Cartea cu sfinti: Pelerinul basarabean Ioan Zlotea

Calugaria "alba"

Calatorind odata la Chisinau, m-am dus si la Dobruja, la mormantul parintelui Ioan Zlotea. Acolo vezi mereu
multa lume, caci mormantul este socotit a fi facator de minuni si multi bolnavi au aflat acolo vindecare sau
ameliorari. Ioan Zlotea a fost pelerin si vindecator toata viata. Se cunosc mai multe cazuri faimoase de laici,
oameni obisnuiti, dar cu vocatie mistica deosebita, care ajung pana la masura vietii sfintite. Amintim aici de
"Mosu" Gheorghe Lazar (1846-1916) din Sugag - Alba, taran transilvanean in care credinta a dat floare
mistica. La 38 de ani, el peregrineaza la manastirile din Tara Sfanta si de pe Muntele Athos, vreme de trei
ani. Duce o viata de asceza severa; spune neincetat "Rugaciunea lui Iisus"; dobandeste iluminarea si puteri
suprafiresti, darul proorocirii, al clarviziunii, al caldurii permanente, umbland descult iarna... Daca s-ar scrie
o carte despre viata si trairea sa mistica, ar rezulta o lucrare la fel de consistenta ca acea "Spovedanie a
pelerinului rus", modelul ascetului laic.
La fel de insemnate sunt viata si lucrarea lui Ioan (Elisei) Zlotea, din tinutul Tighina, contemporan cu "Mosu"
Lazar. Taran roman din Salcuta Basarabiei, simplu si fara carte, in el se aprind deodata inaltimi vizionare si
puteri tamaduitoare. A dus viata de ascet, a facut milostenii si a vindecat prin puterea rugaciunii. Spre
sfarsitul vietii abia, Ioan Zlotea s-a calugarit; dar si atunci a obtinut ingaduinta sa nu stea la chilie, ci sa fie
calator prin "Via Domnului", ca sa ajute oamenii cu povata si vindecare.

Fericirile penitentului Elisei

Elisei (Ioan) Zlotea se naste la 14 iunie 1862, in satul Salcuta din judetul Tighina. Simte chemare ascetica,
de tanar. La varsta majoratului, cere voie parintilor sai sa intre la manastire, dar ei nu-i permit: fiind cel mai
mare dintre copii, e tinut la munca in gospodarie. Atunci el isi zice ca, daca nu poate fi calugar cu haina, sa
fie calugar cu disciplina si trairea, acolo unde se afla! Decide sa duca o viata sfanta, in conditii laice. De
Craciunul anului 1882, face post de 30 de zile, dupa care are o viziune: ii apare Iisus Hristos, care-l intareste
in viata de sfintenie, dusa in laicitate! Apoi parintii ii cer sa se insoare cu o fata bogata, pentru avere. Ce sa
faca? Ii asculta! Uneori trebuie sa fii foarte dibaci ca, implinind o porunca, sa nu incalci alte trei! Asadar, ca
sa implineasca porunca a cincea (cinstirea parintilor si ascultarea lor!), el se va insura cu Daria, o fata
bogata, dar va cauta sa-si respecte legamintele ca si monahale. Daria este bogata, dar arierata mintal.
Faptul ca are mintea bolnava este interpretat de tanarul Zlotea ca o sansa: Dumnezeu i-a dat penitenta si
slujire, i-a dat prilej sa se sacrifice, ingrijind de biata lui sotie, ca de un copil mic. Si-a dus acest canon multi
ani, avand multa rabdare, considerand ca i s-a dat prilej sa faca binele!

Vindecator si povatuitor

Curand, Elisei Zlotea devine foarte cunoscut in tinutul Tighina si-n toata Basarabia. Faima lui ajunge si-n
regatul romanesc. El a vindecat orbi si paralitici, a vindecat boli de cap si de inima, cancere, boala neagra
(sindromul de posesiune demonica). Sunt atestate cazuri de vindecari miraculoase. Un contemporan al sau,
Macarie Sarbu, a scris o carticica de vreo 50 de pagini despre vindecarile parintelui Zlotea (din aceasta
lucrare, vom lua si noi cateva informatii).
Modul sau de vietuire era curat, era euharistic:
Nu se aseza la masa pana nu poftea pe cineva sa manance cu el;
Primea calatori straini, le spala picioarele, ii ospata;
Facea milostenie multa, risipind averea sa personala, zestrea bogatei Daria si donatiile pe care le primea
mereu.
Stia pe de rost Scriptura; citea mereu "Vietile Sfintilor".
Cand voia sa stie ce fapta sa mai savarseasca, facea post total si astepta o viziune. Intr-un an, a repetat de
doua ori postul de 40 de zile si abia dupa aceea a capatat o viziune cereasca.

Cu mesaj urgent la portile tarului

Taumaturgul Zlotea a fost arestat de 25 de ori. Uneori se petrecea asa: in pelerinaje, in jurul sau se adunau
multimile, iar stapanirea ruseasca din Basarabia era nelinistita, il aresta, il tinea la beci cateva zile, apoi el
facea o minune care-i inspaimanta pe temniceri, si-l eliberau.

Intr-un an, in prag de razboi mondial, Dumnezeu l-a trimis pe Parintele Zlotea la imparatul rus Neculai al II-
lea sa-l vesteasca ce vremuri de urgie vor veni peste lume, si de cine sa se fereasca. Elisei Zlotea a ajuns la
Petrograd, pana la portile palatului. N-a putut sa-l vada decat pe guvernator, care l-a insultat, ca tocmai un
taran ignorant vrea sa-l sfatuiasca pe imparatul! Zlotea nu stia ruseste, iar insotitorii sai, care traduceau, nu
au putut sa-l induplece pe guvernator. Se spune ca i-au legat in lanturi (venise cu 31 de insotitori), i-au pus
intr-un vagon si i-au trimis, inapoi, in Basarabia. In gara Rovno, pelerinul Zlotea face o minune si este
dezlegat din lanturi, si el, si insotitorii sai.

Pravila parintelui Ioan Zlotea

Desi fara carte, Ioan avea o intelepciune nativa, imbogatita prin rugaciune. Dadea povete intelepte si a lasat
in memoria locului o "pravila", o regula, coerenta si bine articulata. El o recomanda oamenilor, spunandu-le
ca aceasta ii va feri de boala si de griji. Asadar, el ii invata pe crestini urmatoarele:
- Sa se roage de patru ori pe zi: dimineata, la amiaza, seara si la miezul noptii.
- Sa posteasca trei zile pe saptamana.
- Sa faca semnul crucii foarte corect ("crucea dogmatica de care se cutremura dracii" spunea si Parintele
Cleopa), crucea fiind pecetea lui Hristos.
- Sa spuna de 7 ori pe zi Tatal nostru, prin comparatie cu David, care "de 7 ori pe zi il lauda pe Domnul".
Pentru cei scoliti, el recomanda sa citeasca zilnic si cele 7 laude. Simtea el ca scolirea introduce scepticismul
mental, prin care se strecoara secularizarea...
Pentru cei care au facut pacatul curviei, recomanda, intai, sa lase pacatul, cu legamant, apoi sa spuna zilnic
de 3 ori Psalmul 50 si de 15 ori Tatal Nostru, cu lacrimi si cutremurare de inima.
Pentru mentinerea vietii sporite, recomanda trei lucruri: sa ierti, sa nu osandesti pe altii, sa te smeresti.

Rugaciuni pentru sinucigasi si "vindecarea arborelui genealogic"

Constatand ca un sinucigas sau un om ingropat necrestineste aduce in familiile respective boala si esecuri
pana in a III-a generatie, Zlotea avea canon de rugaciune si postire purificatoare si-i punea si pe cei din
familia in cauza sa faca rugaciune si post.

Dupa un astfel de post de 40 de zile, la Parintele Ioan a venit "draconul cel mare" sa-l nimiceasca,
reprosandu-i ca se roaga pentru smulgerea din ghearele diavolului a unor oameni sortiti pe vecie iadului, si
care cu voia lor s-au zalogit satanei (sinucigasii, cei aflati pe treapta a 12-a a pacatului). Draconul cel mare
l-a lovit cu gheara pe Parintele Zlotea. Dar (in viziunea parintelui Zlotea) i-a sarit in ajutor arhanghelul
Mihail, care l-a distrus pe diavol.
Martori oculari spun ca, dupa iesirea din transa vizionara, Zlotea avea pe fata sange si semnele ghearei. Un
caz special de stigmat.
Tine de miracol si de har faptul ca Parintele Zlotea, un taran cu viata sfintita, descopera "terapia arborelui
genealogic", devenita in secolul nostru o disciplina a medicinii alternative: rugaciunea speciala facuta pentru
cei care au in familie rude care au fost in conflict grav cu legea divina.

Tunderea in monahism

Spre 60 de ani, Parintele Ioan Zlotea este tuns in monahism. S-a intamplat asa: un calugar de pe Athos,
Parintele Iosif, afland ca Elisei Zlotea este "impodobit cu atatea fapte bune", vine la Salcuta si-l indeamna sa
se calugareasca. Pentru aceasta, il conduce la Schitul Sfantul Ioan din Iasi, la staretul Epifanie. Acesta il
cerceteaza "si-l gaseste desavarsit in credinta", facandu-l monah, cu numele de Ioan. Schitul din Iasi devine,
curand, un loc cautat, asaltat de popor, pentru vindecare si cuvant de folos de la Parintele Zlotea.
Parintele Ioan Zlotea cere sa revina in Basarabia, unde oamenii au nevoie de el. Staretul Epifanie ii ingaduie
aceasta si chiar ii gaseste un fel de sediu, un loc central, unde sa poata face vindecari si povatuiri: la boierul
Nicolae Elinschi din Orhei, credincios mare, care-i favorizeaza lui Ioan sa se instaleze pe via lui, daruindu-i o
parte din ea...
Via este, si la propriu si la figurat, in relatie cu lucrarea duhovniceasca. Aici, pe via lui, Parintele Ioan vrea sa
faca o manastire, dar nu este lasat. De cine? Tocmai de... preoti, care vazand faima si harul lui Ioan Zlotea
zic ca "vor ramane fara popor, cu bisericile pustii"... Ei uneltesc si fac ca Parintele Ioan sa fie arestat iarasi...
Este anul 1925, este Romania Mare, si nu-i spre lauda noastra ca un parinte harismatic este arestat tocmai
de compatriotii lui! Va fi eliberat de Arhiepiscopia din Chisinau.
Ultimii trei ani din viata, Parintele Ioan ii petrece la Arhiepiscopie, facand canon si ascultare, vindecand si
invatand pe oameni.

Un mistic autentic
S-a scris despre el: "Rugaciunea lui era totdeauna ascultata. Cu mare putere a fost invrednicit". El
dobandise "mutarea mintii in alt veac", asa ca misticii adevarati.

Macarie Sarbu, primul sau biograf din anii '30, scria despre Parintele Zlotea si despre categoria de mistici
careia ii apartine:
"Ei se afla in trup, dar nu locuiesc in trup. Umbla pe pamant, dar locuiesc in ceruri. Iubesc pe toti si sunt
urati de multi; de toate duc lipsa si de toate au de prisos; sunt dispretuiti si cu dispretul sunt proslaviti... Si
dupa cum trupul nu poate vedea sufletul, asa lumea n-are putere sa cunoasca crestinii adevarati".
Trecand la cele vesnice in 1928, Parintele Ioan a fost ingropat in via Arhiepiscopiei din Chisinau. In 1969, un
tractor a fost trimis sa are mormantul lui Ioan si, atingandu-se de marginea mormantului, au cazut sinele
tractorului.
Cum de altfel prevestise, Parintele Ioan a fost deshumat in 1969, spre stramutare. S-a gasit ca trupul sau
ramasese intreg si avea mireasma placuta - unul din semnele sfinteniei. A fost reinhumat la Dobruja, acum o
suburbie a Chisinaului. Mormantul sau a devenit loc de pelerinaj si intarire trupeasca si sufleteasca.

Ilustratii: fresce murale de pe Muntele Athos

Are mare nsemntate a nu jigni pe cineva. Dac vine cineva la mine tre s cat,
ct se poate, a nu-l jigni. C dac nu-l jignesc el pleac n pace. i acea pace
rmne i cu mine.,
PROCLU NICU, pustnicul din Crcoani