SFANTUL IOAN CASIAN DESPRE SLAV DEART I MANDRIE Patima aceasta este foarte felurita si foarte subtire si nu o baga

de seama usor nici nsusi cel ce patimeste de dnsa. Atacurile celorlalte patimi sunt mai vadite si de aceea e mai usoara oarecum lupta cu dnsele, caci sufletul cunoaste pe potrivnicul sau si ndata l rastoarna prin mpotrivirea cu cuvntul si prin rugaciune. Dar pacatul slavei desarte, avnd multe nfatisari, precum s-a zis, este greu de biruit. El ncearca sa sageteze pe ostasul lui Hristos prin orice ndeletnicire, prin glas, prin cuvnt, prin tacere, prin lucru, prin priveghere, posturi, rugaciune, citire, liniste, pna si prin ndelunga rabdare. Pe cel ce nu izbuteste sa-i amageasca spre slava desarta prin scumpetea hainelor, ncearca sa-l ispiteasca prin mbracamintea proasta si pe cel ce nu l-a putut face sa se ngmfe prin cinste, pe acela l duce la nebunie prin asa zisa rabdare a necinstei; iar pe cel ce nu l-a putut mpinge la slava de-sarta pentru destoinicia n cuvnt, l amageste prin tacere, facndu-l sa-si nchipuie ca a dobndit linistea. Daca n-a putut molesi pe cineva prin belsugul bucatelor, l slabanogeste prin postul pe care l tine de dragul laudelor. Scurt vorbind, tot lucrul, toata ndeletnicirea da prilej de razboi acestui diac viclean. Pe lnga acestea el l face pe monah sa se gndeasca si la preotie. mi aduc aminte de un batrn, pe cnd petreceam n pustia sketica. Ducndu-se acesta la chilia unui frate spre cercetare, apropiindu-se de usa l-a auzit graind. Si socotind batrnul ca citeste din Scriptura a stat sa asculte, pna ce a simtit ca fratele si iesise din minte din pricina slavei desarte si se hiroton-isise pe sine diacon, facnd tocmai otpustul celor chemati. Deci cum a auzit batrnul acestea, mpingnd usa a intrat si ntmpinndu-l fratele i s-a nchinat dupa obicei si ceru sa afle de la el, daca de multa vreme asteapta la usa. Iar batrnul i -a raspuns n gluma, zicnd: Acum venii cnd faceai tu otpustul celor chemati. Auzind fratele acestea, a cazut la

picioarele batrnului, cerndu-i sa se roage pentru dnsul, ca sa se izbaveasca de ratacirea aceasta. Am amintit aceasta, vrnd sa arat la cta nesimtire duce dracul acesta pe om. Drept aceea, cel ce vrea sa se lupte desavrsit si sa ia cununa dreptatii desavrsite sa se stradui-asca n toate chipurile sa biruie aceasta fiara cu multe capete. Sa aiba pururi naintea ochilor cuvn-tul lui David: Domnul a risipit oa-sele celor ce plac oamenilor. Deci nimic sa nu faca uitndu-se dupa lauda oamenilor, ci numai rasplata lui Dumnezeu sa o caute. Sa lepede necontenit gndurile care vin n inima lui si l lauda, si sa se dispre-tuiasca pe sine naintea lui Dumne-zeu. Caci numai asa va putea, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa se iz-baveasca de duhul slavei desarte. A opta lupta o avem mpotriva duhului mndriei. Aceasta este foarte cumplita si mai salbatica dect toate cele de pna aici. Ea razboieste mai ales pe cei desavrsiti si pe cei ce s-au urcat pna aproape de culmea virtutilor, ncer-cnd sa-i prabuseasca. Si precum ciuma cea aducatoare de stricaci-une nimiceste nu numai un madu-lar al trupului, ci ntreg trupul, asa mndria nu strica numai o parte a sufletului, ci tot sufletul. Fiecare din celelalte patimi, desi tulbura su-fletul, se razboieste numai cu vir-tutea opusa si cautnd sa o birui-asca pe aceea, ntuneca numai n parte sufletul. Patima mndriei nsa i ntuneca ntreg sufletul si-l

prabuseste n cea mai adnca pra-pastie. Ca sa ntelegem mai lamurit cele zise, sa luam seama la lucrul urmator: mbuibarea stomacului se srguieste sa strice nfrnarea; cur-via, curatia; iubirea de argint; sara-cia, mnia; blndetea; si celelalte feluri ale pacatului asemenea pe celelalte virtuti opuse. Dar pacatul mndriei, cnd pune stapnire pe bietul suflet, ca un tiran prea cum-plit care a cucerit o cetate mare si nalta, l darma n ntregime si l surpa pna n temelii. Marturie despre aceasta este ngerul acela, care pentru mndrie a cazut din cer. Caci fiind zidit de Dumnezeu si mpodobit cu toata virtutea si ntelepciunea, n-a voit sa le recunoasca pe acestea venite din darul Stapnului, ci din firea sa. De

aceea s-a socotit pe sine ntocmai ca Dumnezeu. Gndul acesta al lui mustrndu-l Proorocul zice: Ai zis ntru inima ta: sedea-voi pe un munte nalt, pune-voi scaunul meu peste nouri si voi fi asemenea Celui Preanalt (Is. 14:13,14). Iar tu om esti si nu Dumnezeu. Si iarasi alt Prooroc zice: Ce te falesti ntru rautate puternice? (Ps. 51,1) si celelalte ale psalmului. Deci, stiind acestea, sa ne temem si cu toata strajuirea sa pazim inima noas-tra (Prov. 4,23) dinspre duhul mndriei cel purtator de moarte... Doamne Iisuse Hristoase, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu Tatal, care in ziua de astazi ai luat Cina cea de pe urma, cu ucenicii Tai, si cu mare umilinta ai spalat picioarele lor, si ale ucenicului care Te-a vandut! Apoi, luand paine si vin in mainile Tale Cele Sfinte si binecuvantandu-le cu puterea Ta cea Dumnezeiasca, le-ai facut insusi Trupul si Sangele Tau, cu care i-ai impartasit zicand: 'Luati, mancati si beti, ca acestea sant Trupul si Sangele Meu, pentru ca sa se ierte pacatele voastre.' Cela ce tot in ziua aceasta Te-ai inaltat la cer si ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatalui Tau, sa imparatesti impreuna cu El in veci, ca Unul-Nascut Fiul Sau preaiubit. Rogu-Te deci, pentru rugaciunile ucenicilor Tai, iarta pacatele noastre, ale tuturor, ale celor vii si ale celor raposati. Da-mi, Doamne, lacrimi fierbinti, ca sa-mi plang pacatele. Darul Tau cel curatitor, care a spalat picioarele ucenicilor Tai, sa spele si sa curateasca inima si sufletul meu, ca asa, cu vrednicie, cu curatie si cu umilinta sa ma impartasesc cu Sfintele Tale Taine, acum si in timpul mortii mele, iar in ora despartirii mele, cu bucurie sa se suie sufletul meu la Tine, fara de nici o frica, intrebare sau impiedicare sa trec vamile vazduhului, intrand in marirea Ta cea cereasca. Ajuta-mi, Doamne, ca sa Te maresc in veci, sa ma inchin Numelui Tau Celui Sfant. Amin.