9 Noiembrie Si 3 Septembrie Slujba, Acatistul Si Paraclisul Sfantului Ierarh Nectarie Din Eghina

Slujba, Acatistul și Paraclisul Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina
SFÂNTUL IERARH NECTARIE DIN EGHINA

VINDECĂTORUL DE BOLI
(9 noiembrie și 3 septembrie)
Slujba Sfântului Nectarie
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne strigat-am..., se pun stihurile pe 4, glasul al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz între mucenici…
Pe urmele cuvioşilor în anii cei mai de pe urmă ai umblat, ierarhe Nectarie,

cu vieţuirea ta cea curată şi cu obiceiurile cele alese, cu priceperea cea adevărată şi
cu darurile dragostei; pentru aceasta, sfinţindu-te pe tine Stăpânul tuturor, în chip
vădit te-a numărat cu ceata sfinţilor.
Ca cel ce, fiind numit cu numele de nectar, nectarul harului l-ai primit în
inima ta, Sfinte Nectarie, cu dulceaţa cuvintelor tale veseleşti în Duhul sufletele
celor evlavioşi, ca un înţelept şi de Dumnezeu insuflat, şi cu razele minunilor tale
pururea luminezi Biserica lui Hristos, ceea ce străluceşte de slava ta.
Cei ce cu evlavie alergăm întru mireasma cea cerească a cinstitelor tale

moaşte celor proslăvite prin harul Dumnezeiescului Duh, de la acestea dobândim
sfinţire şi izbăvire de patimi, Nectarie cuvioase şi grabnice tămăduiri iau cei ce
bolesc fără de vindecare, cu mare glas cinstindu-te pe tine.
Mănăstirea pe care ai înălţat-o şi cu rânduieli ai întărit-o, Sfinte Nectarie,

neîncetat o acoperă şi o păzeşte spre scăpare sufletelor noastre; şi insulei Eghina,
Sihăstria Putnei 1
Părinte, dăruieşte-i calda ta solire înaintea Domnului, pururea mijlocind pentru

dânsa, dimpreună cu arhipăstorul ei, fericitul Dionisie.
Slavă…, glasul 1:
Veniţi, toţi credincioşii, să cinstim pe Sfântul Nectarie, luminătorul Bisericii

cel nou arătat; că acesta, în zilele noastre, cu dumnezeiască cuviinţă, vieţuind întru
cuvioşie şi adevăr, virtuţile sfinţilor celor de demult în sine le-a întipărit; şi vas al
alegerii făcându-se, precum Pavel, cu vrednicie s-a proslăvit prin harul cel sfinţitor
al Duhului, dăruind fiecăruia cererile cele spre mântuire, ca un ierarh
preaîndumnezeit.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Ceea ce primeşti rugăciunile celor păcătoşi şi nu treci cu vederea suspinarea

celor necăjiţi, roagă, Prea Sfântă Fecioară, pe Cel Născut din pântecele tău ca să ne
mântuim.
LA STIHOAVNĂ
Se pun stihirile, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratului…
Cu harul cuvântului nectar gândit izvorăşti, Nectarie, Bisericii lui Hristos, ca

cela ce te-ai curăţit cu duhul.
Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor
bucura.
Mare slujitor al Domnului, cu adevărat, în vremurile cele mai de pe urmă,

Sfinte Nectarie, te-ai arătat, şi pe credincioşi i-ai întărit.
Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Bucură-se duhovniceşte Biserica lui Hristos, văzând harul tău, pe care l-ai
aflat din cer, Nectarie, Părintele nostru.
Slavă…, a Treimii:
Ţie se cuvine laudă şi slavă, Atotputernicei Dumnezeirii Celei în trei Sori, că

pe ierarhul Tău l-ai proslăvit.
Sihăstria Putnei 2
Prin cinstite cuvinte propovăduieşte slava ta, Fecioară de Dumnezeu

Născătoare, Nectarie cel dumnezeiesc, cel ce s-a proslăvit prin Duhul.
Acum liberează…, Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime..., Tatăl nostru...,

TROPARUL Sfântului Nectarie (vezi la sfârșitul Vecerniei Mari).
LA VECERNIA MARE
După Psalmul 103, se cântă: Fericit bărbatul..., starea întâi.
La Doamne strigat-am..., se pun stihirile pe 8, glasul 1:
Podobie: O, preaslăvită minune...
O, preaslăvită minune! În vremurile cele mai de pe urmă, ca un sfeşnic

prealuminat a strălucit lumii Nectarie cel înţelept şi a luminat pe cei credincioşi cu
lumina Evangheliei cea mai presus de lumină, prin cuvântul său cu dumnezeiească
cuviinţă şi petrecerea cea fără de prihană şi preaaleasă; pentru aceasta s-a şi
preaslăvit cu darurile Mângîietorului şi dă neîncetat tămăduiri celor care cer.
O, purtarea ta cea de grijă, Hristoase! Căci Tu, precum ai făgăduit, în chip

minunat l-ai proslăvit cu darul minunilor pe Nectarie cel înţelept, ca pe un prieten
adevărat, că şi acesta te-a proslăvit cu strălucirea vieţii lui, arătând tuturor cu
limpezime puterea dragostei celei către Tine, Mântuitorule; pentru acesta, cu ale
sale rugăciuni, ne dăruieşte iertare de greşeale, şi desăvârşită pace.
Astăzi strălucit se veselesc de pomenirea ta cea nouă, Sfinte Nectarie, ale

credincioşilor soboare, cântându-te; iar Biserica lui Hristos tainic dănţuieşte întru a
ta slavă, temelie neclătită aflându-te pe tine în zilele cele mai de pe urmă; iar
ostrovul Eghinei nespus se bucură, având ca bogăţie bine-înmiresmatele tale
moaşte.
Alte stihiri, glasul al 2-lea:
Podobie: Cu ce cununi de laude…
Cu ce cununi de laude vom încununa pe ierarhul, pe cel ce de curând a

strălucit şi Biserica a luminat-o cu luminile bunei-cinstiri, pe podoaba cea nouă a
ortodocşilor, cel de o râvnă cu arhiereii cei de demult; căci cu înţelepciune urmând
vieţuirii lor, s-a proslăvit de Hristos, Cel ce tuturor le dă printr-însul mare milă.
Cu ce viersuri de cântări vom lăuda pe ierarhul, pe dumnezeiescul slujitor

al lui Dumnezeu şi giuvaerul virtuţilor, pe alăuta cuvântării de Dumnezeu, pe cel
ce a izvorât acum Bisericii din buze înţelepte, prin dumnezeiescul cuvânt al
Sihăstria Putnei 3
harului, nectarul cel ceresc al bunei-cinstiri şi darul minunilor, cel primit de la

Dumnezeu, Nectarie, de Dumnezeu insuflate.
Cu ce graiuri duhovniceşti vom ferici pe ierarhul, pe cel ce în mijlocul lumii

a dus viaţă cu adevărat preaîndumnezeită, prin fapte cuvioase şi fără de prihană;
pentru aceasta, lui Dumnezeu sfântă măăstire I-ai înălţat în insula Eghinei, ca
liman al sufletelor neînviforat, pe care neîncetat acoper-o, Cuvioase Nectarie,
dimpreună cu povăţuitorul ei, Sfântul Dionisie cel de Dumnezeu înţelepţit.
Slavă…, glasul al 6-lea:
Luminat a strălucit astăzi, ca o stea nou arătată, prăznuirea cea nouă a

ierarhului Nectarie, luminând Biserica. Veniţi dar, mulţimile ortodocşilor, cu glas
de veselie, acestuia să-i strigăm: bucură-te, cel ce ai primit pecetea vieţii cuvioşilor
celor de demult, în zilele acestea rele, în care iubirea multora s-a răcit, precum a
proorocit Mântuitorul; bucură-te, cel ce ai unit învăţătura cu virtutea şi, prin
cuvântul înţelepciunii tale, luminezi sufletele credincioşilor; bucură-te, podoaba
arhiereilor, ocrotitorul Eghinei şi al mănăstirii tale preacald apărător. Pentru
aceasta, preafericite Nectarie, stând înaintea scaunului Slavei Dumnezeieşti,
neîncetat te roagă pentru cei ce cu credinţă săvârşesc pururea cinstită pomenirea
ta.
Şi acum..., a Născătoarei-Învierii: Cine nu te va ferici...
Vohod. Lumină lină… Prochimenul zilei
PAREMIILE
De la Pilde, citire:
(10; 8; 3, 3-16)
Pomenirea dreptului este cu laude şi binecuvântarea Domnului peste capul

lui. Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi muritorul care a cunoscut
priceperea; că mai bună este îndeletnicirea cu acestea decât vistieriile de aur şi de
argint. Şi mai scumpă este decât pietrele cele de mult preţ; şi tot ce este de preţ nu
este vrednic de ea. Pentru că lungimea de zile şi anii vieţii sunt în dreapta ei, şi în
stânga ei bogăţie şi mărire. Că din gura ei iese dreptatea; legea şi mila pe limbă le
poartă. Deci, ascultaţi-mă pe mine, o, fiilor, că lucruri de cinste vă voi grăi; şi fericit
este omul care va păzi căile mele. Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă, şi vrerea se
găteşte de la Domnul. Pentru aceasta vă rog pe voi şi pun glasul meu înaintea fiilor
oamenilor. Că eu, înţelepciunea, am tocmit sfatul şi ştiinţa, şi gândul eu l-am
chemat. Al meu este sfatul şi statornicia, a mea este priceperea şi a mea este tăria.
Eu iubesc pe cei ce mă iubesc pe mine, iar ce mă caută vor afla har. Înţelegeţi, dar,
cei fără de răutate chibzuiala, şi cei neînvăţaţi puneţi la inimă. Ascultaţi-mă pe
mine că iarăşi lucruri măreţe vă voi grăi. Şi voi scoate din buzele mele cele drepte;
Sihăstria Putnei 4
că gâtlejul meu va învăţa adevărul şi buzele mincinoase sunt urâte înaintea mea.
Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este într-însele strâmb, nimic
încâlcit. Toate sunt drepte pentru cei ce înţeleg, şi netede pentru cei ce află
cunoştinţă. Că vă învăţ pe voi adevărul, ca nădejdea voastră să fie în Domnul şi să
vă umpleţi de Duh.
Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(4, 7-15)
Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă.

Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după
numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor
înseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi,
fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i
schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului
întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate.
Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era
plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul
răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică
harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.
De la Pilde, citire:
(culegere de versete alese)
Din gura dreptului picură înţelepciune, iar limba celui nedrept va pieri. Din
buzele oamenilor drepţi picură daruri. Gura celor înţelepţi grăieşte înţelepciune.
Iar dreptatea îi izbăveşte pe ei din moarte. Săvârşindu-se bărbatul drept, nu-i piere
nădejdea; că fiul drept se naşte spre viaţă şi întru bunătăţile lui va culege roada
dreptăţii. Lumina drepţilor este pururi, şi de la Domnul vor afla Har şi mărire.
Limba înţelepţilor picură cele bune şi în inima lor odihneşte înţelepciunea. Domnul
iubeşte inimile cuvioase şi sunt primiţi de El toţi cei fără prihană în cale.
Înţelepciunea Domnului luminează faţa celui priceput; că întâmpină pe cei ce o
doresc, mai înainte de a o fi cunoscut pe dânsa. Cel ce mănâncă la dânsa nu va
obosi şi degrabă fără de grijă va fi. Că celor vrednici de ea singură le umblă
împrejur căutându-i, şi în cărări se arată lor cu bunăvoinţă. Pe înţelepciune
niciodată nu o va birui răutatea; pentru aceasta am îndrăgit frumuseţea ei şi am
iubit-o şi am căutat-o din tinereţile mele, şi am încercat să mi-o aduc mie mireasă.
Că Stăpânul tuturor o a iubit pe ea. Că ea este îndrumătoarea tainică a ştiinţei lui
Dumnezeu şi alegătoare a lucrurilor Lui. Ostenelile ei sunt faptele bune; ea învaţă
cumpătarea şi cuminţenia, dreptatea şi bărbăţia, decât care nimic nu este mai de
trebuinţă în viaţa oamenilor. Şi de doreşte cineva multă cunoştinţă, ea ştie cele
trecute şi pe cele viitoare le închipuie; ea pătrunde întorsăturile cuvintelor şi
dezlegările tainelor, cunoaşte de mai înainte semnele şi minunile şi întâmplările
vremurilor şi ale anilor. Şi tuturor este sfetnic bun; că nemurire este într-însa şi
Sihăstria Putnei 5
mărire în împărtăşirea cu cuvintele ei. Pentru aceasta m-am rugat Domnului şi

m-am umilit înaintea Lui, şi am zis din toată inima mea: Dumnezeule al părinţilor
şi Doamne al milei, Cel ce toate le-ai făcut cu Cuvântul Tău, şi cu înţelepciunea Ta
ai orânduit pe om ca să stăpânească peste toate făpturile cele făcute de Tine şi să
cârmuiască lumea cu cuviinţă şi dreptate,dă-mi înţelepciunea care stă alături de
scaunul Tău şi nu mă despărţi pe mine de robii Tăi; că robul Tău sunt eu şi fiul
roabei Tale. Trimite-o pe dânsa din locaşul Tău cel sfânt, şi de la scaunul slavei
Tale; ca fiind cu mine să mă înveţe ce este plăcut înaintea Ta; şi să mă călăuzească
în cunoaştere şi să mă păzească întru slava sa. Că gândurile celor muritori toate
sunt şovăielnice şi cugetele lor sunt pline de greşeală.
LA LITIE
Se pun stihirile idiomele:
Glasul 1:
Veseleşte-te în Domnul, Biserică Ortodoxă, bucură-te şi dănţuieşte, Mireasa

cea aleasă a Împăratului Ceresc, că iată, în vremurile noastre, ierarhul cel adevărat
al lui Hristos, Nectarie cel cuvios, cele ce le-ai primit în vremurile cele de demult
de la Dumnezeu, încă o dată le pecetluieşte şi răsunător le propovăduieşte cu slava
cu care s-a proslăvit de către singurul Dumnezeu, de unde stâlp şi întărire pe
Acesta dobândindu-L şi harul minunilor sale văzându-L, strigă Mirelui tău:
„Doamne, slavă Ţie!”.
Glasul al 2-lea:
Cine nu va sălta? Cine nu va dănţui cu duhul de noua prăznuire a

ierarhului Nectarie, că tot sufletul se veseleşte, văzându-l pe acesta proslăvit şi
deopotrivă cu sfinţii şi luminând cu minunile; pentru aceasta, fericind strălucirea
vieţii lui şi cuvioşia izbânzilor sale, strigăm: „Iisus Hristos, ieri şi astăzi şi în veci,
este Acelaşi”.
Glasul al 3-lea:
Tăinuitorului celor sfinte, ierarhului Nectarie, după cuviinţă să îi strigăm,

grăind cu glasul lui David: Fericit eşti şi bine-ţi va fi ţie, preafericite Părinte, că,
petrecând tu cu înţelepciune şi fără de prihană, cugetător de cele cereşti în viaţă te-
ai arătat, şi Ierarh cuvios şi fără de răutate; şi cu sfântă cuviinţă săvârşind cele către
Dumnezeu, cu înţelepciune ai slujit Bisericii lui Hristos; şi prin minuni cu vrednicie
proslăvindu-te, întâmpini pe cei în nevoi şi plineşti fiecăruia cererile cele spre
mântuire.
Glasul al 4-lea:
Sihăstria Putnei 6
Strălucind cu cuvântul harului, lucrător încercat al Evangheliei păcii te-ai

arătat, Părinte Nectarie, şi gură proorocind dumnezeieşte şi lepădând tulburarea
lumească, te-i unit prin isihie cu Dumnezeu, fiind în insula Eghina, în care
mănăstire pentru suflete ai înălţat, chip al virtuţilor făcându-te monahiilor, şi
părinte şi dascăl; şi ai adormit cu somnul cuvioşilor, rugându-te neîncetat pentru
sufletele noastre.
Acelaşi glas:
Cât de sfântă este viaţa ta, şi lui Dumnezeu bineplăcută, de Dumnezeu

purtătorule Nectarie, cât de străine sunt minunile tale, pe care le săvârşeşti cu
harul ce ţi s-a dat! Cine, dar, nu se va minuna de tine, cela ce cu adevărat eşti
vrednic de minunare; sau cine nu te va slăvi pe tine, cel proslăvit de Dumnezeu: că
izvor de tămăduiri s-au arătat dumnezeieştile tale moaşte, că vindecă boli grele; şi
oricine aleargă cu credinţă ia mântuire sufletului şi trupului tămăduire, slăvind pe
Hristos, Cela ce minunat te-a proslăvit pe tine.
Slavă..., glasul al 5-lea:
Veniţi toate neamurile credincioşilor, veniţi în Eghina, împreună să

alergăm, veniţi şi să vedem minunile cele cu străină cuviinţă, pe care de curând le-
a lucrat dreapta Celui Preaînalt, că pe Sfântul Nectarie, de Dumnezeu înţelepţitul,
cela ce după Evanghelie a sporit, cu nemuritoare haruri îl proslăveşte, precum în
chip nemincinos a făgăduit. Pentru aceasta şi cinstitele lui oseminte pline de bună
mireasmă le-a arătat şi izvor de tămăduiri celor ce cu evlavie aleargă la ele; din
care de mireasmă a vieţii, ca David strigăm: „Mare eşti, Doamne, şi măririi Tale nu
este hotar!”; prin care, Iubitorule de oameni, mântuieşte sufletele noastre!
Şi acum..., a Născătoarei
Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară şi te slăvim

credincioşii după datorie, cetatea ce nu ştie de cutremur, acoperământul cel
nebiruit şi scăparea sufletelor noastre.
LA STIHOAVNĂ
Se pun stihirile, glasul al 5-lea:
Podobie: Bucură-te cămara…
Bucură-te, cel ce în vremurile cele mai de pe urmă ai răsărit ca o stea cu

cerească lumină şi, cu strălucirea minunilor tale, luminezi în chip înţelegător pe cei
întunecaţi cu patimile, mintea cea de Dumnezeu primitoare, cea plină de
dumnezeiască lumină, care la legea Dumnezeului nostru cu înţelegere ai cugetat,
Sfinte Nectarie, precum este scris; sfeşnicul prea luminat, luminătorul bunei-
Sihăstria Putnei 7
cinstiri, care cu viaţa ta ai luminat deja marginile, Părinte. Pe Hristos roagă-L,

preacinstite părinte, să dăruiască sufletelor noastre mare milă!
Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
Viaţă duhovnicească întru cugetare cerească petrecând, ierarhe, cinstit lăcaş

al Duhului Sfânt te-ai arătat, că smerita cugetare ţi-a fost ţie laudă şi, prin
obiceiurile cele alese, dimpreună cu purtările cele netrufaşe, lăsat-ai să se întrevadă
strălucirea sufletului tău, prin care s-a şi pus cu sfinţii partea ta. Pentru aceasta,
înconjurând sicriul cel de mireasmă izvorâtor al moaştelor tale, cu străpungere
strigăm, Sfinte Nectarie: „Mântuire sufletelor şi trupurilor dă-ne pururea!”.
bucura.
Bucură-se Biserica lui Hristos, văzându-te pe tine cu cerească slavă

proslăvit, ierarhe Nectarie, şi măreşte pe Hristos, Cela ce făcător de minuni te-a
arătat pe tine; iar insula Eghinei nespus se luminează, dobândind sicriul moaştelor
tale, ca pe o nedeşertată vistierie de sfinţire. Ci mai mult încă se veseleşte
Mânăstirea ta cea de Dumnezeu cercetată, ceea ce pururea caută spre tine şi cu
lacrimi înalţă glas: „Tu eşti slava mea, Părinte, apărătorul, scăparea şi ocrotirea
mea!”.
Dimpreună cu sufletele sfinţilor are cerescul Ierusalim şi sufletul tău cel

sfinţit, prealăudate Nectarie; iar insula Eghinei are moaştele tale izvorâtoare de
har, avuţie de Dumnezeu dăruită, şi comoară de tămăduiri fără arginţi a toată
neputinţa şi a tot necazul; că la aceasta alergând de pretutindeni cei pătimaşi, află
tămăduiri şi capătă cererile cele spre mântuire, slăvind cu voci mulţumitoare pe
Domnul, Cel ce te-a proslăvit pe tine: la Care mijloceşte pururea pentru sufletele
noastre.
Şi acum…, a Născătoarei-Învierii: Fecioară Preacurată...
Acum slobozeşte…, Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime, Tatăl nostru...
TROPARUL, glasul 1:
Podobie: Locuitor pustiului...
Pe-al Silivriei fiu şi al Eghinei ocrotitor, pe cel ce în vremurile cele mai de pe

urmă a strălucit, pe prietenul virtuţii cel adevărat, pe Sfântul Nectarie să îl cinstim
credincioşii, ca pe un slujitor îndumnezeit al lui Hristos, pentru că revarsă
tămăduiri din destul celor ce strigă cu credință: „Slavă lui Hristos, Celui ce te-a
Sihăstria Putnei 8
proslăvit pe tine, slavă Celui ce te-a arătat minunat, slavă Celui ce lucrează prin
tine tuturor tămăduiri!”
Slavă..., alt TROPAR, glasul al 4-lea:
Podobie: Degrab ne auzi…
Întru cuvioşie ai vieţuit, ca un înţelept ierarh, proslăvind pe Domnul cu

viaţa ta cea plină de virtuţi, Nectarie cuvioase; pentru aceasta, proslăvindu-te cu
puterea Mângîietorului, demonii goneşti şi pe cei bolnavi îi tămăduieşti, care vin
cu credinţă la dumnezeieştile tale moaşte.
Şi acum…, a Născătoarei-Învierii: Taina cea din veac ascunsă…
LA UTRENIE
După prima catismă, se pune sedealna, glasul 1:
Podobie: Mormântul Tău...
Ca un soare strălucitor, în vremurile cele mai de pe urmă răsăritu-ne-ai

nouă cu viaţa ta cuvioasă, Sfinte Nectarie, şi pe toţi îi scoli ca să dea laudă, şi slavă
lui Hristos, Stăpânului a toate, Celui ce proslăvit te-a arătat pe tine cu puterea
minunilor.
Slavă…, aceeaşi podobie:
Îmbelşugate vindecări izvorăşte în chip minunat, în toate zilele, cu

dumnezeiască dărnicie, preacinstitul tău cap, tainic veselind cu mirosul cel de
bună mireasmă al Duhului, pe cei ce aleargă cu evlavie şi cu dorire la a ta
mănăstire, sfinte.
Şi acum…, a Născătoarei:
Cel ce cuprinde toate şi Făcătorul vecilor, în chip mai presus de minte,

întreg S-a cuprins în pântecele tău cel dumnezeiesc, Preacurată, fără a lăsa odihna
Părintelui tău, om dimpreună şi Dumnezeu desăvârşit, şi a îndumnezeit firea lui
Adam, şi lumea toată a mântuit-o. Pe Acesta roagă-L, de Dumnezeu Născătoare, să
mântuiască sufletele noastre.
După a doua catismă, se pune sedealna, glasul 3:
Podobie: De frumuseţea…
Sihăstria Putnei 9
Curăţia vieţuirii tale şi dreptatea obiceiurilor tale, Părinte, ca pe un prinos

duhovnicesc primindu-l Stăpânul, izvor al tămăduirilor te-a arătat pe tine în
Eghina celor ce cu credinţă aleargă la sfintele tale moaşte, cele ce miros ceresc
împart tuturor şi dumnezeiască bună-mireasmă.
Slavă..., glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…
Spăimântează cu adevărat cugetele credincioşilor harul minunilor cel dat ţie

de la Dumnezeu, înţelepte, care lucrează în dumnezeieştile tale moaşte. Pentru
aceasta, către mânăstirea ta împreună curg mulţimile de credincioşi din toate
stările, şi cei bolnavi iau sănătate prin mijloacirea ta, Sfinte, cântând cu veselie lui
Hristos, Celui ce te-a sfinţit pe tine, cuvioase.
Năstrapă de mană primitoare şi cuvântătoare, sfeşnic purtător de lumină şi

dumnezeieşte strălucitor cunoscându-te pe Tine, Preacurată, dumnezeiescul
Nectarie, cu luminările Tale cu vrednicie şi-a luminat sufletul şi cugetul, ca un
lucrător al virtuţii, cu vrednicie şi-a luminat; pentru aceasta, fecioară şi Maică a lui
Hristos preanenuntită cu dreaptă credinţă te-a propovăduit pe tine, Născătoare de
Dumnezeu Prealăudată. Şi acum împărtăşindu-se de luminarea Fiului tău, Curată,
împreună cu îngerii slăveşte negrăită slava ta.
Polieleul, apoi MĂRIMURILE
Stihiri:
Mărimu-te pe tine, Sfinţitorule Părinte Nectarie şi cinstim sfântă pomenirea

ta, căci tu te rogi pentru noi lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Veniţi toţi credincioşii să lăudăm pe ierarhul Nectarie, zicând: pe marele

făcător de minuni.
Stihuri:
1. Auziţi acestea toate popoarele. Ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume.

2. Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
3. Doamne iubit-am bunăcuviinţa casei Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale.
4. Gura dreptului grăieşte înţelepciune şi limba lui rosteşte dreptate.
5. Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.
6. Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda.
După Polieleu, se pune sedealna, glasul al 8-lea:
Sihăstria Putnei 10
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…
Tâlcuitor al dogmelor dreptei credinţe şi călăuzitor în învăţăturile grăitoare

de cele dumnezeieşti arătându-te, cuvioase, ca un ierarh de Dumnezeu insuflat,
priceperea celor bine-cinstitori dumnezeieşte o îndreptezi la iubirea dumnezeiască
şi la calea mântuirii. Pentru aceasta, în insula Eghina cu dumnezeiesc cuget ai
înălţat cinstită mănăstire, preafericite, spre îngrădire sufletelor, de Dumnezeu
purtătorule Nectarie, în care mulţimea celor ce duc viaţă monahicească,
închinându-se la cinstitele tale moaşte, cu evlavie prăznuieşte sfântă pomenirea ta.
Din sângiuiri curate născându-L pe Stăpânul tuturor şi ceea ce era nicicum

stricând, Fecioară ai rămas după naşterea cea negrăită; pentru aceea, toţi mărim
măririle tale, Fecioară, şi, prin fierbintea ta solire, nădăjduim a ne mântui.
Antifonul întâi al glasului al 4-lea
Prochimenul, glasul al 4-lea:
Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
bucura.
Evanghelia se pune de la Matei (24, 42-47).
Psalmul 50
Slavă…
Pentru rugăciunile ierarhului Tău Nectarie, Milostive, curățește mulțimea

greșelilor noastre.
Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește

mulțimea greșelilor noastre.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule…
Și se pune stihira, glasul al 6-lea:
Astăzi, de Dumnezeu purtătorul Nectarie, podoaba cea nouă a Bisericii,

săvârşind alergarea virtuţii, a terminat drumul către cer; şi, întru luminările
sfinţilor aşezând cortul său, fără teamă se desfată de pomul vieţii, primind
strălucirea slavei celei de mare cuviinţă; iar pentru noi cere izbăvire de primejdii,
pace statornică şi mare milă.
LA CANOANE
Se pune canonul Născătoarei de Dumnezeu (de la Paraclis), cu irmosul pe 6,

şi al ierarhului, cu irmosul pe 8.
CANONUL Sfântului Nectarie
Cântarea 1, glasul 1:
Irmosul:
Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, care a făcut lucruri mari
şi minuni cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israel, căci cu slavă s-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! (acest stih se
repetă după fiecare tropar)
Întunecarea minţii mele cu lumina rugăciunilor tale risipeşte-o şi dă-mi

cuvânt ca, luminat să laud, făcătorule de minuni Nectarie, dumnezeiească
pomenirea ta.
Răsărind ca un soare neapus în anii cei de pe urmă, cu lumina faptelor tale

tuturor marginilor le străluceşti, Părinte, în chip minunat, lumina Evangheliei.
Slavă…
Prin curăţia vieţii tale călcând, Sfinte Nectarie, pe urmele vechilor arhierei ai
lui Hristos, de acelaşi nume cu ei te-ai şi arătat părtaş.
Și acum...
Firea Cea necuprinsă purtând-o în pântecele Tău şi nearzându-te, cu trup ai

născut, Fecioară Preacurată, fără de schimbare şi amestecare, pe Hristos, Făcătorul
tuturor.
Cântarea a 3-a:
Irmosul:
Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Cel ce

peste ape ai întărit cerul al doilea şi ai întemeiat pământul peste ape,
Atotputernice.
Cu sfinţenia învăţându-te din tinereţe, Părinte, dumnezeiasca dragoste ai

ales, a urma lui Hristos, preafericite Nectarie, şi de toată deşertăciunea cu
înţelepciune te-ai depărtat.
Cu graiurile buzelor tale, Părinte, picuri dulceaţa cerească celor ce cu

credinţă primesc cuvântul tău şi călăuzeşti la cele bune cugetul credincioşilor.
Slavă…
Nouă podoabă a ierarhilor te-ai arătat, ierarhe Nectarie, îmbrăcând sfinţenia

cea adevărată prin curăţia vieţuirii tale; pentru aceasta, te lăudăm.
Şi acum…
Înfrumuseţată fiind mai presus de cuget cu strălucirile fecioriei, pe

Dumnezeu cu trup mai presus de fire Îl naşti, Preacurată, şi osânda Evei cu
naşterea ta ai dezlegat-o.
SEDEALNA, glasul al 5-lea:
Podobie: Pe Cuvântul…
Săvârşind alergarea virtuţii, cuvioase, cu dumnezeiască cuviinţă te-ai mutat

la viaţa cea neîmbătrânitoare şi părtaş al sfinţilor te-ai arătat, Părinte Nectarie,
dimpreună cu care totdeauna roagă-te Împăratului tuturor, Hristos, să dea iertare
de păcate şi mântuire sufletelor celor ce prăznuiesc pomenirea ta.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, același glas:
Năstrapei celei preacinstite, întru care Însuşi Dumnezeu S-a sălăşluit,

Pruncei Pururea Fecioarei, nestricatei Născătoare de Dumnezeu, veniţi
credincioşilor să-i cântăm laude şi rugăciuni, căci ea ne-a izbăvit din blestemul cel
de demult, născând nespitită de nuntă, pe Cuvântul Cel mai presus de toate, spre
mântuirea sufletelor noastre.
Cântarea a 4-a
Irmosul:
Cu Duhul mai înainte văzând întruparea Cuvântului, proorocule Avacum,

ai propovăduit strigând: „Când se vor apropia anii Te vei cunoaşte; când va veni
vremea Te vei arăta, slavă puterii Tale, Doamne”.
Cu sfinţenie săvârşind viaţa ta pe pământ, părtaş al cortului tuturor sfinţilor

te-ai arătat în cer; iar racla moaştelor tale izvorăşte sfinţire şi mântuire celor ce se
sfârşesc, Ierarhe, de boli şi de necazuri.
Preoţit-ai întru curăţie şi cuvioşie, înţelepte, ca un preot bineplăcut lui

Hristos Atotputernicul şi ca pe o jertfă curată I-ai adus prinos viaţa ta cea fără de
prihană, ierarhe; pentru aceasta, după vrednicie ai fost proslăvit.
Slavă…
De felurite boli şi patimi cumplite vindecă în chip minunat capul tău cel
preasfânt; că în acesta sălăşluind dumnezeiescul har, în multe feluri lucrează celor
ce aleargă la el, după măsura credinţei lor.
Şi acum…
Cu chipul nostru S-a născut din pântecele tău, Dumnezeu Cel Nematerialnic
şi, rămânând ceea ce era mai înainte, pe Adam din blestem l-a rezidit, fii ai lui
Dumnezeu arătând pe cei ce cu credinţă te slăvim pe tine, ca Născătoare de
Dumnezeu.
Cântarea a 5-a:
Irmosul:
Pacea Ta dă-ne-o nouă, Fiule al lui Dumnezeu, că afară de Tine pe alt

Dumnezeu nu cunoaştem, numele Tău numim, că eşti Dumnezeu al celor vii şi al
celor morţi.
Cu înţelepciunea Duhului şi Cuvântul Vieţii inimile credincioşilor le

îndrepţi, preafericite Nectarie, către vieţuirea cea mai îmbunătăţită, Părinte, ca un
înţelept şi sfânt propovăduitor al Evangheliei.
Îmbrăcând veşmântul arhieriei, înţelepte, cu fapte pline de virtute l-ai

împodobit, ca un ierarh preaîndumnezeit şi iconom al dumnezeieştilor taine.
Slavă…
Înţelepţeşte strălucind cu înţelegerea şi cu blândeţea, pe cuvioasele fecioare

le-ai strâns şi la Hristos le-ai călăuzit cu cuvintele şi cu faptele vieţii tale celei
neprihănite.
Şi acum…
Cu strălucirea ta, Preacurată, luminează, ca o milostivă şi fără de prihană,

sufletul meu cel întunecat de orbirea patimilor, şi cu dumnezeiască frică mă
întemeiază.
Cântarea a 6-a:
Irmosul:
Proorocului Iona urmând, strig: „Slobozeşte din stricăciune viaţa mea,

Bunule, şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig: Slavă Ţie!”
Ca o stea nou răsărită, în vremurile cele mai de pe urmă ai luminat tainic

inimile credincioşilor, Sfinte Nectarie, aprinzându-le către dumnezeiasca dorire,
Părinte.
Cu înţelepciune şi dumnezeiască înţelegere petrecând pe pământ în zilele

cele rele, precum a zis Pavel cel înţelept, strălucit ai fost proslăvit, Sfinte Nectarie,
de către Domnul.
Slavă…
Întărind neclătită în frica lui Dumnezeu sfântă mănăstirea ta, liman

neînvăluit ai arătat-o, spre mântuirea sufletelor, preafericite Nectarie.
Şi acum…
Ceea ce ai născut cu trup pe Făcătorul tuturor şi ai şters blestemul cel de

demult al lui Adam, izbăveşte-mă, Preanevinovată, de întunecarea patimilor mele.
CONDACUL, glasul al 8-lea:
Pe steaua cea nou strălucitoare a Ortodoxiei, pe al Bisericii nou zid de

apărare, cu bucurie în inimi să îl lăudăm. Căci slăvit fiind de lucrarea Duhului,
izvorăşti tămăduiri şi har bogat; pentru aceea, îi strigăm: Bucură-te, Sfinte Părinte
Nectarie!
Icosul
Om cugetător de cele cereşti te-ai arătat în lume, Sfinte Nectarie, ierarhul lui
Hristos, căci, ducând viaţă cuvioasă, în toate ai petrecut ca unul cu adevărat sfânt
şi îndumnezeit; pentru aceasta, auzi de la noi:
Bucură-te, cel prin care se înalţă credincioşii;
Bucură-te, cel prin care cad în spăimântare vrăjmaşii;
Bucură-te, următorul Sfinților Părinţi;
Bucură-te, dumnezeiescul dascăl al ortodocşilor;
Bucură-te, casă preasfântă a lucrării dumnezeieşti;
Bucură-te, carte de dumnezeu tipărită a vieţuirii celei înnoite;
Bucură-te, că ai ajuns la măsura sfinţilor;
Bucură-te, că înţelepţeşte te-ai înstrăinat de materie;
Bucură-te, strălucind semn de biruinţă al credinţei;
Bucură-te, cinstit organ al harului;
Bucură-te, cel prin care Biserica dănţuieşte;
Bucură-te, cel prin care insula Eghina se veseleşte;

Bucură-te, Sfinte Părinte Nectarie.
Sinaxarul Sfântului Nectarie

În luna noiembrie, în ziua a noua, facem pomenirea Sfântului Ierarh Nectarie,
mitropolitul Pentapolisului din Egipt, făcătorul de minuni şi întemeietorul Mănăstirii
Sfânta Treime din insula Eghina, care a adormit în pace întru Domnul în anul 1920.
Sfântul Ierarh Nectarie, slăvitul făcător de minuni al vremii noastre, s-a
născut la 1 octombrie 1846 la Silivria, în Tracia, într-o familie săracă de pe malul
mării Marmara. Părinţii săi, Dimos şi Marie Kephala, i-au dat numele de Anastasie.
La vârsta de 14 ani a plecat la Constantinopol ca să lucreze şi să se şcolească.
În anul 1866, la vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleacă în insula Hios ca
să predea ca învăţător. Aici devine călugăr, cu numele de Lazăr, la 7 noiembrie
1876, în celebra mănăstire Nea Moni. Un an mai tîrziu a devenit diacon, apoi, prin
generozitatea unui creştin bogat din insulă şi cu ajutorul Patriarhului Sofronie al
Alexandriei, a putut să-şi completeze studiile la Atena şi să obţină, în 1885, o
diplomă a Facultăţii de Teologie din capitala Greciei.
Tot în acest an, 1885, Sfântul Nectarie pleacă la Alexandria (Egipt), unde a
fost hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo. Câţiva ani mai târziu, în
1889, a fost hirotonit episcop de Pentapole (episcopie corespunzând în acea vreme
Libiei superioare) de către Patriarhul Sofronie, care l-a numit şi predicator, secretar
patriarhal şi reprezentant al său la Cairo.
Dar după doar un an a fost alungat din Egipt în urma calomniilor unor
clerici invidioşi. A trebuit să se întoarcă la Atena, singur, nebăgat în seamă,
dispreţuit, în mari lipsuri materiale. A rămas câţiva ani predicator (l891-1894), iar
apoi a fost numit director al şcolii teologice Rizarios, care forma viitori preoţi. A
rămas 15 ani în acest post ecleziastic.
În 1904, la cererea mai multor călugăriţe, a fondat mănăstirea “Sfânta
Treime” din insula Eghina, devenită azi unul din marile locuri de pelerinaj din
lumea ortodoxă. În decembrie 1908, la vârsta de 62 de ani, sfântul Nectarie şi-a dat
demisia din postul de director al şcolii teologice şi s-a retras în mănăstirea sa din
Eghina, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.
A murit la 8 noiembrie 1920, în urma unui cancer de prostată care l-a chinuit
un an şi jumătate. A fost înmormântat în mănăstirea sa de către ieromonahul
iconar Sava, care mai târziu a pictat prima icoană a sfântului.
În 1953 moaştele sale au fost mutate într-un mormânt mai frumos.
Pomenirea mutării moaştelor sale se face în ziua de 3 septembrie.
Câţiva ani mai târziu, la 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenică din
Constantinopol a recunoscut cultul de care se bucura deja sfântul şi l-a proclamat
sfânt al Bisericii, cu pomenirea pe 9 noiembrie.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a:
Irmosul:
De tinerii Tăi cei din cuptor, Mântuitorule, focul nu s-a atins, şi nici nu i-a
vătămat. Atunci, cei trei, ca dintr-o gură, cântau şi binecuvântau, grăind: Bine este
cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu dreaptă înţelegere şi inimă curată liturghisind, Părinte, lui Hristos,

Împăratul tuturor, luminarea Mângîietorului ai primit-o în sufletul tău, Cuvioase,
strigând: “ Binecuvântat este Dumnezeul Părinţilor noştri.”
În chip înţelegător răsărindu-ne nouă în vremurile cele mai de pe urmă ca

un soare cu totul strălucitor, luminezi cugetele binecinstitorilor cu lumina faptelor
tale, Sfinte Nectarie, podoaba ierarhilor.
Slavă…
Ca o altă cămară minunată de tămăduiri, pururea dă întărire, Sfinte

Nectarie, racla moaştelor tale, Părinte, sufletelor şi trupurilor celor ce cu evlavie
multă aleargă la sfânta ta mânăstire.
Şi acum…
Ca ceea ce eşti Maica Mântuitorului şi Dumnezeului nostru, caută cu ochiul

tău milostiv, Fecioară Preanevinovată, la nevoia cea amară a sufletului meu, şi de
reaua deprindere a patimilor celor pierzătoare izbăveşte-mă.
Cântarea a 8-a:
Irmosul:
Pe Cel de care se înfricoşează îngerii şi toate puterile, ca pe Ziditorul şi

Domnul, preoţi lăudaţi-L, tineri slăviţi-L, popoare binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi
întru toţi vecii.
Voind Domnul a face cunoscută celor de pe pământ slava pe care ţi-a dat-o
ţie în cer, înţelepte, izvor de tămăduiri şi de minuni multe a arătat, preafericite,
dumnezeieştile tale moaşte.
Precum crinii câmpului s-au arătat cinstitele tale oseminte, Părinte Nectarie,
îndată ce s-a deschis cinstitul tău mormânt, tuturor făcându-le simţit mirosul
nemuririi.
Binecuvântăm pe Tatăl…
De toată strâmtorarea, vătămarea şi mânia, roagă-te, Ierarhe al lui Hristos,

să se izbăvească cinstita ta mânăstire, care întru tine se laudă şi dragostei tale
părinteşti se încredinţează.
Şi acum…
Fără de sămânţă ai luat în pântece pe Făcătorul tuturor şi pe Acesta fără

stricăciune născându-L cu trup, de stricăciunea cugetelor trupeşti cu harul tău,
Fecioară, izbăveşte-mă pe mine, jalnicul tău rugător.
Cântarea a 9-a:
Irmosul:
Izvorul cel de viaţă primitor şi pururea curgător, sfeşnicul cel cu totul de

aur şi de Lumină purtător, biserica cea însufleţită, cortul cel preacurat, mai desfătat
decât cerurile şi pământul, pe Născătoarea de Dumnezeu, cu cântări şi laude să o
slăvim.
Cununa slavei ai primit, Sfinte Nectarie, de la Hristos, Cela ce strălucit te-a

proslăvit pe tine, săvârşind tu, Părinte, întru cuvioşie alergarea ta; şi, de o cinste cu
sfinţii te-ai arătat, dimpreună cu care te roagă pentru cei ce te cinstesc pe tine.
Îmbrăcând veşmântul arhieriei, preasfinţit pe acesta l-ai arătat cu sfintele

tale nevoinţe şi cuvioasele tale osteneli, şi, prin vieţuirea ta cea curată, te-ai
pecetluit cu strălucirea Părinţilor celor de demult.
Săvârşind cu laude pomenirea ta, prealăudate Nectarie, Biserica lui Hristos

se veselşeşte întru tine, Sfinte; că pe aceasta ai luminat-o, Ierarhe, arătându-te
sfinţit prin dumnezeiescul Duh.
Slavă…
Mirosul cel ceresc şi bine-înmiresmat al vieţii, pe care îl răspândeşte

preacinstitul tău cap, în chip înţelegător dăruieşte-l sufletului meu, sfinte, şi, ca pe
un miros de bună mireasmă primeşte, Părinte, cântarea aceasta, pe care cu dorire
ţi-am alcătuit-o.
Şi acum…
Ceea ce fără de asemănare eşti mai înaltă decât puterile de sus şi mai
strălucitoare decât soarele, Stăpână, ceea ce ai născut cu trup pe Soarele Slavei,
Hristos, Dătătorul de lumină, luminezi pe cei ce te slăvesc pe tine.
LUMINÂNDA, glasul al 3-lea:
Biserică, veseleşte-te şi cântă cântare nouă, lăudând pe fiul tău cel ce

logodește sufletele cu Hristos, pe Sfântul Nectarie, cel ce în vremurile noastre s-a
arătat sfinţit.
Slavă..., același glas:
Cu dumnezeiască cuviinţă vieţuind în chip minunat măritu-te-ai, ierarhe

Nectarie, de către Făcătorul tuturor: că izvor de minuni s-a arătat racla moaştelor
tale.
Și acum..., a Născătoarei, același glas:
De Dumnezeu Preadăruită Fecioară, roagă pururea pe Fiul şi Stăpânul Tău

şi Multmilostivul Dumnezeu să izbăvească pururea de toată nevoia, Născătoare de
Dumnezeu, pe cei binecinstitori.
LA LAUDE
Se pun stihirile pe 4, glasul 1:
Podobie: Ceea ce ești bucuria...
Adunându-ne astăzi să prăznuim cu cântări pomenirea cea sfântă a

dumnezeiescului Nectarie, a celui ce în vremurile noastre de la Hristos în chip
minunat s-a proslăvit, prin strălucirea vieţii sale, cu harurile tămăduirilor, spre
îngrădire binecinstitorilor.
Racla moaştelor tale, Părinte Nectarie, ca o altă scăldătoare a Siloamului se

arată; că boalele cele cumplite le curmă, sănătate şi izbăvire împărţind pururea,
prin lucrarea Duhului, celor ce aleargă la dânsa.
Cine va cânta după cuviinţă stăpânirile Tale, Dătătorule de viaţă şi

Mântuitorule; că stâlp şi întărire neclătită cu adevărat ai dăruit cinstitei Tale
Biserici, pe dumnezeiescul Nectarie, cela ce Ţie ţi s-a închinat întru cuvioşie.
Mai presus decât mirosul ţarinei în pârgă, după cuvântul cel dumnezeiesc,
este buna mireasmă a cinstitelor tale moaşte, Nectarie de trei ori fericite, veselind
simţirile credincioşilor; pentru aceasta, văzând Eghina harul tău cel dumnezeiesc,
pe tine te fericeşte.
Cuvioase Părinte, cugetare întru legea lui dumnezeu făcându-ţi viaţa ta, cu
viaţa sfinţilor celor de demult te-ai pecetluit pe tine; că, robind duhului cugetarea
cea trupească, alese fapte ai făcut şi întru cuvioşie te-ai îmbrăcat, ca un ierarh de
Dumnezeu înţelepţit şi al virtuţii adevărat lucrător; pentru aceasta, cu strălucire te-
ai proslăvit de la Dumnezeu şi izvor de tămăduiri s-a arătat sicriul moaştelor tale,
prin adumbrirea Mângâietorului. Ci, o, preafericite Nectarie, picură în sufletele
noastre nectarul harului tău şi roagă-te Domnului să ne dea nouă mare milă.
Şi acum…, a Născătoarei, același glas:
Fericimu-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi te slăvim

credincioşii, după datorie, pe tine, cetatea care nu ştie de cutremur, zidul cel
neclătit, mijlocitoarea cea neruşinată şi scăparea sufletelor noastre.
DOXOLOGIA MARE. Ecteniile și otpustul.
Acatistul Sfântului Nectarie

Condacul 1:
Pe steaua cea nou strălucitoare a Ortodoxiei, pe al Bisericii nou zid de

apărare, cu bucurie în inimi să îl lăudăm. Căci slăvit fiind de lucrarea Duhului,
izvorăşti tămăduiri şi har bogat; pentru aceea, îi strigăm: Bucură-te, Sfinte Părinte
Nectarie!
Icosul 1:
Om purtător al bucuriilor celor cereşti, te-ai arătat în lume Sfinte Nectarie,

arhiereule al lui Hristos, în viaţă neprihănită petrecând, drept, cuvios şi de
Dumnezeu inspirat, în toate dăruit; pentru aceasta şi de la noi auzi unele ca
acestea:
Bucură-te, cel prin care se înalţă cei credincioşi;
Bucură-te, cel prin care sunt risipiţi cei duşmănoşi;
Bucură-te, vas aurit al înţelepciunii;
Bucură-te, cel prin care se învinge răutatea lumii;
Bucură-te, locaş al sfinţeniei şi al lucrării cereşti;
Bucură-te, carte dumnezeiască a noii cetăţi îngereşti;
Bucură-te, cel care pe deplin Sfânt te-ai arătat;
Bucură-te, cel care de cele materiale te-ai lepădat;
Bucură-te, a credinţei răsplată strălucitoare;
Bucură-te, mijlocitor al harului, cucernic şi tare;
Bucură-te, cel prin care Biserica se slăveşte;
Bucură-te, cel prin care insula Eghina se veseleşte;
Bucură-te, Sfinte Părinte Nectarie!
Condacul al 2-lea:
Înţelepciune având încă din tinereţe, de raza cea dumnezeiască ţi-ai luminat
sufletul şi strălucirii poruncilor celor sfinte ai urmat, Cuvioase. De aceea, în virtuţi
înaintând, de mic copil ai cântat lui Hristos: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Mergând în oraşul Sfântului Constantin, ai avut frica de Dumnezeu ca

îndrumător şi cercetarea celor sfinte ca apărător. De aceea, hrănindu-te din
înţelepciunea cea dumnezeiească, pe cei pe care cu cuvântul tău i-ai umplut de
bucurie sfântă, îi auzi strigând unele ca acestea:
Bucură-te, viţă a veşniciei;
Bucură-te, nectar al ambroziei;
Bucură-te, că de Mântuitorul ne-ai fost trimis vindecător luminat;
Bucură-te, că Părinţilor celor din vechime ai urmat;
Bucură-te, piatra cea nouă a zidirii cugetătoare;

Bucură-te, cununa nou împletită, a Bisericii drept măritoare;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat ca un trandafir proaspăt înflorit;
Bucură-te, cel ce de Dumnezeu ai fost dăruit;
Bucură-te, steaua cea noua a credinţei poporului;
Bucură-te, cel ce străluceşti în slava Creatorului;
Bucură-te, bunule chivernisitor al poruncilor cereşti;
Bucură-te, chip al slăvitelor virtuţi îngereşti;
Condacul al 3-lea:
Slăvită înţelepciune ai căutat-o şi ţi-ai dorit-o din tinereţile tale şi pe Hristos

L-ai rugat cu lacrimi fierbinţi ca să te împodobească cu înalta ei frumuseţe. Pentru
aceea, Sfinte Nectarie, cu credinţă şi plecăciune strigi către Domnul: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
S-a bucurat sufletul tău, ca oarecând al marilor Părinţi, Vasile şi Grigorie,

mergând la Atena să dobândeşti învăţătura cea folositoare. Pentru aceea, cu
bucurie îţi strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, fiu al luminii celei cereşti;
Bucură-te, vlăstar al evlaviei celei îngereşti;
Bucură-te, cel ce ai fugit de amăgirile cele lumeşti;
Bucură-te, că cele spre îndumnezeire nu ai încetat să le doreşti;
Bucură-te, minte purtătoare de Dumnezeu, plină de înţelesuri divine;
Bucură-te, cărbune al dumnezeiescului Duh, focul aprins al cugetării
creştine;
Bucură-te, cel ce viaţă fără de pată ai trăit;
Bucură-te, cel ce înşelăciunea lui Veliar ai zdrobit;
Bucură-te, cel ce ai deschis uşa sufletului, iubirii lui Hristos;
Bucură-te, cel în care a înflorit săvârşirea binelui luminos;
Bucură-te, sprijinul cel tare al celor credincioşi;
Bucură-te, săgeata de mult plâns a celor duşmănoşi;
Condacul al 4-lea:
Având în tine râvna cea dumnezeiască a Cuvioşilor Părinţi, fără încetare ţi-
ai dorit viaţa cea îngerească. De aceea, în Hios, cu bucurie ai intrat în cerescul cin
monahal şi pe vrăjmaşul l-ai lăsat păgubit, cântând Domnului neîncetat: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Auzit-a Arhiereul Cel dintru înălţime rugăciunea ta, căci ai strigat către
Dânsul din toată inima ta. De aceea, degrab a liniştit apele mării şi furtuna a
potolit. Văzând acestea, cei care au fost salvaţi prin rugăciunile tale, cu mulţumire
şi cu credinţă îţi cântă unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce de la Dumnezeu ne-ai fost trimis vindecător;
Bucură-te, izvor nesecat al minunilor;
Bucură-te, astrul cel nou al Bisericii, prealuminat;
Bucură-te, că în rândul Tuturor Sfinţilor ai intrat;
Bucură-te, vas nepreţuit al darurilor cereşti;
Bucură-te, grădină înflorită a fericitelor virtuţi îngereşti;
Bucură-te, cel ce furtuna mării o linişteşti;
Bucură-te, că strigătul hulitorilor îl potoleşti;
Bucură-te, noule ales al lui Hristos;
Bucură-te, al virtuţilor grădinar cuvios;
Bucură-te, iubitorule de viaţă duhovnicească;
Bucură-te, cel ce ai fost răsplătit cu bucuria cerească;
Condacul al 5-lea:
Sfânt ierarh te-ai arătat, în aceste vremuri de pe urmă, vrednic de cinstire ca

oarecând sfinţii de demult. Căci în acelaşi chip ca şi ei viaţa ţi-ai petrecut şi slăvite
minuni ai săvârșit, izbăvind din toate necazurile pe cei care strigă: Aliluia!
Icosul al 5 lea:
Arhiereu înţelept, ales de Dumnezeu te-ai arătat cu adevărat în ţara

Egiptului, păstor luminat al Pentapolisului, alergând, ca oarecând marele Pavel,
spre viaţa în Hristos. De aceea şi cei credincioşi, cunoscând virtuţile tale, cu glas de
bucurie strigă unele ca acestea:
Bucură-te, a cetăţii mărire;
Bucură-te, a evlaviei fire;
Bucură-te, cel asemenea cuvioşilor pustiei;
Bucură-te, podoaba cea nouă a preoţiei;
Bucură-te, vas al blândeţii şi tezaurul iubirii;
Bucură-te, dătătorul păcii şi izvorâtorul milei;
Bucură-te, că Bisericii te-ai arătat strălucitor;
Bucură-te, că celor cuvioşi te arăţi îndrumător;
Bucură-te, chip al trăirii celei neprihănite;
Bucură-te, candelă a îndumnezeirii primite;
Bucură-te, că arhiereu desăvârşit celor înalte slujeşti;
Bucură-te, cuvântător neîntrecut al celor dumnezeieşti;
Condacul al 6-lea:
Văzut-au creştinii din toată Biserica Egiptului, că eşti un adevărat păstor al

Evangheliei. Pentru aceea, mulţimea credincioşilor ce ascultau cuvântul învăţăturii
tale, gândeau că au dobândit un nou Sfânt Părinte, ce cu putere învaţă. Şi
împreună cu tine nu încetau să strige Domnului: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Strălucit-ai şi în pământul elen, asemenea unui nou Apostol, luminând

inimile credincioşilor cu focul sfintelor învăţături şi cu razele vieţii tale, Cuvioase.
Pentru aceasta, luminaţi fiind şi noi de strălucirea ta, îţi strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, luminător al Bisericii Domnului;
Bucură-te, trâmbiţa cea tare a adevărului;
Bucură-te, cel ce ai avut râvna apostolilor;
Bucură-te, izvorul harului şi al vindecărilor;
Bucură-te, ritor îndumnezeit al cuvintelor vieţii;
Bucură-te, că pline de har sunt omiliile tale, înţelept al cetăţii;
Bucură-te, cel ce cureţi sufletele de robia patimilor;
Bucură-te, că potoleşti pornirile inimilor;
Bucură-te, mare învăţător al credincioşilor;
Bucură-te, ascet tare, al lui Hristos următor;
Bucură-te, că multe ispite ai îndurat;
Bucură-te, că sufletele spre Hristos le-ai îndreptat;
Condacul al 7-lea:
Mare intre ierarhi şi înţelept intre învăţători, dar şi smerit ascet al lui Hristos
n-ai încetat a fii, Cuvioase. De aceea, părinte duhovnicesc al celor ce se pregăteau
pentru slujirea preoţească ai fost chemat. Cu ei împreună, te slăvim şi strigăm:
Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Nectar al dreptăţii şi fruct de viaţă sfântă, căii dumnezeieşti ai urmat şi

norului duhovnicesc; iar pe noi cei aflaţi la vreme de strâmtoare, neîncetat ne-ai
izbăvit. Pentru aceasta, sufletele noastre se bucură, când iţi cântă ţie unele ca
acestea:
Bucură-te, cărare a bucuriei;
Bucură-te, adiere a veşniciei;
Bucură-te, cel ce izvorăşti apele harului;
Bucură-te, cel ce ai pecetluit gura balaurului;
Bucură-te, primăvara sfinţeniei, ce alungi iarna din gând;
Bucură-te, strălucire ce luminezi întunericul cel adânc;
Bucură-te, cel ce încurci gândurile celor păcătoşi;

Bucură-te, cel ce bucuri inima celor credincioşi;
Bucură-te, sprijin al dreptmăritorilor;
Bucură-te, nimicitorul ereziilor;
Bucură-te, căderea defăimătorilor;
Bucură-te, vindecătorul bolnavilor;
Condacul al 8-lea:
Străine minuni izvorăsc, Părinte, pin milostivirea cea mare, şi îi ridică pe cei
aflaţi în dureri. De aceea, şi la sfânta ta mănăstire, fără încetare soseşte mulţime de
lume, cerând vindecarea şi izbăvirea de boli şi cântându-ţi neîncetat: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Liman izbăvitor în insula Eghina este mănăstirea ta, Sfinte. Aici, sufletele
monahiilor le-ai condus duhovniceşte spre mântuire şi le-ai îndreptat cu
înţelepciune spre Hristos. Pentru aceasta, neîncetat se vor ruga către tine zicând:
Bucură-te, a minţii sfântă lucrare;
Bucură-te, ocean de răbdare;
Bucură-te, chip viu al smereniei;
Bucură-te, tezaur sfânt al curăţiei;
Bucură-te, candelă a purităţii şi chivot al nepătimirii;
Bucură-te, locaş al virtuţilor şi sanctuar al cumpătării;
Bucură-te, că spre Dumnezeu conduci Mănăstirea ta;
Bucură-te, că toată puterea şi râvna, ţi-ai pus pentru ea;
Bucură-te, al Eghinei strălucit veghetor;
Bucură-te, că degrabă credincioşilor le dai ajutor;
Bucură-te, că pe mulţi din pericole ai salvat;
Bucură-te, că pe amăgitorul în prăpastie adâncă l-ai aruncat;
Condacul al 9-lea:
Pline de har sfânt şi de miros de bună mireasmă duhovnicească sunt sfintele

tale moaşte. Mirul ce izvorăşte din ele bine înmiresmează, nu doar sfânta ta
mănăstire, ci şi întreagă insulă a Eghinei, sfinţind pe aceia care nu încetează a
striga către Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Izvorâtoare de har sunt sfintele tale moaşte şi de bogate daruri cereşti.

Mulţime de bolnavi sunt vindecaţi şi cei slăbănogi îndreptaţi. De aceea şi noi,
împreună cu dânşii, strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, baia vindecărilor;

Bucură-te, dezlegarea suferinţelor;
Bucură-te, cel ce degrabă alergi în ajutor;
Bucură-te, că în vis sau în chip tainic te arăţi tuturor;
Bucură-te, fântâna ce părintească iubire izvorăşti;
Bucură-te, liman al bucuriei sufleteşti;
Bucură-te, că de îngrozitorul cancer, pe mulţi i-ai vindecat;
Bucură-te, că demonilor rană de mult plâns le-ai dat;
Bucură-te, cel ce deşertăciunea înţelepciunii lumeşti ai îngenunchiat;
Bucură-te, că în chip minunat pe credincioşi i-ai ajutat;
Bucură-te, podoaba de mult preţ a ierahilor;
Bucură-te, cel ce luminezi mintea neştiutorilor;
Condacul al 10-lea:
Ajutor şi acoperitor te numesc toţi credincioşii care s-au îndulcit de hrana

binefacerilor tale. Căci dintre cei ce te-au chemat cu credinţă, nici unul nu a rămas
nemângâiat prin harul tău. De aceea, toţi cu bucurie cântă: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Vestea minunilor tale s-a răspândit pretutindeni, purtătorule de Dumnezeu.

Iar tu, şi celor de departe, degrabă le-ai venit în ajutor, salvându-i de pericole şi de
necazuri. De aceea, către tine aleargă zicând:
Bucură-te, că mare ai fost numit între părinţi;
Bucură-te, că loc de cinste ai între sfinţi;
Bucură-te, că la fel cu cei de demult eşti lăudat;
Bucură-te, că între Sfinţii Părinţi ai fost încununat;
Bucură-te, triumf al credinţei, zid de apărare al creştinilor;
Bucură-te, izvor al harului, ruşinarea necredincioşilor;
Bucură-te, cel ce ne descoperi slava adevărului;
Bucură-te, cel ce pecetluieşti gura păcătosului;
Bucură-te, bucuria şi puterea credincioşilor;
Bucură-te, sprijinul şi întărirea sufletelor;
Bucură-te, cel prin care Hristos se slăveşte;
Bucură-te, cel prin care diavolul se stârpeşte;
Condacul al 11-lea:
Imne de mulţumire nenumărate îţi înălţăm ţie, Părinte, noi cei izbăviţi sub
acoperământul tău. Căci în toate necazurile noastre, de grabă ai venit să ne alungi
tristeţea. De aceea, cu ajutorul tău, Îl slăvim pe Hristos strigând: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Ai ars râvna demonilor, cu flăcările minunilor tale şi cu osârdie ai venit în

ajutorul credincioşilor. În suferinţe grele le-ai stins durerea şi i-ai vindecat de
mulţime de boli. Pentru aceea, cu evlavie rostesc unele ca acestea:
Bucură-te, vindecătorul bolnavilor;
Bucură-te, spaima demonilor;
Bucură-te, că pe cei chinuiţi de friguri i-ai vindecat;
Bucură-te, că pe cei slăbănogi i-ai îndreptat;
Bucură-te, cel ce ai înmulţit apa fântânii secate;
Bucură-te, că ai binecuvântat Eghina cu rugăciuni neîncetate;
Bucură-te, că prin tine mila lui Dumnezeu se arată;
Bucură-te, cel ce seceta ai oprit şi ai dat ploaie bogată;
Bucură-te, izvorul harului nesecat;
Bucură-te, stea care pe toţi i-a luminat;
Bucură-te, cel care al Mănăstirii iscusit duhovnic te-ai arătat;
Bucură-te, că de la monahii imne auzi neîncetat;
Condacul al 12-lea:
Harul Mângâietorului, cu bogăţie se revarsă prin sfintele tale moaşte. Şi

asemenea unui izvor nesecat, adapă sufletele chinuite şi vindecă bolile trupeşti ale
celor ce strigă neîncetat către Domnul: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Cântând împreună cu cetele cele îngereşti, imnul Treimii Celei Întreit Sfinte,
priveşte dintru înălţime şi spre noi păcătoşii şi cu milostivirea ta cea mare, nu
înceta să ne ajuţi, pe cei ce cu credinţă strigăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, fiu al Silivriei;
Bucură-te, slava Bisericii;
Bucură-te, mândria Eghinei;
Bucură-te, păzitorul Eladei;
Bucură-te, chip şi model de cuvios ierarh;
Bucură-te, pavăză şi scăpare pentru orice monah;
Bucură-te, Luceafărul cel nou al Bisericii;
Bucură-te, darul prin care se întăresc cucernicii;
Bucură-te, cel prin care patimile se curăţesc;
Bucură-te, că prin tine pe Dumnezeu Îl slăvesc;
Bucură-te, apărător neobosit al credincioşilor;
Bucură-te, grabnic mijlocitor către Ziditorul;
Condacul al 13-lea:
O, preabunule părinte, luminătorul ortodocşilor, ierarhule al lui Hristos,

Nectarie! Stând în faţa Tronului lui Dumnezeu, roagă-te neîncetat pentru iertarea
păcatelor noastre şi pentru întoarcerea noastră spre înfierea harului. Căci neîncetat
către Mântuitorul strigăm: Aliluia! (acest condac se zice de 3 ori)
Apoi se citeşte iarăşi icosul 1 şi condacul 1 și se zice această
Rugăciune:
O, preasfinte şi întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie,

primeşte această puţină rugăciune de la noi, nevrednicii robi, căci către tine, ca la
un adevărat izvor de tămăduiri şi grabnic folositor şi ajutător preaminunat
scăpând, şi către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinţi ne rugăm ţie:
Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia şi ticăloşia noastră. Vezi rănile sufletelor
şi ale trupurilor noastre. Rugămu-ne ţie, Sfinte Nectarie, sârguieşte de ne ajută cu
neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni, şi ne sprijineşte pe noi, robii tăi. Ia aminte la
suspinele noastre şi nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloşii şi scârbiţii, că ştim,
sfinte al lui Dumnezeu, că de ai şi pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui
Hristos, dar prin ele ai aflat dar de la Dumnezeu şi astăzi luminat vieţuieşti întru
împărăţia cea gătită sfinţilor, fiindcă ne-am încredinţat ca şi după mutarea ta din
viaţa aceasta trecătoare, cine a năzuit la ajutorul tău şi cu credinţă ţi s-a rugat, nu a
rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, şi l-ai trecut cu
vederea? Sau cui, întru dureri fiind, şi spre ajutorul tău alergând, nu i-ai uşurat
suferinţa?
Minunile şi ajutorul tău ne-au făcut şi pe noi, ticăloşii şi scârbiţii, să te
chemăm întru ajutor. Auzit-am că trupul tău a rămas neputrezit, pentru a întări în
noi credinţa în înviere. Auzit-am şi că din dragoste pentru poporul credincios, mai
apoi L-ai rugat pe Dumnezeu ca binecuvântarea sfintelor tale moaşte să se
răspândească în toată lumea. Ştim, o, alesule ierarhe, de mulţimea tămăduirilor pe
care le-ai săvârşit, nou doctor fără de arginţi arătându-te. Nu cunoaştem nici
suferinţa şi nici durere, pe care să nu le poţi alina. Nu cunoaştem nici o boală căreia
tu să nu îi poţi aduce tămăduire, dacă tămăduirea este spre mântuirea celor ce se
roagă ţie. Dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care
doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci şi pe mulţi bolnavi i-ai ajutat a se întări în
credinţa şi în răbdare, şi să ia plata de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Şi aceştia,
fără să primească tămăduirea trupească, au primit tămăduirea sufletească şi i-au
mulţumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost aduşi de la iubirea acestei lumi
la iubirea celor sfinte, de la calea cea largă a patimilor la calea cea îngustă a
mântuirii.
Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au făcut şi pe noi a crede că la orice facere
de bine eşti gata ajutător şi grabnic folositor şi sprijin minunat. Drept aceea,
suntem încredinţaţi că pe tot cela ce aleargă la tine, cerând cu credinţă ajutor, nu-l
treci cu vederea. Pentru aceasta şi noi credem că şi acum acelaşi eşti, sfinte, precum
atunci când i-ai ajutat pe cei care au alergat la tine. Slabă este credinţa noastră, dar
fiind scârbiţi şi păgubiţi, la tine alergăm cu credinţă şi cu lacrimi. Îngenunchind,
rugămu-ne ţie, Sfinte Ierarhe Nectarie, să te rogi pentru noi lui Hristos Fiul lui
Dumnezeu, Cel ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a
ascultat şi te-a întărit şi te-a primit în cereştile locaşuri. Către Acela roagă-te, ca să
fim şi noi ajutaţi şi miluiţi pentru rugăciunile tale, şi din pagube şi necazuri
izbăviţi, ca să lăudăm şi să binecuvântăm şi să slăvim întru tot lăudatul şi prea
puternicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.
Paraclisul Sfântului Nectarie

Troparele, glasul al 4-lea:
Podobie: Cel Înălţat pe Cruce…
Ierarhului al lui Hristos, Sfântului Nectarie, care a fost slăvit cu daruri

cereşti, să ne închinăm, strigând din adâncul sufletului: „Sfinte Nectarie, al
ortodocşilor apărător, ne izbăveşte pe noi de toată nenorocirea şi strâmtoarea şi de
încercări şi de boli grele, pe cei ce alergăm, Părinte, la sprijinul tău”.
Slavă…, același glas:
Ca unul ce ai primit de la Dumnezeu putinţa de a îngriji grozavele răutăţi

ale trupului şi sufletului acelora ce vin, Părinte, la moaştele tale, vindecă-i,
rugămu-te, pe cei grozav zdrobiţi de boli şi pătimiri şi de înţepătoare dureri şi în
pace păzeşte-ne pe noi cu ale tale slujiri, Nectarie preacuvioase.
Nu vom tăcea niciodată, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune

puterile tale noi, nevrednicii, căci dacă tu nu ne-ai fi apărat cu slujirea, cine ne-ar fi
izbăvit din atâtea primejdii, cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Să nu ne
îndepărtăm, Stăpână, de tine, căci pe ai tăi robi îi mântuieşti pururea de tot felul de
necazuri.
Psalmul 50
Canonul Sfântului Nectarie
Cântarea 1, glasul al 4-lea:
Irmosul: Marea străbătând-o…
Sfinte Ierarhe Nectarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Îndurerat fiind la suflet şi la trup, către acoperământul tău alerg, Sfinte

Nectarie, căutând scăpare şi strigând: dăruieşte-mi, Părinte, pacea ta, şi
izbăveşte sufletul şi trupul meu de rele.
Ca unul ce ai trăit drept într-această viaţă, o, de Dumnezeu-purtătorule

Părinte, Sfinte Nectarie, vindecă şi sfinţeşte pe toţi cei ce aleargă către tine şi
sărută cu evlavie icoana şi moaştele tale.
Slavă…
Către cei ce cu credinţă nezdruncinată caută tămăduire de la tine, vino,

grăbeşte, Părinte, şi-i izbăveşte dintru toate chinurile; că tu eşti doctor
preamilostiv, o prea cinstite făcătorule de minuni, Sfinte Nectarie.
Și acum…
Ceea ce eşti Născătoarea Dumnezeului nostru, Preasfântă Fecioară, trimite

mila ta către mine, robul tău. Şi izbăveşte-mă, rogu-mă ţie, din nevoi şi de
răutatea nevăzutului şarpe.
Cântarea a 3-a:
Irmosul: Al cereştii bolţi…
Dintru toate felurile de boli şi de chinurile sufleteşti, şi de toate năvălirile

vrăjmaşilor văzuţi si nevăzuţi, izbăveşte-ne, Sfinte al lui Dumnezeu; căci te ştim
că eşti neadormit străjer ce pururea veghezi peste turma oilor tale cuvântătoare.
Tu eşti cu adevărat apă dătătoare de multe daruri către noi, izvorând

nectar duhovnicesc ce alungă durerea şi amărăciunea tuturor căderilor şi
patimilor noastre, şi ne acoperi cu dulceaţa harului, plăcutule al lui Dumnezeu.
Slavă…
Întru multă suferinţă şi necaz, întru chinuri şi nenorociri mi-am petrecut

viaţa, o preafericite; pentru aceasta mă apropii către tine. Să nu mă lepezi, rogu-te,
ci cercetează pe robul tău şi izbăveşte-mă şi scapă-mă pe mine, cel ce strig către
tine.
Și acum…
Preacurată Fecioară, tu eşti zid nesurpat şi liman neînviforat şi acoperământ

pentru toţi cei ce grăbesc către tine. Mijloceşte tu, cea plină de har, către Fiul tău
pentru robii tăi, ca să fim păziţi de cursele vrăjmaşului.
Cântarea a 4-a:
Irmosul: Auzit-am, Doamne…
Apără şi păzeşte turma ta de înfricoşătoare ură a nemilosului duşman.

Iar prin harul cel dat ţie de la Dumnezeu arată milostivirea şi grija ta către noi.
Tu alinare aduci celor ce zoresc către tine, căutând sprijinul şi mângîierea

ta, întru tot necazul. Că tu, preaîndurate, pururea te pleci catre noi, biruit fiind
de rugăciunile aduse ţie.
Slavă…
Credincioşilor ce aleargă către tine slăvindu-te şi fericindu-te, tu le

dăruieşti, Sfinte Nectarie, putere şi sănătate sufletului şi trupului, o,
preabinecuvântate al lui Dumnezeu.
Și acum…
Îndreptează-mă, Preacurată, de la calea răului şi a tuturor fărădelegilor,

către pământul dreptăţii, dăruindu-mi iertare şi viaţă veşnică.
Cântarea a 5-a:
Irmosul: Luminează-ne pe noi…
Mare ocrotitor te-ai arătat pentru Eghina, şi pentru aceasta ea aleargă către
tine şi e izbăvită dintru necazuri şi nevoi.
Izbăveşte-ne pe noi din primejdii şi de uneltirile vrăjmaşului ca cel ce

ai dobândit mare îndrăzneală înaintea Domnului Dumnezeului nostru şi ai primit
darul harului, Sfinte Nectarie.
Slavă…
Deşi ai adormit, însă vieţuieşti întru veşnicie. Iar trupul tău e izvor de har,
cu deadinsul arătându-ne biruinţa Mântuitorul nostru asupra morţii.
Și acum…
Cu totul neîntinată şi pururea Fecioară şi fără de păcat eşti cu adevărat,

Preacurată. Pentru aceasta credincioşii aleargă la rugăciunea şi mijlocirea ta,
Stăpână.
Cântarea a 6-a
Irmosul: Rugăciunea mea…
Celor ce aleargă către puternicul tău acoperământ, uşurează-le chinurile

sufletului şi trupului cu rugăcinile tale, Sfinte Nectarie, părintele nostru, şi
umple inimile lor cu bucurie, preafericite. Şi alungă-le întristarea necazului şi a
durerii lor, sfinte, prietene al Domnului.
Roagă pe milostivul Mântuitor al sufletelor noastre să ne izbăvească de

toată poticnirea şi de cursele diavolului celui urâtor de oameni, ca să ne curăţim
de toate graşalele noastre. Căci tu ai îndrăzneală către Domnul, preafericite,
Sfinte Nectarie.
Slavă…
Dintru cele înalte cu milostivă iubire veghezi cu grijă şi păzeşti

turma ta. Păstrează-ne pe noi pe toţi întru credinţă, de Dumnezeu purtătorule, şi
păzeşte-ne de greşeală şi erezie, ca prin rugăciunile tale să putem creşte întru
înţelepciune şi îndumnezeire.
Și acum…
Ca ceea ce eşti Maica Dumnezeului celui viu, a Răscumpărătorului şi

milostivului nostru Mânutuitor, Pururea Fecioară, ocroteşte pe robii tăi din
primejdii, de patimi şi de lanţurile cele tiranice ale păcatului. Şi dăruieşte
putere sufletelor noastre să ne împotrivim asalturilor celui rău.
Cântarea a 7-a:
Irmosul: Cei din Iudeea…
De orice fel de boală, de ispite, primejdii şi nenorociri, de rău şi de

toată vrăjmăşia, de cei ce vor să ne vatăme, apără-ne şi ne păzeşte pe noi pe toţi
cei ce strigăm către tine, Părinte: Bine eşti cuvântat!
Izvor limpede de tămăduire şi fântână de minuni eşti tu Nectarie, cinstite

Părinte pentru cei ce aleargă cu osârdie către moaştele tale, Sfinte, şi strigă cu
credinţă: Bine eşti cuvântat!
Slavă…
Tu eşti cu adevărat slava şi lauda credincioşilor, Sfinte Nectarie. Către tine

venim Părinte, cerem mijlocirile tale şi strigăm către tine cu evlavie: Roagă pe
Hristos, Mântuitorul nostru, să ne mântuiască!
Și acum…
Călăuzeşte-ne, Fecioară, în calea adevărului Celui ce s-a născut dintru tine.

Vino şi ne curăţeşte de toată greşeala şi de toată pornirea cea rea, căci către tine
cu râvnă strigăm: Roagă pe Mântuitorul să ne mântuiască pe noi!
Cântarea a 8-a:
Usucă râurile păcatului ce îneacă inima şi sufletul meu. Cu mijlocirile

tale înaintea Domnului Dumnezeu, curăţeşte-mă, Părinte, de toată întinăciunea,
prin rugăciunile tale.
Ca un doctor iscusit al trupului şi al sufletului dăruieşte-ne preaputernicul

tău mir ca un sfânt leac ce poate să vindece otrava şarpelui.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Acoperă pe robii tăi, fericite ierarhe al Domnului, şi ne dăruieşte

pace şi înţelepciune, Părinte. Călăuzeşte-ne cu îndreptările şi cu sfinţitele tale
certări.
Și acum…
Izbăveşte, Fecioară, sufletul meu cel bolnav şi plin de durere, ce e

lovit de stricăciunea patimilor. Scapă-mă din lanţurile păcatului şi îndreptează-
mă către pământul făgăduinţei.
Cântarea a 9-a:
Irmosul: Pe Născătoarea de Dumnezeu...
Izbăveşte-ne pe noi de necazuri şi de răutatea diavolului, de toată
greşeala şi păcatul, plăcutule al lui Dumnezeu. Şi deşi suntem cu toţii nevrednici,

nu nesocoti rugăciunea noastră, Sfinte Nectarie.
Scapă-ne pe noi, robii tăi, de chinurile sufletului şi ale trupului şi ne

dăruieşte înţelepciune şi răbdare întru încercări, rugămu-ne ţie. Şi ca arhiereu al
Domnului Dumnezeu, roagă-te să ne mântuiască.
Slavă…
Roagă pe milostivul Mântuitor, întru mila ta cea mare, pentru toţi

creştinii evlavioşi şi ortodocşi, rugămu-ne ţie, ca să ne dăruiască iertare, har şi
viaţa cea veşnică.
Și acum…
Te slăvim pe tine, Preacurată Fecioară, ca ceea ce eşti Născătoarea

Dumnezeului nostru şi reverşi pururea râuri curgătoare de dumnezeiesc har. Şi
întru dragostea ta, ca maică a Lui, acoperă-ne pe noi cu rugăciunile tale.
Cuvine-se cu adevărat... şi Mărimurile:
Bucură-te, nou fluviu curgător, care apele pline de nectar ale harului celor
dumnezeieşti le reverşi în mare cu dumnezeiască îmbelşugată ploaie, pentru
Biserica lui Hristos, Părinte Nectarie.
Strălucind cu înălţimea virtuţilor, în vremurile cele de pe urmă, ca un

sfeșnic cu dumnezeiască strălucire, cu lucrarea cugetului luminezi ale
credincioşilor cugetări, prin curată viaţa ta, Părinte Nectarie.
Bucură-te, al scârbiților apărător şi al stăpâniţilor de demoni prea iute

vindecător; bucură-te, cel ce patimile şi bolile ale celor ce vin la moaştele tale,
Părinte, le tămăduiești.
Bucură-te, a Eghinei comoară, şi al ortodocşilor apărător şi într-ajutor;

bucură-te, preafericite Nectarie, fala cea nouă a Eladei și al nostru sprijinitor.
Cu apărarea cea părintească, cinstită mănăstirea ta o păzeşti nevătămată,

Părinte Nectarie, şi împlineşti rugăciunile celor ce cu evlavie săvârşesc
dumnezeiască pomenirea ta.
Toate oştirile îngereşti, cu Înaintemergătorul Domnului, cu cei doisprezece

Apostoli, cu Sfântul Nectarie și Sfinţii toţi și cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi
sfinţită mijlocire, spre a fi mântuiţi noi toți.
Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime..., Tatăl nostru...
Troparul, glasul 1:
Podobie: Locuitor pustiului...
Pe-al Silivriei fiu şi al Eghinei ocrotitor, pe cel ce în vremurile cele mai de pe

urmă a strălucit, pe prietenul virtuţii cel adevărat, pe Sfântul Nectarie să îl cinstim
credincioşii, ca pe un slujitor îndumnezeit al lui Hristos, pentru că revarsă
tămăduiri din destul celor ce strigă cu credință: „Slavă lui Hristos, Celui ce te-a
proslăvit pe tine, slavă Celui ce te-a arătat minunat, slavă Celui ce lucrează prin
tine tuturor tămăduiri!”.
Alt tropar, glasul al 2-lea:
Podobie: Când de pe lemn…
Tuturor apărător şi păzitor şi cald sprijinitor te fă, Sfinte Nectarie, celor ce

vin la tine din credinţă, Părinte, şi cu dragoste îmbrăţişează dumnezeieştile tale
moaşte, pe care Hristos le-a slăvit, cu ale minunilor haruri dezlegând durerile
încercărilor şi dându-le pace tuturor şi iertare de păcate.
Stăpână, primeşte rugăciunea robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi de toată

nevoia şi necazul.
Toată nădejdea mea, spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub
acoperământul tău.
Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, Doamne, şi ale Născătoarei de

Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi, ca un Îndurat. Amin!

9 Noiembrie Si 3 Septembrie Slujba, Acatistul Si Paraclisul Sfantului Ierarh Nectarie Din Eghina

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

9 Noiembrie Si 3 Septembrie Slujba, Acatistul Si Paraclisul Sfantului Ierarh Nectarie Din Eghina

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Slujba, Acatistul și Paraclisul Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina

SFÂNTUL IERARH NECTARIE DIN EGHINA

Slujba Sfântului Nectarie

La Doamne strigat-am..., se pun stihurile pe 4, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz între mucenici…

Pe urmele cuvioşilor în anii cei mai de pe urmă ai umblat, ierarhe Nectarie,

Cei ce cu evlavie alergăm întru mireasma cea cerească a cinstitelor tale

Mănăstirea pe care ai înălţat-o şi cu rânduieli ai întărit-o, Sfinte Nectarie,

Părinte, dăruieşte-i calda ta solire înaintea Domnului, pururea mijlocind pentru

Veniţi, toţi credincioşii, să cinstim pe Sfântul Nectarie, luminătorul Bisericii

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce primeşti rugăciunile celor păcătoşi şi nu treci cu vederea suspinarea

Se pun stihirile, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului…

Cu harul cuvântului nectar gândit izvorăşti, Nectarie, Bisericii lui Hristos, ca

Mare slujitor al Domnului, cu adevărat, în vremurile cele mai de pe urmă,

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

Ţie se cuvine laudă şi slavă, Atotputernicei Dumnezeirii Celei în trei Sori, că

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Prin cinstite cuvinte propovăduieşte slava ta, Fecioară de Dumnezeu

Acum liberează…, Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime..., Tatăl nostru...,

După Psalmul 103, se cântă: Fericit bărbatul..., starea întâi.

La Doamne strigat-am..., se pun stihirile pe 8, glasul 1:

Podobie: O, preaslăvită minune...

O, preaslăvită minune! În vremurile cele mai de pe urmă, ca un sfeşnic

O, purtarea ta cea de grijă, Hristoase! Căci Tu, precum ai făgăduit, în chip

Astăzi strălucit se veselesc de pomenirea ta cea nouă, Sfinte Nectarie, ale

Alte stihiri, glasul al 2-lea:

Podobie: Cu ce cununi de laude…

Cu ce cununi de laude vom încununa pe ierarhul, pe cel ce de curând a

Cu ce viersuri de cântări vom lăuda pe ierarhul, pe dumnezeiescul slujitor

harului, nectarul cel ceresc al bunei-cinstiri şi darul minunilor, cel primit de la

Cu ce graiuri duhovniceşti vom ferici pe ierarhul, pe cel ce în mijlocul lumii

Slavă…, glasul al 6-lea:

Luminat a strălucit astăzi, ca o stea nou arătată, prăznuirea cea nouă a

Şi acum..., a Născătoarei-Învierii: Cine nu te va ferici...

Vohod. Lumină lină… Prochimenul zilei

Pomenirea dreptului este cu laude şi binecuvântarea Domnului peste capul

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:

Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă.

mărire în împărtăşirea cu cuvintele ei. Pentru aceasta m-am rugat Domnului şi

Se pun stihirile idiomele:

Veseleşte-te în Domnul, Biserică Ortodoxă, bucură-te şi dănţuieşte, Mireasa

Cine nu va sălta? Cine nu va dănţui cu duhul de noua prăznuire a

Tăinuitorului celor sfinte, ierarhului Nectarie, după cuviinţă să îi strigăm,

Strălucind cu cuvântul harului, lucrător încercat al Evangheliei păcii te-ai

Cât de sfântă este viaţa ta, şi lui Dumnezeu bineplăcută, de Dumnezeu

Slavă..., glasul al 5-lea:

Veniţi toate neamurile credincioşilor, veniţi în Eghina, împreună să

Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară şi te slăvim

Se pun stihirile, glasul al 5-lea:

Podobie: Bucură-te cămara…

Bucură-te, cel ce în vremurile cele mai de pe urmă ai răsărit ca o stea cu

cinstiri, care cu viaţa ta ai luminat deja marginile, Părinte. Pe Hristos roagă-L,

Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.

Viaţă duhovnicească întru cugetare cerească petrecând, ierarhe, cinstit lăcaş

Bucură-se Biserica lui Hristos, văzându-te pe tine cu cerească slavă

Slavă…, glasul al 8-lea:

Dimpreună cu sufletele sfinţilor are cerescul Ierusalim şi sufletul tău cel

Şi acum…, a Născătoarei-Învierii: Fecioară Preacurată...

Acum slobozeşte…, Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime, Tatăl nostru...

Podobie: Locuitor pustiului...

Pe-al Silivriei fiu şi al Eghinei ocrotitor, pe cel ce în vremurile cele mai de pe