Clement Alexandrinul Viata.

Nascut: 150, Atena Decedat: 211-216, Cappadocia Zi de srbtoare: 4 decembrie Clement Alexandrinul se naste pe la 150, probabil la Atena, din parinti pagani. Nu se stie cand s-a crestinat. Dupa convertire el face calatorii de studii in Italia de Sud, in Siria, Palestina si Egipt. El cauta pretutindeni oameni invatati si profesori vestiti de la care sa se instruiasca.El vorbeste cu entuziasm despre dascalii sai, cinci la numar, dar nu pomeneste decat numele celui de pe urma: Panten. Cu putin inainte de 180, Clement vine la Alexandria, unde face cunostinta cu albina siciliana si unde ramane sa o asculte. Pe la 190, el ajunge colaboratorul lui Panten, iar dupa moartea acestuia preia conducerea scolii. Clement a fost si preot, cum reiese din propriile sale afirmatii si dintr-o scrisoare a lui Alexandru, episcop de Ierusalim. In scoala catehetica l-a avut ca elev pe Origen si pe Alexandru de Ierusalim. Sub persecutia lui Septimiu Sever, Clement pleaca in pribegie, parasindu-si scoala pe la 202-203. Adoarme in Domnul inainte de 215-216, cum reiese din scrisoarea aceluiasi episcop Alexandru catre Origen.1 Opera A fost foarte intinsa, variata si erudita. Ea se ocupa atat cu Sf. Scriptura, cat si cu problemele stiintei profane. Ni s-au pastrat: - o omilie - "Ce bogat se va mantui" - o trilogie - alcatuita din "Cuvant indemnator catre Greci", "Pedagogul", "Covoare"

Care bogat se va mantui ?

Clement Alexndrinul compune o scriere care cuprinde 42 de capitole in care se explica cu multa profunzime invatatura evanghelica cuprinsa in omiilile.In ea ni se prezinta in ce raport se alfla bogatul si saracul fata de mantuirea crestina.Motivul care l-a determinat pe autor sa scrie acesta lucrare despre invatatura morala este urmatorul:atunci cand era in Alexandria, multi dintre credinciosi care nu aveau o educatie suficienta si corespunzatoare priveau bogatia ca fiind incompatibila cu mantuirea.Acestia erau convinsi ca nu vor avea parte de mostenirea cereasca si se dau cu totul placerilor vieti trecatoare renuntand la fericirea vieti vesnice.
1

Parinti si Scritori Bisericesti ,Clement Alexandrinul, Ed.Institutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 1982, p.8-10

Sunt si uni bogati care au inteles cuvintele Mantuitorului dar nu lucreaza pentru implinirea lor . Datoria celor care iubesc adevarul este de ai lamuri pe bogatii deznadejduiti ca mantuirea lor nu este imposibila si de a nu le hrani mandria doar pentru dragostea de castig, amintindu-le si de efortul pe care trebuie sa-l depuna pentru castigarea mantuiri, prin citirea Noului Testament implinirea poruncilor si prin realizarea faptelor bune. Insa argumentul care contribuei si mai mult la deascurajarea lor era falsa intelegere a cuvintelor Mantuitorului care faceau referire asupra nevointei mantuiri bogatilor si in special al textului de la Evanghelia lui Marcu Capitolul X,versetele 7-31.In aceasta evanghelie se spune ca un tanar bogat il intreaba pe Mantuitorul despre calea catre mantuire, iar Mantuitorul ii arata calea prefectiuni spunandu-i :Mergi ,vinde ce ai si da saracilor2.Dar pentru ca acest tanar la auzirea acestor cuvinte pleaca intristat Mantuitorul ii adreseaza urmatoarele cuvinte:Mai usor este ca o camila sa treaca prin urechile acului, decat bogatul sa intre in imparatia cerurilor3, cuvinte care erau intelese gresit de gnostici care se impotriva proprietati dar si de ceilalti oameni care nu mai aveau nici cea mai mica speranta de mantuire. El da ca exmplu pe acest tanar care se stia virtuos dar simtea ca-i lipseste ceva pentru mantuirea.Fara acest punct de plecare nu exista nadejde de mantuire.Apoi el arata ca pentru desavarsire nu este deajuns cunonsterea lui Dumnezeu si implinirea legilor lui ci acestea trebuiesc incununate de savarsirea binelui prin milostenie si fapte bune.Acesta contribuie si la dezrobirea bogatului de lucrurile materiale care ii ingreuneaza aspiratia la cele nemateriale si desavarsite. Dupa parerea lui Clement nu este importanta lipsirea totala de averi care pot duce la mandrie si slava desarta si care nu sunt o garantie a taieri poftei si dorintei de avere ci importanta este buna intrebuintarea a ei, prin ajutorarea celor nevoiasi, averile si bani sunt dati de Dumnezeu spre folosul oamenilor.Interpretate corect cuvintele Mantuitorului:vinde ce ai se refera la lepadarea de patimile sufletesti care impiedica folosirea spre mai bine a averilor.Asadar catalogarea averilor materiale ca fiind bune sau rele tine stric de felul in care acestea sunt intrebuintate.Astfel nu sunt vatamatoare cele ce sunt in afara ci cele din sufletul omului.Nu celui bogat in averi si chibzuit ii este imposibila mostenirea vietii vesnice ci celui bogat in patimi, care este legat de lanturile desfatarilor lumesti. Autorul indeamna la o judecare chibzuita a celor bogati despre care s-a spus ca vor intra cu greu in imparatia lui Dumnezeu deoarece mantuirea nu consta in lucrurile din afara ci in virtuti. In omiilie se spune ca bogatul nu trebuie sa se departeze de mantuire pentru ca bogatia nu este un lucru rau si are un rol inseamnat in iconomia Providentei daca este intrebuintata corect si in conformitate cu invataturile Mantuitorului.Nu bogatia duce la pierderea mantuiri ci modul in care este folosita de catre cel care o detine. Prin faptul ca bogatii nu inteleg cuvintele Mantuitorul ii determina pe acestia sa isi piarda credinata, sa deznadajduiasca si sa se departeze de la calea cea dreapta care duce la mantuire.Alti bogati inteleg cuvantul lui Dumnezeu dar neglijeaza savarsirea faptelor bune pentru a se face vrednic de marire.Si bogati vor intra in imparatia lui Dumnezeu daca vor inlatura din sufeltele lor deznadejdea.Clement spune ca acest lucru este posibil daca vor duce o viata cinstita si pioasa, insotita de proniri bun credinta, speranata,
2 3

dragoste, blandete, milostenie si fapte bune.Mantuitorului Iisus Hristos spune ca bogati nu trebuie sa se desparta de intrega lor bogatie pe care o poseda ci le spune sa tempereze marea lor ardoare in strangerea bogatiilor.Mantuitotul nu ii porunceste lui Zaheu vamesul sa se desparta de intraga sa avere,iar in alte locuri El lauda intrebuintarea rationala a bogatiei, prin milostenia facuta celor saraci. Clement Alexandrinul prin sfaturile sale ii indeamna pe cei bogati sa faca milostenie sa dea falmanzilor paine, bautura celor insetati, adapost celor straini imbracaminte celor goi iar aceste lucruri nu ar fi posibile fara ajutorul bogatiilor.Asadar nu trebuie sa ne desparta cineva de o avutie din care se poate ajuta aproapele caci bogatia nu este in sine dupa intrebuintarea ei buna sau rea. Prin vinderea bogatiei nu inseamna ca iti curati sufletul de vici si nereguli, care pot exista foarte bine si in sufletul celor nevoiasi.Sufletul astfel curatit trebuie sa urmeze Mantuitorului Hristos pentru ca acesta este sufeltul care se uita la averea pamanteasca ca la un dar al lui Dumnezeu si care stie sa sufere cu linistea pierderea ei, iar dorinta de a o inmulti duce la mari necazuri.Bogatii care vor intrebuinta cu folos din darurile date de Dumnezeu vor avea parte de imparatia cerurilor. Tanarul neintelegand adevaratul sens al cuvintelor Domnului,adica spiritual, se indoia de mantuirea bogatului,pentru ca Dumnezeu asigura posibilitatea mantuiri prin buna vointa a lui. Omul trebuie sa lase totul si sa voiasca din toata inima a urma lui Hristos dar acest lucur l-au facut si apostolii cum zice Petru:noi am lasat totul,si ti-am urmat tie 4.Si Dumnezeu promite celor ce lasa tata ,mana, casa, viata vesnica. Daca in suflet exista aceste patimi trebuiesc smulse inlaturate pentru al alege pe Mantuitorul Iisus Hristos. Ei au inteles adancimea cuvintele Mantuitorului si s-au vazut pe ei insisi nedezlipiti total de patimi, cu toate ca isi lasasera de mult averile exterioare plasele, unditele si toate uneltele de pescuit.Ucenici au inteles ca mantuirea este a celor fara patimi si curati la suflet..Asadar dorinta de a scapa de patimi si nevointa sunt doar manifestari ale dorintei de cooperare cu Dumnezeu in scopul mantuiri. Despre ultimile cuvinte ale lui Hristos :cei din urma vor fi cei dintai5 Dumnezeu se refera la toti oameni nu numai la bogati.El spune ca pentru bogat drumul sper cer nu este inchis fie el cat de bogat este daca trupeste este sarac cu duhul. Capitolele I-XXVI cuprind prima parte a omiliilor lui Clement Alexndrinul in care ni se prezinta norme morale in speranta mantuiri bogatilor.Modul prin care se castiga viata vesnica il arata Hristos prin porunca sa:Sa-l iubesti pe Domnul Dumnezeul Tau din tot sufeltul sau si pe aproapele ca pe tine insusiti6. Autorul face diferenta intre cei ce-l iubesc pe Hristos si cei ce-l cinstesc si au grija de cei ce cred in Hristos, punandu-i mai sus pe cei dintai.Avand in vedere datoria de a avea grija de aproapele nostru, el(autorul), considera toata averea si bogatia care nu este folosita in acest scop drept bogatie nedreapta.Apoi isi arata aprecierea fata de cei ce fac milostenie fara a li se cere prin rugaminti, ci pur si simplu din buna lor vointa, numind aceasta o facere de bine adevarat curata.Stiind ca plata pentru aceste binefaceri din nedreapta noastra bogatie pamanteasca este primirea in lacasul cel vesnic, autorul este impresionat de frumusetea acestui dumnezeiesc targ de a cumpara nemurirea cu bani. Apoi ii indeamna pe cei bogati sa
4 5 6

nu rateze aceasta negutatorie, recomandandu-le, daca este nevoie, sa cutreiere si tot pamantul in cautarea celor nevoiasi pentru a le darui din averea lor, amintind si subliniind frumos cum ca nu e de datoria lor sa ceara si sa primeasca, ci este de datoria noastra sa ii cautam si sa le daruim, dupa porunca lui Hristos. Autorul mai aminteste si ca scopul facerilor de bine nu sta in a darui sau a face bine sau a ajuta, ci in facerea de prieteni, care in numele Domnului primesc de la noi, oferind in schimb impreuna-locuire cu ei in imparatia lui Dumnezeu pe veci.Pentru a ni-i face prieteni pe ei si prin ei pe Dumnezeu , trebuie sa ne aflam mereu intr-o stare de darnicie pentru ca , asa cum spune autorul,prieten nu ti-l faci pe cel caruia ii dai o singura data ci pe cel caruia ii dai toate inlesnirile si pe care il ai indelunga vreme langa tine 7. Luand in calcul riscul ca cel miluit de noi sa nu fie prieten cu Dumnezeu, autorul recomanda sa facem bine si celor care nu merita pentru cei ce merita pentru ca, stand sa alegem, putem gresi fiind inselati de aparente asa cum si moartea si diavolul sunt inselati de trupuri, pe care le dispretuiesc, fiind orbi fata de avutiile dinlauntrul trupului .Punand in lumina exemplul desavarsit de dragoste al lui Hristos care s-a jertfit pentru noi, autorul ne indeamna si pe noi sa urmam calea cea mai inalta a dragostei fata de semeni, pentru ca doar dragostea va ramane vesnic.Ii indeamna apoi pe cei bogati sa nu deznadajduiasca, pentru ca au fost instintati de milostivirea lui Dumnezeu si de modul in care se pot face placuti inaintea lui Dumnezeu, iar Acesta nu va respinge nicidecum pe cel ce se intoarce cu dorinta sincera de indreptare chiar de ar fi facut pacate de moarte. Pentru calauzire, autorul recomanda ajutorul unui alt om care sa mijloceasca prin rugaciuni si sa carmuiasca prin sfaturi. Spre sfarsitul omiliei este amintita o intamplare din viata sfantului Ap. Ioan despre cum a readus la calea cea buna un tanar care luminat fiind in credinta de un episcop, in urma despartirii de acesta a decazut ajungand chiar capitanul talharilor. Cu greu l-a convins sa nu renunte la mantuire, dar indata ce l-a induplecat, acesta s-a intors cu multa pocainta si parere de rau.Avand aceasta pilda, devine nejustificata orice urma de deznadejde din partea celor aflati in mrejele pacatelor. Este nedrept asadar a da vina pe bogatie sau pe starea de frunte, cand intoarcerea noastra, cei bogati in pacate , depinde numai de vointa noastra si de bunatatea lui Dumnezeu, care este nesfarsita si ne prisoseste.

Concluzie Ca un raspuns la intrebarea care bogat se va mantui?, cercetand omilia lui Clement Alexandrinul, putem da urmatorul raspuns : daca ne referim la bogati in sensul de instariti, se va mantui acel bogat care isi va folosi bogatia pentru a cumpara viata vesnica, prin intermediul prietenilor lui Dumnezeu, si nu se va multumi sa traiasca relaxat, lafaindu-se in placeri si pacatuind mereu. Iar daca ne referim la noi, toti cei bogati in pacate, se va mantui acel bogat care se va intoarce la Hristos cu pocainta, neindoindu-se de bunatatea Lui. Prin lucrarea de fata, Clement Alexandrinul, pe departe de a face o
7

apologie a bogatiei, arata cu multa pricepere faptele ce trebuiesc indeplinite de cei instariti, si de noi cei bogati in pacate, pentru mantuire.Aceasta mantuire nu consta in eliberarea de avutii ci in eliberarea sufletului de patima iubirii de argint, inplinindu-se automat si porunca iubirii aproapelui. Citind aceasta lucrare, orice om interesat de viata vesnica, afla ca nu nu este loc de deznadejde acolo unde exista dorinta sincera de pocainta mai ales cand stie ca bunatatea lui Dumnezeu este atat de mare incat n-o poate birui nici cea mai mare rautate de-a noastra. Este de mare necesitate sa stim acest lucru si sa ni se aminteasca foarte des, pentru ca noi avem tendinta de a subestima bunatatea lui Dumnezeu si de a ne judeca pe noi mai aspru, fie din falsa pocainta, fie din dorinta de a ne justifica neputintele spunand ca nu mai avem sansa de mantuire si deci, putem pacatui oricat.Lipsa noastra de nadejde ramane fara acoperire, deci falsa, incredintati fiind de cuvintele lui Clement Alexandrinul. Nu ne ramane decat sa alergam cat mai curand la Hristos, cu pocainta adevarata, desavarsita prin nadejdea primirii iertarii.