Predica la Duminica a patra dupa Pasti

Perioada de dupa slavita Inviere a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos ne arata ca in Iisus
Hristos se afla izvorul vietii si al sanatatii, izvorul milostivirii si al iertarii pacatelor, izvorul ridicarii noastre din
moartea pacatului si al daruirii vietii vesnice inca din lumea aceasta ca arvuna prin intalnirea si impartasirea cu
El. De aceea in duminica a doua dupa Sfintele Pasti, numita si Duminica Tomii, Hristos Domnul vindeca pe
ucenicul Sau de indoiala spunandu-i: 'Nu fi necredincios, ci credincios!' (Ioan 20, 27). Apoi in Duminica
Mironositelor vindeca pe femeile mironosite de teama zicandu-le: 'Bucurati-va, nu va temeti!' (Mt. 28, 9-10) Iar
in aceasta duminica vedem pe Mantuitorul Iisus Hristos ca vindeca un om de paralizie, un slabanog, la
scaldatoarea Vitezda. Aceste vindecari ale Mantuitorului Iisus Hristos ne arata puterea Lui dumnezeiasca, dar si
multa Lui iubire milostiva fata de oameni, dorinta Lui de a-i ridica din pacat si din boala, de a-i vindeca
sufleteste si trupeste, pentru ca pacatul este o boala a sufletului care adesea atrage dupa sine si boli ale trupului,
desi aceasta nu este o regula stricta. In Evanghelia de astazi observam cum Mantuitorul Iisus Hristos merge la
scaldatoarea Vitezda pentru a vindeca un om care de treizeci si opt de ani suferea si astepta milostivirea si
ajutorul lui Dumnezeu. Nu cunoastem ce pacat a savarsit el pentru care suferea atat de mult. Vedem, insa, ca, pe
langa suferinta lui, se adauga singuratatea pe care o traieste el si neajutorarea lui din partea celor care sunt
prezenti acolo. Slabanogul sau paralizatul de la scaldatoarea Vitezda, care in limba ebraica a Vechiului
Testament insemneaza 'casa milei' sau 'casa indurarii', se simte foarte singur. Cand Iisus il intreaba: 'Vrei sa te
vindeci?', el ii raspunde: 'Nu am om care sa ma ajute, sa ma introduca in scaldatoare si totdeauna altul o ia
inaintea mea pana cand ajung eu', adica pana ce ajunge el tarandu-se spre apa. Treizeci si opt de ani de suferinta
si de multa singuratate, in timp ce atata lume se imbulzea in jurul lui. Nu singur in singuratate, ci singur intr¬o
multime de oameni. El nu traia in pustie, nu era singur, izolat in casa, ci el se afla printre multi bolnavi insotiti
de prieteni sau de membri ai familiei care erau sanatosi, dar fiecare se ocupa doar de bolnavul lui si, indata ce se
vindeca bolnavul lui, nu se mai interesa sa ajute pe bolnavul care nu are pe nimeni sa-l ajute. Treizeci si opt de
ani de suferinta, treizeci si opt de ani de rabdare, treizeci si opt de ani de smerenie, treizeci si opt de ani de
singuratate vedem in viata chinuita de boala a acestui om paralizat, care astepta tulburarea apei de catre inger.
El astepta un om care sa-l ajute sa poata intra in scaldatoare. Rabdarea desavarsita, smerenia si speranta
neintrerupta aduc izbavirea.Spre acest om care nu avea pe nimeni ca sa-l ajute a venit Dumnezeu-Omul, Iisus
Hristos. Se pare ca acest bolnav de treizeci si opt de ani de suferinta era mai in varsta decat Mantuitorul Iisus
Hristos, deci el suferea de boala dinainte de nasterea Domnului. Pentru ca acest bolnav intru rabdare desavarsita
si intru speranta neintrerupta astepta zi cu zi momentul in care totusi sa ajunga inaintea celorlalti in scaldatoare
pentru a fi vindecat si el, si pentru ca desi erau oameni multi in jurul lui si nu se gasea un om care sa-l ajute,
atunci Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, S-a apropiat de el, facandu-I-se mila de indelunga lui suferinta, dar si
apreciind multa lui pocainta, multa lui rabdare fara razvratire si multa lui speranta fara intrerupere. Indata
slabanogul i-a raspuns: 'Doamne, nu am om care sa ma ajute sa intru in scaldatoare' (Ioan 5, 7). Prin aceasta el
de fapt a exprimat si o cerere, nu numai a dat o explicatie. Deodata cu dorinta de vindecare a spus ca nu se poate
vindeca fiindca nu este nici un om care sa-l ajute. Cu alte cuvinte, el are acum speranta ca Iisus este Omul care
il poate ajuta sa intre in scaldatoare dupa tulburarea apei de catre inger, dar, spre surprinderea sa, Mantuitorul
nu a venit ca sa-l ajute sa intre in scaldatoare, ci sa-l vindece direct prin cuvant. Vazand dorinta lui si vazand
speranta lui, a acestui om paralizat, dupa ce a cunoscut multa lui suferinta si multa lui rabdare, Mantuitorul Iisus
Hristos i-a zis: 'Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla' (Ioan 5, 8). Plin de credinta ca ceea ce i se spune sa faca el
poate face in clipa aceea, paralizatul de la scaldatoarea Vitezda s-a ridicat, el care nu se putea nici macar tari
pana langa scaldatoare cu forte proprii, a luat asternutul pe care statea el si a inceput sa umble. Intre timp insa,
Mantuitorul Iisus Hristos, Cel care i-a spus: 'Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla', S-a facut nevazut, a disparut, nu
a mai ramas acolo, s-a dus in alta parte.'Tot timpul trebuie sa savarsim binele'Vindecarea aceasta care a avut
loc intr-o zi de sambata l-a bucurat foarte mult pe cel ce suferea, dar vindecarea i-a intristat pe cei ce invidiau pe
Iisus ca face minuni si l-au mustrat pe acest om vindecat zicandu-i de ce se face aceasta sambata, iar el,
recunoscator fata de Cel ce l-a vindecat, a zis marturisindu-L: 'Cel ce m-a vindecat mi-a zis: scoala-te, ia-ti patul
tau si umbla' (Ioan 5, 11), si au intrebat: 'Cine este Acela?' Iar slabanogul nu a stiut sa raspunda cine este omul
care l-a vindecat, care i-a zis: 'Scoala-te, ia-¬ti patul tau si umbla.'Sfintii Parinti ai Bisericii, mai ales Sfantul
Ioan Gura de Aur, spun ca nu atat de mult ii deranja faptul ca a fost vindecat sambata acest om paralizat, ci
faptul ca s-a facut minunea. Din invidie ascunsa sub paravanul respectarii sambetei, ei au cazut cu reprosuri
asupra acestui paralizat care a fost vindecat de catre Iisus.Mantuitorul Iisus Hristos, vindecand pe acest
slabanog sambata, a vrut sa ne arate ca tot timpul trebuie sa savarsim binele, si in zi de lucru, si in zi de
sarbatoare, sa aratam iubire milostiva, ajutorare celor suferinzi, celor bolnavi, celor singuri, si in zi de lucru, si
in zi de sarbatoare. De ce? Pentru ca atunci cand aratam milostenie si bunatate fata de cei care au nevoie de
ajutorul nostru, preamarim pe Dumnezeu Cel milostiv si bun. Cand facem fapte bune, fie in zi de lucru, fie in zi
de sarbatoare, preamarim pe Dumnezeu Cel bun si milostiv.Sa fim recunoscatori lui Dumnezeu pentru
binefacerile primate! 

Suferinta poate schimba si insanatosi sufletul in relatia cu Dumnezeu si cu semenii.Deci invatam de

la acest slabanog sau paralizat cum sa transformam suferinta in pocainta pentru pacate. Cunoscand aceasta
transformare a suferintei in pocainta, Mantuitorul Iisus Hristos s-a dus direct sa ajute pe acest om care nu mai
era ajutat de nimeni dintre oameni. Vedem apoi marturisirea lui, recunostinta lui fata de Dumnezeu si fata de
Iisus Hristos, si aceasta ne arata ca Dumnezeu cunoaste si suferinta fiecaruia, cunoaste si pocainta si speranta
fiecaruia, si ca, desi uneori ni se pare ca Dumnezeu intarzie, totusi El vine, dar nu cand dorim noi si cum dorim
noi, ci cand doreste El si cand considera El ca e necesar pentru noi..Sa rugam pe Hristos Domnul sa ajute pe toti
cei care sufera sa transforme suferinta lor in pocainta, iar daca n¬au facut greseli sau pacate multe, sa
transforme suferinta lor in speranta, ca apoi sa simta bucuria vindecarii, ridicarii si a intalnirii cu Hristos
doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire. Amin!