PREDICĂ ÎN DUMINICA A II-A DUPĂ RUSALII

„ Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca ei să vadă faptele

voastre cele bune și să slăvească pe Tătăl vostru Cel din ceruri”

Matei 5,16

Iubiți credincioși, în Duminica a doua după Rusalii, sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie

de astăzi ne prezintă o ofertă irezistibilă.

Dumnezeu, ce a făcut cerul şi pământul, are putere să cheme toate zidirile Sale şi toate
ascultă de El. El – cum a zis proorocul – cheamă cerul de sus şi pământul de jos. El cheamă apa
mării, El cheamă norii şi se formează ploaia. El cheamă grindina şi furtuna, El cheamă căldura
focului şi razele soarelui să lumineze pe pământ. El a pus o rânduială lunii şi stelelor. Pe toate le
cheamă şi toate ascultă de Dânsul. El cheamă păsările cerului şi vin la noi primăvara din locuri
depărtate şi iarăşi toamna le cheamă înapoi şi se duc de unde au venit.

Dumnezeu nu cheamă numai stihiile neînsufleţite sau pe cele necuvântătoare. De la

zidirea lumii, El a chemat pe aleşii Săi. El a chemat pe Noe cu 125 de ani înainte de potop şi i-a
poruncit de-a făcut corabie spre izbăvirea de potop. a chemat pe Avraam, părintele a toate
neamurile, dintr-un popor păgân şi l-a făcut tată al multor neamuri. El a chemat pe Moise
legiuitorul, care a fost prototipul şi închipuirea lui Hristos în Legea Veche, a chemat pe David
proorocul de la oi şi l-a făcut împărat peste Israel. El a chemat pe toţi proorocii şi pe toţi aleşii
Săi,

Însă, odată cu venirea Mântuitorului, Cuvântul lui Dumnezeu şi S-a îmbrăcat în trup, cum
zice dumnezeiescul Evanghelist Ioan „Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit întru noi” (Ioan 1,
14), a chemat dintre oameni, mai întâi pe Apostoli.
Precum ni se spune și în Sfânta Evanghelie că „umblând Iisus pe lângă lacul Ghenizaretului –
care se mai numeşte şi Marea Tiberiadei – a văzut pe doi fraţi, pe Petru şi pe Andrei, fratele lui,
care aruncau mreaja în mare, că erau pescari”.

Prin aceasta, Hristos avea să-i facă pe dânşii pescari de oameni şi a voit să arate de mai
înainte că datoria apostolului şi a predicatorului este să arunce mreaja – adică cuvântul lui
Dumnezeu – în marea lumii acesteia, tulburată de necazuri, de ispite şi de păcate. pentru această
chemare şi misiune dumnezeiască, de a-I fi martori ai Învierii, apostoli şi propovăduitori ai
Sfintei Evanghelii „până la marginile pământului”.

Acestă vocație, de chemare la apostolat a ucenicilor Domnului și Mântuitorului nostru

Iisus Hristos este o etapă a unui plan de mântuire a lumii pe care Dumnezeu îl are și voiește ca
acest plan să devină o împreună-lucrare a lui Dumnezeu cu oamenii.

Prin chemarea ucenicilor la apostolat, Hristos Domnul pregătește taina Bisericii. Mai
întâi El cheamă pentru misiune un grup restrâns de doisprezece ucenici care simbolizau cele
doisprezece seminții ale poporului evreu, iar apoi acești ucenici vor deveni Apostoli (trimiși sau
misionari) ai lui Hristos și vor forma nucleul conducător al Bisericii Sale.

Aflăm astfel, că cei dintâi ucenici ai lui Hristos au fost pescari: nişte oameni săraci şi
neînvăţaţi, care își câștigau traiul din peștele pe care îl prindeau pe mare, dar pe care Hristos i-a
chemat dintr-o corabie pescărească în altă corabie, duhovnicească. Din corabia grijilor
pământeşti, în corabia Duhului Sfânt, care este Biserica.

Predica Evangheliei Domnului era însoțită de faptele milostivirii Sale. Ne mai spune că
Iisus, după ce a ales primii ucenici, i-a luat cu El și a început a binevesti Evanghelia Împărăției,
nu a unei împărății lumești, pământești, trecătoare, ci Evanghelia Împărăției cerurilor,
Evanghelia Împărăției iubirii și slavei veșnice a lui Dumnezeu. Iar deodată cu predicarea
Evangheliei vieții veșnice El vindeca orice boală și orice neputință din popor. Predica Sa începe
astfel: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Matei 4, 17), adică schimbați-vă felul
de a fi, de a gândi, de a trăi și de a făptui, deoarece Dumnezeu este aproape de oameni, devenind
Om printre oameni, ca pe oameni să-i apropie de Dumnezeu.
 Biserica se întemeiază pe învățătura Mântuitorului Iisus Hristos și pe legătura vie a
oamenilor cu El. Prin urmare, Biserica nu este întemeiată numai pe învățătura Mântuitorului
Hristos, ci mai întâi pe Persoana Lui. De aceea s-a spus că „Hristos este piatra cea din capul
unghiului” (Efeseni 2, 20), adică temelia Bisericii Sale; dar și Capul Bisericii (cf. Coloseni 1,
18), Cel care o conduce spre Împărăția Preasfintei Treimi.

Prin aceasta Hristoa a dorit să arate că El, când vine în lume, n-are nevoie de
înţelepciunea noastră, nici de priceperea noastră și nu trebuie să fim savanți sau doctori în știință,
ci să facem ascultare la chemarea Lui.

Astfel Dumnezeu ne cheamă la credinţă, la pocăinţă, la rugăciune, la împlinirea faptelor

bune, la o adevărata trăire în Hristos, adică la sfinţenie şi desăvârşire.

Toți, iubiți creștini, avem o chemare şi o misiune de la Dumnezeu pe pământ pe care

trebuie să o împlinim pentru a putea ajunge în Împărăția Cerurilor. Misiunea fundamentală a
noastră, este cea de creștin, iar această misiune trebuie să ne pună câteva semne de întrebare:
Oare suntem creștini adevărați? De câte ori venim la biserică într-un an? Ținem posturile? Ne
spovedim, ne împărtășim? Iertăm pe aproapele nostru? Ne asemănăm sfinților?

Iată câteva întrebări la care trebuie să medităm și care trebuie să ne ducă cu gândul la
sfinții noștri români, pe care îi cinstim în decursul anului și care și-au îndeplinit cu brio misiunea
de a fi creștini, ajungând sfinți vrednici de pomenit precum: Sfântul Voievod Ștefan cel Mare,
Cuvioasa Parascheva de la Iași, Sf. Filofteia de la Argeș etc.

Așadar, iubiți credincioși, să urmăm chemării lui Dumnezeu și să ne asemănăm sfinților,

prin misiunea cu care am fost învredniciți fiecare în parte, lepădând grijile cele lumești și
îmbrățișând calea duhovnicească spre Împărăția lui Dumnezeu, în veci. Amin.