Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LA VECERNIA MARE
1
dragostea, cu răbdarea şi cu smerenia, pentru aceasta Hristos
S-a sălăşluit în tine maică slăvită, Lui pururea roagă-te să ne
dăruiască nouă pace şi mare milă.
SLAVA..., glas 8:
Prochimenul zilei
PAREMIILE:
2
Din proorocia lui Isaia, citire:
(XLIII,9-14)
Acestea zice Domnul: Neamurile toate laolaltă să se
adune şi să se strângă popoarele! Care dintre ele ne-au dat de
ştire aceasta şi ne-au făcut proorocii? Să-şi aducă martorii şi
să dovedească, să audă toţi şi să zică: Adevărat! Voi sunteţi
martorii Mei, zice Domnul, şi sluga pe care am ales-o, ca să
ştiţi, să credeţi şi să pricepeţi că Eu sunt; înainte de Mine n-a
fost Dumnezeu şi nici după Mine nu va mai fi! Eu, Eu sunt
Domnul şi nu este izbăvitor afară de Mine! Eu sunt Cel care
am vestit, Cel ce am izbăvit şi Cel care am prezis şi nu sunt
străin la voi. Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul. Eu sunt
Dumnezeu din veşnicie şi de aici încolo Eu sunt! Nimeni nu
poate să iasă de sub puterea Mea şi ceea ce fac Eu, cine poate
strica? Aşa zice Domnul, Izbăvitorul vostru, Sfântul
luiaaIsrael.
3
Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă
pe mirişte, aşa vor fi. Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi
peste popoare şi Domnul va împărăţi întru ei, în veci. Ei vor
înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în
Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul
şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.
4
pământului. Băgaţi în urechi, voi cei ce stăpâniţi peste
mulţimi şi care vă mândriţi cu mulţimea popoarelor voastre.
Pricepeţi că stăpânirea vi s-a dat de la Domnul şi puterea de la
Cel Preaînalt, Care va cerceta faptele voastre şi va pune la
încercare gândurile voastre.
LA LITIE:
Stihirile, glasul 8:
5
şi să văd pe prunc cu scutece înfăşat, ţinând în palmă toată
făptura, pe Dânsul îl slăvesc îngerii cu glas neîncetat, pe
Dătătorul de Viaţă, Dumnezeu care a mântuit neamul nostru.
6
Preasfântă Maică a lui Dumnezeu, cu cuvioşii roagă-te
lui Dumnezeu Cel ce s-a întrupat din tine, Soarelui dreptăţii
să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre.
Tropar, glas 1
Slavă... Ș i acum...
Bogorodicina, glas 1:
LA UTRENIE
7
După cathisma întâia: sedealna glas 1
POLIELEUL:
8
Fericimu-te pre tine Sfântă Împărăteasă Teofania și
cinstim sfântă pomenirea ta: că tu te rogi pentru noi lui
Hristos, Dumnezeului nostru.
Stihurile:
9
Cinstită este înaintea Domnului, moartea cuviosului
Lui.
Slavă:
Și acum:
Sedealna glas 8
10
Sub acoperâmântul tău fecioară toţi alergăm cântând,
primeşte rugăciunile noastre şi nu înceta să te rogi Iubitorului
de oameni să mântuiască pe robii tăi.
Antifonul 1, glasul 4
Prochimen, glas 4 :
Așteptând am așteptat pre Domnul, și au căutat spre
mine și au auzit rugăciunea mea.
Stih: Și a pus gurii mele cântare nouă, cântarea
Dumnezeului nostru.
Slavă...
Și acum...
11
lui Dumnezeu, cu multe virtuţi te-ai nevoit pe pământ şi slavă
cerească ai dobândit întru tot cinstită. Acum stând la pristolul
Atotţiitorului, roagă-te pentru noi, care cinstim sfântă
pomenirea ta.
Canonul Născătoarei
Cântarea 1
Irmos:
Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu Dumnezeiască
cuviinţă s-a proslăvit întru tărie. Că aceasta, Nemuritorule, ca o
Puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israelitenilor făcându-le
cale nouă prin adânc.
12
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne
pe noi.
Preasfântă Născătoare…
Preasfântă Născătoare…
Cântarea a 3-a
Irmos:
Însuţi Cel Ce ştii neputinţa firii omeneşti şi cu milostivire
Te-ai închipuit întru dânsa, încinge-mă cu Putere de sus, ca
să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a Slavei Tale
Celei Preacurate, Iubitorule de oameni.
Preasfântă Născătoare…
13
Bucură-te, Avuţia Nejefuită a credincioşilor;
Bucură-te, Coroana lui Hristos; Bucură-te, Steaua Domnului
cea Preastrălucită. Dăruieşte-mi atâta mulţime de dar, ca să
strig ţie Stăpână: Bucură-te, Singură Împărăteasă, care eşti
Cămara Împăratului a toate.
Preasfântă Născătoare…
Preasfântă Născătoare…
Preasfântă Născătoare…
Cântarea a 4-a.
14
Irmos:
Munte Umbrit cu Darul cel Dumnezeiesc, privindu-te pe tine
Proorocul Avacum, cu ochii cei de departe văzători, a vestit mai
înainte pe Sfântul lui Israel, ce vrea să iasă dintru tine, spre
mântuirea şi înnoirea noastră.
Preasfântă Născătoare…
Preasfântă Născătoare…
Preasfântă Născătoare…
Preasfântă Născătoare…
15
Bucură-te, Împărăteasă, Cartea lui Hristos, cea cu
multe flori Împodobită şi Împreunarea celor despărţite;
Bucură-te, Râul Vieţii; Bucură-te, Pomul desfătării şi Locaş
Preacurat; Bucură-te, Masă şi Năstrapă şi Pod.
Cântarea a 5-a.
Irmos:
Cel Ce ai luminat cu Lumina venirii Tale, Hristoase şi ai
strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina
cunoştinţei Dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă
credinţă.
Preasfântă Născătoare…
Preasfântă Născătoare…
Preasfântă Născătoare…
16
oamenilor spre mântuire, Ceea ce eşti Preabinecuvântată,
Prealăudată.
Preasfântă Născătoare…
Cântarea a 6-a.
Irmos:
Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este
izbăvitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere; mântuieşte pe
poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti neputincioşilor Tărie şi
Îndreptare.
Preasfântă Născătoare…
Preasfântă Născătoare…
Preasfântă Născătoare…
17
Bucură-te, Dezlegarea blestemului; Bucură-te,
Păzitoarea binecredincioşilor; Bucură-te, Sabie asupra
vrăjmaşilor; Bucură-te, Zidul pustnicilor, Ceea ce eşti
Nestricată, Maică Nenuntită, a lui Dumnezeu Cuvântului.
Preasfântă Născătoare…
Cântarea a 7-a.
Irmos:
Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Cuptor Gândit te înţelegem
noi, credincioşii, că precum a mântuit pe cei trei tineri, Cel
Preaînălţat şi pe mine, tot omul, în pântecele tău m-a înnoit,
Dumnezeul părinţilor, Cel Lăudat şi Preaslăvit.
Preasfântă Născătoare…
Preasfântă Născătoare…
18
Curgător, care pe curăţie o păzeşti şi pe izvoarele bolilor le
usuci.
Preasfântă Născătoare…
Preasfântă Născătoare…
Cântarea a 8-a.
Irmos:
În cuptor, ca într-o topitoare, tinerii lui Israel cu podoaba bunei
credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi
toate făpturile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi
întru toţi vecii.
Preasfântă Născătoare…
19
Preasfântă Născătoare…
Preasfântă Născătoare…
Preasfântă Născătoare…
Cântarea a 9-a.
Irmos:
Chipul Naşterii tale celei Preacurate l-a arătat rugul cel
ce ardea nears; şi acum te rugăm ca să stingi cuptorul
ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim
neîncetat pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
20
Preasfântă Născătoare…
Preasfântă Născătoare…
Preasfântă Născătoare…
Preasfântă Născătoare…
21
Nor al Luminii Celei de-a pururea Vecuitoare, pe
tine, Fecioară, te-a numit Proorocul. Că întru tine pogorându-
se Cuvântul Tatălui, ca Ploaia pe Lână şi dintru tine răsărind,
lumea a luminat şi înşelăciunea a pierdut, Hristos Dumnezeul
nostru. Ţie ne rugăm, Preasfântă: nu înceta a-L ruga pe
Acesta, cu deadinsul, pentru noi, cei ce te mărturisim pe tine
Ceea ce eşti Adevărată Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea I
22
nevoinţele mai tare decât dulceţile vieţii înşelătoare, până la
sfârşit în mare răbdare fiind, pentru aceasta te chemăm pe
tine: Bucură-te că ai câştigat cununa nevestejită.
Slavă...
Şi acum...
Cântarea a 3-a
Slavă...
23
Nimeni nu-ţi vedea hainele aspre de păr pe care le
acopereai împodobindu-te cu porfiră şi cu vison însutit slăvită
împărăteasă şi cu bărbăţie ranele ai răbdat, cu acestea patimile
ai biruit zicând lui Dumnezeu: nu mă lipsi pe mine de
Împărăţia Cerurilor.
Şi acum...
Suspin cu lacrimi din suflet, preacurată pruncă,
pururea dăruieşte-mi mie umilinţă, ca să plâng patimile care
mă stăpânesc nedesluşit, de Dumnezeu împodobită.
Sedealna glas al 7-lea
Cântarea a 4-a
24
neîncetată, cu aceasta ai dobândit Harul Duhului Sfânt
aprinzând făclia ca şi fecioarele cele înţelepte.
Slavă...
Şi acum...
Cântarea a 5-a
25
Împărăteasă de coroană purtătoare, înţelepţeşte şi
luminează poporul binecredincios ca să-ţi urmeze ţie în
adevăr, veşmintele lor mai vârtos decât zăpăda să se albească,
ca să intre în Ierusalimul cel de sus, unde străluceşte lumina
neînserată.
Slavă...
Şi acum...
Cântarea a 6-a
26
cei ce te cinstesc, care în adâncul căderii zac, izbăveşte de
spurcăciuni şi ne ridică pe noi la Dumnezeu!
Slavă...
Şi acum...
Icos:
Veniţi împăraţilor şi stăpânitorilor cu vrednicie să o
cinstim pe împărăteasa, care a urmat cuvioşilor în viaţa ei,
27
veniţi săraci şi sărmani să o lăudăm pe milostiva Teofania,
care în îndurare Tatălui Ceresc i-a urmat, veniţi tot clerul
bisericesc şi toţi oamenii să o proslăvim pe de Dumnezeu
arătata noua noastră apărătoare şi cu credinţă să mulţumim
lui Dumnezeu chemând în rugăciune pe mijlocitoarea noastră
şi ei să-i strigăm: bucură-te fericită împărăteasă care te-ai
învrednicit de Împărăţia Cerurilor.
Cântarea a 7-a
Slavă...
28
pentru aceasta te-a încununat pe tine în Împărăţia Sa şi pe
pământ fiind încoronată, Lăudat Dumnezeul părinţilor noştri
şi Preaslăvit.
Şi acum...
Cântarea a 8-a
29
Trupul tău fără cruţare l-ai chinuit, în rugăciuni fiind
fără de trup, cu lacrimi sufletu-ţi udai, stingând focul
patimilor, iar acum cu toate cetele puterilor cereşti cântări de
laudă aduci Sfintei Treimi, nu înceta deci să te rogi pentru
noi, ca să ne izbăvim de focul cel veşnic şi să ne răcorim şi să
cântăm: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul,
lăudaţi-L şi preaînălţaţi pe Dânsul în veci.
Şi acum...
Cântarea a 9-a
Slavă...
30
Ale mele slabe rugăciuni şi laude din buze necurate ţie
aduc, primeşte-le fericită împărăteasă, şi precum în călătoria
ta pământească nici pe unul nu lăsai cercetat de dragostea ta,
de toţi având grijă milostivă, acum pentru noi care ţie îţi
cântăm, roagă-L pe Hristos Dumnezeu neîncetat, în toată
scârba şi nevoia să fim întăriţi, avându-te pe tine apărătoare
sfântă, cu toată inima mărindu-te.
Şi acum...
Svetilna
31
LA LAUDE
32
Slavă... glas al 8 lea
Slavoslovia mare
Tropar, glas 1
Cu cântări să o cinstim pe de Dumnezeu aleasa
împărăteasă, viaţa ei preacuvioasă să o lăudăm, răbdarea-i cu
smerită cugetare să o înălţăm şi cu dragoste neîncetat să
strigăm, pomeneşte-ne pe noi fericită Teofanie, în rugăciunile
tale neîncetate către Hristos.
Slavă... Ș i acum...
33
Bogorodicina, glas 1:
Ectenia și otpustul.
LA LITURGHIE
34
Acatistul Sfintei Împărătese Teofania
Făcătoarea de minuni
CONDACUL 1
35
al pântecelui maicii tale ai răsărit ca un rod binecuvântat de
Dreapta Celui Ce a voit a fi tu scrisă în cartea vieţii şi a primi
scrieri de laude ca acestea:
Bucură-te, rod bineînmiresmat al rugăciunii smerite;
Bucură-te, minune mijlocită cu stăruinţă;
Bucură-te, dezlegarea blestemului pântecelui neroditor;
Bucură-te, bucuria părinţilor binecredincioşi;
Bucură-te, soare vestitor al tainelor Luminii;
Bucură-te, moştenitoare a măririi cereşti;
Bucură-te, rugătoare osârdnică pentru cei necăjiţi;
Bucură-te, binecuvântare înflorind în inimile noastre;
Bucură-te, liniştea ce pecetluieşte rugăciunea;
Bucură-te, mângâierea maicilor celor întristate;
Bucură-te, bunavestire a binecuvântării dumnezeieşti;
Bucură-te, păzitoarea cea milostivă a pruncilor;
Bucură-te, Sfântă Teofana, icoana împărăteselor slujitoare
Împăratului vieţii!
CONDACUL 2
Pe cărările faptelor bune ţi-ai purtat paşii sufletului tău şi cu
învăţătura cărţilor mai mult te-ai luminat, cunoscând pe Cel
Nevăzut de mintea omenească, Căruia I-ai cântat cu evlavie:
Aliluia!
ICOSUL 2
36
Bucură-te, căci te-ai hrănit mai mult cu ale înţelepciunii
cuvinte;
Bucură-te, că ai strălucit cu frumuseţea trupului;
Bucură-te, că podoabă de cinste ţi-a fost frumuseţea
sufletului;
Bucură-te, că ai slujit Împăratului tuturor cu smerenie;
Bucură-te, căci în corabia rugăciunii ai călătorit pe marea
vieţii;
Bucură-te, că nu ai iubit desfătările trecătoare ale acestui veac
;
Bucură-te, că în oglinda smeritei cugetări sufletul ţi-ai privit;
Bucură-te, că în jurul jertfelnicului rugăciunii ai petrecut;
Bucură-te, că nu te-ai biruit de frumuseţea celor văzute;
Bucură-te, că pe Hristos ai căutat în adâncul inimii tale;
Bucură-te, că mintea ţi-ai înnoit prin cugetări cereşti;
Bucură-te, că ai râvnit vieţuirea cea îngerească;
Bucură-te, Sfântă Teofana, icoana împărăteselor slujitoare
Împăratului vieţii!
CONDACUL 3
Strălucind ca o lună între stele cu frumuseţea printre
fecioarele cele înţelepte, Pronia Dumnezeiască te-a ales pe
tine soţie împăratului Leon, ca să slujeşti Stăpânului neîncetat
în cântări de: Aliluia!
ICOSUL 3
Vrăjmaşul mântuirii lumii nesuferind pacea, cu vicleşug a
semănat neghină între împăratul Vasile Macedon şi fiul său
Leon, dar tu, fericită, prin dulce cuvânt l-ai întărit pe soţul tău
37
şi împreună cu el ai mers cu dragoste pe calea pătimirii, fiind
însoţită de glasuri de cântări îngereşti ca acestea:
Bucură-te, că paharul pătimirii ai băut pentru Adevăr;
Bucură-te, făclie ce ne străluceşti în întunericul necazurilor;
Bucură-te, apărătoare nebiruită a celor prigoniţi;
Bucură-te, că nu ai părăsit pe cel cu care te-ai unit prin nuntă;
Bucură-te, că în pătimire dragostea ta s-a vădit;
Bucură-te, întărirea celor ce aleargă pe calea chinurilor;
Bucură-te, că ai întărit pe soţul tău în greaua pătimire;
Bucură-te, că străjuieşti inimile noastre cu rugăciunea;
Bucură-te, floare tainică a grădinii celei de sus;
Bucură-te, că nu ai pizmuit pe cel ce te-a nedreptăţit;
Bucură-te, că ai deschis uşa sufletului iubirii lui Hristos;
Bucură-te, că ai pătimit cu Cel Ce patimă a luat pentru noi;
Bucură-te, Sfântă Teofana, icoana împărăteselor slujitoare
Împăratului vieţii!
CONDACUL 4
Prin pizma vrăjmaşului în închisoare întunecată ai ajuns
împreună cu soţul tău, dar Hristos a pătimit împreună cu voi,
trimiţându-vă lumina mângâierii Sale spre a-I cânta cu
mulţumire: Aliluia!
ICOSUL 4
Prin vrăjitorul Santavarin, diavolul a ţesut firele înşelăciunii
sale, dar Hristos, fericind pe cei prigoniţi, Însuşi S-a făcut
vouă Acoperământ al milostivirii şi Bucurie în pătimire,
38
adăpându-vă din paharul iubirii Sale; primeşte şi de la noi
smerite cântări ca acestea :
Bucură-te, că Hristos a rupt firele pătimirii tale;
Bucură-te, că în armura răbdării sufletul ţi-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că ai ruşinat desăvârşit pe vrăjmaşul mântuirii;
Bucură-te, căci prin pătimire ai câştigat cununa Vieţii;
Bucură-te, căci ţi-ai agonisit plata răbdării;
Bucură-te, icoană a împărăteselor smerite;
Bucură-te, pildă de răbdare neclintită;
Bucură-te, blândeţe ce surpă uneltirile vrăjmaşilor;
Bucură-te, pace revărsată în inimile smerite;
Bucură-te, vistierie nesecată de minuni;
Bucură-te, râu dulce curgător al înţelepciunii;
Bucură-te, că filosofia îngerească ai deprins;
Bucură-te, Sfântă Teofana, icoana împărăteselor slujitoare
Împăratului vieţii !
CONDACUL 5
Mai mult de trei ani ai pătimit în închisoare, având sprijin pe
Hristos şi pe soţul tău, dar din legăturile patimilor te-ai
slobozit, zburând cu aripile gândului de: Aliluia!
ICOSUL 5
În închisoare petrecând cu soţul tău, cu postul te-ai înarmat,
având drept coif al mântuirii neîncetata rugăciune, cu care
păzeşte de săgeţile ispitelor pe cei ce te cinstesc aşa:
Bucură-te, căci aripile postului te-au slobozit din temniţa
patimilor;
Bucură-te, că rugăciunea ţi-a fost însoţitoare pe calea
pătimirii;
39
Bucură-te, grabnică apărătoare a celor necăjiţi;
Bucură-te, că temniţa ţi s-a făcut povăţuitoare spre Adevăr;
Bucură-te, că pe Hristos ai aflat în cămara inimii tale;
Bucură-te, că pe scara rugăciunii ai alergat către Împărat;
Bucură-te, că din legăturile patimilor Domnul te-a slobozit;
Bucură-te, căci ai gustat din paharul iubirii Celui Prigonit;
Bucură-te, că Hristos te-a chemat la desăvârşire;
Bucură-te, căci prin rugăciune veştejit-ai săltările trupului;
Bucură-te, că prin post ai deprins legea înfrânării;
Bucură-te, cununa înţelepciunii robilor lui Hristos;
Bucură-te, Sfântă Teofana, icoana împărăteselor slujitoare
Împăratului vieţii!
CONDACUL 6
Domnul nu Şi-a întors Faţa dinspre feteţe voastre înrourate de
lacrimi şi Dumnezeieştile Urechi nu s-au închis dinspre
tânguirea voastră, ci iarăşi întru bucurie v-a aşezat ca să-I
cântaţi Lui cu îngerii: Aliluia!
ICOSUL 6
Suita împărătească neîncetat căuta prilej să vădească înaintea
celui înşelat nevinovăţia voastră, dar papagalul ce grăia
omeneşte cele auzite despre Leon a mişcat inima împietrită a
împăratului Vasile spre milă; Sfântă Teofana, te rugăm ca să
dezlegi şi împietrirea inimilor noastre prin rugăciunea ta
smerită către Dumnezeu, ca să-ţi aducem cu mulţumire laude
ca acestea:
Bucură-te, că Hristos luat-a aminte la întristarea voastră;
Bucură-te, că prin pasăre a fost ruşinat cel robit înşelăciunii;
40
Bucură-te, căci cu aripile dorului dumnezeiesc ai zburat către
Hristos;
Bucură-te, că Domnul a vădit minunat nevinovăţia voastră;
Bucură-te, că întru cinste iarăşi ai fost aşezată;
Bucură-te, cea care ca o făclie a înţelepciunii străluceai;
Bucură-te, că pentru noi aduci jertfa rugăciunii la tronul
Treimii;
Bucură-te, că înşelăciunea a fost vădită spre slava Domnului;
Bucură-te, că ai deschis uşile rugăciunii smerite;
Bucură-te, că ai primit cununa răbdării stăruitoare;
Bucură-te, căci îngerii s-au bucurat de sporirea ta
duhovnicească;
Bucură-te, că bogăţiile virtuţilor ţi-ai agonisit;
Bucură-te, Sfântă Teofana, icoana împărăteselor slujitoare
Împăratului vieţii!
CONDACUL 7
După slobozirea din închisoare te-ai robit cu totul dragostei
lui Hristos, fericită, şi, trecând cu vederea toate deşertăciunile
lumii, te osteneai a aduce Împăratului tuturor jertfa cântărilor
de: Aliluia!
ICOSUL 7
Cu a psalmilor cântare îţi îndulceai inima şi cu rugăciuni
stăruitoare îţi găteai calea de mergere către Hristos, pe care
roagă-L acum să ne scoată pe noi de pe căile păcatelor şi să ni
Se facă nouă Cale de mântuire, ca să te cinstim pe tine aşa:
Bucură-te, că dorul dumnezeiesc ţi-a fost îndulcit de psaltire;
Bucură-te, căci pe podul rugăciunii ai ajuns la Hristos;
Bucură-te, că ai cules de pe pajiştea inimii flori de laude;
41
Bucură-te, cea care cu lacrimi ai căutat pe Izvorul vieţii;
Bucură-te, că te-ai hrănit cu pâinea rugăciunii;
Bucură-te, că ai gustat din nectarul pocăinţei;
Bucură-te, că pe scara smereniei ai ajuns la Cel Slăvit;
Bucură-te, căci cu tânguirea ta ai aflat izvorul veseliei;
Bucură-te, că te-ai purtat deasupra valurilor ispitelor;
Bucură-te, că te-ai grăbit spre cămara Cuvântului;
Bucură-te, că te-ai luminat cu tainele vieţuirii îngereşti;
Bucură-te, căci ţi-ai îngrădit gândurile cu sabia rugăciunii;
Bucură-te, Sfântă Teofana, icoana împărăteselor slujitoare
Împăratului vieţii!
CONDACUL 8
Ca să-ţi umpli sufletul de Duhul Sfânt, îţi chinuiai trupul în
chip nevăzut de ochii oamenilor, purtând pe dedesubt haine
aspre de păr; pentru aceasta, Hristos te-a îmbrăcat cu haină
luminată, ca să cânţi în Împărăţia Sa: Aliluia!
ICOSUL 8
Viaţă pustnicească duceai în mijlocul palatelor împărăteşti, cu
pâine lepădată hrănindu-te pentru Pâinea vieţii şi cu verdeţuri
uscate pentru Cel Ce pe pajiştea Duhului odihnea mintea ta,
luminând pe îngeri a-ţi împleti din florile cuvintelor cununi de
cântări ca acestea:
Bucură-te, că ai alergat spre nevoinţele înfrânării;
Bucură-te, căci pustia lumii ai prefăcut prin rugăciune;
Bucură-te, că te-ai odihnit în iubirea Cuvântului;
Bucură-te, că însetai de vederea Celui Nevăzut;
Bucură-te, că înţelepţeşti pe cei otrăviţi cu paiele gândurilor
rele;
42
Bucură-te, crin tainic răspândind mireasma virtuţilor;
Bucură-te, cea care cu Pâinea adevărului te-ai desfătat;
Bucură-te, că ai adus rod însutit de fapte bune;
Bucură-te, minte văzătoare de cele cereşti;
Bucură-te, scut nebiruit împotriva săgeţilor ispitelor;
Bucură-te, cunună a Împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, că ridici din întristare pe cei căzuţi;
Bucură-te, Sfântă Teofana, icoana împărăteselor slujitoare
Împăratului vieţii!
CONDACUL 9
Despovărându-te de averea pământească şi râvnind bogăţiile
Împărăţiei cerurilor, în mâinile săracilor puneai daruri bogate,
ca să meargă aceştia mai înainte şi să-ţi gătească lăcaş în
Împărăţia lui Hristos, unde să cânţi neîncetat: Aliluia!
ICOSUL 9
Cu mare cinste ai încununat pe slugile tale, măcar că erai
împărăteasă, urmând întru totul sfatul Împăratului Celui Mare
Care cu dumnezeiască înţelepciune a zis că ,,cel care va vrea
să fie mai mare, să fie slujitorul tuturor”; pe Acesta roagă-L
să ne arate şi pe noi, slugile cele netrebnice, slujitori osârdnici
faptelor de iubire faţă de aproapele şi smeriţi ai tăi dăruitori
de laude ca acestea:
Bucură-te, că legea iubirii desăvârşit ai plinit;
Bucură-te, că fără făţărnicie te-ai smerit;
Bucură-te, că ai mers pe urmele Celui Ce S-a jertfit pentru
noi;
Bucură-te, că întru curăţia iubirii tuturor ai slujit;
43
Bucură-te, cea care cu aripile rugăciunii mintea ţi-ai
împodobit;
Bucură-te, că ne povăţuieşti la toată fapta cea bună;
Bucură-te, că ne întăreşti pe calea mărturisirii lui Hristos;
Bucură-te, că te-ai cheltuit pentru pacea aproapelui;
Bucură-te, mângâierea tuturor celor prigoniţi;
Bucură-te, vrednică primitoare a cununii Vieţii;
Bucură-te, că tuturor te-ai plecat cu gând smerit;
Bucură-te, că ai plinit testamentul iubirii;
Bucură-te, Sfântă Teofana, icoana împărăteselor slujitoare
Împăratului vieţii!
CONDACUL 10
Din gura ta, sfinţită prin rugăciuni neîncetate, izvora mierea
cuvintelor înţelepciunii, care, picurând în vasele inimilor
smerite, le făcea primitoare de dragostea Cuvântului şi de
laude de: Aliluia!
ICOSUL 10
Cu lacrimi de pocăinţă şi iubire ţi-ai sfinţit aşternutul,
odihnind în inima ta, întru legănările rugăciunii neîncetate, pe
Pruncul Dumnezeiesc, pe Care roagă-L să lumineze şi peştera
cea întunecată a inimilor noastre cu cântări de mărire ca
acestea:
Bucură-te, cea care ca proorocul aşternutul ai spălat cu
lacrimi;
44
Bucură-te, căci prin suspinuri ţi-ai agonisit bucuria
îngerească;
Bucură-te, că drumul pocăinţei ai săvârşit cu bine;
Bucură-te, căci Hristos ţi-a adus mângâierea Duhului;
Bucură-te, că peştera inimii ai împodobit-o cu laude cereşti;
Bucură-te, căci cu stele de gând dumnezeiesc te-ai împodobit;
Bucură-te, că te-ai umplut de dragostea Cuvântului;
Bucură-te, că ţi-ai curăţit inima cu lacrimile pocăinţei;
Bucură-te, că ai supus fiarele înţelegătoare ale patimilor;
Bucură-te, că ai trecut peste prăpastia păcatului;
Bucură-te, că prin noaptea vieţii călătorind, ajuns-ai la
Răsăritul de sus;
Bucură-te, că risipeşti întunericul neştiinţei noastre;
Bucură-te, Sfântă Teofana, icoana împărăteselor slujitoare
Împăratului vieţii!
CONDACUL 11
Asprimea vieţii tale pline de nevoinţe duhovniceşti ţi-a grăbit
sfârşitul pământesc, dar ai ajuns grabnic cetele îngereşti cele
ce se desfătează în cântări neîncetate de: Aliluia!
ICOSUL 11
Inimă milostivă având, pe toţi ai odihnit, făcându-te tuturor
toate, mângâind pe cei mâhniţi, apărând pe cei năpăstuiţi,
ocrotind pe văduve, ştergând lacrimile celor întristaţi şi
bucurând pe cei săraci, ca să auzi de la toţi mulţumiri ca
acestea:
Bucură-te, bucuria neaşteptată a celor mâhniţi;
Bucură-te, pacea ce răsare celor tulburaţi;
Bucură-te, cetatea nebiruită a ostaşilor lui Hristos;
Bucură-te, turnul neclintit al celor prigoniţi;
45
Bucură-te, casă pururea deschisă văduvelor;
Bucură-te, vistierie sfinţită şi necheltuită a săracilor;
Bucură-te, pod de scăpare a celor năpăstuiţi;
Bucură-te, veselia răsărită celor ce plâng;
Bucură-te, că ai strălucit cu filosofia îngerească;
Bucură-te, acoperământul celor nedreptăţiţi;
Bucură-te, cartea purtărilor cuviincioase;
Bucură-te, ancora mântuirii celor prigoniţi;
Bucură-te, Sfântă Teofana, icoana împărăteselor slujitoare
Împăratului vieţii!
CONDACUL 12
Mai dinainte cunoscând vremea ieşirii tale din trup, ai dat
tuturor cea din urmă sărutare, aşteptând întâlnirea cu Mirele
Cel Iubit Căruia Îi cântai neîncetat: Aliluia!
ICOSUL 12
Din covârşitoarea smerenie oprit-ai pe soţul tău a zidi biserică
în numele tău şi, sub ocrotirea tuturor Sfinţilor fiind pus
cinstitul lăcaş, şi tu te bucurai cu aceştia de laude ca acestea:
Bucură-te, că cetele mucenicilor au slăvit jertfirea ta pentru
Adevăr;
Bucură-te, căci cuvioşii ţi-au deschis uşa desăvârşirii;
Bucură-te, că pustnicii s-au minunat de roadele rugăciunii
tale;
Bucură-te, că fecioarele înţelepte ţi-au adus dulce cântare;
Bucură-te, că drepţii te-au primit în lăcaşurile cereşti;
Bucură-te, că ierarhii au slăvit nevoinţele tale în mijlocul
poporului;
Bucură-te, lauda cea neîncetată a monahilor;
46
Bucură-te, bucuria monahiilor înţelepţite de Dumnezeu;
Bucură-te, vederea cea dulce a proorocilor;
Bucură-te, icoana cea luminoasă a imnografilor;
Bucură-te, oglinda înţelepciunii duhovniceşti;
Bucură-te, dulceaţa contemplărilor îngereşti;
Bucură-te, Sfântă Teofana, icoana împărăteselor slujitoare
Împăratului vieţii!
CONDACUL 13
O, Sfântă Cuvioasă Teofana, cununa împărăteselor drept
slăvitoare, ceea ce ţi-ai întors privirea dinspre bogăţiile lumii
şi ai căutat numai spre Hristos, Izvorul bogăţiei duhovniceşti,
dăruieşte-ne nouă, celor ce am sărăcit sufleteşte întru
mulţimea patimilor, talanţii rugăciunilor tale, ca să-i aducem
ca plată de intrare în Împărăţia cerurilor Celui slăvit de îngeri,
în cântări nesfârşite de: Aliluia!
RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA CUVIOASĂ TEOFANA
ÎMPĂRĂTEASA
O, Sfântă Cuvioasă Teofana, podoaba cea strălucită a
înţeleptelor împărătese, tu, ca o slugă credincioasă ai purtat Crucea
jertfirii pentru dragostea Cuvântului. Mai mult decât cinstirea
pământească, te-ai făcut împărăteasă peste patimi şi acum în
palatele cele cereşti şi împărăţeşti petreci cu Hristos, şi prin
rugăciunile tale slobozi din patimi pe cei ce s-au făcut robi
păcatelor de multe feluri.
Auzi şi suspinul inimii mele şi fă să înceteze tirania
ispitelor, care mă depărtează pe mine de liniştea rugăciunii. Cu
săgeata rugăciunii tale doboară pe vrăjmaşii nevăzuţi care se silesc
să mă tragă în groapa pierzării. Cu piatra rugăciunii tale loveşte
inima mea cea împietrită, făcându-o să izvorască râuri de
rugăciune.
47
Ca una ce în mijlocul slavei împărăteşti ai dus viaţă
pustnicească încununată de smerenie, fă ca şi eu să mă arăt biruitor
asupra ispitelor slavei deşarte, îngrădindu-mă cu sabia rugăciunii
lui Iisus. Icoana vieţii tale minunate să mă călăuzească la plinirea
poruncilor dumnezeieşti.
Pe mine, cel ce m-am făcut izvor a toată vorba nebunească,
prin pocăinţă şi rugăciunea ta stăruitoare către Hristos, arată-mă,
asemenea ţie, izvor a toată înţelepciunea cea spre întărirea celor
necăjiţi. Îmblânzeşte pornirile patimilor mele şi mă arată mai
răbdător în faţa năvalei necazurilor, întărindu-mă pe piatra
credinţei neclintite în Cel Ce poate a ajuta celor ce se ispitesc.
Vieţuirea ta ca o făclie să aprindă şi gândurile mele cu râvna
pentru slujirea celor săraci şi mângâierea celor năpăstuiţi, ca să
aflu de la Hristos făclia darului înţelepciunii. Roagă-te ca Domnul
să întărească toate părţile creştineşti cu rugăciunile tale şi să surpe
toate ereziile cele ce ca nişte viespi năvălesc asupra Bisericii lui
Hristos, voind a fura nectarul cuvintelor dreptei înţelepciuni.
Mănăstirile şi schiturile le întăreşte, ca neîncetat nevoitorii lor să
slujească în smerenie şi credinţă Celui Ce pe toţi a chemat prin
glasul Duhului la moştenirea fiilor Tatălui. Îndreptează viaţa
noastră pe cărările Adevărului, ca neîncetat să slăvim pe Tatăl, Fiul
şi Duhul Sfânt, Dumnezeul nostru, Cel Ce este mai presus de tot
adevărul şi picură pace în sufletele robilor Săi. Amin.
48
în cinstită însoțire, erau sterpi, pentru care lucru pururea se
mâhneau, căci nu aveau fii. Și doreau foarte mult rod însoțirii lor,
deci se rugau Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu
Născătoare și, mergând de-a pururea întru cinstita ei biserică, cea
din Forachia, își vărsau înaintea ei focul inimii lor, în rugăciunile
cele cu osârdie: „Să se dezlege, o, Stăpâna lumii, nerodirea noastră,
prin milostivirea ta și să primim naștere de fii de la Ziditorul, prin
mijlocirea ta!”.
Ceea ce cereau cu credință au și dobândit. Cu darul aceleia
către care se rugau cu osârdie au primit dezlegarea nerodirii lor.
Deci au născut prunc, parte femeiască, și i-au pus numele
de Teofana, care, de la al șaselea an al vârstei sale, a fost dusă la
învățătură de carte și povățuită spre toată fapta cea bună. Și se
vedeau, chiar din vârsta ei cea copilărească, semnele faptelor bune
celor mari ce aveau să fie, precum și ale sfințeniei. De aceasta se
bucurau foarte mult părinții, văzând obiceiurile ei cele bune și
nădăjduiau că se vor mângâia cu a ei naștere de fii. Deci, luau
seama la un tânăr asemenea ei, de neam bun și cu obiceiuri bune,
cu care să o însoțească după lege, căci acum era în vârstă (n.r., la
vârsta potrivită pentru căsătorie) și înflorea cu toate darurile, mai
mult decât cele de vârsta ei.
În acea vreme s-a făcut cercetare de către împăratul Vasile
Macedon ca să afle o fecioară bine împodobită cu fapte bune,
pentru însoțirea fiului său, Leon, cel preaînțelept. Și, aflând pe
Teofana mai frumoasă decât altele, a însoțit-o cu fiul său, care era
acum și el împărat, săvârșind nunta cu multă bucurie și veselie.
Trecând câtăva vreme, a semănat vrăjmașul viclean neghină între
împărat și fiu, căci s-a ridicat cu mare mânie tatăl asupra fiului și
luându-l pe el împreună cu soția sa Teofana i-a închis într-un loc
întunecos, punând străji mari. Aceasta s-a făcut după răutatea cea
ascunsă a vicleanului Teodor Santavarin, episcopul Evhaitei, care
era vrăjitor și pe care nu-l iubea împăratul Leon.
Aceasta s-a început așa: murind feciorul cel mai întâi născut,
cu numele de Constantin, împăratul Vasile se mâhni mult și
plângea nemângâiat după el. Văzând vrăjitorul pe împărat în mare
49
supărare, vrând să-l mângâie, a arătat cu vrăjile sale pe Constantin
după moarte, venind spre el călare pe cal. Iar împăratul a cuprins
pe fiul său în brațele sale și deodată nu l-a mai văzut. Se stinsese
vrăjitoria. Atunci împăratul se sperie, crezând că ce văzuse era
adevărat și foarte mult cinstea pe Santavarin, avându-l prieten
apropiat și asculta de dânsul. Iar împăratul cel tânăr, Leon, fiind
înțelept și temător de Dumnezeu, se scârbea de acel vrăjitor și,
urându-l ca pe un vrăjmaș al lui Dumnezeu, nu-l băga în seamă.
Cugetând însă cum să aibă izbânda asupra împăratului Leon,
deoarece îl trecea cu vederea, vrăjitorul a meșteșugit astfel: având
prilej, s-a apropiat de împăratul Leon și, ca și cum i-ar dori binele
și i-ar fi prieten, a zis: „Iată, tu ești împărat tânăr și ieși întotdeauna
cu tatăl tău la vânătoare. Deci, ar trebui să porți la tine o săbioară,
pentru vreo întâmplare, că uneori îți va trebui împotriva fiarelor,
alteori o vei da tatălui tău la vreme de trebuință, iar altă dată, dacă
niște vrăjmași – de care nu puțini are – ar năvăli asupra tatălui tău
fără de veste, atunci, îndată scoțând săbioara cea purtată pe ascuns,
vei răni pe vrăjmaș și vei salva pe tatăl tău”.
Aceste cuvinte înșelătoare ale acelui vrăjmaș ascultându-le
tânărul împărat și nepricepând vicleșugul lui, a început a purta o
sabie mică, când mergea la vânat sau oriunde ar fi mers cu tatăl
său. După aceasta, vicleanul Santavarin a grăit în taină bătrânului
împărat Vasile: „Iată, fiul tău Leon vrea să te omoare fără veste,
pentru ca să împărățească el singur. Și acesta să-ți fie semnul
gândului lui cel rău: când ieși la vânat și este și el, poartă în cizmă
ascunsă o săbioară pregătită, ca să găsească vreme prielnică să te
lovească fără veste și să te omoare. Dacă voiești să știi, încearcă a
merge la vânat și, ieșind la câmp, poruncește să se caute ce are în
cizmă și vei vedea de nu va fi așa, precum auzi de la mine”.
Deci, împăratul Vasile a luat pe fiul său cel tânăr și a ieșit la
vânat. Fiind la câmp a poruncit să fie căutat în cizmă și a aflat o
săbioară ascuțită la amândouă părțile și îndată s-a aprins de mânie
asupra fiului său, socotind adevărate cele spuse lui; și nu asculta
spusele împăratului Leon, că nu spre moartea părintelui său are
săbioara, ci pentru oarecare primejdii și pentru păzirea vieții lui.
50
Dar tatăl, fiind supărat, nu-l asculta și-l închise pe fiul său într-o
casă întunecoasă din palat, împreună cu Fericita Teofana, soția lui,
punând strajă puternică. Astfel a izbutit vrăjmașul vrăjitor, și chiar
mai rău, căci împăratul voia să-i scoată ochii fiului său, dar s-au
opus patriarhul și toată suita sa.
Și au stat nevinovatul împărat Leon și cu Fericita Teofana în
acea închisoare întunecoasă mai mult de trei ani, nefăcând nici un
rău. Acolo nu se îndeletniceau decât cu posturi și cu rugăciuni,
tânguindu-se în închisoarea lor și punând înainte pe Dumnezeu
– ca pe cel a toate văzător – martor pentru a lor nevinovăție. De
multe ori încercă suita să roage pe împărat pentru ei, dar nu găsea
prilejul.
Odată, însă, s-a ivit și acest prilej. În palat era un papagal,
învățat să grăiască câteva cuvinte omenești, cu care învesela pe
împărat și pe ceilalți. Papagalul avea colivia aproape de camera
împărătesei, mama lui Leon, care tot timpul își jelea fiul: „Vai!
vai! Fiul meu Leon!”. Pasărea a deprins și ea aceste cuvinte și
odată, săvârșind împăratul praznicul Sfântului Ilie Prorocul, a
chemat pe toți boierii la masă, poruncind tuturor să se bucure cu el
de acel ospăț. Iar pasărea, grăind omenește, repeta întruna: „Vai!
vai! Fiul meu Leon!”. Auzind acestea, toți boierii au lăsat masa,
mâhnindu-se. Văzându-i împăratul mâhniți și negustând nimic și
nebând nimic, îi întrebă care e pricina. Iar ei s-au sculat toți și, cu
ochii plini de lacrimi, au zis: „Dacă o pasăre, care nu are
înțelegere, se mâhnește pentru domnul său, care fără vină
pătimește, și aceasta veșnic se tânguiește «Vai! vai! Fiule
Leon!», dar noi care suntem făptură înțelegătoare și cuvântătoare,
știind că fiul tău pătimește fără vină și numai din răutate
omenească și clevetire rabdă mânia ta, cum să ne veselim, să
mâncăm și să bem? Au nu noi trebuie să ne mâhnim? De a greșit
fiul tău ceva, împărate, și ar fi vrut să ridice mâna asupra ta, apoi
dă-ni-l nouă și-l vom face bucăți, iar dacă nu este vinovat întru
nimic, precum știm, pentru ce-ți muncești sângele tău?”.
De aceste cuvinte umilindu-se împăratul, zdrobindu-și inima
și fiindu-i jale, a poruncit îndată să scoată pe fiul său din
51
închisoarea cea întunecoasă și să-i radă părul ce-i crescuse în
întuneric, apoi, îmbrăcându-l în haine împărătești, să-l aducă la
sine cu cinste. Și aducându-l, s-a sculat împăratul cu lacrimi și și-a
îmbrățișat fiul său, l-a sărutat și l-a așezat iarăși la rânduiala cea
dintâi. După aceasta a mai viețuit puțin și a căzut la boală și a
murit, lăsând toată stăpânirea împărătească fiului său. Iar Leon,
după moartea tatălui său, prinzând pe vrăjitorul Santavarin, a
poruncit să-l bată și să-i scoată ochii și l-a surghiunit la Atena.
Astfel s-a întors răutatea la capul său, care era cu credință
maniheu, cu învățătura vrăjitor și cu fățărnicia creștin, iar cu
dregătoria episcop, pe care împăratul Vasile îl socotea sfânt pentru
minunile cele făcute cu vrăjile.
Iar Fericita Teofana, după închisoarea aceea, deși era
împărăteasă se sârguia pentru mântuirea sufletească, nesocotind
întru nimic slava cea împărătească și trecând cu vederea
deșertăciunea vieții. Neîncetat, ziua și noaptea, avea pe buzele sale
psalmi, cântări și rugăciuni și toată viața sa o petrecea întru plăcere
de Dumnezeu și cu milostenii cântându-L. Iar cu trupul său
niciodată nu se sârguia spre împodobire împărătească. Deși era pe
dinafară împărăteasă, îmbrăcată cu podoabe scumpe, pe dedesubt
era îmbrăcată cu haine aspre de păr, cu care-și chinuia trupul și-l
omora. Viața ei era pustnicească, pentru că se hrănea numai cu
pâine proastă și cu verdețuri uscate, iar mesele cele cu bucate
multe cu totul erau urâte de dânsa. Bogăția cea agonisită și
cinstită care intra în mâna ei o împărțea săracilor, scăpătaților,
sărmanilor și văduvelor, iar hainele de mare preț și podoabele le
dăruia în mâna acelora. Apoi, locașurile cele proaste în care
locuiau cei ce petreceau viața monahicească erau înnoite de dânsa
cu averi și cu toate cele de trebuință.
Astfel de sârguință și purtare de grijă avea pentru toți această
împărăteasă iubitoare de Hristos. Iar pe slugile sale și pe robi îi
avea ca pe niște frați și surori și nu striga pe nimeni cu nume prost,
ci pe toți îi slăvea întru Domnul cu chemarea, cinstind numele
fiecăruia, în oricare dregătorie și slujbă ar fi fost. Apoi, din gura sa
n-a ieșit niciodată nici blestem, nici cuvânt mincinos, nici
52
defăimare, nici clevetire, nimic rău. Teofana era către toți cu
bunătate, căci plângea cu cei ce plângeau și se bucura cu cei ce se
bucurau. Iar patul ei, deși era așternut cu vison și cu străluciri de
aur împodobit, pe pământ avea așternută o rogojină proastă, ori pe
oase ascuțite se pleca spre somn. Acel așternut în toate nopțile, ca
David, îl uda cu lacrimi și foarte puțin somn având, îndată se scula
spre lauda lui Dumnezeu. Ducea o viață atât de aspră, încât repede
s-a îmbolnăvit de o mare boală trupească, însă cu sufletul n-a slăbit
cu rugăciunile către Domnul și n-a încetat a învăța legile lui
Dumnezeu, citind sfintele cărți, ori ascultându-le. Apoi, toată
osârdia sa era să ajute întru totul pe cei năpăstuiți, să apere pe
văduve și să îngrijească de cei săraci, să mângâie pe cei mâhniți și
să șteargă lacrimile celor ce plângeau; și astfel s-a făcut maică a
tuturor celor ce nu aveau scăpare și ajutor.
Viețuind în lume, Teofana s-a lepădat de toate cele lumești și
a luat jugul cel bun al lui Hristos, iubindu-L; și Crucea luând-o a
purtat-o pe umeri și desăvârșit a plăcut lui Dumnezeu. Simțind
singură ieșirea sa din trup, a poruncit să vină toți la dânsa pentru
despărțire. Apoi, dând tuturor sărutarea cea de pe urmă, a trecut de
la împărăția cea pământească către cea cerească și a stat înaintea
Împăratului Slavei, cu multe fapte bune fiind înfrumusețată și a
fost rânduită în ceata sfinților celor ce bine au plăcut lui
Dumnezeu, iar cinstitul ei trup a fost îngropat cu mare cinste.
Bărbatul ei, împăratul Leon preaînțeleptul, văzând viața
soției sale, sfințenia ei cea mare și cinstind-o pe dânsa nu ca pe o
soție, ci ca pe o doamnă a sa și mijlocitoare către Dumnezeu, a
gândit ca mai înainte de vreme să zidească o biserică în numele ei.
Iar sfânta înștiințându-se de aceasta, nu numai că n-a voit, ci l-a
oprit cu totul pe el. De aceea biserica începută în numele ei a
devenit biserica Tuturor Sfinților, iar cu sfatul întregii Biserici a
așezat acest împărat ca să se serbeze praznicul tuturor sfinților în
duminica cea dintâi după pogorârea Duhului Sfânt. Căci, zicea
împăratul, că de va fi Teofana sfântă, apoi să se prăznuiască
împreună cu toți sfinții, căreia și de la noi să-i fie cinste în veci.
Amin.
53
54