Sfântul și Dreptul Ioan de Kronstadt

(20 decembrie)

Sfântul Ioan de Kronstadt (1829-1908), originar din gubernia Arhanghelsk

din Rusia, provenea dintr-o familie cu mulți preoți din tată în fiu, o tradiție ce
dura de peste 350 de ani. Fiind dus de mic la slujbe, de către tatăl său, a deprins
repede rugăciunea. Fiind bolnăvicios din fire, a învățat mai greu carte, până când
Domnul i-a auzit rugăciunile și l-a vindecat. Tot rugăciunea l-a ajutat mai târziu
și la școala parohială, unde era ultimul elev, batjocorit de colegi și însingurat.
Prin lucrarea Domnului, a terminat seminarul ca șef de promoție și a absolvit
Academia de Teologie.

Avea visul de a fi propovăduitor în Alaska, dar a conștientizat că și

poporul său avea nevoie de învățătură, încât s-a pregătit pentru a deveni preot.
Având o vedenie cu el într-o catedrală, a recunoscut-o apoi ca fiind catedrala din
Kronstadt. Căsătorit cu Elisabeta, fiica protoierului catedralei, au trăit împreună
ca frate și soră, pentru a se dedica slujirii lui Dumnezeu. A fost hirotonit preot în
anul 1855, pe seama parohiei Sfântul Andrei din Kronstadt, slujind Sfânta
Liturghie zilnic, predând religia în școală și ocupându-se de cei săraci, mai mult
de o jumătate de secol. Îi îndemna pe oameni să se împărtășească des și le arăta
tuturor iubire.

Oamenii veneau mereu în jurul lui și îi ofereau donații, iar Sfântul Ioan a
reușit, astfel, să construiască o școală, ateliere de tâmplărie, de cusut, de cizmărie,
un cămin de orfani, un adăpost pentru alcoolici și, printre altele, și Mănăstirea
„Sfântul Ioan din Rila”, având multă evlavie la acest sfânt al cărui nume îl și
purta. În subsolul acestei biserici a amenajat și o capelă dedicată Sfântului Proroc
Ilie și Sfintei Teodora, cerând să fie înmormântat acolo. Rugăciunile lui au făcut
minuni, mulți oameni primind tămăduire, chiar și după moartea sa.

În ultimii trei ani din viață, sfântul a suferit mult din pricina bolilor sale și,
cunoscându-și de dinainte sfârșitul, a trecut la Domnul pe când avea 79 de ani.
Rusia își pierduse cel mai iubit păstor, la înmormântarea lui fiind prezenți 20 000
de oameni. A lăsat în urmă și o bogată colecție literară, una dintre cele mai
cunoscute scrieri ale sale fiind opera Viața mea în Hristos.

Sfântul Siluan l-a amintit în scrierile sale ca fiind cel care l-a sprijinit cu
rugăciunea, pentru a pleca la Athos și a se face călugăr, descriindu-l pe Părintele
Ioan ca având din belșug pe Duhul Sfânt și fiind cu totul într-o iubire aprinsă.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.