Slujba

CUVIOSULUI PAISIE
DE LA NEAMŢ
(15/28 noiembrie)
 Tipărită
cu binecuvîntarea Prea Sfinţitului
Nicodim
Episcop de Edineţ şi Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”
Edineţ

 2 
 LA
După obişnuitul psalm, se cîntă: Fericit
bărbatul..., starea întîi.
La Doamne, strigat-am...,
se pun stihirile pe 8, glasul al 5-lea:
Podobie: Preacuvioase Părinte,...
Preacuvioase părinte, de
Dumnezeu purtătorule Paisie,
tu, din părinţi binecinstitori
născîndu-te şi dumnezeieştile
scripturi lesne învăţîndu-ne,
şi din deasa cugetare la acelea
cu înţelegere aprinzîndu-ţi-se
înăuntrul inimii dorinţa fier-
binte spre viaţa călugărească,
ai lăsat dragostea maicii tale
şi bogăţia, lumea şi toată sla-
va deşartă şi, alergînd cu stă-
ruinţă în străinătate, ai îm-
brăţişat cu smerenie jugul lui
Hristos, Celui Ce, ca un Prunc
curat, în ieslea sărăcăcioasă a
fost culcat; pe Acela roagă-L,
pe Acela milostiveşte-L, prea-
cuvioase, să dăruiască bise-
ricii un cuget, pace şi mare
milă. (de 2 ori)
Preacuvioase părinte, de
Dumnezeu înţelepţite Paisie,
ca o stea nerătăcită şi prea-
luminoasă, alergînd la Sfîntul
Munte Athos, acolo ai răsărit
frumos, strălucind prin fapte
bune şi, adunînd ceată de mo-
nahi, şi chip făcîndu-te lor cu
nevoinţele, i-ai povăţuit spre
aflarea lui Hristos, Celui Ce
VECERNIE
S-a smerit şi a avut trup din
F ecioară; pe Care roagă-L,
preacuvioase, să dăruiască Bi-
sericii un cuget, pace şi mare
milă. (de 2 ori)
Înţelepte Paisie, după ce ai
urmat cu adevărat lui Hris-
tos după Evanghelie, te-ai în-
vrednicit şi vieţuirii îngereşti
prin curăţie, prin priveghere
şi prin înfrînare şi, luminînd
pe toţi prin învăţăturile tale
cele pline de darul dumneze-
iesc, i-ai făcut părtaşi strălu-
cirii lui Hristos, Celui Ce S-a
smerit şi a luat chip de rob
pentru milostivire. Pe Acela
roagă-L, pe Acela îmblînzeş-
te-L, preacuvioase, să dăru-
iască bisericii un cuget, pace
şi mare milă. (de 2 ori)
Preacuvioase părinte, de
Dumnezeu cugetătorule Pai-
sie, umplîndu-te de darul
Sfîntului Duh, de putere şi de
înţelepciune, şi urmînd sfin-
ţilor povăţuitori celor de de-
mult, care au povăţuit noroa-
de, lui Moise şi lui David, şi
celor după aceştia, te-ai ară-
tat povăţuitor celor ce voiau
să se mîntuiască prin viaţa
călugărească, arătîndu-le lor
calea pe care să călătorească
fără poticnire către Hristos,
 3 
Împăratul tuturor, pe Care
roagă-L, preacuvioase, să dă-
ruiască bisericii un cuget,
pace şi mare milă. (de 2 ori)
Slavă..., glasul al 5-lea:
Preacuvioase părinte, de
Dumnezeu alesule Paisie,
după ce ai lăsat tu lumea şi
te-ai înstrăinat pentru Hris-
tos, atunci fericita maica
ta, nedumerindu-se unde te-
ai dus, a început a te căuta,
şi cu postiri, şi cu lacrimi a
ruga pe Hristos Dumnezeu ca
să i te descopere. Şi, iată, a
văzut cerurile deschise şi pe
îngerul lui Dumnezeu pogo-
rîndu-se către dînsa şi ca ful-
gerul strălucind şi zicîndu-i:
„O, femeie, să ştii că fiul tău,
cu darul lui Dumnezeu spo-
rind, va fi monah iscusit şi
multe suflete au să se mîntu-
iască printr-însul şi pe mulţi
va lumina, şi va povăţui către
calea mîntuirii, şi lui Dum-
nezeu îi va aduce.” Pentru
aceasta, strigăm ţie: „Nu ne
uita pe noi, fiii tăi, părinte!
Ci, după proorocia îngerului,
izbăvind sufletele noastre de
vrăjmaşii cei văzuţi şi de cei
nevăzuţi, luminează inimile
noastre spre lucrarea fapte-
lor bune. Ca umblînd pe calea
mîntuirii, să ne învrednicim
cereştilor locaşuri!” Şi aşa,
 4 
la arătarea lui Hristos încon-
jurat fiind de noi, cu bucurie
să strigi către Dînsul: „Iată
eu şi pruncii care mi i-ai dat,
Dumnezeule!” Şi noi iarăşi să
strigăm: „Acesta este, Doam-
ne, povăţuitorul mîntuirii
noastre şi doritul părinte
pe care l-ai dat nouă doctor
sufletelor noastre! Cu care,
împreună, învredniceşte-ne
şi pe noi, Stăpîne Hristoase
Dumnezeule, să locuim în lo-
caşurile Tale cereşti pururea
luminătoare şi veşnice, ca să
Te mărim pe Tine, împreună
cu Părintele Tău Cel fără de
început şi cu Preasfîntul Tău
Duh, în veci.”
Şi acum..., a Născătoarei:
În Marea Roşie, chipul mi-
resei celei neispitite de nun-
tă s-a scris oarecînd, acolo
Moise - despărţitor al apei,
iar aici, slujitor al minunii;
atunci adîncul l-a trecut pe-
destru neudat, Israil, iar
acum pe Hristos L-a născut
fără sămînţă Fecioara. Ma-
rea, după trecerea lui Israil,
a rămas neumblată, iar cea
fără prihană, după naşterea
lui Emanuel, a rămas nestri-
cată. Cela Ce eşti şi mai îna-
inte ai fost şi Te-ai arătat ca
un om, Dumnezeule, miluieş-
te-ne pe noi.
 V O H O D: Lumină lină...
P R O C H I M E N U L zilei
PAREMIILE
De la Înţelepciunea lui Solomon,
citire:
(V, 16-24; VI, 1-3)
Drepţii în veci vor fi vii şi
de la Domnul plata lor, şi pur-
tarea de grijă pentru dînşii de
la Cel Preaînalt. Pentru aceas-
ta, vor lua împărăţia podoabei
şi stema frumuseţii din mîna
Domnului, căci cu dreapta Sa
îi va acoperi pe ei şi cu braţul
Său îi va apăra. Lua-va toată
arma dragostea Lui şi va în-
trarma făptura spre izbînda
vrăjmaşilor, îmbrăca-se-va în
ziua dreptăţii şi-Şi va pune
Lui coif judecata cea nefăţar-
nică. Lua-va pavăza nebirui-
tă sfinţenie şi va ascuţi cum-
plită mînie întru sabie, şi va
da război împreună cu dînsul
lumea asupra celor fără de
minte. Merge-vor drept nime-
ritoare săgeţile fulgerilor şi,
ca dintr-un arc bine încordat
al norilor, la ţintă vor lovi,
şi, din mîna cea aruncătoare
de pietre pline, se vor arunca
grindine. Întări-se-va asupra
lor apa mării şi rîurile îi vor
îneca de năprasnă. Sta-va îm-
potriva lor duhul puterii şi ca
un vifor va vîntura pe ei, şi
va pustii tot pămîntul fărăde-
legii, şi răutatea va răsturna
scaunele puternicilor. Auziţi
 5 
dar, împăraţi şi înţelegeţi, în-
văţaţi-vă, judecătorilor mar-
ginilor pămîntului. Ascultaţi,
cei ce stăpîniţi mulţimi şi cei
ce vă trufiţi întru popoarele
neamurilor. Că de la Domnul
s-a dat vouă stăpînirea şi pu-
terea de la cel Preaînalt.
De la Înţelepciunea lui Solomon,
citire:
(III, 1-9)
Sufletele drepţilor sînt în
mîna lui Dumnezeu şi nu se
va atinge de ele munca. Pă-
rutu-s-a întru ochii celor ne-
pricepuţi a muri şi s-a socotit
pedepsire ieşirea lor, şi mer-
gerea de la noi sfărîmare, iar
ei sînt în pace. Că înaintea
feţei oamenilor, de vor lua şi
muncă, nădejdea lor este pli-
nă de nemurire. Şi puţin fiind
pedepsiţi, cu mari faceri de
bine se vor dărui, că Dumne-
zeu i-a ispitit pe dînşii şi i-a
aflat Lui-şi vrednici. Ca aurul
în ulcea i-a lămurit pe ei şi ca
o jertfă de ardere întreagă i-a
primit. Şi în vremea cercetării
sale, vor străluci şi ca scînteile
prin paie vor fugi, judeca-vor
limbi şi vor stăpîni popoare, şi
va împărăţi întru dînşii Dom-
nul în veci. Cei ce nădăjduiesc
spre Dînsul vor înţelege adevă-
rul şi credincioşii în dragoste
vor petrece cu Dînsul, că dar
şi milă este întru cuvioşii Lui
şi cercetare întru aleşii Lui.
 De la Înţelepciunea lui Solomon,
citire:
(IV, 3-15)
Dreptul, de va ajunge să se sfîr-
şească, întru odihnă va fi, că
bătrîneţile sînt cinstite, nu
cele de mulţi ani, nici cele ce
se numără cu numărul anilor.
Şi cărunteţile sînt înţelepciu-
nea oamenilor şi vîrsta bătrî-
neţilor viaţă nespurcată. Plă-
cut lui Dumnezeu făcîndu-se,
L-a iubit; şi, vieţuind între
păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-
s-a ca să nu schimbe răutatea
mintea lui sau înţelepciunea
să înşele sufletul lui. Că rîvna
răutăţii întunecă cele bune
şi neînfrînarea poftei schim-
bă gîndul cel fără de răuta-
te. Sfîrşindu-se peste puţin,
au plinit ani îndelungaţi. Că
plăcut era Domnului sufletul
lui, pentru aceea, S-a grăbit
a-l scoate pe dînsul din mij-
locul răutăţii. Şi popoarele
văzînd şi necunoscînd, nici
punînd în gînd una ca aceas-
ta, că dar şi milă este întru
cuvioşii Lui şi cercetare în-
tru aleşii Lui.
la litie
Stihira hramului şi stihirile
cuviosului, glasul al 2-lea:
Părinte Paisie, întărindu-
ţi mintea cu dumnezeiasca
cunoştinţă, lucrurile dintru
această viaţă le-ai defăimat,
 6 
nimic grijindu-te de cele pă-
mînteşti şi dragostea maicii
tale, şi a rudeniilor o ai tre-
cut cu vederea, petrecerea cu
cei de sus dorind şi, cu ape-
le dumnezeiescului Duh adă-
pat fiind, ne hrăneşti pe noi,
fiii tăi, prin scrierile tale; iar
acum noianul cel nestătător
al acestei vieţi de acum ară-
tat trecîndu-l, la limanul cel
cu bună linişte ai ajuns şi, ca
un fenix, suindu-te la cereas-
ca înălţime, pururea te rogi
lui Hristos Dumnezeu pentru
cei ce cu dragoste săvîrşesc
sfîntă pomenirea ta.
Părinte Paisie, învăţîndu-ne,
ai zis: „Rîvnă dumnezeiască
şi credinţă neîndoită să avem
către cărţile părinteşti şi că-
tre învăţăturile cele ce întru
ele se află întru toată unirea
fără de toată îndoirea, pentru
că Unul şi acelaşi Duh Sfînt
a lucrat, precum întru învăţă-
torii a toată lumea, aşa şi în-
tru sfinţii părinţi, învăţătorii
şi povăţuitorii vieţii călugă-
reşti.” Drept aceea, cu darul
cel dat ţie de la Dumnezeu,
risipeşte toate măiestriile şi
sfaturile celor vicleni, care
se silesc să încurce pe călu-
gări cu învăţături străine de
chipul lor, răstălmăcind rău
Sfintele Scripturi spre veşni-
ca lor osîndă.
 Părinte Paisie, pe preacin-
stitul Agathon, egumenul
sfîntului locaş Vorona şi pe
fraţii cei întru Hristos adu-
naţi acolo, nu i-ai lăsat nea-
jutoraţi, fericite, cînd cu cre-
dinţă au alergat către tine, ci,
degrab întîmpinînd cu dovezi
din Sfintele Scripturi, ai mîn-
gîiat întristarea lor. Pentru
aceasta şi pe noi, nu ne pără-
si în nevoile noastre, părinte,
ci ne tinde mînă de ajutor.
Părinte Paisie, plin fiind de
darul Sfîntului Duh, pe Theo-
temp, hulitorul sfintei rugă-
ciuni şi al Sfintelor Scripturi,
al cuvioşilor părinţi celor de
mai dinainte, l-ai vădit ca pe
un mincinos şi eretic, şi urmă-
tor lui Varlaam calabrezul, cela
ce în tot anul întru toată bise-
rica lui Hristos în Duminica
Ortodoxiei se anatematizează.
Drept aceea şi acum, fericite,
izbăveşte pe fiii tăi de toţi cei
ce le voiesc răul şi de cei ce îi
numesc înşelaţi şi ipocriţi, şi
care cu aceasta dovedesc ară-
tat cum că nu cred Sfintelor
Scripturi şi învăţăturilor pă-
rinţilor celor de demult.
Slavă..., glasul al 5-lea:
Preacuvioase părinte, pe-
trecînd în sfînta lavră a peş-
terilor Kievului, ai cules, ca
marele Antonie, rodurile fap-
telor bune de la bărbaţii cei
 7 
îmbunătăţiţi şi, ca un negus-
tor iscusit încărcîndu-ţi cora-
bia sufletului cu acest fel de
pietre scumpe şi de neguţăto-
rie de mult preţ pricinuitoare
de Împărăţia cerurilor, prin
osebite căi mergînd şi ca o al-
bină cuvîntătoare şi înţeleap-
tă adunînd şi de la alţi cuvioşi
părinţi mierea cea duhovni-
cească, în muntele Athosului
te-ai sălăşluit, unde, prin fap-
tele tale cele bune, mulţi băr-
baţi ai tras spre rîvna vieţii
tale şi schitul marelui prooroc
Ilie acolo ai întemeiat, în care
şi astăzi este aşezămîntul ce
ai pus spre mîntuire, Paisie.
Şi acum..., a Născătoarei:
Fericimu-te, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, şi te slă-
vim credincioşii după datorie
pe tine, cetatea cea nemişca-
tă şi zidul cel nesurpat, folo-
sitoarea cea tare şi scăparea
sufletelor noastre.
l a s t i h o a v n ă, glasul al 5-lea
Podobie: Bucură-te, cămara...
Bucură-te, pămîntul Moldo-
vei şi dănţuieşte, că iată s-a
trimis ţie din Muntele Atho-
sului, ca un apostol, pe minu-
natul Paisie, care, cu scrierile
şi cu învăţăturile sale, şi cu
obiceiurile cele frumoase, Bi-
serica lui Hristos a împodo-
bit şi cu tălmăcirile Sfintelor
Scripturi, şi cu mîngîierile,
întru întristări, norodul tău
l-a veselit şi mănăstirile tale
cu monahi-ostaşi le-a umplut,
iar acum se roagă lui Hristos
să dea tuturor drept-credin-
cioşilor mare milă.
Stih: Cinstită este înaintea Domnu-
lui moartea cuviosului Lui.
Bucură-te, pămîntul nostru,
că tu, precum mulţi vieţuitori
cereşti, întotdeauna odrăsleşti
de cînd ai primit bunavestire
a Evangheliei lui Hristos, aşa
şi acum din tine ai răsărit pe
preafericitul Paisie, care, ca
un apostol, în pămîntul Mol-
dovei, a descoperit tuturor
lumina scripturilor celor de
Dumnezeu insuflate şi, stră-
bătînd inimile tuturor drept-
credincioşilor cu învăţăturile
ce au lăsat spre folos pome-
nirea numelui său, îndulceşte
pe toţi cei ce strigă: „Roagă,
părinte, pe Hristos, să dea su-
fletelor noastre mare milă!”
Stih: Fericit bărbatul care se teme
de Domnul, întru poruncile lui va voi
foarte.
Bucură-te astăzi, ceata mo-
nahilor şi duhovniceşte prăz-
nuieşte, că şi-au dobîndit alt
nou începător vieţii de ob-
şte, pe preaînţeleptul Paisie,
care, cu apele dumnezeies-
cului Duh hrănit fiind şi din
rîul dumnezeieştii desfătări,
 8 
şi din izvorul raiului adăpat,
izvoare de mîntuire în toate
părţile a revărsat, adăpînd şi
hrănind inimile drept-credin-
cioşilor. Şi acum, stînd îna-
intea lui Hristos, se roagă să
dea tuturor mare milă.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Astăzi, fericitul părintele
nostru Paisie ne cheamă la os-
păţ plăcut lui Dumnezeu. Să ne
adunăm dar, fraţilor, la el cu
gînd de veselie şi să prăznuim
împreună cu dînsul isprăvile
lui, rugîndu-ne Mîntuitorului
nostru Hristos să ne învredni-
cească fericirii lui împreună
cu toţi aleşii lui Dumnezeu în-
tru Împărăţia cerească.
Şi acum..., a Născătoarei:
Născătoare de Dumnezeu,
tu eşti viţa cea adevărată
care ai odrăslit rodul vieţii,
pe tine te rugăm: „Roagă-te,
Stăpînă, împreună cu preacu-
viosul Paisie, să se mîntuias-
că sufletele noastre.”
La binecuvîntarea pîinilor
T R O P A R U L sfîntului,
glasul al 4-lea:
Pe cel ce din Rusia ca o stea
prealuminoasă a răsărit şi în
Muntele Athosului strălucit
nevoitor s-a arătat, iar în pă-
mîntul Moldovei, începător
nou vieţii călugăreşti s-a făcut
şi pe toţi cu învăţăturile şi cu
scrisorile sale i-a minunat, pe
Paisie cel preafericit să-l lău-
dăm, ca să se roage Domnului
să mîntuiască sufletele noas-
tre. (de 2 ori)
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... se cîn-
tă troparul Cuviosului, de două ori, Sla-
vă..., Şi acum..., a Născătoarei: Taina
cea din veac..., o dată.
După catisma întîi, se cîntă sedealna,
glasul al 8-lea:
Podobie: Pe înţelepciunea şi
cuvîntul...,
Nesuferind slava ta, viclea-
nul diavol a îndemnat, feri-
cite, pe Atanasie, ca înain-
tea tuturor, din zavistie, să
hulească bunătăţile tale. Dar
tu, părinte, îndelung rîvnind,
ai sfărîmat capul vicleanu-
lui vrăjmaş şi pe Atanasie,
cu înţelepciunea cea dată ţie
de la Dumnezeu aducîndu-l
spre pocăinţă, l-ai făcut să-
şi cunoască rătăcirea. Pen-
tru aceasta, i-ai şi descoperit
voia lui Dumnezeu pentru a
ta vieţuire împreună cu fraţii
şi cu aceasta pe toţi locuitorii
Sfîntului Munte şi spre mira-
re i-ai ridicat, de Dumnezeu
înţelepţite Paisie, roagă-te lui
Hristos Dumnezeu ca şi noi să
scăpăm de tot sfatul viclean
al celor zavistnici.
 9 
Apoi aceasta:
Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară, bucură-te, ..., (o dată)
Slavă..., glasul al 4-lea:
Podobie: Cuvîntul cel împreună...
De gîlcevile şi grijile lumeşti
fugind şi viaţa cea îngerească
primind, cu înfrînarea şi cu
privegherea sufletul ţi-ai îm-
podobit şi multe daruri de la
Dumnezeu ai luat, Paisie, de
Dumnezeu înţelepţite, roagă-
te pentru noi, cei ce te lău-
dăm cu bună credinţă.
Şi acum..., a Născătoarei:
Preasfîntă Fecioară, milu-
ieşte-ne pe noi, cei ce scăpăm
cu credinţă la tine, cea milos-
tivă şi cerem acum a ta caldă
folosinţă, că poţi cu adevărat
a mîntui pe toţi, ca una ce
eşti Maica Dumnezeului celui
Preaînalt, cu rugăciunile tale
cele de Maică pururea îmblîn-
zîndu-L, ceea ce eşti de Dum-
nezeu dăruită.
După catisma a doua, se cîntă
sedealna,
glas al 8-lea:
Podobie: Pe înţelepciunea şi cuvîntul...
Cu înfrînarea, cu durerile şi
cu rugăciunile, sufletul tău
împodobindu-ţi cu dumneze-
iasca cuviinţă, te-ai făcut păr-
taş cuvioşilor, pururea slăvit,
şi darul mai înainte-vederii
cu adevărat de la Dumnezeu
ai luat, ca să vesteşti celor
ce veneau la tine cu credin-
ţă cele ce urma să li se întîm-
ple. Şi gustînd din dulceaţa
cea cerească, te-ai arătat că-
lugărilor dumnezeiesc învăţă-
tor. Pentru aceasta, şi pentru
rîvna vieţii îngereşti, ai ridi-
cat pe toţi şi spre cunoştin-
ţa dumnezeieştilor scripturi,
purtătorule de Dumnezeu Pai-
sie, roagă-te lui Hristos Dum-
nezeu iertare de greşeli să dă-
ruiască celor ce prăznuiesc cu
dragoste sfîntă pomenirea ta.
Slavă..., glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimînatu-s-a Iosif...
Spăimîntatu-s-a maica ta,
Paisie, înfricoşată vedenie
văzînd şi cu mare glas citind
ades Acatistul către Născătoa-
rea de Dumnezeu, şi rugîndu-
se să ştie cele pentru tine, fe-
ricite, după ce s-a înştiinţat de
la sfîntul înger, bucurîndu-se,
s-a suit la cer şi privind în rai
striga: „Dacă aşa este voia lui
Dumnezeu, apoi eu nu mă voi
mai mîhni pentru fiul meu!”
Şi acum..., asemenea:
Spăimîntatu-s-a Iosif, cele
mai presus de fire văzînd şi în
 10 
minte a avut ploaia cea de pe
lînă, întru zămislirea ta cea
fără de sămînţă, Născătoare
de Dumnezeu, rugul cel nears
de foc, toiagul lui Aaron, cel
ce a odrăslit. Şi mărturisind
logodnicului tău şi păzitorul
preoţilor a strigat: „Fecioara
naşte şi, după naştere, iarăşi
rămîne Fecioară!”
Se cîntă polieleul: „Robii Domnului”.
După polieleu, sedealna,
glasul al 4-lea.
Podobie: Spăimîntatu-s-a Iosif...
Spăimîntatu-s-a, părin-
te Paisie, în vremea hiroto-
niei tale, ierarhul Grigorie
şi cu mintea a socotit harul
lui Dumnezeu cel vărsat pes-
te tine şi, mirîndu-se, a zis:
„Ferice de omul acesta, feri-
ce şi de părinţii care l-au năs-
cut, ferice vor fi şi cei ce-l
vor atinge pe dînsul, pentru
că eu, cînd l-am hirotonit, am
simţit o mireasmă nespusă şi
încă şi mîinile mele cu chip
negrăit s-au înştiinţat de pu-
nerea lor pe capul lui.”
Slavă..., glasul al 8-lea:
Podobie: Pe înţelepciunea...
Vieţuind pe pămînt în chip
plăcut lui Dumnezeu şi prin
postiri, şi rugăciuni, şi prive-
gheri de toată noaptea căut-
înd pe Dumnezeu, te-ai făcut
curată sălăşluire a Sfîntului
Duh şi ai strălucit ca soarele
luminos prin fapte bune. Pen-
tru aceasta, ca nişte pîraie,
bună mireasma Duhului cu
cea de Dumnezeu cugetare
ai odrăslit în inimile tuturor
care se îndulcesc pomenind
numele tău, Paisie. Roagă-te
lui Hristos Dumnezeu ierta-
re de greşeli să dăruiască ce-
lor ce prăznuiesc cu dragoste
sfîntă pomenirea ta.
Şi acum..., asemenea
Laudă de mulţumită, după
datorie, aduc ţie, Stăpînă, ca
văduva, acei doi bani pentru
toate darurile tale, că tu te-
ai arătat acoperemînt împre-
ună şi ajutor, ferindu-mă pu-
rurea de supărări şi de nevoi.
Pentru aceasta, izbăvindu-mă
de cei ce mă necăjesc, ca din
mijlocul unui cuptor cu văpa-
ie, din inimă strig ţie: „Născă-
toare de Dumnezeu, ajută-mi,
rugînd pe Fiul tău şi Dumne-
zeu, să-mi dea iertare de gre-
şeli, că pe tine te am nădejde
eu, nevrednicul robul tău!”
Antifonul întîi, glasul al 4-lea.
Din tinereţile mele...
P R O C H I M E N, glasul al 4-lea:
Scumpă este înaintea Domnului
moartea cuvioşilor Lui.
Stih: Ce voi răspunde Domnului pen-
tru toate care mi-a dat mie.
Toată suflarea...
 11 
Evanghelia de la Luca VI, 17-23
Psalmul 50
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Preacu-
viosului Paisie, Milostive, cu-
răţeşte mulţimea greşelilor
noastre.
Şi acum...,
Pentru rugăciunile Născă-
toarei de Dumnezeu, Milosti-
ve, curăţeşte mulţimea greşe-
lilor noastre.
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după
mare mila Ta şi, după mulţimea îndurări-
lor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.
Şi stihira, glasul al 6-lea:
Preacuvioase părinte Pai-
sie, laudă-se Rusia, căci te-a
odrăslit; fericească-se şi Sfîn-
tul Munte al Athosului, căci
te-a adus să vieţuieşti întru
el; iar pămîntul Moldovei, îm-
preună cu noi toţi, să se bu-
cure, căci te-a avut şi te are
mîngîietor întru nevoi. Pen-
tru aceasta, avînd îndrăznire
către Hristos Dumnezeu, cere
pace sufletelor noastre.
canoanele
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
(caută-l la Octoihul Mare, glasul al 8-lea,
Duminică dimineaţa) şi două canoane
ale cuviosului pe 8, glasul al 8-lea:
Cîntarea 1
Irmos: Pe Faraon...,
Fericite părinte, deschide-
mi gura şi mintea îmi lumi-
nează ca să pot lăuda viaţa ta
şi cu dragoste să arăt tuturor
faptele tale cele minunate, de
Dumnezeu înţelepţite Paisie.
Iertare de păcate dăruieşte-
mi mie, fericite, căci, nădăj-
duind în ajutorul tău, încep
a povesti tuturor faptele tale
cele bune şi vitejiile cele mi-
nunate pe care le-ai săvîrşit
iubind pe Dumnezeu.
Rîvnit-ai întru bunătate cuvi-
oşilor părinţi cei mai dinainte
şi, duhovniceşte călcînd pe ur-
mele lor, te-ai arătat nouă, tur-
mei tale, povăţuitor spre toată
fapta bună, cuvioase Paisie.
Al Născătoarei
Izbăveşte-mă, Stăpînă, de
împresurarea patimilor şi, pe
vrăjmaşii mei ce se luptă cu
mine acum, biruieşte-i, şi mă
întăreşte pe piatra voirii lui
Dumnezeu, şi-mi luminează
sufletul meu, ceea ce eşti uşă
a dumnezeieştii Lumini.
Alt canon
Irmos, acelaşi
Auzi-mă, părinte Paisie, pe
mine, robul tău şi îmi împo-
dobeşte cugetul cu străluciri
dătătoare de lumină şi îl în-
traripează cu fapte bune, spre
a dori totdeauna cele cereşti,
fugind de cele pămînteşti.
Numele tău, Paisie, pome-
nindu-se, veseleşte pe uceni-
cii tăi cei adevăraţi, care se
 12 
silesc a urma învăţăturilor
tale, iar celor ce voiesc a plă-
cea trupului şi lumii acesteia
înşelătoare, le este săgeată.
Slavă...,
Dă-ne ajutor de sus, cu rugă-
ciunile tale, părinte, ca să pu-
tem şi noi lesne a călători în-
tru această vale a plîngerii; şi
strică sfaturile celor vicleni,
care, în taină şi la arătare, se
sfătuiesc a pune piedică mîn-
tuirii noastre.
Şi acum..., a Născătoarei.
Rogu-mă, Stăpînă, de Dum-
nezeu Născătoare, pururea
Fecioară, cu o picătură a ru-
găciunii tale, prin milostivire,
să-mi stingi văpaia sufletului
meu şi să mă adapi cu izvorul
milostivirii.
Catavasie: Deschide-voi gura mea...,
Cîntarea a 3-a
Irmos: Cel Ce ai întărit...,
Cere, părinte, de la Milos-
tivul Dumnezeu ca şi noi,
fiii tăi, care osebită dragos-
te avem către tine, să nu fim
depărtaţi din fericirea cea
cerească, ci să fim număraţi
împreună cu oile Stăpînului,
cele alese de-a dreapta.
Izbăveşte-mă, părinte, de ră-
pirea şi de jaful, şi de robia pă-
catului şi ne îndreptează către
pocăinţă, răpindu-ne totdeau-
na către dragostea lui Dumne-
zeu şi a ta după vrednicie.
Turma ta, părinte, care cu
dragostea cea către tine este
legată întru acest sfînt şi
dumnezeiesc locaş, strigă ţie:
„Izbăveşte-ne pe noi, fiii tăi,
de oameni vicleni şi de toate
patimile, cu rugăciunile tale,
fericite!”
Al Născătoarei:
Robul tău, Fecioară, sînt şi
strig către tine: „Izbăveşte-
mă din mîna vrăjmaşilor ca
una ce, cu cuviinţă de maică,
ai purtat în braţele tale pe Cel
Ce ţine în palme toată lumea,
ca, mîntuindu-mă, să laud în
veci mila ta spre mine!”
Alt canon
Irmos, aceleşi
Ochii inimii mele îi deschid
către tine, părinte, şi strig:
„Nu lăsa ochii mei ca să vadă
deşertăciuni şi îi învaţă a privi
numai către căile mîntuirii!”
Nu ai dat somn ochilor tăi,
preafericite, nici dormire ge-
nelor tale, pînă ce te-ai făcut
pe sine locaş încăpător stră-
lucirii Duhului celei dătătoa-
re de raze, căreia şi pe mine
fă-mă părtaş, rogu-mă.
Slavă...,
Ispitele cele cumplite ale
vrăjmaşilor celor nevăzuţi şi
ale celor văzuţi departe le iz-
 13 
goneşte de la turma ta, ferici-
te, şi ne păzeşte nebîntuiţi de
toată întîmplarea cea rea.
Şi acum..., a Născătoarei.
Cuvîntului celui înţelept al
gurii tale urmînd noi, Fecioa-
ră curată, te fericim, bucurîn-
du-ne, pe tine, cea cu totul
fără prihană, căci tu te-ai fă-
cut nouă pricină unei fericiri
negrăite.
s e d e a l n a, glasul al 5-lea:
Podobie: Pe cuvîntul...
Petrecînd, fericite, în liniş-
te, în Sfîntul Munte al Atho-
sului, prin purtarea de grijă a
lui Dumnezeu, ai fost cercetat
de sfîntul stareţ Vasilie, de
la care ai fost învăţat despre
toate cele trei rînduieli mona-
hiceşti şi despre altele mai în-
alte taine creştineşti. Pentru
aceasta, împreună cu dînsul
te cinstim, părinte Paisie.
Slavă..., glasul al 8-lea:
Podobie: Pe înţelepciunea şi cuvîntul...
Din pruncie fiind ales de
Dumnezeu cu adevărat, prea-
fericite Paisie, cu bărbăţie ai
grăit către stareţul tău cuvin-
te pline de darul dumneze-
iesc, spunîndu-i arătat cum
că dascălii vremii de acum,
în loc de a pune în mintea ti-
nerilor învăţături bisericeşti,
insuflate de Duhul Sfînt, ei
predau învăţături de la Aris-
totel şi de la alţi înţelepţi pă-
gîneşti, cu care hrănindu-şi
mintea, se rătăcesc de la calea
cea dreaptă. Pentru aceasta,
şi spre mirare ai adus pe învă-
ţătorii tăi, cunoscînd cum că,
întru mari sporiri, o să stră-
luceşti, înţelepte, roagă-te lui
Hristos Dumnezeu ca şi noi,
fiii tăi, să scăpăm de aseme-
nea dascăli şi de învăţături
pierzătoare de suflete.
Şi acum..., a Născătoarei
Gîndesc la judecată şi mă
tem, şi de întrebarea cea în-
fricoşată mă cutremur! Spăi-
mîntîndu-mă de răspunsul
Judecătorului, mă îngrozesc
de pedeapsă! Şi de durerea
focului, de întunericul tarta-
rului, de scrîşnirea dinţilor,
de viermele cel neadormit!
Vai mie! Ce voi face cînd se
vor pune scaunele şi cărţile
se vor deschide, şi faptele se
vor vădi. Atunci, Stăpînă, fii
mie ajutătoare şi folositoare
preafierbinte, că pe tine te
am nădejde eu, netrebnicul
robul tău.
Cîntarea a 4-a
Irmos: Tu eşti tăria mea...,
Păzeşte cu rugăciunile tale,
părinte, pe toţi cîţi cu dragos-
te primesc învăţăturile tale şi
îi scoate din mîna vrăjmaşilor
celor văzuţi şi nevăzuţi.
 14 
Arătîndu-ţi ţie luminat, feri-
cite, minunatul acela pustnic
Onufrie, cu de-amănuntul,
despre războiul cel gîndit cu
mintea pe care îl poartă, fără
încetare, diavolii cu monahii
cei nevoitori şi despre ispite-
le cele neajunse cu mintea, ai
scăpat din toate acestea neră-
nit, nevoindu-te cu sfinţenie.
Cu darul cel dat ţie la Dum-
nezeu, izbăveşte-ne, părinte,
pe noi, fiii tăi, de toate pă-
catele, precum am mîntuit
atunci pe cel ce era chinuit
de cumplitul duh al hulii.
Al Născătoarei:
Sălăşluindu-se Dumnezeu
în pîntecele tău, toată fiin-
ţa omenească o a îndumne-
zeit şi mulţime de cuvioşi cu
sfinţenie la tine ai tras, prea-
curată.
Alt canon
Cel ce prin mari nevoinţe ai
biruit pe vrăjmaşul, pe mine,
cel ce sînt prins în mrejele lui
şi întinat cu fărădelege, mă
izbăveşte din toate acestea şi
mă numără cu oile păstoriei
tale cele alese, părinte.
Nu uita, în rugăciunile tale
către Dumnezeu, pe cei ce te
cheamă pe tine întru ajutor,
ci îi izbăveşte de toată îngro-
zirea şi cumplita robie a po-
trivnicilor şi de nevoile cele
multe, strig către tine, părin-
te, eu, spurcatul.
Slavă...,
Legilor Stăpînului plecîndu-
te, cuvioase, ai luat pe umerii
tăi crucea ta, călcînd pe ume-
rii Lui şi, smerindu-te, ai sur-
pat trufia vrăjmaşului. Pentru
aceea, şi pe mine mă izbăveş-
te din toate călcările de lege.
Şi acum..., a Născătoarei.
Stinge-mi cărbunii patimilor
cu picăturile milostivirii tale,
Fecioară Marie, neispitită de
nuntă şi sfeşnicul cel nestins
al inimii mele îl aprinde, ceea
ce eşti sfeşnic de aur, cu to-
tul fără de prihană.
Cîntarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...,
Icoană preafrumoasă, împo-
dobită cu fapte bune şi pom
cu roduri dulci, te avem pe
tine, părinte, mîngîindu-ne
pururea cu scrisorile tale cele
minunate, prin care îndul-
ceşti sufletele noastre.
Eu, cel plin de adaosuri ale
patimilor, alerg către a ta fo-
losire, părinte, şi cu lacrimi,
mă rog: izbăveşte-mă de mîr-
şăvia lucrurilor mele, cu aju-
torul tău cel puternic.
Umple inima mea de har,
părinte, cel ce din pruncie
te-ai fericit de dragostea lui
 15 
Hristos şi ai supus poftele
trupului puterilor sufletului
cele sfinţite şi de toate pofte-
le cele vătămătoare mă slobo-
zeşte cu rugăciunile tale.
Al Născătoarei:
Maică a lui Dumnezeu, Fe-
cioară, rogu-te, alungă întune-
ricul cel greu al lenevirii mele
şi norii patimilor cu lumina
darului care este întru tine.
Alt canon
Cuvine-se a se lăuda de noi
minunatul Proterie pe care l-ai
văzut, cuvioase, cum îl petre-
ceau cu dragoste păsările cînd
mergea la biserică şi, cînd ve-
nea la chilie, unele i se aşezau
pe cap, altele pe umăr şi altele
împrejurul lui zburau, şi cîn-
tau cu felurite glasuri; pentru
aceasta, împreună cu dînsul,
te cinstim, părinte Paisie.
Urmînd vieţuirii sfinţilor
celor de demult, fericite, cu
totul te-ai sfinţit prin fapte-
le cele dumnezeieşti, pentru
aceea, tainic sfinţeşti pe cei
ce săvîrşesc cu dragoste şi cu
credinţă sfîntă prăznuirea ta.
Slavă...,
Rîu avînd inima ta, înţe-
lepte, te-ai făcut bisericii lui
Dumnezeu, ca o gîrlă, plin fi-
ind de învăţături şi, adăpînd
faţa ei, părinte, veseleşti pe
toţi fiii tăi.
 Şi acum..., a Născătoarei.
Ca Unul Ce eşti fără de pă-
cat, dă-ne nouă curăţire de
cele făcute întru necunoştin-
ţă şi împacă lumea Ta, Dum-
nezeule, pentru rugăciunile
celei ce Te-a născut.
Cîntarea a 6-a
Irmos: Iartă-mi mie, Mîntuitorule...,
Pe Paisie, stareţul cel prea-
înţelept, descoperitorul tai-
nelor celor dumnezeieşti,
împreună şi pe minunatul
Mihail, cel ales, luminează-i,
fericite, cu care roagă-te Stă-
pînului pentru noi, fiii tăi.
Laudă după vrednicie se cu-
vine, părinte, a aduce ferici-
tului Visarion, celui mai întîi
tovarăş al nevoinţelor tale, şi
lui Gheorghe, economul cel
preablînd şi cuvios, cu care
stînd înaintea lui Hristos, te
rogi pentru noi, sfinte.
Pe toţi fraţii care te iubesc pe
tine îi chem eu, robul tău, ferici-
te, să săvîrşească praznicul tău
cel luminat, punîndu-le, după
cuviinţă, înainte, drept ospăţ,
nevoinţele tale. Pentru aceea,
şi tu nu mă uita pe mine.
Al Născătoarei:
Inima mea cea întinată, cu-
răţeşte-o, Stăpînă Fecioară, şi
o umple de har, ca totdeauna
la toţi să cîntăm măririle tale
noi, păcătoşii robii tăi.
 16 
Alt canon
Adunîndu-ne astăzi în so-
borniceasca biserică a păsto-
riei tale, fericite, cu credinţă
te rugăm: „Scoate pe fiii tăi
din toată asupreala vrăjmaşi-
lor şi-i du nerăniţi la limanul
nepătimirii.
Tărie dăruieşte, părinte, şi
ajutor în înţelepciune povăţu-
itorului nostru, pentru ca, cu
blîndeţe şi cu dragoste povă-
ţuindu-ne pe noi, să ne aducă,
bucurîndu-se, pe toţi lui Hris-
tos, Mai-marele păstorilor.”
Slavă...,
A te ruga să nu încetezi,
părinte, pentru turma ta, pe
care, cu multe sudori şi oste-
neli, o ai cîştigat. Ci o păzeşte
de războaiele diavoleşti şi de
oamenii vicleni care se silesc
a răsturna ostenelile tale.
Şi acum..., a Născătoarei.
Dăruieşte-mi, Fecioară,
schimbare vieţii, mîntuindu-
mă din năravurile mele cele
cu patimi şi ducîndu-mă spre
dragostea dumnezeieştii ne-
pătimiri, şi dă sufletului meu
ca să izvorască plîngere de
bucurie neîncetată.
c o n d a c, glasul al 3-lea:
Podobie: Fecioara astăzi...,
Astăzi Părintele Paisie chea-
mă la a sa pomenire pe toţi fiii
săi şi tot pămîntul Moldovei
împreună lui Dumnezeu laudă
aduce; îngerii cu toate cetele
sfinţilor se veselesc şi mona-
hii duhovniceşte dănţuiesc, şi
roagă totdeauna pe Dumneze-
ul cel mai-nainte de veci.
icos
Cîntarea mea spre lauda ne-
voinţelor tale întinată este,
părinte, căci n-am inima mea
curată, fiindcă neruşinat o am
întinat cu gîndurile şi cu fap-
tele; dar mă rog bunătăţii tale,
nu mă înfricoşa, ci, privind cu
blîndeţe ca spre o pelticire de
prunc, primeşte-mi credinţa
şi dragostea ce o am pentru
tine şi dăruieşte darul ceresc
tuturor bine-credincioşilor,
acoperind sfînt locaşul acesta
şi pe noi pe toţi, de vrăjmaşii
cei văzuţi, şi de cei nevăzuţi,
cu rugăciunile tale către prea-
veşnicul Dumnezeu.
Cîntarea a 7-a
Irmos: De pogorîrea lui Dumnezeu...,
Nebiruit cuget cîştigînd,
părinte Paisie, prin întărirea
cea nemişcată a sufletului, ai
stricat toate măiestriile vrăj-
maşului, care erau întinse
spre a-ţi opri calea mîntuirii.
Pentru aceasta, acum cînţi:
„Bine eşti cuvîntat, Dumne-
zeul părinţilor noştri.”
Izbăveşte-ne, preacuvioase,
cu ale tale rugi, de toate curse-
 17 
le şi smintelile balaurului şi tă-
măduieşte neputinţele noastre
cu rugăciunile tale cele către
Stăpînul, Căruia să-I cîntăm în
veci: „Bine eşti cuvîntat, Dum-
nezeul părinţilor noştri.”
Maica ta, fericite, bucurîn-
du-se de cuvintele îngerului,
de proorocia cuvintelor tale,
a primit şi ea asupra-şi, vese-
lindu-se, îngerescul chip şi, cu
mari nevoinţe săvîrşindu-se,
aleargă acum strigînd: „Bine
eşti cuvîntat, Dumnezeul pă-
rinţilor noştri.
Al Născătoarei:
Aflîndu-te Cel curat pe tine
mai curată decît toată zidirea,
preacurată, S-a sălăşluit întru
tine, ca un Iubitor de oameni
Căruia cuvîntăm: „Bine eşti
cuvîntat, Dumnezeul părinţi-
lor noştri.”
Alt canon
Umplut de luminarea Dum-
nezeiescului Duh, părinte Pai-
sie, ca un păzitor al porunci-
lor lui Hristos şi, curăţit fiind
de patimi, te-ai făcut cu ade-
vărat lăcaş Treimii celei prea-
îndumnezeite, cîntînd: „Bine
eşti cuvîntat, Dumnezeul pă-
rinţilor noştri.”
Cine poate să povestească
nevoinţele tale, fericite, postu-
rile, lacrimile şi privegherile cu
care ai întîmpinat pe Stăpînul
cîntînd: „Bine eşti cuvîntat,
Dumnezeul părinţilor noştri.”
Slavă...,
Cel ce pururea ca un cuptor
încins mă ard de focul ispite-
lor, alerg către a ta folosinţă,
părinte, şi, izbăvit fiind prin
tine, cînt Stăpînului: „Bine
eşti cuvîntat, Dumnezeul pă-
rinţilor noştri.”
Şi acum..., a Născătoarei.
Ţie, Fecioară, Preasfîntă Stă-
pînă, mă rog: „Fii curăţitoare
păcatelor mele şi dă-mi mînă
de ajutor mie, celui ce mă pri-
mejduiesc, ceea ce eşti folosi-
toarea cea tare a creştinilor.”
Cîntarea a 8-a
Irmos: De şapte ori...,
Mînecînd întru rugăciuni,
ai zămislit întru inima ta fri-
ca lui Dumnezeu şi ai născut
turmei tale hotar de dogme
prin duhul, părinte şi pe toţi
i-ai învăţat să cînte: „Binecu-
vîntaţi, toate lucrurile Dom-
nului, pe Domnul.”
Înghesuit fiind de multe is-
pite, cu credinţă alerg la aju-
torul rugăciunilor tale eu, ro-
bul tău, fericite, ca, mîntuin-
du-mă din toate ispitele vieţii
acesteia, să cînt: „Binecuvîn-
taţi, toate lucrurile Domnu-
lui, pe Domnul.”
Datoria după putere împli-
nindu-mi pentru tine, ferici-
 18 
te, am împletit lauda aceasta;
deci tu, ca un bun părinte, cu
blîndeţe primind darul dum-
nezeiesc, dă tuturor a cînta:
„Binecuvîntaţi, toate lucruri-
le Domnului, pe Domnul.”
Al Născătoarei:
Cred, Preasfîntă Fecioară,
că Hristos Dumnezeul nostru,
Cel Ce pentru noi din tine S-a
îmbrăcat cu omenire, prin co-
vîrşirea bunătăţilor acestea, a
preaslăvit numele cuvioşilor
celor ce L-au iubit pe Dînsul
şi care cîntă neîncetat: „Bi-
necuvîntaţi, toate lucrurile
Domnului, pe Domnul.”
Alt canon
Izbăveşte, părinte, cu rugăciu-
nile tale, sfînt locaşul acesta şi
turma ta neîncetat asuprită de
cei potrivnici din toate nevoi-
le ca, cu mulţumită, să cîntăm:
„Binecuvîntaţi, toate lucrurile
Domnului, pe Domnul.”
Iertare de păcate cere fiilor
tăi, părinte, pe care ne-ai unit
într-o turmă şi ne învredni-
ceşte a străluci noi iarăşi fap-
te bune, ca, bucurîndu-ne în
veci, să cîntăm: „Binecuvîn-
taţi, toate lucrurile Domnu-
lui, pe Domnul.”
Binecuvîntăm pe Tatăl...
Nu înceta a te ruga, părin-
te, ca păstor vrednic să ni se
dăruiască spre a ne ocîrmui,
izbăvindu-ne de cel potrivnic,
şi rînduiala călugărească a o
ţine, ca toţi să cîntăm: „Bi-
necuvîntaţi, toate lucrurile
Domnului, pe Domnul.”
Şi acum..., a Născătoarei.
Ceea ce ai născut pe Domnul
cel Milostiv, una de Dumne-
zeu dăruită, roagă-te, curată,
ca, cu dreapta lui, să miluias-
că mintea mea care pururea
cumplit se preface cu întris-
tările lumii, pentru ca, bucu-
rîndu-mă, să cînt: „Bine eşti
cuvîntată, Preasfîntă Stăpînă,
întru toţi vecii!”
Cîntarea a 9-a
Irmos: Spăimîntatu-s-a de aceasta...,
Darul tău, părinte Paisie,
nu-l depărta de la fiii tăi, ci
pe toţi cîţi se închină şi săru-
tă sfîntul tău mormînt cu dra-
goste, îi păzeşte şi îi acoperă
de toate relele întîmplări şi de
văzuţii, şi nevăzuţii vrăjmaşi.
Adu-s-a dar Atotţiitorului
mulţimea celor mîntuiţi prin
tine, părinte Paisie: pentru
aceasta, roagă-te să ne mîn-
tuim şi noi, cei mai de pe
urmă fii ai tăi, învrednicindu-
ne împreună cu tine sfintelor
cereşti locaşuri.
Rogu-te, părinte, împreună
cu preasfinţitul Grigorie, das-
călul Moldovei, care a fost po-
văţuitor acestui sfînt locaş, şi
 19 
cu toţi părinţii egumeni şi sta-
reţi ai turmei tale, ca, trecînd
şi noi cu lesnire din această
vale a plîngerii, să ne facem
părtaşi fericirii celei veşnice.
Usucă şi dezrădăcinează cu-
getele cele spinoase ale inimii
mele, Fecioară Preacurată,
fără de prihană şi, cu mijloci-
rea ta, o arată pe ea roditoa-
re, şi o umple de dar, Maică a
lui Dumnezeu.
Alt canon
A lăuda se cuvine pe minu-
natul Onorie, cel plin de darul
dumnezeiesc, pe care, după a
ta cinstită mutare, degrab l-ai
luat la tine, părinte, şi pe Ioan
pustnicul, cel preaplin de dra-
goste, care spăla picioarele fra-
ţilor şi cu dragoste le săruta.
Sabie asupra hulitorului sfin-
tei rugăciuni te-ai arătat, feri-
cite, tăind cu cuvintele tale
cele insuflate de Sfîntul Duh
toate bîrfele lui şi izbăvind de
smintelile lui pe cei ce au aler-
gat către tine cu credinţă.
Slavă...,
Cu rugăciuni priveghetoare
şi cu mari nevoinţe adormind
dezmierdările trupului, cu
adevărat, în pace culcîndu-te,
cuvioase, ai adormit; pentru
aceea, te avem pe tine păzi-
tor neadormit noi, cei ce cu
dragoste te cinstim pe tine.
 Şi acum..., a Născătoarei.
Apărării şi păzirii acopere-
mîntului şi ocîrmuirii tale, afi-
erosindu-se pe sine slujitorul
tău, Paisie şi pe noi, toţi fiii tăi,
Preasfîntă Stăpînă, a adormit
cu pace. Deci nu ne lăsa pe noi
sărmani, ci împreună cu cei pe
care i-ai ales prin rugăciunile
lui, mă numără şi pe mine, în-
tinatul, care, cu darul tău, am
împletit această cîntare.
luminînda
Podobie: Cu ucenicii să ne...,
Părinte Paisie, fiind îndem-
nat de multă înţelepciune şi
de dragoste duhovnicească,
ai primit, fericite, pe toţi cei
ce au venit la tine, punîndu-te
legiuitor dumnezeiesc şi în-
demnînd pe toţi să părăseas-
că cele deşarte şi lumeşti, şi
să meargă pe calea mîntuirii.
Slavă...,
Lăcaş luminos al Sfîntului
Duh făcîndu-ţi sufletul, părin-
te cuvioase, ai avut înăuntru
negrăit pe Împăratul Hristos
şi Domnul şi, ostenindu-te
ziua şi noaptea la scrierea şi
tălmăcirea Sfintelor Scripturi,
ai luminat pe fiii tăi, nicide-
cum lepădîndu-te de ostenea-
lă pentru slăbiciunea trupului
celui îmbătrînit, mai înainte
păzind scaunul Celui vechi de
zile, precum a zis Daniil.
 20 
Şi acum..., a Născătoarei.
Uitîndu-te, Preasfîntă Stăpî-
nă, spre moştenirea cea prea-
lăudată, păzeşte-o pe ea cu
puterea ta cea nebiruită, în-
dreptează sceptrurile împără-
ţiei creştineşti şi întăreşte pe
cei credincioşi, iar pe vrăjmaşi
îmblînzeşte-i şi sfînt lăcaşul
acesta îl păzeşte, şi revarsă
pacea pănă la marginile pă-
mîntului, Născătoare de Dum-
nezeu, Maica Atotţiitorului.
La laude
Stihirile pe 4, glasul al 4-lea:
Podobie: „Ceea ce eşti bucuria
cetelor...”
Cu bucurie cerească să ne
adunăm împreună, fraţilor, să
prăznuim îngereşte pomeni-
rea cea de peste an a părinte-
lui nostru, podoaba cea mare
a monahilor şi, ungîndu-ne
fruntea din sfînt untdelemn,
să ne curăţim, prin credinţă,
sufletele cu rugăciunile lui.
Cu prealuminată prăznuire
a fericitului părinte să ne os-
pătăm, fraţilor, şi cu credinţă
să ne veselim, iubitorilor de
prăznuire, cinstind lumina-
tă prăznuirea sălăşluirii lui
la cer, cu cîntări lăudînd pe
Hristos Dumnezeu, Cel Ce a
slăvit pomenirea lui.
Cu focul dragostei celei du-
hovniceşti aprinzîndu-ne, fra-
ţilor, toţi, cu bucurie, să dăn-
ţuim şi cu cîntări să lăudăm
pe cinstitul locaş al Sfîntului
Duh, pe rîul înţelepciunii şi
marele îndreptător, şi învăţă-
tor al nostru, Paisie, care se
roagă totdeauna pentru noi,
cei ce cinstim pomenirea lui.
Cu laude şi cu cîntări du-
hovniceşti să ne veselim as-
tăzi, fraţilor, lăudînd pe Dum-
nezeu cel minunat întru sfin-
ţii săi, Care, cu darul Său şi
puterea Sa, a întărit pe prea-
minunatul Paisie de a surpat
toate măiestriile vrăjmaşului
şi acum se roagă neîncetat
pentru cei ce cu dragoste cin-
stesc pomenirea lui.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Preacuvioase părinte Paisie,
tu, din vîrsta pruncească, cu
osîrdie spre fapte bune nevo-
indu-te, ai lăsat lumea şi toa-
tă slava ei şi, luînd cu bucurie
asupra-ţi îngerescul chip, prin
mari nevoinţe te-ai făcut organ
Sfîntului Duh; din a cărui lu-
minare ai îndemnat pe oameni
să urască cele îndulcitoare şi,
adunînd cete de monahi, le-ai
rînduit lor aşezămînt cum, în
trup petrecînd, să vieţuiască
îngereşte. Şi acum stai înain-
tea Sfintei Treimi, bucurîndu-
 21 
te neîncetat cu cei ce s-au ne-
voit împreună cu tine, fericite,
şi te rogi pentru pacea lumii şi
mîntuirea sufletelor noastre.
Şi acum..., a Născătoarei.
Adăpostire şi sprijin, şi
scăpare tare creştinilor eşti,
Maica Dumnezeului nostru.
Pentru aceasta, prin rugăciu-
nea ta, cu priveghere, nu în-
ceta pururea a te ruga ca să
fie păzit sfînt locaşul acesta,
iar noi, robii tăi, să ne mîntu-
im de toate primejdiile, căci,
după Dumnezeu, toţi drept-
credincioşii pe tine te avem
sprijinitoare şi scăpare.
Doxologia mare, ecteniile şi otpustul
la liturghie
Fericirile din canonul cel dîntîi al cu-
viosului, cîntarea a 3-a, pe 4 şi din ca-
nonul cel de al doilea, cîntarea a 6-a, pe
4. Prochimenul glasul al 7-lea: Scumpă
este înaintea Domnului moartea cuvio-
sului Lui. Stih: Ce voi răsplăti Domnu-
lui pentru toate cîte mi-a dat mie?
Apostolul, din epistola către Gala-
teni V, 22 - VI, 2; Aliluia, glasul al 6-lea:
Fericit bărbatul care se teme de Dom-
nul..., Stih: Puternică pe pămînt va fi
sămînţa lui.
Evanghelia de la Matei, V, 14 - 20.
CHINONICUL
Întru pomenire veşnică va
fi dreptul de vorbire de rău nu
se va teme.