PRĂZNUIREA SFINTEI

ICOANE A MAICII LUI

HRISTOS DUMNEZEU, CEA
DE MINUNI LUCRĂTOARE,
CAREA SE CHEAMĂ
MÂNGÂIETOAREA
 Vecernia mică Dumnezeu Născătoarei și
înainte-stătătoarei neamului
La “Doamne, strigat-am...” 4 stihiri, omenesc, pe care luminoasă
comoară o avem.
Glasul 1: De pustiitoarea năvălire a
Podobie: Ceea ce ești bucuria... tâlharilor de pe mare,
Mângâietoareo, scăpat-ai obștea
Vatopedului oarecând, egume-
naintea preacinstitului nului în chip mai presus de fire
chip al dulcii Mângâie- grăindu-i. Pentru aceasta te
toare și sprijinitoare a rugăm: din primejdii și pe noi ne
credincioșilor cu mântuiește.
credință să cădem, Graiuri de mulțumire îți a-
adunarea ducem, Maica lui Dumnezeu,
binecinstitorilor,
strigând: Maica lui Dumnezeu, Mângâietoare preadulce, căci pe
pe cei ce te cântă, din robii tăi neatinși îi păzești de
năprasnicele curse ale celui săgețile vrăjmașului, pe cei ce
viclean mântuiește-i. pururea aleargă a se închina cu
Cetele celor ce în singurătate credință chipului tău celui
pustnicim și mulțimile celor ce preacinstit.
în obști ne ostenim, sfânta
icoană a Mângâietoarei îm- Slavă... Și acum...,
glasul al 8-lea:
preună să o sărutăm, a uneia de
4 LUNA IANUARIE
Praznic duhovnicesc săvâr-
șim astăzi, după datorie cântând
multa mulțime a darurilor tale,
Mângâietoareo, dulceață a
lumii, pe care le verși asupra
noastră. Căci tu, neluând aminte
la mânia Fiului tău, pe care ca
prunc în brațe îl porți, cu
prisosință purtare de grijă ai
arătat nouă, păcătoșilor.
Mărturisind deci, Maică, ale tale
lucrări de bine, și în a ta putere
nădăjduind, sfintei și
izvorâtoarei de har Icoanei tale
cu credință ne închinăm
bucurându-ne.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratului...
Laudă după datorie vom
aduce singurei Mângâietoare a
credincioșilor, ce din tot necazul
grabnic ne mântuiește.
Stih: Pomeni-voi numele tău întru
tot neamul și neamul. (Ps. 44, 20)
Precum de năvălirea tâl-
harilor mării ai izbăvit obștea
ta, Mângâietoareo, așa și pe cei
credincioși de necazuri îi
izbăvește.
Stih: Feței tale se vor ruga mai marii
poporului. (Ps. 44, 14)
Umple de bucurie și de du-
hovnicească desfătare, Mân-
gâietoare Maică, pe cei ce cu
dragoste se închină preacinstitei
tale icoane.
Slavă..., a Treimii:
Dumnezeire întreit-sfântă,
Părinte și Fiule și Duhule Sfinte,
ale Mângâietoarei pentru noi
soliri pururea cu bunăvoire le
primește.
Și acum..., a Născătoarei:
Alungă de la toți întunecimea
mâhniciunii, Preacurată
Mângâietoare, cu săgetările
milostivirii și dumnezeieștii tale
ocrotiri.
Acum liberează, Sfinte Dumnezeule...,
și celelalte.
Troparul Mângâietoarei,
Glasul 1.
Podobie: Piatra fiind pecetluită...
Turma fiind înconjurată de
protivnici, și prigonitorii îm-
protiva oilor tale sălbăticindu-
se, vestit-ai acestea robului tău,
Curată, aievea către dânsul
grăind. Pentru aceasta, cetele
nevoitorilor cu un glas strigă ție:
Slavă minunilor tale, Curată,
slavă ocrotirii tale, slavă ție,
Mângâietoare Sfântă, una
preacântată.
Apoi ectenia și otpustul.
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNU 5
Pentru aceasta cu toții vestim a
ta minune, precum și calda-ți
ocrotire și purtare de grijă.
Bucură-te dumnezeiască îm-
VECERNIA MARE
părăteasă a toate, a credin-
cioșilor apărătoare; bucură-te
După psalmul de început, cântăm: pricina bucuriei, ceea ce cu
Fericit bărbatul…, la Doamne strigat- puterea solirilor tale negura
am..., punem stihirile pe 8:
A se vedea și tipicul de la sfârșitul
necazurilor de la toți cei
acestei broșuri. binecredincioși izgonești;
Glasul 1. bucură-te Mângâietoare Maică,
Podobie: Ceea ce ești bucuria... scăparea noastră din nevoi și a
lumii izbăvitoare.
Alte stihiri.
Glasul al-2-lea:
e Cuvântul cel mai
presus de fiere, Podobie: Când de pre lemn...
născându-l, Fecioară, Când al obștii Vatopedului
mântuire lumii cu întâi-stătător văzut-a cu ai săi
nașterea ta ai arătat; ochi schimbându-se prea-
că întru adevăr blestemul cinstitul tău chip, Fecioară, ca și
nimicind, darurile minunilor al Sfântului Prunc celui născut
izvorăști celor ce aleargă la din tine, atunci nu numai văzul,
acoperemântul tău. ci și auzul i-au dat mărturie de
Păzește cea întru tot-mărită a streina minune a arzătoarei tale
ta sfântă mănăstire, ce întru iubiri către monahi.
numele tău se laudă, mângâ- Când al obștii întâi-stătător,
ietoare Fecioară, și a ta prea- din sfânta ta icoană auzit-a glas,
cinstită și preaînchinată icoană, s-a spăimântat: cum el,
dătătoare de adevărată nevrednicul călugăr, de
mângâiere o fă, celor ce la dumnezeiasca minune s-a în-
acoperemântul tău aleargă. vrednicit? Și îndată genunchii
Din cinstita ta icoană grăind plecându-și, ai trupului și
odinioară, de a tâlharilor mării sufletului său, pe tine,
năvălire ai scăpat mănăstirea Mângâietoare Maică, dintru
Vatopedului cea preacinstită. adâncul sufletului te-a mărit.
6 LUNA IANUARIE

Când al obștii întâi-stătător, sfânta-ți icoană având, care,

Mângâietoare Curată, purtarea după a ta fire, „Mângâietoa-
ta de grijă cea de oameni rea” se numește, pururea către
iubitoare a cunoscut, și neîn- tine ridicându-ne ochii: O,
cetatul și îmbelșugatul tău preacântată Fecioară, al nostru
ajutor, atunci porțile mănăstirii acoperemânt și mângâietoarea
nu le-a mai deschis, scăpându-o noastră, turma ta pururea o
astfel de a tâlharilor mării mântuiește.
cumplită îngrozire. Pentru VOHOD
aceasta, împreună cu cetele
călugărilor, laudă de mulțumire Lumină lină...,
îți cântat ție, Fecioară, Prochimenul zilei
puternicei ocrotitoare a mă-
năstirii. PAREMIILE
De la Facere citire:
Când al obștii întâi-stătător (28:10-17)
dimpreună cu a nevoitorilor Iar Iacov ieșind din Beer-Șeba, s-a
ceată au înconjurat dumne- dus în Haran. Ajungând însă la un
zeiasca ta icoană, slăvită Mân- loc, a rămas să doarmă acolo, căci
gâietoare, văzut-au chipul tău asfințise soarele. Și luând una din
preacurat suferind schimbare- pietrele locului aceluia și punându-
streină minune a ocrotirii tale. și-o căpătâi, s-a culcat în locul acela.
Și a visat că era o scară, sprijinită pe
Atunci întru-un glas și fără de pământ, iar cu vârful atingea cerul;
zăbavă mântuitoare te-au vestit, iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se
cu psalmi și cu cântări pogorau pe ea. Apoi S-a arătat
încununându-te. Domnul în capul scării și i-a zis: «Eu
Slavă... Și acum..., sunt Domnul, Dumnezeul lui
Glasul al-6-lea: Avraam, tatăl tău, și Dumnezeul lui
Isaac. Nu te teme! Pământul pe care
Îmbelșugata revărsare a ha- dormi ți-l voi da ție și urmașilor tăi.
rurilor tale îmbie toată suflarea Urmașii tăi vor fi mulți ca pulberea
spre cântarea și lauda minunilor pământului și tu te vei întinde la apus
tale, Fecioară, căci pretutin- și la răsărit, la miazănoapte și la
denea grabnică te arăți a-i scăpa miazăzi, și se vor binecuvânta întru
pe cei din primejdii, și celor tine și întru urmașii tăi toate
neamurile pământului. Iată, Eu sunt
întru necazuri le dai mângâiere cu tine și te voi păzi în orice cale vei
ca un izvor al milei. Pentru merge; te voi întoarce în pământul
aceasta, zălog al ajutorului tău acesta și nu te voi lăsa până nu voi
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNU 7
împlini toate câte ți-am spus». Iar strige pe vârfurile dealurilor cetății:
când s-a deșteptat din somnul său, «Cine este neînțelept să intre la
Iacov a zis: «Domnul este cu mine!» Și celor lipsiți de buna-
adevărat în locul acesta și eu n-am chibzuială le zice: «Veniți și mâncați
știut!» Și, spăimântându-se Iacov, a din pâinea mea și beți din vinul pe
zis: «Cât de înfricoșător este locul care eu l-am amestecat cu mirodenii.
acesta! Aceasta nu e alta fără numai Părăsiți neînțelepciunea ca să
casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta rămâneți cu viață și umblați pe calea
cerului!» cea dreaptă a priceperii!» Cel ce
ceartă pe batjocoritor își atrage
Din Prorocia lui Iezechiel citire: disprețul, și cel ce dojenește pe cel
(43: 27; 44: 1-4) fără de lege își atrage ocara. Nu certa
Așa grăiește Domnul: Iar după pe cel batjocoritor ca să nu te urască;
sfârșitul acestor zile, în ziua a opta și dojenește pe cel înțelept, și el te va
mai departe, preoții vor înălța, pe iubi. Dă sfat celui înțelept, și el se va
jertfelnic, arderile de tot ale voastre face și mai înțelept; învață pe cel
și jertfele de împăcare și Eu Mă voi drept, și el își va spori știința lui.
milostivi spre voi», zice Domnul Începutul înțelepciunii este frica de
Dumnezeu. Apoi m-a dus bărbatul Dumnezeu și priceperea este știința
acela înapoi la poarta cea din afară a Celui Sfânt. Căci prin Domnul se vor
templului, spre răsărit, și aceasta era înmulți zilele tale și se vor adăuga ție
închisă. Și mi-a zis Domnul: «Poarta ani de viață.
aceasta va fi închisă, nu se va
deschide și nici un om nu va intra pe La Litie
ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel Glasul 1:
a intrat pe ea. De aceea va fi închisă.
Cât privește pe rege, el se va așeza
Pe izvorul cel vecinic curgător
acolo, ca să mănânce pâine înaintea al milei, pe adâncul iubirii de
Domnului; pe calea porții va intra și oameni, pe purtătoarea de
pe aceeași cale va ieși». După aceea lumină să o lăudăm, pe
m-a dus pe calea porții de la Mângâietoarea Fecioară,
miazănoapte, în fața templului, și am mântuirea credincioșilor, că
privit, și iată slava Domnului umplea aceasta s-a arătat izvor
templul Domnului, și am căzut cu
fața la pământ.
îmbelșugat de minuni, din care,
De la Pilde citire: cei ce ne închinăm ei, cu apa cea
(9: 1-11) de viață dătătoare ne adăpăm, și
Înțelepciunea și-a zidit casă putere dobândim spre a lupta cu
rezemată pe șapte stâlpi, A cel protivnic.
înjunghiat vite pentru ospăț, a Strălucirile purtării tale de
pregătit vinul cu mirodenii și a întins grijă, Preacurată, sufletele
masa sa. Ea a trimis slujnicele sale să
8 LUNA IANUARIE
robilor tăi le luminează, iar
negura ispitelor și a necazurilor
întru totul o risipesc. Pentru
aceasta, de toate bunătățile tale
mulțumindu-ți, cântare de laudă
îți aducem, strigând: Bucură-te
Mângâietoarea celor scârbiți,
ajutătoarea celor neajutorați și
povățuitoarea fără de greșeală a
celor ce râvnesc cea în Hristos
desăvârșire.
Cu a ta milostivă privire, de
vicleana năvălire a tâlharilor
mării scăpat-ai Vatopedul
oarecând, Mângâietoarea
noastră, Maică grabnic aju-
tătoare. Pentru aceasta, ca
pricinuitoare a mântuirii
cinstindu-te, a ta icoană
sărutăm, umplându-ne de
negrăită bucurie.
Cu iubire de oameni lucrând,
grăit-ai întâi-stătătorului,
Mângâietoare dulce, și
mănăstirea ta ai izbăvit-o de
jaful tâlharilor mării. Pentru
aceasta, ca pe ceea ce ne ești
alături întru ale noastre pă-
timiri, Stăpână cea de întreaga
lume dorită, ceata monahilor te
mărim.
Slavă... Și acum...,
Glasul al 6-lea:
Cine va spune taina ocrotirii
tale, Mângâietoare a lumii, prin obștii bisericii noastre, cinstită
care în multe chipuri odihnești desfătare, izvor vecinic ce cu
pe cei ce îți cântă? Căci tu de
necazuri ne izbăvești și alini a
sufletului turburare celor ce se
închină icoanei tale și cu
dragoste glas înalță: Nu ridica
de la noi privirea purtării tale de
grijă, și păzește-ne, pe noi robii
tăi, de toată bântuiala
vrăjmașilor, cu pace neclătită
înconjurându-ne.
LA STIHOAVNĂ
Stihurile glasul al 5-lea:
Podobie: Bucură-te cămara...
Veniți, cetele călugărilor, pe
înainte-stătătoarea și păzitoarea
noastră cu bucurie să o cântăm,
ca pe sprijinitoarea întru ale
vieții nevoi, și către Mântuitorul
sfântă solitoare, strigând: Caută
din cer, a tuturor împărăteasă
Mângâietoare, și izbăvește
grabnic pe cei ce te cinstesc, de
toată reaua pătimire, pentru ca
mila și dumnezeiasca ta purtare
de grijă tuturor să o mărturisim,
și icoanei tale celei preasfinte să
ne închinăm, cei ce întru
necazuri la a ta ocrotire
alergăm.
Stih: Ascultă fiică, și vezi, și pleacă
urechea ta, și uită poporul tău și casa
părintelui tău, că a dori Împăratul
frumusețea ta. (Ps. 44, 12-13)
Bucură-te Mângâietoare a
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNU 9
adevărat reverși tămăduiri, dar, ca o bună, și al deznădejdii
bolile sufletului și trupului întunerec risipește, și scapă din
vindecând, și cu totul izgonind gheena mâhnicunii pe cei ce cu
norii cei întunecați ai mâniei dragoste aleargă la tine.
celei de suflete stricătoare. Adu-
ți aminte de noi, cei ce te cinstim, Acum slobozește..., Sfinte Dumnezeule...,
Tatăl nostru...
și icoana ta pururea o sărutăm,
Maica lui Dumnezeu, și ploaie Troparul Glasul 1:
răcoritoare de pace trimite celor Podobie: Piatra fiind pecetluită...
ce întru cântări te laudă.
Stih: Feței tale se vor ruga mai- marii
poporului. (Ps. 44, 14) Turma fiind înconjurată de
protivnici, și prigonitorii
Bucură-te grabnică Mângâ-
împotriva oilor tale
ietoare, ceea ce odinioară, ale
sălbăticindu-se, vestit-ai acestea
monahilor greșeli trecându-le cu
robului tău, Curată, aievea către
vederea, de barbara năvălire i-ai
dânsul grăind. Pentru aceasta,
izbăvit cu al tău har, de moarte
cetele nevoitorilor cu un glas
și de robie scăpându-i. Pentru
strigă ție: Slavă minunilor tale,
aceasta, ca pe scăparea noastră
Curată, slavă ocrotirii tale, slavă
te mărim, Mireasă a lui Dum-
ție, Mângâietoare Sfântă, una
nezeu, și puterea caldei tale
preacântată.
purtări de grijă văzând, vestim
tuturor cea multă a ta La binecuvântarea pâinilor, troparul
îndrăzneală către Domnul Praznicului ( Icoanei). (de 3 ori)
Hristos și harul tău cel
preaîmbelșugat.

Slavă... Și acum...,
Glasul al 6-lea:
Astăzi obștea bisericii noastre
mai cu osebire cântă ale tale
faceri de bine, Mângâietoare
preadulce; căci tu, precum
odinioară, ca o comoară de
milostivire, pururea ne izbăvești
de năvala cumpliților vrăjmași
ce ne împresoară. Sârguiește
10 LUNA IANUARIE
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul…
troparul Mângâietoarei. (de 3 ori)
După prima catisma, sedealna
acestea, glasul 1:
Podobie: Mormântul Tău,
Mântuitorule...
arul tău, Curată,
necazurile izgonește, și
întunecatele patimi ale
sufletului risipește,
Maică a lui Dumnezeu
preabună; pentru aceasta cu
toții, bine-răsunătoare cântare
aducându-ți, Mângâietoarea
lumii, curățitoarele tale soliri
către Ziditorul îți cerem.
Slavă..., iarăși aceasta.
Și acum...,
Podobie: Mormântul tău...
Bucură-se cetele monahilor, bucură și se veselește de cinstită
Fecioară, dumnezeieștii tale Icoana
icoane cu credință închinân- du- Preadulce, darurile tale de
se, pre carea o avem ca întărire Maică din ceruri dăruindu-i.
și nejefuită comoară, strigând:
Fierbinte ajutoriu făcutu-te-ai
nouă, slăvită Mângâietoare.
După catisma a doua, se cântă
sedealna,
Glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimântatu-s’a Iosif...
Spăimântatu-s-a al mănăstirii
întâi-stătător, văzând schimba-
rea preasfântului tău chip, de-
Dumnezeu Născătoare, în
cinstita-ți icoană, iară frații cu
toții adusu-ți-au laudă, de robie
prin tine scăpați, Mângâietoare
Fecioară prealăudată, și cu
bucurie au strigat: Bucură-te a
noastră ocrotitoare, acoperă-
mânt și neîndoielnică
mângâiere.
Slavă..., iarăși acesta.
Și acum...,
Mângâiere a noastră fierbin-
te, scăpare și credincioasă
ocrotitoare cu adevărat ești
Fecioară, Maica lui Dumnezeu.
Pentru aceasta cu bună
cucernicie îți strigăm: Turma ta
pururea păzește, carea se
ta, Mângâietoare
POLIELEU Robii Domnului…
sau ”Cuvânt bun...,,( Psalmul 44)
MĂRIMURILE:
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNU 11
Stih 1: Adu-ți aminte, Doamne, de Podobie: Mormântul tău...
David și de toate blândețile lui. (Ps. 131,
1)
Văzând Sfântu-ți chip
izvorându-ne râuri de milosti-
Mărimu-te pe tine, Preasfântă viri, Fecioară, cu credință
Mângâietoare, Mireasă nenun- strigăm ție: Mângâie pururea pe
tită, și dumnezeiască Icoana ta cei întru necazuri, Mângâ-
cu toții o cinstim. ietoare preabinecuvântată,
Stih 2: Lucruri slăvite s-au grăit
despre tine, cetatea lui Dumnezeu. (Ps.
scăparea, acoperemântul și
86, 2) mântuirea noastră.
Stih 3: Din rodul pântecelui tău voi Slavă..., iarăși aceasta.
pune pe scaunul tău. (Ps. 131, 11) Și acum...,
Stih 4: Cel Preaînalt a sfințit lăcașul Glasul al 3-lea:
Său; Dumnezeu este în mijlocul Podobie: De frumusețea...
cetății, de acea nu se va clătina. (Ps. 45,
4-5) Liman neînviforat și scăpare
Bucură-te, ceea ce ești plină preatare te are obștea noastră,
cinstită și dumnezeiască
de har, Marie, Domnul este cu
Mângâietoare, la icoana ta cea
tine, zicând: și prin tine cu noi.
Stih 5: Casei tale se cuvine sfințenie,
sfântă cu toții alergând, și mare
Doamne, întru lungime de zile. (Ps. 92, mângâiere și grabnic ajutor
7) dobândind. Pentru aceasta
Stih 6: Binecuvântat este Dumnezeu vecinică slavă aducem ție, Maică
în veac și în veacul veacului. (Ps. 88, 52) preadulce.

Slavă..., glasul 1: Apoi Antifonul 1 al glasului al 4-lea:

Slavă Ție, Treime Sfântă: Părinte,
Cuvinte și Duhule Sfinte, zicând: PROCHIMENUL,
Slavă Ție, Dumnezeule. Glasul al 4-lea:
Și acum..., același glas: Pomeni-voi numele tău întru
Bucură-te, ceea ce ești plină de har, tot neamul și neamul. (Ps. 44, 20)
Marie, Domnul este cu tine, zicând: Stih: Răspuns-a inima mea cuvânt
Și prin tine cu noi. bun. (Ps. 44, 1)

Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție,

Toată suflarea...
Dumnezeule (de trei ori)!

După POLIELEU, se cântă Evanghelia de la Luca

Sedealna, (caută la 8 Septemvrie, la Utrenie).
Glasul 1:
12 LUNA IANUARIE

Psalmul 50. «Deschide-voi gura mea, și se

Slavă..., Glasul al 2-lea: «va umplea de Duh, și cuvânt
Pentru rugăciunile Cinstitei «răspunde-voi Împărătesei
Mângâietoare, Milostive, «Maici, și mă voi arăta luminat
curățește mulțimea greșalelor «prăznuind, și voi cânta
noastre. «minunile ei bucurându-mă. »
Și acum... Stăpână
Atotîmpărăteasă,
Pentru rugăciunile Mângâietoare preadulce, bu-
Născătoarei de Dumnezeu, zele-mi deschide ca să cânt lu-
Milostive, curățește mulțimea minat dumnezeiasca-ți purtare
greșalelor noastre. de grijă, nesfârșită și neclătită.
Sfințește, Preacurată, pe cei ce
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule,
după mare mila Ta și după mulțimea
se închină cu credință icoanei
îndurărilor Tale șterge fărădelegile tale, Mângâietoare noastră,
noastre. care, mai presus de cuvânt, de
cumplita pustiire ne izbăvește.
Și idiomela, glasul al 6-lea: Precum odinioară ai vărsat
Împreună-luptătoare și ajutor picăturile milei milostivirii tale
în necazuri te avem, Mân- peste cetele călugărilor, curată
gâietoare preaslăvită, căci tu, Mângâietoare, sârguiește și
nemărginit milostivindu-te, acum de mi le dăruiește, ca să
arșița căderilor, ispitelor și mă mântuiesc.
necazurilor ai stins, cu roua cea Scăpare de tâlharii cei de pe
dumnezeiască. Arată nouă și mare mai presus de nădejde
lucrarea îndurărilor tale, și de aflat-au odinioară acei nevoitori
toată reaua-pătimi-re scapă pe prin Icoana ta, Mângâietoareo,
cei ce te cinstesc. măcar că unii dintre ei pe
Hristos au amărât. Pentru
LA CANOANELE
aceasta cu dumnezeiești cântări
Se pun amândouă canoanele cu te încununăm.
Irmoasele pe 12. Maică ce nu ai cunoscut
bărbat, comoară a milosârdiilor,
Cântarea 1-a: îndemnul celui născut din tine
Primul Canonul al Mângâietoarei
Glasul al 4-lea: nesocotind, Stăpână, cu
Irmos:
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNU 13
milostivire ai vestit egumenului Catavasia Întâmpinării: Pământul
mănăstirii a tâlharilor năvălire. cel rodit de adâncime...,

Al doilea Canonul al Mângâietoarei Cântarea a 3-a:

Glasul al 8-lea: Primul Canonul al Mângâietoarei
Facerea lui Gherasim de la Sfânta Anna. Irmos:
«Pe ai tăi cântăreți, Născă-
Irmos:
«Apa trecând ca pe uscat, și «toare de Dumnezeu, ceea ce
«din răutatea Egiptenilor «ești izvor viu și îndestulat, pe
«scăpând israeliteanul, striga: «cei ce s-au adunat ceată
«Izbăvitorului și Dumnezeului «duhovnicească întărește-i, și
«nostru să cântăm. » «întru dumnezeiască slava ta,
Având milostivire de maică, «cununilor slavei învrednicește-
Mângâietoarea noastră, Fe- «i.»
cioară, varsă tuturor dulceața Lăcaș al Celui Preaînalt,
îndurărilor tale, ca de amara Mângâietoare preabună, izvorul
întristare să ne slobozim. cel nedeșertat al milostivirilor,
De-Dumnezeu-Născătoare cea scapă obștea noastră de toată
plină de har, izvor al milei celei bântuiala vrăjmășească.
dumnezeiești, mângâie tainic Mâna Fiului și Dumnezeului
inimile noastre, ca de săgețile tău îndepărtând, Mângâietoare
celui viclean să aflăm izbăvire. bună, care a ta gură voia să o
Slavă... pecetluiască, vestit-ai întâi-
Ceea ce ești a noastră Mân- stătătorului a tâlharilor
gâietoare și alinare, palat năvălire, ca o iubitoare de
prealuminat al Celui Preaînalt, oameni.
risipește cu lumina cea Putere, scăpare, mângâiere,
nematerialnică întunericul nădejde și sprijin tare ești
cumplitei întristări. tuturor celor ce cu credință te
Și acum... măresc, Mângâietoare Stăpână,
Cu roua sfintelor tale haruri, a bisericii noastre comoară.
Mângâietoare Maică, icoana ta Țărm și liman neînviforat au
cea dumnezeiască, pentru a ta icoana ta, cei ce, cu dragoste de
bunătate, ne înnoiește pe toți cei Dumnezeu, în obștea noastră
ce cu credință la dânsa alergăm. viețuiesc. Pentru aceasta în toată
14 LUNA IANUARIE

nevoia și necazul către dânsa Sedealna,

aleargă. glasul al 4-lea:
Podobie: Degrab ne întâmpină...
Al doilea Canonul al Mângâietoarei Una milostivă, Mângâietoare
Irmos:
preacântată, de cumplitele nevoi
«Făcătorul celor mai presus și de a diavolului pierzare scapă
«de crugul ceresc, Doamne, și pe toți cei ce se închină cu
«ziditorul Bisericii, tu mă dragoste cinstitei tale icoane,
«întărește întru dragostea ta, cerând sfintele tale rugăciuni
«Cela ce ești marginea doririlor, către Ziditorul și Dătătorul de
«a credincioșilor întărire, unule viață, căruia trup i-ai dat.
«Iubitorule de oameni. » Slavă..., iarăși aceasta.
Chipul tău, curată, zugrăvit Și acum...
pe sfânta ta icoană, harul Turma ta o păzește de tot
bucuriei tuturor răspândește, a prăpădul vrăjmașului, Prea-
sufletului întristare risipind sfântă de Dumnezeu Născă-
celor ce la tine aleargă, Stăpână. toare, cu a ta bunătate, că zid
Al tău ajutor și mie dăruiește- având cinstită Icoana ta, pe care
l, smeritului robului tău, cu îndreptățire Mângâietoarea o
Curată, mângâierea tuturor și numim, către aceasta pururea
scăparea, ca să aflu izbăvire de alergăm și aflăm scăpare.
cel ce cu viclenie se luptă cu noi.
Slavă... Cântarea a 4-a:
Primul Canonul al Mângâietoarei
Precum odinioară mai presus Irmos:
de fire, Curată, din a ta sfântă «Cel ce șade în slavă, pe
icoană ai grăit, așa și acum «scaunul Dumnezeirii, pe nor
grăiește-mi în inimă cuvânt de «ușor a venit Iisus, Cel cu totul
mângâiere ce izgonește al «dumnezeiesc, din preacurata
vrăjmașul vicleșug. «Fecioară, și a mântuit pe cei ce
Și acum... «strigă: Slavă, Hristoase,
Omoară-mi, Fecioară, cugetul «puterii tale. »
trupului, și mintea cu dor de Lăudată este a ta icoană, și
viață sfântă îmi întraripează, iar cinstită bucurie pentru obștea
inima mea cea turburată arată- noastră, care cu cântări
o plină de dumnezeiască împodobește, Mângâietoareo, a
mângâiere.
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNU 15
ta negrăită milostivire și purtare risipește, Fecioară, cu harul tău
de grijă. cel sfânt.
Primindu-mi, Maică, cuvin- Slavă...
tele buzelor și osârdia inimii Mângâiere sfântă ne este
mele, arată-mă vrednic, icoana ta cea de mir izvorâtoare,
Mângâietoareo, de a ta alinare, Fecioară, căreia închinându-ne,
pentru ca „Bucură-te” să cânt cerească bucurie luăm.
ție, milostivă Stăpână. Și acum...
Adapă, preaslăvită Fecioară, Leagă-mă, Fecioară, cu ale
cu șuvoaiele iubirii tale de dragostei Fiului tău legături și
oameni, pe cei ce cu dragoste îți îndulcește amărăciunea mâhni-
cântă, sfântul tău ajutor cioasei mele cugetări.
așteptând. Cântarea a 5-a:
„Poftele pătimașe ale trupului Primul Canonul al Mângâietoarei
meu adoarme, neadormită Irmos:
Mângâietoare, și pornirile «Spăimântatu-s-au toate de
pământești mi le îmblânzește, «dumnezeiască slava ta, că tu,
ocrotitoarea lumii”, strig acum «Fecioară neispitită de nuntă,
către tine, Icoana ta cea sfântă «avut-ai în pântece pe Dum-
sărutând. «nezeu cel peste toate, și ai
«născut pe Fiul cel fără de ani,
Al doilea Canonul al Mângâietoarei «care dăruiește mântuire
Irmos:
«tuturor celor ce te laudă pe
«Auzit-am, Doamne, cea a «tine. »
«rânduielii tale taina, înțeles-am
Nădejde și ajutor tuturor
«lucrurile tale, și am preaslăvit
creștinilor aflându-te, Mân-
«Dumnezeirea ta. »
gâietoare Maică, din robia prea
Putere dumnezeiască dă mie, rea a patimilor ne smulge, pe cei
Mângâietoare Maică, Fecioară ce la tine alergăm, și desfătării
Stăpână, ca toată înșelăciunea și celei cerești părtași a fi ne
viclenia vrăjmașului să biruiesc. învrednicește.
Scapă-mă, Curată, de viclea- Cu ploaia rugăciunilor tale
na asuprire al chinuitorului, și spală necurăția patimilor mele,
întristarea sufletului meu o Mângâietoare curată, izvorule
al mântuirii, ca pururea să alerg
16 LUNA IANUARIE

să sărut icoana ta cea de Bucură-se sfântă obștea

tămăduiri izvorâtoare. noastră, având a ta Icoană
Masă nedeșertată de îndurări mângâietoare tuturor celor ce la
te cunoaștem, Mângâietoare, noi tine aleargă, Fecioară.
cei pământești, din care Și acum...
îmbelșugat desfătându-ne cu Mângâie-ne de sus, Preacu-
credință, luăm îndrăzneală și rată, cu umbrirea ta cea
putere ca să cerem milă de la înțelegătoare, și norul patimilor
Fiul tău. noastre risipește-l.
Rănit fiind eu, ticălosul, de Cântarea a 6-a:
asuprelile diavolului, alerg către Primul Canonul al Mângâietoarei
neostenitele tale rugăciuni, Irmos:
Mângâietoareo, și caut «Cugetătorii de Dumnezeu,
tămăduire; pe care dăruiește-o
«care săvârșiți acest praznic
mie ca o Maică prealăudată a lui
«dumnezeiesc și cu totul cinstit
Dumnezeu, împăratul și
«al Maicii lui Dumnezeu, veniți
Stăpânul zidirii.
«să plesnim cu mâinile, slăvind
Al doilea Canonul al Mângâietoarei
«pe Dumnezeu, cel ce s-a născut
Irmos: «dintr-însa. »
«Luminează-ne pe noi, Strălucește pururea harul tău,
«Doamne, cu poruncile tale, și cu cinstită Mângâietoare, celor ce
«brațul tău cel înalt; pacea ta dă- se apropie de preasfântă icoana
«ne-o nouă, Iubitorule de ta, risipind întunecimea
«oameni. » patimilor și a necazurilor.
De tainica ta umbrire cu totul Semn al bunătății tale și
luminată este cinstita ta Icoană, dreptar al ocrotirii tale către
Fecioară, pe care cu credință neamul omenesc este a ta icoană,
Mângâietoarea o numim. Mângâietoare Maică a lui
Către înălțimile vârtuților ne Dumnezeu preaslăvită.
ridică, Stăpână, pe cei ce al tău Ale monahilor cete, Mângâ-
fierbinte ajutor cu credință ietoare Sfântă, a ta slavă,
căutăm, ceea ce ești a noastră sprijin, acoperemânt și ocrotire
mângâietoare adevărată. cu cântări bine răsunătoare o
laudă.
Slavă...
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNU 17

Bucură-te strigăm ție, Mân- răcorește-l cu suflarea bunătății

gâietoare prealăudată, celei ce tale.
pururea izbăvești a noastră Și acum...
sfântă obștea de necazuri și de Văzut-au schimbarea chipu-
năvălirea cumpliților vrăjmași. rilor din sfânta ta icoană,
Fecioară, mulțimea călugărilor
Al doilea Canonul al Mângâietoarei
Irmos:
oarecând, și milostivirea ta cea
multă au slăvit, căci de a
«Rugăciunea mea voi vărsa barbarilor înfricoșată năvălire i-
«către Domnul, și aceluia voi ai scăpat.
«vesti scârbele mele; că de rele
«sufletul meu s-a umplut, și
«viața mea de iad s-a apropiat; și Condacul
glasul al 3-lea:
«mă rog precum Iona: Din
Podobie: De frumusețea...
«stricăciune, Dumnezeule,
«scoate-mă. » Înaintea icoanei tale stând și
rugându-se egumenul, Prea-
Scapă mintea mea, Mângâ- cântată, văzut-a streina și
ietoare Preacurată, de înfricoșata schimbare a chipului
împătimirea de cele material- tău, și din buzele tale, cu multa-
nice și de povara amarei ți milostivire, luata vestire care
întristări, și inima mea de turma a izbăvit. Pentru aceasta
bucurie o umple. strigăm ție: Bucură-te, cinstită
Preasfânta ta icoană, Mân- Mângâietoare.
gâietoare Fecioară, dumneze-
iască putere răspândește și toată Icosul:
întunecimea întristării o alungă. Cine după cuviință va lăuda
Pentru aceasta pururea vestim nemăsuratele tale faceri de bine
multa ta milostivire către noi. și multa mulțime a milostivirii
Slavă... tale, binecuvântată Atot-
Cu revărsarea apelor celor de împărăteasă? Căci de
taină stinge și potolește flacăra pustiitoarea năvălire a
întristării, a negrijii și tâlharilor mării turma ai
întunecimii minții mele, izbăvit, egumenului grăindu-i, și
Mângâietoare Fecioară dreapta mânie a Fiului tău
prealăudată, și sufletul meu risipind. Pentru aceasta cu
cântări de mulțămită te slăvim,
18 LUNA IANUARIE
Maica lui Dumnezeu, și
preacinstită Icoana ta o
sărutăm, strigând cu credință:
Bucură-te cinstită Mângâie-
toare.
SINAXAR
Întru această zi, facem pomenirea
minunilor Icoanei Preasfintei Stă-
pânei noastre de Dumnezeu Năs-
cătoarei, numită Mângâietoarea, ce
s-a făcut în Sfânta Mănăstire a
Vatopedului din Sfântul Munte
Athos, și în toată lumea oamenilor,
cu a ei milostivă purtare de grijă.
Stih: Pricină a bucuriei,
Mângâietoareo, ești, Ceea ce din
valurile lumii neîncetat ne izbăvești.
În vechime, în Sfânta Mănăstire a
Vatopedului din Sfântul Munte
Athos, la sfârșitul Utreniei, era
obiceiul ca părinții ce ieșeau din
biserica cea mare să sărute icoana
Preasfintei Născătoare de Dumne-
zeu, zugrăvită pe peretele din tinda
acelei biserici, iar egumenul înmâna
portarului cheile pentru a deschide
porțile Mănăstirii, ce se închideau
întotdeauna la căderea serii. În
dimineața zilei de 21 ianuarie a
anului 1320, când egumenul a dat
cheile portarului, icoana Maicii
Domnului din tinda mănăstirii s-a
însuflețit și Preasfânta Născătoare de
Dumnezeu a strigat: «Nu deschideți
astăzi porțile Mănăstirii, ci urcați-vă
pe ziduri și alungați pe tâlharii cei de
pe mare». Atunci - o, minune! -
pruncul Iisus din brațele Născătoarei
de Dumnezeu, mișcându-și mâna, a
închis gura Preasfintei sale Maici,
zicându-i: «Nu, Maica mea, nu le
spune. Lasă-i să fie pedepsiți precum
li se cuvine, căci și-au lăsat datoriile
cele călugărești!» Atunci Preasfânta
de Dumnezeu Născătoare, cu
îndrăzneala cea de Maică înaintea
Fiului său și Dumnezeu, a apucat
mâna lui Hristos, și plecându-și capul
spre dreapta, spre a se feri de mâna
lui, a strigat către egumen pentru a
doua oară, zicând: «Nu deschideți
astăzi porțile Mănăstirii, ci urcați-vă
pe ziduri și alungați tâlharii cei de pe
mare! Ci luați aminte și vă pocăiți,
căci Fiul meu s-a mâniat pe voi!» Și
iarăși a zis pentru a treia oară: «Nu
deschideți astăzi porțile Mănăstirii,
ci urcați-vă pe ziduri și alungați
tâlharii cei de pe mare!»
Ascultând dar povața Maicii
Domnului, călugării nu au mai
deschis porțile mănăstirii, scăpând
astfel de cumpliții tâlhari cei de pe
mare ce se furișaseră în timpul nopții
împrejurul zidurilor, voind să
jefuiască sfânta mănăstire și pe
monahi să-i ducă în robie. Însă
Icoana Maicii cu Pruncul a rămas
schimbată la chip, așa precum se
vede până astăzi. Deci cu dreptate se
poate zice că Icoana aceasta este ne-
făcută de mână, dobândindu-și noua
înfățișare prin lucrarea harului
Duhului Sfânt. Închinătorii carii o
privesc nu se mai satură de blândețea
chipului Preacuratei, ce odihnește și
mângâie sufletul omenesc, pentru
care lucru s-a și numit Paramithya
sau Mângâietoarea; însă Sfântul
Prunc a rămas cu chipul de aspru
Judecător. Deci monahii vatopedini,
scoțând icoana de pe peretele unde
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNU
era zugrăvită, au mutat-o cu mare
cinste într-un preafrumos paraclis de
lângă biserica cea mare, unde este
cinstită până astăzi cu laude și cu
cântări în toate zilele.
Această minune arată și întărește din
nou credința Bisericii Drept-
slăvitoare în îndrăzneala cea de
Maică a Născătoarei de Dumnezeu,
spre a soli pentru păcatele neamului
omenesc către Fiul și Dumnezeu ei,
izbăvind, pe cei ce i se închină cu
credință, de necazurile ce cu dreptate
vin asupra noastră.
De această icoană este legată și viața
cuviosului Neofit, cel ce avea
ascultarea de prosmonar sau
paracliser al Paramithyei. Odată
cuviosul a fost trimis de către Mă-
năstire să slujească o vreme la
metocul din Ostrovul Evia. Căzând
greu bolnav, a rugat-o pe Preasfânta
să-l învrednicească să moară în
mănăstirea sa de metanie. Îndată a
auzit înlăuntrul său glasul
Preasfintei zicându-i: «Neofite,
mergi în Mănăstirea ta, și după un an
să te gătești». Deci Cuviosul,
mulțămind Maicii Domnului
Mângâietoarea pentru îndelungarea
vieții sale, i-a spus ucenicului său să
se pregătească pentru întoarcerea la
mănăstire. Și cu adevărat, după
trecerea anului, într-o zi de
Duminică, după ce s-a împărtășit cu
Preacuratele Taine, urcând scara
spre paraclisul Paramythiei, a auzit
din nou glasul Maicii Domnului:
«Neofite, vremea ieșirii tale a sosit».
Ducându-se dar cuviosul la chilia sa,
a simțit puterile slăbindu-i, și
luându-și iertăciune de la toată
19
frăția, și-a dat duhul în brațele
Născătoarei de Dumnezeu. Și se face
pomenirea Cuviosului Neofit întru
această zi de 21 Ianuarie.
Pentru solirile preacuratei Maicii
tale și Mângâietoarei lumii,
Hristoase Dumnezeule, miluiește și
mântuiește pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a:
Primul Canonul al Mângâietoarei
Irmos:
«Nu au slujit zidirii
«cugetătorii de Dumnezeu, fără
«numai Ziditorului; ci
«îngrozirea focului bărbătește
«călcând, se bucurau viersuind:
«Preacântate Doamne și
«Dumnezeule al Părinților, bine
«ești cuvântat. »
Potolește dogoarea patimilor
mele celor rele, a greșalelor și a
mâniei celei de suflet stricătoare,
cu roua solirilor tale către
Domnul, Maică Fecioară, ca în
veci să te măresc.
Fericimu-te, Mângâietoare
preacinstită, cetele nevoitorilor,
și cu dragoste sărutăm Icoana
ta, care odinioară turma ta a
izbăvit.
Negura morții ce m-a cuprins,
cu sfânta ta cercetare se
risipește, Preabună; pentru
aceasta către tine îndreptându-
mă, Mângâietoarea mea, ție mă
rog: împărăției Cerurilor
20 LUNA IANUARIE

învrednicește-mă, pe mine robul Mângâietoare Sfântă, pe toți îi

tău. ridică.
Loc de tămăduire nedeșertat Și acum...
te știm, de Dumnezeu Născă- Dumnezeiesc har și izvor de
toare, Mângâietoare prea- milă, Fecioară Curată, având
lăudată, cei ce aici ne nevoim, obștea noastră Icoana ta cea
pentru aceasta cu credință sfântă, de tot necazul se iz-
alergăm, Icoanei tale sfinte a ne băvește, și cu dreptate Mân-
închina. gâietoare pe aceasta o numește.

Al doilea Canonul al Mângâietoarei

Irmos: Cântarea a 8-a:
Primul Canonul al Mângâietoarei
«Tineri cei ce au mers din Irmos:
«Pe cuvioșii Tineri în cuptor,
«Iudeea în Babilon oarecând, cu
«credința Treimii văpaia
«nașterea Născătoarei de
«cuptorului au călcat cântând:
«Dumnezeu i-a mântuit; atuncea
«Dumnezeul Părinților noștri,
«fiind închipuită, iar acum
«bine ești cuvântat. »
«lucrată, pe toată lumea ridică
Nor de ploaie aducător, care «să cânte: Pe Domnul, lucrurile,
ai revărsat în lume Viața cea «lăudați-L, și-L preaînălțați
vecinică, revarsă, de Dumnezeu «întru toți vecii. »
Născătoare, Mângâietoare Sfân-
De tot necazul și de toată
tă, ploaia cea aducătoare de
stricăciunea vicleanului Veliar
viață a bucuriei dumnezeiești,
mântuiește-mi sufletul, Stăpână,
celor ce suspină în necazuri.
ceea ce cu iubirea ta de oameni
Cu dumnezeiescul toiag, lacrămile mele nu le treci cu
Fecioară, al caldei tale mijlociri, vederea, ci, cu năframa
alungă pe diavolul ce zadarnic rugăciunilor tale ștergându-le,
împotriva mea răcnește, către Domnul și Stăpânul le
Mângâietoare Sfântă, a ridică.
oamenilor bucurie.
Umplut-ai de nespusă
Slavă...
desfătare ceata monahilor, îm-
Dulcele tău chip din sfânta ta părăteasă Preabună, grăindu-le
Icoană, Preacurată, umple de odinioară spre folos. Pentru
bucurie și desfătare toată inima, aceasta acum strigăm ție:
și spre lauda slavei tale,
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNU 21
întristarea inimii robilor tăi Ceea ce ești a îngerilor slavă și
risipește, cu a ta negrăită a muritorilor mare mângâiere,
bucurie. Mângâietoare Fecioară,
Liman neînviforat și zid ne- izbăvește mintea mea de toată
biruit, și acoperemânt tare în întristarea.
necazuri ești robilor tăi, Și acum...
Preacurată Mângâietoare, celor Schimbă-mi tristețea inimii în
ce laudă pe Domnul și Fiul tău, dumnezeiască bucurie,
pe care îngerii îl cântă. Mângâietoare Fecioară, și de
Arătările dragostei tale către toată viclenia vrăjmașului mă
ai tăi rugători pururea vestim, izbăvește.
Împărăteasă a toate, și cu tărie Să lăudăm, bine să cuvântăm și
strigăm: Precum odinioară de să ne închinăm Domnului, cântându-
năvălirea tâlharilor mării pe I și preaînălțându-L întru toți vecii.
monahi ai izbăvit, așa și pe noi Cântarea a 9-a:
de tâlharii cei gândiți ne iz- Primul Canonul al Mângâietoarei
băvește. Irmos:
«Tot neamul pământesc să
Al doilea Canonul al Mângâietoarei «salte cu duhul, fiind luminat, și
Irmos:
«să prăznuiască firea minților
«Pe Împăratul cerurilor, pe «celor fără de trup, cinstind
«Care îl laudă Oștile Îngerești, «sfânta prăznuire a Maicii lui
«lăudați-L și-L preaînălțați «Dumnezeu, și să strige:
«întru toți vecii. » «Bucură-te, preafericită de
De întristare și de a patimilor «Dumnezeu Născătoare Curată,
robie scapă-ne, Fecioară «pururea Fecioară. »
Mângâietoare, pe cei ce negrăita Îndură-te de norodul cel ce
ta naștere cu laude o cântăm. către tine vine, glas ție înălțând:
Izvor de bucurie duhovni- Preasfântă Stăpână Mângâie-
cească, Fecioară, tuturor re- toare, înainte-stătătoarea
vărsând, stinge-mi văpaia pa- credincioșilor, sârguiește de ne
timilor celor de suflet strică- scapă de reaua întâmplare cu
toare. ocrotirea ta, pentru ca ție
Slavă... cântare de mulțămită să-ți
aducem, bucurându-ne.
22 LUNA IANUARIE

Laudă a muritorilor și Scapă-mă, Fecioară, de mânia

sprijinitoarea nevoitorilor, celui viclean, de robia patimilor
comoară și izbăvitoare a bi- și de necazuri, ceea ce ești
sericii noastre, Mângâietoare scăparea tuturor și
Curată, primește-mi rugă- mângâietoarea.
cuinile, și în ceasul înfricoșatei Slavă...
judecăți pe nevrednicul robul Mintea la ceruri înalță-mi cu
tău îl pomenește.
dragostea cea dumnezeiască, și
Bucură-ne mintea, Curată, și de cele pământești mă izbăvește,
pașii noștri cu cucernicie îi Mângâietoare Fecioară, ca să te
îndreptează spre lucrarea po- slăvesc.
runcilor Celui din tine născut, Și acum...
Neîncetat cântând milostivi-
cu solirile tale, de Dumnezeu
Născătoare, ca toți cu dragoste
să sărutăm prealuminata și rea ta, strig către tine, Mân-
cinstita icoană a ta. gâietoare Maică: de toată
trândăvia duhovnicească
Bucură-te a bisericii noastre izbăvește-mă.
bucurie, bucură-te ușurarea
celor în necazuri, bucură-te
cetate neclătită, bucură-te a Luminânda
monahilor și a tuturor cre- Glasul al 2-lea:
dincioșilor scăpare, Mângâie- Podobie: Femei, auziți glas...
toare Stăpână. Pe pricina cea negrăită a
bucuriei și dumnezeiasca
Al doilea Canonul al Mângâietoarei
Irmos:
alungătoare a necazurilor, pe
Fecioara Mângâietoare, noianul
«Cu adevărat de Dumnezeu bunătății și al milostivirii, după
«Născătoare te mărturisim, cei datorie să o cinstim, și cu
«prin tine mântuiți, Fecioară dragoste întru cântări să o
«curată, cu cetele celor fără de lăudăm.
«trup pe tine te mărim. » Slavă..., Și acum... asemenea.
Cu milostivă privirea ta vezi- Mângâietoare icoana ta cu
mi sufletul cel întinat de multe dreptate se numește, Maica lui
păcate, Fecioară Mângâietoare, Dumnezeu, căci neîncetat
și tămăduire dăruiește-mi. dăruiește mângâiere, har și
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNU 23
tainică alinare celor ce cu bună prăznuire cu mulțămită acum îți
cinstire i se roagă, cântându-te, aducem.
Fecioară. O, preaslăvită minune, ceata
călugărilor pe înverșunații
La Laude tâlhari ai mării i-a izgonit, cu al
Se pun stihirile pe 4, tău har și cu al milei tale glas,
Glasul al 8-lea: Mângâietoareo. Pentru aceasta,
Podobie: O, preaslăvită minune... în primejdii aflându-ne, către a
ta ocrotire și al tău sfânt
O, preaslăvită minune, întâi- acoperemânt cu credință
alergăm, Maica lui Dumnezeu,
stătătorului aievea grăindu-i, și
și luăm izbăvire.
primejdia ce îi stătea înainte
Slavă... Și acum...
vestindu-i, Mângâietoare prea-
glasul al 5-lea:
cinstită, turma ta din primejdii
ai slobozit. Pentru aceasta cetele Cu îndrăzneala ta de maică și
monahilor astăzi cu bună cu purtarea de grijă cea de
cinstire laudă de mulțămită îți oameni iubitoare, întunerecul
aducem. necazurilor și primejdiilor îl
risipește, Mângâietoare bine-
O, preaslăvită minune, cuvântată, căci tu schimbi
schimbatu-ți-ai chipul, Mân- tristețea în negrăită bucurie, și
gâietoareo, mâna Fiului tău cursele vicleanului grabnic
celui Preacurat îndată stricând, de toată nevoia
îndepărtând, care voia să mântuiești pe robii tăi. Nu înceta
pecetluiască buzele milostivirii a ne învălui cu a ta ocrotire, și
tale, ca primejdia să nu se fără de osândă în ceasul
vestească monahilor celor ce pe Judecății ne arată, cu ale tale
Domnul Hristos l-au amărât. soliri către Fiul tău.
O, preaslăvită minune, din
porțile morții pe monahi i-ai Doxologia Mare. Troparele,
izbăvit, cu milostivă privirea ta, Ecteniile, Otpustul, Ceasul întâi.
Prealăudată, și de cumpliții
tâlhari mănăstirea ta ai scăpat.
Pentru aceasta, cetele
credincioșilor, laudă de
24 LUNA IANUARIE

La Liturghie Putere, scăpare, mângâiere,

nădejde și sprijin tare ești
Fericirile din canonul întâi, cântarea a tuturor celor ce cu credință te
3-a, pe 4, și din canonul al doilea, măresc, Mângâietoare Stăpână,
cântarea a 6-a, pe 4. a bisericii noastre comoară.
Întru împărăția Ta când vei veni, Fericiți cei prigoniți pentru
pomenește-ne pe noi, Doamne, când dreptate, că a acelora este împărăția
vei veni întru împărăția Ta. cerurilor.
Pe 12
Fericiți cei săraci cu duhul, că a
Țărm și liman neînviforat au
acelora este împărăția cerurilor. icoana ta, cei ce, cu dragoste de
Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor Dumnezeu, în obștea noastră
mângâia. viețuiesc. Pentru aceasta în toată
Pe 10 nevoia și necazul către dânsa
Fericiți cei blânzi, că aceia vor aleargă.
moșteni pământul. Fericiți veți fi când, din pricina
Fericiți cei flămânzi și însetați de Mea, vă vor ocărî și vă vor prigoni și,
dreptate, că aceia se vor sătura. mințind, vor zice tot cuvântul rău
Pe 8 împotriva voastră.
Fericiți cei milostivi, că aceia se vor Scapă mintea mea, Mângâ-
milui. ietoare Preacurată, de
Lăcaș al Celui Preaînalt, împătimirea de cele material-
Mângâietoare preabună, izvorul nice și de povara amarei
cel nedeșertat al milostivirilor, întristări, și inima mea de
scapă obștea noastră de toată bucurie o umple.
bântuiala vrăjmășească. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata
Fericiți cei curați cu inima, că aceia voastră multă este în ceruri.
vor vedea pe Dumnezeu. Preasfânta ta icoană, Mân-
Mâna Fiului și Dumnezeului gâietoare Fecioară, dumneze-
tău îndepărtând, Mângâietoare iască putere răspândește și toată
bună, care a ta gură voia să o întunecimea întristării o alungă.
pecetluiască, vestit-ai întâi- Pentru aceasta pururea vestim
stătătorului a tâlharilor multa ta milostivire către noi.
năvălire, ca o iubitoare de Slavă...
oameni. Cu revărsarea apelor celor de
Fericiți făcătorii de pace, că aceia taină stinge și potolește flacăra
fiii lui Dumnezeu se vor chema. întristării, a negrijii și
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNU 25
întunecimii minții mele, ți milostivire, luata vestire care
Mângâietoare Fecioară turma a izbăvit. Pentru aceasta
prealăudată, și sufletul meu strigăm ție: Bucură-te, cinstită
răcorește-l cu suflarea bunătății Mângâietoare.
tale.
Și acum... Apostolul
Văzut-au schimbarea chipu- Prochimen, Glasul al 3-lea:
rilor din sfânta ta icoană, Mărește, suflete al meu, pre Domnul, și
s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu
Fecioară, mulțimea călugărilor Mântuitorul meu.
oarecând, și milostivirea ta cea Stih: Că a căutat spre smerenia roabei
multă au slăvit, căci de a sale, că iată de acum mă vor ferici toate
barbarilor înfricoșată năvălire i- neamurile.
ai scăpat. Din Epistola către Evrei ...,
(9: l-7):
(caută în 21 Noiembrie).
Troparul Glasul 1:
Podobie: Piatra fiind pecetluită...
Alliluia, Glasul al 8-lea:
Ascultă fiică și vezi...
Turma fiind înconjurată de Stih: Feței tale se vor ruga...
protivnici, și prigonitorii
împotriva oilor tale EVANGHELIA
sălbăticindu-se, vestit-ai acestea Evanghelia de la Luca:
robului tău, Curată, aievea către (10: 38-42; 11: 27-28):
dânsul grăind. Pentru aceasta, (caută la 8 Septembrie la liturghie).
cetele nevoitorilor cu un glas
strigă ție: Slavă minunilor tale, CHINONICUL:
Curată, slavă ocrotirii tale, slavă Păharul mântuirii voi lua și
ție, Mângâietoare Sfântă, una numele Domnului voi chema.
preacântată.
La masă se face mângâiere fraților; și în
Condacul orice zi se va întâmpla, se face
glasul al 3-lea: dezlegare la pește. La care se spune
Podobie: De frumusețea... cuvânt din istoria Sfintei Icoane și alte
Înaintea icoanei tale stând și cuvinte de laudă.
rugându-se egumenul, Prea-
cântată, văzut-a streina și
înfricoșata schimbare a chipului
tău, și din buzele tale, cu multa-
26 LUNA IANUARIE

TIPIC ❖ Sedelna Icoanei, Slavă...,

Unde se găsește Slujba Sf. Maxim Sfântului, Și acum..., a Icoanei.
Mărturisitorul se poate cânta ❖ După Cântarea a VI-a: Con-
împreună cu Slujba Icoanei dacul și Icosul Icoanei și Sinaxarul.
Paramithya după cum urmează: ❖ Luminânda: Icoanei, Slavă...,
Sfântului, Și acum..., a Icoanei.
LA VECERNIE ❖ La Laude: 3 ale Icoanei, și 3 ale
❖ La “ Doamne, strigat-am...” 10 Sfântului Slavă..., Sfântul, Și acum...,
stihiri: 6 ale Icoanei, 4 ale Sfântului, a Icoanei.
Slavă... a Sfântului, Și acum... a ❖ Troparele: Sfântului o dată:
Icoanei. Slavă..., Și acum..., al Icoanei.
❖ Paremi: 3 ale Icoanei.
❖ La Litie: stihirile Icoanei și ale LA LITURGHIE
Sfântului, Slavă... a Sfântului, Și ❖ La Fericiri: 4 stihiri ale Icoanei
acum... a Icoanei. din Cântarea III și 4 ale Sfântului din
❖ La Stihoavnă: stihirile Icoanei, Cântarea VI.
Slavă... a Sfântului, Și acum... a ❖ Apostolul și Evanghelia: 1. ale
Icoanei. Icoanei; 2. Sfântului; 3. A zilei
❖ La binecuvântarea pâinilor: săptămâni.
Troparul Icoanei, o dată, troparul
Sfântului o dată și troparul Icoanei o
dată.

LA UTRENIE
❖ La “Dumnezeu este Domnul...”
Troparul Icoanei, (de două ori),
Slavă..., al Sfântului, Și acum..., al
Icoanei.
❖ Sedelnele: Icoanei Slavă... a
Sfântului Și acum... a Icoanei.
❖ Mărimuri: 3 ale Icoanei, și 3
ale Sfântului.
❖ Evanghelia: Icoanei.
❖ Canoanele: 2 ale Icoanei pe 10,
și 1 ale Sfântului pe 4.
❖ Catavasie: ale Întâmpinării:
Pământul cel rodit de adâncime...,
❖ După cântarea a III-a:
Condacul și Icosul Sfântului.