SLUJBA SFINTEI

ÎNTOCMAI CU APOSTOLII
KNEAGHINEI OLGA
(11/24 iulie)
 Tipărită
cu binecuvîntarea Prea Sfinţitului
Nicodim
Episcop de Edineţ şi Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”
Edineţ

 2 
 LA VECERNIE
La, Doamne, strigat-am..., se cîntă
stihirile pe 6 din Mineu: 3 a sfintei Eu-
fimia şi 3 a Sfintei Olga.
Stihirile sf. muceniţe Eufimia,
gl. al 8-lea:
Podobie: O, preaslăvită minune...
O, preaslăvită minune! Mie-
luşeaua Domnului, rîvnind
morţii Lui celei de bunăvoie,
prin ostenelile păti­mirii, zace
în mormînt, dar, prin puterea
Duhului, izvorăşte revărsare
de sînge, din care luînd spre
curăţirea sufletelor, aducem
totdeauna laudă Dum­nezeului
tuturor.
Muceniţă cu adevărat prea-
lăudată, ai oprit năvălirile
fia­relor precum odinioară Da-
niel, şi prin har cu îndrăzni-
re te-ai supus focului şi, su-
ferind toate celelalte chinuri,
ai primit ne­veştejită cunună
de biruinţă şi te-ai suit cu bu-
curie către Cel dorit al tău;
pentru aceea, te cinstim şi te
fericim.
Adunarea dumnezeieşti-
lor părinţi a pus pe capul tău
hota­rul credinţei, pe care l-ai
primit în braţele tale, ceea
ce eşti pu­rurea pomenită, pă-
zind neclin­tită credinţa cea
dumnezeiască, lepădînd tot
eresul şi ruşinînd pe ajutăto-
rul minciunii. Pentru aceea,
 3 
te cinstim şi te fericim, prea-
mărită.
Stihirile sfintei Olga, gl. al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz...
Ca soarele ne-a strălucit
nouă preaslăvită pomenirea
ta, Olgo, de Dumnezeu înţe-
lepţită: maica knejilor Rusiei.
Roaba lui Hristos, cu învăţătu-
ra apostolească fiind hrănită,
ai putut sta asupra idolilor, iar
mai ales asupra diavolului: fi-
ind luminată cu puterea Sfîn-
tului Duh. Dintru întunericul
necunoştinţei, toată ţara şi
poporul către Dumnezeu l-ai
adus, pe Care roagă-L pentru
cei ce fac pomenirea ta.
Întru cunoştinţă duhovni-
cească, cu care ai ruşinat pe
vrăjmaşul, care a înşelat pe
Eva şi armele acestuia le-ai
frînt, rai de Dumnezeu sădit
al bisericii ai zidit, întru care
lemnul vieţii crucea a înfipt,
avînd şi masă a hranei ce-
lei dumnezeieşti. Şi izvorul
cel nedeşertat al Sîngelui lui
Hristos, dintru care bînd, ne-
putredă petreci, rugîndu-te
de-a pururea pentru noi toţi.
Duhovniceşte veseliţi-vă,
popoare, cinstind pomenirea
Olgăi celei de Dumnezeu în-
ţelepţită, că se roagă puru-
rea către Hristos, împreună
cu făcătorii de minuni şi mu-
cenicii, avînd ajutătoare pe
Preasfînta de Dumnezeu Năs-
cătoarea. Ca să se izbăvească
de nevoi şi de scîrbe cei ce o
laudă pe dînsa cu credinţă şi
se închină sicriului trupului
ei cel neputred.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei.
Nou Isav cu toate năravurile
m-am făcut, Preacurată şi pă-
timaş peste fire; singur m-am
arătat ticălos, eu singur cu
totul gol de fapta bună cea
dumnezeiască. Cine dar nu
va plînge pentru mine? Cine
nu va tîngui pierzarea mea?
Pentru aceasta, mai înainte
de sfîrşit, strig ţie: „Greşit-
am, Stăpînă, izbăveşte-mă
precum, mai înainte, Fiul tău
a mîntuit pe cel desfrînat.”
S T I H O A V N A, glasul al 2-lea:
Podobie: Cînd de pe lemn...
Veniţi, fraţilor, să ne cură-
ţim buzele, sufletul şi inima,
şi să scoatem acum bogăţia
cea ne­sfîrşită din sfîntul si-
criu al prea-lăudatei muce-
niţe, care zace în mijlocul
nostru şi revarsă dar în chip
vădit. Pe care, fericind-o cu
dragoste şi cu credinţă cin­
stind-o toţi, cu dumnezeieşti
laude să o încununăm.
 4 
Stih: Aşteptînd am aşteptat pe Dom-
nul şi a căutat spre mine şi a ascultat
rugăciunea mea.
Muceniţă bună fecioară a
lui Hristos, stătut-ai cu tă-
rie înain­tea divanurilor tira-
nilor cei rău-credincioşi ca
un stîlp ne­clintit la lovituri,
propovăduind că Hristos este
Dumnezeu de­săvîrşit şi că
a luat trup în două firi şi în
două voinţe. Pentru aceasta
ai aruncat la picioarele tale
cartea cea cu dogmele ereti­
cilor, luînd în mîini cu rîvnă
cartea noastră, cea cu dreap-
tă mărire.
Stih: Şi a pus pe piatră picioarele
mele şi a îndreptat paşii mei.
Muceniţă Eufimia a lui Hris-
tos, toţi te lăudăm cu credin-
ţă; şi fe­ricim cu sfinţite cîn-
tări şi glă­suiri cinstită prăz-
nuirea ta, adunîndu-ne la un
loc, cei ce am fost chemaţi
acum de păstorul bizantini-
lor; pe acela apără-l, acope-
ră-l şi-l păzeşte, şi pe noi de
tot felul de bîntuieli ne izbă­
veşte cu rugăciunile tale,
prealăudată.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Ceea ce eşti împodobită în
bunătăţi şi luminată la gînd,
care reverşi miruri în inimi-
le credincioşilor; care ai ră-
sărit ca o stea luminoasă de
la răsărit şi ai făcut adunarea
dumne­zeieştilor părinţi, prin
venirea Sfîntului Duh, nu în-
ceta să te rogi pentru noi că-
tre Domnul, Eufimia prealău-
dată, ca să mîntuiască sufle-
tele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei:
Podobie: A treia zi ai înviat,
Hristoase...
Bucură-te, cuvîntarea cea
cinstită a Apostolilor, Preacu­
rată, şi veselia cea de bucu-
rie a îngerilor; bucură-te, Fe-
cioară, lauda lumii şi podoaba
credin­cioşilor.
A Crucii, a Născătoarei:
Văzîndu-Te pe Tine, Hris-
toase, răstignit, cea care Te-a
născut, tînguindu-se, striga
ca o maică: Fiul meu şi Dum-
nezeul meu! Fiul meu cel prea
dulce! Cum suferi patimă de
ocară?
TROPARUL Muceniţei Eufimia,
glasul al 3-lea:
Ai veselit pe cei credincioşi
şi ai ruşinat pe cei rău-mărtu-
risitori Eufimia, preafumoasă
fecioară a lui Hristos. Căci ai
întărit dogmele Sinodului al
patrulea pe care părinţii bine
le-au rînduit Muceniţă mări-
tă, roagă-L pe Hristos Dum-
nezeu să ne dăruiască nouă
mare milă.
 5 
Slavă...,
Troparul Sfintei Olga,
glasul 1-îi:
Cu aripile cunoştinţei de
Dumnezeu întraripîndu-ţi
mintea ta, ai zburat mai pre-
sus de făptura cea văzută,
căutînd pe Dumnezeu şi Zi-
ditorul a toate, şi pe Acela
aflîndu-L, naştere prin botez
iarăşi ai luat, îndulcindu-te
de pomul vieţii, neputredă
petreci în veci, Olgo pururea
slăvită.
Şi acum..., a Născătoarei
Otpustul.
La UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., se cîn-
tă troparul sf. Muceniţe Eufimia de
două ori, Slavă..., troparul sf. Olga, Şi
acum..., troparul Născătoarei.
După obişnuitele stihologii, sedelne-
le din Octoih.
Psalmul 50
CANOANELE
Un canon din Octoih, canonul sf. Mu-
ceniţe Eufimia, pe 4, glasul al 4-lea şi
canonul sf. kneaghine Olga, pe 6, glasul
al 5-lea:
Canonul sfintei Eufimia
Cîntarea I, glasul al 4-lea:
Irmosul:
Să cîntăm Domnului, Celui
ce cu preaslăvire a afundat
pe Faraon în mare, cîn­tare
de biruinţă, căci cu slavă S-a
preaslăvit.
 Să cîntăm Domnului, Celui
ce a întărit în lupte pe nevoi-
toarea Sa care s-a nevoit tare
pentru El, ca să se împodo­
bească cu cununi.
Să tacă tot eresul, văzînd pe
cea îngropată că ţine dumneze­
iescul hotar al credinţei, ca pe
nişte lespezi, şi izvorăşte iz-
voare de tămăduiri.
O, minune! Cum cea moartă
ca şi cum ar fi pătimind vie,
muceniceşte izvorăşte sîn-
giuiri în sicriu şi adesea dă
daruri.
A Născătoarei:
Pe tine, bucuria îngerilor,
lauda apostolilor, întărirea
cea neclintită a sfinţilor mu-
cenici, te fericim, Fecioară.
Canonul sfintei Olga
Irmos: Pe cal şi pe călăreţ...
Slava noastră şi lauda tu
eşti, Olgo de Dumnezeu înţe-
lepţită, că prin tine, de înşe-
lăciunea idolească ne-am slo-
bozit. Acum roagă-te pentru
neam şi neamuri, pe care lui
Dumnezeu le-ai adus, cîntînd
lui Hristos, că S-a proslăvit.
Pe semeţul diavol din ţara
ta l-ai izgonit, pe necuraţii
idoli de tot sfărîmîndu-i, pe
tot poporul din fărădelege l-ai
slobozit, cu înţelepciune în-
 6 
văţînd să cînte pe Hristos, că
S-a proslăvit.
Slavă...,
Negura păcatului, cu baia
botezului de tot o ai spălat
şi pe Hristos L-ai iubit, Căru-
ia, stîndu-I înainte, roagă-te
pentru robii tăi, cei ce cu cre-
dinţă te slăvesc pe tine.
Şi acum..., a Născătoarei
Isaia toiag te numeşte,
Preacurată, iar David – scaun
Domnului, Avacum – munte
umbrit, iar Moise – rug. Dar
noi te numim pe tine Născă-
toare de Dumnezeu.
Cîntarea a 3-a,
Irmosul:
Întăritu-s-a inima mea în-
tru Domnul Dumnezeul meu,
pentru aceasta cei slabi s-au
încins cu putere.
Să se deschidă sicriul şi po-
porul lui Dumnezeu să ia pică-
turile sîn-giuirilor ca pe nişte
doctorii împotriva bolilor.
O, ce auziri noi! Căci via
Cu­vîntului cea bine înflori-
tă, fiind uscată de demult,
odrăsleşte strugurele sîngiu-
irilor ei.
Să privim la sicriu ca la un
lin, şi la pielea trupului ca la
un strugure, şi la sîngele prea-
lăudatei, ca la nişte vin.
 A Născătoarei:
Pe însăşi Fecioara maica lui
Dumnezeu, să o lăudăm cu
dreaptă credinţă; că neînce-
tat se roagă pentru noi către
Domnul.
Alt canon
Irmos: Cel ce ai aşezat...,
Cu mînă puternică şi cu cu-
vinte înţelepte şi cu tare cu-
vînt, ai învăţat pe fiul tău le-
gea lui Hristos şi pe popor l-ai
oprit, ca să nu jertfească ido-
lilor, Olgo preaslăvită, întru
pomenirea ta acum adunîn-
du-ne, pe tine te slăvim.
Tu ca o albină cu bună în-
ţelepciune, departe fiind în-
florită, credinţa lui Hristos o
ai căutat, şi mierea cea după
fel a botezului în Ţarigrad
aflînd-o, cetăţii tale şi popo-
rului o ai dăruit, de care toţi
săturîndu-se, fug de amără-
ciunea păcatului.
Slavă...,
Tot glasul de laudă şi de
rugăciune ţie, Olgo, aducem,
că prin tine am cunoscut pe
Dumnezeu, înaintea Căruia
acum stînd, cere pace popo-
rului şi asupra păgînilor bi-
ruinţă, şi sufletelor noastre
iertare păcatelor, celor ce te
lăudăm pe tine, pururea feri-
cită.
 7 
Şi acum..., a Născătoarei
Primitoare te-ai arătat a fi,
Fecioară, Dumnezeului Celui
neapropiat, pentru aceea, pe
tine te cîntă neîncetat cete-
le îngereşti, supunîndu-se ca
Stăpînei, că tu ai născut pe
Cuvîntul Tatălui, pe Cel fără
de început, fără de Tată. O,
minune! Sfîntul Duh pe tine
te-a umbrit.
Irmosul:
Cel ce ai aşezat pămîntul
pe ape, prin porunca Ta şi ai
ridicat neţinut pe cel îngreu-
iat, pe piatra cea neclintită
a poruncilor Tale, întăreşte
Biserica Ta, Hristoase, Unu-
le Bunule şi Iubitorule de oa-
meni.
CONDACUL
Glasul al 4-lea:
Să cîntăm astăzi pe Dumne-
zeu, Făcătorul de bine al tu-
turor, pe Cel Ce a proslăvit-o
pe Olga, cea de Dumnezeu în-
ţelepţită, căci cu rugăciuni-
le ei, se dă sufletelor noastre
iertare greşelilor.
S E D E A L N A, glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimîntatu-s-a Iosif...
Ruşinatu-s-a cu defăimare
mulţimea ereticilor şi feţe-
le lor s-au umplut de mul-
tă ocară, cînd au văzut car-
tea dogmelor lor, aruncată
la picioarele tale. Iar cartea
noastră, ţinînd-o în cinstite-
le tale mîini, arăta pe drept
nebunia celor răucredincioşi,
şi striga: Hristos S-a năs­cut,
îndoit cu firea, îndoit şi cu
voirile.
Slavă..., alta, asemenea:
Podobie: Cel ce Te-ai înălţat pe
Cruce...
Pe mirele tău, Hristos, iu-
bin-du-L, candela ta îngri-
jind-o luminat, ai strălucit cu
virtuţile, prealăudată. Pentru
aceea, pri­mind de la El cunu-
na pătimirii, ai intrat cu El
în cămara de nuntă. Iar acum
izbăveşte-ne din primejdii pe
noi, care săvîr­şim cu credinţă
pomenirea ta.
Şi acum..., a Născătoarei:
Podobie: Degrab ne întîmpină...
Degrab ascultă, Stăpînă, ru-
găciunile noastre, şi le du pe
ele Fiului şi Dumnezeului tău,
Doamnă preacurată; înlătu-
ră primejdiile din calea celor
ce aleargă la tine; risipeşte
sfatu­rile şi semeţiile cele prea
îndrăz­neţe ale celor ce se în-
trarmează fără de Dumnezeu
împotriva robilor tăi.
A Crucii, a Născătoarei:
Dacă Te-a văzut pe Tine
înăl­ţat pe Cruce, Preacu-
 8 
rata Maica Ta, Cuvinte al
lui Dumnezeu, plîngînd ca
o maică, zicea: Ce minune
nouă şi străină este aceasta,
Fiul meu? Cum te uneşti cu
moartea, Viaţa tutu­ror, vrînd
să înviezi pe cei morţi ca un
milostiv?
Cîntarea a 4-a,
Irmosul:
Auzit-am glasul Tău şi
m-am temut; înţeles-am lu-
crurile Tale şi m-am spăimîn-
tat, Doamne.
Străină auzire: firea feme-
iască cea slabă, îmbărbătîn-
du-se vitejeşte, se întrarmea-
ză împo­triva balaurului.
Hotărîrea cea scrisă de Dum­
nezeu a dreptmăritoarei cre­
dinţe, a fost pusă la tine ca
la o credincioasă păzitoare de
lege, muceniţă a lui Hristos,
Eufimia.
Nedescoperirea învăţături-
lor celor potrivnice, aducîn-
du-ţi-se în cartea cea dum-
nezeiască în scris, ai întărit
dogma cea adevărată cu sîn-
gele tău, ca şi cu o pecete.
A Născătoarei:
Maică preacurată, binecu-
vîntată Fecioară, păzeşte de
toată primejdia pe cei ce te
laudă pe tine.
 Alt canon
Irmos: Deşertarea Ta...,
Duhul lui Dumnezeu a odih-
nit peste tine, ca de demult pe
proorociţa Debora, cu care lu-
minîndu-te, ai întărit pe Vla-
dimir şi cu botezul pe înţelep-
tul Sisar, pe diavol l-ai supus
în cursele lui, precum şi Barac
mai înainte în pîrîul Chişon.
Repejunii asemănîndu-te,
Olgo, de Dumnezeu înţelepţi-
tă, ai stat cu zdrobită inimă
rugîndu-te către Dumnezeu
şi ai izbăvit pe poporul tău de
scîrba închinăciunii idolilor şi
de robia vrăjmaşului l-ai slo-
bozit, pe Hristos chemîndu-L
spre ajutorul nostru.
Slavă...,
În ziua cea însemnată a sfin-
tei mutării tale, cu bucurie
prăznuim, cîntare de rugăciu-
ne trimiţînd lui Hristos, Celui
Ce te-a încununat pe tine cu
cunună nestricăcioasă, Olgo,
de Dumnezeu înţelepţită, cere
nouă iertare păcatelor, celor
ce te slăvim cu credinţă.
Şi acum..., a Născătoarei
Pe tine, ceea ce ai înflorit
din rădăcina lui Iesei, precum
a proorocit Isaia şi floare ai
odrăslit pe Hristos, şi pe El
mai înainte de început cu trup
L-ai purtat, şi toiagul Duhului
lui Dumnezeu, te lăudăm pe
 9 
tine, ca pe Maica lui Dumne-
zeu şi Curată Fecioară.
Cîntarea a 5-a,
Irmosul:
Cel ce ai răsărit lumina şi
ai luminat zorile şi ai arătat
ziua, slavă Ţie, Iisuse, Fiul
lui Dumnezeu.
Calcedonul, prăznuind îm­
preună cu noi, cinsteşte lup-
tele tale, muceniţă, şi socate
sîn-giuirile şi se sfinţeşte po-
porul lui Dumnezeu.
Adunarea părinţilor a închi­
nat ţie hotarul dogmelor, mu-
ceniţă, ca unei îndumnezeite
propovăduitoare a adevărului
şi după moarte.
Deşi tu taci, fiind moartă,
şi nu-ţi mişti buzele, dar din-
lăuntru darul minunilor stri-
gă în tine, cu trîmbiţa cea de
taină a dogmelor.
A Născătoarei:
Zidirea fără încetare aduce
ţie, Fecioară, glasul îngerului:
Bucură-te, Preacurată Maica
lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu.
Alt canon
Irmos: Cel ce Te îmbraci...,
Ca o porumbiţă cu întrea-
gă înţelepciune, pe muntele
faptelor bune te-ai suit, avînd
aripi cu sfinţenie poleite, cu
care zburînd, în hrana Raiului
te-ai încuibat, slăvită Olgo.
Pentru tine a strigat Solo-
mon mai înainte, dinafară de
via împărătească măslinul a
înflorit, că tu sfîntul strugur,
prin botez, în patria ta l-ai
sădit, făcînd rodul pocăinţei,
pentru carele Însuşi Hristos
se veseleşte.
Slavă...,
Milostiveşte-te, Stăpîne,
asupra poporului Tău celui
din nou luminat şi nu ne da
pe noi în mîinile păgînilor
pentru mulţimea fărădelegi-
lor noastre. Ci, pentru rugă-
ciunile povăţuitoarei noastre,
Olga, izbăveşte-ne pe noi de
toate năpastele.
Şi acum..., a Născătoarei
Stropiţi, după cum scrie,
toţi norii, veselie celor de pe
pămînt, că Hristos S-a dat
nouă, născut din Prunca lui
Dumnezeu, S-a întrupat din
Fecioară Cel Ce curăţeşte lu-
mea de păcate.
Cîntarea a 6-a,
Irmos:
Precum ai izbăvit pe Iona
proorocul din chit, Hristoase
Dumnezeule aşa şi pe mine
din adîncul greşelilor scoate-
mă şi mă mîntuieşte, Unule,
Iubitorule de oameni.
 10 
Rîvnind bărbăţia Iuditei,
muceniţă, prin bărbăţia cuge-
telor, cu sabia dogmelor tale
ai ucis în lume pe vrăj­maşul
Olofern cel înţelegător.
Deşertîndu-ţi sicriul moaş­
telor, ca un vas de mir dai
miros inimilor noastre şi arzi
limbile vrăjmaşilor eretici.
Porfiră împărătească ai ţesut
Bisericii, vopsită din sîngiui-
rile chinurilor tale, şi punînd
într-însa ca învăţătură cuvin-
tele tainelor lui Hristos.
A Născătoarei:
Ceea ce în chip de negrăit ai
născut pe Mîntuitorul lumii, pe
Hristos Dumnezeu, nu înceta
a-L ruga să mîntuiască tot nea-
mul celor ce te laudă pe tine.
Alt canon
Irmos: Marea patimilor...,
Rîvna Sfîntului Duh pri-
mind în inima ta, credinţa pă-
rintească cea rea o ai urît, şi
pe Hristos, adevăratul Dum-
nezeu, căutîndu-L, fiu lumi-
nii te-ai făcut şi cu sfinţii cei
dintîi în ceruri dănţuieşti.
Uceniţă nouă lui Hristos te-
ai arătat, înconjurînd cetăţile
şi satele, sfărîmînd idolii şi pe
popor învăţînd lui Dumnezeu
Unuia să se închine, pe Carele
roagă-L pentru cei ce te cîntă
pe tine.
 Slavă...,
O, de Dumnezeu fericită
Olgo, roagă-te către Dumne-
zeu pentru fiii tăi, pace ne-
clintită cere poporului nos-
tru şi nouă iertare de greşeli,
celor ce pururea te proslăvim
pe tine.
Şi acum..., a Născătoarei
Cunoscînd prin tine pe Cu-
vîntul cel nescris împrejur al
lui Dumnezeu, Fiu, Unul Năs-
cut al Atotţiitorului, strigăm
ţie pămîn-tenii: “Bucură-te,
blagoslovită de Dumnezeu
Născătoare, nădejdea suflete-
lor noastre!”
Irmosul:
Marea patimilor, cea sălbă-
tăcită de viforul cel ucigător
de suflet, linişteşte-o, Stăpî-
ne Hristoase, şi din stricăciu-
ne mă scoate, ca un îndurat.
C O N D A C,
glasul al 4-lea:
Lupte în chinuri, lupte în
cre­dinţă ai purtat cu căldură
pen­tru Hristos, Mirele tău. Şi
aşa precum ai zdrobit eresu-
rile, aşa şi acum întărîtările
vrăjmaşilor supune-le sub pi-
cioarele popo­rului nostru, ru-
gînd pe Născă­toarea de Dum-
nezeu. Căci tu ai luat de la cei
şase sute şi treizeci purtători
de Dumnezeu părinţi hotarul
 11 
credinţei şi l-ai păzit pe el,
ceea ce eşti prealăudată.
ICOS
Ce sunt chinurile tale, sau
isprăvile, sau fecioria ta, sau
viaţa ta cea curată? Pentru că
tu ai veselit pe Tatăl, ca una
care te-ai logodit cu Fiul şi te-
ai făcut podoabă Duhului Sfînt.
De aceea cine ar putea să spu-
nă acum cîte virtuţi neapuse
te lu­minează pe tine? Pentru
că ră­sări din mormînt ca de la
ră­sărit şi tuturor străluceşti
şi ra­ze trimiţi pe pămînt şi în
mare şi peste toată lumea. Tu
sfinţeşti şi umpli de mireasmă
marginile lumii. Pentru aceas-
ta, scrisoare ţi s-a încredinţat
de la cei şase sute şi treizeci
purtători de Dumnezeu părinţi,
prin care ţi s-a încredinţat ho-
tarul credin­ţei, pe care l-ai pă-
zit, ceea ce eşti prealăudată.
Cîntarea a 7-a,
Irmosul:
Cel ce ai grăit cu Moise în
munte, şi chipul Fecioarei în
rug l-ai arătat, binecuvîntat
eşti, Dumnezeul părinţilor
noştri.
Cel ce ai gonit înşelăciunea
rătăcirii, cu credinţa măritei
tale purtătoare de chinuri,
bine­cuvîntat eşti, Doamne,
Dum­nezeul părinţilor noştri.
 Ca o păzitoare a dogme-
lor, primind, muceniţă, hota-
rul cre­dinţei ca nişte lespezi
dum­nezeieşti, păzeşte-o pe
dînsa nevătămată de toate
eresurile.
Ferecîndu-se cu credinţa
muceniţa în Calcedon, şi cu
rîvnă de Dumnezeu întrarma-
tă, ridicînd sabia dogmelor, a
biruit pe vrăjmaşi.
A Născătoarei:
Cel ce ai locuit în pîntecele
Fecioarei şi ai arătat-o pe dîn-
sa mai desfătată decît ceruri-
le, binecuvîntat eşti, Doam-
ne, în veci.
Alt canon
Irmos: Domnul părinţilor...,
Asemenea Iuditei te-ai fă-
cut, în mijlocul trupurilor
idolilor mer-gînd, pe mai ma-
rele acelora l-ai zdrobit şi pe
cinstitorii de draci i-ai ruşi-
nat. Iar pe tot poporul l-ai în-
văţat întru curăţenie să cînte
lui Hristos: “Bine eşti cuvîn-
tat, Doamne, pe scaunul sla-
vei împărăţiei Tale!”
Flori de laude, ca o cunu-
nă împărătească aducem ca-
pului tău celui de Dumnezeu
înţelepţit, întru pomenirea
ta, pe care Hristos cu nepu-
trejune l-a încununat. Olgo,
vredincă de minune, roagă-
 12 
te pentru turma ta ca să se
izbăvească de tot răul cei ce
strigăm: “Bine eşti cuvîntat,
Doamne, pe scaunul slavei
împărăţiei Tale!”
Slavă...,
Oare muntele Libanului te
vom numi pe tine, că pe tine
rouă cerească s-a pogorît sau
rîul Fison, avînd pe Vladimir
piatră scumpă mai bună decît
safirul, prin care s-a luminat
pămîntul Rusiei. Ci te roagă
pentru noi cei ce strigăm: “Bine
eşti cuvîntat, Doamne, pe sca-
unul slavei împărăţiei Tale!”
Şi acum..., a Născătoarei
Chivot poleit cu duhul te
numim pe tine, prin care s-a
mîntuit lumea de potopul cel
înţelegător. Fecioară, mîntu-
ieşte-ne pe noi, că spre tine
nădăjduim şi către tine aler-
găm: izbăveşte-ne de păcat şi
de năpaste pe cei ce sîntem
în luciul deznădăjduirii, care
strigăm: “Bine eşti cuvîntat,
Doamne, pe scaunul slavei
împărăţiei Tale!”
Cîntarea a 8-a,
Irmos:
Pe împăratul Hristos L-au
mărturisit tinerii cei robiţi în
cuptor, grăind cu mare glas:
Toate lucrurile, lăudaţi pe
Domnul.
 Mieluşeaua Domnului a scă-
pat de lupi, a biruit pe şerpi şi
pe nelegiuiţii prigonitori, s-a
ferit de curse, şi cu numele
lui Hristos s-a ajutorat.
Deschizînd dumnezeieştile Olga, botezul tău, la care prin
ploi ale cinstitelor tale sîngiu-
iri, ai înecat în ele limbile ce-
lor rău-credincioşi, mîntuind
ca dintr-o iarnă grea credinţa
ortodoxă a cea încredinţată
ţie, muceniţă.
A Născătoarei:
Pe Împăratul Hristos pe Care
L-a născut nouă Fecioara Ma-
ria, şi după naştere a rămas
feioară curată, toate lucrurile,
lăudaţi-L, ca pe un Domn, şi
preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Alt canon
Irmos: Ţie, Făcătorule a toate...,
Tare ca o leoaică, fiind îm-
brăcată cu puterea Sfîntului
Duh, una singură s-a pornit
pretutindeni a sfărîma ido-
lii şi minune în cer şi pe pă-
mînt: cum femeia mai îna-
inte cunoaşte pe Dumnezeu!
Prin care la tot neamul dint-
îi a fost cădere şi, prin aceea
acum fiind mîntuiţi, cîntăm:
„O, Acela Ce verşi înţelepciu-
nea peste toate lucrurile Tale,
Dumnezeule, pe Tine Te prea-
înălţăm în veci!”
 13 
Înţelepciunea lui Dumnezeu
pentru tine a scris mai înainte:
„Iată a mea bună eşti şi prea-
frumoasă, şi prihană nu este
întru tine”. Lucirea feţei tale
ca mirosul mirului, a însemnat,
mijlocul înşelăciunii idoleşti
asupra ta a mirosit Hristos, şi
pe toţi pe noi din putoarea dra-
cilor cu mila Sa ne-a scos.
Binecuvîntăm pe Tatăl...,
Adu-ţi aminte de mine,
doamnă Olga, de săracul robul
tău cel ce sînt furat de vrăj-
maşul şi am greşit mai mult
decît omul. Şi te roagă lui
Hristos să-mi dea mie iertare
de toate cîte am greşit, care
cu nesimţire le-am lucrat ti-
călosul, ca să strig cu pocă-
inţă: „O, Dumnezeule, Cel Ce
verşi înţelepciunea peste toa-
te lucrurile Tale, pe Tine Te
preaînălţăm în veci!”
Şi acum..., a Născătoarei
Nu trece Fecioară rugăciuni-
le robilor tăi, că întru tine ne
lăudăm, a ta mică turmă noi
sîntem. Grăbeşte întru apăra-
rea noastră şi ne scoate pe noi
de la vrăjmaşii noştri, îndură-
te asupra celor ce te ştiu pe
tine, Maică a lui Dumnezeu,
şi asupra celor ce strigă Fiu-
lui tău: „O, Dumnezeule, Cel
Ce verşi înţelepciunea peste
toate lucrurile Tale, pe Tine
Te preaînălţăm în veci!”
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvîntăm
şi să ne închinăm Domnului,
cîntîndu-I şi preaînălţîndu-L
pe Dînsul întru toţi vecii.
Ţie, Făcătorule a toate,
în cuptor, tinerii, împletind
horă a toată lumea, cîntau:
Toate lucrurile pe Domnul lă-
udaţi-L şi-L preaînălţaţi în-
tru toţi vecii.
Cîntarea a 9-a,
Irmosul:
Slăvim toţi iubirea Ta de oa-
meni, Hristoase Mîntuitorul
nostru, Cel ce eşti slava robi-
lor Tăi şi cununa credincioşi-
lor; Care ai mărit pome-nirea
celei ce Te-a născut pe Tine.
Cu binevestiri de bune lau­
de să fie cinstită muceniţă lui
Hristos cea prealăudată, pe
care toate cetele îngerilor o
laudă şi adunarea sfinţilor o
măreşte.
Împletindu-şi muceniţă cu­
nună vrednică de laudă, cu ve-
selie a roşit îmbrăcăminte îm-
părătească din sîngiuirile ei,
ţesîndu-şi pielea ca o porfiră.
Adunîndu-ne credincioşii,
săsăvîrşim pomenirea preală-
udatei muceniţe, alergînd cu
 14 
osîrdie şi grăindu-i: Roagă-te
lui Hristos pentru noi.
A Născătoarei:
Bucură-te, Preacinstită, la-
uda fecioarei, întărirea muce-
nicilor, ajutorarea oamenilor,
bucuria lumii, Marie, roaba şi
Maica Dumnezeului nostru.
Alt canon
Irmos: Isaie, dănţuieşte...,
Veseleşte-te, Evo, strămoa-
şă, că cel ce, amăgindu-te pe
tine, din Eden te-a scos, acum
este călcat de nepoţii tăi, că
iată Olga, lemnul vieţii, cru-
cea lui Hristos, în ţara şi pă-
mîntul ei l-a înfipt. Prin care
tuturor credincioşilor s-a des-
chis Raiul, iar noi, lăudîndu-
ne că printr-însa am cunoscut
pe Dumnezeu, împreună cu
Vladimir pe aceasta o mărim.
Femeie după fiinţă te nu-
mim şi mai presus de putere
femeiască te-ai ridicat, căci
bogăţia pămîntească cheltu-
ind, ai căutat ca să afli legea
lui Hristos şi învăţător, cu
care ai luminat pămîntul ţării
tale. Iar noi, cu tine lăudîndu-
ne, că prin tine pe Dumnezeu
am cunoscut, cu mucenicii pe
tine te mărim.
Slavă...,
Povăţuitoare a legii curată
şi învăţătoarea credinţei lui
Hristos, primeşte lauda de la
nevrednicii robi şi fă rugăciu-
ne către Dumnezeu pentru
noi, cei ce cu cinste facem
pomenirea ta, ca să ne slobo-
zim de năpaste şi de nevoi, şi
de scîrbe, şi de cumplitele pă-
cate, încă şi de muncile ce ne
aşteaptă pe noi, ne izbăveşte,
rugămu-ne ţie, celei ce neîn-
cetat te mărim.
Şi acum..., a Născătoarei
Iată Biserica, iată Uşa, iată
Muntele cel Sfînt al lui Dum-
nezeu, iată Toiagul şi vasele
cele de aur, iată Izvorul cel
pecetluit, iată Raiul cel sfînt
al Noului Adam, iată scaunul
cel înfricoşat. Iată pe Curata
Maica lui Dumnezeu, folosi-
toarea noastră, a tuturor ce-
lor ce o cîntăm pe dînsa.
Irmosul:
Isaie, dănţuieşte! Fecioara
a avut în pîntece şi a născut
fiu pe Emanuel, pe Dumnezeu
şi omul; Răsăritul este nume-
le Lui, pe Care, mărindu-L, pe
Feioară o fericim.
L U M I N Î N D A,
Podobie: Cercetatu-ne-a pe noi...
Şi după moarte ai izvorît
mir din sîngiuirile cele de
viaţă, ca una ce vieţuieşti în
Dumnezeul cel viu, şi lespe-
zile testamentu­lui Său le în-
 15 
tăreşti în braţele tale. Pentru
aceea, te lăudăm, Eufimia.
Slavă..., altă luminîndă:
Podobie: Femei auziţi glas...
Să lăudăm toate popoarele
străina şi preaslăvita şi ma-
rea lucrare a minunilor, că,
şi după moarte, prealăudata
Eufimia a păzit dreapta cre-
dinţă şi pe părinţii cei drept-
credincioşi în cetatea Calce-
donului i-a arătat purtători
de biruinţă.
Şi acum..., a Născătoarei:
Dumnezeul nostru te-a dat
pe tine, Preacurată, scăpare
şi putere şi ajutătoare în ne-
voile noastre şi în primejdii.
Pentru aceea, izbăveşte-ne pe
noi toţi din nevoile noastre.
LA LAUDE
Stihirile, glasul al 3-lea, însuşi glasul:
Văzînd noi, credincioşii, că
se săvîrşeşte, cu cuget dum­
nezeiesc, prăznuire muceni-
cească, să cîntăm laudă de
mul­ţumire Dumnezeului nos-
tru, Cel minunat în sfaturi.
Că tăria cea nevăzută a pute-
rii celei potrivnice a biruit-o
prin fire femeiască, făcînd lu-
crătoare puterea Sa cea dum-
nezeiască, în slăbiciunea fru-
moasei muceniţe. Prin rugă-
ciu-nile ei, Hristoase, mîntu-
ieşte sufletele noastre (de 2 ori).
 Prealăudata muceniţă a lui
Hristos, amestecînd paharul
adevărului din sîngiuirile ei
cele nevoitoare, şi pe acesta
punîndu-l înaintea Bisericii,
ne­încetat îndeamnă către el
pe cei hrăniţi în dreapta cre-
dinţă, cu glasul înţelepciu-
nii, zicînd: Scoa­teţi băutura
mirositoare muce-nicească a
învierii, cea izgoni-toare de
vrăjmaşi, cea curăţitoare de
patimi şi păzitoare a sufle-
telor celor binecredincioşi,
strigînd Mîntuitorului: Cel ce
ne-ai adăpat pe noi din pîrîul
desfătării Duhului, mîntuieş-
te sufletele noastre.
Cei ce suntem pecetluiţi la
suflete cu sîngele lui Hristos,
spre ziua de mîntuire cu ve-
selie duhovnicească, cum zice
pro­orocul, să luăm sînge sfînt,
care izvorăşte nouă din izvor
mucenicesc, ce închipuieşte
pa­timile cele izvorîtoare de
viaţă ale Mîntuitorului şi slava
cea veşnică. Pentru aceea, să
stri­găm către Dînsul: Doamne,
Cel ce eşti slăvit întru sfinţii
Tăi, cu rugăciunile prealău-
datei pur­tătoarei de chinuri,
mîntuieşte sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 8-lea:
Toată limba să se mişte spre
lauda prealăudatei Eufimia;
tot neamul şi toate vîrste-
 16 
le, tineri şi fecioare, cu lau-
de să încu­nunăm pe fecioara,
muceniţă a lui Hristos. Căci,
îmbărbătîndu-se după lege şi
slăbiciunea femeiască lepă-
dînd-o, prin os­teneli muce-
niceşti a surpat pe vrăjmaşul
tiran. Şi, împodobindu-se cu
cunună cerească şi dumne-
zeiască, cere de la Mirele şi
Dumnezeul ei să ni se dăru­
iască nouă mare milă.
Şi acum..., a Născătoarei:
Stăpînă, primeşte rugăciu­
nile robilor tăi, şi ne izbăveş-
te pe noi din toată nevoia şi
ne­cazul.
A Crucii, a Născătoarei:
Podobie: O, preaslăvită minune...
Văzîndu-Te pe Tine, Iisuse,
pe Cruce pironit şi primind
patimi de bunăvoie, Stăpîne,
Fecioara şi maica Ta striga:
Fiule preadulce! Cum suferi
bă­tăi pe nedrept, Doctorule,
care ai vindecat slăbiciunea
oame­nilor şi ai mîntuit pe
toţi cu milostivirea Ta?
S T I H O A V N A din Octoih.
Apoi se zice stihul:
În biserici binecuvîntaţi pe Domnul
Dumnezeul lui Israel.
Şi se cîntă stihira aceasta,
glasul al 8-lea:
Bucură-te, hotarul credin-
ţei; bucură-te, dădătoare de
lege a Sfinţilor Părinţi, mirea-
să a lui Dumnezeu; bucură-te,
tare pă­zitoare a noastră, a
credincio­şilor; bucură-te, la-
uda Bisericii lui Hristos; bu-
cură-te, stîlpul cel însufleţit
al fecioarelor; bucură-te, paş-
nică făcătoare de pace, care
izvorăşti credincio­şilor tămă-
duiri, prealăudată muceniţă.
Slavă..., glasul 1:
Astăzi Părinţii Sinodului,
adunîdu-se pentru Hristos,
aduc ţie, prealăudată, car-
tea dreptei credinţe; pe care,
luînd-o în cinstitele tale mîini,
o păzeşti pînă la sfîrşit. Pen-
tru aceea, adunîndu-se şi ce-
tele oamenilor, cinstesc chi-
nuirea ta, grăind cu bună cre-
dinţă: Bucură-te, prealăudată,
ceea ce ţi-ai schimbat firea
femeiască în întrarmarea băr-
bătească; bucură-te, preamă-
rită, ceea ce ai păzit nevătă-
mată credinţa dreptmăritoare
primită de la părinţi; bucură-
te, ceea ce te rogi pentru su-
fletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei:
Podobie: Prealăudaţilor mucenici...
Prealăudată stăpînă, nădej­
dea şi întărirea credincioşi-
lor, scăparea şi ajutorul, pe
tine te rugăm să fereşti de
 17 
toată primej­dia pe robii tăi,
cei ce cu credin­ţă se închină
naşterii tale, rugîndu-te Lui
să dăruiască sufle­telor noas-
tre pace şi mare milă.
A Crucii, a Născătoarei:
Văzîndu-Te, Hristoase, spîn­
zurat, ceea ce Te-a născut
curat pe Tine, Care ai spîn-
zurat pă­mîntul pe ape, Iubi-
torule de oameni, striga: Vai
mie! Ce este această piveliş-
te minunată? Unde Ţi-a apus
frumuseţea, Preadulcele meu
Fiu? Unde-Ţi este podoaba
cea bună? Slăvesc mila Ta, că
pătimeşti de bună­voie, ca să
mîntuieşti pe toţi.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei, după rîn-
duială, şi otpustul.
LA L I T U R G H I E:
Fericirile Octoihului pe 4, şi ale Sfin-
tei Eufimia, Cîntarea a 3-a pe 4. Pro-
chimen zilei şi a sfintei Eufimia, glasul
al 4-lea: Minunat este Dumnezeu întru
sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel. Stih:
În Biserici binecuvîntaţi pe Dumne-
zeu, pe Domnul în izvoarele lui Isra-
el. Apostolul din Epistola a II-a către
Corinteni (VI, 1-10). Evanghelia de la
Luca. VII, 36-50.
chinonicul
Întru pomenire veşnică va
fi dreptul, de auzirea de rău
nu se va teme.