni care au fost amagiti de aceasta secta (dupa care
s-au retras si au condamnat-o) reiese faptul ca aceasta erezie
este o adunatura §i invatatura de practici oculte, interpretari si
exegeze ale Sfintei Scripturi dintre cele mai inepte, conceptii
mistico-bolnavicioase, o conceptie despre familie total defor-
mata, instigare la crima si ura impotriva celor care nu sunt
adeptii ei, imprumuturi de invataturi si doctrine din alte reli-
gii (metempsihoza), absurde invataturi eshatologice.
Fondul doctrinar al acestei periculoase secte a fost publi-
cat de Mitropoliea Moldovei in revista Candela Moldovei, in
septembrie 1994.
216
Ceea ce nu s-a amintit i n acea hotarare punem acum la
dispozitia cititorilor sub forma acestui material, care speram
ca va fi spre folosul tuturor credinciosilor nostri dreptmaritori
pentru a nu cadea in capcana acestei viclene secte.
Amintim, chiar daca repetam, cele publicate in hotararea
sinodala la care ne-am referit, urmatoarele puncte doctrinare
ale acestei secte:
1. Idolatria
a) au intors inchinarea de la Dumnezeu la creatura. i l
adora pe proorocul Ilie Tezviteanul ca Dumnezeu-Tatal,
dumnezeire care se poate transfera si Sfantului loan Boteza-
toml. in troparul Botezului, ei spun ca Sfanta Treime S-a ara-
tat, dar nefiind de fata Dumnezeu-Tatal pe icoana, i l identi-
fica pe Sfantul loan Botezatoml cu Acesta. Despre indumne-
zeirea proorocului Ilie Tezviteanul citam din Acatistul acestei
erezii: „Aparatorul credintei noastre cel mai mare si Dumne-
zeul nostm cel tare, al celor de sus si al celor de jos, biruito-
rul iadului si al mortii celei vesnice, indreptatoml nostm cel
adevarat al credintei crestine celei adevarate, temelia sfintilor
prooroci, implinirea a toata Scriptura, care pana la tine Sfanta
Scriptura a marturisit si sfintii prooroci au marturisit. Cel ce
esti al doilea mergator al venirii Judecatii Domnului nostru
Iisus Hristos, Sfinte Ilie slavitule, cela ce e§ti sfant ingeras in
tmp si printre oameni traitor..."
b) venereaza ceml si pamantul, zilele calendaristice: „Iar-
ta-ne, sfinte cerule, ca te-am maniat, pamantule, ca te-am
spurcat"; „... si cu ajutoml sfintei zile de azi, care se praz-
nuieste sus si jos inaintea Domnului Hristos, care pentm noi,
pacatosii este de mare folos" (stihuri din mgaciunile lor).
2. Metempsihoza. Dumnezeu-Tatal S-a intrupat i n mai
multe persoane: loan Zlotea (se pare ca a fost participant la
sinodul local din 1924, cand s-a indreptat calendarul), care
este supranumit „taticul de sus" §i care a lasat aceasta lucrare
lui Alexe de la Buzau (numele civil: Anton Ciubotam), su-
pranumit „taticul de jos". Acest Alexe se intituleaza „pastor
al Turmei Sfantului Ilie".
3. Doctrina despre inviere. Adeptii acestei secte se saluta
astfel: „Sfantul Ilie a inviat", „Inochentie a inviat", „Maica
Domnului a inviat", „Sfantul loan Botezatoml a inviat".
217
 4. Fecioria (castitatea). Conditia sine qua non pentru man-
tuire este pastrarea fecioriei trupe§ti i n cadrul casatoriei, deci
casatoria alba. Numai cei ce respecta aceasta se vor mantui,
ba mai mult, vor f i primiti de Dumnezeu de la al cincilea cer
in sus^ pana la al noualea.
5. Intruparea si trimiterea lui Ilie proorocul pe pamant. Ci-
tam din Acatistul sectei: „Sfant, sfant, sfant esti, Sfmte Ilie,
ca toti proorocii si toata Sfanta Scriptura a proorocit de la a
doua venire a ta la noi pe pamant si smerita ta tntrupare, care
te-ai smerit pana la cei mai de jos... o, Dumnezeule, Sfinte
Ilie, daca Dumnezeu a binevoit ca noi, pacatosii, sa vedem a
doua venire a ta pe pamant, curateste-ne si pe noi de toate pa-
catele..." (Condac 4 din Acatist)
6. Toate proorociile s-au implinit in Sfantul Ilie. „Sfant,
sfant, sfant esti, Sfinte Ilie, ca cu tine se incheie toata Sfanta
Scriptura si se aduna toata la un loc ca si cum se vor aduna toa-
te drumurile din toate partile" (Condac si Icos 1 din Acatist).
7. Sfantul Ilie boteaza cu botezul Duhului. „Sfant, sfant,
sfant esti, Sfinte Ilie, ca cu botezul duhului tau cel sfant ai sa
botezi inimile jidovilor, ca sa cunoasca toti ca ei sunt legea
cea veche si noi suntem legea cea noua" (Icos 2 din Acatist).
8. Numai cine crede in Sfantul Ilie se va mantui. „Sfant,
sfant, sfant esti, Sfinte Ilie, ca cine va crede in cuvantul tau
cel sfant se vor mantui si sfinti vor iesi, iar cei care vor huli
se vor osandi..."
9. Instigare la crima si violenta. „Sfant, sfant, sfant esti,
Sfinte Ilie, ca la ceilalti ai spus ca sa-i taie pe toti care nu au
semnul in frunte si sa nu-i fie mila de nimeni si de la cei
sfinti ai mei incepeti" (Icos 5 din Acatist).
10. Atribute dumnezeiesti pentru Sfantul Ilie. „Sfant, sfant,
sfant esfi, Sfmte Ilie, ca cine poate sa inchida pe acela care
are scaun cerul §i pamantul reazem picioarelor l u i " (Icos 8
din acatist); „Sfant, sfant, sfant e§ti, Sfinte Ilie, imparate
ceresc mangaietor si al mortii celei tirane invingator; sfant,
sfant, sfant esti, Sfinte Ilie, al imparatiei cerurilor vesnic sta-
panitor" (Icos 12 din Acatist).
11. Maica Domnului este moldoveanca. „Sfant, sfant,
sfant e§ti, Sfinte Ilie, ca Dumnezeu Cel preamilostiv a trimis
pe Maicuta Domnului la tine i n temnita ca sa te mangaie.
218
aducandu-ti cu dansa paine si trei mere, iar necunoscand-o, ai
intrebat-o de este rusoaica sau moldoveanca §i ti-a raspuns ca
este moldoveanca." (Icos 9 din acatist)
12. Interpretarea proprie a Sfintei Scripturi.
13. Acatiste, rugaciuni, ectenii speciale pentru cei din
Turma Sfantului Ilie, altele decat cele din tipicul Bisericii
Ortodoxe. Aceste rugaciuni sunt schimbate radical.
14. Lucrarea Sfantului Ilie este mai presus decat Sfintii
Parinti. Sfintii Parinti ai Bisericii nu au amintit-o in scrierile
lor, pentru ca nu au stiut.
15. Tin stilul vechi si propaga invatatura conform careia
Biserica noastra Ortodoxa tine gresit actualul calendar.
16. Preotii casatoriti care au copii nu se vor mantui. A u o
ura de moarte impotriva casatoriei ca Taina. Ei invata ca toate
Tainele iarta, numai casatoria nu iarta, ci spurca pe om (idei
gnostico-maniheiste).
17. Utilizeaza sperjurul (juramantul fals) cand sunt con-
stransi sa depuna marturie despre doctrina sectei.
18. Impartasesc cu anafura pe anumite persoane consider-
ate de ei nevrednice.
19. Alexe de la Buzau este considerat patriarh al Turmei
Sfantului Ilie. pentru el se scoate mirida speciala la prosco-
midie inaintea Mitropolitului sau Episcopului locului.
20. Organul sexual este antihrist.
21. Acorda o importanta foarte mare zilei de vineri, aproa-
pe mai mare decat duminicii.
22. Ritualuri de curatire a diferitelor produse alimentare si
obiecte, considerate spurcate. provenite de la pacatosi (cei ce
nu sunt in Turma).
23. Banii de la Liturghii sunt considerati a fi plini de paca-
tele oamenilor si de aceea nu trebuie folositi; la fel si milos-
tenia de la pacatosi.
24. Se marturisesc la persoane laice numite „mo.si" sau
„stareti".
25. Folosesc apelativul de „matale" cand se adreseaza lui
Dumnezeu sau Maicii Domnului.
26. Anumite puncte din doctrina lor le pun pe seama unor
personalitati duhovnicesti nuucante din Biserica Ortodoxa
pentru a avea mai multa credibilitate.
219 De exemplu, ei spun ca

sfatul fecioriei impuse in casatorie l-a dat Parintele Arhiman-
drit Ilie Cleopa de la Manastirea Sihastria.
27. Sunt organizati in comunitati rurale si urbane, conduse
de „stareti" sau „mosi", care se intituleaza preoti ai Sfantului
Ilie.
Adeptii acestei secte sunt raspanditi in principalele orase
ale tarii: Sibiu, Galati, Tulcea, lasi, Vaslui, Barlad, Bucuresti,
Buzau, Botosani etc.
Din aceasta succinta prezentare iese in evidenta faptul ca
astazi lumea de la sfarsitul secolului X X si al mileniului I I de
la Hristos se confrunta cu mari probleme pe linie de morala
crestina.
In conditiile in care racilele sociale (razboaiele, drogurile,
ateismul, perversiunile sexuale, sectele, prozelitismul religios
agresiv, bolile, saracia) sapa la temelia nadejdii si optimismu-
lui izvorate din Evanghelie, se face tot mai mult simtita nece-
sitatea constientizarii si avertizarii credinciosilor crestini in
general si a celor crestin-ortodocsi in special, asupra perico-
lului instrainarii de adevarul mantuitor al Bisericii Ortodoxe
ca Biserica Apostolica.
Este bine sa se stie ca nu oricine poate face teologie si ca
adevarurile dogmatice sunt pastrate si propovaduite de Bise-
rica. Toate sectele au aparut ca o razvratire impotriva unei
ordini de drept din Biserica si au tulburat Biserica lui Hristos
un numar mai mare sau mai mic de ani si apoi au disparut.
Foarte important este sa retinem cu totii ca o minte sana-
toasa si un suflet curat de roman crestin ortodox cunoaste ca
cel mai sigur si curat drum care duce spre mantuire este dru-
mul Biserii Pravoslavnice, batatorit de mosii si stramosii
nostri, dintre care multi au ajuns in slava lui Dumnezeu, in
cetele sfintilor care mijlocesc pentru noi iertarea pacatelor.
5. Teologia Dogmatica. Manual pentru Seminariile..., ed. cu., p. 115.
6. Teologia Dogmatica si Simbolicd. Manual pentru Institutele...,
ed. cit., p. 371.
7. Teologia Dogmatica. Manual pentru Seminariile..., ed. cit., p. 115.
8. Teologia Dogmatica. Manual pentru Institutele.... ed. cit., p. 576.
9. Ibidem, p. 378.
10. Ibidem, p. 38.
11. Hr. Andrutzos, Simbolica. trad. prof. univ. lustin Moisescu,
Editura Centrului Mitropolitan al Olteniei, 1955, pp. 123-124.
12. Vladimir Lossky, Teologia Misticd a Bisericii de Rasarit, Edi-
tura Anastasia, 1990, pp. 78-79.
]?,. Ibidem, p. 83.
14. Paul Evdokimov, Arta Icoanei - a teologie a frumusetii, Editu-
ra Meridiane, 1992, p. 207.
15. Vladimir Lossky, op. cit., p. 93.
16. Ibidem, pp. 93-94.
17. Cele cinci cuvantari teologice ale celui intru sfinti Grigorie de
Nazianz, trad, din lb. gr., introd. si note Pr. Prof. Dr. Acad. Dumitru
Staniloae, Editura Anastasia, 1993, p. 24.
18. Ibidem, p. 125. completat cu nota 25.
19. Ibidem, p. 86, completat cu nota 213 de la p. 168.
20. Sfantul Vasile cel Mare, inchinare la 1600 de ani de la savar-
sirea sa, tiparita cu binecuvantarea P.P. lustin, Patriarhul B.O.R.,
Editura Institutului Biblic... Bucuresti, 1980, p. 51.
21. Istoria Bisericeascd Universala. Manual pentru Institutele teo-
logice, vol. I. Editura Institutului Biblic..., Bucuresti, 1975, p. 173.
22. Curs indrumdri misionare, p. 215.

NOTE
1. Teologia Dogmatica. Manual pentru Seminariile teologice, Edi-
tura Institutului Biblic §i de Misiune al B.O.R., Bucure?ti, 1991, p. 114.
2. Ibidem, p. 114.
3. Teologia Dogmatica si Simbolicd. Manual pentru Institutelc
teologice, Editura Institutului Biblic §i de Misiune al B.O.R., vol. I,
Bucure$ti, 1958, p. 369.
4. Ibidem, p. 370.

220

Stilul vechi si stilul nou
- stiluri ale discordiei sau ale concordiei ?
Departe de a imprima acestui articol o alura polemica sau,
si mai grav, de a indrepta tirul criticilor acerbe spre o anumita
categorie de credincio§i cre§tini din tara noastra, incerc sa
exprim prin intermediul acestei modeste idei o dureroasa
constatare personala, ce se refera direct la unitatea credintei
noastre stramo§e§ti.
S-au scris, de la revolutie incoace, multe articole pe teme
de credinta crestina, de o rara insemnatate, semnate de cei
mai ilustri dascali de teologie. S-au tratat problematic! de
doctrina ortodoxa care au avut darul de a familiariza pe cre-
dinciosii ortodocsi romani cu problemele spirituale ale Bise-
ricii lui Hristos. S-au scris si lucruri mai mult sau mai putin
placute referitor la relatiile dintre credinciosii diferitelor culte
religioase din tara noastra. S-a subliniat astfel cu amaraciune
starea tensionata pe care o traieste fiecare credincios aparti-
nator al unei credinte religioase ce se vede din ce in ce tot
mai asaltat de prozelitismul agresiv sustinut de unul sau altul
dintre aceste culte sau grupari religioase. Dar nu s-a scris mai
nimic despre momentul 1924, anul de poticneala pentru unii
dintre fratii nostri ortodocsi, care n-au inteles importanta §i
motivatia indreptarii calendarului iulian in uz pana in 1924 in
Biserica Ortodoxa Romana.
Desigur, intr-o colectivitate umana nu toti pot sa gan-
deasca la fel. Asa ne-a lasat Dumnezeu, fiecare cu darurile si
calitatile sale. Nici in sanul celei mai mari societati spirituale
a lumii, care este crestinismul, n-au gandit toti la fel. Asa se
explica divizarea lui in cele trei mari confesiuni: Catolicis-
mul, Ortodoxia si Protestantismul. Restrangand sfera cresti-
nismului la Ortodoxie, putem spune ca si aici, in pofida uni-
tatii de nezdruncinat care i-a fost caracteristica pana in prima
decada a secolului XX, s-au ivit neintelegeri, contestari pe
linie mai mult disciplinara - cultica - liturgica a Bisericii Or-
todoxe Romane. Asa se explica de ce din anul 1924 in patria
noastra, si mai ales in Moldova, s-au rupt de trupul Bisericii
222
Ortodoxe Romane credinciosii crestini pe stil vechi, deci cei
care nu au adoptat reforma calendaristica din 1924, credin-
ciosi care au rupt legatura duhovniceasca cu ierarhia cano-
nica a Bisericii noastre.
Inainte de a intra in subiectul propriu-zis, caut sa dau
raspuns unei intrebari. Este oare firesc a face propaganda in
randul crestinilor in vederea racolarii de noi adepti ? Este
oare logic sa convertesti la crestinism un crestin ?! Si daca
suna atat de straniu aceasta intrebare, cu cat mai lipsit de
sens si impotriva oricarei ratiuni este prozelitismul ce se
desfasoaia de catre fratii nostri ortodocsi pe stil vechi (calen-
daristi) in randul credinciosilor Bisericii Ortodoxe Romane,
care au facut ascultare canonica fata de conducerea suprema
a Bisericii noastre si au inteles rostul si motivatia indreptarii
calendarului ?
Este bine stiut ca nici o reforma, in nici un domeniu al so-
cietatii omenesti, nu s-a facut fara opozitie, fara contestari si
reactii ostile. Ceea ce s-a intamplat insa cu reforma calen-
darului din 1924 depaseste faza unei neintelegeri de moment,
capatand tot mai amenintator, din partea credinciosilor sti-
listi, conturul unei formatiuni crestine schismatice, indrep-
tandu-se astfel prin aceasta asa-zisa autonomic cultica spre
erezie."Este o lege sfanta, de constiinta, a-ti apara credinta
stramoseasca de toate eresurile ce ar putea-o contamina, dar
este si o lege a bunului simt crestinesc de a fi receptiv la tot
ceea ce vine in sprijinul credintei si Bisericii noastre. A fi re-
cepfiv, a da atentia cuvenita cuceririlor stiintei (in cazul stu-
diului nostru, ale celei astronomice) nu inseamna ca am
schimbat legea, ca am calcat canoanele, ca am intrat in jocuri
poliUce etc.
Asadar, dupa caderea dictaturii a venit si libertatea pentru
credinciosi de a se ruga fara frica, de a-si construi locasuri de
cult, de a se manifesta religios nestingheriti. Acest lucru 1-am
inteles cu totii si I-am multumit Bunului Dumnezeu pentru
acest suflu de libertate. Referindu-ma direct la fratii nostri
crestini pe stil vechi, sunt nevoit sa constat cu mare amara-
ciune ca, profitand de aceasta libertate, ridicandu-§i biserica
in care se pot inchina, au considerat ca este mult prea putin
aceasta. A§a se face ca dupa revolutie au dezlantuit o ofen-
223
siva prozelitista extraordinar de virulenta in randul credin-
ciosilor Bisericii noastre Ortodoxe, folosindu-se de urmatoa-
rele formule: „papistasi", „calcatori de Lege", „calcatori de
canoane", „cei care ati schimbat Legea", „caterisiti" si so-
fisme de genul: „Cand te-ai botezat, nu te-ai botezat pe stil
vechi ?" (catre persoanele mai in varsta) etc.
Considerandu-se singurii aparatori ai Ortodoxiei, acesti
credinciosi stilisti adopta o atitudine exclusivista, neabordand
nici un dialog teologie in afara de „calendar" si „Paste" dupa
calendarul iulian si respectiv Pascalia veche. Se face foarte
mult caz de cartea „Pidalion" („carma" in greaca), care cu-
prinde canoanele Sinoadelor Ecumenice, ale Sinoadelor Par-
ticulare, ale Sfintilor Parinti, canoanele Intregitoare, un tratat
despre rudenii avand la inceput Prolegomena (introducere
succinta) la fiecare dintre problemele dezbatute, iar la ince-
putul tuturor canoanelor: Canoanele Sfintilor Apostoli. Pen-
tru toate cele mentionate pana aici invit pe toti fratii nostri
ortodocsi, fara deosebire de „stir', sa parcurgem un succint
material documentar in ceea ce priveste calendarul si sarba-
torirea Sfintelor Pasti pentru a ne edifica asupra acestor prob-
lematici care au creat dezbinare in randul credinciosilor
ortodocsi.
Facem precizarea de la bun inceput ca Sinodul Particular
din Constantinopol din 861 prin canonul 13 prevede ca: „Pre-
otul care nu asculta de episcop pierde nu numai demnitatea
ierarhica din Biserica, ci si numele de cleric; laicii care apro-
ba o asemenea neascultare trebuie exclusi din Biserica".
Singurul caz In care clericii si laicii (credinciosii) pot
refuza ascultarea episcopului e atunci cand un episcop incepe
sa predice in Biserica o invatatura eretica (Canonul 15 al ace-
luiasi Sinod). Ce s-a petrecut in 1924 cu indreptarea calen-
darului nu numai ca nu este o erezie, ci a venit si vine in spri-
jinul Sinodului I de la Niceea care a stabilit regula precisa de
sarbatorire a Pastelui, regula cuprinsa in practicile sale.
Calendarul
in istoria omenirii, a civilizatiei sale, au fost in uz diferite
sisteme de calendare. Noi ne vom ocupa in cele ce urmeaza
de acele calendare ce au legatura directa cu tema noastra.
224
1. Calendarul iulian. Spre a intelege aceasta rectificare a
calendarului din 1923 trebuie sa stim ca anul pe care il intre-
buintam astazi in viata de toate zilele pentru masurarea tim-
pului are la baza asa-zisul an tropic (an ceresc) care cuprinde
intervalul de timp dintre doua echinoctii de primavara, cand
ziua este egala cu noaptea, sau intervalul de timp care cu-
prinde cele patru anotimpuri. Dupa calculul astronomiei,
acest an ceresc este de 365 zile, 5 ore, 48 de minute si 45,98
secunde. Spre deosebire de acesta, anul civil calendaristic
intrebuintat in uzul de toate zilele nu corespunde ca lungime
cu eel tropic fiind, dupa cum vom vedea, ceva mai lung decat
eel ceresc. Cei mai bun calendar este acela cand anul civil
calendaristic va fi adus in armonie cat mai perfecta cu timpul
exact al anului ceresc, dar totusi sa calculam numai cu zilele
intregi. Prima reforma de acest fel a fost facuta de lulius
Caesar la anul 46 i.H. cu concursul astronomului egiptean
Sosigene. lulius Caesar a dispus anume ca dupa trei ani
comuni sau simpli de cate 365 de zile si 6 ore sa urmeze unul
bisect de 366 de zile. Acest mod de bisectare al lui Sosigene
nu a rezolvat problema neconcordantei dintre cele doua ca-
lendare, deoarece se va vedea ca acest calendar iulian (dupa
numele imparatului) este cu ceva mai lung decat durata anu-
lui tropic, si anume cu: 11 minute, 14,02 secunde. In 128 de
ani, cele 11 minute si 14,02 secunde fac o zi intreaga, iar la
1820 de ani fac 10 zile. Astfel, anul calendaristic a ramas in
urma fata de eel ceresc. Pana la Sinodul I ecumenic de la
Niceea, acest calendar iulian a ramas in urma cu trei zile.
Sinodul acesta a facut prima rectificaree a acestui calendar
pentru ca a suprimat aceste trei zile aducand echinoctiul la 21
martie, asa cum arata soarele pe cer la acea data. Pentru
viitor insa nu s-a luat nici o masura.
Facandu-se astfel numai rectificarea calendarului si ne-
luandu-se in calcul greseala originara, aceasta crestea, astfel
ca la 1582 d.H. eroarea ajunsese sa fie din nou de 10 zile.
Dupa cum s-a putut observa din aceste cateva date, calen-
darul iulian a fost unul dintre cele mai bune pe vremea impa-
ratului Caesar, dar nu fara greseli.
2. Calendarul gregorian. Poarta numele papei Grigorie
XIII (1572-1585), urmasul papei Pius IV. Papa a incredintat
225
 intocmirea unui proiect de reforma, pe baza caruia s-a facut
indreptarea calendarului iulian, unui medic de la Verona, lec-
tor la Universitatea din Perugia si matematician vestit, Luigi
Lilio (Aloigi Giglio, Aloisiss Lilios), mort in 1576. Murind
acesta, proiectul a fost supus cercetarii unei comisii de
matematicieni din Roma si a unor congregatii, comisie con-
dusa de Guilelmo Sirleti ( t 1585) si colaboratori, ca vestitul
astronom Christofor Clavius, dominicanul Ignazio Danti si
altii. Dupa terminarea lucrarilor, papa a anuntat, prin bula
„intergravissimas" din 24 februarie 1582, reforma calendaru-
lui iulian aplicata in acel an prin suprimarea a zece zile (5-14
octombrie) si aducerea echinoctiului de primavara la data de
21 martie, ca pe vremea Sinodului I de la Niceea. (Vezi
Teodor M. Popescu, „Problema stabilizarii datei Pastilor", in
Ortodoxia, an X V I , nr. 3/1964, p. 388) Acest calendar
imbunatatea simtitor calendarul iulian, prin aceea ca reducea
diferenta dintre lungimea anului solar (tropic) si eel calenda-
ristic la 26,02 secunde pe an (2 ore, 44 minute si 28 secunde
in 400 de ani), ceea ce face o zi la circa 3500 de ani (vezi ibi-
dem, p. 388). Pentru a nu se mai repeta eroarea, s-a dispus ca
in viitor, dintre anii seculari sa fie bisecti numai cei ce sunt
divizibili fara rest cu 400, asadar anii 1600, 2000, 2400 etc.,
pe cand ceilalti ani seculari sa fie comuni, de 365 de zile. In
felul acesta s-au suprimat din calendarul iulian cate trei zile
la fiecare interval de 400 de ani. Reforma papei Grigorie
X I I I a fost primita de crestinii apuseni, pe cand crestinii
ortodocsi rasariteni au mentinut calendarul iulian pana in
vremurile noastre (vezi Dr. Nicodim Milas, „Canoanele Bise-
ricii Ortodoxe", vol. 2, partea I , Arad, 1934, p. 59, nota 4,
paragraf 3).
3. Calendarul crestin ortodox. Calendarul pe care i l folo-
seste Biserica Ortodoxa Romana din 1924 este eel indreptat
de catre Conferinta interortodoxa de la Constantinopol din
1923. Pentru a inlatura orice acuzatii de tipul celor care afir-
ma aservirea noastra de eel apusean, mentionam ca acest ca-
lendar foloseste un nou mod de bisectare a anilor seculari,
mult mai exact si original. Pe langa inlaturarea diferentei
(pana in 1924, calendarul iulian ramasese in urma cu 13
zile), s-a adoptat pentru viitor o indreptare cu mult mai buna.
226
Si anume, dintre anii seculari vor fi bisecti numai aceia la
care, impartindu-se la noua, socoteala va da un rest de 2 sau
6, pe cand ceilalti ani seculari vor ramane comuni, adica de
365 de zile. Astfel, dupa calendarul nostru indreptat, din
noua ani consecutivi doi sunt bisecti si sapte sunt de 365 de
zile. Prin urmare, din grupul de noua ani seculari 2000-2800,
ani bisecti vor fi numai anii 2000 si 2400, iar ceilalti ani sec-
ulari vor fi ani comuni, apoi anul secular urmator, 2900, va fi
iarasi bisect. In felul acesta, anul calendaristic este mai lung
decat eel ceresc doar cu 2 secunde (dupa ukimele cercetari
2,02 secunde), adica abia la 42.772 de ani vom avea o difer-
enta de o zi (vezi Dr. Nicodim Milas, op. cit., pp. 59-60 si
Teodor M. Popescu, op.cit., p. 388)
Avand in vedere precizia extraordinara a acestui calendar,
fiind adus in armonie cat mai buna cu timpul exact al anului
ceresc, consideram foarte potrivita indreptarea facuta calen-
darului iulian in 1923 la Constantinopol si ca fiind in confor-
mitate si cu cele reglementate de Sinodul I Ecumenic de la
Niceea.
4. Calendarul iudaic. In acest calendar, anul este un an
lunar, nu unul solar, impartit adica in luni dupa durata fazelor
lunii, socotite de 29 si 30 de zile. In felul acesta, anul lunar
era mai scurt cu 11 zile decat anul solar (lasand la o parte
zecimalele). Aceasta aduce dupa sine mutarea lunii Nisan
spre iama, indepartand-o de echinoctiu si de vremea parguirii
orzului, din care, dupa lege, trebuia adus prinos la templu la
16 Nisan. De aici nevoia de a adauga la 2-3 ani (3, 6, 8, I I ,
14, 17, 19) o luna intercalata intre lunile Adar si Nisan, nu-
mita Veadar, pentru a aduce pe Nisan la vremea sa legala si
normala, de luna a echinoctiului de primavara, a pascai si a
primitiilor de orz. Dar nici aceasta corectare a anului nu
putea asigura in calendarul iudaic exactitatea astronomica si
regularitatea consecutiva a lunilor. Cu un asemenea calendar
nu se putea asigura precizia si stabilitatea datei pascale. A
fost nevoie, fireste, de indreptari ale acestuia. Se stie ca una
s-a facut pe la inceputul secolului IV, inainte de Sinodul I
Ecumenic, dupa care se cunoaste aplicarea ei dintr-un docu-
ment pretios ramas de la Sinodul din Filipopole (343) si pub-
licat de Eduard Schwartz. In aceasta formula, calendarul
227

iudaic a adoptat ciclul pascal de 19 ani folosit de crestini,
reglementand intr-un fel data pascai, dar cu calcarea pre-
scriptiilor legale. Sistemul de a mari sau micsora cu una
numarul zilelor unei luni, in vederea potrivirii anului prin
luna intercalata, face ca anul iudaic sa aiba, variind, 353, 354
sau 355 de zile (in anii obisnuiti) sau 383, 384 sau 385 de
zile (in anii intercalari sau bisecti). Dupa cum observam, si
acest calendar avea numeroase greseli ce au trebuit indreptate
In mai multe randuri, dar care nu au avut darul de a inlatura
greutatile impreciziei de a masura timpul dupa anul lunar
(vezi Teodor M. Popescu, op. cit., pp. 335-336). Ne rezumam
la cele spuse pana aici despre calendare pentru a face pre-
cizarea ca nu exista calendar perfect si perpetuu, nici comput
pascal, deci pascalie perfecta, defmitiva, perpetua. Un calen-
dar isi mentine cursul si echilibrul prin viitoare modificari
periodice, iar pascalia este supusa acelorasi nevoi de indrep-
tare, prin adaptare la calendar si la realitatile stiintifice ale
conditiilor ceresti (vezi ibidem, p. 424).
Este vreo marturie despre faptul ca ramane in urma un ca-
lendar civil (eel iulian. In cazul nostru) ? Da. In cartea Pida-
lion putem citi textul Canonului 7 Apostolic: „Daca vreun
episcop, ori prezviter, ori diacon, Sfanta zi a Pascai mai ina-
inte^ de primovereasca isimerie (echinoctiu) cu iudeii o va
savarsi, sa se cateriseasca". Avand in vedere ca regula de sar-
batorire a Pastelui s-a fixat la Sinodul I de la Niceea si ca
aceasta randuiala se gaseste in Practicalele acestui Sinod, nu
am facut altceva prin citarea acestui canon decat o referire
directa la felul si data cum si cand trebuie sa se sarbatoreasca
Pastile. Mentionam ca Sinodul I de la Niceea prevede in
legatura cu sarbatorirea Pastelui urmatoarele:
1. Pasca trebuie a se face totdeauna dupa isimeria primaverii.
2. Nu se cade a se face Intru aceeasi zi cu legiuita Pasca a
iudeilor.
3. Nu se cade a se face chiar si nehotarat dupa isimerie, ci
dupa cea dintai luna plina a lui martie, care se va intampla
dupa isimerie.
4. Sa se faca in intaia dumnica ce se va intampla dupa
luna plina (acestea doua le avem din predanie, iar nu din ca-
non). (Pidalionul de la Neamt, tradus din greceste de Mitro-
228
politul Kirio Kir Veniamin Costachi in tipografia Manastirii
Neamt, tiparit prin sarguinta si cheltuiala Preacuviosului Ar-
himandrit si staret al Sfintei Manastiri Neamtul si Secul, Kir
Neonil, 1844, p. 7, fata I)
Cat priveste calculul datei pascale crestine si modul apli-
carii lui, sinodul a incredintat Bisericii Alexandriei, cea mai
cunoscatoare dintre toate, sarcina de a o face cunoscuta anual
celorlalte Biserici. Practica alexandrina recomandata de Si-
nod era observarea celor trei conditii: echinoctiu, luna plina,
duminica (vezi Teodor M. Popescu, op. cit., p. 343).
Faptul ca acum sunt neconcordante de date pascale intre
Rasarit si Apus si ca se intampina greutati in Rasarit In pri-
vinta datei pascale fixate dupa calendarul indreptat, ce merge
in aceasta privinta dupa Pascalia veche, este o realitate ce nu
trebuie neglijata si asupra careia vom mai reveni pe parcursul
lucrarii noastre.
Citam in Intregime din Pidalion textele care se refera la
ramanerea in urma a calendarului iulian: „Si vezi, iubitule,
cum dumnezeiscul Hrisostom numeste schismatici pre latini,
pentru ca din nou au izvodit Pascalia lor si Kalantariul, nu
pentru ca nu este acesta dupa isimerie dreapta. Pentru ca si
noi vedem ca isimeria au ramas cu adevarat 11 zile inapoi".
Deci, pe la anul 1760, cand vorbeste Matei Vlastarism calen-
darul iulian ramasese in urma cu 11 zile (vezi Pidalion, fila
8, fata 1 si Arhim. Hie Cleopa, In Despre credinta ortodoxa,
Ed. Institutului Biblic, 1981, p. 258).
Citam in intregime si alt text edificator in aceasta privinta:
„Deci primovaratica isimeria aceasta, pentru nepotrivirea a
Insasi miscarei soarelui dela apusuri catra rasarituri, nu se
face totdeauna Intru una si aceeasi zi, ci in vremea Sfintilor
Apostoli era In 22 a lui martie, dupe randuirile acestorasi
Apostoli (Cartea a V-a, cap. 17) ori dupe altii in 23. lara In
timpul I Sobor de toata lumea era in 21 martie, dupe Sevastos
si altii. Si acum In vremile noastre sa face In 21 ori si 10 a lui
martie. (Ca dupe astronomii vechi, Ptolomeu si altii. o noapte
si o zi sa pogoara isimeria in trei sute de ani, si putin ceva
mai multi. lara dupe cei mai noi, o noapte ?i o zi sa pogoara
in 134 de ani: precum se vede In cartea numita Tomos agapis,
foaia 540)". Deci, dupa cum putem observa din aceste texte,
229
 isimeria se pogoara (ramane in urma), acumuland un numar
de zile impresionant de la Sinodul I Ecumenic pana in vre-
mea lui Matei Vlastaris (10-11 zile ramanere in urma). In se-
colul XX, aceasta inaintare a pogorarii isimeriei a facut sa
creasca numarul de zile retrogade la 13. Acesta este si mo-
tivul pentru care s-a luat in dezbatere problema indreptarii
calendarului.
Un alt document este o insemnare facuta de Arhiman-
dritul Nichifor, ingrijitorul Episcopiei Buzaului, la sfarsitul
Ceaslovului tiparit in 1816. El spune ca din greselile calen-
darului si Pascaliei vechi suntem cu 13 zile in urma. El arata
ca autorul acestei Pascalii este Dr. Panaite Donici, inginer-sef
(Arhim. Hie Cleopa, op. cit., p. 259).
Sunt si multe alte documente care reliefeaza cu date exac-
te ramanerea in urma a calendarului si necesitatea indreptarii
lui: computuri pascale de la invatati ai secolului XIV, cum ar
fi Nichifor Gregoras. Matei Vlastaris, calugarul Isaac Arghi-
ros, care stiau ca echinoctiul de primavara nu mai corespunde
lui 21 martie, ci dupa cum a observat acesta din urma, este
socotit mai tarziu cu 7 zile si a sustinut ca este o abatere de la
hotararea Sinodului de la Niceea (Teodor M . Popescu, op.
cit., p. 381). in Apus au fost foarte multi invatati care au con-
statat aceste grave abateri ale calendarului civil de la mersul
normal al anului ceresc: loan de Sacro Busto, Albertus Mag-
nus, Roger Bacon si multi altii.
Avand in vedere ca in Biserica Ortodoxa Romana se mer-
ge in randuiala liturgica dupa calendarul indreptat in 1923 si
ca se serbeaza Pa.stile dupa Pascalia veche neindreptata, se
ivesc o serie de greutati cu implicatii suparatoare pentru un
crestin zelos.
De exemplu, datorita faptului ca Pastile se serbeaza uneori
cu intarziere dupa a doua luna plina de primavara, in calen-
darul indreptat lipseste timpul obisnuit al postului Sfintilor
Apostoli, trebuind sa se ia minimum de zile din saptamana
anterioara lui. Oscilatia datei pascale aduce cu sine oscilatia
intregului ciclu de zile liturgice, de la Duminica Vamesului si
Fariseului pana la Duminica Tuturor Sfintilor, respectiv pana
la ziua Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Adunate zilele dulce-
lui Craciunului (caslegilor) si ale postului Sfintilor Apostoli
230
fac impreuna 80 de zile, iar in an bisect 81. Cele doua perioa-
de sunt invers proportionale: cu cat este mai timpurie data
Pastilor, si deci inceperea Triodului, dulcele Craciunului este
mai scurt si postul Sfintilor Apostoli mai lung. La Pastile ser-
bate dupa Pascalia veche, in calendarul indreptat, cand
invierea Domnului se serbeaza la 25 aprilie - pe stil nou la 8
mai - , postul Sfintilor Apostoli este pracfic desfiintat.
lata deci ca datorita acestor mari greutati este justificata
propunerea Bisericilor din cadrul sesiunii Consiliului Ligii
Natiunilor din ianuarie 1932 de a se stabiliza data sarbatoririi
Pastelui. Marea majoritate a Bisericilor nu vad nici o obiectie
la propunerea Ligii Natiunilor Unite de a fixa Pastile in du-
minica urmatoare Sambetei a doua din aprilie (Teodor M .
Popescu, op. cit., p. 407). Stabilizarea Pastelui nu departeaza,
ci, din contra, apropie sarbatorirea invierii de data ei istorica,
9 aprilie anul 30.
Marele nostru pascaliolog Constantin Chiricescu pledeaza
pentru reducerea spatiului pascal de 35 de zile si stabilizarea
datei Pastelui in perioada 9-15 aprilie (ibidem, pp. 443-444).
Daca s-ar ajunge la o astfel de situatie s-ar inlatura toate
greutatile pricinuite de ciclul pascal de 35 de zile, greutati ce
se rasfrang in direct asupra slujbelor Bisericii ce foloseste
calendarul indreptat.
in concluzie, putem afirma ca atat timp cat va exista inca
in uzul Bisericilor Ortodoxe calendarul iulian, din motive
obiective pentru acele Biserici, vor exista si disensiuni in le-
gatura cu cele doua stiluri, deoarece nu toti credinciosii cres-
tini isi dau seama de importanta extraordinara a indreptarii
calendarului.
Pascalia veche, pentru a fi adusa in conformitate cu reali-
tatea astronomica, se poate adapta foarte bine la calendarul
iulian indreptat, cu o indreptare stiintifica si practica nece-
sara, usor de facut, anume aplicand reguli stiintifice. Cu
aceasta se pastreaza si se respecta deci. corectat, imbunatatit
si reinnoit „calculul pascal alexandrin" (care fixeaza data
Pastelui pentru prima duminica dupa luna plina, dupa echi-
noctiul de primavara, si a stabilit un ciclu lunar de 19 ani si
un ciclu pascal de 95 de ani, luand ca data a echinoctiului de
primavara ziua de 21 martie si ca faza a lunii pline ziua a pai-
231
sprezecea dupa luna plina), care este comun si scump tuturor
ortodocsilor. Se face o mare gresala cand se subordoneaza
Pascaliei calendarul si cand se crede ca acesta nu trebuie
indreptat pentru ca nu trebuie schimbata Pascalia. O aseme-
nea conceptie inverseaza raportul firesc dintre Pascalie si ca-
lendar. Nu calendarul se bazeaza pe Pascalie, ci Pascalia pe
calendar. Pascalia se poate calcula, stabili si aplica numai cu
ajutorul, Tn cadrul si Tn conditiile calendarului, pentru ca doar
acesta ofera Pascaliei termenii sai (ibidem, pp. 427-428).
Asadar, tot ce s-a facut in 1923 a fost o necesitate ine-
vitabila careia nu i se opune nici un impediment canonic (ibi-
dem, p. 428).
***
Din cele aratate mai sus reiese foarte clar ca rectificarea
calendarului este o necesitate majora a zilelor noastre, care
vine tocmai in sprijinul respectari canoanelor Bisericii Orto-
doxe si a traditiei sale, si nicidecum o calcare a legii sau o
abatere de la practica de veacuri dogmatico-canonico-litur-
gica a Bisericii. Din nefericire insa pentru unitatea Bisericii
noastre, neintelegandu-se de catre unii credinciosi aceasta
necesitate, s-a ajuns la o situatie regretabila in care s-a distor-
sionat tendentios infatisarea Bisericii Ortodoxe Romane,
aruncandu-se cu sagetile urii si calomniilor de tot felul asu-
pra unitatii sale, ierarhiei, asupra a tot ce reprezinta zestre
dogmatica, canonica si cultica.
Din aceasta neintelegere a rectificarii calendarului din
1923, ce nu face parte din dogmele mantuitoare, s-a ajuns la
dezbinarea dureroasa intre credinciosii aceleiasi Biserici-
mame.
Faptul ca fratii ortodocsi pe stil vechi repeta unele Taine,
cum ar fi botezul sau nunta, este o calcare brutala a sfintelor
canoane. Despre aceasta, Canonul 47 Apostolic spune urma-
toarele: „Episcopul sau presbiterul de va boteza din nou pe
eel botezat dupa adevar (in numele Sfintei Treimi) sau de nu
va boteza pe eel spurcat de necinstitorii de Dumnezeu, sa se
cateriseasca, ca unul care isi bate joc de crucea si de moartea
Domnului si nu deosebeste pe preoti de preotii mincinosi"
(N. Milas, op. cit., vol. 1, partea I , p. 257).
232
Canonul 68 Apostolic osandeste cu caterisirea pe episco-
pul sau preotui care primeste a doua oara hirotonirea (ibidem,
p. 287).
Daca cei ce se intorceau de la eretici la ortodoxie erau
primiti de catre Biserica numai aplicandu-le Taina Mirungerii
la frunte, ochi, nari, gura, urechi - considerandu-li-se botezul
valabil in numele Sfintei Treimi - , nu intelegem de ce gru-
parea stilista din Romania trece peste aceste dispozitii ale
unui Sinod Ecumenic (vezi Canonul 7 al Sinodului 2 Ecu-
menic, N. Milas, op. cit., vol 1, partea a Il-a, p. 119).
Numai eunomianii, care se botezau cu o singura afundare,
montanistii si sabelienii, care invatau iopatria (identitatea
Persoanei lui Dumnezeu-Tatal cu Persoana lui Dumnezeu-
Fiul) erau botezati din nou (botezul initial considerandu-se
nevalabil). Dupa cum observam, aceste practici de repetare a
unei Taine nu sunt vecine cu erezia, ci sunt chiar eretice. Iar
faptul ca nu se da ascultare ierarhiei canonice instituite este o
calcare vadita a tuturor canoanelor Bisericii Rasaritului ce
privesc organizarea interna a Bisericii: Canoanele 31, 33, 34
Apostolice; Canonul 18 al Sinodului IV Ecumenic; Canonul
109 al Sinodului de la Cartagina si allele. A alege episcopi cu
de la sine putere si a hirotoni preoti este o practica ce amin-
teste de tulburarile pricinuite de Arie in sanul Bisericii in
veacul al IV-lea. Canoanele 1 si 35 Apostolice, Canonul 3 de
la Sinodul VII Ecumenic si Canonul 1 al Sinoadelor I-II
Constantinopol infiereaza aceste fapte cu caterisirea si exclu-
derea din Biserica a faptasului, ca unul ce nu iubeste smere-
nia si ascultarea canonica ce trebuie facuta fata de episcopul
legal instituit.
Prin faptul ca se folosesc fel si fel de invective si expresii
defaimatoare la adresa ierarhilor Bisericii Ortodoxe Romane
si ca acestia nu sunt pomeniti la sfintele slujbe, fratii nostri
pe stil vechi, pe langa faptul ca se o.sandesc de canoane (12,
15, 105, 108 Cartagina, 55 Apostohc s.a.), calca porunca dra-
gostei lui Hristos si se opun sublimului tel al Mantuitorului
exprimat in rugaciunea arhiereasca: „ca toti sa fie una" (loan
17,21).
Sa nu uitam nici amanuntui de loc de neglijat ca in Sfanta
Scriptura nu se pomeneste de calendar „iulian" sau „gregori-
233
 an" sau de 13 zile avans sau devans si ca la Infricosata Ju-
decata nu vom fi inliebati de stilul pe care 1-am urmat, ci de
faptele milei trupesti si sufletesti, de intensitatea sentimentu-
lui de iubire fata de Hristos si poruncile sale.
Apoi trebuie sa mai stirn ca o icoana nu se saruta pe
„vechi" sau pe „nou", ci totdeauna. Lui Hristos trebuie sa ne
inchinam in tot locul si in tot timpul, nu numai intr-o biserica
„pe nou" sau „pe vechi".
A nu lua in considerare cele stabilite la Sinodul Interorto-
dox de la Constantinopol din 1923 inseamna a te opune cu in-
capatanare si cu o ignoranta regretabile unui adevar .stiintific
si chiar randuielilor bisericesti.
La Moscova, la consfatuirea interortodoxa din 1948, la
care au participat aproape toate Bisericile ortodoxe surori - si
cele care au indreptat calendarul, .si cele care nu 1-au indrep-
tat - , s-a stabilit ca „obligatoriu pentru cler si credinciosi de a
urma stilul Bisericii locale pe teritoriul careia se gasesc, ca
unul din obiceiurile acestei Biserici a carui pastrare in nu-
mele unitatii si al iubirii ne este poruncita de catre Sfintele
Canoane" (reprodus dupa Arhim. Hie Cleopa, op. cit, p. 262).
Pana la gasirea celui mai bun calendar si pana se vor crea
conditiile ca fiecare Biserica sa-si indrepte calendarul (pentru
ca acest lucru este o necesitate bisericeasca si sociala), este in
spiritul Evangheliei si al dragostei crestine sa dam ascultarea
cuvenita Bisericilor de care apartinem. Este timpul sa nu ne
mai jignim cu fel si fel de acuzatii si sa inceleze absurda mi-
si une de convertire a credinciosilor Bisericii Ortodoxe Roma-
ne la „stilul vechi", deoarece se contribuie astfel in mod
regretabil la sfasierea si mai jalnica a camasii lui Hristos, a
scumpei noastre unitati ortodoxe ce ne-a purtat biruitori vea-
curi de-a randul peste toate vicisitudinile istoriei.
Ord de meditatie
- Sfantul loan Botezatorul, 1992 -
„in zilele acelea a venit loan Botezatorul
si propoveduia in pustia Iudeii:
pocditi-vd cd s-a apropiat Impdrutia cerurilor"
(Matei 3. 1-2)
Inspirat si marcat fiind de predica Sfantului loan Boteza-
torul, va marturisesc ca m-am intrebat nu o data, ce va fi cu
noi, ce se va intampla cu lumea aceasta in viitoml apropiat
sau indepartat ? Cuvintele de tunet ale Botezatorului au avut
si continua sa aiba o puternica rezonanta in constiintele
crestine de-a lungul generatiilor care s-au succedat de ia
Hristos incoace; „Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparalia
Cerurilor..." Ce inseamna aceasta apropiere ? Ce sens au
cuvintele: „foc nestins", .,ziua de apoi", ,.cer nou" si „pamant
nou" din paginile Sfintei Scripturi ?
lata intrebari la care m-am gandit sa formulez raspunsuri
in aceasta seara de meditatie si rugaciune. Va marturisesc
insa ca, daca Re\elatia dumnezeiasca este mai putin darnica
cu informatiile despre cele din urma ale lumii, daca Sfintii
Parinti ai Bisericii au scris foarte putin in acest domeniu, da-
ca invatatura Bisericii Orientale si-a rezervat un capitol prea
mic pentru aceste teribile probleme, nici eu. ca fm al Bisericii
si ca slujitor al aitarului, nu emit pretentia de a ridica valul de
pe tainele lui Dumnezeu cu privire la sfarsitul lumii.
Totusi, motivati de abundenta, invazia si atacurile furi-
bunde ale atator si atator misionari sau aventurieri - predica-
tori din toata lumea - , indreptate direct impotriva Bisericii lui
Hristos drept maritoare, incerc sub forma unui buchetel de
date, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa scot in evidenta invatatura
Bisericii stramosesti in legatura cu sfarsitul lumii.
Sunt oameni cu un fond sutletesc fo:ute scnsibil la cele
duhovnicesti. Cilesc Biblia plangand. traiesc atat de intens
cele descrise in ea incat ajung la desprindcrea totala de idea-
lurile pamantesti. piosenia lor bolnavicioasa aruncandu-i nu
 rareori Tn cealalta latura, a pesimismului exacerbat si indife-
rentismuiui pentru tot ceea ce-i inconjoara.
Nu mai vorbesc de aceia care stau cu Biblia in mana si
sunt in goana dupa senzational si teribilism pentru a arata ca
stiu precis planurile lui Dumnezeu pe care le are cu lumea
aceasta, ca venirea Domnului este foarte aproape si ca data
acestei veniri se poate cunoaste cu exactitate.
Acesti evanghelizatori de ocazie se simt foarte satisfacuti
in acest sadism spiritual, terorizand oamenii, constiintele lor,
cu descrierea in cele mai negre culori ale iminentului sfarsit,
captandu-i in cercurile lor, promitandu-le salvarea numai
daca adeptii adera la nastrusnicile lor idei despre Dumnezeu
si viata de dincolo... Acesti predicatori uita in schimb ca
Dumnezeu a facut aceasta lume nu cu scopul de a o distruge,
nu 1-a creat pe om spre suferinta, spre nefericire. Dumnezeu
nu vrea sa vada din aceasta plapanda creatura un vas al
durerii, al suferintei. Dumnezeu L-a creat pe om spre bucurie
si viata vesnica.
Numai ca cele doua accidente extraordinare petrecute pe
planul creatiei: caderea ingerilor si a oamenilor in pacat au
tulburat ordinea si scopurile pentru care au fost creati, cu alte
cuvinte s-a nascut nefericirea, suferinta si in urma acestora
moartea.
Am ajuns in ziua de astazi sa completam, pare-se, un
tablou sinoptic al apocalipsei Sfantului loan Teologul, cand
semnul maximei rautati cuprinde tot pamantul, cand incles-
tarea dintre puterile binelui reprezentate prin crestinii buni,
pe de-o parte, si puterile raului a carui intruchipare este an-
tihrist pe de alta parte, este tot mai evidenta.
Acest sumbru tablou este insa deformat prin tot felul de
imagini care mai de care mai fantastice, ajungand sa distor-
sioneze invatatura Bisericii despre eshaton (sfarsitul lumii),
in asa hal incat chiar credinciosii nostri nu stiu ce sa mai
creada, nu §tiu ce sa mai inteleaga din Biblie cu referire la
sfarsitul veacurilor, avand in vedere ca prin intreprinderi mi-
suna acele trompete psihopate de sectari care-i terorizeaza
pur si simplu cu date infricosatoare despre sfarsitul lumii.
Tot felul de oameni scriu astazi, avizati sau neavizati... Au
fost derutati credinciosii no§tri §i de informatia publicata de
236
Sorin Dumitrescu in Romania Libera din 1990, daca va mai
amintiti, cu descoperirea Sfantului Calinic de la Cernica cu
privire' la sfarsitul iminent (vezi D. Staniloae, p. 228) care
profeteste anul 1992 ca pe un termen posibil al epuizarii tim-
purilor. In aceasta rumoare apocaliptica orientarile sectare
sunt cele care agita eel mai tare spiritele.
Sa urmarim in punctele ei principala invatatura a Bisericii
in acest domeniu atat de pretentios.
lubiti credinciosi,
Singurul principiu vazut si nevazut etern si atotprezent
care nu are inceput si nu are sfarsit este Dumnezeu. Lumea
are un inceput. Tot ceea ce are un inceput are pe el si pecetea
sfarsitului. Deci lumea se va sfarsi. Despre un sfarsit al lumii
actuale sau, mai precis, despre un sfarsit al pamantului, vor-
beste si stiinta, desi momentul si modul sfarsitului nu se
poate preciza.
Revelatia dumnezeiasca vorbeste foarte clar de patru mari
evenimente care se vor succeda sau vor avea loc simultan, nu-
mai Dumnezeu stie: invierea mortilor din veac adormiti, a doua
venire a Domnului^ judecata universale si sfarsitul lumii ac-
tuale ca inceput al Imparatiei lui Dumnezeu (cerurilor), a glo-
riei sau maririi despre care vorbea Sfantul loan Botezatorul.
Sfanta Scriptura ne da anumite informatii cu referire
directa la aceste evenimente: „Dintru inceput Tu, Doamne,
pamantul 1-ai intemeiat si lucrul mainilor Tale sunt cerurile.
Acelea vor pieri, iar Tu vei ramane si toti ca o haina se vor
invechi si ca un vesmant ii vei schimba si se vor schimba"
(Psalm 101, vers. 26-27).
Sau Mantuitorul spune: „Cerul si pamantul vor trece dar
cuvintele Mele nu vor trece" (Matei 24, 35).
Despre faptul ca lumea se va sfarsi Sfanta Scriptura nu da
indubitabil, amanunte. Sfantul Apostol Petru, in a doua epis-
tola soborniceasca, scrie: „...iar ziua Domnului va fi ca un
fur: atunci cerurile pieri-vor cu vuiet mare; stihiile arzand se
vor desface si pamantul si lucrurile de pe el vor arde cu totul"
(II Petru 3, 7,-10).
Asadar, lumea aceasta se va sfarsi. Cand vorbim despre
sfarsitul lumii nu intelegem o distrugere totala a ei, ci intele-
237
 gem o schimbare a legilor naturii actuale si stabilirea unei
ordini noi, „in asa fel ca va ft cer nou si pamant nou, in care
dreptatea locuieste" (11 Petru 3, 13).
Lumea noua va fi purificata si reinnoita prin foe. In ea
oamenii vor fi schimbati, binele va fi separat de rau si armo-
nia de haos. Acolo nu va mai fi moarte, ci numai viata...
(Dogmatica, ed. 1952, p. 998).
Despre necesitatea sfarsitului acestei lumi vorbeste foarte
frumos Sfantul Chiril al lerusalimului: „... pe pamant s-au
raspandit tot felul de pacate. Pentru ca sa nu ramana acest
lacas minunat plin de faradelegi, trece lumea aceasta pentru a
se arata alta mai buna" (Cateheza 15, 3 trad. rom. 399-400).
Marele teolog Dumitru Staniloae, intrebat asupra acestei
delicate probleme a sfarsitului lumii actuale, raspunde; „Cred
ca se intampla un act extraordinar al lui Dumnezeu: materia
nu va disparea, poate ca nici chiar lumea aceasta cu materia
ei nu va disparea, insa se va produce in ea o transformare ex-
traordinara, se va umple deodata de lumina, poate chiar lu-
mina care sta la baza ei, poate va tasni prin voia lui Dum-
nezeu. Poate lumina din Hristos va inunda deodata aceasta
materie si va face o lume noua, plina de lumina, iluminata,
incoruptibila" (Dimineti cu Parintele Staniloae, p. 212).
Asadar, un sfarsit al lumii actuale dar nu o neandzare a ei,
nu o ducere la inexistenta, ci o prefacere fulgeratoare prin foe
„cu cer nou si pamant nou", unde dreptii vor straluci ca soa-
rele in imparatia lui Dumnezeu.
Propriu lui Dumnezeu nu e sa nimiceasca, sa neantizeze,
ci sa creeze. Aceasta minunata creatie a lumii vazute si neva-
zute, in bunatatea Sa Dumnezeu nu o va desfiinta, o va per-
fectiona, o va desavarsi.
Intrebarea este cand si cum se vor intampla aceste eveni-
mente ? Acestea sunt intrebari ce preocupa astazi aproape
simptomaUc, obsesiv, un foarte mare numar de oameni cred-
inciosi ?
In primul rand, e o intrebare putin nepioasa, ca si cum ai
intreba ce e Dumnezeu in Fiinta Sa, ce gandeste El despre
noi. Cu toate acestea, noi putem raspunde urmatoarele:
238
Data sfarsitului veacurilor nu se poate cunoaste: „Iar de-
spre ziua aceea si de ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii
din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal" (Matei 24, 36).
Totusi, din punct de vedere obiectiv, Scriptura nu ne-a
lasat intr-o necunoastere totala cu privire la sfarsit, ci ne-a dat
anumite semne, din implinirea carora vom putea intelege ca
nu este departe:
a) predicarea Evanghehei la toate popoarele (ceea ce nu
inseamna ca va fi si primita);
b) convertirea poporului evreu la crestinism;
c) venirea lui Enoh si Hie pentru a-L predica pe Hristos;
d) aparitia lui Andhrist, adica a rautatii intrupate, a adver-
sarului lui Hristos;
e) apostazierea unora de la crestinism, persecutii, razboa-
ie, foamete, ciuma, cutremure de pamant, semne mari pe cer,
ivirea de prooroci mincinosi, raspandirea a tot felul de pacate
intre oameni, ingamfarea, neascultarea de parinti, ipocrizie.
ura, desfrau si iubirea tuturor lucrurilor diavolesti...
Toate cele de mai sus au fost si vor fi. Deci ele nu indica
faptul ca sfarsitul e aproape, ci numai ca acestea trebuie sa
aiba loc inaintea sfarsitului lumii. Ele se vor intampla cu
siguranta inaintea venirii Domnului. Ordinea lor nu ne e
cunoscuta.
Iar semnul eel mai aproape si sigur de venirea a doua a lui
Hristos este aparitia semnului Sfintei Cruci pe cer, care va
capata iarasi semnificatia ei. In acest moment istoria se sur-
pa, pentru ca sa inceapa restaurarea lumii vechi, acel cer nou
si pamant nou...
Cu alte cuvinte, inaintarea acestei lumi in rau va duce la o
lume epuizata teologie, pe care Parintele Staniloae o explica
prin aceea ca lumea inainte de sfarsitul ei general, inainte de
venirea a doua, va fi foarte indepartata de Dumnezeu. Vor
aparea hristosi mincinosi, chiar in Biserica, vor aparea oa-
meni tot mai legati de lumea aceasta, lumea aceasta va fi tot
mai departata de Hristos, toate acestea vor complica enorm
existenta... Sfarsitul lumii vine si pentru ca oamenii merg
spre acest sfarsit, merg spre o stare in care nu mai folosesc
puterile dumnezeiesti care le improspateaza si le imbagatesc
puterile spirituale. Devin tot mai neputinciosi spiritual, tot
239
 mai dezuniti intre ei, conditiile istorice devin tot mai in-
suportabile. Deci este si o lucrare a noastra. Vine si ca o
pedeapsa.
Asadar, sfarsitul lumii va veni, a doua venire a Domnului
se va petrece in aceeasi zi cunoscuta in Scriptura sub numele
de „Ziua de apoi", „Ziua Domnului lisus", „Ziua Fiului
Omului", dupa care va urma judecata universala: a ingerilor
celor rai si a oamenilor de la Adam pana la eel din urma om,
pentru ca aceasta judecata va fi universala, solemna, publica,
definitiva, suprema si infricosata. imparatia harului inte-
meiata de Hristos va lua sfarsit pentru a incepe imparatia glo-
riei cu Hristos eel inviat, imparatul vietii si al fericirii eteme.
Este cazul sa nu ne chinuim cu obsedantele intrebari cand
va fi sfarsitul, ci cum ma voi afla eu atunci ? Acest lucru tre-
buie sa ne preocupe.
Tot felul de erezii au izbucnit legate de acest subiect, din-
tre care cea mai renumita este cea hiliasta potrivit careia
Hristos va imparati cu dreptii 1000 de ani inainte de judecata
universala aici, pe pamant. intrucat s-a interpretat literal
Apocalipsa s-a ajuns la aceasta grava eroare de a-L confunda
pe Hristos eel Vesnic cu eel istoric supus mortii, ca om.
Apocalipsa este o carte profetica si foarte greoaie, subtila
din punct de vedere teologie, iar majoritatea devierilor dog-
matice, a sectelor, a invataturilor gresite de aici isi trag seva.
Apocalipsa trebuie interpretata dupa anumite reguli de her-
meneutica si exegeza biblica...
Parintele Staniloae este foarte optimist, afirmand ca nu
sunt semne ca sfarsitul existentei pe pamant ar fi aproape.
inca sunt foarte multe posibilitati pentru o viata mai buna pe
pamant... Nu trebuie sa fim pesimisti... Cred ca trebuie sa se
inmulteasca oamenii care se pregatesc pentru imparatia lui
Dumnezeu. Mie mi se pare ca omenirea are posibilitatea sa
inmulteasca numarul acestor oameni Sfintia Sa mentioneaza
faptul extraordinar al extinderii rugaeiunii lui lisus in randul
oamenilor in afara zidurilor manastirii, „cred, spune Sfintia
Sa, ca pana la imparatia lui Gog si Magog mai avem..."
Rumoarea aceasta a unui sfarsit iminent nu-i altceva decat
teama, frica pe care ni le-au furnizat rationalismul cuUivat in
240
mod predilect in lumea occidentals, care s-a despartit de
Dumnezeu.
Despre scumpa noastra tarisoara, o tara drept maritoare,
se vorbeste in profetia Sfantului Calinic ca va juca rolul
Noului lerusalim la sfarsitul Umpurilor in sensul ca de aici se
va exfinde o viata mai sanatoasa in Europa. Si asa este. In
lumea aceasta modema, bolnava moral, impatimita si impot-
molita in tot felul de pacate, tara noastra, prin majoritatea ei
drept maritoare ortodoxa, i l are pe Hristos in Taine, are sal-
varea, are mantuirea. Un italian care a stat mai mult pe la noi
a rosfit indrazneata propozitie: „mantuirea lumii este in Ro-
mania", lata de ce, zic eu in spiritul gandirii si al optimismu-
lui parintelui Staniloae, sa privim problema sfarsitului lumii
cu incredere in bunatatea si mila lui Dumnezeu.
lubiti frati si surori,
Prin descoperirile din Sfanta Scriptura, Dumnezeu nu vrea
sa faca din noi niste speriati, niste obsedati de negrul sfarsit.
El nu vrea ca sa ne faca sa-L iubim din frica, sa vedem in
Dumnezeu un monstru nimicitor care abia asteapta sa se raz-
bune pe bietele creaturi. A vrut, pentru ca tocmai ne iubeste,
sa ne avizeze de cele ce vor urma dupa terminarea istoriei
lumii, sa fim pregatiti pentru acest sfarsit oricand, sa nu
amanam de azi pe maine pocainta, venirea la Hristos, impar-
tasirea cu Hristos euharistic. Pentru cresUnul bun, toate aces-
te semne ale sfarsitului, desi infricosate, aduc cu sine certi-
tudinea unirii cu Hristos in etemitate si intarirea credintei in
Cei ce este, Cei ce era si Cei ce vine.
 Cuvdnt ocazional la Sfantul Dumitru
- Priveghere la Biserica Sfantul Dumitru din Bdrlad -
Multa lume intelege si concepe fericirea, bucuria, dis-
tractia, cheltuindu-si pretioasele secunde ale scurtei noastre
existente in chefuri desantate, in petreceri, sindrofii scanda-
loase, isi ineaca pofta lacoma de a fi satisfacut In baia placeri-
lor neiertate, in a-si pierde timpul pur si simplu, amagindu-se
cu iluzia fericirii, In ranceda lumina a unei spelunci murdare,
in compania celor care formeaza si tin horele satanice.
Am inceput cu aceste triste sau poate pesimiste ganduri,
nu cu intentia de a face o diagrama a vietii sociale sau de a
studia nivelul moral al societatii, al urbei pe care o locuim cu
totii; am facut aceasta din dorinta de a cantari cu ajutorul ba-
lantei duhovnicesti, cat de scumpe, cat de pretioase sunt ina-
intea lui Dumnezeu aceste momente sfinte pe care le-am
trait, de buna seama, cu totii in aceasta minunata seara de
rugaciune, aici, in Sfanta Biserica Sfantul Dumitru din Bar-
lad. Am facut aceasta si din dorinta de a releva ca fericirea
adevarata nu se rezuma la mancare, bautura, la placerea sen-
zuala, ca fericirea anteparadiziaca se traieste aici pe pamant,
aici si acum In dumnezeiescul locas de rugaciune care este
biserica.
lata de ce, analizand cu atentie periculoasele coordonate
pe care navigheaza astazi corabia moralitatii neamului nos-
tru, a lumii in general, m-am gandit ca in aceasta seara de
priveghere, cand ne-am adunat cu totii sa dam prinos de cin-
stire unui erou al Bisericii Crestine, a unui devotat ostas al lui
Hristos, sa vorbim despre devotamentul crestinului ortodox
fata de Sfanta Biserica.
Nu putine sunt tratatele care s-au scris despre Biserica de
catre marii teologi ai lumii. Foarte multi s-au intrecut in defi-
nitii care mai de care mai savante; toti au defmit Biserica
drept o institutie dumnezeiasca si omeneasca in care si prin
care pulseaza comuniunea intratreimica, iubirea dumneze-
iasca a persoanelor Sfintei Treimi, dar parca cea mai simpla
si mai draga tuturor este populara definitie: „Biserica este
242
casa lui Dumnezeu", asa cum se exprima tot romanul cresUn-
ortodox cu bun simt.
Asadar, Biserica in esenta este „trairea comuna a oame-
nilor cu Sfanta Treime, participarea lor In comun la viata lui
Dumnezeu"; „in Biserica ne e comunicata viata divina." Ast-
fel, „Dumnezeu Insusi e sufletul Bisericii".
Deci Biserica este Trupul tainic al Domnului pentru ca
madularele ei se hranesc din Trupul Domnului prin sfintele si
dumnezeiestile Taine.
Biserica are deci doua intelesuri, privita ca societate de
persoane ce marturisesc aceeasi credinta si ca locas de inchi-
nare in care trebuie sa se adune toate fapturile. Biserica este
oferirea lui Dumnezeu noua, nevrednicilor; prin lucrarile
sfinte care se savarsesc In ea, ea se constituie prin intalnirea
naturalului cu supranaturalul, a omenescului cu dumnezeies-
cul. De aceea spunem ca Fiinta ei este teandrica.
Dumnezeu a Intemeiat-o pe Sfanta Cruce de pe Golgota tn
chip duhovnicesc, iar istoric Biserica ia fiinta in ziua Cinci-
zecimii, cand Duhul Sfant, sub forma Umbilor de foe, aduce
cu Sine increstinarea in masa a poporului iudeu si greco-
pagan.
lata de ce spunem ca Biserica e intemeiata de Dumnezeu
prin lisus Hristos, nu de oameni (Teologia dogmatica si sim-
bolicd, vol. II, pp. 115-111).
in Biserica, prin savarsirea Tainelor de initiere - Botez,
Mirungere si Euharistie - si prin Tainele de intarire a vietii du-
hovnicesti, noi traim si fiintam. in Biserica ne castigam man-
tuirea. in general putem zice ca afara de Biserica nu exista
mantuire, numai printr-o minune In ordinea supranaturala se
poate mantui cineva dintre cei ce nu apartin Bisericii. Omul
trebuie sa sde ca Biserica este organul ordinar si sigur al man-
tuirii pentru eel ce traieste in conformitate cu invatatura ei.
Din aceste cateva propozitii, putem sa constatam ca man-
tuirea vine prin Biserica si ca orice iesire din acest staul man-
tuitor aduce pieirea.
lata de ce fiecare membru al Trupului tainic al Domnului
(Biserica) trebuie sa fie devotat Casei lui Dumnezeu.
A fi devotat Bisericii inseamna a iubi Biserica si a o ajuta
ori de cate ori se cere aceasta.
243

A iubi Biserica inseamna sa o frecventeazi, pentru ca in
Biserica credinciosul poarta dialogul cu Dumnezeu in cea
mai inalta traire duhovniceasca.
Asa au inteles mosii si stramosii nostri sa fie credinciosi
Bisericii stramosesfi. N-au tradat cu usuratatea de astazi Bi-
serica. Au murit chiar pentru Biserica, pentru credinta orto-
doxa izvorata din Biserica, pentru ca ea are in totalitatea ei
caracteristica de infailibila.
Sfanta Biserica a fost dintotdeauna fascicolul luminos al
neamului care lumineaza calea oamenilor spre mantuire. Nu
intamplator, eel mai mare poet al romanilor sublinia ca Bi-
serica Ortodoxa Romana este „creatiunea eminamente natio-
nals, maica spirituals a neamului romanesc, care a nascut
unitatea limbii si unitatea etnicS a poporului, ea, care dom-
neste puternica dincolo de granitele noastre si e azilul de
mantuire nationals in tSri unde romanul nu are stat..." (Mihai
Eminescu, Timpul, VII, nr. 63, 20 martie 1882).
Iar Tudor Arghezi spunea in 1925: „Alungat, prigonit,
omul gaseste in BisericS sprijinul fiintei lui morale. Biserica
il primeste oricand si oricine ar fi el. Biserica are o influent
socials covarsitoare".
Biserica a invins timpul si il invinge mereu. Au pierit nea-
muri si dinasfii puternice; Biserica trSieste. Nu ne putem
lupta cu Biserica. Noi cSdem si ea ne supravietuieste pentru
ca se alimenteaza din izvorul vietii, lisus Hristos.
Din astfel de consideratii, apartenenta la Biserica este
necesarS. Ca sS nu ne pierdem si sS nu pierim in singuratate
si in mizeriile pScatelor trebuie sS apartinem Bisericii, cum
apartine mlSdita vitei si membrele corpului. E o conditie de
viata sau de moarte, de mantuire sau osanda.
„DacS nu exista credinta in Dumnezeu, in Biserica - spu-
nea marele Tutea - nu exista adevSr. FSra Dumnezeu, fSrS
credintS, omul devine un animal rational care vine de nicSieri
si merge spre nicSieri", si tot el spunea cS cresfinismul a apS-
rut istoric, dar a punctat fimpul si spatiul cu eternitatea, cu
vesnicia, si aceasta prin BisericS.
Va indemn de a ne trezi din letargia duhovniceascS in care
ne-a aruncat bezna ateistS si sS strangem randurile in jurul
maicii noastre spirituale, Biserica.
244
Ne-a cSlSuzit de-a lungul istoriei, in avalansa vicisitu-
dinilor politice si sociale, a vegheat pe meterezele moralitStii
neamului, sS o iubim si sS o sprijinim. Nu cu cuvinte si dis-
cursuri, ci cu fapte.
Multi dintre oameni judecS periculos, cu eel mai con-
damnabil subiectivism, pe cei care vin la BisericS, dacS si ei
gresesc in societate. Aceasta nu e decat ojudecatS sectara, cS
poti sS fii bun si acasS, tolSnit pe un recamier cu ochii atinfiti
in ecranul unui televizor sau cu tigara in gura. Nevenind la
BisericS se raceste panS la inghet carbuncle duhovnicesc din
sufletul nostru. Toate acestea sunt soaptele diavolului, rostite
prin gura dusmanilor Bisericii.
Numai venind la BisericS tinem vie legatura harica cu
Dumnezeu si cu Sfintele Taine.
SS sprijinim material Biserica, sa sustinem initiativele de
ridicare de biserici si consolidare a celor deteriorate grav de
cutremurele ce au avut loc.
Se pare cS pentru toate gSsim timp si bani, numai pentru
BisericS nu.
SponsorizSm localuri ale desfranSrii si necuviintei, iar bi-
sericile rSman in pSrSsirea in care au fost si panS-n 1989.
Nu sunt bani, dar nu este nici sarg pentru punerea in
miscare a rofitelor mecanismului edificator, sS umim din loc
corabia nepSsSrii noastre.
LScomia §i zgarcenia oamenilor boga^i cand este vorba sa
contribuie la intretinerea Bisericii a devenit proverbialS.

A iubi Biserica inseamna sa o frecventeazi, pentru ca in
Biserica credinciosul poarta dialogul cu Dumnezeu in cea
mai inalta traire duhovniceasca.
Asa au inteles mosii si stramosii nostri sa fie credinciosi
Bisericii stramosesti. N-au tradat cu usuratatea de astazi Bi-
serica. Au murit chiar pentru Biserica, pentru credinta orto-
doxa izvorata din Biserica, pentru ca ea are in totalitatea ei
caracteristica de infailibila.
Sfanta Biserica a fost dintotdeauna fascicolul luminos al
neamului care lumineaza calea oamenilor spre mantuire. Nu
intamplator, eel mai mare poet al romanilor sublinia ca Bi-
serica Ortodoxa Romana este „creatiunea eminamente natio-
nala, maica spirituala a neamului romanesc, care a nascut
unitatea limbii si unitatea etnica a poporului, ea, care dom-
neste puternica dincolo de granitele noastre si e azilul de
mantuire nationala in tari unde romanul nu are stat..." (Mihai
Eminescu. fimpul, VII, nr. 63, 20 martie 1882).
Iar Tudor Arghezi spunea in 1925: „Alungat, prigonit,
omul gaseste in Biserica sprijinul fiintei lui morale. Biserica
il primeste oricand §i oricine ar fi el. Biserica are o influenta
sociala covarsitoare".
Biserica a invins timpul si il invinge mereu. Au pierit nea-
muri si dinastii puternice; Biserica traieste. Nu ne putem
lupta cu Biserica. Noi cadem si ea ne supravietuieste pentru
ca se alimenteaza din izvorul vietii, lisus Hristos.
Din astfel de consideratii, apartenenta la Biserica este
necesara. Ca sa nu ne pierdem si sa nu pierim in singuratate
si in mizeriile pacatelor trebuie sa apartinem Bisericii, cum
apartine mladita vitei si membrele corpului. E o conditie de
viata sau de moarte, de mantuire sau osanda.
„Daca nu exista credinta in Dumnezeu, in Biserica - spu-
nea marele Tutea - nu exista adevar. Fara Dumnezeu, fara
credinta. omul devine un animal rational care vine de nicaieri
si merge spre nicaieri", si tot el spunea ca crestinismul a apa-
rut istoric, dar a punctat timpul si spatiul cu eternitatea, cu
vesnicia, si aceasta prin Biserica.
Va indemn de a ne trezi din letargia duhovniceasca in care
ne-a aruncat bezna ateista si sa strangem randurile in jurul
maicii noastre spirituale, Biserica.
244
Ne-a calauzit de-a lungul istoriei, in avalansa vicisitu-
dinilor politice si sociale, a vegheat pe meterezele moralitatii
neamului, sa o iubim si sa o sprijinim. Nu cu cuvinte si dis-
cursuri, ci cu fapte.
Multi dintre oameni judeca periculos, cu eel mai con-
damnabil subiectivism, pe cei care vin la Biserica, daca si ei
gresesc In societate. Aceasta nu e decat o judecata sectara, ca
poti sa fii bun si acasa, tolanit pe un recamier cu ochii atintiti
In ecranul unui televizor sau cu tigara in gura. Nevenind la
Biserica se raceste pana la Inghet carbuncle duhovnicesc din
sufletul nostru. Toate acestea sunt soaptele diavolului, rostite
prin gura dusmanilor Bisericii.
Numai venind la Biserica tinem vie legatura harica cu
Dumnezeu si cu Sfintele Taine.
Sa sprijinim material Biserica, sa sustinem initiativele de
ridicare de biserici si consolidare a celor deteriorate grav de
cutremurele ce au avut loc.
Se pare ca pentru toate gasim timp si bani, numai pentru
Biserica nu.
Sponsorizam localuri ale desfranarii $i necuviintei, iar bi-
sericile raman in parasirea in care au fost si pana-n 1989.
Nu sunt bani, dar nu este nici sarg pentru punerea in
miscare a rotitelor mecanismului edificator, sa umim din loc
corabia nepasarii noastre.
Lacomia si zgarcenia oamenilor boga^i cand este vorba sa
contribuie la Intretinerea Bisericii a devenit proverbiala.

Contributia Bisericii Ortodoxe Romane la
mentinerea unitatii de neam si spiritualitate
„Cd unde este unire, acolo aporuncit
Domnul binecuvantarea si viatapdnd in veac."
(Psalm 132, 3}
in teologia dogmatica exista un capitol care trateaza de-
spre dogma Sfintei Treimi, una dintre cele mai grele invata-
turi, pentru ca sunt adevaruri ce tin mai mult de Revelatie,
sunt suprarationale. Nu am intentia sa ma refer la aceste
chestiuni acum, ci vreau numai sa reliefez, in aceste mo-
mente inaltatoare pentru crestinii din orasul acesta, cand Cer-
cul Militar Barlad imbraca haina frumoasa de sarbatoare,
gazduind cu atata caldura o parte din frumosul si sublimul
romanesc, din ceea ce au avut mai de pret mosii si stramosii
nostri - colindele de stea, de Craciun - , ca unitatea de neam
si spiritualitate la romani este o dumnezeiasca reflectare a co-
muniunii divine intratrinitare. Aceasta impreuna-existenta a
persoanelor dumnezeiesti, a Tatalui, a Fiului si a Sfantului
Duh, aceasta impreuna-locuire - numita perihoreza - are la
baza numai si numai iubirea dumnezeiasca. Caci Dumnezeu
este Unul in Fiinta si intreit in Persoane.
Am debutat cu aceste cugetari teologice pentru ca atunci
cand pronuntam cuvantul Romania pronuntam un cuvant
sfant ce reflecta unitatea lui Dumnezeu in Treime, un cuvant
ce arata expresiv unitatea de granit a romanilor in aceeasi
credinta in Dumnezeu, cu acelasi crez etnic si politic.
Dintotdeauna binecuvantata Moldova, pravoslavnica Tara
Romaneasca si Sfantul Ardeal nu au incetat sa fie una si
aceeasi Romanic, chiar daca vicisitudinile istoriei s-au asezat
in cale, chiar daca granitele politice au fost trasate prin dictat
si forta. Romanii din cele trei provincii ale acestui binecu-
vantat pamant n-au avut in sufletele lor niciodata vreo grani-
ta, nu au avut constiinta instrainarii si alteritatii pentru ca
sfanta noastra etnogeneza ne cheama sa fim frati si prieteni la
vreme de necaz si bucurie, pentru ca sangele nostru este ace-
246
lasi, pentru ca trei brate are Dunarea la varsarea in mare, trei
provincii romanesfi se unesc in aceeasi Romanic, in aceeasi
credinta ortodoxa, cinstind astfel si imitand geografic si isto-
ric Sfanta Treime.
Suntem inca sub impresia puternica a festivitatilor legate
de 1 Decembrie, cand s-a sarbatorit de catre tot sufletul ro-
manesc Marea Unire de la 1918. S-au tinut o sumedenie de
discursuri de catre oameni poliUci, istorici, economist. S-a
aratat intregii natiuni consecintele benefice ale unirii, dar
parca nu s-a scos in evidenta, dupa cum era de asteptat, rolul
Bisericii Ortodoxe in tot acest proces de reintregire si reve-
nire la matca. Chiar daca vorbitorii n-au facut-o, au facut-o in
schimb toti romanii de aici si din diaspora, prin manifestarea
cu efuziune a sentimentelor romanesti celor mai curate, con-
stituindu-se intr-o uriasa si extraordinara rugaciune cantata
Fiului lui Dumnezeu.
Desigur, Biserica Ortodoxa Romana, in ciuda tuturor in-
cercarilor izbutite sau nu de a i se contesta meritele de catre
satanica ideologic atee, si-a facut datoria, fiind alaturi de
popor in momentele de mare incercare pentru romani, inter-
venind de atatea ori salvator, prin slujitorii ei, preotii orto-
docsi si romani, care s-au identificat cu necazurile si bucuri-
ile celor pe care-i pastoreau...
Si daca noi, romanii, am fost o stanca de neclintit aici, in
sud-estul Europei, aceasta este pentru ca, deosebit de cele-
lalte popoare slave din Balcani, poporul roman a cunoscut
credinta crestina prin insusi procesul sau de formare. incres-
tinarea poporului roman a fost un proces desfasurat concomi-
tent cu etnogeneza sa, tot asa cum, invers, etnogeneza popo-
rului roman a fost un proces ce s-a defmit prin increstinarea
elementelor din care s-a plamadit acest popor, din incresti-
narea si romanizarea populatiei geto-dace.
Profilul etnic propriu al poporului roman este asigurat toc-
mai de aceste doua elemente ale etnogenezei sale: romani-
tatea si cresfinismul.
Moravii au fost crestinati in 863 de fratii Constanfin (Chi-
ril) si Metodie, originari din Salonic si care de fapt au intro-
dus limba slava vorbita de populatia slava in jurul Saloni-
cului - paleoslava - si in Tarile Romane, existenta in cance-
247
 lariile domnesti si in Biserica pana in secolul al XVII-lea; bul-
garii, in 864, in frunte cu conducatorul lor Boris (Mihail prin
botez); ungurii, in 953, prin demnitarul Gyula (Stefan prin
botez), nas fiindu-i Constantin al Vll-lea Porfirogenetul, iar
eel mai mare popor slav, rusii, in 989, cand printesa Ana
Porfirogeneta se casatoreste cu printul barbar Vladimir, pe
vremea imparatului de Bizant Vasile al Il-lea Macedoneanul
(Bulgaroctonul) (979-1025). "
Pentru poporul roman nu se poate vorbi de o data anume
de increstinare pentru ca, asa dupa cum am spus, pe actul sau
de nastere scrie popor crestin, latin, ortodox si roman, cei
mai apropiati de trunchiul latin prin denumire.
Asadar, aceasta stanca de neclintit care a dainuit aici, care
este poporul roman, isi are fundamentul pe rezistenta spiritu-
alitatii si unitatii sale, prin credinta in Dumnezeu. Intr-o prea
frumoasa sintagma se exprima credinta poporului roman:
.,lege stramoseasca" sau ..lege romaneasca". care nu poate sa
fie altceva decat crestinismul primar raspandit prin Apostolii
Domnului la gurile Dunarii (Sfantul Apostol Andrei).
Ortodoxia nu ne-a dat numai puterea sa aparam fiinta na-
tionals si linistea Occidentului, ci ne-a dat puterea sa contri-
buim la mentinerea popoarelor din Balcani (grecii si slavii).
Daca poporul nostru s-ar rupe de Ortodoxie, ar inceta rolul
lui de punte vie intre Orient si Occident, dar si caracterul de
sinteza unica a spiritualitatii lui intre celelalte popoare, adica
identitatea noastra cu totul deosebita.
Biserica Ortodoxa a contribuit la mentinerea unitatii de
neam in schimbul a multor si grele jertfe. In fata expansiunii
otomane de musulmanizare si pasalacizare a popoarelor eu-
ropene, cele trei provincii romanesti au rezistat la adapostul
crucii si sub obladuirea Maicii Domnului, pentru sa suntem
un popor blagocestiv, cinstitor de Dumnezeu intr-o singura
credinta stramoseasca. unitara, Ortodoxia.
Preotii Bisericii Ortodoxe au cultivat totdeauna sentimen-
tul unitatii nationale nu numai prin faptul ca scriau „catra
toata semintia romaneasca", ci aveau si legamantul pe viata
si pe moarte sa utilizeze toate mijloacele pentru a inocula tu-
turor romanilor constiinta unitatii. Din nici o carte romaneas-
ca nu lipseste cuvantul „roman" si apelul la originea comuna.
248
Cand se tiparea cate o carte bisericeasca romaneasca, de
exemplu Carte romaneasca de invatatura a lui Varlam
(1643) sau Biblia de la Bucuresti (1688), in predoslovia ei se
adresa „catra toata semintia romaneasca", indiferent ca era
tiparita in Moldova, Transilvania sau Tara Romaneasca.
lata de ce putem spune ca unitatea de limba, de neam si de
cultura, carora li s-a adaugat in viata religioasa unitatea de
credinta, au mers mana in mana, s-au alimentat reciproc si au
alimentat in decursul istoriei tinderea permanenta a romani-
lor spre autonomic, independents si suveranitate.
Asadar, pe bunS dreptate eel mai mare poet al romanilor,
Mihai Eminescu, a numit Biserica OrtodoxS Romana „maica
duhovniceascS a neamului romanesc", iar in ziarul Timpul
din 10.10.1881 scria: „Biserica au creat limba literarS, au
sfmtit-o, au ridicat-o la rangul unei limbi hieratice si de stat."
latS de ce merits cinstiti si pomeniti toti cei care s-au jert-
fit pentru credinta strSmoseascS si neam, amintind aici pe
scurt numele marelui Brancoveanu, care a murit ca un martir,
un sfant §i un erou.
in acest context trebuie arStat de ce nu putem admite rebo-
tezarea Romaniei de cStre misionari veniti de aiurea. latS de
ce trebuie sS opunem o inversunata rezistenta ofensivei sec-
tare dinspre Occident care s-a abStut ca un blestem peste Ro-
mania, cu scopul de a distruge unitatea noastrS spirituals, de
a lovi in ce are romanul mai scump: frumoasele lui datini si
obiceiuri strSmosesti.
Dar dacS noi stim cS martirii Bisericii noastre au apSrat cu
sacrificiul suprem granitele spirituale ale neamului romanesc,
cu totii suntem convinsi de rolul cu totul determinant al ar-
matei romane in apSrarea granitelor politice si istorice. i i
spun brava si glorioasa armatS romanS, pentru cS asa cum
aprecia marele Petre Tutea. formuland rSspuns la o intrebare
delicatS despre cum se poate iesi din impasul actual, „dacS
suntem crestini, iesim din impas prin forta Bisericii crestine
si prin geniul politic al poporului roman. Trebuie sS admitem
cS suntem un mare popor european. Lovinescu spune cS douS
virtuti are poporul roman: geniul politic si geniul militar. Un
popor putin numeros, dar invincibil. Unul din generalii ger-
mani a spus ca armata romana e un paradox: o armatS micS,
249
 nebatuta niciodata. N-a fost lichidata niciodata. Am stat sub
presiunea Casei de Austria, a Imperiului Otoman §i a Im-
periului tarist si am facut unirea Principatelor inaintea Italiei,
sprijinita de Napoleon al Ill-lea, prin batalia de la Solferino".
In semn de mare cinstire a martirilor eroi, Biserica Orto-
doxa, bazindu-se pe depozitarul dogmatic, canonic si cultic, a
rezervat un capitol important de pomenire, rugaciuni de
iertare pentru ostasii romani cazuti la datorie pentru apararea
patriei si a credintei stramosesti. Si-i va pomeni pana la sfar-
situl veacurilor.
$i aceste colinde se vor constitui intr-o frumoasa si calda
rugaciune adresata Tatalui ceresc pentru pace in tara si in
lume, pentru intelegere intre oameni si pentru un sfarsit de an
cu multa sanatate .si fericire, iar pentru anul care vine buna-
stare, fericire si mai bine.
Cuvdnt la mitingul anti-iehovist
din 14 iulie 1996
„Cdci daca mortii nu inviazd, nici
Hristos n-a inviat. Iar dacd Hristos
n-a inviat, zadarnicd este credinta
voastrd, sunteti incd tn pdcatele voastre."
(ICorinteni 15, 16-17)
Frati crestini ortodocsi, marturisitori ai mantuitoarei cre-
dinte si frati romani,
De la nasterea lui Hristos, acum 1996 de ani, de la prima
Sa venire, intru smerenie desavarsita pe pamant si pana as-
tazi, invatatura crestina s-a bazat pe cele mai solide argu-
mente in ceea ce priveste starea omului dupa moarte si dujja
infricosata Judecata a lui Dumnezeu, anume argumentul In-
vierii lui Hristos din morti si inaltarea Sa cu trupul la cer, ga-
rantia invierii si inaltarii noastre la Dumnezeu.
Fata lumii s-a schimbat prin invierea Mantuitorului Hris-
tos, toate s-au umplut de lumina, si cerul, si pamantul, si cele
de dedesubt. Venirea lui Hristos in trup a insemnat pogorarea
lui Dumnezeu la noi.
Din cele doua alternative pentru inlaturarea starii anor-
male in care se gasea omul dupa caderea in pacat, anume
ridicarea omului la Dumnezeu si pogorarea lui Dumnezeu la
om, numai aceasta din urma era cu putinta. Caci conditiile
necesare mantuirii nu le poate indeplini decat o fiinta infinita,
atotputernica si absolut curata, deci numai Dumnezeu insusi,
a carui interventie este necesara pentru ridicarea omului. in
aceasta ordine intruparea este necesara.
Asadar, prin trimiterea Fiului Sau Cei Unul Nascut, Dum-
nezeul-Tatal a realizat mantuirea obiectiva, mantuirea tuturor,
a reparat greseala fatala a omului care a cazut din ascultare si
a fost pedepsit cu moartea, a refacut puntea dintre cer si pa-
mant, rupta prin pacat, a bucurat si a luminat cosmosul, pro-
ducandu-se cu adevarat acest lucru unic sub soare: .,Dum-
nezeu Fiu Fecioarei se face !".
251
 Sfanta Biserica a fixat prin cele sapte Sinoade Ecumenice,
sub directa lucrare a Sfantului Duh, dogmele mantuitoare pe
care trebuie sa le urmeze si sa le respecte omul pentru do-
bandirea mantuirii. Toate aceste dogme au fost predicate ome-
nirii prin vasele cele alese ale Duhului Sfant, Sfintii Apostoli
si ucenici ai Mantuitorul Hristos, cei 70 de ucenici, apoi, prin
succesiune apostolica, de catre cele trei trepte ale ierarhiei de
ordin divin: episcopatul, prezbiteratul si diaconatul.
Asa a invatat Biserica de doua mii de ani pe credinciosii
ei; si cei care au ascultat de Biserica au ajuns sa fie randuiti
cu sfintii in fericirea negraita a slavei dumnezeiesti.
Numai ca diavolul, urzitorul celor rele, tatal minciunii si
al dezbinarii, al dezordinei si al haosului, n-a suportat cu
usurinta doborarea lui din slava cerului §i, in virtutea rautatii
pe care a dobandit-o dupa cadere, cauta sa dezbine, sa invraj-
beasca pe crestini intre ei, sa falsifice adevarul de credinta. si
sa-i faca pe crestini sa nu se mai recunoasca intre ei, prin su-
tele si miile de erezii, schisme, grupari anarhice si disidente
care au aparut pe fondul mandriei luciferice de a opune Bise-
ricii propria lor intelegere si pricepere referitor la textele din
Sfanta Scriptura.
Asa s-a ajuns la aparitia unor invataturi straine de Bise-
rica, cum au fost spre exemplu arianismul, macedonianismul,
apolinarismul, pnevmatomanii, care au fost combatute, la
vremea respectiva, de Sfintele Sinoade Ecumenice §i care s-au
risipit in negura vremurilor.
Astazi, culmea, o serie de astfel de erezii, invataturi si
practici care se considers cresfine, vorbind despre lisus Hris-
tos, i l reneagS si i l batjocoresc mai mult decat cultele si reli-
giile pSgane.
Ati auzit si sunteti informati prin mass-media de secta lui
Francisc Maytreia, care se considers fratele mai mare al lui
lisus sau „lisus JudecStorul", de secta foarte periculoasS „Co-
piii Domnului", care vrea sS evanghelizeze sexual Romania,
de secte necresfine si satanice cum ar fi Bahai si satanismul,
secta uciga§S Aum.
Toate aceste secte nu sunt decat rSbufnirea celor vechi sub
alte forme.
Dar una dintre ele, care a polarizat atentia romanilor §i a
credinciosilor ortodocsi de pretutindeni, este de buna seama
252
secta Martorii lui lehova, care a produs atata indignare, deza-
probare si constemare in randul oamenilor cinstiti si temStori
de Dumnezeu de la noi din tara si din diaspora.
Aceasta sectS, apSrutS in SUA in a doua jumState a se-
colului XIX, prin absurditatea invStSturilor ei contests chiar
esenta, fundamentul invStaturii de credintS, prin aceea cS in
lisus Hristos nu recunosc pe Dumnezeu adevarat si om ade-
vSrat, Mantuitorul si RSscumpSrStorul lumii, ci vSd In El o
simplS persoanS, care nu este etemS si care a fost procreatS
in timp de Tatal, o persoanS mSrginitS, capabilS chiar de a fi
ispititS si de a putea pScStui; este chiar mai prejos decat
Ingerii (citat din revista Trebuie sd crezi in Trinitate ?). Nu-
mai prin aceasta puteti Intelege cS nu mai are nimic comun
cu cresfinismul, chiar dacS vorbesc de un lisus Hristos dupa
cum II Inteleg ei.
Alte puncte din doctrinS: nu accepts si nu Inteleg Sfanta
Treime; exists un Dumnezeu-idee; Duhul nu este dupS ei o a
treia PersoanS a Sfintei Treimi, ci o energie a Tatalui, deci nu
exists Sfanta Treime; nu exista suflet nemuritor, nu exists
nemurire, sufletul omului dupS moarte doarme, nu exista iad
si nici chinuri vesnice; nu existS nici o sarbStoare, cele care
au fost - zic ei - au fost impuse; au doctrina anihilSrii, care
InvatS cS sufletul unui om moare atunci cand moare si trupul.
Totusi, o persoanS poate evita anihilarea, daca accepta sS
adopte InvatSturile Martorilor lui lehova.
Au InvStStura despre razboiul total numit Armaghedon, la
care se vor folosi toate tipurile de arme si in urma cSruia vor
supravietui numai ei.
CaracteristicS insS este ura InversunatS impotriva Bisericii
crestine. Ei savureazS ideea distrugerii tuturor crestinilor In
bStSHa Armaghedonului. Ei nu depun jurSmantul militar si
nici nu doneazS sange la nevoie.
Parcurgand principalele puncte de InvStSturS ale acestei
periculoase secte, putem trage urmStoarele concluzii:
Despre Hristos ei vorbesc ca despre o persoanS oarecare,
care n-a avut mare rol in lucrarea mantuirii, un fel de purtStor
de cuvant al lui Dumnezeu si nicidecum Dumnezeu Mantui-
torul lumii. ^
Despre Maica Domnului nici nu pomenesc sau, dacS vor-
besc, o hulesc cu cuvinte grele. DacS Hristos e procreat de
253
 Dumnezeu-Tatal, intruparea lui Hristos n-a fost altceva decat
transferarea fortei vitale a Fiului Sau in pantecele Mariei
(vezi Trebuie sd crezi in Trinitate ?).
Pe plan social, o serie intreaga de consecinte catastrofale:
sa nu-ti aperi patria la nevoie cand este invadata de un agre-
sor, sa nu-ti salvezi fratele de langa tine, p)entru ca asociaza
transfuzia de sange cu consumarea sangelui.
Toate asigurarile care au fost date prin mass-media de ca-
tre conducatorii iehovisti, ca sunt pasnici, ca sunt loiali auto-
ritatilor de stat, nu sunt altceva decat minciuni sfruntate. Vi-
sul lor este desfiintarea tuturor granitelor si dependenta lor
totala de conducerea iehovista de la Brokyn, SUA.
Misiunea lor este destabilizarea crestinatatii in toata lu-
mea. Aceasta este o incercare antihristica si masonica de a
lovi in credinta ortodoxa si in neamul romanesc.
Sa veghem la granitele spirituale ale poporului roman si
sa ne aparam ce avem mai sfant si mai scump: credinta stra-
moseasca.
Cei care s-au pus in slujba acestor strain! de datinile, tra-
ditia si spiritualitatea poporului roman vor fi judecati mai de-
vreme sau mai tarziu de istoric si in final de Bunul Dumnezeu.
Daca acesti martori si-au propus sa ajute material Romania,
o pot face dezinteresat, fara sa se targuiasca cu romanii in ceea
ce priveste credinta sau apartenenta religioasa.
Biserica Ortodoxa a fost acuzata pana acum ca a fost prea
toleranta si inacfiva, ca nu au iesit si preotii in strada pentru a
apara interesele unei societati aflate in lipsuri si nevoi. Pot
spune ca preotii au fost dintotdeauna alaturi de acest popor si
la bucurie, si la necaz. Acum insa a venit vremea sa spunem:
afara cu sectele si ereziile destabilizatoare si aducatoare de
moarte spirituala!
Afara cu strainii de neam si de credinta ! Sa ne unim im-
potriva acestor lupi rapitori care nu aduc decat nenorociri si
dezbinare.
Dumnezeu Mantuitorul si Maica Sa cea Preacurata sa ne
ajute !
Cuvant la Sfintii Trei lerarhi
- Taina Sfintei Preotii -
In istoria civilizatiei umane au fost si sunt valori spiri-
tuale, culturale, materiale din diferite domenii ale vietii ome-
nesti care au adus omului progresul, bunastarea si fericirea.
Dar asa cum sunt stelele pe cer, unele mai stralucitoare
decat altele, asa sunt si valorile intre ele, unele mai mari
decat altele.
Insa valoarea inteleasa numai prin prisma omenescului se
dovedeste la un moment dat a fi valabila pentru o existenta
marginita, pentru binele si fericirea omului, atat cat exista
aici pe pamant.
Este insa un domeniu in care valorile sunt cu adevarat
nepieritoare, in care valoarea este privita prin prisma nestri-
caciunii, a vesniciei. Acest domeniu este, de buna seama,
ogorul sfintei noastre credinte stramosesti propovaduite de
aproape doua milenii de Sfanta noastra Biserica Ortodoxa.
Ortodoxia isi are si ea tezaurul valorilor ei. In acest sanc-
tuar de nestemate, Biserica noastra a pastrat cu grija la loc de
mare cinste valorile ce au contribuit la intemeierea si consoli-
darea ei. Intre inestimabilele comori care vegheaza si lumi-
neaza la temelia Bisericii Ortodoxe sunt sfintii, cetele sfinti-
lor, proorocilor, cuviosilor, mucenicilor, apostolilor, pustni-
cilor si ierarhilor.
Din aceste cete de sfinti, care aduc neincetat lauda Sfintei
Treimi in negraita bucurie a raiului lui Dumnezeu, astazi stra-
luceste in mod deosebit ceata Sfintilor lerarhi, pentru ca Bi-
serica noastra a fixat astazi sarbatoarea Sfintilor lerarhi Va-
sile, Grigorie si loan ca o coroana, ca o sinteza a teologiei, ca
pe cea mai extraordinara triada a ierarhiei.
Sarbatoarea de azi este sarbatoarea victoriei teologiei or-
todoxe, este cununa valorilor spirituale, este recunoasterea a
tot ceea ce a avut Biserica mai bun si mai sfant in veacul sau
de aur, secolul IV.
Intentia mea nu este sa vorbesc despre semnificatia acestei
mari sarbatori, pentru ca intr-un fel, mai mult sau mai putin.
255
am facut-o pana acum, ci as vrea sa scot in evidenta, in
aceasta minunata atmosfera de incandescenta traire duhovni-
ceasca, care este secretul sfmtirii, cine este eel ce tine legatu-
ra intre cer si pamant, cum Dumnezeu ofera creaturii Sale
darurile Sale dumnezeiesti, cum e posibil ca Dumnezeu sa fie
cu noi, sa locuiasca in noi si sa ne sfinteasca viata noastra,
trupurile si sufletele noastre.
lata intrebari la care sunt dator sa formulez raspunsuri in
aceasta seara, aici, in aceasta Sfanta Biserica, cand cei trei
patroni ai sfantului locas binecuvanteaza de sus smerenia
noastra. Sa raspundem cu un singur cuvant: numai ea, preo-
tia, este aceea care ne indumnezeieste, numai preotui este eel
ce mijloceste mantuirea, numai el, sluga lui Dumnezeu, eo-
munica harul, tine vie legatura intre cer si pamant.
Asadar, vom vorbi despre taina Sfintei Preotii, vom vorbi
despre preot.
Frati lor,
Taina Preotiei sau a hirotoniei, dupa cum defineste inva-
tatura de credinta ortodoxa, este taina in care, prin punerea
mainilor arhiereului si prin rugaciune, se impartaseste per-
soanei anume pregatite harul care da puterea de a invata cu-
vantul lui Dumnezeu, de a savarsi Sfintele Taine si de a con-
duce pe credinciosi la mantuire.
Hirotonia inseamna atat intrarea in cler, cat si primirea
unei puteri spirituale sau a unei trepte din acea putere.
Preotia este o taina, deci o lucrare sfanta, instituita de
Domnul. El, Mantuitorul Hristos, sufla asupra Sfintilor Sai
Ucenicii si Apostoli puterea de a-I continua opera mantui-
toare peste veacuri, pana la sfarsitul lumii.
Dupa inviere, Mantuitorul ii investeste cu putere pe uceni-
ci sa predice Evanghelia, prin cuvintele: „Luati Duh Sfant;
carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate, si carora le veti
tine, tinute vor f i " (loan 20, 22-23).
Acesta este momentul sublim in care Mantuitorul instituie
infricosata Taina a Preotiei. Acum li se da Apostolilor pute-
rea de a invata, de a conduce si impartasi harul. acum ii insti-
tuie in serviciul de slujitori ai lui Dumnezeu. Dar slujba data
lor si inaugurata la Cincizecime nu se refera numai la ei, ci si
256
la urmasii lor, pentru ca ei nu aveau cum sa traiasca pana la
sfarsitul veacurilor (Matei 28, 19-20).
Acestor urmasi, care vor fi episcopii si preotii de mai tar-
ziu, Sfintii Apostoli le mijloceau impartasirea harului prin rit-
ualul punerii mainilor. Harul deci nu se mai coboara ca la
Cincizecime sub forma limbilor de foe, ci in mod obisnuit,
conform celor oranduite de Domnul, prin punerea mainilor si
rugaciune.
Prin punerea mainilor sunt instituite deci cele trei trepte
de drept divin: diaconii, preotii si episcopii.
Marturii biblice: Fapte 6, 6 - hirotonia celor 7 diaconi;
Fapte 14, 23 - Sfintii Apostol Pavel si Bamaba dupa ce au
propovaduit Evanghelia in Listra, Iconia si Antiohia, „cu
rugaciuni si ajunari, i-au hirotonit preoti in fiecare biserica".
Harul slujirii lui Dumnezeu i l primesc tot prin punerea
mainilor si episcopii. Acest har a fost transmis prin Sfantul
Apostol Pavel episcopilqr Tit si Timotei. Sfantul Apostol
Pavel scrie lui Timotei: „Iti amintese sa aprinzi si mai mult,
din nou, harul lui Dumnezeu, care este in tine, prin punerea
mainilor mele" (II Timotei 1, 6).
Asadar, harul hirotoniei se transmite prin punerea maini-
lor, dar el nu-si are izvorul in eel ce pune mainile, ei in
Dumnezeu. Sfantul loan Gura de Aur spunea: „Se pune mana
peste om, dar toate le face Dumnezeu si mana Lui se atinge
de capul celui ce se hirotoneste, daca hirotonia se face cum se
cuvine" (Omilia a XlV-a la Faptele Apostolilor, pp. 60, 116).
Deci, Revelatia divina, literatura patristica dau marturie
despre faptul ca numai episcopatul, presbiteratul si diacona-
tul sunt trepte ierarhice de drept divin, avandu-si baza in
vointa Mantuitorului. Celelalte trepte, care existau sau exista
in Biserica (exemplu: citetii, ipodiaconii etc.) nu au acest ca-
racter. Ele sunt simple functiuni bisericesti.
Harul este unul pe care-1 primeste eel ce se hirotoneste,
dar el se imparte in mod gradat: diaconul il primeste intr-o
masura mai mica, preotui in una mai mare, iar episcopul i l
primeste in plenitudinea lui {Dogmatica, vol. I I , p. 912).
Episcopul poseda deci plenitudinea harului si numai el savar-
seste hirotonia, singura Taina care este specifica. Deci preotia
le implica pe celelalte .sase Taine.
257
 Daca preotia ar inceta, si toate celelalte taine ar inceta, iar
omenirea ar fi rupta de har, n-ar mai fi posibila mantuirea
noastra.
Harul hirotoniei ramane pentru totdeauna in eel hirotonit
(I Timotei 4, 14), unul ca acesta nu mai poate deveni mirean.
El ramane in starea de cleric pentru toata viata. Cei ce face
insa unele abateri de la indatoririle clericale, poate fi oprit de
la exercitarea functiunilor preotesti, dar harul hirotoniei nu-i
poate fi luat (Dogmatica, vol. 11, p. 913).
Preotui este deci sluga lui Dumnezeu. Este mai mult decat
orice demnitate omeneasca, insumeaza toate prerogafivele
spirituale si, in acelasi fimp, pe umerii lui apasa cea mai grea
raspundere fata de toti oamenii. Apasa raspunderea mantuirii
oamenilor pe care Dumnezeu i-a incredintat spre pastorire.
Cine altul putea sa scrie mai sublim despre preotie decat
loan Gura de Aur, unul dintre cei trei stalpi ai Bisericii, sar-
batorit astazi.
in vestitul sau tratat despre preotie, de la inceput si pana
la sfarsit, ca un fir rosu strabate constiinta nimicniciei
omenesfi, a acestei mizerii omenesti fata de sublimitatea pre-
otiei. Daca s-ar vedea (si s-au intamplat si astfel de viziuni)
ce lucruri infricosatoare se petrec la hirotonisirea unui preot,
daca s-ar vedea marile Taine din Sfantul Altar pe care preotui
le savarseste, spun multi traitori ai Bisericii ca oamenii ar
muri de frica; ar vedea focul dumnezeirii pogorandu-se peste
Sfantul Prestol, ar vedea ingerii lui Dumnezeu inchinandu-se
?i cucemicindu-se Mielului fisus de pe Sfanta Masa si deci
inaintea preotului, ar vedea si ar intelege ca nimeni dintre
oameni si dintre ingeri nu se ridica si nu poate vreodata <;n se
ridice la inaltimea acestei Taine infricosate a Preotiei.
Preotui este trup, este sange^ came si oase, dar are putere
mai mare decat un arhanghel. In fata mainii lui cu degetele
inchipuind semnul Sfintei Cruci si facand semnul Sfintei
Cmci, diavolul fuge, pacatele se sterg, lanturile cad, lacrimile
se usuca, sufletele se slobozesc si pleaca luminate, usurate,
vesele, fericite.
Sfantul loan Gura de Aur califica astfel puterea preotului,
in vestitul sau tratat despre preotie: „Au si stapanitorii pa-
mantului puterea de a lega, dar leaga numai tmpurile, puterea
258
de a lega a preotilor insa leaga sufletele si strabate cerurile,
Dumnezeu intareste sus in cemri cele facute de preoti jos pe
pamant; Stapanul intareste hotararea data de robi" (Tratat
despre preotie, cartea a IV-a, cap. 5, p. 59).
Iar Sfantul Efrem Sirul, minunandu-se de puterea preotiei,
exclama: „Ce sa spun sau ce sa laud ? Daml treptei preotiei
depaseste si gandul, si cuvantul" (Cuvdnt despre preotie).
De mare dar se invredniceste preotui prin hirotonisire si
de aceea preotii lui Dumnezeu trebuie respectati, nu neaparat
ca oameni, ci mai ales ca slujitori ai lui Hristos. Tot Sfantul
Efrem Siml spune: „Sa iubim dar pe preotii lui Dumnezeu,
pentm ca sunt prieteni ai lui Dumnezeu si mijlocesc pentm
noi si pentm lume".
Stim ca mai sunt si in randul clericilor abateri de la disci-
plina clericala, care de multe ori condue la divergente intre
pastor si turma, dar aceasta nu trebuie niciodata sa indrep-
tateascS pe cineva a pune la indoiala serviciul pe care ti l-a
facut preotui, pentm ca preotia nu se intineaza cu ceva, chiar
daca e nevrednic eel care e preot. Dupa cum auml eel stralu-
citor nu se vatama cand este amestecat cu tina §i nici marga-
ritarul eel luminos nu-si schimba lumina daca-1 pui langa
materii necurate.
Pe preotui care s-a dovedit nevrednic de chemarea aceasta
mare i l va judeca Dumnezeu. Nu are dreptul omul sa faca
acest lucm.
Trecand insa la ceea ce se face astazi, este de-a dreptul
infricosator sa constati cate pacate de moarte se savar?esc de
catre credinciosii no§tri, judecand cu temei si fara temei pe
preoti, batjocorindu-i §i defaimandu-i. Cat de frumos se
exprima in acest sens Sfantul loan Gura de Aur: „Pe spatele
nostm lucreaza pacato§ii. Ne-am facut priveli§te tuturor celor
rai aproape. Suntem barfiti in orice timp §i in orice loc ! In
piata, la un pahar de vin, la petreceri, la jale ! Am fost pu§i
chiar si pe scena si suntem ridiculizati la fel cu cei mai mari
stricati. Si nimic nu-i atat de placut ascultatorilor §i spectato-
rilor ca atunci cand cre§finul (preotui) e batjocorit pe scena".
lata o raportare exacta la realitatea zilelor noastre.
Dar fiecare preot §tie ca din momentul in care a pasit pe
dmmul preotiei a luat asupra sa si stigmatele la care a fost
259
 Cei care-si barfeste preotui paroh savarseste cea mai grava
supus lisus Hristos, Arhiereul eel Mare. El stie ca va trebui sa tradare, este un act marsav de care a fost in stare numai luda
sufere ocara si umilinta din partea oamenilor certati cu Dum- Iscarioteanul. Orice nemultumire la adresa preotului paroh nu
nezeu si cu legea morala. El trebuie sa fie pregatit in orice trebuie sa devieze In barfeli si defaimari. Nu-ti convine pres-
moment, daca situatia impune, sa fie capabil de sacrificiu, sa-si tatia unui servieiu, sunt alte cai de rezolvare, dar eel mai in-
dea viata pentru Hristos. dicat este ca fiecare credincios sa-si cunoasca pastorul.
Mai stim si ca multe calomnii la adresa preotului sunt Nu va lasati antrenati In discutii omoratoare de suflet la
initiate §i activate cu asiduitate de sectari, de dusmanii Bise- adresa preotilor, iubiti frati, ci puneti-va mai degraba in ser-
ricii lui Hristos, care nu obosesc niciodata barfind preotii si viciul Bisericii noastre stramosesti, asaltata acum din toate
speculand anumite greseli omenesti la care sunt supusi si pre- partile de tot felul de sectanti, care vor neaparat dezbinarea
otii ca oameni, greseli pe care le exagereaza in asa maniera noastra spirituala.
Incat interlocutorul trebuie sa se scarbeasca In mod obligato- lubiti-va pastorii dumneavoastra §1 frecventati Sfanta Bi-
riu de ceea ce aude despre preot. serica, pentru ca In ea veti gasi hrana §1 bautura duhovniceas-
Mai toate invataturile sectare se indreapta cu fanatism ca In vecii vecilor. Amin.
impotriva preotilor ortodocsi, invatandu-va pe dumneavoastra
ca toata lumea are harul preotiei, fara nici o restrictie, inter-
pretand eronat textul de la 1 Petru 2, 9: „semintie aleasa, pre-
otie imparateasca", acolo fiind vorba de harul Duhului Sfant,
pe care fiecare crestin i l primeste prin Taina Sfantului Botez
si care lucreaza In fiecare dintre noi.
Daca In Biserica Ortodoxa preotui a fost dintotdeauna
stalpul care a mentinut flacara credintei nesfinse, s-a datorat.
In ciuda tuturor adversitatilor, faptului ca el, preotui ortodox
si roman, a fost martorul si eel Impreuna-traitor cu oamenii
de la sate si din orase, bucurandu-se impreuna la zile de vese-
lie §i suferind Impreuna cu credinciosii lui la necaz, la sufe-
rintele la care a fost supus neamul acesta. Nimeni dintre dre-
gatorii acestei lumi nu-i mai apropiat de realitatile oamenilor,
de adevarata lor viata ca preotui ortodox, acel preot cu fata
brazdata de griji, grijile familiei, ale bisericii, ale parohiei,
grijile cotidiene pe care In aceeasi masura le are ca §i credin-
ciosii pe care-i pastoreste.
Preotui ortodox este acela care sfinteste casele credincio-
silor, el este eel care le veste^te bucuria Nasterii Mantuitoru-
lui, vizitandu-i cu Ajunul, binecuvantandu-le casele, facand
contact cu realitatea traiului oamenilor. lata de ce Intr-o paro-
hie este ?i trebuie sa fie o legatura trainica Intre preot, ca pa-
rinte duhovnicesc, si credincios, ca pastorit, legatura ce nu
trebuie niciodata distrusa.

260
 Cuvdnt la moartea
Parintelui Emilian Bldnaru
„Cel ce slujeste in felul acesta pe Hristos,
placut este lui Dumnezeu si cinstit de oameni."
(Romani 11, 18)
Indurerata doamna preoteasa,
Intristati fii si fiice, indurerata adunare,
Toate refleetiile filosofice care s-au facut dintru inceputul
inceputului asupra lumii vazute, asupra suferintei omenesti si
asupra a ceea ce ofera neprevazutul, neasteptatui, palesc in fata
celei mai cumplite realitati: moartea. S-au incercat definitii si
din punct de vedere medical-stiintific, fizica si-a spus cuvan-
tul, chimia de asemenea, dar nimeni n-a putut satisface necru-
tatoarea intrebare: ce este moartea ? A ramas aceeasi nefasta
consecinta a neascultarii omului de Dumnezeu. Este conse-
cinta pacatului: „Plata pacatului este moartea" (Romani 6, 23).
Oricum s-ar schimba vremurile, oricate transformari se
vor produce in omenire, vom urma acelasi drum fara de in-
toarcere cu totii, implacabila carare a mortii si indreptarea
noastra catre marele Judecator al cerului si pamantului, catre
Dumnezeu eel vesnic.
Am facut aceste sumbre consideratii asupra vietii si mortii
pentru a arata ca si noi, ca si parintii, mosii si stramosii
nostri, vom pleca mai devreme sau mai tarziu in patria ce-
reasca, in lumea spirituala prin despartirea sufletului de trup.
Dar scopul prezentei mele aici, in calitatea pe care o am,
nu este si nu ramane acela de a medita asupra mortii si a
expune invatatura Bisericii despre moarte, pentru ca acest
lucru sunt convins ca s-a facut cu prisosinta in aceasta paro-
hie, ci scopul prezentei mele este acela de a fi prezent la ca-
pataiul unui prea vrednic confrate al nostru, care acum pla-
teste tributul neinvinsului dusman al omenirii: moartea.
Triste vesti ne-au sosit la sediul unitatii noastre de pe cuprin-
sul protopopiatului, dar parca nici una dintre ele nu este mai
deconcertanta ca aceea a despartirii de un frate si parinte care a
constituit pana astazi impreuna cu noi o familie slujitoare...
262
intr-adevar, stirea despre moartea Parintelui Emilian a
indurerat intregul Barlad...
Am fost prezent, prin natura profesiei, la atatea ceremonii
funebre: mame care si-au parasit pentru vesnicie copiii, copii
care au indurerat parintii printr-un sfarsit pamantesc pre-
matur, in atmosfera de mare jale cand obstea unui sat, a unei
intregi parohii, jeleste pe eel ce a plecat dintre ei, dar parca
toate aceste stari de durere si tanguire palesc in fata tristetii
ce a cuprins astazi parohia Ranzesti. Este marea durere a des-
partirii nu de tata sau de mama, de sora sau de frate, este du-
rerea despartirii de parintele sufletesc al intregii parohii...
Astazi, dragii mei, va despartiti de parintele dumneavoas-
tra duhovnicesc, astazi nu numai indurerata familie sufera.
Sufera obstea satului Ranzesti, sufera obstea preoteasca din
Barlad, suferim si plangem trecerea la cele vesnice a acestui
brav coleg, frate si parinte Emilian Blanaru.
S-a nascut la 2 iulie 1918, in comuna Malusteni, din har-
nicii si destoinicii parinti Nicolae si Zoita Blanaru. Din 1925
urmeaza cursurile scolii elementare din sat pana in 1930,
avand ca invatator pe mosul sau Constantin Blanaru. Ra-
manand de mic copii orfan de tata - avea numai 10 ani -
tanarul Emilian Blanaru traverseaza o perioada de privatiuni
materiale. In 1930 s-a inscris la Seminarul „Sfantul Andrei"
din Galati, in conditii vitrege, pentru ca o mama vaduva era
nevoita cu mica pensie de urmas sa intretina pe acest copii la
scoala.
Dar asa cum arata chiar Sfintia Sa, se multumea cu res-
turile de la cantina si invata pentru a promova cu bine exame-
nele. Fiind inzestrat cu o vointa de fier, termina seminarul de
8 ani cu foarte bine (bursier). In acelasi an se inscrie la Fa-
cultatea de Teologie din Chisinau si primii doi ani i i absolva
ca bursier aici, iar apoi, prin transfer, la lasi si Cernauti.
Termina facultatea cu o medie mare in anul 1942, luandu-si
si tUlul de licentiat in teologie.
in toamna anului 1942 a intrat la Scoala de ofiteri de rezer-
va si dupa absolvirea acestei scoli functioneaza in Regimentul
8 Dorobanti Buzau, in calitate de instructor, pana in 1944.
Din 1945 este hirotonit preot pe seama parohiei Bozia si
functioneaza ca preot pana in 1949, cand este transferat la
263
 parohia Ranzesti pe eare a pastorit-o timp de 43 de ani, pana
astazi, cand moartea l-a rapit din mijlocul nostru.
Despre activitatea sa ca preot aici singuri dumneavoastra
sunteti in masura sa apreciati.
A fost un preot sobru, cu multa demnitate, care a tinut la
sfmtenia preotiei si la cinstea familiei. Si-a rostuit pe cei trei
copii, Neculai, Constantin si Doina, dandu-le o educatie de
adevarat parinte. lata de ce zicem ca eel mai tare sufera acum
acesti trei copii care, chiar daca varsta nu-i mai accepta drept
copii, totusi cat au mai avut tata se mai numeau copii; sufera
sotia, care va avea de suportat greul jug al vaduviei, dar mai
cu seama sufera intreaga parohie care ramane orfana de pa-
rintele ei duhovnicesc...
De cate ori poate n-a plans impreuna cu dumneavoastra
Parintele Emilian ? ! De cate ori nu s-a bucurat impreuna cu
dunineavoastra ? ! lata ca vine pentru fiecare dintre noi o
clipa cand le vom lasa pe toate si ne vom duce...
Parintele Emilian a avut o viata de adevarat preot. S-a
bucurat de respectul tuturor preotilor din protopopiat. In con-
ferintele preotesti ridica probleme de inalta competenta. A
fost punctual cu el insusi, cu famiha si parohia.
De aceea putem spune cu cuvintele Sfantului Apostol
Pavel, ca si cum ar fi rostite de Parintele Emilian: „Lupta cea
buna am luptat, credinta am pazit, de acum Dumnezeu mi-a
pregatit cununa".
Intr-adevar, prin cele trei directii pe care le implica preotia
- d e a invata, de a conduce si de a sfinti - consideram ca
Parintele Emilian a fost pastorul dumneavoastra sufletesc
care nu va fi uitat niciodata de catre bunii sai enoriasi. Va
dainui de acum numai in amintire. Ce frumos sa vezi cum
credinciosii pastoriti pana astazi de Parintele Emilian se roa-
ga la Dumnezeu pentru pastorul lor, trecandu-1 in cartea de
pomelnice, aprinzand o lumanare la tristu-i mormant... Avem
senzatia ca dragostea dumneavoastra nu se va stinge o data
cu pogorarea sa in mormant...
Purtati-i o sfanta amintire, pomenindu-1 in rugaciuni, pen-
tru ca si el s-a rugat toata viata pentru toti. Amin.
Cuvdnt la moartea unei tinerefete
Pe fata intregului pamant fiinte se nasc si mor. Moartea si
viata se succed necontenit si antagonismul dintre ele pare de
neinlaturat. Te nasti si dupa o vreme mori. lata procesul ce se
desfasoara necontenit in fata noastra. Dar din desfasurarea lui
constatam ca moartea este dusmanul inveterat al vietii. Si pu-
tem face ceva impotriva unui dusman atat de cumplit, nemi-
los si neinduplecat ? Nimeni nu poate face nimic. Orice am
intreprinde, oricat am agonisi, oricat de mari sau de mici am
fi socoUti, pasim pe acelasi drum tainic al mortii.
Moartea se plimba printre noi ca o regina nepasatoare, ea
pare a-si rade de toti: de capetele incoronate, de intelepti, de
avuti, de necajiti si de fericiti, de virtuosi, de credinciosi si de
necredinciosi, de fineri si de batrani.
Cat de subreda este dar viata omeneasca ! Patrunde in noi
o boala, o suferinta oarecare, care incepe sa ne macine fiinta
si, chiar fara sa ne dam seama, ne trezim lipsiti de tot ce
avem mai scump, calcati de furul eel viclean, moartea, care
intr-un fel gazduieste continuu in noi.
Moartea se dovedeste fierul eel mai grozav; ea se infil-
treaza incet, pe nesimtite, uneori fulgerator in existenta noas-
tra bate la portile vietii. N-am vrea sa o privim, n-am vrea sa-i
deschidem. Dar lacat impotriva mortii nu avem cum pune.
Orice lacat am pune, ea il inlatura.
Fara sa ne intrebe, ne rapeste tot ce avem mai drag si mai
scump pe lume. Ne ia sotia, copiii, fratii, surorile si toate bu-
curiile asociate acestei existente pamantesti. Si aceasta fara
sa ne intrebe daca vrem sa-i dam ceva in schimb. Caci daca
ne-am putea rascumpara viata am da orice, am da totul.
Desi lumina zilei ne cuprinde pe fiecare, totusi, peste
aceasta casa, unde ne-am adunat pentru a da ultima cinstire
unei tinere fecioare, al carui fir candid al vietii s-a curmat in
cele mai frumoase zile ale ei, s-a pogorat parca o ceata
groasa, un intuneric apasator.
Este ceata sfasietoarei dureri, a jalei fara de margin! care
insotesc pe drumul fara de intoarcere pe aceasta tloare a
265
primaverii, pe Maricica, fiica scumpa a satului nostru, a pa- mos al miresii lui Hristos, Mantuitorul, dumnezeiescul Gradi-
rintilor nemangaiati, care in sfasietoare cuvinte de suferinta nar, care a rupt astazi din gradina aceasta preafrumoasa floare.
sufleteasca isi striga pe cea mai draga si scumpa fiinta. Sufletul tau este acum printre noi, inca vezi pe parintii tai
Astazi, Maricica, ai curmat fulgerator veselia si bucuria si pe surorile tale zvarcolindu-se in spasmele celei mai mari
tinerilor din sat, ai schimbat alba marama a vietii, a optimis- dureri, inca ne vezi pe noi toti, jelind si plangand dupa tine,
mului si bucuriei cu neagra haina, cu cernita beteala a mortii. care ai facut cinste satului in care te-ai nascut si parintilor tai.
Toata aceasta rana pe care ai provocat-o parintilor tai va
Ai apus pentru vecie tu, frumoasa floare a tineretii, care n-ai
sangera, si durerea va dainui mult timp de acum inainte, caci
apucat sa-ti desfaci petalele in aurora diminetii.
balsamul uitarii in atare situatie isi face cu greu efectul.
Te-ai apropiat de intunericul si raceala mormantului, du- O singura consolare pentru parintii tai si pentru toti este
cand cu tine taine mari si nedezlegate, taina suferintei ome- adevarul ca moartea a fost biruita de Mantuitorul, pentru ca
nesti care ti-a macinat tineretea si frumusetea. El a zis; „Cel ce asculta cuvantul Meu si Crede in Cei care
Asa dupa cum te-am cunoscut, asa dupa cum am auzit vor- M-a trimis are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci s-a
bindu-se despre tine, ai fost o martira a suferintei, cautand prin mutat din moarte la viata" (loan 5, 24).
simularea fericirii vietii tale, sa faci si pe altii fericiti in jurul
tau, sa nu faci pe altii sa sufere, sacrificandu-te pe tine insati.
Ai incercat prin toate mijloacele sa-i linistesti pe ai tai
parinti despre sfarsitul tau, despre neiertatoarea boala care ti-a
sfasiat tineretile si bucuriile acestei vieti, incurajandu-i cu cu-
vinte pline de nadejdi, facandu-le promisiuni de viitor, bine-
stiind ca ingerul mortii iti vestise despartirea de cei dragi si
scumpi ai tai pentru totdeauna.
Ai parasit mult prea devreme aceasta prea frumoasa vatra
a Halarestiului si ai transformat pentru mult timp de acum
inainte casa parintilor tai si a surorilor tale intr-un cimitir,
intr-un cavou al veseliei si bucuriei, caci imaginea, chipul
fiintei tale, va dainui in amintirea parintilor, surorilor si a ce-
lor ce te-au cunoscut si te-au iubit.
Cumintenia, puritatea vietii tale, blandetea sufletului tau,
precum si marea ta ascultare sunt podoabe nestemate, sunt
insusirile care ti-au infrumusetat scurta ta viata si au cules de
la majoritatea oamenilor care te-au cunoscut cuvinte de apre-
ciere si lauda.
N-ai apucat sa te infrupti din marul desfatarilor si placeri-
lor acestei vieti, pentru ca moartea ti s-a opus tuturor gan-
durilor si viselor tale de tanara fata.
Consider ca starea de curatenie sufleteasca si trupeasca in
care te-a prins neprevazutul si incredibilul sfarsit, precum si
bunatatea sufletului tau, sunt calitati ce contureaza chipul fru-

266
 Cuvdnt la moartea unui tdndr tata
„Suflete al meu, suflete, scoala, pentru ce dormi ? Sfarsi-
tul se apropie !" A§a striga, ca un semnal de alarma, un tro-
par din cantarile Bisericii noastre, vrand sa ne trezeasca din
cercul vicios al preocuparilor noastre omenesti.
Este glasul care striga catre fiecare dintre noi, pentru a ne
aduce aminte ca, pe langa placerile, frumusetile, bucuriile si
bogatiile acestei lumi, care nu de putine ori raman numai sub
forma de dorinta, mai exista si o alta realitate, cu care omul
nu se impaca deloc §i pe care n-o doreste: moartea. Moartea,
care este sfarsitul vietii acestea trecatoare, moartea, eare inte-
peneste trupul, care face din toate madularele trupului obiec-
te inerte, lipsite de viata si lumina, moartea, care intuneca
chipul luminos al omului, care pune capat tuturor planurilor
si gandurilor acestuia. Ea este sfarsitul despre care v-am vor-
bit mai inainte.
Cu toate ca la tot pasul ne intalnim cu ideea mortii, cu toa-
te ca aproape nu este zi sa nu vedem victimele ei, morti con-
dusi spre locurile cele de veci, ea este totusi cea mai nebagata
in seama, o realitate la care aproape nu ne gandim deloc in
aceasta scurta viata pe care o avem de trait pe pamant.
Traim in nepasare si placed, traim in negrija si indiferenta
fata de sfarsitul nostru, fata de marea intrebare pe care ne-o
va pune Dumnezeu: „Care sunt faptele tale ? Cum te-ai pre-
zentat inaintea Judecatorului ?".
Traim in asa fel incat ne amagim cu gandul ca niciodata
n-o sa murim. Am auzit de moarte, am vazut moartea, dar nu
vreau sa ma impac cu gandul ca si eu voi muri vreodata.
O, amagitoare gandire si periculoasa soapta a satanei!
Indurerati crestini.
Am facut aceste consideratii asupra atitudinii de azi a
crestinilor fata de moarte deoarece multi sunt aceia care trai-
esc dupa deviza: sa bem §i sa mancam ca aici e fericirea §i
mantuirea, aici e raiul, aici e iadul.
Nu, fratilor, ne amagim foarte tare; aici nu e bucuria si
nici frumusetea si nici lipsa de durere §i suspin. Acest lucru
268
ni-1 poate spune astazi aceasta greu lovita familie, aceasta
sotie care de acum inainte va fi nevoita sa poarte pe umeri
povara grea a vaduviei, acesti copii care au strigat dupa tatal
lor^i care de acum inainte vor fi orfani.
In ciuda greutatilor acestei iemi eare ne aduce acum ger ?i
zapada, se sarbatoreste astazi in lume ziua de 1 Martie, ziua
martisorului, o zi in care se fac cadouri celor dragi, insa
astazi moartea a semanat pustiu, durere, plansete si suferinta.
Asa cum e obiceiul, tinerii si tinerele, copiii toti se bucura
de sosirea primaverii cu acest simbol al ei asezat pe piep-
turile lor.
in familia aceasta, pe piepturile copiilor indurerati si a
sotiei moartea a asezat simbolul ei, neagra panza de doliu,
martisorul mortii sotului si tatalui lor.
Acum, stalpul casei si al existentei voastre, intristata fami-
lie, se frange sub apasatoarea si ucigatoarea secera a mortii.
Acum, nefericita sotie, vei deveni pentru copii si tata, vei
lupta din rasputeri pentru a duce la bun sfarsit crucea pe care
ti-a dat-o Dumnezeu.
Voi, copii, de acum inainte nu veti mai avea in limbajul vos-
tru cuvantul „tata", acest cuvant va dainui numai ca o amintire.
Sunteti astazi condamnati la o sfasietoare durere, dar nu
trebuie sa deznadajduiti, nu trebuie sa cartiti impotriva lui
Dumnezeu, asemenea femeii lui lov, ci urmati pe acest mare
drept lov, care a fost mai mult lovit ca voi, cu moartea copi-
ilor, a slugilor, iar el, in credinta sa dreapta, spunea: „Domnul
a dat, Domnul a luat, fie numele Lui binecuvantat'\
Este mare nenorocirea voastra, dar nadajduiti in Dumne-
zeu, caci El pe vaduva si pe orfan ii iube§te si ii ajuta.
Ati pierdut pe tatal §i sotul vostru eel pamantesc, lua^i-va
acum protector pe Tatal eel Ceresc care poate sa va aline
suferintele. Amin.

Cuvdnt la moartea unui copii
„Ieri am vorbit cu voi si fara de veste
mi-a venit infricosatul ceas al mortii..."
Mult indurerata si greu lovita familie, jalniea adunare,
Este involuntar intrat in reflexul oamenilor sentimentul
duios al retrairii nostalgice, odata eu venirea toamnei, a cli-
pelor fericite traite mai inainte in ipostazele frumoase si pline
de farmec ale vietii.
Toamna este anotimpul simbol si totodata un avertisment
natural al apropierii mortii, al apropierii de acel punct termi-
nus spre care se indreapta de la inceputul existentei intreaga
suflare. Frunzele care cad si se ingalbenesc, frigul si lumina
palida a soarelui, forfota plina de grija a micilor vietuitoare
in cautarea lor dupa hrana ne avertizeaza si ne invata mereu
si mereu ca odata si noi, oricine am fi, vom da piept cu aceea
peste care nimeni n-a putut trece de-a lungul intregii exis-
tente, cu aceea care n-a primit in schimbul vietii pretul aurului
de pe fata intregului pamant, cu aceea careia nu-i trebuie ono-
rariu si demersuri, care secera fara preferinte de neam si rang,
de varsta sau frumusete, de faptul ca esti bogat sau sarac, care
ia pruneii nevinovati de la sanul mamelor, tineri cu sperante §i
visuri, batrani, moartea neagra si inspaimantatoare.
Oricat de optimist §i nepasator ar fi un individ, consider
ca in fata unui astfel de tablou tncearca un sentiment de inex-
plicabila teama, si-si face, daca are, bineinteles, o con§tiinta
sanatoasa, o introspectie a vietii in general, intocmindu-si
singur interogatoriul moral: ce am facut pana acum cu viata
mea, incotro se indreapta sperantele si nadejdile mele ?
Toate aceste sentimente care genereaza melancolia si care
potolesc intr-un fel neastamparatele patimi ale firii omenesti
i?i au adanc infipte radacinile in acest memento mori! Adu-^i
aminte de moarte, omule, ca si pentru tine va veni o zi sau o
noapte cand, fara sa te gande§ti, va trebui sa dai fara targuiala
supremul tribut, viata ta, aceleia care a fost instituita o data
cu caderea in pacat: moartea cea neinduplecata.
270
O, omule care te amagesti cu sanatatea si frumusetea cea
degraba trecatoare, care-ti pui sperantele in tineretile tale,
gandeste-te ca acestea toate sunt ca floarea campului si ca roua
diminetii; si daca aceste cuvinte nu te conving, priveste acest
sicriu unde salasluiesc ramasitele trupesti ale acestui copilas
nevinovat, caruia secera necrutatoare a mortii i-a lasat nesters
pe frunte zambetul inca proaspat al nevinovatiei copilariei !
Toate acpste sperante si amagiri se reazema de o crunta
incertitudine: oare patul in care ma voi culca nu va fi mor-
mantul meu, iar somnul care ma va cuprinde nu va fi oare
somnul mortii ? !
indurerata familie,
intristata adunare,
Privesc in jur si intreaga-mi fiinta se cutremura de jale,
simt cum inima cunoaste din greu pulsul durerii acestei
familii, atat de greu lovita astazi. Parca intreaga natura vine
sa-si verse durerea pentru aceasta primavaratica moarte, a
scumpului dumneavoastra fiu. Toate parca au imbracat haina
cernita a dohului si au luat asupra-si marama plangerii, toate
s-au imbracat in straie de inmormantare.
A venit toamna si o data cu ea negura mortii in casa dum-
neavoastra. lata deci ca atunci cand sperantele voastre s-au
pus in el, cand planurile pe care vi le-ati faurit cu dansul va
desfatau in perspectiva unei vieti fericite pe care i-o doreati,
s-a interpus necrutator moartea si toate acestea au ramas mai
neconsistente decat visurile.
Astazi plang fara de consolare, cu zdrobire sufleteasca,
acesti parinti nefericiti a caror viata a cunoscut o intunecata
cotitura, cotitura mortii si a cimitirului.
De acum se va produce intre voi si fiul vostru greaua si
trista despartire, caci lespedea grea si rece a intunecatului
mormant va pecetlui starea de asteptare a copilului vostru in
nadejdea invierii universale si a vietii vesnice.
De acum, suflete tanar si curat, lautarul tau va fi vantul
care in noptile lungi si intunecoase iti va doini la capatai si-ti
va aduce nepotolitul suspin al parintilor tai... Coronita stra-
daniilor tale pe bancile scolii vor fi de acum ghioceii crescuti
din lacrimile maicii tale si a tatalui tau. Florile ce vor creste
271
 pe mormant iti vor da marturie asupra nimicniciei vietii si-ti
vor spune ca si viata lor a fost o scurta alinare de soare...
Rana pe care ai provocat-o in sufletele parintilor tai va sange-
ra ori de cate ori numele tau se va pronunta dupa definitiva ta
plecare din casa in care ai fost bucurie si comoara pentru
parintii tai.
Amintirea ta va dainui ca o icoana in inima parintilor si ea
va cauta sa comunice cu cei dragi in clipele de nestavilita du-
rere si jale. Ai apus si, o data eu inchiderea ochilor tai, ai lasat
un gol care nu va mai putea fi umplut de nimeni si de nimic.
Acum, cand sufletul tau este inca printre noi, el incearca
sa stearga lacrimile cele multe ale maicii tale si ale tatalui tau
si ne adreseaza mustrator indemnul: nu ma plangeti pe mine,
oamenilor, ca n-am facut lucruri vrednice de osanda, ci plan-
geti-va pe voi, care ramaneti, si pacatele voastre cele ne§terse
de la Judecatorul, unde nu este partinire.
Fiti convinsi dumneavoastra, iubiti parinti, ca daca dum-
neavoastra, pamanteni fiind, i-ati fi dat toate bunatatile, Dum-
nezeu este mai bogat si mai puternic decat voi si ale Sale
daruri vor fi mai bogate si mai pretioase decat darurile voas-
tre. Lasand la o parte aceste consideratii dureroase facute
asupra acestui trist eveniment din viata dumneavoastra, tre-
buie sa spunem ca am ramane nemangaiati daca n-am da as-
cultare indemnurilor si cuvintelor Aceluia a carui imparatie e
„lmparatia veacurilor" (Psalm 144, 13) si care zice: „De va
pazi cineva cuvantul Meu nu va vedea moartea in veac."
(loan 8, 51).
^ lata ce as putea sa va spun in aceste ceasuri grele, indurerati
parinti, rudenii .si cunoscuti: nu va intristati, ca cei ce n-au
nadejde ! Sterge-ti lacrimile, tu, mama, aplecata peste sicriul
In care-ti vezi zavorate bucuriile batranetii si tu, parinte
zdrobit, care ai pierdut de langa tine doua brate vanjoase care
sa-ti fie urmas si destoinic purtator al numelui. Nu va zbuciu-
mati dar, caci Domnul, Gradinarul eel Mare, a rupt astazi din
gradina cea mai inmiresmata floare, pe care a trecut-o din
moarte la viata.
Atotputernicul care a rourat cuptorul eel de foe al tinerilor
din Babilon, El, Sfantul si Bunul, sa roureze cu mila Lui
sufletele voastre chinuite de focul mare al durerii. Amin.
272
Cugetari despre moarte
Sa dai tributul mortii atunci cand te gasesti in plina matu-
ritate si vigoare, cand fiii scumpi nu si-au luat Inca zborul,
avand inca nevoie de aripile ocrotitoare ale tatei, este de-a
dreptul zguduitor, coplesitor.
Nimic nu-i mai sigur ca moartea, nimic nu-i mai nesigur
ca ora mortii. E un adevar general valabil ca omul se naste cu
samanta mortii, ca incepe sa moara din ziua nasterii si toti
cati am intrat in viata negresit si iesim dintr-insa.
Despre om se spune adeseori ca este o fiinta amfibie, care
isi incepe si isi traieste viata in lumea pamanteasca si o
desavarseste in lumea cereasca, spre care tinde necontenit si
care este proprie fiintei lui.
Nu este lipsita de adevar zicerea ca fiecare fiinta ome-
neasca are steaua sa calauzitoare, rasarita pe cer o data cu
nasterea sa, steaua care i i poarta pasii in toate zilele vietii
pana in clipa mortii, cand apune, lasand pe firmament o dara
de lumina mai mica sau mai mare, dupa cum i-a fost viata pe
acest pamant.
Prin modul nostru de vietuire, prin gandurile, vorbele si
faptele noastre tesem In jurul nostru o panza mai mult sau
mai putin vazuta, cream In jurul fiintei noastre un cere mai
mult sau mai putin luminos. Ceea ce ajuta ca panza de
lumina care se tese In jurul nostru sa se faca cat mai vadita
este calitatea faptelor noastre. Cu alte cuvinte, cu cat gan-
durile, vorbele, faptele noastre sunt mai ziditoare, mai fru-
moase, mai nobile, mai folositoare semenilor sau obstei din
care facem parte, cu atat faclia ce ne inconjoara fiinta este
mai puternica, faclie pe care Sfanta Scriptura o numeste
„nume bun".
Numele bun al cuiva nu consta in titluri nobiliare, nici in
bogatii materiale, nici chiar in diplome, desi ele ne pot fi de
273
mare folos, ci in dragostea sincera si stima pe care si-o ea§-
tiga in mijlocul semenilor sai prin viata, lucrarea si insusirile
sale alese, precum si prin buna amintire pe care posteritatea o
poarta cuiva.
Linistea mortilor ii apasa pe cei vii. Moartea este ceva de-
concertant pentru oameni. Este nedorita si respinsa de orice
vietate rationala si nerationala, dar omul traieste eel mai
intens nostalgia dupa paradisul pierdut, dupa ceea ce in teo-
logia dogmatica se numeste posse non mori - putea sa nu
moara - , adica a fost creat de Dumnezeu nemuritor.
A vorbi despre moarte este totuna cu a incerca sa masori
cu mana adancurile oceanelor sau sa numeri stelele cerului...
Pentru ca moartea, care a intervenit ca un accident in planul
creatiei, este si ramane o taina, un mister pe care numai
Dumnezeu l-a dezlegat, biruind-o prin Inviere.
Moartea nu exista prin ea insasi, caci nu viata este un
fenomen al mortii, ci moartea este un fenomen posterior al
vietii, precum negatia este posterioara afirmatiei. Moartea este
un fenomen secundar prin definitie. Acest sens i l au cuvintele
rostite de Sfantul Apostol Pavel: „Nebun ce esti ! Tu ce semeni
nu da viata, daca nu va fi murit" (I Corinteni 15, 36).
*
A intrat deci pacatul in lume, iar prin pacat moartea... Atat
de greu a ranit pacatul pe om, incat l-a omorat fizic. Am-
ploarea raului se calculeaza prin taria antidotului. Rana era
atat de adanca si raul atat de virulent, incat a necesitat o tera-
pie dumnezeiasca, antrenand tragismul mortii lui Dumnezeu
pe cruce si, prin urmare, propria noastra trecere prin purifi-
carea mortii.
Privita prin prisma credintei crestine, moartea nu mai este
o pricina de deznadejde, de spulberare a tuturor sperantelor,
pentru ca abia dincolo de mormant incepe viata in Hristos,
viata vesnica.
A
In termeni liturgici moartea este numita „adormire". O
parte a fiintei umane adoarme - este vorba de facultatile psi-
274
hice legate de trup - , iar o alta parte, legata de spirit, ramane
constienta.
Diadoh noteaza ca bolile tin locul martiriului... Privita
prin aceasta prisma, pentru cresfinul bun moartea nu mai este
o stapana a spaimelor, pentru ca ea ne trezeste din amorteala,
din negrija pentru cele duhovnicesfi...
Fiii lui Adam, fiindca se nasc vinovati, nu se nasc decat
pentru a muri; nasterea este primul pas spre moarte. Nu moa-
re sufletul, care este nemuritor, ci moare numai trupul omu-
lui. Moartea fizica a trupului vine din stricaciunea care s-a
imprimat in el prin pacatul originar. Stricaciunea camii sau
moartea apare in momentul In care Inceteaza In mod complet
si defmitiv fenomenele de formare, de crestere si de conser-
vare. In acel moment, sufletul se desparte de trup, Insa pentru a
se reuni din nou cu acel trup, Intr-o zi hotarata de Dumnezeu.
Noi nu cunoastem ziua, ceasul, clipa si felul mortii noas-
tre, deci trebuie sa traim ca si cum fiecare zi poate sa fie ulti-
ma a vietii noastre, sa fim deci totdeauna gata.
De obicei a§a mori, precum ai trait.
*
Moartea este sfarsitul fimpului si inceputul etemitatii.
*
Sufletul este o substanta simpla, necompusa, deci nu se
poate descompune.
*
Bolile si chiar moartea sunt elementele terapeufice cu care
se nimiceste placerea, pacatul. La urma urmei, pentru un
cre§fin adevarat moartea nu este altceva decat o u§a, care mai
devreme sau mai tarziu se va deschide pentru intrarea In eter-
nitate, pentru intalnirea cu Hristos.
Marii oameni duhovnicesti dormeau in sicriu ca Intr-un
pat de nunta §1 dovedeau o fratema intimitate cu moartea,
care nu era pentru ei decat o trecere. Daca Intelepciunea pla-
275
 Precum despartirea sufletului de trup este moartea trupu-
tonica te invata arta de a muri, numai credinta crestina Iti lui, asa despartirea sufletului de Dumnezeu este moartea
arata cum se moare intru Inviere. sufletului.
*
*
intruparea Cuvantului, a Fiului lui Dumnezeu, anunta deja Care dintre noi n-am auzit de oameni care aduna toata
invierea. Cuvantul se impreuneaza cu natura „moarta" pentru viata si care, Intr-o zi, pe neasteptate, tree dincolo, §i toata
a o vindeca si pentru a-i da viata. osteneala de o viata pusa deoparte, toata agoniseala lor se
dovedeste a fi fost zadamica.
lisus se adreseaza Martei, cand i-a inviat fratele: „Eu sunt Acum, toate acestea au ramas la voia altora, care pot
invierea si viata; eel ce crede In Mine, chiar de va muri, va umbla prin ele ca si cu un bat prin cenusa.
trai. Si oricine traieste si crede In Mine nu va muri In veac" Chiar si rudele cele mai apropiate, mostenitoare acum,
(loan 11,25-26). Inainte n-ar fi indraznit sa deschida un sertar, o cutie, o scri-
*
soare. Acum totul e permis !
Fiecare dintre noi am avut sau avem In viata dureri, supa- Indiferent ce s-ar spune, moartea deconcerteaza, tulbura.
rari, suferinte §i necazuri, fie ca sunt trupesti, fie ca sunt su- De multe ori, Mantuitorul a atras atentia sa nu ne punem na-
fletesti. Cea mai mare este moartea. Cine 11 are pe Dumnezeu dejdea in bogatie. Ba chiar a vazut In ea o pacoste si un peri-
de prieten le depaseste pe toate ! La moarte nimeni nu ne mai col. De cate ori n-a spus: „Vai voua, bogatilor !"...
poate consola, decat numai Bunul Dumnezeu, Mantuitorul
care Se apropie de noi, care ne sterge lacrimile izvorate dintr-o
uriasa suferinta sufleteasca si trupeasca. El este fratele nostru
mai mare, care ne intinde. In chip nevazut dar real, mana Sa
dumnezeiasca.
*
Optimismul eel mai mare din ajutorul si mangaierea ce vin
de la Hristos este faptul ca ne-a deschis portile vietii vesnice.
El a biruit moartea. Moartea trupeasca isi urmeaza cursul ei
firesc, dar ea nu poate lua din faptura noastra decat ceea ce
este vremelnic; sufletul nemuritor se duce la Dumnezeu.

Moartea este prilej de intoarcere acasa, la Tatal nostru Cei

ceresc.

De la invierea Domnului nu mai plangem ca cei ce n-au

nadejde pe cei adormiti. Mormantul este numai un loca§ vre-
melnic al trupului.
*
Din credinta In nemurire, pe care ne-a luminat-o Hristos,
I§i trage cre§tinul seva optimismului §i Increderea in viata.

276
 Vie recunostinta binefdcdtorilor !
Pacatul generator al suferintei umane
si aducdtor de moarte
In contextul in care societatea umana este tot mai mult pre-
ocupata de propasirea si bunastarea ei materiala, de a-si asi-
gura un trai fara grija zilei de maine, de a avea bani, case,
haine, economii substantiale pentru zile negre, voind sa traias-
ca potrivit acelui carpe diem intr-un permanent banchet al
tineretii fara batranete, cati dintre noi, in acest vartej ametitor
si amagitor al grijilor cotidiene, ne-am gandit la cea mai de
pret comoara pe care o are omul pentru trupul sau, sanatatea ?
Orice s-ar spune si de catre oricine, un fapt e la indemana
noastra, putand fi recunoscut si constatat: suferinta, durerea,
necazul, tristetea, boala si moartea sunt omniprezente, sunt
realitati ontologice; toate aceste flori ale raului izvorasc din
eel mai mare rau, pacatul.
Exista o relatie matematica intre pacat si moarte. Sfantul
Apostol Pavel scrie Romanilor: „Plata pacatului este moar-
tea" (Romani 6, 23).
De cand intreaga creatie a fost tulburata de marea incal-
care a poruncii dumnezeiesti de catre protoparintii nostri,
omul a trebuit sa duca pe umeri tragicul destin pe care si l-a
asumat: tulburarea cosmosului, alterarea chipului lui Dumne-
zeu din el, injugarea sa la jugul suferintelor psiho-somatice si
injugarea la jug alaturi de moarte. Moartea fizica a fost un
accident grav. Omul a pierdut pe acel posse non more, in vir-
tutea liberului arbitru cu care l-a inzestrat Dumnezeu, din
mandrie si neascultare.
Sa intelegem deci ca nu Bunul Dumnezeu, Creatorul celor
vazute si nevazute, a imprimat aceasta stare anormala de
„stricare a firii", ci insasi pacatoasa optiune a omului.
Numai Mantuitorul Hristos, Bunul Pastor, Medicul eel
mare, S-a intrupat din iubire pentru noi si a noastra mantuire;
si numai El, in toti cei trei ani si jumatate de activitate mesia-
nica, in toate cetatile, locurile si casele pe unde a poposit, n-a
278
ramas niciodata insensibil la suferinta umana sub diferitele ei
infatisari.
Hristos a venit pe pamant exercitand cele trei activitati dum-
nezeiesfi (de arhiereu, profet si imparat), spre a mantui obiectiv
lumea si a restaura firea umana macinata de suferinta. N-a
venit sa dea cuiva trei ochi sau patru picioare. A venit sa dea
sanatate celor doi ochi orbilor din nastere, celor doua picioare
ologilor si paraliticilor, sa vindece demonizatii si pe toti bolna-
vii sufleteste si trupeste, cerandu-le in schimb nu aur si argint,
ci credinta dreapta, puternica, nestramutata in Dumnezeu.
in calitatea mea de pacient al corpului de medici din spi-
talul Fundeni-Bucuresfi, spital unde am fost intemat in urma
unei imbolnaviri a sangelui, sunt dator cu vesnica recu-
nosfinta Celui mai mare binefacator al meu, Bunul Dumnez-
eu, fara de care nu se poate face nimic si caruia pana la uUi-
ma suflare ii voi aduce multumiri si laude.
Pe pamant insa Dumnezeu lucreaza vindecarea si terapia
cu niste instrumente care, organizate si unite, alcatuiesc una
din cele mai nobile si trebuitoare institutii pentru societatea
umana: institutia medicinii.
Din acest moment apare rolul si importanta omului in hai-
na alba, doctorul, medicul, ingerul eel bun al lui Dumnezeu
care se arata la capataiul bolnavului, alinandu-i, numai prin
simpla sa prezenta, durerea, inspirandu-i optimism si nadejde
de insanatosire. Desigur, fiind si el om, medicul face tot ce
poate si cat i i permite experienta dobandita in domeniu. Dar
un lucru il face cu siguranta: da acea mana de ajutor - si cea
mai autorizata - omului „cazut intre talhari", „legandu-i ra-
nile si turnand pe ele untdelemn" (Luca 10; 30, 34), fiind cu
adevkrat aproapele celui cazut intre talharii durerii si suferin-
telor de tot felul.
Ma opresc, cu respect deosebit, asupra catorva nume de
referinta din medicina nationala si mondiala, care in primul
rand au dovedit ca sunt oameni, apoi medici cu vocatie, care
s-au ingrijit de mine ca niste parinti si frati, in virtutea prin-
cipiilor sfinte ale moralei crestine §i sub imperiul unci inalte
constiinte si deontologii medicale, traduse in atentia
deosebita acordata bolnavilor.
279
 Voi multumi, pe aceasta cale, conducerii spitalului Fun-
deni, d-lui director, prof. dr. Alexandra Oproiu.
Exprim sincera mea gratitudine celor care s-au ocupat de
mine in mod deosebit la sectia de hematologic, d-lui prof. dr.
Dan Colita, care m-a luat sub supravegherea domniei sale de
la primele analize si care, in virtutea autoritatii sale indiscu-
tabile in domeniu, cu larga recunoastere internationala, a pus
concluzii si diagnostice clare in legatura cu suferinta mea.
Nu voi trece cu vederea niciodata grija deosebita si atentia
total dezinteresate pe care le-a manifestat fata de mine dl.
asist. univ. dr. Daniel Coriu, medicul sectiei unde am fost in-
temat, care, in pofida varstei sale tinere, rezolva cu siguranta
si competenta problemele in domeniu. Am apreciat la acest
medic rabdarea, marinimia si daruirea totala fata de misiunea
de medic careia i s-a dedicat.
Voi multumi doamnei asistente principale. Tinea Patrascu,
impreuna cu intregul corp de asistente, care a aratat atata
grija si solicitudine fata de mine in administrarea tratamen-
tului respectiv.
Exprim recunostinta fata de toti medicii, cu adevarat oa-
meni, care ajuta bolnavii sa iasa din perioadele cele mai cum-
plite, nefericite si deznadajduite ale vietii lor. Merita stima si
respectul acesti bravi ostasi ai Mamei Sanatate pentm ca lu-
creaza permanent pe un teren unde se da o batalie inversunata
pentru salvarea celui mai mare dar al omului, viata; unde
granita dintre temporal si atemporal, dintre existenta si non-
existenta este violata adesea si brutal de moarte, pentru ca ei
rezista in fata celor mai cutremuratoare si tragice ipostaze ale
durerii fizice si morale cu care se confmnla biata fiinta umana.
Sunt convins ca, pentru ceea ce fac acesti oameni pentm
semenii lor, nu sunt nici pe departe recompensati moral si
material.
imi pare nespus de rau ca pentru unele fapte si cazuri izo-
late, total nedemne si condamnabile, care se savarsesc de
catre unele persoane din sectorul medical care nu-si fac dato-
ria si nu exercita profesiunea de medic sub semnul daruirii
fata de semeni, se amnca asa de usor cu noroi in demnitatea
si cinstea acestei nobile profesii.
280
Ca si preotia, medicina trebuie cinstita prin prisma scopu-
lui pe care-1 urmareste, sanatatea oamenilor, si nu prin prisma
exemplelor negative date de persoane izolate.
Nu se poate multumi indeajuns si vreodata preotimii bar-
ladene, parintilor protopopi de Vaslui, Vasile Parcalabu, de
Husi, Marcel Miron, de Negresti, Irina V , de Falciu, loan
Petm, care, din proprie initiativa, au organizat sub patronajul
PS. loachim al Husilor, o colecta baneasca, deschizandu-se
un cont la Banca Agricola Barlad, fonduri atat de necesare
pentm deplasarea mea la tratament in strainatate. Multumim,
pe aceasta cale, PS. loachim pentru demersurile pe care le-a
facut la nivel de conducere a clinicilor de specialitate din
strainatate, dorindu-i multa sanatate si numai bine.
Prin acest gest parintii protopopi din Episcopia Husilor,
preotii din protopopiatul Barlad au dovedit ca nu sunt numai
ortodocsi teoreticieni, ci sunt si ortodocsi practicanti, impli-
nitori ai Evangheliei.
Multumesc de asemenea PS. Gherasim al Episcopiei Val-
cei, PS. Calinic al Argesului, PS. Eftimie al Romanului si
altor arhierei care m-au sprijinit moral si material in aceasta
grea suferinta.
Nu voi uita niciodata, fratii mei in Hristos, ce ati facut
pentru mine, prin mobilizarea si solidaritatea voastra extra-
ordinara, sprijinindu-ma moral si material in una dintre incer-
carile mari din viata mea.
Un loc aparte in sufletul meu i l au credinciosii parohiei
Sfantul loan din Barlad, parohie unde sunt preot paroh. Ni-
mic nu egaleaza pe aceasta lume bucuria pe care o incearca
un preot intr-o parohie in momentul in care pastoritii sai isi
manifesta dragostea si devotiunea fata de el la bine, dar mai
cu seama la necaz.
Pastoritii mei au dovedit ca, prin incurajarile pe care mi
le-au transmis, prin sprijinul lor moral si material, au fost
alaturi de mine ajutandu-ma sa depasesc momentele grele
legate de suferinta. Numai cu astfel de stimulente morale,
inconjurat de dragostea si pretuirea credinciosilor mei, a fra-
tilor preoti in Hristos, a tuturor persoanelor fizice si juridice
care si-au adus aminte de mine la vreme de necaz, am reali-
281
 Cuprins

ne intalnim in vesnicie ! Nota asupra autorului 5

Cuvant inainte 8
Predica la Duminica dupa Botezul Domnului 11
Preot Anghelutd Androne.
Omilie mica la Duminica a rV-a din Postul Mare 16
22 iulie 1997
Predica la Duminica a V-a din Postul Mare 20
Predica la Duminica Floriilor 25
Predica la Duminica Sfantului Apostol Toma 31
Predica la Duminica Mironositelor 37
Predica la Duminica a IV-a dupa Pasti
(Duminica Slabanogului) 43
Predica la Duminica a V-a dupa Pa§ti
(Duminica Samarinencii) 48
Predica la Duminica a Vl-a dupa Pasti (Duminica Orbului) 53
Predica la Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic 58
Predica la Duminica a V-a dupa Rusalii 62
Predica la Duminica Pogorarii Duhului Sfant 67
Predica.la Duminica a Vll-a dupa Rusalii 73
Predica la Duminica a IX-a dupa Rusalii . 76
Predica la Duminica a XVII-a dupa Rusalii 80
Predica la Duminica a X X I - a dupa Rusalii 84
Predica la Duminica a XXII-a dupa Rusalii 90
Predica la Duminica a XXIII-a dupa Rusalii 94
Predica la Duminica a XXIV-a dupa Rusalii 99
Predica la Duminica a XXV-a dupa Rusalii 103
Predica la Duminica a X X V I - a dupa Rusalii 108
Predica la Duminica a X X V I I I - a dupa Rusalii 114
Predica la Duminica a X X I X - a dupa Rusalii 119
Predica la Duminica a X X X - a dupa Rusalii 125
Predica la Duminica a X X X I - a dupa Rusalii 131
Predica la Duminica Vamesului ?i Fariseului 135
Predica la Duminica Infrico^atei Judecati 141
Predica la Buna Vestire 147
Predica la Duminica dinaintea Nasterii Domnului 151
Predica la ziua Sfantului Intaiului Mucenic
§i Arhidiacon $tefan 157
Predica la Inaltarea Domnului 162
Predica la Sfintii Mari Imparati Constantin §i mama sa, Elena 166
Predica la Schimbarea la Fata a Domnului 171
Predica la Adormirea Maicii Domnului 177
Predica la Soborul Sfantului Prooroc loan Botezatorul
?i inaintemergatorul Domnului 182
Predica la Sfantul lerarh Grigorie Teologul 189
Cuvant la Sfintii Apostoli Petru §i Pavel 196
Predica la Inaltarea Sfintei Cruci 201
Atitudinea Bisericii Ortodoxe fata de
obiectiunile antitrinitare formulate de secte 207
Sniul vechi si stilul nou -
stiluri ale discordiei sau ale concordiei ? 222
Ora de meditatie - Sfantul loan Botezatorul, 1992 235
Cuvant ocazional la Sfantul Dumitru
- Priveghere la Biserica Sfantul Dumitru din Barlad - 242
Contributia Bisericii Ortodoxe Romane la
mentinerea unitatii de neam §i spiritualitate 246
Cuvant la mitingul anti-iehovist din 14 iulie 1996 251
Cuvant la Sfintii Trei lerarhi - Taina Sfintei Preotii 255
Cuvant la moartea Parintelui Emilian Blanaru 262
Cuvant la moartea unei tinere fete 265
Cuvant la moartea unui tanar tata 268
Cuvant la moartea unui copii 270
Cugetari despre moarte 273
Vie recunostinta binefacatorilor !
Pacatul generator al suferintei umane $i aducator de moarte 278
>• m

ooo
CJCOCJ
COCJCO

kbocj
rococo
>ok>o