,,Pământeanul născut din femeie, este cu viaţă scurtă, şi plin de necaz şi ca o

floare înflorind cade şi ca umbra fuge şi nu stă". (Iov. 4 , 1—2).

In numele Tatalui .......

Preacucernici parinti impreuna slujitori , Indurerată si greu incercata

familie, cucernica asistenta
Vom încerca să ne alinăm sufletul, prin arătarea a cât de important este
sufletul nostru pentru noi dar şi a rolului nostru de oameni care mergem spre
cerul lui Dumnezeu. Pentru un creştin ortodox lucrul cel mai de preţ este sufletul
său. Sufletul nostru este lucrul prin care arătăm, în primul rând, că suntem ai lui
Dumnezeu, creaţi după chipul Său. Orice lucru pe care îl facem trebuie să ţină
cont de sănătatea sufletului nostru şi pentru a ţine cont de suflet orice lucru pe
care îl facem trebuie să fie făcut din iubire şi recunoştinţă. Dacă avem iubire
atunci ne punem în legătură cu Dumnezeu şi cu semenii noştri, ca unii care
iubim şi ca unii care ştim importanţa sufletului nostru. Un singur suflet
valorează cât o întreagă lume şi o întreagă lume cât un suflet omenesc. Pentru că
Hristos Dumnezeu a mers după oaia cea pierdută, după umanitate şi a adus-o la
turma Sa, prin jertfa Sa pentru noi. Iubind sufletul nostru devine subtil, devine
subtil pentru iubire. Ne spiritualizăm iubind. Şi acest lucru se întâmplă pentru că
legătura dintre sufletul şi trupul nostru este indestructibilă. Omul este trup şi
suflet şi nu numai trup sau nu numai suflet. Odată cu moartea trupul nostru
redevine pământ iar sufletul nostru se înalţă la Creatorul său. Tradiţia Bisericii
noastre aminteşte de existenţa a 24 de vămi prin care sufletul trebuie să treacă şi
de o judecată particulară, care are loc la 40 de zile după moarte. Şi cele pe care
le vrea Dumnezeu, în ultimă instanţă, se petrec cu cel adormit.
Tatal dumneavoastra era omul care nu uita pe nimeni şi care nu era
nepăsător faţă de nimeni. Tot ce făcea, făcea cu inimă bună şi milostivă. Toţi îl
respectam şi îl iubeam. Chiar şi cei care îl pizmuiam, de fapt, în cugetul nostru îl
iubeam. Iar astăzi…când el nu se mai bucură împreună cu noi…e multă tăcere.
Din noi parcă s-a rupt ceva odată cu plecarea lui…deşi fiecare îl avem în inimă.
Însă trebuie să nu uităm că Dumnezeu îi ia la El tocmai pe cei pe care îi iubeşte
mult. Dumnezeu, Cel care a văzut cu adevărat inima Lui l-a luat la Sine.
Fiindcă, iubiţii mei, cu fiecare dintre noi se va petrece acest lucru la un
moment dat… să vărsăm o lacrimă pentru el. O lacrimă plânsă de către sufletul
nostru şi o rugăciune din tot cugetul nostru. Viaţa noastră de zi cu zi este un
mare dar de la Dumnezeu. Faptul că suntem, că privim, că iubim sau că suntem
îndureraţi ca astăzi este darul pe care îl primim, cu multă iubire, din partea lui
Dumnezeu. Ziua de acum, ca orice zi a vieţii noastre, e o pregătire pentru
veşnicie. Noi mergem spre cer şi nu spre niciunde.
Astazi, clopotele bisericii noastre plâng, pt că duc la groapă un om care
până mai ieri era în mijlocul nostru, un om care ne era drag, şi pe care toţi îl
apreciam.
1. A fost o persoană bună, credincioasă, cu suflet curat şi cu frica de cele
sfinte, care a pus mai presus de toate familia, copii şi pe Dumnezeu.
1. A avut 3 copii, 2 fete, si 1 baiat, pe care i-a crescut cu greu, multe
neajunsuri, supărări pt a-i face oameni mari, şi a ajunge fiecare la casa sa.
2. Soţia i-a murit înainte, lăsându-l vaduv în această lume. Pt că nu mai avea
cui să îşi spună necazurile, suferinţele, el s-a retras încet, încet în
singurătatea sa. A fost un barbat harnic asa cum il stim cu totii: încât
curtea era neîncăpătoare.
2. A fost o persoană credincioasă. A iubit Biserica lui Hristos. De fiecare
dată ne primea cu bucurie la Boboteaza pentru a-i fi sfintita casa, venea să
se spovedească la biserica in fiecare post, iar cand nu a mai putut sa vina
singur, ne-a chemat sa-l spovedim si impartasim de cate ori simtea
nevoia.
2. Până acum, el singur a lucrat pentru mântuirea sa, însă de acum nu mai
poate face nimic.
 2. Ce putem noi face pentru odihna sufletului sau? Doar copiii, rudele si cei
care l-au iubit, mai putem face ceva pt uşurarea suferinţelor lui.
Să ne rugăm şi să aprindem lumânări pt el de câte ori avem ocazia, să
împărţim pentru el, alimente, haine, obiecte, mai ales dacă avem anumite lucruri,
daruri primite de la el de când trăia. Să îl trecem la pomelnicele noastre, şi să ne
rugăm pentru el, pentru că "mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului", şi
"unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo voi fi şi Eu ne spune
Mantuitorul ".El s-a îndreptat spre Cel care este Iubire şi Lumină, Cuvânt şi
Viaţă. În numai câteva cuvinte vom încerca să exprimăm condoleanţele noastre
familiei îndurerate, în această zi tristă, la pierderea singurului lor tata pe care il
mai aveau aproape pentru a-si spune necazurile si bucuriile lor .
2. Vă rog să nu-l uităm! Uitarea este un chin prea greu pentru toţi.
Nimeni nu vrea să fie singur şi părăsit. Nimeni nu vrea să fie fără prieteni,
fără un sprijin în nevoie. El are nevoie de rugăciunea noastră. El are
nevoie de neuitarea noastră. El va rămâne cu noi atâta timp cât noi ne
amintim de el cu drag. Şi iubirea nu uită niciodată
2. Să rugăm pe D-l nostru Iis Hs, să îl aşeze în corturile drepţilor, în
rândurile sfinţilor, acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin,
iar dacă a greşit cu ceva în această viaţă să rugăm pe Bunul Dumnezeu să
îl ierte, şi să îl odihnească în pace, acum şi pururea şi în vecii, vecilor,
Amin. Dumnezeu să-l ierte!