Slujba Icoanei Maicii Domnului Prodromița (12.

07)

La Vecernia cea mică

Punem stihirile pe 4, glasul 1:
Podobie: Ceea ce ești bucuria cetelor cerești și pe pământ oamenilor tare
folositoare, prea curată Fecioară miluiește-ne pe noi cei ce scăpăm la tine. Că
nădejdile noastre, după Dumnezeu, întru tine le-am pus, Născătoare de
Dumnezeu.
Veniți toți cu inimă curată și veselă, să lăudăm întru cântări, pe prea curata
Fecioară Maria, Maica lui Hristos Dumnezeu păzitoarea noastră și să o cinstim
întru prea sfântul și prea minunatul ei chip, și al prea iubitului său Fiu, cu laude
dumnezeiești, umplându-ne de dar dumnezeiesc.
O, prea minunate lucrurile tale! Preasfântă Fecioară Maica lui Hristos
Dumnezeu, căci chipul feței tale și al Fiului tău în icoană, cu raze strălucitoare,
fiind împodobit, l-ai dăruit turmei tale bun păzitor, și tuturor bogat împărțitor de
tămăduiri.
Mulțimile cuvioșilor, și cetele dreptcredincioșilor, veniți cu dragoste să ne
închinăm prea sfintei și de minuni făcătoarei icoane, cu evlavie sărutându-o, ca
pe ceea ce pururea ne apără, izbăvindu-ne din tot felul de ispite și de primejdii.
Bucură-te, Împărăteasa tuturor de Dumnezeu dăruită întru icoana ta, întru
care chipul tău cel cu dumnezeiască minune zugrăvit, l-ai dăruit nouă
nevrednicilor, grabnică scăpare, slobozind pururea raze de tămăduiri, celor ce cu
dragoste și cu credință se apropie, și de la dânsa primesc dar și mare milă.
Slavă..., Și acum... glasul 1.
Astăzi prea curata Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu Maria, de sus
privind ne-a dat nouă, spre închinăciune și sfințenie pe al său prea cinstit și
dumnezeiesc chip strălucitor, vărsând izvor de minuni celor ce cu dragoste se
apropie, și cu credință se închină ei, dăruindu-le tămăduiri sufletești și trupești.
Căreia și noi cu umilință strigăm: Sfântă icoană cea în chip de soare! Mângâierea
și ajutorul nostru, izbăvește-ne pe toți din primejdii, cei ce căutăm al tău ajutor,
Stăpână.
La Stihoavnă
Stilurile, glasul al 2-lea:
 Podobie: Casa Efratei, cetate sfântă, a proorocilor mărire; împodobește-ți
casa întru care Cel dumnezeiesc se naște.
Icoană prea slăvită, a Maicii Stăpânului mântuiește din toate nevoile, pe cei
ce cu credință și cu dragoste se închină ție.
Stih: Pomeni-voi numele tău întru tot neamul.
Nădejdea creștinilor, împărăteasa tuturor Marie, cu darul chipului tău și al
Fiului, mântuiește pe cei ce cu credință și cu dragoste te cinstesc.
Stih: Feței tale se vor ruga, bogații poporului.
Cu cântări după datorie, norodul cel bine credincios, să cinstim icoana
Preacuratei, cea prea lăudată, slăvindu-o pe dânsa.
Slavă..., Și acum..., asemenea
Maica lui Hristos Dumnezeu, împărăteasa tuturor, mântuiește pe cei ce
sărută cu dragoste icoana ta, cea cu chipul prin dumnezeiască minune închipuită.
Tropar, glasul 1:
Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, sfintei și dumnezeieștii icoanei
tale, cu dragoste și cu credință închinându-ne o sărutăm mulțumind; căci printr-
însa celor credincioși le dăruiești cu adevărat tămăduiri sufletelor și trupurilor.
Pentru aceasta strigăm către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă
purtării tale de grijă, ceea ce ești una binecuvântată.
Apoi Ectenia și Otpustul.
La Vecernia cea mare
După obișnuitul psalm citim; Fericit bărbatul..., Slava cea dintâi, iar de se
va întâmpla spre Duminică, citim Catisma deplin.
La Doamne strigat-am... punem stihirile pe, glasul 1:
Podobie: O, prea slăvită minune! Izvorul vieții în mormânt se pune, și scară
către Cer mormântul se face; veselește-te Ghetsimanì, a Născătoarei de
Dumnezeu sfântă casă. Să strigăm credincioșii, pe Gavriil având începător
cetelor: cea plină de dar bucură-te, cu tine este Domnul, cel ce dă lumii prin tine
mare milă.
O, prea slăvită minune a prea curatei și dumnezeieștii fiice Mariei, Maicii
lui Hristos Dumnezeu, ceea ce numai singură una, a născut, fără de sămânță
negrăit, pe Dumnezeu Ziditorul nostru. Astăzi ne-a adunat cu darul său, pe toți
din toate laturile, la dumnezeiasca prăznuire, a prea sfântului său chip, celui cu
dumnezeiască minune zugrăvit.
O, prea minunate lucrurile tale prea curată Fecioară, căci s-a arătat izvor de
minuni curgător, prea cinstita și dumnezeiasca ta icoană, către care să alergăm
dar credincioșii, și cu bucurie să o sărutăm luând după vrednicie marele și
minunatul har, al prea curatei Fecioare, zicând către dânsa: Bucură-te, cea plină
de dar Domnul este cu tine, cel ce dă lumii prin tine mare milă.
Pe icoana ta cea cu chip dumnezeiesc Născătoare de Dumnezeu, o cinstim
cu multă evlavie, și ne închinăm ei noi nevrednicii. Pe care o ai dăruit nouă zid și
acoperământ, și neprețuită comoară credincioșilor cu frică dar și cu bucurie, pe
acest praznic nou, și de minuni izvorâtor, al prea slăvitei pomenirii tale săvârșind,
cu dragoste, cinstim sfântă icoana ta.
Bucură-te, lauda dreptcredincioșilor Preasfântă Fecioară, ceea ce ești
tuturor scăpare, nădejde, ajutor și acoperământ despre toți vrăjmașii. Pentru
aceasta cinstim Stăpână, prea sfântul chip al icoanei tale, cel de fulgere purtător,
care săgetând pâlcurile drăcești, departe le izgonești de la cei ce cu credință, și cu
dragoste se închină, și sărută prea sfântă icoana ta.
Alte, Stihiri glasul al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz...
Veniți acum, o iubitorilor de prăznuire, veniți toată adunarea
dreptslăvitorilor, să înălțăm cântări de laude. Veniți să sărutăm cu frică și cu
bucurie, pe cinstita și dumnezeiasca icoană a Fecioarei și Maicii Stăpânului
Hristos, și cinstind lucrurile ei cele mari, cu un glas către dânsa, să strigăm:
Izbăvește-ne pe noi, prea milostivă, din toate nevoile.
Veniți acum, o iubitorilor de praznic, să cinstim toți cu credință și cu
evlavie, înfricoșatele minuni, și cele mai presus de fire lucruri, ale prea slăvitei
Maicii lui Dumnezeu; și cu cântări dumnezeiești lăudându-o pe dânsa, cu
sârguință să ne închinăm prea cinstitei icoanei sale, celei cu chip strălucitor și
prea slăvit.
Mulțimile monahilor, și ale tuturor credincioșilor, acum cu frică și cu
dragoste te fericim, mărindu-te pe tine Preasfântă Fecioară, Mireasă
dumnezeiască, și slăvim lucrurile tale; căci dai dumnezeiești daruri, celor ce cu
credință fierbinte aleargă la tine. Apără și acoperă cu milostivire ca o bună pe cei
ce cinstesc bine înfrumusețatul praznic, al icoanei tale, celei prea slăvite și de
minuni făcătoare.
Dat-ai robilor tăi chipul feței tale cel prea cinstit, prea curată păzindu-ne și
acoperindu-ne pe noi de toate relele întâmplări, de scârbe și de nevoi, și de tot
felul de vrăjmași. Pentru aceasta pe acesta, astăzi dobândindu-l, mulțumind ne
închinăm darului tău, Născătoare de Dumnezeu prea lăudată.
Slavă..., Și acum..., glasul al 6-lea
Să strigăm astăzi cu dulce cântare, propovăduind înfricoșatele minuni, ale prea
curatei Maicii lui Hristos Dumnezeului nostru, și lucrurile ei cele mai presus de
fire. Căci prea strălucitorul și prea cinstitul ei chip, cel cu dumnezeiască minune
săvârșit, s-a dat spre ajutorul și apărarea noastră. Pentru aceasta și noi pomenirea
ei prăznuim, și neîncetat rugându-ne strigăm: Păzește-ne pe noi cu puterea ta cea
mare Stăpână, și izbăvește de primejdii și de necazuri, pe cei ce cu credință și cu
dragoste te cinstesc pe tine, Fecioară prea binecuvântată.
Vohod:
Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, celui fără de moarte, a
Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina
cea de seară, lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic
ești în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, cel ce dai
viață, pentru aceasta lumea Te slăvește.
Prochimenul zilei, și citirile.
De la Facere citire: Cap. 28 ,Stih. 10.
Ieșit-a Iacov de la fântâna jurământului, și a mers în Haran, și a aflat un loc,
și a dormit acolo, căci apusese soarele. Și a luat din pietrele locului aceluia și și-a
pus lin și căpătâi. Și a dormit întru același loc, și a văzut vis.
Și iată o scară era întărită pe pământ, al căreia cap ajungea la Cer, îngerii lui
Dumnezeu se suiau și se pogorau pe dânsa, și Domnul era întărit într-însa, și a
zis: Eu sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam și Dumnezeul lui Isaac. Nu te terne,
pământul unde tu dormi pe dânsul, ție îl voi da și seminției tale, și va fi sămânța
ta ca nisipul mării, și se va lăți spre mare și spre apus, și spre miazănoapte, și spre
răsărit. Și se vor binecuvânta întru tine și întru sămânța ta, toate semințiile
pământului. Și iată Eu voi fi cu tine păzindu-te în toată calea ori încotro vei
merge, și te voi întoarce la pământul acesta; că nu te voi lăsa pe tine, până când
nu voi face Eu toate câte am grăit ție.
 Și s-a sculat Iacov din somnul său și a zis: Că este Domnul în locul acesta și
eu nu am știut. Și s-a temut și a zis: Că înfricoșat este locul acesta, nu este acesta
alt, ci casa lui Dumnezeu, și aceasta este poarta Cerului.
Din proorocia lui Iezechiel citire: Cap. 43, stih. 26.
Așa grăiește Domnul: Fi-va din ziua a opta și mai-nainte, face-vor preoții
pe altar arderile cele de tot ale voastre, și cele ce sunt de mântuirea voastră. Și m-
a întors pe mine la calea ușii sfintelor cea mai din afară care caută spre răsărituri.
Și aceasta era încuiată.
Și a zis Domnul către mine: Ușa aceasta încuiată va fi, și nu se va deschide,
și nimeni nu va trece printr-însa. Că Domnul Dumnezeul lui Israil va intra printr-
însa, și va fi încuiată. Că povățuitorul acesta va ședea într-însa să mănânce pâine
înaintea Domnului; pe calea ușii pridvorului va intra, și pe calea lui va ieși.
Și m-a dus pe mine pe calea ușii sfintelor cea despre miazănoapte, în
preajma casei, și am văzut și iată era plină de slavă casa Domnului.
De la Pilde citire: Cap. 9, Stih 1.
Înțelepciunea și-a zidit eiși casă, și a întărit șapte stâlpi; junghiat-a jertfele
sale, și a dres în paharul său vin, și a gătit masa sa. Trimis-a slugile sale să cheme
cu înaltă strigare la pahar grăind: Cel ce este neînțelept, să se abată la tine și celor
ce le trebuiesc înțelepciune le-a zis: Veniți de mâncați pâinea mea beți vinul care
am dres vouă. Lăsați neînțelepția și veți fi vii. Și căutați înțelepciunea ca sa trăiți,
și vă îndreptați mintea întru cunoștință.
Cela ce învață pe cei răi își ia luiși ocară, și cela ce ceartă pe cel
necredincios se ocărăște pe sine. Că certările necredinciosului sunt răni lui.
Nu mustra pe cei răi ca să nu te urască. Învață pe cel înțelept și te va iubi pe
tine. Dă pricină înțeleptului, și mai înțelept va fi. Arată dreptului, și va adăuga a
primii.
Începerea înțelepciunii este frica Domnului și sfatul sfinților priceperea, iar
a cunoaște legea, este a gândului bun. Că întru acest chip multă vreme vei trăi, și
se va adăuga ție anii vieții.
La Litie
Stihirile, glasul 1:
Astăzi împreună ne cheamă pe toată adunarea credincioșilor, prea
veselitoarea și prea minunata prăznuire a sfintei icoane, a prea lăudatei Maicii lui
Hristos Dumnezeu. Veniți dar iubitorilor de praznic, și iubiților robi ai Stăpânei,
să prăznuim cu cântări prea sfântă lucrarea aceasta a ei. Căci cei ce aleargă cu
credință și cu dragoste către dânsa, se umplu de dar dumnezeiesc, și dă orice
cerere, celor ce cu credință cer de la dânsa. Pentru aceasta toți către dânsa să
strigăm: Născătoare de Dumnezeu Fecioară, păzește-ne pe noi prea curată de
toată vătămarea, văzuților și nevăzuților vrăjmași, pe cei ce ne închinăm prea
sfintei icoanei tale.
Glasul al 2-lea:
Mare și prea slăvită minune, tuturor deodată a strălucit, chipul Preasfintei
Născătoarei de Dumnezeu cel prea frumos și cu totul luminos, însemnându-se cu
dumnezeiască minune, pe cinstita ei icoană. Și cei ce fără îndoială aleargă la
dânsa, primesc cererile cele de folos, fiindcă s-a sălășluit întru dânsa, darul
Preasfintei Fecioare. Pentru aceasta toți să zicem: Stăpână prea curată, pe cei ce
te cinstesc pe tine izbăvește-i de toate primejdiile.
Asemenea.
Cine nu se va minuna? Cine nu va slavoslovi, Născătoare de Dumnezeu
pururea Fecioară, multele și mai presus de fire minuni ale tale, că tuturor celor ce
cu fierbințeală cer de la tine, le dai cu îndestulare, prea curată Mireasă
dumnezeiască. Deci cu dragoste te cinstim pe tine, cea mai înaltă decât
Heruvimii, și mai curată decât Serafimii, și cu căldură ne rugăm: Ajutorul tău
dăruiește-l nouă căci întru tine nădăjduind ne vom mântui.
Glasul al 4-lea: Iată acum neașteptat a răsărit ca un soare luminos,
praznicul cel strălucit, al prea cinstitei și de raze purtătoare, sfintei icoane de
Dumnezeu Născătoarei. Norul patimilor depărtând, și durerile bolilor tămăduind,
la care scăpând slugile tale, din primejdii ne izbăvim dobândind sufletească și
trupească rourare mântuitoare. Că tu ești scăparea și acoperământul nostru, și
prin tine nădăjduim să aflăm milă de Dumnezeu Născătoare. Deci cu frică și cu
dragoste căzând, ne închinăm prea cinstitei icoanei tale.
Slavă..., Și acum..., glasul al 4-lea
Minunea minunilor prea slăvită, și lucru înfricoșat al firii, tu ești Mireasă
dumnezeiască Stăpână, umplând de tămăduiri și de daruri, pe cei ce te cinstesc pe
tine. Lumină de raze strălucitoare ne trimite icoana ta. Răsplătește nouă cu darul
tău, celor ce ne rugăm slavei tale, ceea ce ai născut luminat, pe Soarele Hristos,
neamului omenesc. Nu lipsi de a ne acoperi pe noi, și în grabă a ne întâmpina
întru necazuri, pe cei ce săvârșim cu dragoste sfântă pomenirea prea cinstitei
icoanei tale, celei cu dumnezeiască minune zugrăvită.
La Stihoavnă
Glasul al 5-lea:
Podobie: Bucură-te, cămara...
Bucură-te, Maică Fecioară prea curată și prea luminoasă, de rouă
izvorâtoare, și de foc purtătoare, nor de ploaie purtător, ceea ce ai plouat lumii pe
Hristos ploaia cea dumnezeiască. Scară cerească de la pământ înălțată. Punte
dumnezeiască, ceea ce duci către raiul desfătării. Masă dumnezeiască, ceea ce cu
mana cea cerească hrănești pe robii tăi, acoperământul care pe toți îi umbrește,
cei ce cu nădejde aleargă către tine.
Stih: Sfințit-a lăcașul său Cel Preaînalt.
Minune nouă cu adevărat, chipul icoanei tale s-a arătat. O, față prea cinstită
a prea curatei Fecioare! Pe care văzându-o, toți se spăimântează, pe noi sfințindu-
ne și împărțind tuturor daruri cu îmbelșugare. Fiind ca un nor de viață dătător, pe
cei bine credincioși rourându-i. Deci minunându-ne, strigăm: Preacurată acoperă
și păzește pe toți cei ce se închină sfintei icoanei tale.
Stih: Feței tale se vor ruga, bogații poporului.
Icoană a Maicii lui Dumnezeu Cuvântului, de fulgere purtătoare, pe cei bine
credincioși acoperindu-i, și norii păcatului gonindu-i de la noi, păzește și acoperă
pe cei ce te cinstesc, de toată reaua lucrare a cumplitului vrăjmaș, de năvălirile și
stricăciunile lui. Și ne izbăvește de lumeasca tulburare, ca cu al tău ajutor
mântuindu-ne, cu cântări să te lăudăm; cu dragoste și cu mulțumire cinstindu-te,
pe tine te slăvim.
Slavă..., Și acum..., glasul al 5-lea
Pe norul cel purtător de lumină, pe crinul cel pururea vecuitor, pe
Născătoarea de Dumnezeu Maria, să o lăudăm zicând: Bucură-te, împlinirea
proorocilor și a mainainte vederilor. Bucură-te, adeverirea propovăduirilor
apostolilor. Bucură-te, slava arhiereilor, podoaba preoților, strălucirea
mucenicilor, înfrumusețarea cuvioșilor, întărirea monahilor, și tăria tuturor
credincioșilor, bolnavilor tămăduitoare, sărmanilor îngrijitoare, și a săracilor
bogăția cea nedeșertată, râul vieții cel nemuritor, tuturor pricinuind străine
minuni. Mântuiește rugămu-ne, pe cei ce cu dragoste prăznuiesc prea slăvită
pomenire a minunatei închipuiri a slăvitei tale icoane, celei de minuni făcătoare.
 La Binecuvântarea pâinilor
Tropar, glasul 1:
Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, sfintei și dumnezeiești icoanei
tale, cu dragoste și cu credință închinându-ne o sărutăm mulțumind; căci printr-
însa celor credincioși le dăruiești cu adevărat tămăduiri sufletelor și trupurilor.
Pentru aceasta strigăm către tine: Slavă, fecioriei tale. Slavă, milostivirii tale.
Slavă, purtării tale de grijă, ceea ce ești una binecuvântată. (de două ori)
Apoi aceasta:
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te ceea ce ești plină de dar,
Marie Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei, și binecuvântat este
rodul pântecelui tău; că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre. (o dată)
La Utrenie
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului, de trei ori, vezi la
Binecuvântarea pâinilor.
Sedealna, glasul 1:
Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule, ostașii străjuindu-l, morți s-au
făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor Învierea. Pe Tine
Te mărim, Pierzătorul stricăciunii, la Tine cădem, cel ce ai înviat din mormânt la
Unul Dumnezeul nostru.
Și citirea Cuvântului praznicului.
Tablă de Dumnezeu scrisă te cunoaștem Preacurată, și scaun cu adevărat al
Stăpânului Hristos; pentru aceasta sfintei icoanei tale, celei ce poartă adevărat
chipul tău, cu evlavie și cu dragoste ne închinăm, primind dar și tămăduire
bolilor sufletești și trupești.
Slavă..., Și acum... iar aceasta.
După a doua Catismă, Sedealna glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif, lucru mai presus de fire văzând și în minte
a avut ploaia cea de pe lână, la zămislirea ta cea fără de sămânță, de Dumnezeu
Născătoare, rugul cel nears în foc, toiagul lui Aaron ce a odrăslit și mărturisind
logodnicul și ocrotitorul tău preoților, a grăit: Fecioara naște și după naștere
rămâne iarăși fecioară.
 Neispitită de nuntă Preacurată, cum zămislești în pântece pe Ziditorul
tuturor și Dumnezeu? Tâlcuiește nouă cuvântul tainei tale. Prea adevărat este
aceasta și netâlcuit, îngerilor și oamenilor neînțeles, înălțimea și adâncimea,
mărimea și lățimea necuprinsei tale nașteri. Pentru aceasta lăudăm, cinstită
zugrăvirea sfintei icoanei tale cea de minuni făcătoare.
Slavă.., Și acum... iar aceasta.
Și cântăm Polieleul, și Cuvânt bun, apoi aceste mărimuri.
Mărimu-te pe tine Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Mireasă nenuntită,
și cinstim toți dumnezeiască icoana ta.
Altă pripeală: Bucură-te, ceea ce ești plină de dar, Marie, Domnul este cu
tine, zicând; și prin tine cu noi.
Cu stihirile acestea:
1. Adu-ți aminte Doamne de David și de toate blândețile lui.
2. Prea slăvite s-a grăit pentru tine, cetatea lui Dumnezeu.
1. Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău.
2. Sfințit-au lăcașul său cel prea înalt, Dumnezeu este în mijlocul ei și nu se va
clinti.
1. Iată o am auzit pe ea în Eufrata, aflatu-o-am pe ea în câmpii Dumbrăvii.
2. Că a ales Domnul Sionul, osebitu-l-au pe el spre lăcaș luiși.
1. Sfântă este Biserica ta, minunată întru dreptate.
2. Casei tale se cuvine sfințenie. Doamne, întru lungime de zile.
1. Pomeni-voi numele tău întru tot neamul și neamul.
2. Bine este cuvântat Dumnezeu în veac și în veacul veacului.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Slavă ție Treime Sfântă: Părinte Cuvinte și Duhule Sfinte zicând: Slavă ție,
Dumnezeule.
Și acum și pururea și în vecii vecilor amin.
Bucură-te, ceea ce ești plină de dar, Marie, Domnul este cu tine, zicând: și
prin tine cu noi.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slavă ție Dumnezeule. (de trei ori)
 După Polieleu, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul în pântecele tău zămislind fără
ardere, Maica lui Dumnezeu, în chip de negrăit ai născut pe Cel ce a făcut toate și
în brațele tale ai avut pe Cel ce ține toate și la sân ai hrănit pe Cel ce hrănește
lumea. Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, să mă izbăvești de
greșeli, când va fi să stau înaintea feței Ziditorului meu, Stăpână Fecioară curată,
atunci să-mi dăruiești ajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu, robul tău.
Pe sfântă icoana ta cea cu chip strălucitor, și mai presus de cinste, de
Dumnezeu dăruită, curată Fecioară, credincioșii cu multă evlavie o cinstim, și cu
cununi de laudă o împodobim. Dar cine poate după cuviință să spună minunile
tale, care prin darul chipului tău, tuturor pricinuiești? Prea slăvite cu adevărat
sunt lucrurile tale, Mireasă dumnezeiască.
Slavă..., Și acum.... Iar aceasta.
Apoi Antifoanele: Din tinerețele mele..., Glasul al 4-lea.
Prochimen, glasul al 4-lea: Pomeni-voi numele tău întru tot neamul și
neamul.
Stih: Răspuns-a inima mea cuvânt bun.
Toată suflarea să laude pe Domnul. (de trei ori)
Evanghelia de la Luca (Luca: I, 39 - 49, 56)
Psalmul 50
Slavă..., glasul al 2-lea.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Milostive, curățește mulțimea
greșelilor noastre.
Și acum... iar aceasta.
Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila ta, curățește fărădelegile
noastre.
Și stihira glasul al 2-lea:
Chipul sfintei icoanei tale, prea lăudată Născătoare de Dumnezeu, izbăvește
de toată vătămarea, pe cei ce se apropie cu dragoste, și la dânsul aleargă. Deci ne
rugăm, mântuiește pe cei ce se nădăjduiesc spre ajutorul tău, cinstind prea sfântă
icoana ta, cea cu dumnezeiască minune zugrăvită.
 Canoanele
Canoanele două - Irmoasele amânduror canoanelor de câte două ori și
Troparele pe 12.
Cânt Maicii Domnului cântare nouă.
Cântarea 1
Canonul 1, glasul al 4-lea:
Irmos: Pe voievozii cei tari, pe cele trei părți ale sufletului, Cela ce te-ai
născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i rogu-mă. Ca Ție ca într-o
alăută întru omorârea trupului, să cântăm cântare de biruință. (de două ori)
Dă-mi dar cuvântului Fecioară, ca să încep a lăuda slăvitele minuni ale prea
strălucitei icoanei tale, cu luminată cunoștință, Stăpână de Dumnezeu dăruită.
Veniți împreună cu mine mulțimea monahilor, și în grabă alergați, ca cerbul
cel însetat spre izvoarele apelor, ca să aducem laudă și împreună să cântăm
dumnezeieștii icoane cântare de biruință.
A lăuda cu cuviință, și cu cântări de laudă a încununa prea cinstită icoana
ta, nu este cu putință prea nevinovată. Deci, în loc de cuvinte mari, primește
credință mică, și iartă pe robii tăi.
Având pe Vistierul înțelepciunii, supunându-se rugăciunilor tale, ca Maicii
celei iubite, un fiu prea înțelept, pică o picătură de dar dumnezeiesc, Fecioară
prea curată în inimile noastre, ca să putem lăuda sfântă icoana ta.
Slava pământenilor prea încuviințată Fecioară, ceea ce ai născut mai presus
de fire pe Cuvântul Tatălui. Învrednicește dumnezeieștii măriri, pe cei ce după
cuviință cinstesc sfântă icoana ta.
Împărații pământului, boierii și judecătorii norodului, patriarhii, arhiereii și
toate noroadele, văzând Preacurată sfânt lăcașul acesta, și minunată icoana ta, pe
tine te prea slăvesc, minunea ta o vestesc, și pe acest lăcaș îl fericesc.
Canonul al 2-lea, glasul al 8-lea:
Irmos: Să cântăm Domnului, celui ce a povățuit pe norodul Său prin Marea
Roșie cântare de biruință că S-a proslăvit. (de două ori)
Cine poate Stăpână a înțelege sau ce cuvânt Fecioară va arăta, cum chipul
sfintei icoanei tale s-a zugrăvit, deși noi nu ne pricepem, însă acum ne închinăm
ei cu bună credință.
 Prea slăvite sunt de Dumnezeu Născătoare, toate minunile tale, câte ai făcut
prin sfântă icoana ta, prea curată Mireasă nenuntită.
Slavă...
A înțelege milostivirea ta, nu poate mintea omenească, căci tu Preasfântă
Fecioară ești apărătoarea obștei acesteia, cine dar nu se va minuna.
Și acum...
Nu dormitezi, neadormita noastră păzitoare, Fiică dumnezeiască, ci păzind
turma aceasta cu multă trezvire, toată primejdia departe de la dânsa o gonești.
Catavasie: Deschide-voi gura mea, și se va umplea de Duhul, și cuvânt voi
răspunde Împărătesei Maicii, și mă voi arătă luminat prăznuind, și voi cânta mi-
nunile ei bucurându-mă.
Cântarea a 3-a
Canonul 1
Irmos: Cela ce ești mai presus decât toată începătoria, de voie Te-ai pogorât
dintru înălțime pe pământ, și firea omenească cea smerită o ai înălțat, din iadul
cel mai de jos, că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni. (de două ori)
Icoana ta cea prea slăvită, văzându-o Preacurată, norodul cel bine
credincios al Țării Românești, strălucind ca un nor fulgerat, se întreba zicând: Ce
minune înfricoșată ! Ce taină neașteptată este aceasta fraților.
Vestea minunilor sfintei icoanei tale, în tot pământul s-a împrăștiat, pentru
aceasta Fecioară, toți împreună aleargă, noroadele și semințiile, și căzând se
închină ei, cu multă evlavie.
Ca și cu un nor luminos și strălucitor, se acoperă acest, sfânt lăcaș prin
sfântă icoana ta și luminezi ochii sufletelor noastre, cei ce sunt întunecați cu
întuneric de păcate.
Ușă a milostivirii fiind tu Marie, a acestui sfânt lăcaș bună păzitoare, ușa
mântuirii deschide-o nouă, și ne dă ca în viitor să viețuim întru fapte cuvioase și
petrecere curată.
Precum sunt ochii în mâinile stăpânei sale, așa și ochii noștri în mâinile
tale, o sfântă icoană cu minune dumnezeiască zugrăvită.
 Ca un fulger prea luminat, prea cinstită icoana ta, în mijlocul norodului fără
încetare strălucind, a îndemnat pe privitori, a striga ție binecuvântată Fecioară:
mari sunt minunile tale.
Canonul al 2-lea
Irmos: Tu ești tăria celor ce aleargă la Tine Doamne, Tu ești lumina celor
întunecați, și pe Tine Te laudă duhul meu. (de două ori)
Puternicul tău ajutor dăruiește-l nouă cea fără prihană, celor ce de-a pururea
stând înaintea sfintei icoanei tale, cu dragoste și cu credință ei ne închinăm.
Milostiv să ne faci nouă Curată pe Fiul tău, și ușa Edenului deschide-ne
tuturor, celor ce cu curat cuget, din suflet ne închinăm sfintei icoanei tale.
Slavă...
O, Preasfântă Fecioară, cum vom lăuda darurile sfintei icoanei tale, că ne
izbăvești de multe primejdii, pe noi robii tăi, păzind nevătămat lăcașul acesta.
Și acum...
Lăcașul tău Stăpână ca un Cer îl socotesc, iar chipul tău ca o lună strălucită
și minunile icoanei tale pe stele le închipuiesc; iar soare strălucitor pe Fiul tău Îl
numesc.
Catavasie: Pe ai tăi cântăreți Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvor
viu și îndestulat, care s-au adunat ceata duhovnicească întărește-i și întru
dumnezeiască slava ta, cununilor măririi învrednicește-i.
Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Porunca cea cu taină luându-o întru cunoștință, cel fără de trup în
casa lui Iosif degrab a stătut înainte, zicând celeia ce nu știe de nuntă: Cel ce a
plecat cerurile cu pogorârea, încape fără de schimbare tot întru tine. Pe care și
văzându-l în pântecele tău luând chip de rob, mă spăimântez a striga ție: Bucură-
te, Mireasă care nu știi de mire.
Să se bucure Cerul, și pământul să se veselească; căci cea mai presus decât
îngerii, astăzi pe pământ Fecioara, cheamă pe tot neamul omenesc și îngeresc, la
dumnezeiasca prăznuire a cinstitului ei chip, și al Fiului său, care dăruiește nouă
toate cele de folos, și tot felul de tămăduiri. Pentru aceasta Născătoare de
Dumnezeu cu bucurie cântăm ție așa: Slavă venirii tale în chipul tău curată, ceea
ce cu adevărat ai lucrat minune prea slăvită.
 Slavă..., Și acum..., iar aceasta.
Cântarea a 4-a
Canonul 1
Irmos: Sfatul cel neurmat și dumnezeiesc al întrupării Tale celei de sus,
celei din Fecioară, proorocul Avvacum socotindu-l a strigat: Slavă puterii Tale,
Doamne. (de două ori)
Ca o scară ce duce la ceruri, având noi prea curată, cinstită icoana ta, în
acest sfințit lăcaș astăzi, toți ne-am adunat nevrednicii robii tăi, împreună a
prăznui arătarea ei în lume, pe care mântuiește-ne prea milostivă, Doamnă.
Precum ai dat biruință dreptcredincioșilor mai-nainte, asupra vrăjmașilor și
luptători de icoane, așa și pe noi robii tăi, dumnezeiască Mireasă, într-armează-ne
cu putere asupra a trei vrăjmași: a trupului, a lumii și a diavolului.
Fii cu noi robii tăi, fii totdeauna, o prea strălucită icoană, și nu te depărta de
turma ta nici odinioară, căci pe tine te avem lumină, viață și apărătoare.
Mântuiește mântuitoarea lumii, mântuiește sfânt lăcașul acesta, de
cutremur, și de orice necaz ce ar veni asupră-ne, pentru nenumărate păcatele
noastre, că tu ești păzitoarea noastră, Stăpână.
Fiind tu dumnezeiescul clește focului Celui nematerialnic, ca un foc
scânteietor se arată icoana ta, arzând cu totul materia patimilor noastre,
izbăvește-ne dar Stăpână de focul cel veșnic.
Blândă și veselă la față învrednicește-mă Stăpână a vedea sfântă icoana ta,
în ceasul morții mele dându-mi dezlegare greșelilor, și sufletului mântuire.
Canonul al 2-lea
Irmos: Pe a ta înomenire, pe care mai-nainte de veci, mai-nainte o ai
hotărât, și mai pe urmă ai binevoit a o săvârși Doamne, o am auzit și cu frică o
am lăudat. (de două ori)
Pe cei ce cinstesc Preacurată, și se închină cu credință sfintei icoanei tale
celei cu dumnezeiască minune zugrăvită, de toată nevoia păzește-i ceea ce ești cu
lucrul și cu numele dulceața a toată lumea.
O, ceea ce ești pricina tuturor bunătăților, Marie, împărăteasa tuturor, și
atoatestăpânitoare. O, prea slăvită icoană ! Lauda chinoviului nostru,
învrednicește-ne pe noi a fi locuitori lăcașurilor tale celor de sus.
 Slavă...
Nimenea să nu se îndoiască, și să fie necredincios minunii dumnezeieștii
icoane, ca să nu cadă în dumnezeiasca urgie; ci să creadă toate cu inimă curată,
ca să primească cu îmbelșugare darul dumnezeieștii Fiice.
Și acum...
Curățește prea nevinovată Fiică, toată necurăția sufletului nostru celui plin
de multe patimi, ca totdeauna să sărutăm în mintea noastră cinstită icoana ta, și să
te mărim pe tine prea slăvită dumnezeiască Mireasă.
Catavasie: Cela ce șade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor a
venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, și a mântuit pe cei
ce strigă: Slavă Hristoase puterii Tale.
Cântarea a 5-a
Canonul 1
Irmos: Acum Mă voi scula după proorocie, a zis Dumnezeu, acum Mă voi
proslăvi, acum Mă voi înălța, luând din Fecioară pe cel căzut, și la lumina cea
minunată a Dumnezeirii Mele înălțându-l. (de două ori)
O, cât de înfrumusețată! O, cât de strălucită! Și ca un soare se vede prea
sfântă icoana ta, strălucind pe toți prin bogatul ei dar cel de raze purtător, pe cei
ce se închină ei întru umilința sufletului.
Toată această frățime de tine adunată a românilor de pretutindenea, cu
fierbinte dragoste a primit, slăvită și minunată icoana ta Fecioară; asemenea dar
și noi și toți următorii noștri cu credință neclintită, cu inimi învăpăiate, o primim
și îi slujim.
Ca o Maică milostivă ești acestui smerit lăcaș, veselindu-ne pe toți prin
sfântă icoana ta cu minune zugrăvită, deci milostivă arată-te spre noi, și ne
învrednicește a face voia Fiului tău, Iisus Mântuitorul nostru.
Cum vom lăuda fapta minunatei femei celei cuvioase, căreia arătându-te în
vis fiind la moșia sa, i-ai poruncit ca în grabă să alerge, unde dumnezeiescul tău
chip cu minune s-a zugrăvit, și căzând ei, să i se închine, care n-a întârziat a
împlini porunca ta.
Pe toți cei ce aleargă la sfântă Biserica aceasta Stăpână, dreptcredincioși
creștini, aducând daruri ție prea curată, și ne miluiesc pe noi, miluiește-i și tu
Stăpână cu bogate dăruiri.
 Pe tot bine credinciosul tău popor, care cu evlavie din locuri depărtate,
aleargă către sfântă icoana ta, binecuvântează-l Stăpână, și pe toată casa lor
ferește-o de toate relele întâmplări.
Canonul al 2-lea
Irmos: Din negura patimilor ca dintr-o noapte prea adâncă mântuindu-mă,
învrednicește-mă, să mânece duhul meu rogu-mă, la lumina zilei poruncilor Tale
Hristoase . (de două ori)
Pe tine păzitoarea noastră toți te rugăm, ca să binecuvântezi toate intrările și
ieșirile noastre din lăcașul acesta ca să strigăm ție: Bine ești cuvântată tu,
Preacurată.
Puternicul tău ajutor am dobândit dumnezeiască icoană, izbăvindu-ne de
toată reaua întâmplare noi robii tăi, deci precum în viața noastră așa și în vremea
morții, de moartea cea amară pe noi ne mântuiește.
Slavă...
De toate bolile trupești tămăduiește prea îndurată, și de patimi sufletești
vindecă prea lăudată, prin puternicele tale soliri cele către Fiul tău, pe toți cei ce
cu credință aleargă la sfântă icoana ta, și închinându-se ei te cheamă întru ajutor.
Și acum...
Izbăvitoare arată-te Născătoare de Dumnezeu, turmei tale acesteia,
izbăvindu-o de toată asuprirea și cumplita năvălire a celor ce în veci nu se
închină icoanei tale. Iar pe clerosul tău și credinciosul norod, cei ce se închină
chipului tău cu credință, păzește-l de orice stricăciune.
Catavasie: Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta, că tu Fecioară
neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, și ai născut
Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.
Cântarea a 6-a
Canonul 1
Irmos: Venit-am întru adâncurile mării și m-a înecat viforul păcatelor mele
celor multe, ci ca un Dumnezeu, scoate din stricăciune viața mea, Multmilostive.
(de două ori)
Arhanghelii și Îngerii, Heruvimii și Serafimii, Începătoriile și Domniile,
Stăpăniile și Scaunele, și toate celelalte puteri, laudă Fecioară sfântă icoana ta.
 Caută Doamnă din Cer spre turma ta aceasta, care pururea te cinstește, și
liniștește furtuna cea pornită asupra noastră, a ispitelor și a necazurilor, prin darul
sfintei icoanei tale.
Rănindu-mă cu săgețile răutăților, și plin fiind de cumplite răni,
tămăduiește-mă prea nevinovată, cu darul sfintei icoanei tale, căreia cu evlavie
mă închin și o sărut.
Ușa pocăinței deschide-o mie de Dumnezeu Născătoare, ca prin mijlocirea
ta să deschid ușile Raiului; căci tu ești ușa celor ce se mântuiesc, și păzitoarea și
întă-rirea turmei tale acesteia.
Nedepărtându-se de sânurile părintești Dumnezeul tuturor, s-a ținut în
fecioreștile tale brațe, Maică prea fără prihană, gătind tuturor odihnă și toate
bunătățile, celor ce se închină prea sfintei icoanei tale.
Tărie ești și sprijineală și păzitoare robilor tăi tu Fecioară ceea ce nu știi de
nuntă, zid nesurpat de către fața vrăjmașului, izbăvindu-ne de necazuri și de
primejdii, pornind spre fugă taberele vrăjmașului, prin razele cele de foc
purtătoare ale cinstitei icoanei tale.
Canonul al 2-lea
Irmos: Rugăciunea mea voi înălța către Domnul, și Lui voi spune scârbele
mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăți, și viața mea s-a apropiat de iad, ci ca
Iona mă rog: Dumnezeule din stricăciune scoate-mă. (de două ori)
Marie ceea ce nu știi de nuntă, numele cel prea dulce, și decât aurul și decât
pietrele cele de mult preț mai scump, comoară neprețuită și neîmpuținată,
izbăvește de toată răutatea pe robii tăi, care neîncetat slavoslovesc chipul tău cel
cu prea slăvită minune zugrăvit.
O, ceea ce ești desfătarea cea prea mare a îngerilor! Bucură-te, Stăpână,
trandafirul cel tainic al Raiului, ajută celor ce se închină cinstitei icoanei tale.
Slavă...
Liman de scăpare și zid nebiruit, dumnezeiască apărare și ancoră a nădejdii,
toți dobândind sfântă icoana ta, strigăm neîncetat: Izbăvește-ne de scârbe, de
focul cel veșnic, și de viermele cel neadormit.
Și acum...
Nu va putea limba stricăcioasă să povestească noianul minunilor tale, care
faci neîncetat turmei tale, prin sfântă icoana ta curată Mireasă dumnezeiască.
 Catavasie: Înțelepții lui Dumnezeu, care săvârșiți acest praznic
dumnezeiesc, și cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu; veniți să plesnim cu
mâinile, slăvind pe Dumnezeu, cel ce s-a născut dintru dânsa.
Condac, glasul al 8-lea:
Podobie: Apărătoarei Doamne, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din
nevoi aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai
stăpânire nebiruită, slobozește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te,
mireasă pururea Fecioară!
Chipului tău prea curată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ne închinăm
credincioșii, cinstindu-l după vrednicie; căci ne păzești și ne izbăvești din toate
ispitele și de relele întâmplări; deci mulțumind strigăm ție: Bucură-te, Fecioară
nădejdea și slava creștinilor.
Icos:
Îngerii din Cer și mulțimea oamenilor de pe pământ, în douăsprezece zile să
ne adunăm într-un glas, și să lăudăm toți pe prea cinstita icoană a prea curatei
Maicii lui Dumnezeu, al căreia prea strălucit chip nouă nevrednicilor l-a dăruit, și
s-a arătat de multe și mari minuni făcătoare. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm
către dânsa:
Bucură-te, icoană a Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, de strălucirea cea sfântă a chipului tău;
Bucură-te, ceea ce pe cei bine credincioși îi păzești;
Bucură-te, ceea ce pe vrăjmași îi izgonești;
Bucură-te, podul cel ce duci de la pământ la Cer;
Bucură-te, ceea ce ai sugrumat pe balaurul cel stricător;
Bucură-te, că pe cei ce aleargă la tine îndată îi izbăvești;
Bucură-te, că pe cei ce te cheamă văzut îi tămăduiești;
Bucură-te, icoana Fecioarei, mântuirea credincioșilor;
Bucură-te, Maica Stăpânului, apărătoarea monahilor;
Bucură-te, prin care bucuria a strălucit;
Bucură-te, prin care întristarea a pierit;
Bucură-te, Fecioară, nădejdea și slava creștinilor.
Sinaxar
Întru această zi prăznuim pomenirea minunii sfintei icoane celei cu
dumnezeiască minune zugrăvită, numai singure dumnezeieștile Fețe, adică: a
Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria
și a dumnezeiescului său Fiu Iisus Hristos, ce prin dumnezeiască iconomie, cu
minune s-a închipuit în capitala Moldovei Iași, în anul de la întruparea lui
Dumnezeu Cuvântului, 1863, luna iunie 28 de zile. Căreia pentru praznicul
sfinților apostoli, ce cade a doua zi, i s-a așezat prăznuirea în 12 zile ale lui iulie;
care făcătoare de minuni icoană, întru același an s-a adus în Sfântul Munte Athos;
și se află în Chinoviul Român în sfânta biserică Catedrală ce are hramul Botezul
Domnului nostru Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu, și a prea curatei Maicii
sale pururea Fecioarei Maria, cu ale căreia sfinte și prea puternice rugăciuni
Hristoase Dumnezeule miluiește-ne, și cu judecățile care știi, mântuiește-ne pe
noi, ca un bun și de oameni iubitor, Amin.
Cântarea a 7-a
Canonul 1
Irmos: Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, lămuritu-s-
au ca aurul în topitoare, că în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată
dănțuiau strigând: Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri.
Arată-ne nouă acum păcătoșilor milele tale cele de demult Stăpână, câte noi
le știm după psalmistul; iar părinții noștri cu adevărat le-au și văzut, ca să putem
a povesti și noi altora slăvirile sfintei icoanei tale.
Lăcașul tău Fecioară, Rai se vede astăzi având lemn de viață pe icoana
frumuseții tale, cu dumnezeiască minune zugrăvită, căreia toți cu bucurie, cu
dragoste și cu bună cucernicie o sărutăm, printr-însa mântuindu-ne.
Lăudăm cu multă cucernicie sfântă icoana ta Preacurată, și intrând în sfânt
lăcașul tău, dumnezeiască veselie și sănătate primim toți, Mireasă a lui
Dumnezeu.
Icoana ta Fecioară cu minune zugrăvită, ai dăruit-o turmei tale, mângâiere
sufletească întru necazuri, și întru primejdii păzitoare, tuturor celor ce locuiesc
întru acest sfințit lăcaș.
 Seara și dimineața și în miezul zilei, în noapte și în miezul nopții, în toată
vremea și în tot ceasul, ne rugăm ție cu lacrimi și cu suspinuri, și cinstind icoana
ta cu frică o sărutăm. Pentru aceasta nu ne lăsa pe noi, Stăpână.
Turma ta strigă către tine, dacă tu nu vei păzi cetatea noastră, după cum
cântă David, în zadar ar priveghea cel ce o păzește. Pentru aceasta păzește-ne
Stăpână sub acoperământul aripilor icoanei tale Fecioară.
Canonul al 2-lea
Irmos: Tinerii cei de Dumnezeu cinstitori, în Babilon chipului celui de aur,
nu s-au închinat; ci în mijlocul cuptorului celui cu foc fiind rourați, cântare au
cântat grăind: Bine este cuvântat, Dumnezeul părinților noștri.
Rugători fierbinți la sfântă icoana ta, toți ne apropiem cu cucernicie, nu ne
lăsa prea curată, să pierim noi robii tăi; ci ne mântuiește Stăpână și nevrând noi.
Apărătoare și hrănitoare vieții noastre pe tine te cunoaștem noi robii
dumnezeiască Maică, căci nimic având prin tine toate le avem, slavă multei
milostivirii tale.
Slavă...
Tu ești Fecioară, porumbița cea una aleasă a lui Dumnezeu, și prin
înălțimea cea mai presus de slavă zburătoare; iar lăcașul tău prea curată este
grădină cu tot felul de izvoare vii și răcoroase, și rai cu tot felul de pomi în veci
înfloritori și roditori.
Și acum...
Vezi sfânt lăcașul acesta și prea slăvit al Stăpânei, vezi și privește tu, o
închinătorule și închină-te dumnezeieștii ei icoane, cu dragoste și cu evlavie
strigând: Slavă ție.
Catavasie: N-au slujit făpturii înțelepții lui Dumnezeu, fără numai
Făcătorului. Ci groaza focului bărbătește călcându-o s-au bucurat cântând: Prea
lăudate Doamne al părinților, și Dumnezeule bine ești cuvântat.
Cântarea a 8-a
Canonul 1
Irmos: În văpaie de foc stau ție înainte Heruvimii și Serafimii Doamne, și
toată zidirea, cântare frumoasă cântă ție: Lăudați, binecuvântați, și-L prea înălțați
întru toți vecii.
 Când a sosit Stăpână prea sfântă icoana ta, toată mulțimea turmei tale a
alergat, cu nespusă bucurie spre întâmpinarea ei, pe care cu dulci cântări în
biserică o au adus.
Ipostatnică viață ai născut Fecioară pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, pe
Acela ca pe un bun prea curată roagă-L ca să ne scrie în cartea vieții, pe noi cei
ce cu dragoste cinstim sfântă icoana ta.
Rupe zapisul fărădelegilor mele dumnezeiască Mireasă, ceea ce ai născut
bucuria lumii, și umple de dar sufletul meu, ca să strig ție bucurându-mă:
Bucură-te, scăparea neamului nostru.
Icoana ta Stăpână celor ce în Sfântul Athon locuiesc, s-a arătat liman de
mântuire, și tămăduire de tot felul de boli, pentru aceasta pururea slăvim mila și
puterea ta.
Lăcașul tău Stăpână se curățește prin strălucirile tale, și se împodobește prin
dumnezeiești cântări, învistierindu-se cu dumnezeiască icoana ta, iar
dumnezeiescul tău staul prin darul tău cel mare se arată cer gândit.
Lăudămu-te pe tine frumusețea lui Iacov, de Dumnezeu dăruită. Bucură-te,
slava îngerilor; bucură-te, mântuirea celor muritori; bucură-te, scularea lui Adam;
bucură-te, izbăvirea Evei. Bucură-te, prin care această Chinovie românească se
păzește de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți.
Canonul al 2-lea
Irmos: Tinerii cei grăitori de Dumnezeu în cuptor împreună cu focul și
văpaia călcând, au cântat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Împărații pământului, boierii și judecătorii norodului, patriarhii, arhiereii și
toate neamurile văzând Preacurată sfânt lăcașul acesta, și sfântă icoana ta, pe tine
te prea slăvesc, minunea propovăduiesc, și pe acest lăcaș îl fericesc.
De la marginile pământului vin limbile, ca să vadă sfânta și dumnezeiască
icoana ta, cea cu dumnezeiască minune zugrăvită, și din suflet strigă către tine cu
fierbințeală: Cu adevărat prea curată Mireasă dumnezeiască, frumusețea icoanei
tale mai dulce decât luna, și decât soarele mai strălucitoare este.
Binecuvântăm pe Tatăl, și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Tu numai una Stăpână ești toată frumusețea a marelui Dumnezeu, lună nouă
și aleasă, venind în această lume luminezi pe cei dintru întunericul vieții prea
curată, și mai ales pe această Chinovie, căreia te-ai dat spre păzire, și mângâiere
robilor tăi, Maica lui Hristos Dumnezeu.
Și acum...
Sfeșnic prea strălucit al Luminii celei cu trei sori, luminează-ne pe noi
cântăreții tăi, de sus privind Fecioară, și ne învață a cânta: Preoți binecuvântați,
popoare prea înălțați pe Maica lui Dumnezeu în veci.
Să lăudăm, bine să cuvântăm și să ne închinăm Domnului cântăndu-I și
prea înălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.
Catavasie: Pe tinerii cei bine credincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de
Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită iar acum lucrată, pe toată lumea
ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L, și-L prea înălțați întru toți
vecii.
La Cântarea a 9-a: Ceea ce ești mai cinstită... nu cântăm, fără numai de se
va întâmpla Duminica, și mai-nainte de Irmos și de tropare cântăm pripelile
acestea.
Canonul 1
Mărește suflete al meu pe prea curata Fecioară Maria, una de Dumnezeu
Născătoare.
Irmos: Eva adică prin păcatul neascultării blestem înlăuntru a adus, iar tu
Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii
binecuvântare ai înflorit, pentru aceasta toți te slăvim. (de două ori)
Mărește suflete al meu pe icoana Preasfintei Fecioare, cea de lumină
purtătoare.
Nectar de milostivire Stăpână ne-ai izvorât nouă, prin ivirea sfintei icoanei
tale, de unde curg râuri dulci și prea veselitoare, fântâni prea curate, și pâraie de
viață purtătoare, din care Fecioară de Dumnezeu Născătoare, pe mine cel ce mă
închin ei cu credință, adapă-mă prea curată.
Mărește suflete al meu pe sfânta icoană a prea binecuvântatei Stăpânei cea
de minuni făcătoare.
Icoana ta Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, este ca un noian de bunătăți,
și a toată desfătarea, sufletelor îndulcire, trupurilor alinare, și străină privire a
darurilor tale, întru-tot binecuvântată, Marie prea lăudată.
 Mărește suflete al meu pe sfânta icoană cea în chip de soare a pururea
Fecioarei.
Frumos acoperământ te-am dobândit pe tine Fecioară multmilostivă, cei ce
locuim în acest sfințit lăcaș; deci deschide-ne nouă prin cheile bunătății tale, ușa
milos-tivirii Fiului tău și Dumnezeului nostru, deschide-ne Stăpână și ușa
Împărăției celei de sus.
Mărește suflete al meu pe dumnezeieștile Fețe, a Maicii și a Fiului singure
închipuite.
O, frumusețe nespusă! O, dulceață îmbătătoare, a icoanei tale prea curată
Fecioară! De care cer să mă satur, și să mă fac al acestora adevărat doritor, ca să
strig ție: mântuiește-mă, mântuiește-mă Stăpână, că tu ești mântuirea tuturor.
Mărește suflete al meu pe sfânta icoană cea de toate vindecătoare, și de
ispite izbăvitoare.
N-a pierit nimenea curată Stăpână, Maica lui Dumnezeu, din cei ce aveau
spre tine nădejdea bunei credințe, fără numai cei ce din zavistie s-au lepădat ca să
nu se închine vederii chipului tău.
Mărește suflete al meu pe Fecioara Maica, slava îngerilor, și acoperământul
oamenilor.
Împarte Fecioară bogăția darului tău, celor ce cu bună cucernicie slăvesc
sfântă icoana ta, dăruindu-le pace în toată viața lor, îmbelșugare bunătăților,
mântuire sufletelor și Împărăția Cerurilor, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu.
Canonul al 2-lea
Alte pripeli, glasul al 8-lea:
Îngerii și oamenii prea sfântă icoana ta cea prea curată o cinstim după
vrednicie.
Irmos: Străin lucru este maicilor fecioria, străină este și fecioarelor nașterea
de fii, iar întru tine Născătoare de Dumnezeu amândouă s-au rânduit. Pentru
aceasta toate semințiile pământului, pe tine neîncetat te fericesc. (de două ori)
Îngerii și oamenii întrunindu-ne, într-un glas să lăudăm pe Maica pururea
Fecioară.
Avându-te pe tine măririi și de obște fericire de Dumnezeu Născătoare, toți
cei ce te cinstim pe tine, și cu credință apropiindu-ne la sfânta icoana ta, cu
evlavie ne închinăm, și cu frică o sărutăm, izbăvește-ne pe toți de necinstea cea
viitoare, și învrednicește-ne slavei și desfătării celei veșnice, întru lăcașurile
drepților.
Toți să alergăm către icoana uneia dumnezeieștii Maici, și căzând înaintea
ei cu frică să cerem milă.
Râu de dulcețuri și izvor de desfătări, Maică cerească, și miere din piatră
izvorâtă, îmbelșugare de veșnice daruri dobândind sfântă icoana ta Fecioară, cei
ce locuim în sfânt locașul acesta, cu mulțumire închinându-i-ne, slăvim pe Fiul
tău, te lăudăm pe tine, și cinstim icoana ta cea de minuni făcătoare.
Mireasă cea mai frumoasă între femei, acoperă-ne cu darul tău de sus, pe
noi cântăreții tăi.
Lumină ești celor întunecați, și liman neînviforat Fecioară, celor ce se
învăluiesc în viforul acestei vieți, și sunt înconjurați de năvălirile ispitelor, că
prea cinstita ta icoană, o ai dăruit spre scăparea tuturor, celor cu dreaptă credință,
și cu cucernicie închinându-se o sărută.
Maica lui Dumnezeu Fecioară fără prihană învrednicește-ne, acoperă-ne, și
ne apără de toate ispitele.
Ție, prea curată Fecioară cu evlavie îți strigăm: Bucură-te, Fiica Părintelui
celui veșnic, Maica Fiului întrupat, și Mireasa Preasfântului Duh; căci tu ești
lauda îngerilor, ție îți cântă adunarea oamenilor, Cerul și pământul, marea și
văzduhul, adâncurile și toate tăriile; binecuvântează cu cuviință prea cinstit
numele tău.
În loc de Slavă....
Preasfintei Treimi: Tatălui, Cuvântului, și Duhului ne închinăm, Ceea ce din
neființă toate le-a făcut.
Treime fără de început: Părinte, Fiule și Preasfinte Duhule, pe cei ce
dumnezeiește Te laudă, acoperă-i și-i păzește, cu solirile prea curatei Fecioarei de
Dumnezeu Născătoare, de toată nevoia și întâmplarea păzește-i, pe cei ce cinstesc
și se închină sfintei icoanei sale cu credință.
În loc de, Și acum....
Împărăteasa tuturor de Dumnezeu Născătoare, Maică prea înălțată, pe cei ce
cu cununi de laudă împodobesc sfântă icoana ta, izbăvește-i de toată vătămarea.
 O prea lăudată Maică, ceea ce ai născut izvorul mântuirii și al faptelor celor
îmbunătățite, pe Hristos Dumnezeu, ceea ce te-ai arătat râu cu adevărat de
bunătăți, pe cei ce din tot sufletul cinstesc și se închină prea sfintei icoanei tale în
tot locul, izbăvește-i de gheenă, și a dobândi mântuire învrednicește-i.
Catavasie: Tot neamul pământesc să sălteze cu Duhul fiind luminat, și să
prăznuiască firea minților celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui
Dumnezeu și să strige: Bucură-te, prea fericită, Născătoare de Dumnezeu curată
pururea Fecioară.
Luminânda
Podobie: Femei auziți glas de bucurie...
Bucură-se astăzi marginile lumii întru prea slăvită pomenirea cinstitei și de
minuni făcătoare icoanei tale, pe care ai dăruit-o nouă robilor tăi, de Dumnezeu
Născătoare Fecioară, tămăduindu-ne de bolile cele cumplite, numai cu atingerea
ta, ceea ce ai născut pe Hristos vindecătorul omenirii.
Slavă..., Și acum..., asemenea.
Veselești o Preasfântă Fecioară, pe tot omul care cu credință te cheamă, și
cu dragoste cinstește chipul tău, dăruind daruri minunate, și veșnice bucurii, ceea
ce toate le poți, ca o Maică a lui Dumnezeu atotputernică.
La Laude
Punem Stihirile pe 4, glasul 1:
Podobie: Ceea ce ești bucuria cetelor cerești și pe pământ oamenilor tare
folositoare, prea curată Fecioară miluiește-ne pe noi cei ce scăpăm la tine. Că
nădejdile noastre, după Dumnezeu, întru tine le-am pus, Născătoare de
Dumnezeu.
Bucură-te și te veselește adunarea dreptcredincioșilor, înalță glas de
bucurie, întru cântări dumnezeiești, lăudând pe Stăpâna și Doamna noastră, în
chipul său și al Fiului, împodobite pe icoană. Care neîncetat ne revarsă nouă nori
de minuni, întărire sufletelor, și sănătate trupului.
O, Fecioară ceea ce ești dumnezeiască înflorire a fecioriei, și podoaba
tuturor fecioarelor, și celor ce doresc de feciorie; prea slăvite și minunate lucruri,
Dumnezeu a săvârșit întru tine din început. Muntele cel sfânt, lăcaș dumnezeiesc,
astăzi ne-ai dăruit nouă icoana ta cea minunată, spre neîncetata bucurie.
 Veniți acum să dănțuim întru duhovnicești cântări, o iubitorilor de praznic!
Și cu credință să prăznuim cinstind pomenirea înfricoșatei și prea slăvitei minuni,
a Maicii lui Hristos Dumnezeu, care cu negrăit chip, și-a închipuit dumnezeieștile
fețe pe sfânta sa icoană, de la care primim tot felul de tămăduiri.
Aceasta este ziua Maicii Domnului, bucurați-vă popoare; că iată prea curata
Fecioară, pe prea sfânta sa icoană, o au dăruit nouă nevrednicilor, zid nesurpat
către potrivnici, acoperământ și apărare către stricăciunea bolilor, și chezași de
mântuire pentru noi, către Fiul său și Dumnezeul nostru.
Slavă... Și acum....
Să trâmbițăm cu trâmbiță de cântări duhovnicești, veselindu-ne, că privind
de sus împărăteasa a toate Maica și Fecioara, cu binecuvântări încununează, pe
cei ce o laudă pe ea. Împărații și domnii să alerge împreună, și pe împărăteasa să
o laude întru cântări; pe ceea ce a născut pe Împăratul, cel ce pe cei ținuți de
moarte mai întâi, a-i slobozi cu iubirile de oameni bine ai voit. Păstorii și
învățătorii, pe prea curata Maica Păstorului Celui bun, adunându-ne să o lăudăm.
Pe sfeșnicul cel cu raze de aur, norul cel purtător de lumină, pe cea mai desfătată
decât cerurile. Sicriul cel însuflețit, scaunul Stăpânului cel în chipul focului,
năstrapa cea de aur de mană primitoare, ușa Cuvântului cea încuiată, a tuturor
creștinilor scăpare. Cu cântări de Dumnezeu cuvântătoare, lăudându-o așa să
zicem: Palatule al Cuvântului, învrednicește-ne pe noi cei smeriți, Împărăției
cerurilor, că nimica nu este cu neputință, mijlocirii tale.